Raport de Practica Lukoil [PDF]

Zitiervorschau

INTRODUCERE Compania „Lukoil-Moldova” a fost fondată în corespundere cu Actul de Constituire din 19 decembrie 1995. Ea este subordonată Companiei Petroliere Ruse „Lukoil”. Iniţial, „Lukoil-Moldova” a fost organizată ca societate pe acţiuni de tip închis. La temelia creării SA „Lukoil-Moldova” au stat două întreprinderi: •

„Lukoil Europe Limited” (Londra, Marea Britanie);

•

Societatea de producere şi comerţ SRL „Vlado” (Chişinău, Republica Moldova).

Capitalul statutar înregistrat al companiei în anul 1995 constituia 419 000 dolari SUA, sau 1 919 850 lei moldoveneşti ( rata de schimb a Băncii Naţionale din 1 decembrie 1995 era de 4.5820 MDL/USD), şi includea 38 397 acţiuni ordinare la valoarea nominală de 50 lei pe acţiune. La acel moment capitalul acţionar era distribuit după cum urmează: •

„Lukoil Europe Limited” – 251 400 dolari americani (1 151 907 lei) pentru 22 038 acţiuni deţinute sau 60%;

•

SRL „Vlado” – 167 000 dolari americani (767 943 lei) pentru 15 359 acţiuni deţinute sau 40%.

Pe data de 5 februarie 1999 SA „Lukoil-Moldova” a fost reorganizată în societate cu răspundere limitată. Fondul statutar număra 514 000 dolari SUA, din care 99%, sau 508 860 dolari SUA reveneau companiei „Lukoil Europe Limited”, şi respectiv, 1% sau 5 140 dolari SUA reprezenta cota-parte a „Lukoil Europe Trading Limited”. Fondul statutar a crescut pînă la 3 052 438 dolari americani în anul 2000, drepturile de proprietate fiind transferate companiei „Lukoil Europe Ltd”. În anul 2002 capitalul social a fost majorat pînă la 24 000 000 dolari SUA. În prezent, SRL „Lukoil-Moldova” este lider pe piaţa produselor petroliere din Republica Moldova. Principalele tipuri de activităţi practicate sunt: achiziţionarea, transportarea, păstrarea şi comercializarea produselor din petrol şi a gazului lichefiat; construcţia şi exploatarea depozitelor de produse petroliere şi de gaz lichefiat; construcţia şi exploatarea staţiilor de deservire şi alimentare auto. Printre premisele principale de creştere a volumului vînzărilor din ultimii ani se numără calitatea produselor petroliere, calitate recunoscută în toată lumea, precum şi politica de marketing adecvată implementată de companie pe piaţa autohtonă. În corespundere cu legislaţia existentă a Republicii Moldova, întreprinderea importă doar benzină fără plumb şi alte tipuri de combustibil care se conformează standardelor internaţionale. Principalele obiective actuale al companiei sunt: furnizarea întreprinderilor şi asociaţiilor agricole cu toate materialele lubrifiante şi combustibile necesare; colaborarea cu cumpărătorii angrosişti ai produselor petroliere; extinderea reţelei staţiilor de alimentare auto concomitent cu

3

creşterea constantă a nivelului prestării serviciilor; satisfacerea permanentă a proprietarilor de autoturisme cu diferite tipuri de benzină calitativă şi cu cifra octanică mare. Principalii parteneri de afaceri ai SRL „Lukoil-Moldova” sunt Federaţia Rusă, Marea Britanie, Ucraina, România şi Bulgaria. Primele două au un interes vădit în activitatea companiei locale şi în prosperarea acesteia deoarece ele au contribuit în întregime cu fonduri băneşti la crearea „Lukoil-Moldova”, astfel, fiind cointeresate în remunerarea adecvată a capitalului investit şi în recuperarea acestuia. Ele de fapt reprezintă principalele surse de finanţare permanente pentru întreprindere. Aşadar compania-fiică este practic în totalitate dependentă de Rusia şi Marea Britanie, acestea din urmă impunîdu-i cursul de acţiune necesar de urmat, obiectivele de realizat, normativele şi limitele financiare cu care trebuie de conformat etc. Cît despre Ucraina, România şi Bulgaria, ele reprezintă furnizorii de bază a SRL „LukoilMoldova”, reprezentaţi de rafinăriile de petrol de la Odesa, Ploieşti (Petrotel-Lukoil) şi Burgas respectiv. Astfel, sub aspect geografic, piaţa furnizorilor se află în imediată apropiere de Republica Moldova. Acest lucru este de fapt o premisă pentru „Lukoil-Moldova”, deoarece permite reducerea la maximum posibil a costurilor aferente transportării produselor petroliere destinate comercializării, ceea ce se răsfrînge pozitiv asupra cheltuielilor operaţionale, reducîndu-le. Din acest motiv, şi o marjă comercială (adaosul comercial) mică poate produce un profit brut şi/sau operaţional satisfăcător. Cel mai important document ce coordonează şi influenţează activitatea SRL „Lukoil-Moldova” este Legea privind Piaţa Produselor Petroliere. În calitate de acte normative de ordin secundar pot servi dispoziţiile şi hotărîrile emise de Guvernul Republicii Moldova: 1.

Hotărîrea nr. 901 din 10.07.2002 cu privire la Schema de amplasare a staţiilor de alimentare şi a depozitelor de produse petroliere şi gaze pe teritoriul Republicii Moldova;

2.

Hotărîrea nr. 1117 din 22.08.2002 despre aprobarea Regulamentului de comercializare cu amănuntul a produselor petroliere.1

Este necesar de remarcat activitatea de binefacere şi sponsorizare dusă de către SRL „Lukoil-Moldova” şi direcţionată cu precădere spre pensionari, veterani, orfelinate şi alte organizaţii obşteşti, care în total, în anii 2000-2005 a alcătuit puţin peste 4,5 milioane dolari. Deşi există o vastă bază juridică ce coordonează activitatea pe piaţa produselor petroliere autohtonă, SRL „Lukoil-Moldova” se confruntă cu aşa-numita „concurenţă” din partea produselor de contrabandă. În conformitate cu datele statistice neoficiale, de la 40, pînă la 50% din produsele petroliere comercializate sunt de provenienţă contrabandistă, ceea ce evident conduce la o reducere considerabilă a veniturilor din bugetul de stat. 1

Legea privind Piaţa Produselor Petroliere, Hotărîrea nr. 901 din 10.07.2002 şi Hotărîrea nr. 1117 din 22.08.2002 le găsiţi anexate la raport (Anexele 1,2 şi 3).

4

Capitolul 1. Studierea structurii organizatorice a întreprinderii Compania „Lukoil-Moldova” este organizată ca societate cu răspundere limitată. Cotele sociale ale întreprinderii aparţin în întregime companiei petroliere engleze „Lukoil Europe Ltd”, care ca şi SRL „Lukoil-Moldova” este compania-fiică a Companiei Petroliere Ruse cu acelaşi nume. Astfel, în mod evident, forma de proprietate a companiei este privată, cu capital mixt. Principala activitate a companiei analizate constă în achiziţionarea, transportarea, păstrarea şi comercializarea produselor din petrol şi a gazului lichefiat pe piaţa autohtonă, şi crearea infrastructurii necesare desfăşurării în condiţii normale a acesteia. În strictă conformitate cu specificul activităţii companiei a fost elaborată structura organizatorică a acesteia, sau organigrama (Anexa 4). Astfel, compania „Lukoil-Moldova” este condusă de un Director General, căruia i se subordonează trei vicedirectori cu funcţii specifice, contabilul-şef, serviciile de securitate şi juridic. În subordinea vicedirectorului pe vînzări intră următoarele secţii: secţia aprovizionări (livrări) şi comerţ en gros, în cadrul căreia se includ depozitele pentru păstrarea produselor petroliere; secţia comerţ en detail, unde intră şi benzinăriile; secţia comerţ lubrifiante şi mărfuri ambalate. Deci, poate fi conchis că activitatea operaţională, sau ciclul de exploatare propriu-zis, începînd cu aprovizionările şi terminînd cu încasarea contravalorii mărfurilor vîndute, este concentrat în aceste subdiviziuni. Acest fapt este demonstrat şi de numărul salariaţilor angajaţi aici, şi anume circa 840 persoane din totalul de aproximativ 1000. Pentru a organiza în mod cît mai eficient activitatea economică a companiei, în cadrul acesteia funcţionează secţiile planificare financiară şi tehnologii informaţionale, subordonate vicedirectorului financiar. Funcţiile primei sunt citate ceva mai jos. Privind obligaţiile şi responsabilităţile secţiei tehnologii informaţionale pot fi menţionate: dotarea per ansamblu a companiei cu tehnică de calcul şi software corespunzător de ultimă generaţie, asigurarea protecţiei maxime a bazelor de date şi informaţiilor stocate hardware, cît şi a schimbului rapid de date prin reţea; înlăturarea operativă a oricărei deficienţe întîlnite pe parcurs în tehnica de calcul, etc. În competenţa vicedirectorului resurse umane intră administrarea lucrului de ordin general şi administrativ, lui subordonîndu-se secţiile resurse umane, comerţ cu produse nepetroliere, deservire

5

tehnică şi serviciul transport. Astfel, menţinerea unei ordini de lucru calitativ în companie, asigurarea funcţionalităţii mijloacelor fixe reprezintă cîteva sarcini importante din cadrul acestor subdiviziuni. Contabilitatea, serviciul securitate şi secţia juridică se ocupă cu ducerea evidenţei operaţiunilor economice, asigurarea securităţii generale a companiei, şi reprezentarea societăţii în faţa terţilor respectiv. Principalele mărfuri comercializate de SRL „Lukoil-Moldova” pe piaţă sunt: motorina, lubrifiantele, kerosenul, gazul lichefiat, păcura, mazutul, bitumul, combustibilul reactiv şi benzina (A 98, A 95, A 92, A 76). La începutul activităţii sale economice, SRL „Lukoil-Moldova” nu deţinea nici o benzinărie sau staţie de deservire tehnică. Unul dintre obiectivele de bază ale companiei era asimilarea pieţei produselor petroliere. Clienţii companiei în acea perioadă erau reprezentaţi de gospodării din complexul agro-industrial. Însă, începînd cu anul 1997, compania a pus începutul dezvoltării şi lărgirii reţelei de comercializare cu amănuntul, dînd în exploatare trei staţii de alimentare auto în mun. Chişinău. În anii ce au urmat, „Lukoil-Moldova” şi-a lărgit continuu reţeaua de staţii PECO. Astfel, pînă la 1 decembrie 1999 societatea a construit nouă staţii, iar la altele două a efectuat reparaţii capitale. În afară de aceasta, la data de 25 mai 1999 a fost dat în exploatare depozitul de produse petroliere din mun. Bălţi, care la momentul actual se prezintă ca cea mai modernă în republică. În anul 2000, ca urmare a fuziunii cu compania „Elita-5”, care deţinea cea mai numeroasă reţea de PECO în Moldova, reţeaua „Lukoil” s-a mărit cu 27 benzinării, cu un depozit pentru păstrarea produselor petroliere şi unul pentru păstrarea gazului lichefiat (ultimele două în satul Socoleni). În ianuarie 2001 reţeaua a suferit o creştere semnificativă, cu 16 staţii de alimentare şi cu două depozite pentru păstrarea produselor petroliere în oraşele Drochia şi Călăraşi, în urma asocierii cu „Emberton Assets Corp.”. În al doilea semestru al anului 2004, în legătură cu înteţirea concurenţei din partea „Petrom Moldova” şi „Tirex Petrol”, cît şi pentru menţinerea poziţiei de lider pe piaţa Republicii Moldova, conducerea companiei a decis lărgirea de mai departe a reţelei de comercializare cu amănuntul a produselor petroliere, predominant pe calea luării în arendă a benzinăriilor în regiunile neocupate de SRL „Lukoil-Moldova”. Un moment foarte important pentru companie l-a constituit achiziţionarea în aprilie 2005 a complexului de alimentare cu carburant al Aeroportului din Chişinău, dat în exploatare în iunie 2007. La momentul actual, compania deţine proprietatea sau ia în arendă 95 PECO, inclusiv: •

25 benzinării;

•

67 staţii mixte de alimentare;

•

3 staţii de alimentare cu gaz.

