Preparatele Cu Acţiune Asupra Inervaţiei Periferice [PDF]

Zitiervorschau

III. PREPARATELE CU ACŢIUNE ASUPRA INERVAŢIEI PERIFERICE PREPARATELE COLINOMIMETICE ŞI ANTICOLINESTERAZICE (parasimpatomimetice)

1. Clasificarea colinomimeticelor (parasimpatomimetice) după tipul receptorilor şi tipul acţiunii. Parasimpaticomimeticele sunt substanţe care produc efecte asemănătoare efectelor stimulării parasimpaticului şi activării sinapselor neuroefectoare colinergice muscarinice. Pot fi:

• parasimpaticomimetice directe; • parasimpaticomimetice indirecte (anticolinesterazice).

Clasificare: A. Parasimpaticomimetice (Colinergice, Agonişti colinergici) 1. Cu mecanism direct: a) Esterii colinei: naturali: Acetilcolina; sintetici: Carbacol, Betanecol, Metacolina. b) Alcaloizi: Pilocarpina 2. Cu mecanism indirect (anticolinesterazice): a) Reversibile: Neostigmina, Fizostigmina, Piridostigmina, Edrofoniu; b) Ireversibile: Ecotiopat, Fluostigmina, Paraoxon.

I. După interacțiunea cu receptorii (cu acțiune directă): M-Colinomimetice

N-colinomimetice

M-N colinomimetice

- pilocarpina clorhidrat - aceclidina - cizaprid

- lobelina - citizina (cititon) - tabex - gamibazina (anabazină clorhidrat)

- acetilcolina clorid - carbacol (carbacolina) - betanecol - metacolină

II. Cu acțiune indirectă M-N Col-mimetice (ANTICOLINESRERAZICE): 1. Reversibile -

neostigmina ezerina salicilat galantamina bromhidrat piridostigmina ambenoniu edrofoniu

2. Ireversibile a) Medicamente organofosforice: - Paraoxon - Armina

b) substanțe organofosforice nemed-toase - Insecticide - Pesticide

c) subst. organofosf. folosite cu scop militar - Zorin - Zoman

1

M-colinoreceptorii se împart în subtipuri: M1 (numit şi M1a) – ganglionari -localizați în SNC (cortexul cerebral, hipocamp,striat),ggl.vegetativi, glandele exocrine și nervi enterici (gangl.intramurali din TG); Mecanismul constă în activarea fosfolipazei C care transformă fosfatidilinozitolul în inozitol trifosfat și dialcilglicerol cu creșterea Ca 2+, depolarizare și excitație. M2 (numiţi M2a sau M2 cardiaci) – cardiaci - situaţi la nivelul sistemul conductibil şi miocard). Mecanismul de acţiune constă în inhibarea adenilatciclazei cu micşorarea producerii de AMPc şi activarea canalelor de K+. M3 (numit şi M2b sau M2 glandulari) – localizaţi în glandele exocrine, musculatura netedă a organelor interne, endoteliu. Mecanismul constă în activarea fosfolipazei C care transformă fosfatidilinozitolul în inozitol trifosfat și dialcilglicerol cu creșterea Ca 2+, depolarizare și excitație. M4 – localizaţi probabil la nivelul SNC, Mecanismul de acţiune constă în inhibarea adenilatciclazei cu micşorarea producerii de AMPc M5 – localizaţi probabil la nivelul SNC, Mecanismul constă în activarea fosfolipazei C care transformă fosfatidilinozitolul în inozitol trifosfat și dialcilglicerol cu creșterea Ca 2+, depolarizare și excitație.

N – colinoreceptorii de 2 subtipuri: N1 (Nn şi Ng) – în sinapsele inetrneuronale din SNC, ganglionii vegetativi, medulosuprarenale. Transmiterea se realizează prin depolarizarea canalelor ionice de Na+ şi K+. N2(Nm) – în membrana postsinaptică a sinapselor neuroefectoare din musculatura striată. Transmiterea semnalului biologic postreceptor la nivelul acestor receptori se petrece prin depolarizarea canalelor ionice de Na+, K+.

Receptorii nicotinici (N-colinoreceptoii, N-colinoreactivi): 1. 2. 3. 4. 5.

