Psihanaliza-Material Examen [PDF]

Zitiervorschau

1. PSIHANALIZA 1. Caracterizare generala Psihanaliza este regina formelor de psihoterapie,iar prin ea intelegem: -ca este o teorie a aparatului psihic care tine cont de existenta inconstientului, o teorie prin care se explica modul de functionare al aparatului psihic. -ca este o metodă de tratament și de intervenție asupra aparatului psihic. -ca este o concepție umanistă care interferează cu toate demersurile, subcapitolele și elementele umanului. / Psihanaliza este atat o teorie asupra mintii umane cat si o metoda de terapie. Ea a fost fondata de catre parintele psihanalizei S. Freud si continua sa se dezvolte de catre psihanalistii din intreaga lume. Ea functioneaza : -ca metoda de tratament pentru problemele psihice -ca metoda de cercetare -ca modalitate de intelegere a fenomenelor culturale si sociale. 2. Care este locul psihanalizei in raport cu psihoterapiile din punct de vedere istoric si din punct de vedere al dezvoltarii psihoterapiilor? Din punct de vedere istotic S.Freud descrie diferenta esentiala si anume modalitatea de utilizare a sugestiei. Prin forma de psihoterapie, hipnoza incearca sa ascunda ceva actionand ca un procedeu cosmetic iar psihanaliza vrea sa scoata in evidenta ceva ca un procedeu chirurgical. Toate scolile de psihoterapie s-au dezvoltat din psihanaliza, locul psihanalizei fiind unul primar. 3. Raportul psihanalizei cu notiunea de criza Psihanaliza, pe parcursul istoriei sale, a avut o trăsătură comună, și anume criza. De când a apărut ca teorie, de la Freud și până astăzi, psihanaliza s-a aflat în criză. Psihanaliza s-a creat în capul lui Freud dintr-o criză. Psihanaliza a fost primită cu ostilitate și pusă sub semnul îndoielii, ceea ce a determinat-o să se afle în criză încă de la început. Psihanaliza a apărut și s-a dezvoltat într-un context de criză atât metodologică, cât și spirituală. 4. Psihanaliza vs. psihoterapii psihanalitice In psihanaliza gradul de regresie este unul mai profund fata de psihoterapia psihanalitica. De altfel si pozitia este una diferita in cazul psihanalizei fata de psohoterapia psihanalitica. 2. INSTINCTE VS PULSIUNI

5. Zestrea noastra biologica Zestrea noastra biologica este reprezentata de instincte. Instinctele sunt dezvoltate si predispuse schimbarii de maturizare in functie de comportamentul nostru, de aceea toti suntem diferiti. Tinta finala a dezvoltarii instinctelor este integrarea socio-culturala. 6. Partea instinctuala Ne naștem cu instinctele speciei fără de care nu putem supraviețui. Pornind de la cele mai simple reflexe care ne ajută, sa supravietuim, sa ne adaptam si acolo unde factorul socio-cultural nu este implicat. 7. De cate tipuri sunt instinctele? Pentru a ne identifica ca persoane, instinctele noastre se pot clasa in doua mari categorii: - instincte sexuale - instincte agresive Agresivitatea ne ajută să ne apăram de celalalt și să ne individualizăm, iar sexualitatea ne ajută la perpetuarea speciei. Aceste doua instincte au fost prevertite de catre om. 8.

De ce psihanaliza simte nevoia sa introduca termenul de pulsiune?

