Cercetare asupra intelectului omenesc [PDF]

Zitiervorschau

CERCETARE ASUPRA INTELECTULUI OMENESC

DAYW

HmiE

('Ht(ETARE ASlJFRA 11'\TELECTVLU OMENESC

CLASICII FILOSOFIEI UNIVERSALE

DAVID HUME

AN ENQUIRY CONCERNING HUMAN UNDERSTANDING

fl,A SICli FILOSOFIEI UNIVERSALE

DAVID HUME

CERCETARE ASUPRA INTELECTULUI OMENESC

f) (� E DJTVRA ŞTII�ŢIFICĂ ŞI ENCICLOPEDICĂ BUCUREŞTI, 1987

Traducere de

MIRC8A FLONTA

ADRIAN-PAUL ILI8SCU

CO�STAN'j'A Nl'j'Ă

Studiu introductiCJ de FLONTA

Mli1C8A Despre experienta

traducerii filosofice

ADH.IAN-Pi\UL

Note finale

priCJitoar

lct

concr·ptc

MIE CIDA FL i\01{1.\

-PAUL

TA

de

ILIESCU

ReCJi:.ia traducerii do

IOA rA GOGEANU

Univ. Bucureşti- Filosofie

1 1 1 11 111 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 001198

de

ILIB:3CU

NOTA

'l'RADUCĂTORILOR

Puţ.ine opere filowfice au fost alcătuite în lumina unor Jlrincipii sistematic elal:iorate privitoare la felul în care ar trebui s ă fie practicată şi s ă fie scrisă filosofia. Cartea de faţă rsle una dintre acestea. Primul ei capitol, Despre diferitele specii de filosofie, poate fi citit ca un program. Aici autorul cîntăreşte meritele şi scăderile filosofiei "uşoare şi limpezi" �i a celei "exacte şi greu de înţeles". El aspiră să le reunească virtuţile şi să le înlăture, totodată, neajunsurile, să scrie tntr-un fel care instruieşte şi delectează în acelaşi timp şi, cît este cu putinţă, să instruiască delectînd şi să delecteze

instruind. Este u�or de înţeles c ă în execuţia lui un proiect atît de ambiţios Ya genera inevite.bile compromisuri. Impresia de claritate �i transparenţă pe care o resimte cititorul mavizat la primul ccntEct cu tex tul Cacetării se dovedel'te nu o dat ă îm e lăt o are. Cum bine a observat un traduc ător al lucrării, , Euprafaţa netedă" ascunde adesea "profunzimi enigmatice". Dilc ma obi�nuită a t raducătorului , tmprejuran'a că fidelitatea faţă de conţinutul şi spiritul tex­ tului poate fi cîştigată uneori doar cu preţul unor infidelităţi în raport cu forma, capătă, în acest caz, o înfăţişare parti­ culară. Redarea mai cla r ă a ideilor şi argumentelor acestui scriitor rafinat va trebui să fie plătită cîteodată prin jert­ firea unor particularităti stilistice ale textului. Dacă asa stau lucrurile, nu este mai uţin adevărat că strădania tr�ducă­ torului va trebui să fie totuşi statornic îndreptată spre resti1 uirea a cît mai mult elin ceea ce reprezintă nota aparte şi farmecul particular al scrisului lui Hume, care îşi dă măsura d e p lină tocmai în această lucrare: sobru, pozitiv, însă plin de spirit, simplu dar subtil. Cercetarea este în acelaşi timp o operă filosofică clasică şi o cuceritoare proză literară. Tra­ ducerea va trebui să păstreze ceva din calitatea atît de rară a originalului de a pune în mi�care in ac el aşi timp gîndirea şi închipuirea cititorului. Greutăţi de cu totul altă natură are de întîmpinat tra­ ducătorul în redarea terminologiei filosofice a lui Humc. Termeni care aparţin astăzi mai ales Yocabularului psiho-