Sinapsele interneuronale din toţi ganglionii vegetativi (parasimpatici, simpatici). Medulosuprarenale. SNC – neurohipofiza, celulele renshaw, măduva spinării. Zona sinocarotidiană. Membrana postsinaptică a sinapselor neuroefectoare somatice (ale muşchilor striaţi: scheletici, respiratori, cavităţii bucale şi laringelui, coardelor vocale etc.).

2. Farmacodinamia M-colinomimeticelor. Mecanismul de acţiune. Acţiunea lor la nivelul ochiului (diametrul pupilei, tensiunea intraoculară, acomodarea), inimii, musculaturii netede ale organelor interne (bronhii, tubul digestiv, vezica urinară etc.), secreţiei glandelor (stomacale, intestinale, sudoripare etc.). 1. PARASIMPATICOMIMETICE DIRECTE Mecanism de acţiune: acţionează direct pe receptorii colinergici în sens agonist, îi activează şi produc efecte caracteristice mediatorului ACH. a) Esterii colinei

2

Prototipul: Acetilcolina, mediatorul chimic al parasimpaticului, este agonist puternic al R muscarinici şi nicotinici. Acţiune farmacodinamică: Ach introdusă în organism produce 2 tipuri de efecte: 1. Efecte muscarinice  Sunt consecutive stimulării R colinergici de pe membrana postsinaptică a celulelor efectoare inervat de parasimpatic; se manifestă după doze mici. Sunt antagonizate de Atropină. a) SNC: stimulare b) Ochi:  mioză activă (contractă muşchiul neted circular al irisului);  scade presiunea intraoculară prin relaxarea canalelor lui Schlemm (în aplicare locală).  spasm de acomodare prin contracția m.ciliari c) Aparat cardiovascular: deprimare;  deprimarea inimii: scade forţa de contracţie a atriilor (efect inotrop negativ); bradicardie prin deprimarea nodului sinusal; diminuarea conducerii prin deprimarea nodului A-V şi fasciculului Hiss.  vase: Ach acționează pe receptorii M endoteliali și stimulează NOS (nitric oxid sintetaza). NOS asigură descompunerea LArgininei în NO și citrulină. NO stimulează G-ciclaza,care favorizează transformarea GTP în GMPc. GMPc acționează asupra unor proteinkinaze (PK) care favorizează epuizarea Ca2+ din mn vasculară.  vasodilataţie (scade TA) efect datorat eliberării de către endoteliul vascular a factorului endotelial relaxant: oxidul nitric (NO). d) Aparat respirator:  bronhoconstricţie;  hipersecreţia glandelor bronşice;  declanşarea crizei de dispnee expiratorie (la astmatici). e) Aparat digestiv:  stimulează musculatura netedă gastro-intestinală;  creşte secreţia glandelor tubului digestiv;  hipersecreţie gastrică acidă;  relaxează sfincterele;  stimularea căilor biliare şi a vezicii biliare. f) Aparat excretor renal:  contractă vezica urinară, relaxează sfincterul. g) Glandele exocrine (salivare, sudoripare, lacrimale): stimulare → hipersecreţie.

3

3. Indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse ale M-colinomimeticelor.

b. Pilocarpina  Este un alcaloid din frunze de Pilocarpus jaborandi. Acţiune farmacodinamică: Efecte muscarinice cu predominanţă:  la nivelul ochiului produce mioză activă (contractă muşchiul circular al irisului şi determină scăderea presiunii intracelulare; contractă muşchiul ciliar favorizează instalarea vederii de aproape (spazmul acomodarii). Mioza şi contracţia muşchiului ciliar favorizează creşterea drenării umorii apoase prin canalul Schlemm → scade presiunea intraoculară.  hipersecreţia glandelor lacrimare  Hipersecretia glandelor exocrine (salivare şi sudorale mai ales) Utilizări terapeutice:

4

 

glaucom (local în sacul conjunctival); efectul durează 4 - 6 ore; irite şi irido-ciclite; intoxicaţia cu Atropină (în administrare i.v.); antagonizează numai efectele periferice. Se utilizează limitat pe cale sistemică deoarece are I.T. mic.  sialogog în litiaza glandelor salivare. Efecte adverse:  dureri în regiunea sprâncenelor (la începutul tratamentului în glaucom);  poate dezvolta toleranţă la efectele oculare. 4. Acţiunea toxică a muscarinei (tabloul intoxicaţiei cu bureţi pestriţi, antidotul și principiul de acțiune).

