Raport de Practica [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Ştiinţe Economice Departamentul Finanţe şi Bănci

Raport privind efectuarea practicii de iniţiere în specialitate

Verejan Daniela Grupa:FB1802

Conducator stiintific: LACHI Cristina drd. asistent universitar

Chişinău, 2020

Cuprins: Introducere………………………………………………………3 Capitolul I: Organizarea întreprinderii:forma de organizare și de proprietate ,procedura de înregitrare.Legislația în baza căreia se formeaza întreprinderea.Deosebiri de organizare în dependența de forma organizațional-juridică.................................7

Capitolul II: Modalități de formare a capitalului la diferite tipuri de întreprinderi.....................................................................................11

Capitolul III: Formarea resurselor financiare în componentele sistemului bugetar............................................................................................13

Capitolul IV: Descrierea structurii entitaților la diferite forme organizatorico-juridice ,instituții și autoritați publice...................................................................17

Capitolul V:Competențe și responsabilitați in domeniu finanțelor întreprinderii....................................................................................20

Capitolul VI: Competențe și responsabilitați in domeniu finanțelor publice. Instituții subordonate ministerului finanțelor.................................................24

Capitolul VII: Evaluarea activității și locul departamentului financiar în structura entitații. Analiza fișei postului lucrătorului financiar in sfera privată și publică..........26

Capitolul VIII: Acumularea și selectarea informației necesare pentru desfășurarea activitații financiare,exemple de rapoarte financiare,modalitați de rapoarte ...............28

Capitolul IX: Conceptul de mecanism financiar,structura si functionarea acesteia in Republica Moldova.........................................................................33 Bibliografie.....................................................................................34

2

Introducere Importanţa practică a raportului constă îndezvoltarea și însușirea unor abilități profesionale. Practica are scopul de a dota studenţii cu toate capacitățile necesare pentru a dobândi experiență de muncă în domeniul studiat, de a oferi informaţii referitor la specialitățile din economie. Obiectivele propuse: analiza tipului de organizare a unei institutii , identificarea formelor de obținere a resurselor financiare , determinarea rolului și responsabilităților finanțelor publice și private, de a analiza modul de organizare a controlului financiar la întrepriendere, analiza metodelor de gestionare a riscurilor. Succesul absolvenţilor pe piaţa muncii va depinde, în mare măsura, de gradulîn care aceştia vor cunoaşte specificul activităţii profesionale. Ca rezultata efectuării stagiilor de practică, studentul – viitorul specialist, poate determina perspectivele realizării profesionale în sistemul ales de specializare, iar rezultatele practicii justifică atribuirea calificării profesionale a absolventului. Scopul lucrării constă în dezvoltarea fundamentelor teoretico-metodologice și aplicative a mecanismului financiar, utilitatea lui pentru întreprinderile din sistemul cooperației de consum prin optimizarea situaţiei economico-financiare a entităților respective din Republica Moldova. Descrierea situației în domeniul de cercetare și identificare a problemelor de cercetare. Luînd în consideraţie complexitatea temei de cercetare, la realizarea raportului de practica au fost utilizate lucrările diferitor savanţi autohtoni şi din străinătate. Sub acest aspect, au fost studiate rezultatele cercetărilor, aferente mecanismului financiar al întreprinderii, analizei şi evaluării a activităţii acesteia. Obiectul cercetării este reprezentat prin sistemul cooperaţiei de consum din Republica Moldova, întreprinderile şi organizațiile cooperatiste, Structura şi conţinutul lucrării. Conform scopului şi obiectivelor stabilite în teza de doctorat, aceasta este concepută cu următoarea structură: introducere, noua capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie. Cuvintele-cheie:întreprindere, S.R.L., S.A., ÎI, activitate financiară, rapoarte financiare, fișa postului , capital, finanțe publice, finanțele întreprinderii, cheltuieli pentru educație, capital uman educațional, investiția în capitalul uman educațional. 3

Caputolul I: Organizarea întreprinderii:forma de organizare și de proprietate ,procedura de înregitrare.Legislația în baza căreia se formeaza întreprinderea.Deosebiri de organizare în dependența de forma organizațional-juridică Întreprinderea este o unitate economică de producție, de prestații de servicii sau de comerț. Întreprindere este orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit prin producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață sau prin prestări de servicii, în condiții de concurență. Potrivit legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, ia una dintre următoarele forme: Societate în nume colectiv (SNC) Acea societate constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri pentru a desfăşura o activitate comercială, în scopul împărţirii beneficiilor rezultate şi în care asociaţii răspund nelimitat şi solidar, pentru obligaţiile societăţii. Societate în comandită simplă (SCS) Este societatea care se constituie pe baza deplinei încrederi, a uneia sau mai multor persoane, numite comandităţi, care asigură gestiunea şi conducerea societăţii şi răspund pentru obligaţiile sociale, solidar şi nelimitat, cu una sau mai multe persoane, numite comanditari, care nu participă la conducerea societăţii şi răspund pentru obligaţiile sociale, numai în limită, a aportului lor la capitalul societăţii. Societate pe acţiuni (SA) Este acea societate constituită prin asocierea mai multor persoane numite acţionari, care contribuie la formarea capitalului social prin cote de participare de valoare egală, reprezentate prin titluri de credit circulabile, numite acţiuni, în scopul împărţirii beneficiilor, şi care răspund pentru obligaţiile sociale, în limita aportului lor încorporat în acţiuni. Societatea în comandită pe acţiuni (SCA) Capital social este împărtit în acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea solidară şi nelimitata a asociaţilor comanditaţi; aceştia sunt obligaţi numai la plata acţiunilor lor. Societatea cu răspundere limitată (SRL) Este acea societate ce se constituie de către una, două sau mai multe persoane care pun în comun anumite bunuri pentru a desfăşura o activitate comercială, în vederea dobândirii şi împărţirii beneficiilor şi care răspund pentru obligaţiile societăţii în limita aportului. Înregistrarea întreprinderilor se face în conformitate cu Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, din 19.10.2007, în vigoare de la 30.05.2008. Camera Înregistrării de Stat (CÎS) a Republicii Moldova este organul abilitat la care orice persoană doritoare de a-și deschide o întreprindere trebuie să se adreseze. 4

Înregistrarea unei afaceri se realizează la Camera Înregistrării de Stat și la oficiile ei teritoriale. În scopul simplificării procedurilor de inițiere a afacerii, la Camera Înregistrării de Stat a fost creat ghișeul unic, care îi permite întreprinzătorului, pe lângă perfectarea documentelor de înregistrare, verificarea denumirii și confecționarea ștampilei, să se pună în evidența electronică a Casei Naționale de Asigurări Sociale și a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, să obțină codurile statistice și cel fiscal. Simpla înregistrare a afacerii și obținerea certificatului de înregistrare nu permit întreprinzătorului să înceapă activitatea, deoarece există o serie de proceduri obligatorii a fi parcurse, care sunt specificate în figura de mai jos și reflectă etapele de deschidere a unei afaceri de la zero în Republica Moldova: 1. Punerea în evidența fiscală.

Deși Camera Înregistrării de Stat prezintă organului fiscal, o dată la 3 zile, informația privind atribuirea numărului de identificare de stat, întreprinzătorul trebuie să se pună personal în evidența Inspectoratului Fiscal de Stat teritorial pe a cărui rază întreprinderea își are sediul. Numărul de identitate indicat în certificatul de înregistrare reprezintă și codul fiscal al întreprinderii. Inspectoratul Fiscal de Stat teritorial deschide pentru fiecare întreprindere un Dosar personal, care conține copiile actelor de constituire și a certificatului înregistrării de stat; date despre fondatorul, conducătorul și contabilul-șef (numele, prenumele, data, anul nașterii, adresa și informația de contact, datele documentului ce atestă identitatea), precum și alte acte necesare organului fiscal. În cazul în care își schimbă sediul din raza de activitate a Inspectoratului Fiscal de Stat teritorial unde se află în evidență, contribuabilul este obligat să depună cererea de transmitere a dosarului la Inspectoratul Fiscal de Stat teritorial de la noul sediu. 2. Înregistrarea în calitate de plătitor al contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii se efectuează la oficiul teritorial al Casei Naționale de Asigurări Sociale. 3. Înregistrarea în calitate de plătitor al primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală se realizează la agenția teritorială a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină. 4. Deschiderea contului bancar. Indiferent de forma organizatorico-juridică, toate întreprinderile sunt obligate să păstreze mijloacele bănești la bancă, prin deschiderea contului bancar. Întreprinzătorul poate deschide mai multe conturi, atât în lei moldovenești, cât și în valută străină, în orice bancă din țară. Deși, deseori, criteriul de bază în alegerea băncii unde va fi deschis contul bancar este apropierea acesteia de oficiul întreprinderii, nu întotdeauna aceasta este varianta optimă. Înainte de a lua decizia respectivă, antreprenorul ar trebui să adune și să analizeze următoarele informații: serviciile prestate de bancă, tarifele practicate pentru deservire, rapiditatea transferurilor, credibilitatea băncii, reputația băncii în comunitate. Numai după vizitarea oficiilor mai multor bănci, după discuții cu personalul, cu clienții acestora poate fi luată o decizie referitoare la contul bancar.

