Efectele Muzicii Asupra Omului [PDF]

Zitiervorschau

Efectele muzicii asupra omului Oamenii au preţuit şi au iubit dintotdeauna muzica, investind timp atât în compunerea, cât și în ascultarea ei. Ea reprezintă şi o bună modalitate de a ne relaxa, însă nu se rezumă doar la atât. Studiile despre efectul muzicii asupra creierului şi minţii au ţinut ocupaţi oamenii de ştiinţă mulţi ani. Muzica poate avea un efect calmant în anumite situaţii, însă un nou studiu sugerează că şoferii adolescenţi ce nu au multă experienţă la volan ar putea suferi deficienţe motorii din cauza muzicii preferate. Ascultarea activă a melodiilor de către adolescenţi par să le distragă atenţia de la regulile de circulaţie, spun cercetătorii. Studiul arată că acest lucru duce la creşterea comportamentelor greşite, cum ar fi depăşirea limitei de viteză, poziţionarea în spatele altui autovehicul, controlarea volanului cu o singură mână, schimbarea agresivă a benzilor şi depăşirile neatente. Pe de altă parte, cercetătorii israelieni au descoperit că anumite tipuri de muzică pot chiar să încurajeze condusul sigur în rândul adolescenţilor: melodiile calme şi nefamiliare. „Automobilul este singurul loc, singurul mediu acustic, în care poate fi fatal să asculţi muzică”, spune Warren Brodsky, co-autor al studiului şi director de cercetări asupra muzicii în cadrul departamentului de arte al Universităţii Ben-Gurion din Negev, Beer-Sheva. Brodsky şi colegii săi au studiat 85 de şoferi noi din Israel ce aveau vârste de 17 şi de 18 ani şi care îşi obţinuseră permisul, în medie, cu 7 luni înainte de debutul cercetării. Aproximativ 60% dintre participanţii la studiu erau bărbaţi. Niciunul dintre participanţi nu fusese chemat în instanţă în urma vreunui accident; doar 8% suferiseră o coliziune. Muzica era aproape omniprezentă în timpul condusului, 86% dintre participanţi afirmând că ascultă muzică tot timpul când conduc. Aproape toţi (99%) au spus că ascultă muzică rapidă sau foarte rapidă, iar 94% au spus că ascultă cu volumul aproape de maxim. Toţi adolescenţii au format o pereche cu câte unul sau doi instructori de condus şi au pornit într-o serie de 6 călătorii de câte 40 de minute (pentru 40 de kilometri) în trei situaţii diferite: două călătorii în timp ce ascultau muzica lor, două călătorii cu muzica aleasă de cercetători şi două călătorii fără muzică. Muzica aleasă de participanţi era formată în două treimi din melodii internaţionale şi o treime din melodii israeliene. Melodiile alese de cercetători erau piese fără versuri, necunoscute de adolescenţi, din diferite genuri muzicale (jazz, soft rock), cu ritmuri lente şi cu armonii bogate. Datele colectate de dispozitivele instalate în automobil şi observaţiile instructorilor au arătat că atunci când ascultau muzica preferată, 98% dintre adolescenţi prezentau cel puţin trei deficienţe, printre care şofatul agresiv şi imprecis, efectuarea unor calcule greşite şi comiterea unei contravenţii în trafic. În aproape o treime din călătoriile efectuate de tineri cu muzica lor au fost întâlnite situaţii în care instructorul a fost nevoit să ţipe subit o avertizare vocală sau un ordin, iar 20% dintre adolescenţi au avut nevoie de instructori pentru a frâna sau a mişca volanul pentru a preveni un accident. În călătoriile fără muzică, 92% dintre adolescenţi au comis erori similare. Cercetătorii au descoperit însă, că atunci când adolescenţii conduceau auzind în fundal muzica liniştitoare pe care nu o cunoşteau, incidenţa comportamentelor deficitare s-a redus cu 20%. Potrivit cercetărilor din 2008 ale dr. Costas Karageorghis, muzica atent selectată poate creşte semnificativ rezistenţa fizică a unei persoane. Cei 30 de participanţi ai studiului său făceau 1