;

p

6

NOTA TR.-\DUCATORILOR

logiei (feeling, perception, sentiment, reflection, imagination şi alţii) au fost folosiţi de H ume de cele mai multe ori in sensuri consacrate în literatura filosofică a secolelor XVII XVII I sau inzestrati cu semnificatii noi. Nu o dată acelasi termen (belief, eride'nce, certainty, Îcnowledge, reasoning) pr'i­ meşte în textul Cercetării înţelesuri d i ferite, mai largi sau mai restrictive. In asemenea situaţii, adoptarea fără rezen·e a terminologiei curente astăzi este probabil cea mai proastă alegere. Opţiunile noastr'e în t r'aclucerea termenilor de bază sînt enunţate şi j ustificate in notele de la sfir'şitul acestui volum. Scrierea de faţă a fost tipări tă pentru prima dată în pri­ m ăvara anului 1 7 48 la Londra sub titlul Philosophical essays concerning human understanding. I n ediţia din 1758 a eseu­ rilor lui Hume, lucrarea apare sub noul titlu An Enquiry concerning human understanding. Traducerea de faţă a fost făcută după textul din volumul Enquiries concerning Human Understand1:ng and concerning the Principles of Morals, editat la Oxford de L. A. Selby-Bigge (prima ediţie 1894, a doua ediţie 1902). Acest text reprezintă reproducerea celui de al doilea volum al ediţiei postume din 1777 a operelor lui H ume, o ediţie la a cărei pregătire filosoful a lucrat pînă în ultimele săptămîni ale vieţii sale. Deosebirile dintre textul Cercetării în cea de a doua ediţie a lui Selby-Bigge şi in cunoscuta ediţie în patru volume, din 1874-75, a lui T. H. Green şi T. H. Grose sint neglijabile. Adresăm şi pe această cale mulţumirile noastr'e profeso­ rului Eugen Cizek care a avut bunăvoinţa �>ă traducă in româneste citatele latine din textul lui Hume. O confruntare atentă Şi minuţioasă a traducerii cu originalul a fost realizată de profesoara Ioana Gogeanu. Prin semnalarea unor omi­ siuni sau inadvertenţe gmmaticale şi prin numeroase pro­ puneri de îmbunătăţ ire, cu deosebire lexicale, de topică şi stilistice, profesoara Gogeanu a contribuit atît la asigurarea unei redări mai corecte şi mai fidele a originalului, cît şi la creşterea considerabilă a calităţii literare a traducerii. I i rămînem deosebit de îndatoraţi pentru acest sprijin generos. -

STUDIU INTRODUCTIV NATURA OMENEASCĂ ŞI PUTERILE CUNOAŞTER I I IN FILOSOFIA LUI DAVID HUME

Printre marii filosofi ai trecutului, Hume este astăzi unul e l i n cei insistent evocaţi şi, totodată, puţin citiţi. Pasaje din twr ierile sale sînt consultate de obicei cu intenţia de a găsi urolo puncte de plecare pentru clarificarea problemelor noastre ucLuale. Un destin ingrat, dacă ne gîndim că un privilegiu 111 autorilor clasici ar fi de a-i căuta în primul rînd cu speranţa ele a ne apropia o lume de idei şi un stil de gîndire aparte, ele neconfundat. Pînă şi în ştiinţă, ca să nu vorbim de artă, operele clasice se disting şi se impun mereu atenţiei prin 11n i citate şi armonie lăuntrică, semnele eminente ale unei gîndiri şi sensibilităţi cu adevărat originale pe care curgerea wemii nu le poate şterge. Chiar dacă secolul nostru l-a situat ru hotărîre pe Hume în rîndul celor mai independenţi şi lnsemnaţi gînditori ai trecutului, se poate spune că puţini f i losofi şi oameni de cultură îl tratează ca pe un clasic, o impresie care cîştigă în evidenţă prin raportare la posteri­ tatea marelui său contemporan, Kant. Deasupra interpre­ t i\rilor şi a conflictului interpretărilor, persistă impresia că t:lUbstanţa contribuţiilor lui Hume în filosofie ar putea fi r·Niată în cîteva idei simple şi clare, şi aceasta graţie concen­ trăr'ii, coerenţei şi transparenţei neobişnuite presupuse a fi ]1r'oprii gîndirii filosofului scoţian. Observăm astfel că Th. Beid şi J. Kant, singurii dintre contemporani care au văzut îr1 Hume un filosof de prim ă mărime, au crezut că însemnă­ t n Lea contribuţiilor sale poate fi caracterizată concis şi nepro­ blematic. Iar unele dintre judecăţile lor nu au fost puse la îndoială timp de un secol şi jumătate. Uniformitatea remar­ cabilă care a domnit in această perioadă in aprecierea pro­ hlcmaticii filosofiei lui Hume părea să confirme impresia t·:i ne aflăm în faţa unei gîndiri limpezi în intenţiile ei funda­ '""ntale si liniare în desfăsurările sale. Deşi ii pune într-o nouă lumină ideile, orientarea empi­ risti:i şi analitică din filosofia secolului nostru nu zdmncină, plnă la urmă, vechi prejudecăţi privitoare la liniaritatea şi t I'Hnsparenţa gindirii lui Hume. Căci dacă imaginea filosofiei I'HIE' s-a putut schimba, aceasta, se lasă să se inlclcugă, nr