Psihanaliza simte nevoia sa faca o distinctie intre instinct si pulsiune deoarece instinctul il au animalele intr-un psihic neevoluat astfel fac lucruri automatizate, pe cand noi, oamenii avem pulsiuni pentru ca instinctul trece printr-un aparat psihic mult mai complex si ierarhizat numit aparatul psihic uman, astfel instinctul este denaturat. 9. De cate feluri sunt pulsiunile? Pulsiunile sunt clasate in doua feluri: - Pulsiuni sexuale - Pulsiuni agresive 3. FAZELE PREOEDIPIENE 10. Caracterizarea generala a fazei preoedipiene (relatia bilaterala deschisa intre copil si functia materna) Relatia bilaterala deschisa intre copil si functia materna este constituita de sanul mamei cu rol bilateral: de afectiune (isi percepe mama prin mirosul feromonic) si cu rol de satisfacere (faza orala). 11. Care sunt fazele preoedipiene? (scurta caracterizare a lor)

Spuneam că faza de dezvoltare preodipiană se caracterizează prin: - tiparul de relație - este o relație de tip bilateral deschisă între copil și funcția maternă; -modul de funcționare - avem o relatie osmotica; -funcționalitatea psihică - avem un mod de funcționare psihotică. Fazele preoedipiene sunt legate de perioada de dezvoltare psihosexuala anterioara instaurarii complexului Oedip, unde predomina pentru ambele sexe, legatura cu mama. 12. Faza orala(achizitii, psihopatologie) Faza orala are loc intre 0-18 luni si este desemnata de orificiul bucal care devine centrul placerii al copilului. Achizitiile acestei faze: - erogenizarea orificiului bucal - initerea unui soi de integrare a eului fizic (diferenta dintre el si mediul inconjurator si mecanisme de a o tine pe mama permanent langa el pentru ca mama este vazuta ca pe un obiect exterior) Psihopatologia fazei orale: Angoasa de abandon se manifesta prin incercarea de a atrage atentia prin plans, iar in cazul in care copilul intelege ca efortul este in zadar urmeaza retragerea investitiei afective. Aceasta faza orala contine modul oral-incorporativ (predispus in viitor optimismului) si oralagresiv (inclinatie spre pesimism). 13. Faza anala (achizitii, psihopatologie) Faza anala are loc intre 18 luni-3 ani si este caracterizata ca zona erogena, zona anala. Achizitiile acestei faze: - are loc erogenizarea sfincterului analo-genital - continuă și oarecum se închide schema Eului fizic - are loc inițierea unor mecanisme adaptative de tip sadism sau masochism (are loc aceasta faza din cauza nevoii copilului de o anumita realitate) Psihopatologia fazei anale: Aceasta faza de analitate se structureaza in doua tipare de comportament psihopatologic: sadism si masochism. Sadismul este atunci cand din dorinta de a se razbuna pe functia materna copilul elimina plus valoarea unde nu ar trebui/unde mamei nu i-ar placea. Masochismul este atunci cand copilul se constipa pornind o alarma asupra parintilor, acesta se bucura desi simte durere. 14. Faza falico-genitala (care este semnificatia ei, cu ce vine nou ca semnificatie, care este importanta ei ca faza de trecere intre relatia preoedipiana si oedipiana in triangularizare) Faza falica incepe la vasra de 4 ani iar libidoul se muta in zona genitala. Copilul devine constient de diferenta intre sexe si se identifica, oedipian, cu parintele de acelasi sex. Faza de separare în funcție de apartenența la sexul biologic este faza falică (sau genitală).Dezvoltarea psihică a copilului în faza falică/genitală, care este premergătoare apariției c.o.d.m. este diferită ca valoare simbolică, în funcție de sexul biologic al copilului. Copilul începe să întrezărească un fenomen foarte ciudat. El începe să facă din ce în ce mai mult “deal”