5

5. Obținerealicenței. Conform legislației Republicii Moldova, practicarea a circa 50 de genuri de activitate se realizează numai în baza licenței. De aceea, la etapa lansării în afacere, întreprinzătorul trebuie să studieze  Legea privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, pentru a stabili dacă activitatea pe care dorește s-o desfășoare necesită sau nu obținerea licenței, și să întreprindă acțiunile necesare pentru obținerea acesteia. Licența pentru practicarea unui anumit gen de activitate reprezintă un act administrativ care atestă capacitatea și dreptul titularului de a desfășura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, cu respectarea obligatorie a condițiilor de licențiere. Autoritatea publică centrală abilitată cu elaborarea, aplicarea și monitorizarea politicii de stat în domeniul licențierii este Camera de Licențiere. Camera de Licențiere eliberează licență pentru circa 39 de domenii de activitate, printre care: activitatea de audit; fabricarea, păstrarea și comercializarea angro a berii; transportul auto de călători în folos public; proiectarea plantațiilor pomicole, bacifere și viticole; producerea și/sau comercializarea semințelor, materialului de înmulțire și săditor; construcțiile de clădiri și/sau construcțiile inginerești; acordarea asistenței medicale; activitatea farmaceutică veterinară și/sau asistența veterinară; activitatea de turism etc. 6. Obținerea autorizațiilor. Pentru desfășurarea activității este necesară și obținerea unor autorizații, așa ca: 1. Autorizația de funcționare a unităților comerciale și de prestare a serviciilor

sociale, care este eliberată de Primărie și legalizează amplasamentul afacerii. Pentru autorizația respectivă întreprinzătorul achită taxa trimestrial, până în ultima zi a lunii imediat următoare după trimestrul gestionar. Fiind o taxă locală, mărimea ei este stabilită de administrația publică locală, iar valoarea maximă este reglementată în titlul VII al Codului fiscal – Taxele locale. 2. Autorizația sanitară de funcționare, care este eliberată de Centrul de Medicină Preventivă și confirmă faptul că activitatea desfășurată de deținătorul acesteia corespunde integral prevederilor cerințelor sanitaro-epidemiologice în vigoare. Pentru eliberarea autorizației respective nu se percepe taxă, însă se achită plata pentru testele de laborator. 3. Autorizația de prevenire și stingere a incendiilor la exploatarea construcțiilor, obiectivelor, care este eliberată de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, cu avizul de la serviciul pompieri referitor la respectarea cerințelor antiincendiare. 4. Autorizația de construire, în cazul construcției etc. Pe lângă formalitățile sus-menționate, întreprinzătorului îi revine sarcina să întreprindă o serie de activități legate de organizarea nemijlocită a afacerii: 

Alegerea amplasamentului afacerii (încăperile pot fi construite, procurate sau închiriate);



Pregătirea spațiilor, procurarea sau închirierea echipamentului și instalarea acestuia; 6

Capitolul II: Modalități de formare a capitalului la diferite tipuri de întreprinderi(SRL,SA,ÎI) Orice intreprindere, pentru a functiona in conditii optime, trebuie sa dispuna de lichiditati banesti pentru a-si onora obligatiile asumate, respectiv datoriile cu scadente apropiate asigurandu-si astfel echilibrul financiar pe termen scurt. In acelasi timp insa, trebuie sa actioneze si in directia realizarii unor investitii care sa-i faciliteze dezvoltarea ulterioara, caz in care se ridica problema finantarii necesitatilor pe termen mediu si lung. Analizand capitalul pe structura capitalurilor proprii si imprumutate se poate spune ca acesta poate fi procurat prin doua modalitati: I - crearea capitalurilor proprii; II - indatorarea.     Crearea capitalurilor proprii Capitalurile proprii sunt o sursa de finantare constituita din suma aporturilor, a diferentelor de reevaluare, provizioane reglementate si profituri. Ele raman in permanenta la dispozitia intreprinderii constituind si o garantie pentru creditori. Capitalurile proprii sunt caracterizate de o serie de trasaturi cum sunt: *capitaluri neexigibile; * remunerate in functie de rezultatele obtinute de intreprindere; In cazul lichidarii intreprinderii actionarii sunt despagubiti din valoarea ramasa dupa onorarea obligatiilor fata de creditori;confera investitorilor in fonduri proprii posibilitatea administrarii si chiar gestionarii intreprinderiii. Constituirea capitalului social reprezinta prima faza de finantare a unei intreprinderi (notiunea de capital social este practic inseparabila de cuvantul societate). Constituirea si circulatia capitalului social sunt diferentiate in functie de forma juridica a societatilor comerciale. Indiferent de forma de organizare a intreprinderilor, constituirea capitalului social se realizeaza in baza actului constitutiv care poate fi reprezentat de contractul de societate, de statut sau de un inscris unic ce include si contractul si statutul societatii. In actul constitutiv este inscris aportul asociatilor sau actionarilor la constituirea capitalului social. Constituirea oricarei forme de societate implica in mod obligatoriu aporturi in numerar, fiind admise si aporturile in natura (acestea se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea efectiva catre societate a bunurilor aflate in stare de utilizare). Legislatia prevede ca prestatiile in munca nu pot constitui aport la formarea sau m,ajorarea capitalului social. In crearea capitalului social se manifesta doua faze respectiv: subscrierea capitalului si varsarea acestuia. Deci, social se imparte in capital social subscris nevarsat si capital social 7

subscris varsat. Capitalul subscris nevarsat reflecta partea capitalului pe care proprietarii sau asociatii s-au angajat sa-l puna la dispozitia intreprinderii iar capitalul subscris varsat reprezinta sumele efectiv depuse de catre actionari (asociati) in contul societatii comerciale precum si transferul in patrimoniul acesteia a bunurilor ce constituie aportul in natura al actionarilor. Constituirea rezervelor, rezultatelor si a fondurilor proprii are la baza profitul net sau brut. Formele sub care se constituie sunt:rezerve legale, rezerve statutare (contractuale) si alte rezerve. Majorarea capitalurilor proprii se realizeaza fie prin sporirea capitalului social fie prin autofinantare. 1. Sporirea capitalului social reprezinta o decizie financiara, strategica, adoptata de adunarea generala a actionarilor sau consiliul de administratie si se poate realiza prin: a) aporturi noi in nunerar si/sau in natura ale actionarilor sau asociatilor; b) incorporarea profitului, rezervelor, a primelor legate de capital; c) conversia datoriilor in capital; d) absorbtia totala sau partiala a altei societati. Capitalurile se formeaza la infintarea firmei, se modifica prin cresterea sau diminuarea lor pe parcursul desfasurarii activitatii si se lichideaza la incetarea existentei firmei. Asadar, putem aprecia capitalurile ca fiind totalitatea surselor de finantare de care dispune firma si pe care le poate utiliza pentru procurarea tuturor elementelor patrimoniale de activ. In functie de modul cum se constituie (sursa de provenienta si de apartenenta), putem vorbi de: -capitaluri proprii; -capitaluri imprumutate; -provizioane. Asadar, firma are, de la inceput, de ales intre doua surse de finantare principale: capitaluri proprii si indatorare ce sunt valabile atat in cazul gestiunii pe termen mediu si lung, respectiv gestiunii activelor imobilizate, cat si in cazul gestiunii pe termen scurt, respectiv gestiunea activelor circulante. De asemenea, in ultimul timp, pe langa aceste modalitati clasice (traditionale) de finantare se pune un accent deosebit pe finantarea nerambursabila prin programe europene. Decizia de finantare, care sta la baza formarii capitalului firmei, este, in cea mai mare parte, asumata de conducerea firmei si mai putin de catre “furnizori” de capitaluri (actionarii si creditorii firmei). Aceasta poate fi realizata prin doua modalitati: -finantare interna; -finantare externa. 8