5. N-colinomimeticele. Mecanismul de acţiune. Acţiunea asupra receptorilor ganglionilor vegetativi, sinocarotidieni, musculaturii striate, medulosuprarenalelor, organelor şi sistemelor. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.

5

6. Importanţa fiziologică şi acţiunea toxică a N-colinomimeticelor. Efectele N - colinomimeticelor rezultă din activarea receptorilor nicotinici şi sunt de trei feluri, după organele care-i conţin: 1. 2. 3.

efecte vegetative - stimulare de tip simpatomimetic şi parasimpatomimetic; efecte somatice - stimularea muşchilor scheletici; efecte centrale - stimularea SNC.

Toxicitate Este un toxic puternic şi cu acţiune rapidă; iniţial se măreşte activitatea ganglionară, iar în faza următoare se produce o inhibare a ganglionilor, când apare acţiunea depresivă şi paralizantă. Poate da naştere la: Intoxicaţie supraacută –care se produce la ingerarea accidentală, moartea survine instantaneu, prin convulsii puternice. Intoxicaţia acută care se produce la ingerare. Intoxicaţia cronică – tabagismul Intoxicaţia acută Simptomele principale: • hipersalivare, greţuri, vomă, TA mărită, diaree,bradicardia trece în tahicardie, dispnea trece în inhibiţia respiraţiei; • pupilele la început mici, apoi se dilată; • dereglări vizuale, auditive, convulsii. Cele mai principale şi periculoase efecte toxice ale unei doze mari de Nicotină: 1. 2. 3.

acţiunile stimulante centrale, care determină convulsii, ajungând până la comă şi oprirea respiraţiei; depolarizarea plăcii neuromusculare a musculaturii scheletice, care duce la blocada depolarizantă şi paralizia respiraţiei; hipertensiunea arterială şi aritmii cardiace.

7. Componentele principale ale fumului de ţigară. Maladiile provocate de fumat. Folosirea N-colinomimeticelor în combaterea fumatului. NICOTINA -Semnificația medicală-toxicitatea și capacitatea de a produce dependență; -Efectele farmacologice sunt stimulatorii/inhibitorii,in functie de doză:

6

  

În doze mici stimulează celulele ggl și favorizează transmisia ggl; În doze mari stimularea inițială este urmată de un blocaj ggl. În doze mici stimulează eliberarea de CA iar în doze mari impiedica eliberarea CA ca urmare a stimulării nervilor splahnici;

 

La nivelul j n-m efectele sunt similare celor de la nivel ggl. În fazele tardive nicotina produce bloc neuromuscular prin desensibilizarea receptorilor.

! Nicotina stimulează puternic SNC. La doze mici produce analgezie ușoară. La doze mari tremor urmat de convulsii.     

Nicotina are efect vomitiv prin mecanism central și periferic; Crește frecvența cardiaca si presiunea arteriala. Se datorează stimulării ggl simpatici și a MSR și eliberării de CA din terminațiile simpatice. Crește tonusul tractului gastro-intestinal,greață,vomă și diaree. Produce inițial stimularea secrețiilor salivare și bronșice iar apoi inhibiție.

! Se absoarbe rapid pe cale respiratorie, prin mucoasa bucală și prin piele. Intoxicațiile severe se produc prin absorbție percutană.Este o bază putenică și absorbția din stomac este slabă.În schimb absorbția intestinală este foarte bună. Țigaretele conțin 6-11mg nicotină și ieliberează 1 până la 3 mg sistemic. Nicotina este disponibilă sub forma câtorva preparate folosite pentru prevenirea sindromului de abstinență: Nicorette (gumă de mestecat), Nicoderm (plasture sau patchtransdermal) și Nicotrol NS (spray nazal). Eficacitatea acestora este bună dacă se asociază și un tratament psihologic, motivațional.  

Se metabolizează în ficat (principal),plămâni și rinichi; Se excretă sub formă de metaboliți și parțial sub formă nativă pe cale renală. Excreția renală scade în cazul alcalinizării urinii. Se excretă și prin laptele femeilor care alăptează.