6

Staţiile de alimentare sus-menţionate sunt amplasate în imediată apropiere de toate nodurile republicane de transport, întîlnindu-se în 38 raioane din 40 (exceptînd raioanele Basarabeasca şi Cimişlia), şi acoperă în proporţie de circa o treime (≈ 30%) cererea de produse petroliere şi gaz de pe piaţa naţională. În afară de acestea, „Lukoil-Moldova” deţine 4 depozite de produse petroliere şi unul pentru păstrarea gazului lichefiat. La staţiile de alimentare funcţionează 15 baruri, 65 magazine, 7 staţii de deservire tehnică şi 10 spălătorii auto. Parcul de automobile al companiei numără 80 unităţi, incluzînd atît maşini de pasageri, cît şi autocamioane pentru deservirea depozitelor şi benzinăriilor. Majoritatea staţiilor PECO ale SRL „Lukoil-Moldova” oferă un spectru larg de servicii, inclusiv deservirea tehnică a autovehiculelor şi spălarea acestora, în timp ce proprietarii lor au posibilitatea să savureze plăcerea shopping-ului sau să se relaxeze într-o cafenea. O relativ nouă activitate a companiei este proiectarea şi instalarea gas-holder-ilor – capacităţi autonome pentru păstrarea gazului lichefiat şi alimentarea cu acesta a surselor de încălzire, ce funcţionează pe bază de combustibil solid sau lichid. În scopul de a proteja mediul ambiant şi a diminua poluarea atmosferică, în cadrul depozitelor companiei sunt întreprinse următoarele acţiuni: rezervoarele cu combustibil sunt dotate cu pontoane, cu valve de respirare şi cu alte echipamente. Pentru prevenirea poluării apelor reziduale, depozitele petroliere şi staţiile PECO sunt utilate cu filtre speciale.2 Dat fiind faptul că mi-am îndeplinit activitatea de practică cu precădere în Secţia Analiză şi Planificare Financiară, consider corect şi adecvat de a prezenta succint statutul acesteia (în continuare Grup). În cele ce urmează, sunt prezentate caracteristicile generale:  Grupa se subordonează Vicedirectorului Finanţe;  Grupa este condusă de şeful grupei;  Şeful poate fi numit sau destituit din funcţie de către Directorul General. Printre sarcinile înaintate grupei se numără: 1. Administrarea planificării economice a companiei, cu scopul atingerii cele mai mari posibile eficienţe economice; 2. Organizarea analizei economice complexe a activităţii companiei cu scopul accelerării reducerii cheltuielilor, folosirii eficiente a resurselor materiale, umane şi financiare, creşterii rentabilităţii activităţii întreprinderii; 3. Organizarea şi perfecţionarea elaborării bugetelor din cadrul companiei; 4. Elaborarea proiectelor de preţuri en-gros şi en-detail pentru producţia ce se comercializează şi aprobarea preţurilor planificate. Funcţiile sunt divizate în patru categorii: 1. În domeniul planificării: 2

Scurtul istoric al activităţii SRL „Lukoil-Moldova” este anexat la raport (Anexa 5).

7

a) Organizarea şi elaborarea proiectelor de perspectivă şi bugetelor curente (operative) pe subdiviziuni şi per ansamblu în corespundere cu indicatorii de control, limitele şi normativele economice pe termen lung, cît şi comenzile directe ale consumatorilor; b) Introducerea corectivelor corespunzătoare în bugetele companiei şi ale subdiviziunilor în cazul schimbării situaţiei generale economice.

2. În domeniul organizării planificării economice: a) pregătirea materialelor necesare spre analiza proiectelor de bugete şi rezultatelor activităţii integrale a companiei, cît şi pe subdiviziuni, în cadrul adunărilor; b) organizarea lucrului cu privire la normarea şi formarea preţurilor în companie; c) organizarea lucrului privitor la utilizarea eficientă a fondurilor de bază şi de rulment, resurselor materiale şi umane; cu privire la utilizarea rezervelor. 3. În domeniul analizei şi evidenţei statistico-operative: a) Controlul executării bugetelor anuale, trimestriale, lunare, decimale şi zilnice în cadrul subdiviziunilor structurale ale companiei; b) Organizarea şi gestiunea lucrului privitor la analiza economică complexă a activităţii economice a companiei; c) Prezentarea tuturor documentelor necesare, ce ţin de rezultatele analizei activităţii economice; d) Controlul asupra corectitudinii calculelor efectuate de subdiviziunea dată privitor la eficienţa economică. 4. În domeniul activităţii metodologice: a) Utilizarea ghidelor metodice, elaborarea formelor şi documentelor, ordinii şi termenelor de efectuare a lucrului; b) Organizarea în comun cu secţia resurse umane a perfecţionării calificării angajaţilor tuturor serviciilor economice ale companiei. Subdiviziunile de bază cu care se interferează activitatea grupei sunt: 1. Contabilitatea; 2. Secţia comerţ en-detail şi en-gros; 3. Secţia deservire tehnică; 4. Secţia resurse umane. Drepturile de care beneficiază grupa sunt prezentate mai jos: 1. În ordinea stabilită să primească de la subdiviziuni informaţia şi documentele necesare pentru efectuarea lucrului grupei şi îndeplinirea funcţiilor;

8

2. În ordinea stabilită să dea explicaţii şi recomandări subdiviziunilor în ceea ce priveşte executarea deciziilor luate de companie aferente activităţii grupei; 3. În ordinea stabilită să transmită subdiviziunilor documentele ce trebuie de executat obligatoriu şi care ţin de competenţa grupei; 4. Să informeze Directorul General, în limitele competenţei, despre deficienţe şi să dea propuneri de înlăturare a lor. Grupa poartă răspundere pentru: 1. Îndeplinirea necalitativă şi la momentul inoportun a funcţiilor şi obiectivelor; 2. Executarea necalitativă şi la momentul inoportun a deciziilor şi ordinelor conducerii companiei; 3. Prezentarea de informaţii şi documente ce nu corespund realităţii; 4. Nerespectarea disciplinei de producţie şi de muncă; 5. Asigurarea protecţiei, salvarea datelor personale.

Capitolul 2. Structura financiară a întreprinderii. Formarea şi repartizarea capitalului.

9

Analiza economico-financiară ce mi-am propus să o efectuez se bazează pe date proaspete culese cu precădere din Raportul Financiar din anul 2007 al companiei „Lukoil-Moldova”. Înainte de a studia structura financiară a întreprinderii, este necesar de a înţelege noţiunea de capital şi esenţialitatea acestuia în asigurarea performanţelor activităţilor de antreprenoriat. Există multe abordări ale acestui termen. Astfel, el este definit ca un ansamblu de valori materiale, spirituale rezultate din activitatea umană, şi valori cu expresie monetară deţinute în scopul obţinerii de venit. Într-o altă abordare, capitalul este prezentat ca o un factor de producţie reprezentat de resursele materiale acumulate, care, prin asociere cu ceilalţi, participă la procesul de producere de noi bunuri şi generează profit3. Mai există o sumedenie de accepţiuni, privind această noţiune (de exemplu, ca fiind aportul proprietarilor în întreprindere, capital social, propriu etc.). Însă, în mod general şi cert se poate afirma că capitalul reprezintă o totalitate de surse de finanţare a activităţii firmei. El reprezintă „substanţa” creşterii economice, avînd capacitatea de a se multiplica în cazul unei gestiuni eficiente. Fiind într-o simbioză cu ceilalţi factori de producţie, capitalul parcurge în mod inevitabil mai multe faze intermediare pînă a genera un surplus de monedă (de aprovizionare, de producţie, de comercializare, de reinvestire), avînd astfel un caracter ciclic. Pentru a analiza din punct de vedere financiar o întreprindere, este necesar de a interpreta capitalul ca o noţiune contabilă, întruchipată de două categorii distincte din pasivul bilanţului contabil: capital propriu şi capital împrumutat. Cum s-a menţionat în capitolul 1, compania „Lukoil-Moldova” reprezintă o societate cu răspundere limitată. La momentul actual capitalul statutar al acesteia constituie 24 000 000 USD, echivalentul a 303 744 978 lei moldoveneşti, rămînînd neschimbat din anul 2002. Capacitatea de îndatorare a întreprinderii, în strînsă corelaţie cu gradul de îndatorare al ei exprimă posibilităţile acesteia de a primi credite sau împrumuturi care să fie garantate şi a căror rambursare inclusiv şi plata dobânzilor să nu creeze greutăţi financiare întreprinderii. Din ei derivă şi capacitate de îndatorare maximă, care arată în ce măsură se poate îndatora întreprinderea păstrînd o marjă de siguranţă. Aceşti indicatori sunt de o importanţă majoră în primul rînd pentru potenţialii creditori ai firmei, caracterizînd gradul de risc comportat de aceştia în legătură cu încasarea propice a dobînzii şi a creditului respectiv. Cei mai utilizaţi indicatori în acest sens sunt: • Coeficientul sau gradul de îndatorare globală CIG =

Datorii _ totale Capital _ propriu

≤2

• Coeficientul sau gradul de îndatorare la termen CIT =

Datorii _ TL Capital _ permanent

≤1

unde: Capital Permanent = Capital propriu + Datorii TL 3

ABC economiei de piaţă moderne. Casa de Editură şi Presă Viaţa Românească, Bucureşti, 1991, pag. 31.

10

Capacitatea maximă de îndatorare a întreprinderii se va calcula după următoarea formulă: CMI = 2 × Capital _ propriu

În tabelul 2.1 este prezentată informaţia necesară pentru analiză. Tabelul 2.1 Indicatori

La finele perioadei precedente

Datorii Totale, lei 212 276 584 Capital Propriu, lei 228 688 843 CIG 0,9282 Datorii Termen Lung, lei 0 Capital permanent, lei 228 688 843 CIT 0 CMI 457 377 686 Sursa: Raportul Financiar al „Lukoil-Moldova” din anul 2007.

La finele perioadei curente 267 835 569 166 172 238 1,6118 0 166 172 238 0 332 344 476

Se remarcă faptul că întreprinderea studiată nu are datorii pe termen lung. Astfel, totalul datoriilor se formează exclusiv pe seama DTS. Acest lucru nu este benefic, deoarece DTS, de fapt sunt nişte resurse temporare, care este necesar de rambursat în perioade scurte, ceea ce nu întotdeauna este posibil în condiţiile instabilităţii sectorului petrolier. Problema şi specificul contractării DTS de către companie va fi analizat pe parcurs. De altfel, nu degeaba, DTL intră în componenţa capitalului permanent. În aşa mod, apelînd la împrumuturi pe termen lung, firma va dobîndi un oarecare „răgaz de timp” în rambursare, timp în care îşi poate îmbunătăţi performanţele. Totuşi, SRL „Lukoil-Moldova” respectă limita necesară impusă indicatorului de îndatorare globală, care a înregistrat o creştere semnificativă (cu 74% faţă de anul precedent), ceea ce înseamnă că capacitatea maximă de îndatorare, în perioada curentă, a scăzut în valoare absolută cu 125 033 210 lei. Analizînd rezultatele din Tab. 2.1 putem constata că în anul 2008, SRL „Lukoil-Moldova” S.A. este capabilă să contracteze suplimentar capital de împrumut în valoare maximă de 64 508 907 lei. Pentru a se conforma limitelor indicatorilor de mai sus, plafonul superior al DTL va constitui 166 172 238 lei, iar DTS vor trebui să fie micşorate cu 101 663 331 lei. Rezultatele prezentate derivă din formulele ce urmează: 1. DatoriiSup = CMI − Datorii _ totale _ existente 2.