Capitalurile proprii reprezinta ansamblul finantarilor pe care proprietarii firmei le-au adus in firma fie prin aporturi directe (constituirea si sporirea capitalului social), fie indirect, prin renuntarea integrala sau partiala la remunerarea ce li s-ar fi cuvenit sub forma de dividende, respectiv prin autofinantare. Se poate aprecia ca sursele proprii ale firmei au: -fie origine externa (constituirea si sporirea capitalului social); -fie origine interna (autofinantarea, alte surse asimilate capitalurilor proprii si alte surse de capital). Studiind bilantul contabil se constata faptul ca prin insumarea capitalului social cu primele de capital, rezervele de reevaluare, rezervele, rezultatul reportat si rezultatul exercitiului se formeaza capitalurile proprii ale firmei. Capitalurile proprii conform reglementarilor contabile mentionate constituie dreptul actionarilor sau asociatilor asupra activelor unei firme dupa deducerea tuturor datoriilor sale. Asa cum am remarcat, in categoria altor elemente constitutive ale surselor proprii cuprindem: alte surse proprii de capital (fondurile speciale si provizioanele) si nu in ultimul rand, cu o importanta covarsitoare in buna desfasurare a activitatii firmei, autofinantarea. Dat fiind faptul ca in cadrul capitalurilor proprii o importanta deosebita o are capitalul social, accentul, in continuare va fi pus pe constituirea si sporirea capitalului social. Prima si cea mai importanta componenta a capitalurilor proprii o reprezinta capitalul social. Capitalul social este conditia fundamentala a infintarii unei firme, aceasta notiune fiind “inseparabila de cuvantul societate”, constituind pentru firma si actionarii sau asociatii sai baza juridica in relatiile cu tertii. Modul de constituire, dar, mai ales, modul de circulatie al capitalului social sunt diferite in functie de forma juridica a societatilor comerciale. Astfel, potrivit art. 2 din legea 31/1990, societatile comerciale se pot constitui in una din urmatoarele forme: a) societate in nume colectiv; b) societate in comandita simpla; c) societate pe actiuni; d) societate in comandita pe actiuni; e) societate cu raspundere limitata care difera in functie de numarul asociatilor sau actionarilor (minim 5 actionari la societatea pe actiuni si maxim 50 de asociati la societatea cu raspundere limitata) si raspunderea juridica a acestora. Aceste forme se pot grupa in doua categorii: societati de persoane (societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla) si societati de capitaluri sau societati anonime (societatea pe actiuni si societatea in comnadita pe actiuni). 9

O pozitie intermediara o au societatile cu raspundere limitata ce imbina trasaturile celor doua categorii. Societatile in nume colectiv sau in comandita simpla se vor constitui prin contract de societate, iar societatile pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata se vor constitui prin contarct de societate si statut. Ca exceptie, societatea cu raspundere limitata se poate constitui si prin actul de vointa al unei singure persoane, caz in care se intocmeste numai statutul. Contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma unui inscris unic denumit act constitutiv. De asemenea, chiar si atunci cand se incheie numai contract de societate sau numai statut, acestea sunt denumite tot act constitutiv. In actul constitutiv, trebuie inscris aporul asociatilor sau actionarilor la constituirea capitalului social, indispensabil asa cum am mai aratat, pentru desfasurarea activitatii societatii comerciale. In functie de nevoia de capital imediat sau la temen, firma emite actiuni, certificate de investitii, sau bonuri de subscriptie. In legislatia noastra forma expresa prevazuta este emisiune de actiuni. Actiunile sunt titluri de valoare care atesta dreptul de proprietate al detinatorilor asupra capitalului social, in limita valorilor inscrise pe ele. Ele dau dreptul la incasarea anuala a unui dividend in functie de marimea profitului net realizat de firma si de proportia de distribuire hotarata de Adunarea Generala a Actionarilor, precum si la participarea cu vot deliberativ la luarea deciziilor in AGA, si, implicit, participarea la administrarea si controlul firmei.

Capitolul III: Formarea resurselor financiare în componentele sistemului bugetar(APL,autorități publice,inspectoratul fiscal,instituție bugetară,autorități publice la autogestiune) 10

Resursele financiare reprezinta totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii obiectivelor economico-sociale intr-o anumita perioada de timp.  La nivel national, resursele financiare includ: - resursele financiare ale autoritatilor si institutiilor publice - resursele financiare ale unitatilor publice si private - resursele financiare ale organizatiilor fara scop lucrative - resursele financiare ale populatiei Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor bănesti care sunt necesare realizării obiectivelor economico-sociale într-o anumită perioadă de timp. Autoritățile publice cuprind următoarele elemente ale resurselor fin: 1) Impozitele, taxele și contribuțiile obligatorii Realizarea lor ca resurse fin publice presupune redistribuirea veniturilor primare obținute de persoanele fizice și juridice. Resursele obținute se utilizează pentru realizarea a 3 obiective acestea fiind: - Contribuția la formarea fondurilor generale de dezvoltare; - Reglarea fenomenelor economico-sociale; -Redistribuirea veniturilor primare si derivate 2) Veniturile din exploatarea întreprinderilor si proprietatilor din sectorul public. 3)Împrumutul de stat (public) Împrumuturile sunt o soluție atractivă pentru stat, deoarece aceasta facilitează procurarea unui volum mare de resurse într-un interval de timp limitat și acoperirea în termen mai scurt a necesitatilor de finanțare.Preluarea resurselor la dispoziția statului are caracter temporar, nu defintiv. Procesul de mișcare a valorii e reversibil, sumele respective se restituie deținătorilor de drept după o anumita perioada de timp. Pe parcursel utilizării în scop public, a sumelor împrumutate, creditorii obțin în contra prestație un venit sub forma dobânzii platite către stat. În același timp, folosirea acestui tip de resursă fină publică antrenează un cost specific pentru stat reprezentat de dobânzile și comisioanele aferente plătite de stat, care majorează cheltuielile bugetare . 4) Emisiunea de monedă Emisiunea (inflationistă) de monedă, reprezinta o resursă fină publică în masura în care statul, în virtutea dreptului sau exclusiv de a emite monedă natională făra valoare intrinsecă, pune în circulație o cantitate de bani mai mare decât cea necesară circulației monetare.În mod obiectiv, emisiunea monetară ar trebui să asigure utilizatorilor o cantitate de monedă limitată la nevoile circulației normale a bunurilor și serviciilor și îndeplinirii celorlalte funcții ale banilor, ca premisă a menținerii puterii de cumpărare a acesteiia. Emiterea unei cantități mai mari de monedă permite statului sa creeze resurse , în mod artificial, de o mărime egală cu diferența între masa banească totală existentă pe piața și cantitatea de bani satisfacatoare pentru derularea normala a fluxurilor reale în econmie. Ea reprezinta redistribuirea unei părti a puterii de cumparare a veniturilor bănesti nominale, în favoarea statului, care prin suma emisă suplimentar (inflaționist) achizitionează servicii, bunuri  sau efectuează plăți pentru consumul public. 11

Instituțiile publice. Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale institutiilor publice de interes local se asigură astfel:- integral din bugetul local, înfuncție de subordonare;- din venituri propriiși din subvenții acordate de la bugetul local, în funcție de subordonare; - intregal din venituri proprii.

Figura nr. 1.1  Structura resurselor financiare ale societații Între resursele financiare ale societații și resursele fin publice există un raport, deoarece resursele fin ale societații au o sferă de cuprindere mult mai largă. Alături de resursele fin publice, resursele fin ale societațiii include și resursele fin private. Instituțiile publice, finanțate integral din bugetul local,veniturile realizate la acest buget. Institutiile publice de interes local mai pot folosi, pentru desfasurarea și lărgirea activitatilor, mijloace materiale și bănesti primite de la persoane juridice și fizice, sub forma de donatii și sponsorizari, cu respectarea dispozitiilor legale.Fondurile acordate de persoanele fizice și juridice în vederea participării împreuna cu autoritățile administrației publice locale la finantarea unor acțiuni de interes public sunt vărsate direct la bugetul local din care se finanțează acea. Cu acea se majorează creditele bugetare ale bugetului local (suma aprobata în bugetele locale reprezentînd limita maximă pînă se pot angaja și efectua cheltuieli), iar fondurile se vor utiliza cu respectarea destinațiilor stabilite de transmitator.