jogging în timp ce ascultau o selecţie de muzică pop şi rock, fiind rugaţi să păstreze ritmul exerciţiilor cu melodia. Cercetările arată că atunci când muzica este atent selectată pe baza principiilor ştiinţifice, ea poate creşte rezistenţa cu 15%, putând da mai multă satisfacţie de pe urma efortului. De asemenea, mulţi antrenori folosesc muzica pentru creşterea capacităţii de efort şi a motivaţiei sportivilor, în cadrul antrenamentelor. Mai mult, există rezultate care sugerează faptul că muzica îi poate ajuta pe cei care fac exerciţii să se simtă mai bine chiar şi atunci când exersează la o intensitate mai mare (aproape de epuizarea fizică). Muzica are efect asupra celor care depun efort fizic, pentru că muşchii au o coordonare mai bună, iar oboseala se instalează mai târziu, potrivit rezultatelor unui studiu realizat de cercetătorii de la Institutul Max Planck din Germania. În cadrul experimentelor, neurologii au monitorizat mişcarea musculară, consumul de oxigen şi senzaţiile subiecţilor în timp ce depuneau efort pe ritmul muzicii. Când ascultau muzică, muncitorii lucrau mai mult şi se simţeau mai puţin obosiţi. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sportivi, mai ales pentru fotbalişti, care se simt mobilizaţi de cântecele suporterilor. Studii anterioare au arătat că muzica distrage creierul de la resimţirea durerii, însă noul studiu, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), afirmă că rezistenţa la efort are legătură cu ritmul muzicii. Cercetătorii germani au ajuns la concluzia că muzica nu este doar o distracţie, ci poate deveni o forţă motrice pentru a munci mai mult şi mai eficient. „Această descoperire este importantă, deoarece contribuie decisiv la înţelegerea efectului terapeutic al muzicii. Cântatul şi ascultarea muzicii fac efortul fizic să pară mai puţin epuizant”, a afirmat Tom Fritz, autorul studiului. O nouă cercetare sugerează că muzica poate fi folosită şi cu scopul de a scădea presiunea arterială. Într-un studiu publicat în 2008, cercetătorii de la Universitatea din Florenţa au descoperit că tensiunea arterială a pacienţilor poate să scadă dacă aceştia ascultă, timp de 30 de minute pe zi, muzică clasică, indiană sau celtică. Japonezii de la Universitatea Osaka au realizat un studiu în care participanţii urmau şedinţe de grup bilunare unde se asculta muzică şi se râdea. Participanţii îşi puteau asculta melodiile favorite, alegând dintr-o listă de cântece din diferite genuri. În urma studiului s-a observat că şedinţele au dus la scăderea tensiunii arteriale a participanţilor cu o medie de 5-6 puncte în doar 3 luni. În urma unui alt studiu, realizat de cei de la Universitatea din Arizona s-a constatat că muzica de harpă stabilizează presiunea arterială a pacienţilor aflaţi la terapie intensivă. La acest studiu au luat parte 100 de subiecţi dintre care 50 au ascultat muzică pentru harpă cântată de unul dintre profesorii universitari şi 50 au format doar un grup de control. În urma acestui experiment, oamenii de ştiinţă au descoperit că presiunea arterială a celor care au ascultat muzică pentru harpă s-a stabilizat. Mai mult, dr. Giuseppe Crippa din Italia a realizat un experiment pe trei grupuri: un grup a ascultat muzică rock (Queen), un altul muzică clasic (Mozart) şi un altul a servit drept grup de control. La finalul studiului s-a constatat că muzica rock creşte nivelul presiunii arteriale, în timp ce muzica lui Mozzart a dus la scăderea tensiunii. Prin urmare, atunci când suntem stresaţi sau când urmăm un tratament împotriva tensiunii arteriale crescute, ar trebui să ascultăm zilnic 30 de minute de muzică relaxantă pentru a ne calma şi a ne menţine sănătoşi. Un rezultat al unui studiu, care vizează efectele muzicii asupra anumitor parametri fiziologici, cum ar fi respiraţia şi circulaţia, a fost publicat în revista Heart. Cercetările au fost efectuate asupra unui număr de 24 de bărbaţi şi femei, a căror funcţii au fost monitorizate înainte şi după ce ascultau scurte fragmente din anumite piese muzicale (incluzând aici şi muzica simfonică). Jumătate dintre participanţi erau muzicieni, care performau, de cel puţin şapte ani, la 2