DTLSup = Capital _ permanent − DTL

3.

DTSSup = DatoriiSup − DTLSup

Unul dintre cei mai frecvent folosiţi coeficienţi în analiza structurii surselor de finanţare a activelor întreprinderii, este coeficientul de autonomie (de autofinanţare). Anume acest indicator se aplică, în majoritatea cazurilor, în sistemul bancar al Republicii Moldova în procesul aprecierii credibilităţii clientului, şi anume el arată cît de sigur întreprinderea este capabilă să întoarcă datoria: 11

Coeficientul _ de _ autonomie =

Capital _ propriu Total _ pasiv

Coeficientul în cauză reflectă, pe de o parte, cota capitalului propriu în sumă totală a surselor de finanţare, iar pe de altă parte – ponderea patrimoniului format pe seama mijloacelor proprii în suma totală a activelor întreprinderii. Din punct de vedere al creditorului, după părerea preponderentă a specialiştilor, riscul de credit este minimizat dacă acest coeficient alcătuieşte cel puţin 0,5. Efectuînd calculele necesare am constatat că coeficientul de autofinanţare a întreprinderii a înregistrat în anul 2006 valoarea de 0,52, iar în 2007 – 0,38. Astfel, în decursul perioadei, indicatorul a scăzut semnificativ, situîndu-se sub nivelul de siguranţă. Deci, întreprinderea va întîmpina greutăţi în contractarea creditelor necesare pentru dezvoltarea de mai departe. Pentru a creşte valoarea de piaţă a întreprinderii, utilizarea capitalului trebuie să fie eficientă. Acest lucru se concretizează în obţinerea unor rentabilităţi superioare ratei dobînzii pe piaţă. În acest context se utilizează indicatorii: R = ec

Pr ofit _ pina _ la _ impozitare Capital _ total

× 100% ; R

fin

=

Pr ofit _ net Capital _ Pr opriu

× 100%

unde Rec – rentabilitatea economică sau a capitalului total, Rfin – rentabilitatea financiară sau a capitalului propriu. În cazul în care rentabilitatea cap. total este mai mare decît rata dobînzii pe piaţă, se indică a apela la surse împrumutate în limite rezonabile pentru finanţarea activităţii ulterioare, deoarece în acest caz are loc creşterea eficienţei utilizării cap. propriu, adică creşte rentabilitatea financiară. Dependenţa dintre aceşti indicatori şi structura financiară a companiei se face observată prin prisma efectului de levier financiar:

R

fin

↔E

l. f .

(

= R

ec

−R

dob

)

×

Datorii _ Totale Capital _ Pr opriu

.

Dat fiind faptul că SRL „Lukoil-Moldova” a înregistrat în anul 2007 un rezultat net financiar negativ impunător de -137 572 740 lei, toţi indicatorii sus nominalizaţi au o valoare nesatisfăcătoare. O situaţie similară este caracteristică şi pentru perioada de gestiune precedentă. Acest lucru ne duce cu gîndul la faptul că întreprinderea nu a selectat structura financiară conform criteriului rentabilităţii. Şi în acest caz o ulterioară contractare de resurse împrumutate, indiferent de scadenţa lor poate avea consecinţe negative irecuperabile pentru întreprindere în cazul în care nu pot fi găsite soluţii de obţinere a unui profit satisfăcător, sau cel puţin de reducere a pierderilor. Este evident că în cazul nostru, următorul indicator, şi anume rata de acoperire a dobînzilor –

R = ad

Pr ofit _ pina _ la _ impozitare + Dobinda _ de _ platit Dobinda _ de _ platit

–,

care arată dacă firma este capabilă să achite dobînzile aferente creditelor şi împrumuturilor din beneficiul obţinut, înregistrează şi el valori negative. În acest context, pentru a anihila puţin „radicalismul” celor expuse anterior, este necesar de menţionat specificul formării structurii financiare în cadrul companiei analizate. Astfel, SRL „Lukoil12

Moldova” nu apelează la credite sau împrumuturi de pe piaţa locală, acestea fiind foarte costisitoare. Ea are altă alternativă – contractarea suportului financiar de peste hotare, de la compania-mamă, sau de la alte companii afiliate acesteia, premisele fiind: a) costul mic comparativ cu cel de pe piaţa autohtonă; b) posibilitatea de a beneficia de amînări ale plăţilor restante, compania-mamă fiind cointeresată în obţinerea de performanţe pe termen lung ale companiei-fiică. Pe de asupra, companiamamă într-un mod subiectiv, îşi micşorează riscul, acordînd SRL „Lukoil-Moldova” suport financiar, deoarece aceasta din urmă practic nu mai are alţi creditori din afara „echipei transnaţionale”. Mai mult ca atît, cotele de participaţie aparţin în exclusivitate companiei engleze „Lukoil Europe Ltd”, care e subordonată oficiului central din Federaţia Rusă, ceea ce înseamnă că nimeni în afară de LUKOIL nu are putere de decizie asupra întreprinderii analizate.

Capitolul 3. Studierea structurii activelor pe termen lung şi a modului de finanţare Denumirea de Active provine de la caracteristica bunurilor economice de a se afla în continuă mişcare şi transformare, în cadrul circuitului economic. Ele cuprind acele bunuri, care posedă o avere concretă, cît şi drepturile de creanţă. Activele se împart în: active pe termen lung şi active curente. Cele pe termen lung au rezistenţă durabilă, nu se consumă la prima utilizare şi includ: active nemateriale (bunurile care nu au o formă fizică concretă, dar se reprezintă prin documente), materiale (bunurile ce îmbracă o formă fizică naturală şi au o durată de funcţionare utilă), active financiare pe termen lung (includ investiţiile şi creanţele pe termen lung). Pentru a determina gradul de investire a capitalului firmei în active pe termen lung, adică ponderea ATL în totalul activelor, poate fi calculată rata imobilizărilor:

13

Rata _ imobilizarilor =

Active _ pe _ termen _ lung 2 ≤ Total _ active 3

O pondere mai mare de două treimi a ATL în totalul patrimoniului semnifică probabilitatea mare de apariţie a dificultăţilor de trezorerie, concretizate în achitarea datoriilor curente. Anume situaţia dată s-a instalat în cazul SRL “Lukoil-Moldova”, rata imobilizărilor constituind 0,89 în 2007, fiind în creştere cu 7 puncte procentuale faţă de anul precedent. Creşterea ratei este posibilă sub influenţa a doi factori, după cum se vede din formulă – a valorii ATL şi a activului total. În tabelul 3.1 este redat calculul influenţei factorilor menţionaţi prin metoda substituţiilor în lanţ. Tabelul 3.1 Factorii de influenţă Rata imobilizărilor ATL Total active 1 361 050 993 440 965 427 0,82 2 384 567 310 440 965 427 0,87 3 384 567 310 434 007 807 0,89 Sursa: Raportul Financiar al „Lukoil-Moldova” din anul 2007. Substituţia

Mărimea influenţei 0,05 0,02

Denumirea factorului ATL Total Active

Analizînd datele din tabel se observă că creşterea cu 7% a ratei imobilizărilor a fost cauzată în primul rînd de creşterea mărimii ATL, care a contribuit cu 5%. Celelalte 2% au fost determinate de descreşterea Activului Total din bilanţ. Odată ce ATL au crescut, iar AT au descrescut, rezultă că activele curente au suferit o micşorare sumară. Acest lucru semnifică o micşorare a rentabilităţii investiţiilor în active pe termen lung, şi/sau o investire nefondată a capitalurilor în ATL. De obicei partea componentă principală a ATL o constituie mijloacele fixe, care sunt nişte bunuri economic, valoarea de intrare a cărora depăşeşte plafonul de 3000 lei şi care se află în sfera producţiei, comercializării şi prestării de servicii o perioadă mai mare de un. Astfel, ele poartă un caracter productiv şi indică gradul de tehnologizare al întreprinderii, jucînd un rol extrem de important în asigurarea continuităţii activităţii. Ponderea mijloacelor fixe în total active pe termen lung se calculează prin intermediul formulei:

RMF =

Mijloace _ fixe Activ _ pe _ termen _ lung

În dependenţă de natura activităţii întreprinderii, depinde şi mărimea acestui indicator. Astfel, în întreprinderile constructoare de maşini, de exemplu, acest indicator este destul de impunător, ceea ce se datorează numeroaselor utilaje şi tehnologii scumpe necesare producerii autoturismelor. Şi dimpotrivă, un indicator scăzut se înregistrează în întreprinderile cu o slabă dotare tehnică. În cazul SRL “Lukoil-Moldova”, acest indicator are valoarea de o unitate. Faptul dat nu semnifică că în cadrul întreprinderii toate ATL sunt reprezentate de MF. Obiectivitatea interpretării rezultatului este redusă de uzura ATL acumulată la sfîrşitul anului 2007, care diminuează valoarea acestora. Neglijînd acest efect, obţinem un rezultat mai obiectiv de 0,98. Ponderea mare poate fi explicată prin prisma mai multor factori: 1) specificul activităţii de comercializare a produselor 14

petroliere necesită un nivel înalt de dotare tehnică (benzinării, depozite de păstrare, autocisterne, utilaje de menţinere a securităţii mediului etc.); 2) MF caracteristice activităţii date sunt extrem de costisitoare. Nu trebuie de ignorat şi posibilitatea unei investiri peste normă a capitalului în MF (în 2007 intrările au constituit peste 45 mln. lei). Cunoscînd faptul că performanţele negative înregistrate de companie în anul 2007 analizat au fost ameliorate pe parcursul anului 2008 şi în prezent, pot conchide că proiectele investiţionale au aparent un grad ridicat de profitabilitate. Pentru a determina starea şi eficienţa utilizării mijloacelor fixe în cadrul întreprinderii SRL „Lukoil-Moldova”, vor fi calculaţi următorii indicatori: 1.

Coeficientul de uzură a mijloacelor fixe:

KUZ =

Uzura _ acumulata Valoarea _ de _ inventar _ Mijloace _ fixe

Un grad de uzură mai mare de 0,5 indică necesitatea reparaţiei capitale în cadrul întreprinderii, reînnoirii ori modernizării mijloacelor fixe. 2.

Rata medie de acumulare a uzurii mijloacelor fixe:

K Ac.Uz = 3.