CAPITOLUL IV : Descrierea structurii entitaților la diferite forme organizatorico-juridice ,instituții și autoritați publice (Ministerul finanțelor,APL,Parlament,Guvern, APC,instituții bugetare,CNAS,CNAM) Ministerul Finanțelor e organul central de specialitate al administrației publice, care elaborează și promovează politica unică a formării și gestiunii finanțelor publice, al aplicării pârghiilor fin în concordanță cu exigențele economiei de piață. 12

Conducerea Ministerului Finanțelor e exercitată de ministrul  Finanțelor (care în procesul de dirijare a activitații e sprijinit de 3 viceminiștri). Aceștia sunt numiți sau eliberați din funcție de către Guvernul Republicii Moldova. Totodata, Guvernul aprobă structura și efectivul-limită al ministerului. Viceminiștrii exercită atribuțiile delegate de ministrul Finanțelor. Ministrul e responsabil personal pentru modul în care sunt utilizate mijloacele bugetare destinate asigurării activitații ministerului și pentru asigurarea integritații mijloacelor finante și a bunurilor materiale, aflate la dispoziția ministerului în cauză. Organigrama mai desfășurată a Ministerului Finanțelor se prezintăîn Anexa 1. Parlamentul Republicii Moldova e organul reprezentativ suprem al Republicii Moldova, unica autoritate legislativă a statului, fiind o structură unicamerală compusă din 101 deputațialeși pe liste, pentru o perioadă de 4 ani. Parlamentul e ales prinvot universal, egal direct, secret și liber exprimat.  Președintele Parlamentului Republicii Moldova e ales de parlament, cu minim 52 de voturi.Vicepreședinții Parlamentului se aleg la propunerea Președintelui Parlamentului, după consultarea fracțiunilor parlamentare, prinvotdeschis, cu votul majorității deputaților aleși. Biroul permanent al Parlamentului e organul de lucru al acestuiași se formează, ținîndu-se seama de reprezentarea proporțională a fracțiunilor în Parlament. Din el fac parte, din oficiu, Președintele Parlamentului și vicepreședinții. Guvernul asigurăre alizarea politicii interne și externe a statului și exercită conducerea general a administrației publice. Guvernul se organizează și funcționează în conformitate cu prevederile constituționale, având la bază un program de guvernarea cceptat anterior de către parlament. Acesta e alcătuit dintr-un lidernumit prim-ministru, un prim-viceprim-ministru, viceprimminiștri, miniștrișialțimembristabilițiprinlegeorganică. Guvernul are încomponență 9 ministere, șianume: -Ministerul Economiei și Infrastructurii Ministerul Economiei și Infrastructurii e organul central autorizat să promoveze politica de stat în domeniul economiei și să coordoneze dezvoltarea economică a țării. Ministerul Economiei aplică strategia și programul de guvernare în domeniul economiei și finanțelor publice, al Guvernului Republicii Moldova. -Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene e organul central de specialitate, ce promovează politica statului în domeniul relațiilor externe și își desfășoară activitatea în conformitate cu Constituția și legile Republicii Moldova, Hotărârile Parlamentului, actele Președintelui Republicii Moldova, hotărârile și dispozițiile Guvernului, precum și cu alte acte normative, tratate și acorduri internaționale la care Republica Moldova e parte. - Ministerul Justiției 13

Ministerul Justiției e autoritatea de stat în domeniul justiției din Republica Moldova, actualmente condus de jurista Victoria Iftodi. - Ministerul Afacerilor Interne Ministerul Afacerilor Interne (MAI) e unul din ministerele care face parte din Guvernul Republicii Moldova. A fost fondat pe 13 septembrie 1990 prin Hotărârea Guvernului nr. 321 “Cu privire la reforma organelor Ministerului Afacerilor Interne al R.S.S. Moldova” -Ministerul Finanțelor Ministerul Finanțelor e organul central de specialitate al administrației publice, care elaborează și promovează politica unică a formării și gestiunii finanțelor publice, al aplicării pârghiilor in concordanță cu exigențele economiei de piață. În activitatea sa Ministerul Finanțelor se conduce de Constituția Republicii Moldova, legile Republicii, decretele Președintelui RM, hotărârile Parlamentului, ordonanțele, deciziile și dispozițiile Guvernului. - Ministerul Apărării Ministerul Apărării are misiunea să elaboreze politica de apărare, să conducă și să coordoneze construcția și dezvoltarea Armatei Naționale, să determine riscurile și amenințările cu caracter militar și necesitățile privind pregătirea sistemului național de apărare pentru asigurarea securității militare a statului. - Ministerul Educației, Culturii și Cercetării Ministerul Educației, Culturii și Cercetării e unul din cele 9 ministere ale Guvernului Republicii Moldova, e organismul care coordonează sistemul de învățământ din Republica Moldova, stabilește obiectivele sistemului de învățamânt în ansamblul său, precum și obiectivele educației pe niveluri și profiluri de învățământ. - Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului e organul central de specialitate al administrației publice, subordonat Guvernului. Are misiunea de a asigurare si analizarea prerogativelor constituționale ale Guvernului la elaborarea și promovarea politicii de stat de dezvoltare durabilă a sectorului agro-industrial al țării, prin sporirea competitivității și productivității sectorului, precum și asigurarea inofensivității și suficienței alimentare a țării, în vedere a creării premiselor pentru creșterea permanentă a bunăstării populației. - Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale e unul din cele 9 ministere ale Guvernului Republicii Moldova șiautoritatea de stat în domeniul sănătății publice. Administrația publică, ca activitate, nu poate fi realizata dintr-un singur centru aflat pe teritoriul statului, ci trebuie organizata in asa fel incat sa asigure nevoile societatii, in general, dar si a colectivitatilor sociale din toate unitatile teritorial administrative ale statului. Pentru acest lucru, organele administratiei publice sunt constituite in raport de teritoriul statului si in functie de unitatile administrativ teritoriale ale acestuia. La nivel central, exista organe centrale ale 14

administratiei publice cum ar fi ministerele, care au competenta pe teritoriul intregii tari si actioneaza in diferite domenii si ramuri de activitate de interes national. Casa Naţională de Asigurări Sociale e o autoritate public autonomă, de nivel naţional, subordonată Guvernului, care administrează şi gestionează sistemul public de asigurări sociale din Republica Moldova. Casa Naţională are statutul de persoană juridică, dispune de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova cu denumirea sa, precum şi de conturi bancare şi trezoreriale.   Ea e responsabilă faţă de Guvern şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii ,legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii , hotărîrilor, ordonanţelor şi dispoziţiilor Guvernului,altor acte normative, tratatelor internaţionale la care Moldova e parte, precum şi cu prevederile prezentului Statut.  Structura organizaţională şi efectivul limită de personal ale Casei Naţionale sînt aprobate de catre Guvern. Casa Naţională e constituită din Aparatul central care îşi are sediul în mun. Chişinău şi înfiinţează case teritoriale de asigurări sociale (încontinuare - case teritoriale), fără personalitate juridică, în funcţie de numărul sau de structura  asiguraţilor şi complexitatea activităţii la nivel teritorial. Compania Naţională de Asigurări în Medicină e o organizaţie de stat autonomă de nivel naţional, care dispune de personalitate juridică şi desfăşoară activităţi nonprofit în domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, fondată prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.950 din 7 septembrie 2001 în scopul implementării Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27 februarie 1998. Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medical pentru anul 2019 se aprobă la venituri în sumă de 7326030,0 mii de lei şi la cheltuieli în sumă de 7526030,0 mii de lei, сu un deficit în sumă de 200000,0 mii de lei. Indicatorii generali şi sursele de finanţare a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală se prezintă în figura nr. 4.1.

Denumirea

Codul

Suma, mii lei

I. Venituri, total

1

7326030,0

inclusivtransferuri de la bugetul de stat

2831330,0

II. Cheltuieli, total

2+3

7526030,0

III. Sold bugetar

1-(2+3)

-200000,0

IV. Surse de finanţare, total

4+5+9

200000,0

Sold de mijloacebăneşti la începutulperioadei

910

239669,8

Sold de mijloacebăneşti la sfîrşitulperioadei

930

39669,8

Figura nr. 4.1Indicatorii generali şi sursele de finanţare a fondurilor Asigurării obligatorii de asistenţă medicală 15

Sursa:LEGE Nr. 301,din  30.11.2018 Structura aparatului central al Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină- Conducerea - Direcţia juridică - Direcţia management strategic şi resurse umane - Direcţia economie şi finanţe - Direcţia contractare şi relaţii cu prestatorii - Direcţia general calitate, evaluare şi control - Direcţia relaţii cu beneficiarii - Direcţia sisteme informaţionale şi e-transformare - Direcţia investiţii şi administrare  - Secţia analiză şi economie în sănătate  - Secţia medicamente  - Serviciul relaţii internaţionale  - Serviciul audit intern. Compania îşi exercita atribuţiile pe întregul teritoriul a Republicii Moldova prin intermediul Agenţiilor teritoriale, activitatea cărora o organizează, o coordonează şi o supraveghează în condiţiile legii. Capitolul V:Competențe și responsabilitați in domeniul finanțelor întreprinderii. Responsabilitatea reprezintă obligațiunea de a efectua un lucru, de a răspunde, de a accepta și suporta consecințele; răspundere. Competența reprezintă capacitatea cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție Întrepriderile își exprimă cerințele prin responsabilitățile și competențele angajaților prin interemediul fișei de post. Competențele și responsabilitățile unui director economic sunt : Responsabilități a)Asigurăre pe actele legislației fiscale la nivel de firmă: organizeaza contabilitatea societatii in conformitate cu dispozitiile legale si asigura efectuarea la timp a inregistrarilor;  b).Întocmeste bugetul general al societatii, informeaza si face propuneri de corectie:asigura intocmirea la timp si in conformitate cu dispozitiile legale a balantelor de verificare, bilanturilor semestriale si anuale, precum și a situatiilor lunare privind principali iindicatori economicofinanciari  c).Raportează rezultatele financiare ale firmei: analizeaza și propune măsuri pentru crerea rentabilitatii;  d).Elaborează și implementeaza sistemul general de evidenta a gestiunii firmei:  e).Conduce și organizeaza activitatea departamentului fin - contabilitate:exercita controlul financiar preventiv;  Competentele postului de munca:  Cunoștinte  16