un instrument. Rezultatele studiului au arătat faptul că muzica cu ritm alert, precum şi cea cu ritmuri mai complexe, intensifică respiraţia şi circulaţia, indiferent de stil. Cu cât era mai alert ritmul muzicii, cu atât creştea mai mult gradul de atenţie psihologică. În mod similar, muzica mai lentă sau meditativă avea efectul opus, muzica indiană raga favorizând o scădere semnificativă a bătăilor inimii. Demn de remarcat, însă, este faptul că, în timpul pauzelor, toţi indicatorii psihologici ai atenţiei scădeau faţă de nivelul celor înregistraţi înainte ca participanţii să asculte fragmentele muzicale. Acest efect avea loc indiferent de stilul muzicii sau preferinţele ascultătorului. Alte cercetări efectuate arată că muzica poate reduce stresul sau poate contribui la îmbunătăţirea performanţelor atletice. La Congresul Muzică şi medicină de la Ludenscheid, din 1984, una din concluziile principale la care s-a ajuns a fost aceea că muzica reduce stresul. În prezent însă, au fost trase şi stabilite numeroase alte concluzii în ceea ce priveşte efectul muzicii asupra individului. Astfel, muzica relaxantă diminuează tensiunea arterială, iar pulsul este încetinit. O studentă din San Francisco a experimentat pe un grup de 28 de copii născuţi prematur anumite piese de muzică clasică, constatându-se în mod evident că aceştia se fortifică şi se dezvoltă mai rapid. Un nou studiu realizat în SUA a identificat o metodă simplă ce poate îmbunătăţi viaţa nou-născuţilor. Cântatul în sala de terapie intensivă neonatală şi redarea unor sunete similare celor auzite în uter ajută la atenuarea pulsului bebeluşilor prematuri şi îmbunătăţeşte totodată somnul şi ritmul de alimentaţie al acestora. Cercetătorii au descoperit că bebeluşii care sufereau de probleme respiratorii sau de septicemie tindeau să se simtă mai bine atunci când îi ascultau pe părinţi în timp ce cântau un cântec de leagăn şi atunci când ascultau sunete ce imitau zgomotele făcute de bătăile inimii mamei atunci când se găseau în uter. „Funcţiile neurologice pot fi îmbunătăţite cu ajutorul muzicii, iar semnele vitale pot fi îmbunătăţite la rândul lor prin sunete interactive şi prin terapia cu muzică”, a declarat Joanne Loewy, şefa Louis Armstrong Center for Music and Medicine din cadrul Beth Israel Medical Center din New York. Studiul efectuat de Loewy a inclus 272 de bebeluşi prematuri trataţi în cadrul a 11 saloane de terapie intensivă neonatală în care erau angajaţi specialişti în terapia prin muzică. În mod repetat, de-a lungul a două săptămâni, părinţii bebeluşilor le cântau acestora sau terapeuţii foloseau dispozitive care simulau timp de 10 minute sunetele auzite în uter. Loewy şi colegii săi au comparat semnele vitale ale bebeluşilor prematuri, înregistrate în timpul acestor şedinţe muzicale şi obiceiurile de alimentaţie şi de somn cu aceleaşi semne în perioade în care bebeluşii nu erau supuşi terapiei prin muzică. Cercetătorii au descoperit că ritmul cardiac al bebeluşilor scădea cu una sau două bătăi pe minut, în medie, atunci când ascultau cântecele de leagăn şi sunetele bătăilor inimii. „Cântatul este foarte important, deoarece reprezintă familiaritate – bebeluşul a auzit vocea mamei şi pe cea a tatălui încă din a şaisprezecea săptămână de sarcină”, a explicat Loewy, „la care se adaugă melodia şi ritmul unui cântec”. Cercetătorii spun că părinţii pot reproduce această metodă chiar şi atunci când nu au la dispoziţie un terapeut specializat