Uzura _ calculata _ in _ cursul _ perioadei _ de _ gestiune Valoarea _ de _ inventar _ Mijloace _ fixe

Coeficientul de reînnoire a MF:

K rein =

Valoarea _ MF _ int rate _ in _ perioada _ de _ gestiune Valoarea _ de _ inventar _ Mijloace _ fixe

În cazul în care Krein>KAc.Uz., rezultă că resursele fondului de uzură acumulate pe parcursul perioadei de gestiune la întreprindere asigură finanţarea înlocuirii şi modernizării MF şi recuperează integral uzura efectivă acumulată în aceeaşi perioadă. 4. Rentabilitatea mijloacelor fixe:

RMF =

Re zultatul _ operational Valoarea _ medie _ mijloace _ fixe

RMF este un indicator ce arată eficienţa utilizării MF în activitatea de bază a firmei, indicînd cîţi lei profit din activitatea operaţională se obţin la un leu investit în mijloace fixe. Toate datele iniţiale necesare calculului indicatorilor de eficienţă a mijloacelor fixe, cît şi rezultatele înregistrate de aceştia în anii 2006 şi 2005 sunt prezentate în Tabelul 3.2. Este necesar de remarcat faptul că valoarea medie anuală a mijloacelor fixe şi uzura acestora din anul 2006 a fost calculată pe baza datelor din Raportul Financiar din anul 2006. Tabelul 3.1 Indicatori

La finele perioadei precedente

La finele perioadei curente

Abaterea absolută 15

Uzura acumulată 5 558 128 8 076 529 Uz. per. gestiune 2 089 683 2 506 406 Mijloace fixe 341 034 362 386 518 219 Mijl. fixe intrate 40 651 004 45 055 192 Val. medie MF 332 764 100 363 776 291 Rez. operaţional 5 646 452 10 345 174 KUZ 0,016 0,021 KAc.Uz. 0,006 0,006 Krein 0,119 0,116 RMF 0,017 0,028 Sursa: Raportul Financiar al „Lukoil-Moldova” din anul 2007.

+2 518 401 +416 723 +45 483 857 +4 404 188 +31 012 191 +4 698 722 +0,005 0 -0,003 +0,011

Cum se observă din tabel, toţi coeficienţii au o valoare constantă în dinamică, devierile fiind de ordinul zecimilor şi chiar miimilor. Gradul de uzură în ambii ani înregistrează o mărime infimă de circa 2%, ceea ce demonstrează starea impecabilă în care se află MF de la SRL „Lukoil-Moldova” şi continua reînnoire şi modernizare a acestora. Coef. de reînnoire îl întrece cu mult pe cel de acumulare al uzurii, ceea ce denotă folosirea la destinaţia cuvenită a mijloacelor din fondul de uzură. Diferenţa mare o dată în plus susţine exagerarea politicii de investiţii materiale a companiei, în opinia mea. Acest lucru este susţinut şi de faptul că rentabilitatea MF e la un nivel prea mic, constituind 2% în 2006 şi 3% în 2007. Totuşi o uşoară creştere se face observată. Pentru a studia sursele de finanţare ale ATL este recomandabil a efectua analiza structurală a patrimoniului net (a activelor nete), care se calculează după cum urmează: Patrimoniul Net=Total Active – Datorii Totale=Capital Propriu El de fapt arată mărimea activelor formate pe seama resurselor de finanţare proprii, fără a apela la credite. Deoarece atît activele, cît şi datoriile se împart în 2 categorii (pe TS şi pe TL), apare posibilitatea analizei structurale a patrimoniului net, prin calcularea ATL Nete şi ATS Nete, ceea ce permite a urmări respectarea principiului de echilibru financiar pe termen lung privind formarea ATL pe seama surselor de finanţare permanente. Introducem datele necesare în Tabelul 3.3:

Tabelul 3.3 Active Suma Component e 2006 2007 Active TL 36105099 38456731 3 0 Active TS 79914434 49440497

Datorii Component e 2006 Datorii TL 0

21227658 4

26783556 9

44096542 43400780 Total 21227658 7 7 4 Sursa: Raportul Financiar al „Lukoil-Moldova” din anul 2007.

26783556 9

Total

Datorii TS

Suma 2007 0

Active Nete Suma Suma 2006 2007 36105099 38456731 3 0 13236215 21839507 0 2 22868884 16617223 3 8

16

Apariţia valorii negative a activelor curente nete, ceea ce nu este altceva decît Fondul de Rulment Net, confirmă faptul că echilibrul financiar pe TS sau echilibrul financiar minim este dereglat, adică creditele pe TS, împrumuturile pe TS, iar în cazul nostru – datoriile comerciale pe TS (care deţin o pondere de 98% în total datorii comerciale) – sunt plasate în active pe termen lung. Voi reveni la această problemă în capitolele ulterioare. Se remarcă şi apelarea SRL „Lukoil-Moldova” la leasing pentru finanţarea ATL, şi anume la leasing-ul financiar. Astfel, cheltuielile privind arenda finanţată a activelor materiale pe TL în anul de gestiune s-au majorat cu 29 219 396 lei, constituind 128894345 lei, ceea ce reprezintă aproximativ 33,3% din valoarea agregată de bilanţ a activelor materiale pe TL. Deci, aparent, o treime din activele materiale pe TL sunt luate în arendă finanţată, aici remarcîndu-se în primul rînd staţiile de alimentare auto. Leasingul este avantajos pentru companie, mai ales în condiţiile existenţei unui rezultat financiar negativ, deoarece are loc o eşalonare a plăţilor pentru mijlocul trecut în folosinţă prin contract. Ca urmare, se crează şanse indirecte ca cel puţin pe TS să fie ameliorată situaţia financiară a întreprinderii.

Capitolul 4. Studierea structurii activelor curente. Metoda de gestiune a lor. Activele curente reprezintă partea patrimoniului întreprinderii, care se caracterizează la modul general prin transformarea funcţională permanentă, prin consumarea lor într-un singur ciclu de exploatare sau operaţional şi prin transmiterea integrală a valorii asupra produselor în care au fost incorporate. Ele au menirea de a asigura funcţionalitatea curentă a firmei, din care cauză trebuie de gestionat într-un mod cît mai precaut şi eficient. Activele curente sunt împărţite în bilanţul contabil în patru categorii de bază, conform criteriul formei deţinute: stocuri de mărfuri şi materiale (formă materială); creanţe pe termen scurt, investiţii pe termen scurt şi mijloace băneşti (formă bănească ce urmează a fi încasată, ce a fost deja plasată, şi cu exprimare efectivă în conturi băneşti, respectiv).

17

Această parte a patrimoniului întreprinderii are cel mai înalt grad de mobilitate şi transformare, parcurgînd continuu mai multe faze din cadrul ciclului operaţional care se succedă reciproc şi într-o ordine strict determinată, după cum urmează: a) Faza de aprovizionare. Pe parcursul acestei perioade activele curente sub formă de mijloace băneşti se transformă în active curente sub formă de stocuri de materii prime şi materiale. b) Faza de păstrare (stocare). Este perioada de aflare a materialelor la depozitele întreprinderii, din momentul intrării acestora în depozit pînă la transmiterea lor în producere. c) Faza de producere. În faza dată a ciclului de exploatare, stocurile de materii prime şi materiale se transformă în semifabricate şi produse finite, trecînd prin faza intermediară de produse în curs de execuţie. d) Faza de comercializare (desfacere). Aici, stocurile de semifabricate şi produse finite sunt vîndute clienţilor, adică are loc ieşirea din întreprindere ale acestora. Etapa se finalizează fie cu încasarea efectivă a contravalorii produselor vîndute, fie cu apariţia de creanţe. e) Faza de încasare – perioada necesară încasării creanţelor provenite din comercializarea mărfurilor, produselor şi prestarea serviciilor. În particular, ciclul operaţional al SRL „Lukoil-Moldova” este puţin diferit. Şi anume, faza de producere lipseşte, deoarece compania nu prelucrează produsele petroliere, ci le achiziţionează gata prelucrate în marea majoritate pe calea importului, urmînd doar să le comercializeze pe piaţa Republicii Moldova. Aşadar, produsele date se includ în categoria de mărfuri. Cele expuse mai sus sunt demonstrate în urma studierii structurii stocurilor de mărfuri şi materiale din bilanţul companiei. Astfel, observăm că stocurile de produse finite şi produse în curs de execuţie lipsesc, evidenţiindu-se stocurile de mărfuri, care deţin o pondere remarcabilă în totalul SMM, de 97%, ceea ce, de fapt, nu trebuie să constituie un motiv de îngrijorare, deoarece celelalte tipuri de stocuri este normal să fie mici şi nu contrabalansează mărfurile. Astfel, OMVSD în anul 2007 au constituit 1% din total, iar materialele – 2%. În componenţa materialelor se evidenţiază materialele de construcţie, însă ele nu au valoare mare în comparaţie cu valoarea MF, deoarece utilajele şi instalaţiile, după cum s-a menţionat sunt într-o stare perfectă. Plus la aceasta, compania apelează la serviciile firmelor de construcţii în caz de necesitate. Dat fiind faptul că SRL „Lukoil-Moldova” a fost înfiinţată de compania transnaţională cu acelaşi nume cu scopul asimilării pieţei de desfacere din republică, ea comercializează produsele petroliere în totalitate pe piaţa internă, importînd mărfurile în principal de la trei furnizori, care sunt controlaţi de Compania Rusă SA „Lukoil”: 1. Rafinăria petrolieră din Bulgaria, Neftochim Burgas; 18

2. Rafinăria de petrol Petrotel din Ploieşti, România; 3. Rafinăria şi depozitele petroliere din Odesa, Ucraina. În cazul în care rafinăriile sus menţionate nu dispun temporar de mărfurile necesare companiei „Lukoil-Moldova”, ea este nevoită să caute produsele necesare pe piaţa externă sau internă la un preţ avantajos, pentru a nu provoca întreruperi în livrare. Însă în acest caz, de obicei preţul de achiziţionare este mai mare, deoarece nu se bazează pe acorduri de preţuri pe TL ca în cazul celor trei furnizori. Mărfurile achiziţionate sunt vîndute fie angro, persoanelor juridice, fie en-detail – persoanelor fizice –, în cantităţi aproximativ egale. Livrarea mărfurilor, în primul rînd, către PJ are loc în baza contractelor de vînzare-cumpărare, care pot fi cu plată în avans (totală sau parţială) şi cu plată la termen, cît şi în baza facturilor fiscale4. Principalele documente justificative de efectuare a plăţilor utilizate de companie sunt anexate la raport. Analizînd formularele contractelor de vînzare-cumpărare se trage concluzia că vînzarea produselor petroliere se face prin eliberarea tichetelor ce au un nominal înscris pe ele, şi care se clasifică conform tipului de mărfuri livrate. Tichetele de obicei au un temen de valabilitate de jumătate de an. Plata pentru mărfuri se efectuează cu precădere prin virament, banca ce desrveşte SRL „Lukoil-Moldova” fiind BC „Unibank” SA (afiliată acesteia). Facturile fiscale sunt obligatorii, deoarece compania este plătitor de TVA. În facturile anexate la raport se observă că suma accizelor este 0. Acest lucru se datorează faptului că suma acestuia a fost achitată în baza declaraţiei fiscale la import şi deja este inclus în preţul de vînzare fără TVA. În Tabelul 4.1 voi analiza structural activele curente. Tabelul 4.1 Anul precedent, 2006 Anul curent, 2007 Suma, lei Cota, % Suma, lei Cota, % Stocuri MM 20 473 111 25,62 15 848 542 32,06 Creanţe TS 58 558 770 73,28 32 350 013 65,43 Investiţii TS 0 0 0 0 Mij. băneşti 101 981 0,13 1 041 394 2,11 Alte act. TS 780 572 0,97 200 548 0,40 Total 79 914 434 100 49 440 497 100 Sursa: Raportul Financiar al „Lukoil-Moldova” din anul 2007. Indicatorii

Abaterea, % +6,44 -7,85 0 +1,98 -0,57 0

Analizînd datele din tabel, pot menţiona că ponderea creanţelor pe TS şi a mijloacelor băneşti în totalul activelor curente în ambele perioade de gestiune deţin o pondere extrem de mare, respectiv mică (în mediu 70%, respectiv 1%). Acest fapt este întemeiat de obţinerea unui rezultat financiar negativ în ambii ani. În perioada curentă ponderea creanţelor a descrescut cu 7,85%, descreştere însoţită de creşterea ponderii mijloacelor băneşti cu cca. 2%. Acest fapt demonstrează aparent o mai bună politică de gestiune a clienţilor şi de monitorizare a creanţelor (care va fi elucidată o dată cu analiza indicatorilor de eficienţă). Ponderea SMM în total în mediu a constituit 30%, însă s-a observat 4

Copii ale contractelor de vînzare-cumpărare (la termen şi în avans), cît şi a facturilor fiscale (la achiziţionare şi la livrare) sunt anexate la raport (Anexele 5-6)

19

o uşoară creştere în anul 2007 cu 6,44%. În condiţiile unei descreşteri în mărime absolută a SMM, întemeiată de descreşterea venitului din vînzări obţinut de companie în perioada curentă (preţurile fiind practic constante), pot afirma că mărirea relativă a SMM este cauzată în principal de descreşterea sumei totale a AC, şi nu poate indica în mod obiectiv eficienţa gestiunii stocurilor. Este de menţionat şi lipsa investiţiilor pe TS, ceea ce este logic în condiţiile insuficienţei de mijloace băneşti. Pentru a ne aprofunda în studiul eficienţei gestionării şi utilizării activelor curente ale companiei, este necesar de a efectua un studiu al rotaţiei acestora. În acest scop, voi utiliza următorii indicatori şi elemente: 1.