1. legislatie fin - contabila;  2. cunostintesolide de contabilitate;  3. cunostintesolide de operare Pc: Word, Excell, Power Point;  4. cunostinte de gestiune;  5. cunostinte de operare soft-uricontabile; ; Competențele și responsabilitățile unui manager general sunt: Responsabilități a). Stabile anual, impreuna cu directorii de departamente, obiectivele generale de dezvoltare;  b)Comunicarea fiecarui director obiectivele generale si specific previzionate pentru fiecare department si urmare ca aceasa fie communicate personalului din cadrul fiecarui departament.  •comunica obiectivele generale, specific si operationale ale organizatiei catre/intre personalul de conducere, cu mentiunea ca acestia sa transfere la nivele ierarhice inferioare ace informatii;  c).Aprobă bugetul de venituri și cheltuieli și rectificãrile acestuia • elaborareza planificarile de investitii fin si/sau tehnologice si/sau de resurse umane;  • intocmirea planurilor managerial anuale si semestriale pe baza analizelor efectuate;  • organizarea departamentelor si a echipelor de proiect in functie de necesitatile organizatiei si de activitatile planificate;  d).Asigură managementul firmei: • negociaza contractual colectiv de munca si contractile individuale de munca;  • urmarirea indeplinirii conditiilor igienico-sanitare, de protectie a muncii, de prevenire si stingere a incendiilor si de protectie a mediului, prevazute de reglementarile si normele legislative in vigoare;  • preocuparea pentru conservarea si dezvoltarea bazei materiale a organizatiei;  • controlul si supervizarea activitatii departamentelor de cercetare-proiectare, de productie, de marketing, fin-contabil, administrativ, resurse umanesi/sau a altor departamente din cadrulor ganizatiei;  • avizarea primelor, bonificatiilor sau promovarilor doar pe considerente de merit profesional;  Responsabilitatea întreprinderii Responsabilitateaeconomică reprezintă prima obligaţie şi cea mai importantă. Rolul pe care îl au unităţile economice într-o societate rezidă din obiectivullor, care constă în producerea de bunuri şi servicii pe care individul, comunitatea şi societatea le solicită. La fel, maximizând profitul firma prin impozitele şi taxele plătite va contribui mai considerabil la susţinerea culturii, învăţământului, sănătăţii etc.

17

Responsabilitatea juridică presupune că firmele în cadrul activităţii sale să se orienteze spre respectarea cuvenită a societăţii şi a legislaţiei care o protejează. Întreprinderile trebuie să acţioneze doar în limitele legilor, să-şi plătească taxele şi impozitele faţă de stat etc. Responsabilitate asocială include adoptarea unei poziţii de sprijin pentru problemele publice, acţiuni în favoarea grupurilor de favorizate, anticiparea nevoilor viitoare ale societăţii şi acţiuni pentru satisfacerea lor, conlucrarea cu guvernul în privinţa legislaţiei existente şi anticiparea legislaţiei dezirabile Funcţia de repartiţie nu poate fi circumscrisă numai la mecanismele, formele, metodele, structurile şi pârghiile financiare privind formarea şi repartizarea unor fonduri băneşti pentru scopurile menţionate mai sus. Organele financiare nu pot să-şi încheie activitatea odată cu formarea şi repartizarea fondurilor, dimpotrivă această activitate trebuie continuată şi urmărită. Concomitent cu funcţia de repartiţie se manifestă şi funcţia de control a finanţelor întreprinderilor. - funcţia de analiză şi control - care are ca scop asigurarea utilizării eficiente a capitalului şi este executată atât de persoane cu funcţii din cadrul întreprinderii cât şi de organe cu funcţii în acest domeniu, cum ar fi: CCEC, Inspectoratul fiscal, Ministrul Finanţelor, Departamentul Vamal, etc. Deosebim trei forma de control financiar: preventiv – se exercită asupra documentelor ce angajează plăţi din resursele financiare ale firmei având ca obiectiv încadrarea în prevederile bugetare şi este executat înaintea efectuării operaţiunilor economico financiare. Scopul acestui control este prevenirea unor operaţiuni ilegale şi preîntâmpinarea imobilizărilor de resurse financiare. Curent (de gestiune) – se execută în timpul realizării operaţiunilor economico - financiare; Posterior – se execută după încheierea exerciţiului financiar şi are ca scop identificarea factorilor ce au contribuit negativ la obţinerea unor rezultate nesatisfăcătoare şi contribuie la luarea deciziilor privind activitatea de viitor a întreprinderii. De asemenea deosebim control intern şi control extern: Contorului intern este executat de către persoane abilitate în acest domeniu din cadrul întreprinderii (contabilul şef, ditrectorul financiar, managerul general, acţionarii) şi are ca obiectiv evitarea imobilizărilor de fonduri în urma nerespectării termenilor de încasări şi plăţi, neîndeplinirea contractelor de producere şi livrare.

18

Capitolul VI: Competențe și responsabilitați in domeniu finanțelor publice. Instituții subordonate ministerului finanțelor. Competențe și responsabilități în domeniul finanțelor publice.Instituții subordonate ministerului finanțelor.

19

Procesul complex al constituirii si repartizarii resurselor financiare publice, circulatia fluxurilor financiare catre si de la bugetul de stat, este asigurat prin structuri institutionale specifice, bine delimitate din punct de vedere al atributiilor care le revin, apartinand statului de drept. O prezentare a acestora nu se poate face altfel decat in functie de ierarhizarea lor din punct de vedere al reprezentarii si al atributiilor care le revin. Se disting astfel in primul rand, institutii ale puterii legislative ale statului de drept, in care sunt cuprinse autoritatile alese ale puterii centrale si locale de stat, ale Parlamentului, Consiliilor judetene, municipale, orasenesti si comunale. In subordinea acestora pe diferite paliere structurale functioneaza institutiile administratiei centrale si locale, ale statului: Curtea de conturi, Guvernul, Ministerele, Prefecturile, aparatul Consiliilor judetene si Primariile. Dintre structurile mentionate, institutia specializata cu cele mai largi atributii in domeniul finantelor publice este Ministerul Finantelor 232f55c Publice impreuna cu structurile sale teritoriale. La acestea se adauga bancile, societatile de asigurari si reasigurari cu capital de stat. Vom prezenta in cele ce urmeaza principalele atributii in domeniul finantelor publice ale unora din autoritatile publice mentionate mai sus. Parlamentul este forul suprem legislativ si unica autoritate legislativa a tarii. El adopta legi privitor la toate domeniile vietii sociale, inclusiv la cele economico-financiare si monetare. Legat de domeniul finantelor publice, deosebit de importanta este adoptarea legii privind finantele publice, legile de stabilire a diverselor tipuri de impozite si taxe de la diversi contribuabili, legea privind asigurarile sociale de stat, legea bancara, legea finantelor publice locale, legile anuale de adoptare a bugetului de stat si bugetului asigurarilor sociale de stat, al fondurilor speciale precum si legea de adoptare a executiilor bugetare anuale a acestora. Guvernul are o serie intreaga de atributii in domeniul finantelor publice dintre care merita mentionate: - elaborarea proiectului bugetului de stat, al asigurarilor sociale de stat, pe care le supune spre aprobare Parlamentului dupa aprobare raspunzand de realizarea acestora; - asigura conducerea generala a activitatii executive in domeniul finantelor publice; - raspunde de recuperarea creantelor externe ale statului rezultate din activitati de comert exterior sau diverse cooperari economice internationale. Ministerul Finantelor Publice prin atributiile importante care ii revin exercita o influenta determinanta asupra mediului economic in toate compartimentele sale prin utilizarea eficienta a diferitelor parghii financiare pe care le are la indemana. Ministerul Muncii , Solidaritatii Sociale si Familiei are rol de sinteza pentru asigurarea si coordonarea aplicarii strategiilor si politicilor Guvernului in domeniul muncii, protectiei si solidaritatii sociale. Curtea de Conturi reorganizata in baza Legii nr. 94/1992 este institutia suprema de control financiar si jurisdictie in domeniul financiar. La nivelul unitatilor administrativ-teritorial functiile se exercitau pana in acest an prin Camere de Conturi judetene si Directii de control financiar ale Curtii de Conturi. Incepand cu 2002 aceste doua structuri centrale au fost unificate, urmarindu-se in principal eficientizarea lor ca structuri de control ale statului. În domeniul finanţelor publice, Parlamentul are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază: 20