în muzică. Loewy afirmă că ea şi colegii săi încurajează părinţii să cânte mai ales cântece care sunt importante pentru familia şi cultura lor, lucru ce poate totodată duce la reducerea stresului. Tot mai multe cercetări medicale evidenţiază impactul benefic al muzicii asupra îmbunătăţirii stării de sănătate. Astfel, recuperarea după diverse proceduri medicale poate fi mai puţin dureroasă dacă pacienţii ascultă regulat muzică. Este concluzia a 14 studii medicale făcute pe subiecţi care au suferit diverse intervenţii chirurgicale. După ce au ascultat variate tipuri de 3

muzică, pacienţii au depăşit mai uşor perioada postoperatorie şi au luat mai puţine calmante pentru durere. „Efectul benefic al muzicii se explică prin inducerea stării de relaxare şi prin distragerea atenţiei de la durere, prin stimularea sistemului nervos central de a stopa transmiterea durerii”, susţine cercetătorul M. Soledad Cepeda de la catedra de anestezie de la Facultatea de Medicină New England din Boston. Unii subiecţi au avut voie să-şi aleagă muzica, alţii nu. Fie că au optat sau nu pentru un gen de muzică, efectul a fost acelaşi: reducerea la jumătate a cantităţii de analgezice. Un alt studiu la fel de important a evidenţiat efectul benefic al muzicii în scăderea intensităţii durerii cronice. Cercetătorii americani de la Fundaţia Clinică din Cleveland au studiat un lot de 60 de pacienţi cu osteoartrită, hernie de disc şi poliartrită reumatoidă, care se confruntau de cel puţin şase ani cu dureri puternice. O parte dintre pacienţi au ascultat muzică la căşti o oră pe zi timp de o săptămână. Concluzia cercetărilor a fost una extrem de îmbucurătoare: ei au constatat o scădere cu cel puţin 21% a intensităţii durerii la subiecţii care au ascultat muzică. Muzica clasică nu este benefică doar pentru îmbunătăţirea sănătăţii, ci stimulează şi activitatea creierului. Efectul Mozart se referă la faptul că ascultarea anumitor fragmente muzicale poate îmbunătăţi capacitatea intelectuală. Cercetătorii din Marea Britanie vin să reînvie această teorie, aducând în lumina reflectoarelor Anotimpurile lui Vivaldi. În urma experimentelor s-a constatat că bucata muzicală Primăvara „a avut capacitatea de a intensifica vigilenţa mintală, atenţia şi memoria”, a declarat psihologul Leigh Riby de la Universitatea Northumbria. Cercetarea a fost realizată de 14 adulţi tineri (în vârstă de 21 de ani) care au realizat o sarcină ce presupunea concentrare mintală în timp ce activitatea electrică a creierelor lor a fost monitorizată cu ajutorul electroencefalogramei. Mai exact, participanţii au fost instruiţi să apese tasta spaţiu pe o tastatură atunci când un stimul special (un pătrat verde) apărea pentru o scurtă durată pe monitor printre cercuri roşii ce apăreau des pe ecran şi alte pătrăţele albastre care îşi făceau apariţia ocazional. Subiecţii au realizat acest exerciţiu atât în linişte cât şi în timp ce au ascultat 4 concerte (fiecare dintre anotimpurile lui Vivaldi). În timp ce participanţii realizau aceste sarcini, electroencefalograma măsura activitatea cerebrală în anumite părţi din creier. Rezultatele au arătat că participanţii au răspuns corect şi mult mai repede în timp ce ascultau concertul Primăvara, comparativ cu dăţile când ascultaseră alte concerte sau când lucraseră în linişte. Mai exact, în timp ce ascultau Primăvara, ei au avut, în medie, un timp de răspuns de 393,8 milisecunde, comparativ 408,1 milisecunde cât avuseseră atunci când lucraseră în linişte sau cu 413,3 milisecunde, în timp ce ascultaseră Toamna lui Vivaldi. Profesorul Iamandescu a realizat primele studii de muzicoterapie din România, în cadrul catedrei de Psihologie Medicală şi Psihosomatică a UMF Carol Davila din Bucureşti. Acesta afirmă că piesele din repertoriul clasic