Coeficientul de rotaţie sau numărul de rotaţii ale activelor curente, care ne arată cîte rotaţii efectuază activele circulante (curente) într-o perioadă, în cazul nostru, an, adică, în linii generale, cîte cicluri operaţionale se desfăşoară în întreprindere pe parcursul unui an:

K NR =

Venit _ din _ Vinzari Active _ Curente _ Medii

Durata unui ciclu sau viteza de rotaţie5 exprimată în zile, care arată în cîte zile

2.

activele curente fac o rotaţie deplină sau peste cît timp un leu investit în activele circulante va fi recuperat: d =

3.

360 K NR

Efectul de accelerare (încetinire) relativă a vitezei de rotaţie: E=

VV 1 * ( d1 − d0 ) , 360

unde: 0 – perioada precedentă; 1– perioada curentă. Rezultatele efectului de accelerare relativă a vitezei de rotaţie a activelor curente se interpretează după cum urmează: -

în cazul în care durata unui ciclu din perioada curentă e mai mică decît durata corespunzătoare perioadei precedente (E0, adică viteza de rotaţie suferă o încetinire, atunci are loc o imobilizare a capitalului bănesc în diferite faze ale ciclului de exploatare (creşterea stocurilor, creşterea soldului de creanţe etc.).

În cazul SRL “Lukoil-Moldova” se obţin următoarele rezultate: Tabelul 4.2 5

Acest indicator nu ţine cont de perioada de achitare a datoriilor pe termen scurt. Indicatorul care include şi rotaţia DTS va fi analizat în Capitolul 7 la studierea lichidităţii întreprinderii.

20

La finele perioadei La finele perioadei Abaterea precedente (0) curente (1) absolută -87 457 252 Venit din vînzări 212 367 226 124 909 974 Active curente medii 88 647 253* 64 677 465,5 -23969787,5 KNR 2,39 1,93 -0,46 d(zile) 150,27 186,40 +36,13 E (2007 faţă de 2006)(lei) 12 537 000 Sursa: Raportul Financiar al „Lukoil-Moldova” din anul 2007; * - calculate pe baza datelor din 2005 Indicatori

Analizînd datele din tabelul 4.2 observăm că d0d.dts, chiar şi în condiţiile unui fond de rulment negativ, firma are şanse să-şi asigure echilibrul financiar într-o oarecare perioadă de timp, în condiţiile în care, în dinamică, viteza de rotaţie a activelor curente nu se micşorează. La SRL „Lukoil-Moldova” (DTS în 2005 au constituit 201 453 238 lei), d.dts pentru anul 2007 a înregistrat o valoare de aproximativ 690 zile, întrecînd de 3,47 ori indicatorul d pentru acelaşi an. Astfel, situaţia nu este nici pe departe bună privind asigurarea echilibrului financiar. Pe de asupra, d.dts practic s-a dublat comparativ cu anul precedent, iar diferenţa dintre d şi d.dts a avut o evoluţie negativă. Astfel, poate fi afirmat faptul că strategia aleasă de companie în anul 2007 de contractare suplimentară a datoriilor pe termen scurt nu s-a scontat cu efectul dorit. În aceste condiţii, este necesară reevaluarea şi reorganizarea priorităţilor companiei şi a metodelor de ieşire din situaţia precară instalată, pentru a ameliora cît de cît rezultatul financiar negativ înregistrat. Paralel cu aceasta, compania-mamă ar trebui să-şi revizuiască politica de susţinere financiară a SRL „Lukoil-Moldova”, acordîndu-i finanţe pe termen lung, în caz că doreşte supravieţuirea acesteia, mai ales în condiţiile crizei financiare.

22

Capitolul

5.

Structura

veniturilor

şi

cheltuielilor

întreprinderii.

Formarea

şi

utilizarea profitului

Venitul reprezintă afluxul global de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune rezultat în procesul activităţii ordinare a întreprinderii, sub formă de majorare a activelor sau de micşorare a datoriilor, care conduc la creşterea capitalului propriu, cu excepţia sporurilor pe seama aporturilor proprietarilor întreprinderii. În funcţie de sursele de intrare la întreprindere, veniturile se divizează în patru grupe: venituri din activitatea operaţională, venituri din activitatea investiţională, venituri din activitatea financiară şi venituri excepţionale. Veniturile din activitatea operaţională cuprind sumele rezultate din activitatea de bază a întreprinderii. Acestea includ: a) veniturile din vânzări, la care se referă: încasările din vânzarea produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor; operaţiile de troc, operaţiile de construcţie; b)alte venituri operaţionale care, la rândul lor, includ: sumele primite sau de primit din ieşirea (vânzarea, schimbul) activelor curente cu excepţia produselor finite şi mărfurilor; din arenda curentă; veniturile din amenzi, penalităţi, despăgubiri, recuperări de daune materiale; rezultate din modificarea metodelor de evaluare a activelor curente. Veniturile din activitatea de investiţii cuprind sumele rezultate din ieşirea şi recalcularea activelor pe termen lung ale întreprinderii; sumele încasate din vânzarea activelor nemateriale, terenurilor, mijloacelor fixe; dividende calculate; dobânzile la titlurile de valoare procurate şi împrumuturile acordate; sume, reprezentând diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung ieşite; sumele ecartului de reevaluare aferente activelor pe termen lung ieşite; sumele obţinute din lichidarea mijloacelor fixe peste valoarea probabilă rămasă. Veniturile din activitatea financiară cuprind: sumele rezultate din transmiterea în folosinţă altor persoane juridice şi fizice, pe un termen mai mare de un an, a activelor nemateriale şi materiale pe termen lung; valoarea activelor intrate cu titlu gratuit; venituri sub formă de diferenţe de curs valutar, subvenţii primite din buget; prime, premii, sume sponsorizate etc. Venituri excepţionale, la care se referă sumele primite de la organele de stat, de la persoanele fizice şi juridice, companii de asigurări sub formă de recuperare a pierderilor provocate de calamităţi naturale, perturbări politice şi alte evenimente excepţionale. Consumurile reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor în scopul obţinerii veniturilor. Acestea sunt neapărat legate de procesul de producţie, găsesc reflectarea

23

materială în stocurile de producţie finită şi producţie în curs de execuţie si sunt recuperate în urma vînzării acestora. În dependenţă de reflectarea consumurilor în costul produselor finite, deosebim consumuri directe si consumuri indirecte de producţie. Consumurile directe sunt identificate nemijlocit pe un anumit produs: materii prime şi materiale, energie, retribuirea muncii lucrătorilor din activitatea de producţie. Consumurile indirecte nu pot fi identificte direct pe un produs, ele fiind antrenate în deservirea şi gestiunea subdiviziunilor de productie: uzura mijlocelor fixe cu destinaţie productivă, retribuirea muncii muncitorilor auxiliari, consumurile de întreţinere aparatului de producţie în stare de lucru. Consumurile indirecte se împart la rîndul lor în: consumuri variabile (se modifică proporţional cu volumul producţiei) şi consumuri constante ( rămîn nemodificate indiferent de variaţia volumului producţiei fabricate). Cheluielile reprezintă resursele şi pierderile care apar ca rezultat al activităţii economicofinanciare şi nu sunt legate nemijlocit de procesul de producţie. Cheltuielile se divizează pe tipuri de activităţi ca şi veniturile: a) cheltuieli ale activităţii operaţionale; b) cheltuieli ale activităţii investiţionale; c) cheltuieli ale activităţii financiare; d) pierderi excepţionale; e) cheltuieli privind impozitul pe venit. Cheluielile nu se includ în costul vînzărilor, se reflectă în raportul privind rezultatele financiare şi se scad din venituri la determinarea rezultatului perioadei de gestiune. În cazul SRL „Lukoil-Moldova” structura generală a veniturilor şi cheltuielilor din anii 2006 şi 2007 este următoarea:

Tabelul 5.1 Indicatori

Perioada de gestiune (MDL)

Venitul din vînzarea produselor activităţii 124 909 974 operaţionale Costul vînzărilor 98 548 758 Alte venituri operaţionale 4 408 893 5 308 816 Cheltuieli comerciale 11 811 313 Cheltuieli generale şi administrative Alte cheltuieli operaţionale 3 304 806 Venituri din activitatea de investitii 369 656 Cheltuieli din activitatea de investitii 224 766 Venituri din activitatea financiara 56 146 416 128 894 345 Cheltuieli din activitatea financiara

Perioada precedentă (MDL)

Abaterea absolută (+/-)

212 367 226

-87 457 252

187 580 368 710 356 4 431 593 7 160 717 8 258 452 5 734 268 5 715 683 24 703 451 99 707 516

-89 031 610 +3 698 537 +877 223 +4 650 596 -4 953 646 -5 364 612 -5 490 917 +31 442 965 +29 186 829 24

Sursa: Raportul Financiar al „Lukoil-Moldova” din anul 2007. În cazul societăţii cu răspundere limitată “Lukoil-Moldova”, tipul de bază al veniturilor este cel din activitea operaţională, urmat de cel din activitatea financiară. În structura veniturilor operaţionale, ponderea semnificativă, o deţine, cum e şi normal, venitul din vînzări, înregistrînd o cotă impunătoare de 96%. Acesta provine în totalitate din vînzarea mărfurilor, care este unica activitate de bază a companiei. Este de menţionat şi ponderea mare a cheltuielilor generale şi administrative în totalul cheltuielilor operaţionale exceptînd costul vînzărilor (58%), în structura cărora se evidenţiază cheltuielile privind uzura mijloacelor fixe şi reparaţia lor. Acest lucru este determinat de numărul impunător de mijloace fixe, care necesită a fi întreţinute permanent. Din tabelul de mai sus putem observa că pe parcursul anului 2007 au avut loc scăderi semnificative a veniturilor din vînzări, cu 87 457 252 lei, însoţite de scăderea semnificativă a costului vînzărilor, cu 89 031 610 lei. Creşteri semnificative au fost înregistrate şi în cazul veniturilor din activitatea financiară, cu 31 442 965 lei, precum şi a cheltuielelor din activitatea financiară cu o cantitate mai mică, de 29 186 826 lei. În structura veniturilor din act. financiară o proporţie impunătoare o deţin diferenţele favorabile de curs valutar. Se remarcă că atît veniturile, cît şi cheltuielile din act. de investiţii sunt mici ca pondere, ceea ce se explică prin faptul că la companie nu au avut loc ieşiri semnificative de active pe termen lung şi prin faptul că nu au fost efectuate investiţii pe piaţa de capital, din lipsă de resurse băneşti. Pentru a aprecia mai bine nivelul de dezvoltare a întreprinderii, a modului în care sunt utilizate resursele economice şi financiare de care dispune, vom calcula venitul net obţinut pe fiecare activitate în parte, după cum urmează: 1. Profitul brut = Venituri din vînzări – Costul vînzărilor; 2. Rezultatul activităţii operaţionale (Rop) = Profitul brut + alte cenituri operationale – cheltuieli comerciale – cheltuieli generale si administrative – alte cheltuieli operationale; 3. Rezultatul activităţii investiţionale (Rinv) = Veniturile investiţionale - Cheltuielile investiţionale; 4. Rezultatul activităţii financiare (Rfin) = Veniturile financiare – Cheltuielile financiare; 5. Rezultatul activitatii economico-financiare (RAEF) = Rop +(-) Rinv +(-) Rfin; 6. Rezultatul exceptional (REx) se calculează ca diferenţa dintre veniturile excepţionale şi pierderile apărute în legătură cu apariţia de evenimente nefavorabile întreprinderii. Obţinerea profitului e posibilă de facto doar în cazul primirii de la terţi a resurselor financiare cu titlu gratuit, menite să înlăture consecinţele evenimentelor excepţionale, în cazul în care el recuperează pierderile 7. Rezultatul perioadei de gestiune până la impozitare = RAEF +(-) Rex. Tabelul 5.2