a) adoptă acte legislative în domeniul finanţelor publice; b) adoptă legea privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, după caz, modificările şi completările la legislaţie ce rezultă din politica bugetar-fiscală; c) examinează raportul semianual privind executarea bugetului public naţional şi a componentelor acestuia; d) adoptă legile bugetare anuale şi legile privind modificarea bugetelor; e) aprobă rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală. În domeniul finanţelor publice, Guvernul are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază: a) exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul gestionării finanţelor publice, în conformitate cu principiile şi regulile stabilite de prezenta lege; b) asigură administrarea datoriei de stat şi monitorizarea datoriei sectorului public; c) asigură durabilitatea programului de guvernare şi al altor documente de politici din punct de vedere bugetar-fiscal; e)asigură administrarea datoriei de stat şi monitorizarea datoriei sectorului public; Ministerul Finanţelor e autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice şi are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază: a) examinează propunerile de buget ale autorităţilor publice centrale, elaborează şi prezintă Guvernului proiectul legii bugetului de stat pe anul respectiv şi, în caz de necesitate, proiectele de legi privind modificarea acestuia; stabileşte activităţile intermediare ale calendarului bugetar şi monitorizează implementarea acestuia, precum şi asigură coordonarea generală a procesului bugetar; b) stabileşte activităţile intermediare ale calendarului bugetar şi monitorizează implementarea acestuia, precum şi asigură coordonarea generală a procesului bugetar; c) elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare cadrul bugetar pe termen mediu şi proiectul legii privind limitele macrobugetare pe termen mediu; d) elaborează şi asigură implementarea politicii bugetar-fiscale în conformitate cu principiile şi regulile bugetar-fiscale stabilite de prezenta lege; examinează propunerile de buget ale autorităţilor publice centrale, elaborează şi prezintă Guvernului proiectul legii bugetului de stat pe anul respectiv şi, în caz de necesitate, proiectele de legi privind modificarea acestuia; e) examinează proiectele legilor anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi sintezele consolidate ale proiectelor bugetelor 21

locale de nivelul întîi și al doilea, precum şi determină transferurile interbugetare în conformitate cu legislaţia; În domeniul finanţelor publice, autorităţile publice centrale au următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază: a) elaborează, aprobă, asigură implementarea şi raportează strategiile sectoriale de cheltuieli; b) organizează sistemele de planificare, executare, evidenţă contabilă şi raportare a bugetului în cadrul autorităţii publice respective şi, după caz, în cadrul instituţiilor bugetare din subordine; c) asigură repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe bugetele componente ale bugetului public naţional şi pe autorităţi publice centrale, în cadrul sectorului de care e responsabil, inclusiv determină transferurile cu destinaţie specială de la bugetul de stat la bugetele locale; d) stabileşte priorităţile de politică sectorială şi asigură conformitatea strategiilor sectoriale de cheltuieli

cu

documentele

de

planificare

strategică

şi

cu

limitele

de

cheltuieli

prognozate/aprobate în buget; e) prezintă Ministerului Finanţelor propuneri pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu şi a proiectului legii bugetului de stat, rapoarte fin, rapoarte de performanţă, alte rapoarte şi informaţii necesare pentru elaborarea rapoartelor prevăzute de prezenta lege, fiind responsabile de prezentarea în termen şi corectitudinea informaţiilor prezentate; f) asigură repartizarea şi aprobă limitele de alocaţii bugetare anuale şi indicatorii de performanţă pentru instituţiile din subordine şi monitorizează performanţele fin şi nefin ale acestora; g) participă la argumentarea şi promovarea proiectului cadrului bugetar pe termen mediu şi a legii anuale a bugetului de stat, precum şi a rapoartelor privind executarea bugetului de stat, inclusiv privind performanţa în cadrul programelor pe domeniile de competenţă; h) asigură publicarea strategiilor sectoriale de cheltuieli şi a bugetelor anuale pe domeniile de competenţă, precum şi a rapoartelor privind implementarea acestora; i) asigură gestionarea alocaţiilor bugetare şi administrarea patrimoniului public, în conformitate cu principiile bunei guvernări; CAPITOLUL VII.Evaluarea activităţii şi locul departamentului financiar în structura entităţii.

Activitate de evaluare reprezintă o activitate desfăşurată de întreprinderile de evaluare. Aceasta constă din estimarea valorii de piaţă sau aaltei valori; ea presupune calcularea sistabilirea unui preț care să poată fi utilizat într-o tranzacție între vânzator și cumpărator. Procesul de evaluare e 22

un proces complex care necesită respectarea anumitor metode, principii, standard în stabilirea unei valori pentru firma. Fișa postului angajatului fin e exemplificată în Anexa 2.

Indicatorii de profitabilitate a firmei: 1.Marja profitului net - se determină ca raport între profitul net al firmei și cifra de afaceri:

(1)

2.Indicatorul preț/profit (P/E) - arată cît de mult sunt dispuși investitorii să plăteasca pentru profitul firmei, determinîndu-se după relația:

(2)

3.Rata de plata a dividendelor - furnizează informații cu privire la modul în care firma împarte profiturile nete între dividende și reinvestire pentru autofinanțare. Relația de calcul a acestui indicator e:

(3)

Caracterul complex al activitțtii de evaluare e determinat de mai mulți factori: - natura și mărimea firmei - patrimonial firmei și posibilitatea de valorificare; - reflectarea în contabilitatea firmei a patrimoniului ei; - capacitatea echipei de conducere de a gestiona și elabora strategia firmei Structura organizatorica  reprezinta ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice (directii, compartimente) si relatiile acestora orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale întreprinderii. Aprecierea structurii organizatorice reprezinta un proces de cunoastere, întelegere, explicare a situatiei existente prin analizadetaliata a factorilor ce influenteaza starea ei:

Strategia dezvoltarii întreprinderii; 

Tipul si complexitatea productiei;



Dimensiunea întreprinderii;



Calitatea resurselor umane;



Schimbările ce au loc în mediul exterior al firmei; 23



Cadrul juridic si statutul întreprinderii.

În ansamblul ei structura organizatorica are 2 mari parti: 

structura functionala (de conducere)



structura operationala (de productie, conceptie)

În cadrul compartimentului fin contabil al entitații, se întegrează activitățile prin care se asigură fondurile fin necesare desfășurării activității economice a societații, precum și utilizarea lor eficienta. Compartimentul fin cu urmatoarele activitați: 

planificare fina, trezorerie, urmarirea și analiza indicatorilor economico – fin;



evidența operativă a mijloacelor bănești și a operațiunilor de decontare cu agenții economici;



evidența operativă a muncii, calculul și decontarea drepturilor bănești ale salariaților. Atribuțiile compartimentului fin-contabilîn plan fin sunt urmatoarele:



planificarea fina și întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli:



asigură, prinplanul fin și de trezorerie, fondurile necesare societații;



urmarește utilizarea eficienta a creditelor conform necesitaților proprii;



decontari cu agentii economici: asigură desfasurarea ritmica a operațiunilor de decontare cu furnizorii și beneficiarii, asigură plata la termen a sumelor care constituie obligația societații fată de bugetul de stat și alte obligații față de terți.

CAPITOLUL VIII. Acumularea şi selectarea informaţiei necesare pentru desfăşurarea activităţii financiare Situaţiile financiare anuale reprezintă un set de documente contabile de sinteză care prezintă informaţii cu privire la poziţia fină a unei entităţi, performanţa fină şi situaţia fluxurilor de 24

trezorerie, utile încadrul proceselor decizionale de alocare şi de utilizare a resurselor, de obţinere şi de distribuire de rezultate. Fiind de interes general, situaţiile fin sunt menite să satisfacă nevoile comune de informaţii ale unei game largi de utilizatori, de exemplu, acţionari, creditori, salariaţi şi public. (Anexa3) Elementele situaţiilor financiare, un set complet de situaţii fin, cuprind: - bilanţul, - contul de profit şipierdere, - situaţia modificărilor capitalului propriu, - situaţia fluxurilor de trezorerie, - notele explicative. Anexele situaţiilor fin: politicile contabile şi notele explicative reprezintă bazele întocmirii situaţiilor fin în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii, contribuind la crerea gradului de corectitudine în ceea ce priveşte relevanţa informaţiilor prezentate prin intermediul acestora. Situaţiile

fin

reprezintă

un

sistem

cecaracterizeazăsituaţiapatrimoniuluişirezultateleobţinute

de la

indicatorieconomico-fin un

moment

dat

de

cătreentitatearespectivă. Pe bazainformaţiilorprezentateînsituaţiile fin ale uneientităţieconomice pot fi calculaţi o serie de indicatori care săreflecteimagineafidelă a poziţiei fin, a performanţelor fin şiaaltoractivităţidesfăşurateîncadrulentităţii pe parcursulunuiexerciţiu fin. Principalele caracteristici calitative ce trebuie îndeplinite la întocmirea situaţiilor fin sunt următoarele: - inteligibilitatea, - relevanţa, - credibilitatea - comparabilitatea. Acestor caracteristici li se adaugă şi altele cum ar fi: prevalenţa economicului asupra juridicului, neutralitatea, prudenţa, integralitatea etc. Situaţiile fin anuale ale întreprinderii care fac obiectul reglementărilor conform cu OMFP nr. 3055/2009 vor fi auditate de personae autorizate, în conformitate cu legea naţională privind auditul fin. Scopul situațiilor fin îlconstituie prezentarea unei informaţii accesibile unui cerc larg de utilizatori, fiecare din ei având interesul de un anumit gen de informaţie. 25