(engl.) cu angoasa de separare. Copilul poate să reziste mai mult timp fără mamă pentru că atenția lui este îndreptată și spre activități de explorare, de cunoaștere. Își extinde aria de interes și în afara corpului său. 4. COMPLEXUL OEDIP LA BAIETI 15. Caracterizare generala a complexului oedip Sunt prezente dorintele de natura sexuala se orienteaza spre parintele de sex opus. Baietelul este gelos si ostil fata de tata. Vrea sa ii ia locul si ii e frica de razbunarea tatalui (anxietatea fata de castrare). Teama este atat de mare incat isi reprima dorintele sexuale si le inlocuieste cu o afectiune mai acceptata. 16. Relatia de triangularizare In triangularizare primul lucru pe care il face copilul este sa incerce sa il alunge pe c.o.d.m.. C.o.D.m. este detinatorul interdictiei, copilul se raportează la celălalt obiect al dorinței mamei (c.o.d.m.) și constată că, de acolo vine o interdicție de care trebuie să țină cont, alta șansă nu are si intervine acceptarea copilului a c.o.d.m..Psihanaliza numește acest tipar de funcționare în triangularizare, relația între copil, funcție maternă și c.o.d.m.. Relația în triangularizare are loc între 3 și 5 ani. Este o perioadă orientativă care nu este legată direct de vârsta biologică, ci ține de dezvoltarea psihologică a copilului, de ambianță etc. Cele două caracteristici ale triangularizării sunt: • întotdeauna avem de-a face cu două persoane de același sex și o persoană de sex diferit; • întotdeauna avem de-a face cu două persoane din aceeași generație sociologică și cu o persoană din altă generație sociologică. 17. Traversarea complexului lui Oedip de catre baieti (În fazele anterioare copilul nu are alegere, cunoaște doar un singur tipar de relaționare. Pentru el, tot ceea ce se află în spațiul înconjurător există și funcționează ca funcție maternă sau dacă nu, nu contează. În acest moment, copilul rămâne cu modul acesta de funcționare, pe care l-a învățat și care nu se schimbă, dar dezvoltă în plus încă o direcție de relaționare, diferită de prima, în care nu se mai întâlnește cu funcția maternă cu care să facă “holding”. Când spun holding, mă refer la asigurare și conținere afectivă. Deci copilul este obligat sa relaționeze și cu purtătorul interdicției, respectiv cu c.o.d.m.. El trebuie să țină cont de acest lucru. Din acest moment, copilul are la dispoziție două forme de relaționare. Ulterior, în locul acestor persoane biologice, apar substitute. În locul funcției materne, apare în principiu, educatoarea, învățătoarea, profesoara, nevasta etc., iar în locul c.o.d.m. apare directorul de școală, polițistul, șeful etc.) Traversarea complexului Oedip de catre baieti este redata de acceptarea parintelui si schimbarea situatiei, unde copilul incepe sa se imprieteneasca cu tatal si relatia cu mama devine una proasta. Mecanismul după care băieții traversează Oedipul este angoasa de castrare și sunt obligați sa iasa din Oedip din cauza fricii.

18. Iesirea din complexul lui oedip (Până la terminarea complexului Oedip copilul învața modalitățile primare de relaționare. Dupa 5 ani copilul intră în perioada de latență în care are loc tot o învățare. Nu ne oprim din dezvoltarea neuronală, numai că învățăm să secundarizăm în raport cu substitutele de funcție maternă și de c.o.d.m.. Exersăm și să învățăm nuanțarea acestor mecanisme defuncționare primară. Adică, după vârstă de 5 ani, nu mai învățăm nici o matrice de relaționare. Tot în relația bilateral deschisă sau în cea de triangularizare o să fim. După triangularizare nu mai urmează nimic ca achiziție primară. În sensul acesta dezvoltarea noastră psihologică se termină la 5 ani.Tot ceea ce urmează după 5 ani este o exersare a ceea ce am învățat până atunci. Exersarea devine din ce în ce mai dependentă de factorii socio-culturali și din ce în ce mai perversă, nu în sensul de sexualitate, ci ca repetiție (în psihanaliză pervers înseamnă repetitiv). Iesirea din complexul oedip la baieti este reprezentata de maturizarea suficienta incat sa isi dea seama ca trebuie sa renunte la mama si sa faca din tata un model, un aliat. Ce il determina pe baiat sa iese din complex este angoasa de castrare, iar ,,deal-ul" este negocierea pe care copilul o face cu propria sa frica de castrare. 19. Urmari/consecinte ale complexului Oedip la baieti Avand in vedere ca baiatul iese din complex, de frica, acesta este insuficient de matur, iar insuficienta maturitatii este urmarea/consecinta acestui complex de tip oedip. 5. COMPLEXUL OEDIP LA FETE 20. Caracterizare generala a complexului oedip Complexul Oedip este suma reacțiilor afectiv-pozitive față de părintele de sex opus, în raport cu reacțiile afectiv-negative față de părintele de același sex. 21. Caracteristica complexului oedip la fete Fetele se duc spre părintele de sex opus din invidia de penis. Invidia de falus nu dispare niciodată, nici atunci când fetele ies din complexul Oedip. Invidia de falus rămâne ca o dominantă a funcționării feminine, după cum angoasa de castrare rămâne ca o dominantă a funcționării masculine și după ce băiatul a ieșit din complexul Oedip. 22. Traversarea si modalitati de iesire din complex Fetele nu ies din complexul Oedip la 5-6 ani ca băieții pentru că, ele viseaza si se simt bine cu acest vis ca au si ele falusul pe care si-l doresc. Prima modalitate de ieșire din complexul Oedip la fete este cea în care ne aflăm sub imperiul