Intoxicația acută cu nicotină   

Fumul de tutun conține 1%-2% nicotină. Doza letală la adult este de 60 mg (din alcaloidul pur) Debutul este rapid cu greață,salivație,dureri abdominale,vărsături,diaree,transpirații reci,cefalee,amețeli,tulburări de vedere și de auz, stare confuzională și slăbiciune accentuată,stare de prostrație. PA scade marcat,dispnee,puls slab,rapid și neregulat. În final se produce colaps urmat de convulsii.

Tratamentul    

Se provoacă vărsături sau lavaj gastric. Se vor evita solutiile alcaline. Cărbune activat, Asistarea respirației și tratamentul șocului.

8. Preparatele anticolinesterazice. Definiţia, clasificarea, mecanismul de acţiune, anticolinesterazicelor cu colinesteraza. Particularităţile acţiunii compuşilor organofosforici.

efectele.

Interacţiunea

Mecanism de acţiune:    

Anticolinesterazicele sunt substanţe care formează un complex cu acetilcolinesteraza şi astfel îi blochează (inhibă) activitatea de hidroliză a Ach. În consecinţă se acumulează Ach şi apar efectele Ach mai puternice şi mai prelungite. Anticolinesterazicele acţionează analogic cu M-Ncolinomimetice, însă efectul lor e mediat de Ach (indirect). Dozele mici de Anticolinesterazice au efect predominant muscarinice, la doze mari se adaugă şi efecte nicotinice. Unele preparate, ca neostigmina exercită şi o acţiune colinomimetică directă.

Acţiunea M-colinomimetică se manifestă prin: 1)creşterea tonusului şi activităţii contractile a muşchilor netezi (m. circulator al irisului sau sfincter al pupilei şi muşchiul ciliar, muşchii bronhiilor, tubului digestiv, ureterelor, căilor biliare etc.); 2)bradicardie, lucrul inimii scade, viteza conducerii excitaţiei (conductibilitatea inimii) se micşorează -dromotropă negativă. 3)TA scade; 4)la doze mari poate apărea trahicardie (la efectele M-colinergice, se adaugă stimularea N-colinoreceptorilor ganglionilor simpatici, medulosuprarenalei şi centrilor bulbului rahidian); 5)creşte secreţia glandelor (bronhice, sudoripare, salivare şi digestive) – cu inervaţie colinergică; 6) Ochiul: 1. mioză (micşorarea pupilei) – excitarea M-colinoreceptorilor şi contracţia muşchiul sfincter al pupilei. 2. micşorează tensiunea intraoculară.Este ca rezultat al miozei. Irisul devine mai subţire, unghiurile camerei anterioare a ochiului se deschid mai mult, ce favorizează scurgerea umorii apoase prin reţeaua trabeculară Fontano (spaţiile unghiului irido-cornean) în canalul Schlemn – sinusul venos al sclerei. 3. provoacă spasmul acomodaţiei – excitaţia M-colinoreceptorilor muşchiului ciliar (inerv. colinergice). Contracţia muşchiului slăbeşte ligamentul Zinn (centura ciliară) şi măreşte curbura cristalinului. Ochiul se stabileşte în punctul cel mai apropiat de vedere. 7) Gang. veg – în doze mici facilitează transmiterea excitaţiei – în doze mari o paralizează.

7

9. Indicaţiile, contraindicaţiile şi reacţiile adverse ale preparatelor anticolinesterazice. Acţiunea toxică a compuşilor organofosforici.Tabloul clinic al intoxicaţiei cu compuşi organofosforici. Antidoturile: particularitățile de acțiune și utilizare. Indicaţiile preparatelor anticolinesterazice 1) 2) 3) 4) 5) 6) 7)

atonia intestinală şi a vezicii urinare: în miastenia gravis (diagnostic şi tratament) ca antagonişti ai miorelaxantelor de tip antidepolarizant. în tratamentul sechelelor poliomielitei şi efectele reziduale ale traumelor cerebrale Glaucom Intoxicaţia cu atropină În examinarea radiologică a tubului digestiv

Selecţia. Alegerea preparatelor depinde de: • • • • •

activitatea lor penetrabilitatea prin barierele tisulare durata acţiunii prezenţa proprietăţilor iritante toxicitate

Intoxicaţia cu Anticolinesterazice În organism are loc cumularea de Ach. Motivele: folosirea compuşilor organofosforici (insecticide, pesticide): clorofos, carbofos, diclofos.    