şi romantic activează cel mai mult creierul. Chiar dacă există aşa-numita muzică preferată, tomografia cu emisie de pozitroni arată că muzica lui Mozart activează 99% - 100% din scoarţa cerebrală. În general, muzica simfonică şi de cameră activează creierul în proporţie de 90%, spre deosebire de muzica uşoară sau tangoul, de exemplu, care activează creierul în proporţie de 50%. Mai mult, nici o muzică nu poate depăşi pragul pe care îl atinge muzica barocă ale cărei unde sonore au frecvenţe care se înscriu în zona de activare optimă a activităţii cerebrale. Dacă ascultăm muzică barocă, neuronii capătă un ritm de activitate ciclică între 8 şi 12 cicli pe secundă, ceea ce se întâmplă numai în cazul geniilor. Muzica în stil baroc în special, îmbunătăţeşte memoria. Psihologul Liliana Neagu, a dovedit că persoanele care învaţă folosind acest fundal sonor obţin performanţe cu 40% mai mari la testele de memorie. 4

Muzica barocă are efecte foarte bune, de asemenea îi putem include şi pe Mozart, pe Beethoven, pe Wagner. Efectul antalgic este însă mare şi la muzica preferată. O cercetare recentă a demonstrat o scădere considerabilă a glicemiei pe fondul audiţiei muzicii clasice. Chiar şi plantele cresc mai bine pe muzică de Mozart, în timp ce ascultând un discurs al lui Hitler, plantele s-au chircit şi s-au ofilit. Cercetătorii de la Centrul pentru Neurobiologia Învăţării şi a Memoriei din cadrul Universităţii California au efectuat un test prin care au măsurat coeficientul de inteligenţă a 36 de studenţi – şi în mod special emisfera cerebrală dreaptă. După terminarea testului, studenţii au ascultat 10 minute din Sonata pentru pian în Fa major de Mozart. Apoi au fost retestaţi şi au obţinut un punctaj mai mare cu 8 sau 9 puncte. Dar acest nou IQ a scăzut după 15 minute. S-a sugerat următorul fapt: complexitatea muzicii a atins zone ale creierului implicate în gândirea raţională. În prezent, se strâng din ce în ce mai multe dovezi în favoarea faptului că există o legătură între exersarea unui instrument muzical de la o vârstă mică şi întârzierea deteriorării cognitive la bătrâneţe. Brenda Hanna-Pladdy, dr. în neuropsihologie clinică şi dr. Alicia MacKay, psiholog cognitivist, au realizat un studiu care a demonstrat că lecţiile de muzică începute în copilărie şi derulate pentru o perioadă de minim 10 ani sunt benefice pentru păstrarea funcţiilor cognitive la un nivel normal de funcţionare, la bătrâneţe. În cadrul acestui studiu a fost evaluată performanţa neuropsihologică a indivizilor cu activitate crescută în domeniul muzical (cel puţin 10 ani) versus a celor cu activitate scăzută. Astfel, subiecţii au fost 70 de adulţi bătrâni (femei şi bărbaţi), cu vârste cuprinse între 60 şi 83 de ani, sănătoşi, independenţi în realizarea sarcinilor zilnice de viaţă, fără simptome sau semne de tulburări neurologice, cu acelaşi nivel de educaţie şi condiţie fizică. În cadrul experimentului, subiecţii au fost împărţiţi în trei grupuri: primul grup (21 de participanţi) – fără experienţă muzicală, al doilea (27 de participanţi) – mai puţin de 10 ani de studii muzicale, iar al treilea (22 de participanţi) – peste 10 ani de activitate muzicală. Subiecţii au fost supuşi unor teste pentru a li se evalua abilităţile intelectuale verbale, memoria, atenţia, memoria de lucru (de scurtă durată) şi funcţiile limbajului. S-a constatat că persoanele care de-a lungul vieţii au studiat şi cântat la un instrument muzical au obţinut rezultate mai bune la testele aplicate decât cele care nu au fost interesate de derularea unor astfel de activităţi. Scoruri foarte înalte au fost înregistrate la memoria spaţială, la numirea unor obiecte, flexibilitatea cognitivă şi asimilarea de informaţii noi. De asemenea, există un raport direct proporţional între