25

Indicatori

Perioada de gestiune (MDL)

Perioada precedentă (MDL)

Profitul brut

26 361 216

24 786 858

Rezultatul activităţii operaţionale Rezultatul activităţii investiţionale

10 345 174 144 890

5 646 452 18 585

Rezultatul activităţii financiare

-72 747 929

-75 004 065

Rezultatul activit. Economico – Financiare

-62 257 865

-69 339 028

Rezultatul perioadei de gestiune pînă la impozitare

-62 257 865

-69 339 028

Profitul net -62 257 865 Sursa: Raportul Financiar al „Lukoil-Moldova” din anul 2007.

-69 339 028

Abaterea absolută (+/-) +1 574 358 +4 698 722 +126 305 +2 256 136 +7 081 163 +7 081 163 +7 081 163

Analizînd tabelul 5.2, şi facînd o legătură cu analiza tabelului 5.1, observăm că în perioada de gestiune descreşterea veniturilor din vînzări a avut loc într-un ritm inferior micşorării costurilor, ceea ce caracterizeză activitatea de producţie drept una eficientă (dacă e analizată separat), cu o creştere a profitului brut cu 1 574 358 lei. Rezultatul din act. financiară este negativ, ceea ce se datorează nivelului ridicat al cheltuielilor respective, care depăşesc cu aproximativ 73 mln lei veniturile şi în componenţa cărora intră doar cheltuielile privind leasingul financiar. Acest lucru o dată în plus susţine ideea menţionată anterior privind investirea peste măsură a mijloacelor băneşti în MF. Ca rezultat al activităţii desfaşurate de către SRL „Lukoil-Moldova” pe parcursul anului 2007, se menţionează o descreştere a pierderii nete cu 7 081 163 lei faţă de perioada precedentă. Totuşi profitul obţinut este negativ, din care cauză diminuează în continuare capitalul propriu, ceea ce nu este benefic deoarece va mări în continuare îndatorarea, şi aşa extrem de mărită. Astfel, această „ameliorare” este una aparentă. Este de menţionat că, în pofida obţinerii unei pierderi la sfîrşitul perioadei de gestiune, SRL „Lukoil-Moldova”, nu uită totuşi de activitatea de binefacere, care a alcătuit în 2007 360 710 lei. Acest lucru nu ar fi corect de judecat ca fiind neîntemeiat. Întreprinderea achită impozite şi taxe conform legislaţiei, cum ar fi: impozit pe venit, taxa pentru amenajarea teritoriului, impozit pe imobil, TVA, accize. Cotele impunătoare le deţin, evident, TVA şi accizele.

26

Capitolul 6. Organizarea circulaţiei băneşti la întreprindere. Desfăşurarea proceselor economico-financiare din întreprindere presupune existenţa a două categorii de fluxuri: fluxuri reale şi fluxuri financiare, şi în acest sens SRL „Lukoil-Moldova” nu este o excepţie. Astfel, fluxurile reale se referă la transformările materiale pe care capitalul sub formă de active fizice le înregistrează în procesul utilizării lui, de la stocurile de materie primă până la cele de produse finite, iar fluxurile financiare se referă la utilizarea mijloacelor băneşti în cadrul procesului economic, inclusiv în derularea schimburilor prin intermediul banilor. Întreprinderile mari, dinamice preferă să deţină active uşor lichide, rapid negociabile, decât numerar în casă sau în cont. Şi, totuşi, determinarea soldului minim de mijloace băneşti care, pe de o parte, ar asigura capacitatea de plată a întreprinderii în cazul apariţiei unor dereglări în regimul încasărilor, ori ar face posibilă efectuarea unor plăţi neprevăzute, pe de altă parte, reprezintă o practică atât în cadrul economiilor dezvoltate, cât şi a celor aflate de tranziţie. Trezoreria reprezintă un ansamblu de activităţi şi operaţiuni, efectuate de o structură specializată, referitor la gestiunea încasărilor şi plăţilor, astfel încît să fie asigurată, în permanenţă, o armonie corespunzătoare între cele două categorii de operaţiuni. În opinia multor specialişti în domeniu, trezoreria poate fi definită ca: 1.

Trezorăria= Active Curente-Datorii TS= Fond de rulment;

2.

Trezorăria=

Încăsări

băneşti-

Plăţile

curente. Obiectivul principal al trezoreriei întreprinderii este optimizarea permanentă a raportului dintre încăsările şi plăţile băneşti, astfel încît aceasta să-şi poată realiza, în condiţii de raţionalitate şi eficienţă, obiectivul său de activitate. Sarcinile trezoreriei se concretizează în: -

accelerarea încasărilor şi evaluarea variantelor de investire pe termen scurt a

excedentului de trezorerie; -

aprecierea şi evaluarea diferitelor surse de finanţare pe termen scurt, care să asigure o

rentabilitate a fondurilor investite; 27

-

alegerea mijloacelor de plată adaptate nevoilor întreprinderii;

-

elaborarea bugetului de trezorerie (a numerarului, fluxului de mijl. băneşti).

Trezoreria netă (TN) reflectă imaginea disponibilităţilor monetare şi a plasamentelor pe termen scurt, apărute din evoluţia curentă a încasărilor şi plăţilor, respectiv a plasării excedentului monetar, adică nu este altceva decît totalitatea celor mai lichide active din bilanţ: investiţii pe TS şi mijloace băneşti. În cazul nostru, investiţiile lipsesc, deci TN este echivalentă cu soldul de mijloace băneşti la sfîrşitul perioadei. Aşadar, studiind bilanţul contabil, sau raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, poate fi trasă concluzia că SRL „Lukoil-Moldova” a obţinut în anul curent un flux net total în sumă de 939 413 lei. Ţinînd cont că soldul mijloacelor băneşti la finele perioadei de gestiune precedente a constituit 101 981 lei, obţinem un sold final curent de 1 041 394 lei. Însă, este evident că aceste resurse obţinute, deşi au avut un trend crescător, totuşi sunt prea irelevante pentru volumul de activitate al companiei şi nu constituie un motiv de îmbucurare. Se observă că acest rezultat diferă foarte mult de profitul net obţinut, care în genere este mult sub nivelul „0”. Acest lucru s-a datorat în mare măsură creşterii extrem de mari a sumei totale a DTS, mai ales a celor aferente facturilor comerciale, care au adus încasări de bani, însă nu s-au reflectat în rap. privind rezultatele financiare (metoda indirectă de analiză a fluxului mijloacelor băneşti). Un lucru de menţionat referitor la structura încasărilor şi plăţilor în cadrul SRL „LukoilMoldova”, este faptul că au fost efectuate plăţi impunătoare în valoare de 23572225 lei pentru procurarea activelor pe termen lung. Analiza fluxului mijloacelor băneşti prin metoda indicatorilor este o componentă importantă utilizată la studierea organizarii circulaţiei băneşti la întreprindere, iată de ce în continuare mi-am propus să calculez: Rata suficienţei activelor perfect lichide care arată numărul de zile în decursul cărora întreprinderea poate lucra în mod obişnuit, normal, folosind exclusiv disponibilităţile băneşti absolut lichide fără atragerea surselor de finanţare din exterior. Nivelul acestei rate se calculează cu ajutorul formulei:

Rata _ suficientei _ activelor _ perfect _ lichide =

Sold _ mijloace _ banesti* 360 ; Plati _ banesti _ operationale

Pentru managerii întreprinderii această rată serveşte în calitate de instrument operaţional de dirijare a activităţii curente, întrucît permite stabilirea momentului de apariţie a nevoii de finanţare din exterior. Coeficientul reinvestirii mijloacelor băneşti, ce reflectă cota mijloacelor băneşti, care au fost obţinute în urma activitaţii operaţionale şi reţinute (lăsate) la întreprindere în decursul perioadei, din suma mijloacelor plasate pe termen lung în activele disponibile (adică din capitalul permanent). Calcularea coeficientului se efectuează după formula: 28

Coeficientul _ reinvestirii _ mijl ._ banesti =

Fluxul _ net _ operational − Plata _ Div. Total _ active − DTS

În baza calculelor efectuate putem afirma că rata suficienţei activelor perfect lichide este destul de mică. La sfîrşitul anului SRL „Lukoil-Moldova” dispune de puţine active lichide, ceea ce nu i-ar permite efectuarea plăţilor băneşti operaţionale fără ajutor extern pe parcursul unei perioade ce ar depăşi 2 zile calendaristice. De asemenea, din calculele efectuate, rezultă că coeficientul de reinvestire a mijloacelor baneşti nu a atins nivelul recomandat de 8-10%, deci cota mijloacelor băneşti, care au fost obţinute în urma activitaţii operaţionale şi reţinute la întreprindere în decursul perioadei, din suma mijloacelor plasate pe termen lung în activele disponibile este foarte mică, ceea ce confirmă o dată în plus că la întreprindere lipseşte autofinanţarea.

Capitolul 7. Aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii Analiza financiară constituie un instrument de gestiune care contribuie la cunoaşterea situaţiei financiare a întreprinderii, a factorilor şi a cauzelor care au determinat-o.

Ea este utilizată de

conducerea firmei în primul rînd pentru fundamentarea obiectivelor strategice de menţinere şi de dezvoltare a întreprinderii într-un mediu concurenţial. Analiza are ca obiectiv evidenţierea modalităţilor de realizare a echilibrului financiar, a etapelor valorificării capitalului financiar şi treptelor de acumulare bănească, de formare a rezultatului financiar final. Există mai multe metode de analiză financiară a întreprinderii, însă în continuare o vom folosi pe cea a indicatorilor, care include: indicatorii rentabilităţii; indicatorii lichidităţii şi solvabilităţii; indicatorii valorii de piaţă; indicatorii gestiunii activelor şi indicatorii gestiunii pasivelor, ultimii doi fiind calculaţi în capitolele anterioare. Indicatorii rentabilităţii Rentabilitatea semnifică capacitatea întreprinderii de a realiza profit necesar reproducţiei, dezvoltării şi remunerării capitalului întreprinderii. Cel mai des utilizate rate de rentabilitate sunt următoarele: 29

1. Rata rentabilităţii vînzărilor (Rv)- arată profitul obţinut la un leu vînzări: Rv =

Pr ofit _ brut *100% Volumul _ vinzarilor

2. Rata rentabilităţii activelor (Ra)- reflectă cîte unităţi monetare au fost necesare întreprinderii pentru obţinerea unei unităţi convenţionale de profit, indeferent de sursa atragerii acestor mijloace. Acest indicator trebuie să fie superior ratei inflaţiei, pentru ca întreprinderea să poată menţine „substanţa” sa financiară.