Fiind lipofile – se absorb rapid pe orice cale de administrare, inclusiv pe piele. Se inhibă acetilcolinesteraza pe timp îndelungat. Colinesteraza serică se reface în 10-12 zile, cea din hematii în 120 zile. Este necesară sinteza unor noi cantităţii de colinesterază.

Tratamentul •Înlăturarea compuşilor organofosforici de pe locul administrării. • pe piele sau mucoase – spălat minuţios cu sol. 3-5% de hidrocarbonat de sodiu. (se repetă la necesitate) • tubul digestiv – spălături gastrice, preparate adsorbante, clisme sifon. (se repetă la necesitate) • din sânge – accelerarea eliminării lor cu urina (diureza forţată), epurarea sângelui prin hemosorbţie, hemodializă, dializă peritonială. •Tratamentul simptomatic. Control după respiraţie şi chiar respiraţie artificială, tualeta cavităţii bucale, înlăturarea secreţiilor din trahee şi bronhii. La excitaţii psihomotorie –clorpromazină (aminazină), diazepam (sibazon), oxibutirat de sodiu etc. •Preparatele Colinesterazei – colinesteraza umană purificată este folosită în tratamentul intoxicaţiilor cu organofosforici şi în decurarizarea suxametoniului la bolnavii cu deficit genetic determinat al colinesterazei nespecifice din plasmă şi ficat.

8

•Preparate: Serum-cholinesteraze condiţionată în fiole, conţinând sub formă liofilizată enzima din 500 ml plasmă umană. Conţinutul fiolei se dizolvă într-un ml apă şi se injectează i/v.

9

Den umir

N r .

Pilocarpină clorhidrat

1.

Modul de administrare

• Pulbere • Sol. 0,2% 1-2ml în fiole • Colir 2%

• Aceclidina se indică preponderent în glaucomul cronic câte 34 instilaţii pe zi în sacul conjunctival. • În atonia intestinală se indică sol. aceclidină 0,2% – 1-2 ml s/c, iar în caz de necesitate se repetă de 2-3 ori la intervale de 20-30 min. • Cu scop de cercetare radiologică a tubului digestiv se administrează 0,5 –1 ml de sol.0,2% s/c cu 15 min. înainte de procedură. Se administrează i/v. Acţionează foarte scurt.

Aceclidină

2.

Forma medicament oasă • Pulbere; • Sol. 1-2% fl. 5 şi 10 ml. • Ung. 1 şi 2%. •Pelicule cu 2,7 mg (Pelicule oftalmice 0,0027) fiecare N 30 şi pelicule "Pilaren"

Cititon

3.

• Soluţia de 0,15% de citizină se livrează sub denumirea de „cititon”. • Sol. 1ml în fiole •Comprimat e 0,0015 • Pelicule cu citizină 0,0015

Dozele Max

 

Mecanismul de acţiune 24 h

Indicaţiile

Contraindicaţiile

Reacţiile adverse

irită, iridociclită, maladii oftalmice în care mioza nu e dorită.

 dureri în regiunea sprâncenelor (la începutul tratamentului în glaucom);  poate dezvolta toleranţă la efectele oculare. - rar se constată cefalee; la utilizarea îndelungată – conjunctivită foliculară, dezvoltarea toleranţei; - în cataracta incipientă poate provoca dereglări de vedere

terapeutică Efecte muscarinice cu predominanţă:  la nivelul ochiului produce mioză activă (contractă muşchiul circular al irisului şi determină scăderea presiunii intracelulare; contractă muşchiul ciliar şi favorizează vederea de aproape). Mioza şi contracţia muşchiului ciliar favorizează creşterea drenării umorii apoase prin canalul Schlemm → scade presiunea intraoculară.  hipersecreţia glandelor exocrine (salivare şi sudorale mai ales)

local în sacul conjunctival pe cale generală (limitat pe cale sistemică deoarece are I.T. mic.)

Aceclidina se indică preponderent în glaucomul cronic câte 3-4 instilaţii pe zi în sacul conjunctival. În atonia intestinală se indică sol. aceclidină 0,2% – 1-2 ml s/c, iar în caz de necesitate se repetă de 2-3 ori la intervale de 20-30 min. Cu scop de cercetare radiologică a tubului digestiv se administrează 0,5 –1 ml de sol.0,2% s/c cu 15 min. înainte de procedură.