flexibilitatea cognitivă şi numărul de ani dedicaţi muzicii. Activitatea muzicală constituie un exerciţiu pentru minte şi ajută la dezvoltarea şi potenţarea ei pentru asimilarea de cunoştinţe noi, atât la vârste fragede, dar, la fel de important, şi la vârste înaintate. De asemenea, oamenii de ştiinţă au demonstrat că indivizii care cântă la un instrument sunt mai capabili de a identifica erorile şi de a corecta greşelile, comparativ cu cei care nu practică nici un fel de activitate muzicală. Mai mult, se pare că efectul este valabil şi în rândul amatorilor, nu numai al profesioniştilor. Studiul, coordonat de dr. Ines Jentzsch de la Universitatea St. Andrews, a testat abilităţile cognitive a muzicienilor şi a celor care nu practică nici un fel de activitate muzicală şi a ajuns la concluzia că declinul mental asociat îmbătrânirii poate fi prevenit prin învăţarea unui instrument muzical. Cercetarea publicată în jurnalul Neuropsychologia, atrage atenţia asupra aptitudinilor învăţate în timpul performanţelor muzicale. Mai exact, atunci când muzicienii cântă, ei trebuie să fie conştienţi de acţiunile lor, să monitorizeze continuu ceea ce cântă prin feedback auditiv şi să anticipeze eventualele greşeli. „[Rezultatele] sugerează că un nivel mai înalt de antrenament muzical ar putea duce la o mai bună procesare a informaţiilor şi confirmă rapoartele anterioare care indicau o asociere pozitivă între viteza de procesare mentală 5

şi capacităţile muzicale”, a declarat dr. Jentzsch. Noua cercetare este importantă deoarece, spre deosebire de studii anterioare, se concentrează mai curând asupra amatorilor şi nu a muzicienilor profesionişti. Acest lucru indică faptul că performanţele cognitive pot fi îmbunătăţite chiar şi de „niveluri moderate de activitate muzicală”. Conform studiilor americane din 2007, copiii autişti au o capacitate extraordinară în recunoaşterea tonalităţilor. S-au efectuat o multitudine de cercetări pe muzicieni savanţi, cu memorie muzicală excepţională, şi rar a fost găsită o astfel de abilitate extraordinară. Cercetarea compară capacităţile unor copii cu vârste între 6 şi 19 ani cu autism, în raport cu un grup de control cu acelaşi nivel de IQ şi cunoştinte muzicale, într-o serie de sarcini privind memoria tonalităţilor şi posibilitatea de deosebire a lor. Subiecţii au fost rugaţi să identifice notele muzicale prin mutarea imaginii unui băiat urcând sau coborând scările pe ecranul unui calculator. Deşi copiii cu autism aveau dificultăţi de comunicare asociate cu această dizabilitate, o parte dintre ei au obţinut rezultate excepţionale. Într-unul dintre teste, patru dintre copiii autişti au obţinut un procent de succes de 89%, comparativ cu performanţa medie de 30%. Aceste descoperiri au fost surprinzătoare, dat fiind faptul că aceşti copii au o mai slabă capacitate intelectuală şi nici unul dintre subiecţi nu avea pregătire muzicală. Copiii autişti pot fi buni ascultători analitici, iar detaliile muzicale le sunt mai accesibile lor decât copiilor cu o dezvoltare normală. Concluzionând, se poate afirma că muzica joacă un rol mult mai important decât credeam până acum. Ştim cu toţii că muzica preferată ne produce o stare emoţională pozitivă, ne calmează, în timp ce zgomotele ne produc o stare de disconfort, ne obosesc. Terapia prin muzică este deja asociată unor tratamente ce vizeză vindecarea unor afecţiuni. Ea a dovedit posibilităţi terapeutice în plan psihologic şi somatic. Nu este întâmplător că mama îi cântă copilului ca să-l adoarmă, cântecul producând atât asupra copilului, dar şi a mamei, un efect de calmare, de liniştire. Muzica ocupă un loc important în viaţa omului, ba mai mult, aşa după cum s-a demonstrat în ultimii ani vibraţiile muzicale influenţează şi viaţa plantelor şi a animalelor.

6