Rapoartele fin se prezintă, de asemenea, şialtorcategorii de utilizatori de informaţie (proprietarilor, investitorilorpotenţiali, băncilor etc.). Rapoartele fin se semnează de către conducătorul întreprinderii şi contabilul-şef. În anumite cazuri (prevăzute de legislaţie sau la cererea utilizatorilor de informaţie) rapoartele fin se confirmă de către o companie de audit. Pentruprezentarea obiectivă a informaţiei, rapoartele fin trebuie să corespundă unor cerinţe de contabilitate bazate pe principiile: 

continuitatea activităţii;



prudenţa;



prioritatea conţinutului asupra formei;



neadmiterea casării reciproce a activelor şi datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor;



esenţialitatea.

Informaţia dată e utilă pentru utilizatorii rapoartelor fin în aprecierea capacităţii întreprinderii de a plăti dividend şi dobânzi si a achita datoriile în termenele stabilit. Rapoartele fin trebuiesăcuprindăinformaţii: a) privind activele controlabile de entitate (acea constituind surse ale unor eventualea fluxuri de mijloace băneşti sau ale altui avantaj economic înviitor); b) privind pasivele entităţii (acea constituind surse ale unor eventuale refluxuri (retrageri) de mijloace băneşti sau ale altui avantaj economic înviitor);

Capitolul IX: Conceptul de mecanism financiar,structura si

functionarea acesteia in Republica Moldova Din punct de vedere al practicii, finanţele reprezintă una din cele mai importante pârghii de monitorizare (dirijare) a activităţii unui agent economic. Această influenţă se realizează prin intermediul mecanismului financiar, care este un sistem de organizare, reglare şi planificare a relaţiilor financiare a metodelor de formare şi utilizare a resurselor financiare. 26

În componenţa mecanismului financiar se includ: 1. instrumentele financiare; 2. metodele şi modelele financiare; 3. subsistemele de asigurare (juridică, normativă, informaţională, tehnică etc.). Primele două componente ale mecanismului financiar: instrumentele financiare şi metodele financiare fac parte din instrumentele ştiinţifico-practice ale gestiunii financiare ca ştiinţă şi au o importanţă atât teoretică, cât şi practică. Cea de a treia se manifestă prin asigurarea şi utilizarea unor instrumente, metode, modele financiare reglementate de guvern, testate în practică de alţi agenţi economici etc. Conceptul de mecanism financiar, care este o categorie mai vastă. În opinia lui Văcărel Iulian, mecanismul financiar este o structură complexă care cuprinde: a.sistemul financiar- pârghiile financiare realizate de stat pentru influenţa activităţiieconomice; b. metodele administrative de conducere folosite în domeniul finanţelor; c.cadrul instituţional constituit din instituţii şi organizaţii cu atribuţii în domeniul finanţelor; d.cadrul juridic format din legi, hotărâri şi alte reglementări cu character normativ în domeniul finanţelor. În altă ordine de idei, savantului rus Balabanov I.T. consider că: „Mecanismul financiar reprezintă un sistem de acţiune a pârghiilor financiare care se exprimă în organizarea, planificarea şi stimularea utilizării resurselor financiare”. Mecanismul financiar al unei afaceri mici poate fi definit ca sistem al managementului financiar proiectat pentru a organiza, planifica și a încuraja fluxurile financiare cu scopul de a influența efectiv asupra stabilității financiare. Mecanismul financiar este conceput pentru a oferi nu numai formarea relațiilor de piață, dar, de asemenea, pentru a crea condițiile necesare pentru funcționarea întreprinderilor mici de a -și îndeplini funcțiile lor. Mecanismul financiar are două componente: latura obiectivă a mecanismului financiar manifestă faptul că acesta este construit în conformitate cu cerințele legilor economice obiective. Pe de altă parte, mecanismul financiar conține și latura subiectivă, deoarece este stabilit de către conducerea întreprinderii sau organizației pentru a face față provocărilor cu care se confruntă întreprinderea la un anumit stadiu de dezvoltare. Conform manualului „Economia întreprinderii”, autorul Roşca Petru menţionează că, mecanismul financiar constă din cinci elemente interdependente ce contribuie la organizarea, planificarea şi stimularea utilizării resurselor financiare: metodele financiare, pârghiile financiare, cadrul juridic, asigurarea normativă şi informaţională Prin mecanism financiar la nivel de întreprindere se înţelege un sistem de conducere a finanţelor, destinat organizării corelaţiei dintre relaţiile financiare ale întreprinderilor, fluxurilor financiare prin utilizarea categoriilor financiare şi instrumentelor, sancţiunilor şi facilităţilor în baza actelor normative emise de stat 27

În concluzie menţionăm că mecanismul financiar reprezintă un sistem de gestiune a relaţiilor financiare de către organele financiare prin intermediul pârghiilor, instrumentelor şi metodelor financiare, în baza legilor economice şi actelor normative de stat. Funcţionarea mecanismului financiar este determinată de două subsisteme: I - asigurarea cu resurse financiare; II - reglementarea financiară Primul subsistem presupune asigurarea cu necesarul de resurse financiare care se realizează în câteva forme, şi anume: autofinanţare, finanţare directă, finanţare indirectă şi finanţare nerambursabilă etc Al doilea subsistem reprezintă o metodă de influenţă asupra relaţiilor economice, în general, şi totodată în special asupra celor de redistribuire. Deci, mecanismul de finanţare, ca parte componentă a mecanismului financiar al întreprinderii, este format din fluxuri financiare de intrare, destinate constituirii resurselor financiare ale întreprinderii. Metodele de formare a fondurilor agenţilor economici reprezintă totalitatea procedeelor şi căilor de construire a mijloacelor financiare ale acestuia, şi anume: aportul în bani şi în natură, autofinanţarea, creditarea, finanţarea creditară. Întreprinderile se asigură cu resurse financiare prin intermediul relaţiilor financiare ce au loc între diferiţi subiecţi. Funcţionarea unui mecanism de finanţare a întreprinderii presupune un studiu care include următoarele elemente: Determinarea necesarului de finanţe care se efectuează în funcţie de necesarul de finanţare a investiţiilor şi necesităţilor curente ale întreprinderii . Determinarea surselor de finanţare se face luând în consideraţie posibilităţile de acces ale întreprinderii la diferite surse de finanţare. Stabilirea structurii fondurilor de finanţare se realizează astfel, încât combinarea diferitelor surse de finanţare să asigure conturile minime ale rezervelor financiare şi efecte maximale Sistemul financiar, ce are menirea de a asigura sursele necesare, se află încă în stadiu de stabilire şi formare şi nu se prezintă ca un suport eficient al reformelor. În aceste condiţii, unica şansă de relansare par a fi fluxurile generate de mijloace bănești ce vin de peste hotare, transmise de cetăţenii Republicii Moldova. Cele mai importante probleme, ce necesită soluţionarea în acest caz, sunt: stimularea în continuare a antreprenoriatului acsîndune pe regiunile slab dezvoltate ; lichidarea barierelor birocratice; accesul investitorilor în sistemul bancar și reducerea dobânzilor; atragerea investitorilor străini; stimularea investitorilor locali. In raport cu rolul predominant ce revine unuia dintre cele două mecanisme financiare (de pe pietele de capital, respectiv îndatorare) în procurarea - alocarea resurselor bănești de către operatorii economici, se pot distinge ,,economii ale piețelor de capital” și ,,economii de îndatorare”. Adesea acestea sunt tratate ca sisteme de finantare a economiei de piață sau chiar ca sisteme financiare, sau de subsisteme financiare dacă se au în vedere înstituțiile financiare implicate. 28