8

MI RCE.-\

FLO:\ f.-\

exprima nu ambiguităţile şi complexitatea propeii operei, ci doar diferenţa pe care o creează trecerea de la o interogaţie tradiţională la una modernă, care a căpătat contururi intt·-o filosofie de inspiraţie ştiinţifică. Hume rămîne astfel mai departe autorul care şi-m· fi cheltuit puterile şi talentul literar in intreprinderi intelectuale distincte, ce ar putea fi cu greu socotite drept părţi ale unei opere unice, dominate de una şi aceeaşi intenţie fundamentală. Lucrările de filosofie teoretică, morală, politică, economie, istot·ie şi critica religiei ce îi poartă numele ar fi mai degmbă exercitări în domenii diferite ale unei minţi strălucite care îşi caută vocaţia, dacă nu reacţiile unui om insetat de faimă literară, deosebit de sensibil la aşteptările publicului şi la primirea pe care acesta o face scrie­ rilor sale. H ume este înfăţişat, ca pînă atunci, drept gîndito­ rul cu precădere critic care excelează mai ales în descoperirea şi formularea problemelor, filosoful la care importante ar fi cu deosebire întrebările, şi nu răspunsmile. El este privit in primul rînd ca un deschizător de noi drumuri, ca un pre­ cursor. Se ştie că aşa l-a j udecat deja Kant în cunoscutele şi mult citatele sentinţe din prefa ţa Prolegomenelor sale, care se constituie intr-un sincer e logiu închinat simţului critic al lui H ume. Chiar şi cei mai intransigenţi critici ai teoriei kantiene a cunoaşterii, iniţiatorii filosofiei analitice a ştiinţei, nu vor schimba , în esenţa ei, această optică. Pentru e i Hume este, în primul rînd, gînditorul care a formulat întrebări filosofice vitale, ce rămîn pînă astăzi actuale. Pe urmele lor, despre "problemele lui Hume" vorbesc în zilele noastre prea mulţi oameni care nu au deschis vreodată cărţile filosofului sau, în cel mai bun caz, au citit doar citeva pasaje din lucrările sale de filosofie teoretică, socotite a fi cele ce cuprind sîmburele încă viu al interogaţiei sal e . H ume ne este înfăţişat astfel ca omul unei idei, al unei pt·obleme, drept criticul cauzalităţii şi al inducţiei, cel ce anunţă şi pt·egă­ teşte o mare reformă a filosofiei, fie ea filosofia critică, fie filosofia analitică a cunoasterii. Dintr-o asemenea pers ectivă integritatea operei gîndi­ torului scoţian se pierde. Piesele ei de bază ne apar a fi mai degrabă produsul unor împrej urăt·i exterioare, mai mult sau mai puţin întîmplătoare, decît realizarea unui proiect ce oglindeşte o intenţie mai adîncă. Firele ce unesc temele sale epistemologice cu o imagine generală asupra omului şi conferă celor dintîi o semnificaţie ideologică devin în mare

p

STUDII.: I:-ndinţa încă prea răspîndită de a considera filosofia f.t ·ot· t ică a lui I-I urne deept un examen strict şi îngust episte­ llllliogic al puterilor şi limitelor intelectului omenesc, jude­ c:trea ei în afara contextului de ansamblu al operei nu sint !11 m:tsură să-i restituie acesteia adevărata ei semnificaţie.