Ra =

Pr ofit _ pina _ la _ impozitare *100% Total _ activ

3. Rentabilitatea financiară (Rf)- exprimă capacitatea întreprinderii de a realiza profit net din capitalurile proprii angajate în activitate: Rf =

Pr ofit _ net *100% Capital _ propriu

4. Rata Profitului Operaţional (Rop)- reflectă capacitatea întreprinderii de a obţine profit din activitatea de bază la un leu vînzări:

Rop =

Pr ofit _ din _ activitatea _ operationala *100% Vinzari _ Nete Tabelul 7.1

Indicatorii

La finele perioadei precedente 24 786 858 212 367 226 11,68

La finele perioadei curente 26 361 216 124 909 974 21,11

Profit brut, lei Volumul vînzărilor, lei Rv, % Profit pînă la impozita-re, -69 339 028 -62 257 865 lei Total Activ, lei 440 965 427 434 007 807 Ra, % -15,73 -14,35 Profit net, lei -69 339 028 -62 257 865 Capital Propriu, lei 228 688 843 166 172 238 Rf, % -30,32 -37,47 Profit din activitatea 5 646 452 10 345 174 operaţională, lei Vînzări Nete, lei 212 367 226 124 909 974 Rop, % 2,66 8,29 Sursa: Raportul Financiar al „Lukoil-Moldova” din anul 2007.

Abaterea absolută (+/-) +1 574 358 -87 457 252 +9,43 +7 081 163 -6 957 620 +1,38 +7 081 163 -62 516 605 -7,15 +4 698 722 -87 457 252 +5,63

30

În baza calculelor efectuate în tabelul 7.1, putem observa că rata rentabilităţii veniturilor a avut o creştere în dinamică, ceea ce denotă faptul că la un leu vînzări nete SRL „Lukoil-Moldova” a obţinut un profit brut mai mare cu 9,43 bani comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent. Specialiştii consideră că nivelul de siguranţă pentru Rv este de 20%. Astfel, se observă că, graţie creşterii în perioada curentă, indicatorul dat s-a situat deasupra plafonului. De asemenea, o creştere importantă se observă în cazul rentabilităţii operaţionale. Astfel, profitul operaţional la un leu vînzări s-a majorat în 2007 cu 5,63 bani, sau de 3,12 ori. Aceşti doi indicatori analizaţi, împreună demonstrează o creştere a capacităţii companiei de a obţine profit din activitatea de bază. Efectul pozitiv, a fost însă, ca urmare a obţinerii unui rezultat net negativ, contrabalansat atît de rentabilitatea activelor (economică), cît şi de cea a capitalului propriu (financiară), ce au înregistrat nişte cote mult sub zero. Din tabel reiese că în anul curent spre exemplu, din un leu capital propriu investit s-a obţinut o pierdere de 37,5 bani. Acest fapt, ne pune în gardă cu privire la asigurarea unei activităţi eficiente pe viitor, deoarece barierele de trecut sunt prea numeroase şi mari. Mai mult ca atît, chiar şi cei mai cointeresaţi investitori sau/şi proprietari nu au o răbdare nelimitată. Deci, şansele că ei vor cere o dizolvare a întreprinderii în timp scurt, dacă nu vor fi obţinute ameliorări a situaţiei, se măresc. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii Prin lichiditate se înţelege capacitatea întreprinderii de a transforma activele sale în bani, iar gradul de lichiditate caracterizează capacitatea de plată a întreprinderii. Gradul în care întreprinderea poate face faţă datoriilor pe termen scurt se numeşte solvabilitate, care se măsoară prin intermediul ratelor de lichiditate: 1. Rata lichiditaţii imediate (Li)- permite să facem judecăţi asupra capacităţii de rambursare instantanee a debitorilor, ţinînd cont de disponibilităţile existente la moment. Se calculează conform formulei: Li =

Mijloace _ banesti Datorii _ TS

Teoria economică apreciază că o valoare de 0,2-0,3 ar exprima raţionalitatea unei întreprinderi bine administrate din punct de vedere financiar. 2. Rata lichidităţii relative (Lr)- pune în evidenţă capacitatea întreprinderii de a-şi achita datoriile devenite scadente fără a fi obligată să-şi vîndă stocurile. Lr =

Mijloace _ banesti + Creante Datorii _ TS

Nivelul coeficientului trebuie sa fie, de regulă, inferior lui 1, dar aprecierea realistă impune şi o analiză atentă a valorilor realizabile pe termen scurt (creanţelor), întrucât la formarea lor contribuie, în 31

mod substanţial, politica de credit comercial promovată de întreprindere, precum şi starea financiară a clienţilor săi. Se recomandă totuşi un nivel de 0,7-1,0. 3. Rata lichidităţii curente (Lc)- relevă posibilitatea întreprinderii de a-şi transforma, într-un termen scurt, bunurile patrimoniale curente în mijloace băneşti pentru a efectua plăţile exigibile. Lc =

Active _ curente Datorii _ TS

Practica mondială apreciază că valoarea minimă a acestui indicator trebuie să fie 1, iar valorile cuprinse între 1,2-1,8 indică o situaţie financiară favorabilă, care insuflă încredere creditorilor. Practica ţărilor cu economie de piaţă dezvoltată a demonstrat că existenţa la întreprindere a mijloacelor băneşti în proporţie de 1-1,5% din totalul activului este suficientă pentru asigurarea efectuării plăţilor imediate. De aceea, în aprecierea capacităţii de plată pe termen scurt a întreprinderii poate fi inclus şi indicatorul ce relevă gradul de asigurare a întreprinderii cu mijloace băneşti, calculat conform relaţiei: Kmb =

Mijloace _ banesti *100% Total _ activ

Tabelul 7.2 La finele perioadei La finele perioadei precedente curente Mijloace băneşti, lei 101 981 1 041 394 Creanţe, lei 58 558 770 32 350 013 Datori TS, lei 212 276 584 267 835 569 Active curente, lei 79 914 434 49 440 497 440 965 427 434 007 807 Total Activ, lei Li 0,0005 0,004 Lr 0,28 0,13 Lc 0,38 0,19 Kmb, % 0,03 0,24 Sursa: Raportul Financiar al „Lukoil-Moldova” din anul 2007. Indicatorii

Abaterea absolută (+/-) +939 413 -26 208 757 +55 558 985 -30 473 937 -6 957 620 +0,0035 -0,15 -0,19 +0,11

Analiza lichidităţii şi solvabilităţii SRL „Lukoil-Moldova” denotă faptul că compania pe parcursul unui an a mărit de 8 ori capacitatea sa de achitare imediată a datoriilor pe termen scurt cu mijloacele băneşti existente. Valorile absolute obţinute pentru lichiditatea relativă sunt cu mult mai mari ca cele pentru lichiditatea imediată, ceea ce se datorează numărului mare de creanţe. Scăderea în dinamică a indicatorului lichidităţii relative pune în evidenţă reducerea capacităţii întreprinderii de a-şi achita datoriile devenite scadente fără a fi obligată să-şi vîndă stocurile cu 0,15 puncte. Acest fapt este cauzat de o creştere a DTS peste ritmul de descreştere a CTS. De asemenea, scăderea vitezei de rotaţie a CTS, menţionată în capitolul 4 a contribuit esenţial la scăderea indicatorului analizat. În 32

acelaşi timp se observă o diminuare a capacităţii întreprinderii de a achita datoriile pe termen scurt, utilizînd în acest scop activele curente, pe cînd îmbunătăţirea situaţiei trezoreriei totuşi nu a favorizat prea mult creşterea gradului de asigurare cu disponibilităţi băneşti a întreprinderii, care în valoare absolută nu a atins nivelul recomandat de 1-1,5%. Aşadar, nici un indicator al lichidităţii nu corespunde limitelor şi normelor rezonabile, ceea ce ne determină să ne întărim părerea cu privire la insolvabilitatea companiei. Indicatorii valorii de piaţă Indicatorii valorii de piaţă caracterizează generalizat performanţele unei întreprinderi, întrucît ei stabilesc legătura între preţul acţiunilor pe piaţă şi valoarea contabilă ataşată acestor acţiuni. Întrucît ca formă de organizare „Lukoil-Moldova” este o societate cu răspundere limitată în continuare nu pot fi calculaţi aceşti indicatori. Se poate afirma doar, că întreprinderea dată contribuie la formarea valorii de piaţă a companiei-mamă, care se cotează la bursele internaţionale.

Capitolul 8. Planificarea în cadrul în cadrul întreprinderii. Analiza bugetelor funcţionale. Prin planificare se înţelege programarea, coordonarea şi conducerea pe bază de plan a activităţii întreprinderii. Ea urmăreşte mai multe scopuri şi sarcini: -

estimarea volumului de producţie necesar satisfacerii cererii pe piaţă;

-

dimensionarea necesarului de resurse materiale şi financiare pentru realizarea programului stabilit;

-

dimensionarea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor financiare;

-

stabilirea mărimii optime a capitalului de împrumut la care este necesar de apelat pentru atingerea obiectivelor propuse şi procurarea lui la cel mai mic cost posibil; 33

-

elaborarea unor instrumente de control operativ a modului de înfăptuire a prevederilor care să permită ajustarea la noile condiţii apărute pe piaţă;

-

asigurarea valorificării surplusului monetar;

-

asigurarea echilibrului financiar pe TS şi TL. În cazul în care toate scopurile şi sarcinile enumerate mai sus sunt realizate, are loc creşterea

valorii de piaţă a întreprinderii, care este obiectivul primordial în economia actuală. Instrumentele de control asupra executării prevederilor, menţionate anterior, nu sunt altceva decît bugetele. Noţiunea dată este mai vastă, deoarece bugetele, pe lîngă control, cuprind tot algoritmul de operaţii prin care să se ajungă la efectul final dorit, dar au şi rolul de coordonare a eforturilor comune. Deci, bugetele reprezintă principalele instrumente ale planificării financiare, atît a celei pe termen lung (starategice), cît şi a celei pe termen scurt (operaţionale). Totuşi, cele pe termen scurt (care pot fi zilnice, săptămînale, lunare, trimestriale, semestriale şi anuale) sunt primordiale pentru întreprindere, deoarece acestea corespund într-o măsură mai mare realităţii şi necesită eforturi mai mici în ajustarea cît mai rapidă în cazul schimbării factorilor de influenţă. Or, cu cît bugetele sunt mai distanţate în timp, cu atît mai mult ele îşi pierd din esenţialitate. Sunt mai multe tipuri de bugete pe termen scurt, cum ar fi: bugetele funcţionale care includ: bugetul vânzărilor, bugetul producţiei, bugetul resurselor materiale, bugetul salariilor, bugetul resurselor generale şi administrative, bugetul cheltuielilor comerciale; şi bugetele financiare, care include: bugetul circulaţiei băneşti, bilanţul contabil, bugetul veniturilor şi cheltuielilor, bugetul de investiţii. Ultimele sunt elaborate după formularea celor funcţionale, şi exprimă situaţia generală previzionată la întreprindere în decursul unei perioade, fiind destinate managerilor firmei spre aprobare. Paşii general acceptaţi în procesul bugetar sunt: I. Primul pas, în procesul de elaborare a bugetelor, îl constituie previziunea vânzărilor, sau elaborarea bugetului vînzărilor. Această prognoză se bazează pe informaţiile culese cu precădere din cercetările de marketing ale pieţei, capacitatea de producţie, politica comercială, reţeaua de distribuire, etc. Este semnificativă aici urmărirea dinamicii vînzărilor şi profesionalismul şi intuiţia specialiştilor. Estimările cuprind volumul vânzărilor atât pentru fiecare grup de produse, cât şi pentru diverse tipuri de produse individuale, şi valoarea încasărilor efective din aceste vânzări. Astfel, apare necesitatea elaborării bugetului de încasări din vînzări, în care se ţine cont şi de vînzările pe credit ce nu aduc imediat bani în casă. II. După precizarea volumului vânzărilor are loc elaborarea planului de producţie, care are drept obiectiv armonizarea prevederilor bugetului vânzărilor cu capacitatea productivă a întreprinderii, în condiţiile satisfacerii cât mai complete a prevederilor comerciale. Aici are loc previziunea volumului de producţie ce decurge direct din bugetul vânzărilor, iar apoi se purcede la evaluarea cheltuielilor materiale, a forţei de 34