invidiei de penis, iar atenția se îndreaptă înspre încercarea de a găsi penisul/falusul cel mai apropiat din anturaj.Astfel prima modalitate de iesire este impulsionata de neatentia pe care tatal i-o acorda atunci camd aceasta creste si doreste sa isi inlocuiasca tatal. A doua modalitate de ieșire din complexul Oedip la fete ar fi o funcție de conducere, o postură de șefă care să-i asigure o poziție falică. Astfel că fata nu mai are nevoie să-și ia falusul de la tata pentru că îl poate obține singură. A treia modalitate de ieșire din complexul Oedip la fete este dat de momentul cand femeia face un copil. 23. Consecinte ale traversarii incomplete ale complexului Una dintre consecintele traversarii incomplete de catre fete ale complexului este dezvoltarea slaba a Supraeului. 6. PRIMA TOPICA FREUDIANA 24. Care sunt instantele caracteristice primei topici freudiene? (punand accent pe teoria inconstientului) Pentru prima dată în istorie, Freud a fost cel care a încercat să găsească o descriere a aparatului psihic: ,,aparatul psihic este ca un ochean – un ochean este un tub în care se află niște lentile având spații între ele care spații ne ajută să mărim imaginea – format din niște camere numite: - inconștient, - preconștient și - conștient." Termenul de inconstient este folosit prima data de catre Aristotel insa nu are o semnificatie exacta, acea semnificatie este data de catre Freud. Inconștientul este sediul pulsiunilor noastre, baza, fundamentul nostru energetic. Conștiința este o instanță fără energie psihică proprie. Ea lasa sa treaca mai multa sau mai putina pulsiune in comportament (ca o sita) influentata fiind de factorii socio-culturali. Are rol in adaptare si mentinerede echilibru, ins in cazul in care apare refularea, constiinta poate sa oblige pulsiunea sa isi modifice forma. Modalitatea aceasta poartă numele de sublimare. Preconstientul este functia noastra de stocare. 25. Asemanari si diferente intre prima si a doua topica freudiana Diferente: Prima topică freudiană are avantajul că vorbește pentru prima oară despre niște instanțe la nivelul aparatului psihic, dar are și dezavantajul că ni-l reprezintă ca și cum am fotografia într-un anume moment aparatul psihic. A doua topica vorbeste despre o evolutie povestind dinamica prin care se ajunge de la nivelul de pulsiune pana la construirea aparatului psihic. - In prima topica avem sensul descriptiv, iar in a doua avem sensul dinamic. -Inconstientul nu se reduce la SE