Trecerea la economia de piaţă a avut un rol hotărâtor în definirea rolului finanţelor în economia RM, acsînduse pe autonomia financiară a agenţilor economici, luînd deciziea ce să producă, pentru cine şi unde să comercializeze producţia. Organizarea finanţelor în cadrul unei întreprinderi presupune câteva principii de bază: Independenţa întreprinderii în domeniul activităţii financiare;* Capacitatea de autofinanţare;* Atingerea unor rezultate şi responsabilitatea pentru obţinerea lor; *Controlul asupra activităţii Generelizînd cercetările în baza teoriei studiate și cercetărilor efectuate, concretizăm că cele două concepte analizate (studiate), și anume: sistemul de finanțare și mecanismul financiar sunt două elemente ce sunt strîns legate una față de alta orientate spre satisfacerea nevoilor economice şi sociale și prin activitatea sa utilizînd diferite metode, pîrghii, instrumente, forme, fonduri, relații, instituții ce influențează direct sau indirect, pozitiv sau negativ asupra proceselor economice ce se petrec la nivelul întreprinderilor mici și mijlocii pentru realizarea scopurilor propuse sau planificate. Într-un consens cu cele relatate, putem deduce că instituirea unei economii de piaţă funcţională în Republica Moldova poate fi asigurată prin utilizarea întrun complex a metodelor și instrumentelor sistemului de finanțare și mecanismului financiar privat ca pîrhgie de comandă, susţinere şi promovare a activităţile IMMlor, la baza dezvoltării cărora se atașează profitabilitatea acestora și dependenţa de condiţiile mediului economic în ansamblu, care la rîndul său influențează asupra dezvoltării proceselor economice la nivel național. Sistemul fondurilor financiare – reprezintă componenţa de bază ale oricărui mecanism financiar considerat la nivelul unei ţări, semnifică totalitatea fondurilor băneşti financiare ce se constituie la scara economiei naţionale şi între care se manifestă legături de condiţionare directe şi indirecte. Delimitarea următoarelor categorii de fonduri băneşti financiare: - în funcţie de tipul de proprietate, avem: 1. fonduri financiare publice: fonduri bugetare, fonduri extrabugetare, fonduri speciale constituite la dispoziţia organelor de stat centrale sau locale; fondurile de asigurare; fondurile de ereditare; fondurile financiare ale întreprinderilor cu capital de stat. 2. fondurile financiare private: fondurile întreprinderilor cu capital privat, fondurile de asigurare create de întreprinderile private, fonduri de ereditare private. - funcţie de nivelul la care se administrează diferite fonduri, se disting: 1. fondurile centralizate administrate la nivelul macro sau mediu economic. 2. fondurile descentralizate administrate la nivelul microeconomic. - după rolul pe care îl îndeplinesc în procesul reproducţiei, fondurile pot fi: 1.fonduri de consum social şi individual. 2.fonduri de investiţii. 1. 2. -

după scopul urmărit prin constituirea şi utilizarea fondurilor financiare, pot fi: fonduri destinate să satisfacă nevoi de consum curent. fonduri destinate înlocuirii sau creşterii activelor fixe, sau finanţării investiţiilor. în funcţie de dreptul de dispoziţie asupra fondurilor financiare constituite se pot distinge: 29

1. fonduri financiare la dispoziţia statului:(fondurile aflate la dispoziţia administraţiei centrale de stat, administraţiei locale de stat, întreprinderilor de stat, instituţiilor financiar – bancare de stat, instituţiilor operative de stat. 2. fonduri financiare la dispoziţia agenţilor economici privaţi. Mecanismul financiar se manifestă printr-o totalitate de metode şi instrumente, care constituie expresia valorică generalizată a unor relaţii economice prin intermediul cărora are loc repartizarea şi utilizarea eficientă a profitului. Instrumentele financiare reprezintă categorii valorice folosite pentru gestionarea, stimularea, impulsionarea şi controlul asupra activităţii economico-financiare în vederea obţinerii unor rezultate superioare. Printre aceste instrumente se află profitul, toată gama de impozite şi taxe, împrumuturile, primele de asigurare, contribuţiile pentru asigurările sociale ş.a. Acţiunea şi funcţiile acestor instrumente sunt nemijlocit legate de înfăptuirea programului economic, dimensionarea judicioasă a fondurilor şi folosirea cu eficienţă a resurselor. Aceste instrumente contribuie la stimularea intereselor şi răspunderii agenţilor economici, la intensificarea vitezei de rotaţie a fondurilor de producţie, dezvoltarea echilibrată a întreprinderii Toate instrumentele financiare sunt orientate şi acţionează pentru realizarea unei totalităţi de obiective şi se intercondiţionează, acestea sunt strâns corelate între ele şi au menirea să orienteze eforturile întreprinderii spre realizarea obiectivelor stabilite, să stimuleze dezvoltarea producţiei şi desfacerii, a prestărilor de servicii, exportului, creşterea competitivităţii produselor pe piaţa externă, folosirea cu rezultate înalte a resurselor, accelerarea vitezei de rotaţie a fondurilor, obţinerea de randamente cât mai înalte cu consumuri cât mai reduse şi pe această bază să asigure creşterea veniturilor. Prin intermediul acestor instrumente se exercită controlul financiar asupra gestionării eficiente a resurselor şi îndeplinesc următoarele funcţii: mijloc de dimensionare a necesarului de resurse financiare ce urmează a fi constituite şi utilizate pentru efectuarea activităţii, mijloc de semnalare, control şi reglare, mijloc de stimulare de sancţionare a întreprinderii, mijloc de cuantificare a eficienţei cu care trebuie să fie folosite resursele. Astfel, putem concluziona că mecanismul financiar este determinat și bazat pe funcționarea a două subsisteme: – primul subsitem presupune asigurarea activității entității economice cu resurse financiare prin diferite metode de finanțare. – al doilea subsistem presupune reglementarea căilor de redistribuire a surselor. Analizînd esența, conținutul și caracteristicile principale ale mecanismului financiar, putem constata, că mecanismul dat se manifestă printr-o totalitate de metode şi instrumente, care constituie expresia valorică generalizată a unor relaţii economice prin intermediul cărora are loc repartizarea şi utilizarea eficientă a profitului. La rîndul său, instrumentele financiare reprezintă categorii valorice folosite pentru gestionarea, stimularea, impulsionarea şi controlul asupra activităţii economico-financiare în vederea obţinerii unor rezultate superioare. Printre aceste instrumente se află profitul, totalitatea de impozite şi taxe, împrumuturile, primele de asigurare, contribuţiile pentru asigurările sociale ş.a. Toate instrumentele financiare sunt orientate şi acţionează pentru realizarea unei totalităţi de obiective, acestea sunt strâns corelate între ele şi au menirea să orienteze eforturile întreprinderii spre realizarea obiectivelor stabilite, să stimuleze dezvoltarea producţiei şi desfacerii, a prestărilor de servicii, exportului, creşterea competitivităţii produselor pe piaţa externă, folosirea cu rezultate înalte a resurselor, accelerarea vitezei de rotaţie a fondurilor, obţinerea de randamente cât mai înalte cu consumuri cât mai reduse şi pe această bază să asigure creşterea veniturilor.

30

BIBLIOGRAFIE: 1.Legea Nr. 181 legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale 25.07.2014 - http://lex.justice.md/md/354213/ 2.Legea Nr. 135 din 14.06.2017 privind societatea de raspundere limitata Publicat:17.08.2017 in Monitorul Oficial Nr 127-130 31

3.Legea Republicii Moldova Nr. 181 din 25.07.2017 cu privire la finantele publice si responsabilitatilor bugetar fiscal.In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2014 nr.223-230 4.Legea Nr. 847 din 24.05.2018 cu privire la sistemul bugetar si procesul bugetar Publicat :27.03.2018 in Monitorul Oficial Nr. 19 5.Cuznetov A., Mihalache a,USM,Chisinau 2012, p.231

I.,Lungu

M.,

,,Dreptul

afacerilor”,Editia

II-

6.Băcescu-Cărbunaru Angela, Dicționar de macroeconomie, Editura C.H. Beck, București, 2008, p.478 7.Botnari N., Finanţele întreprinderii, Academia de Studii Economice din Moldova, Editerra Prim, Chișinău, 2008 , 7.

https://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/modalitati-de-formare-acapitalului-intreprinderii-180501.html (accesat 9.01.2020)

8.

http://www.cis.gov.md/modificarea-capitalului-social (accesat 12.01.2020)

9.

https://mecc.gov.md/sites/default/files/s.06.o.024_finantele_intreprinderii (accesat 12.01.2020)

10.lex.justice.md (accesat 17.01.2020) 11. https://www.gov.md/ro (accesat 12.01.2020 12.https://www.parlament.md (accesat 19.01.2020) 13.http//www.contabilsef.md (accesat 21.01.2020)

32