M-colinomimetic sintetic cu acţiune directă. Se foloseşte pentru acţiune locală şi rezorbtivă.

Local  glaucom (local în sacul conjunctival); efectul durează 4 - 6 ore;  irite şi iridociclite - alternând cu midriatice pentru împiedicarea aderenţelor între iris şi cristalin ;  pentru întreruperea (stoparea) acţiunii midriatice a atropinei, homatropinei, scopolaminei pe cale generală (limitat pe cale sistemică deoarece are I.T. mic. ):  în insuficienţă renală acută,  în intoxicaţia cu Atropină (în administrare i.v.); antagonizează numai efectele periferice.  sialogog în litiaza glandelor salivare. - glaucom; - atonia intestinală; - pentru examinarea radiologică şi ultrasonografică a tubului digestiv; - xerostomie; - sindromul Şegren (maladie autoimună cu diminuarea secreţiei glandelor , îndeosebi celor salivare şi lacrimare). în glaucom (sol. 2% - 3 - 5%; ung. – 3 şi 5% ) În atonia tractului gastro- intestinal, vezicii urinare, uterului. (sol. fiole 1 şi 2 ml - 0,2%)

- excită N-colinoreceptorii glomusurilor carotidiene şi excită reflector centrul respirator (şi alte centre ale bulbului rahidian); - TA la început scade (excitarea centrilor şi ganglionilor nervului vag), apoi TA creşte (stimulează ganglionii simpatici şi medulosuprarenalele); - se indică cu scop de stimulare reflectorie a respiraţiei (efectul este scurt); - ambele preparate se folosesc în componenţa medicamentelor „Tabex”, „Lobesil” pentru combaterea fumatului (tabagismului);

• astm bronşic • boli grave ale inimii • stenocardie •epilepsia, hiperkinezele • graviditate, hemoragii gastrice şi intestinale - astm bronşic; - tireotoxicoză; cardiopatie ischemică; - ulcer duodenal şi gastric cu hipersecreţie

- iritare a conjunctivei; - bronhospasm, accese de astm bronşic; - sudoraţie, sialoree; - bufeuri de căldură; dereglări ale acomodaţiei; - dureri în abdomen, eructaţie; - hipotensiune arterială cu reducerea fluxului coronarian.

pentru stimularea reflexă a respiraţiei (dacă excitaţia reflectorie a centrului respirator se păstrează).

10

Fizostigmină salicilat

4.

Galantamină bromhidrat

5.

• Pulbere • Sol. 0,1%; 1% - 1ml în fiole •Colir 1% 5ml •Unguent oftalmic 0,25% - 10,0 •Comprimat e 0,001; 0,005

Local în sacul conjunctival, i/v lent

• Sol. 0,1%; 0.25%, 0.5%, 1% 1ml în fiole

Subcutanat, i/v

a) glaucom – colir 0,1-1% -1-2 pic. 4-6 ori/zi (efectul apare peste 5-10 min. şi durează 4-5 ore ); b) keratite, ulcere trofice ale corneei (alternând cu atropina pentru a împiedica aderenţa irisului); c) s/c sau i/v în intoxicaţii cu colinolitice, fenotiazine, antidepresive triciclice – 2 ml fizostigmină lent, la necesitate, câte 2-4 ml (2-4 mg) la fiecare 24 ore.

La adulţi – s/c, de la 2,5-25 mg/zi. Tratamentul se începe cu doze minime, care treptat se majorează. Dozele mari se subdivizează în 3 prize. Durata curei – până la 50 zile. Se poate repeta de 2-3 ori cu intervale de 1-1,5 luni. Preparatul se recomandă de utilizat concomitent cu procedurile de fizioterapie, masaj, gimnastică curativă etc., care trebuie începute peste 1-2 ore după adminstrarea preparatului. În calitate de decurarizant se administrează la adulţi – i/v 1020 mg galantamină.