-SE-ul nu mai este atat de transant distins decelelalte instante, nici de biologic si eu Asemanari: -Asemanarea dintre prima si a doua topica este data de faptul ca se vorbeste despre acelasi aparat psihc si mecanismul lui. -SE-ul preia continutul inconstientului din prima topica -Se-ul preia caracteristicile functionariiinconstientului din prima teorie -Fortele instinctuale sunt de natura sexuala(libido) si autoconservare 26. Neajunsurile primei topici freudiene (de ce a fost nevoie de a doua topica) Neajunsurile primei topici sunt neclarificarea primelor instante din punct de vedere evolutiv. 7. A DOUA TOPICA FREUDIANA 27. De ce a fost nevoie de aparitia celei de a doua topici freudiane? Faptul că vorbește despre o evoluție. Ne povestește dinamica prin care se ajunge de la nivelul de pulsiune până la constituirea acestui aparat psihic. 28. Care sunt instantele celei de a doua topici freudiene? A doua clasificare a instanțelor psihice este formată din Sine, Eu și Supraeu, instanțe care – atenție! – nu le anulează și nu le înlocuiesc pe cele din prima topică freudiană. 29. Caracteristica acestor instante Cele trei instanțe din a doua topică freudiană sunt toate inconștiente cu grade diferite de conștientizare, dar ele se găsesc toate în partea subconștientă, sub câmpul conștiinței. Ele reprezintă o altă perspectivă, un alt unghi de vedere asupra aparatului psihic. Prima și cea mai bazală instanță poartă numele de Sine. Sinele este sediul pulsiunilor. A doua instanță poartă numele de Eu.Deci, partea cea mai organizată a Sinelui poartă numele de Eu. Maturizarea continuă și partea cea mai organizată a Eului poartă numele de Supraeu. Supraeul este continuatorul complexului Oedip. 30. Asemanari si diferente intre prima si a doua topica freudiana Diferente: Prima topică freudiană are avantajul că vorbește pentru prima oară despre niște instanțe la nivelul aparatului psihic, dar are și dezavantajul că ni-l reprezintă ca și cum am fotografia într-un anume moment aparatul psihic. A doua topica vorbeste despre o evolutie povestind dinamica prin care se ajunge de la nivelul de pulsiune pana la construirea aparatului psihic. - In prima topica avem sensul descriptiv, iar in a doua avem sensul dinamic. -Inconstientul nu se reduce la SE

-SE-ul nu mai este atat de transant distins decelelalte instante, nici de biologic si eu Asemanari: -Asemanarea dintre prima si a doua topica este data de faptul ca se vorbeste despre acelasi aparat psihc si mecanismul lui. -SE-ul preia continutul inconstientului din prima topica -Se-ul preia caracteristicile functionariiinconstientului din prima teorie -Fortele instinctuale sunt de natura sexuala(libido) si autoconservare 8. MECANISME DE APARARE ALE EULUI 31. Descrierea si caracterizarea generala există - mecanisme de tip refulator care întorc pulsiunea, n-o lasă să se manifeste pentru că manifestarea ei e foarte periculoasă pentru integritatea aparatului psihic - mecanisme de tip subliminator care modifică forma pusiunii fâcând-o să fie acceptabilă. 32. Modul de functionare specific celor doua categorii de mecanisme de aparare ale eului Refularea este o descărcare eșuată, constând în refuzul de externalizare a pulsiunii și întoarcerea ei înspre baza originară de unde a plecat. Modalități în care pulsiunile noastre originare pot îmbrăca niște forme acceptabile social și pot să iasă, imbraca numele de sublimare. 33. Notiunea de echilibru psihic Notiunea de echilibru psihic este în funcție de echilibrul dintre procesele de refulare și procesele de sublimare. 9. TRANSFER/CONTRATRANSFER · Care este semnificatia transfer-contratransferin demersul clinic psihanalitic? Semnificatia este materialul analitic. ·

Transfer (caracterizare generala)

Transferul este suma reacțiilor afective pe care un pacient/analizand/client le are în raport cu psihanalistul său. Transferul îi aparține pacientului. ·

Contratransfer (caracterizare generala)

Contratransferul reprezintă suma reacțiilor afective pe care un analist le are în raport – atenție! – cu situația analitică.