muncă şi mijloacelor fixe necesare producerii volumului planificat de producţie. Tot în această fază sunt elaborate şi celelalte tipuri de bugete funcţionale, care deja nu au o legătură directă cu activitatea de bază a întreprinderii. III. În cadrul celui de-al treilea pas, toate fluxurile şi refluxurile de numerar planificate pentru fiecare din diferitele bugete funcţionale se combină şi se elaborează bugetul numerarului, care nu este altceva decât o previziune detaliată a aşteptărilor privind cash-flow-urile sau fluxul net al mijloacelor băneşti la sfîrşitul perioadei de planificare. În strictă concordanţă cu acesta se formulează bugetul veniturilor şi cheltuielilor (raportul privind rezultatele financiare) şi în final bilanţul contabil preliminar. În cadrul SRL „Lukoil-Moldova”, activitatea Secţiei de Planificare Financiară şi Economică este destul de specifică, ceea ce se datorează faptului că aparţine în întregime din punct de vedere organizatorico-juridic Companiei Petroliere Ruse SA „Lukoil”. Reieşind din faptul că compania-mamă este una transnaţională, pentru a simplifica procedura de raportare financiară şi a o armoniza între diferite ţări în care este prezentă compania, sunt utilizate Standardele Internaţionale de Raportare Financiară US GAAP, elaborate de SUA. La aceste standarde au aderat majoritatea companiilor-fiici din Europa de Vest şi Centrală. În Republica Moldova, însă se utilizează propriile standarde de raportare financiară, implementarea standardelor internaţionale fiind deocamdată în fază de proiect. Printre asemenea ţări se numără şi Ucraina de exemplu. Din această cauză, în cadrul companiei-mamă a fost recent implementat un software multifuncţional modern de bugetare, analiză şi control. Accelerarea apariţiei acestuia a fost impusă şi de criza financiară globală actuală. Acest activ nematerial este proprietatea SA „Lukoil”, cu drepturi de autor, din care cauză nu este permisă descrierea detaliată a modului de funcţionare al acestuia. Principalele avantaje ale acestuia sunt: a) înlătură barierele dintre raportarea internaţională şi cea naţională, oferind posibilitatea tuturor ţărilor-membre să realizeze procesul de planificare într-un mod explicit şi clar pentru toată comunitatea petrolieră „Lukoil”; b) îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei planificării, prin reducerea în primul rînd a timpului de muncă necesar analizei, datorită automatizării; c) permite ţărilor cu raportare naţională să întocmească propriile rapoarte necesare de prezentat autorităţilor locale fără a efectua mari ajustări; d) gradul înalt de securitate; e) limitarea minimă a riscului de eroare în calcule, datorită sistemelor avansate de verificare, etc. În linii generale, SRL „Lukoil-Moldova” elaborează bugete lunare, trimestriale, semestriale şi anuale. Ca bază pentru formularea bugetelor pe perioade mici de timp serveşte bugetul anual. Acesta se elaborează în strictă conformitate cu directivele înaintate întreprinderii de către compania-mamă (de obicei pentru următorii doi ani), care cuprind limite, norme, ce ţin de nivelul indicatorilor de rentabilitate, lichiditate ş.a.m.d. pe care compania-fiică trebuie să le respecte. O dată elaborat, bugetul anual este

35

prezentat companiei ruse spre aprobare, împreună cu notele explicative. După aprobarea acestuia, el este împărţit pe luni, trimestre şi semestre. Pentru a prezenta principalele faze prin care trec bugetele din cadrul firmei am ales bugetarea lunară. Presupunem că perioada de previziune financiară este luna martie. Astfel, în ultima decadă a lunii februarie, are loc elaborarea prognozei, care are un caracter estimativ şi probabil. Apoi, monitorizînd pe parcurs activitatea companiei, în prima decadă a lunii martie se elaborează planul, care este de fapt bugetul efectiv. Faza următoare se petrece în ultima decadă a lunii martie, cînd se prezintă rezultatele aşteptate, care sunt cele mai obiective estimări, deoarece luna deja se sfîrşeşte, astfel, fiind minimizată probabilitatea apariţiei modificărilor semnificative de structură a bugetului. Faza finală are loc în prima decadă a lunii aprilie, cînd se înscriu rezultatele efective pe luna de raportare. În mod evident toate aceste faze sunt controlate de compania-mamă. Bugetele funcţionale şi financiare elaborate în cadrul SRL „Lukoil-Moldova” sunt: bugetul de aprovizionări şi vînzări (cel de producţie evident lipseşte); mişcarea stocurilor de mărfuri şi materiale; bugetul cheltuielilor; mişcarea DTS şi DTL; bugetul de capital (de investiţii); mişcarea activelor pe termen lung; raportul privind rez. financiare, cash-flow-urile; mişcarea obligaţiilor privind impozitele, bilanţul contabil. Separat se întocmeşte şi lista indicatorilor financiari. La mod general, etapele procesului bugetar coincid cu cele prezentate la începutul capitolului. Cîteva exemple de bugete elaborate în cadrul companiei analizate, cum ar fi bugetul de aprovizionări şi vînzări (pe tipuri de mărfuri şi pe furnizori), mişcarea ATL şi stocurilor curente şi bugetul cheltuielilor sunt anexate la raport. Este de menţionat că din motivele enunţate mai sus, datele ce se întîlnesc în aceste bugete şi formulare sunt ipotetice, şi nu corespund realităţii, fiind importantă structura lor. Astfel, graţie implementării programului informatic unic de bugetare se observă că structura bugetelor este cu mult mai complicată decît structura general acceptată în cadrul întreprinderilor cu capital autohton. Dacă structura ar fi identică, aceste informaţii nu ar prezenta relevanţă pentru compania-mamă.

CONCLUZII

Întreprinderea SRL „Lukoil-Moldova” reprezintă o companie de comerţ cu produse petroliere. Capitalul său este în totalitate străin, ea fiind subordonată în totalitate companiei-mamă din Federaţia Rusă. A fost înfiinţată în luna decembrie a anului 1995. Capitalul său statutar, în momentul înregistrării, constituia 419 000 dolari americani, fiind majorat treptat, pînă la 24 000 000 USD. În linii generale, situaţia financiară a întreprinderii este una precară, compania situîndu-se la limita insolvabilităţii. Factorii-cheie ce au determinat starea generală negativă sunt: 36

1.

ponderea extrem de mare a datoriilor pe termen scurt în totalul pasivului bilanţier;

2.

lipsa datoriilor pe termen lung, care reprezintă nişte surse durabile de finanţare;

3.

gestiunea ineficientă a activelor curente, cu precădere a stocurilor de mărfuri şi materiale şi a creanţelor;

4.

creşterea neîntemeiată a activelor pe termen lung în structura activului bilanţier, atît în valoare absolută, cît şi ca pondere;

5.

lipsa mijloacelor băneşti;

6.

deficitul extrem de mare al fondului de rulment net.

Toţi factorii enumeraţi mai sus sunt strîns corelaţi între ei, interferîndu-se şi condiţionîndu-se reciproc. Întreprinderea poate fi comparată în acest sens cu un organism viu, care este sănătos doar atunci cînd toate organele şi sistemele vitale funcţionează eficient. În caz că starea unui component se înrăutăţeşte, dacă nu sunt luate măsuri operative, se produce o reacţie în lanţ, ce se termină cu agravarea „sănătăţii de ansamblu”. Astfel, consider, că „primele organe vitale ce s-au îmbolnăvit” în cadrul SRL „Lukoil-Moldova” sunt structura financiară a companiei şi metodele de gestiune ale activelor curente şi a celor pe termen lung. Pentru a elucida această situaţie, consider necesar a face o legătură între provenienţa surselor împrumutate şi direcţiile de utilizare a acestora. Astfel, datoriile pe termen scurt sunt unicele surse de finanţare externe. Însă cel mai important lucru aici, este că ele sunt practic în totalitate reprezentate de datorii privind facturile comerciale din străinătate. Acest fapt semnifică că, de fapt, compania nu are la mînă bani efectivi, ci mărfuri achiziţionate pe credit, care, pentru a fi transformate în lichidităţi, necesită a fi comercializate într-o perioadă scurtă, ca facturile să fie achitate. Din evoluţia activelor pe termen lung (care au crescut) şi a celor curente (care s-au micşorat) reiese faptul că mărfurile achiziţionate, pe măsură ce erau vîndute, contravaloarea monetară a acestora, în loc să fie utilizată pentru achitarea cu furnizorii şi pentru reinvestirea în activele circlante, era folosită pentru cumpărarea sau arendarea mijloacelor fixe şi a terenurilor. Acest fapt este inadmisibil, mai ales că veniturile din vînzări au descrescut semnificativ, adică nu a fost necesară o reutilare şi mărire a capacităţilor de comercializare. După părerea mea, anume cele menţionate mai sus au adus compania la limita insolvabilităţii. Nu ar fi corect de a afirma că principalii factori de decizie ce au comis greşeli în cadrul întreprinderii sunt doar managerii locali, din Republica Moldova. În mod inevitabil, vinovaţi de gestiunea neeficientă a companie se fac şi conducătorii de vîrf ai companiei-mamă, care trebuie să controleze şi monitorizeze la un nivel de înaltă calitate activitatea desfăşurată de SRL „Lukoil-Moldova”. În perspectivă, pentru a supravieţui, se impune în mod obligatoriu reevaluarea şi schimbarea totală, în primul rînd a structurii financiare a întreprinderii şi a politicii de investiţii. Astfel, chit că îndatorarea globală se va mări, totuşi SRL „Lukoil-Moldova” trebuie să negocieze cu compania-mamă 37

posibilitatea contractării de împrumuturi pe termen lung, ceea ce ar permite obţinerea unui fond de rulment satisfăcător, care la rîndul lui ar putea contribui la reducerea datoriilor pe termen scurt. Activitatea de investire în mijloace fixe, ar fi necesar de stopat pe un anumit timp, deoarece capacitatea de comercializare e cu mult mai mare decît cererea de produse pe piaţă, în plus, activele pe termen lung sunt într-o stare excelentă. Încă o soluţie ar fi negocierea cu statul moldovenesc a posibilităţilor de subvenţionare a activităţii SRL „Lukoil-Moldova”, care pe parcursul anilor a contribuit cu circa 6% în veniturile bugetului de stat din defalcări privind impozitele şi taxele. Dat fiind faptul că am analizat rezultatele companiei obţinute în 2007, este necesar de menţionat, că în anii 2008-2009 situaţia SRL „Lukoil-Moldova”, în pofida agravării crizei financiare, s-a îmbunătăţit semnificativ. Acest lucru denotă că au fost făcute schimbări radicale în ceea ce priveşte coordonarea şi politicile de gestiune a activităţii întreprinderii. Mai mult ca atît, „familia” LUKOIL a devenit mai solidară în condiţiile crizei, ceea ce neapărat va contribui la „însănătoşirea” de mai departe a companiei.

38