 efecte muscarinice la nivelul ochiului → mioză şi scade presiunea intraoculară; efectul se menţine 24 48 h.  efecte nicotinice stimulatoare somatice → contractă musculatura striată. Farmacodinamia: efectul este mai manifest asupra ochiului, intestinului şi SNC; penetrează bariera hematoencefalică şi înlătură efectele colinomimeticelor, fenotiazinelor şi antidepresivelor triciclice; interacţionează cu ambele colinesteraze de care este hidrolizată; se elimină prin urină sub formă de metaboliţi; colirul nu este stabil şi se colorează în roz la acţiunea luminii cu formare de metaboliţi, care exercită acţiune iritantă asupra conjunctivei. Farmacodinamia: influenţă preponderentă asupra musculaturii striate; tubului digestiv; acţiune iritantă asupra conjunctivei din care cauză nu se foloseşte în oftalmologie; penetrează bariera hematoencefalică; este mai puţin toxică ca fizostigmina;

 aplicată local în glaucom, ulcer cornean;  administrată i.v. lent antidot în supradozarea medicamentelor cu proprietăţi anticolinergice (Atropina, fenotiazine, antidepresive triciclice). Fizostigmina se prescrie în: glaucom; keratite, ulcere trofice ale irisului; intoxicaţii cu colinolitice, fenotiazine, antidepresive triciclice.

Indicaţiile şi regimul de dozare. Indicaţiile de preferinţă ale galantaminei sunt: sechelele poliomielitei, nevrite, polinevrite, radiculite, radiculonevrite, paralizii spastice, sechele după accidente vasculare cerebrale, procese inflamatorii, afecţiuni toxice, traumatice (ictus, meningită, mielită, meningoencefalită etc.), ca antagonist al miorelaxantelor antidepolarizante.

- astm bronşic; - parkinsonism; - peritonită; - ileus paralitic; -obstrucţie mecanică a intestinului şi vezicii urinare.

Precauții: - bradicardie; hipotensiune arterială; - epilepsie; - anestezie cu ciclopropan; - trimestrul I al gravidităţii; boala ulceroasă; maladii cardiovasculare; - tireotoxicoză.

 iritaţie locală după administrare în cură prelungită. - hipersalivaţie; - anorexie; - greaţă, vomă; - diaree; -colici abdominale; hipersecreţie bronşică; -dispnee expiratorie; - transpiraţie; fasciculaţii şi slăbiciune musculare; - bradicardie; - hipotensiune arterială; - bronhospasm.

11

•Comprimat e 0,015 •Sol. 0,05% - 1ml în fiole •Granulate (pentru uz intern)

7.

Trimedoxim

Neostigmină

6.

Sol.15% 1ml în fiole

Per os, i/v, subcutanat, i/m, instilații conjunctivale

1) atonia intestinală postoperatorie, constipaţie atonă, pregătirea pentru urografie, retropneumoperitoneum – oral 1-2 comprimate/zi sau s/c, i/m câte 0,5-1 ml sol.0,05%), cu repetare la necesitate; 2) retenţia urinară postoperatorie – 0,5 ml i/m sau s/c, cu repetare la nevoie în dependenţă de situaţia clinică; 3) miastenie – oral 75-300 mg/zi în 3-4 prize sau 1-4 ml s/c, i/m, concomitent cu atropină; 4) antagonist al miorelaxantelor antidepolarizante – i/v 1-2,5 mg sau 2-5 ml, la necesitate, până la 5 mg (10 ml). Concomitent sau anterior se indică atropină 0,6- 1,2 mg parenteral; 5) tahicardie paroxistică supraventriculară – dacă alte metode nu sunt eficiente; 6) glaucom primar şi secundar – câte 1-2 picături soluţie 0,5% la 2-3 ore sau după necesitate

Farmacocinetica:  traversează dificil membranele biologice;  absorbţia intestinală este redusă şi variabilă; doza orală este cu mult mai mare decât cea injectabilă (x 15). Acţiune farmacodinamică: asemănătoare cu Ach.  efecte muscarinice: predomină acţiunea pe tubul digestiv şi vezica urinară (stimulează motilitatea tractului digestiv şi a vezicii urinare).  efecte nicotinice: contractă selectiv musculatura striată (doze mici)

 astm bronşic;  boala Parkinson; obstrucţia mecanică a tractului digestiv/căilor urinare; de evitat la gravide.

Farmacodinamia. Efectele farmacologice sunt cauzate de influenţa asupra M şi Ncolinoreceptorilor şi determinate de dozele utilizate. Acţiunea preponderentă, în ordine descrescândă, asupra sistemelor şi organelor poate fi reprezentată astfel: tubul digestiv = vezica urinară > sinapsele neuromusculare > SCV > ochiul.

12