·

Modalitati de intelegere a notiunii de contratransfer (transfer, contra-transfer si dorinta psihanalistului)

Contratransferul este suma reacțiilor afective pe care un analist le are în raport cu transferul analizatului său. Deci dacă transferul pacientului meu este unul pozitiv, ca nuanță generală, și contratransferul meu în raport cu acest tip de transfer al pacientului meu, este unul pozitiv. Transferul este eminamente ambivalent, nu este niciodată strict pozitiv sau strict negativ, dar, în această ambivalență, există întotdeauna o predominanță, de aceea numesc un transfer pozitiv transferul care, în ambivalența lui, este mai degrabă un transfer favorabil relației cu analistul, decât nefavorabil. Contra-transferul este reacția pe care o are un analist la transferul pacientului, raportat la întreaga lui experiență de viață. Dorința analistului este motivația inconștientă a analistului de a se așeza în scaunul de psihanalist. 34. Importanta abordarii contratransferului in procesul de formare al analistului Indicațiile contratransferului sunt mult importante în dinamica relației terapeutice, pentru că analistul vine în relația terapeutică cu ceva care se găsește în subiectivismul lui, mai mult sau mai puțin conștient. 10. ELEMENTE DE CADRU 35. Semnificatia elementelor de cadru in clinica psihanalitica Elementele de cadru sunt acele imperative, acele jaloane al căror rost este să normeze o relație analitică și să facă să ramână acea relație psihanalitică în sfera de intervenție posibilă a psihanalizei. 36. Scurta caracterizare a fiecarui element de cadru (durata, frecventa, pozitie,cost) Durata e un element dublu de cadru. Pe de o parte vorbim de durata procesului, iar pe de altă parte vorbim de durata ședinței. Durata procesului: este de 4 ani sau 3 ani, în funcție de frecvență, sau echivalent. Durata ședinței: în principal, ședința freudiană la psihanaliștii clasici este de 45 de minute, dar se poate prelungi si pana la 60 minute. Frecvența se referă la numărul de ședințe într-o unitate de timp. Este foarte relativă. Putem vorbi de o frecvență minimă în demersul psihanalitic, minim însemnând o ședință pe săptămână. Sub o ședință pe săptămână psihanaliza nu se poate desfășura. În psihoterapia psihanalitică există 3 tipuri de poziții în care cei doi lucrează în timpul

terapiei. Prima poziție este poziția clasică din psihanaliza freudiană în care analistul stă pe un fotoliu, pacientul stă pe o canapea/coach, singura condiție este ca analistul să se găsească în unghiul mort al pacientului, deci pacientul să nu-l vadă. Al doilea model de poziționare care este poziția de tip psihoterapie în care cei doi stau față în față, este un spațiu de demarcare între ei (o măsuță, un birou, un covoraș, o vază) ceva care să oprească vizual osmoza care s-ar putea crea, cei doi stau față în față și de data asta relația nu este deloc regresivă, este foarte directă. Al treilea model de pozitie este poziția americană, o combinație între cele două. Fotoliul terapeutului și canapeaua sunt dispuse la 90 de grade. Ce se schimbă? În variantele de mai sus analistul hotărăște în ce poziție se așează pacientul. În această a treia variantă și analizandul are ceva de spus. El poate să se așeze și să folosească contextual canapeaua așa cum își dorește. 37. Raportul elementelor de cadru cu factorul de regresie Regresia este fenomenul indispensabil demersului analitic. Analiză fără regresie nu poate avea loc. Regresia e un rău necesar. În nevroza contemporană regăsesc afecte din nevroza infantilă, pentru că asta transferă pacientul asupra analistului. Procesul acesta poartă numele de regresie.