Ciiei sensul criticii humeene a cunoasterii ni se dezvăluie

gt·rm dacă o privim doar ca o verigă Într-o dezvoltare pre­ Hllf1US continuă şi relativ liniară a problematicii epistemo­ '"!Sice. Această critică nu este pur şi simplu dezvoltarea pînă la ultimele consecinţ.e a teoriei ideilor a lui Locke, nici o

pt·cgătire a Criticii raţiunii pure, şi cu atît mai puţin a pozi­ l.i vismului secolelor XIX şi XX. E1 nu este doar o prefigu­

mre a pwblematicii şi stilului de gîndire ale filosofiei analitice t desprinde două motive fundamCJntale. Se relevă, mai intii, că Hume a anticipat în mod strălucit modelul analitic al pt·acticii filo­ sofice. El are în comun cu marea familie a filosofilor de orien­ tare analitică din epoca noastră susp iciunea faţă de sis te mele atotcuprinzătoar·e cu pretenţia de a oferi explicaţii cu valoare absolută şi o anumită inţelegare a i nstrumentelor şi puterilor gîndirii filosofice. Se subliniază de asemenea că o sarcină centrală a filosofului ar fi, după p ăr·erea lui H ume, să fot'mu­ leze criterii ce fac posibilă distincţia dintre probleme cu sem­ nificaţie cognitivă şi probleme care nu au o asemenea semni­ ficaţie, altfel spus să determine limitele sau graniţele cunoaş­ terii pe>zitive. In acest sens se vorbeşte de microscop ul , briciu( şi furca lui Hum9 22• I n al doilea rînd, Hume este considerat drept filosoful c lasic care a dat formularea cea mai clară punctului de vedet'e e mpit·ist asupra cunoaşterii. Distinc22 Ve zi, de exem p l u , D . G . C . :\facNabb, Edwards, The Encyclopedia of Philosophy,

David Hume, In (ed . ) New York, The Mac­ millan Company and The Free Press, 1967, vot. 4 , p . 7 7 .

P.

STUDIU INTRODUCTIV

\

11

2�

I t i i l n l rc relatii între idei şi fapte este privită ca o prefigu'' d i s t. i n ctiei între adevărurile analitice si cele sintetice

1 ''"'

g

l ' t'spin ere anticipată a conceptului s i'n tezei a priori ., !:iC sprijin ă filosofia kantiană a cunoaşterii. Empiriştii. ''' '" ! u l u i X X nu obosesc să repete că dacă Hume l-a trezit. I II' 1 1 1 1 1 1. d in somnul său dogmatic, aceasta nu l-a împiedicat. 11 p1 1 i pc ultimul să se cufunde într-un somn şi mai profund,. 1 td ' ' ' n priorismului şi transcendentalismului ! So recunoaşte totodată, este adevărat, că analizele lui l l 1 1 n H' sînt marcate de o insuficienţă esenţială, de incapaci1 1 1 1 ' ' 1 1 fi losofului de a distinge aspectele logice de cele psiho­ ln i t ·. ( ' şi de a despărţi problemele de drept, filosofice , ale înte­ " ' ' ' it • J'Î Î cunoaşterii, de problemele de fapt, empirice, privitoare l 1 1 o pe raţiile şi activităţile psihice prin care se realizează orice· l"'nccs de cunoaştere. Se las ă însă să se înţeleagă că odată· , . ., nceastă eroare ar fi corectată, concepţia lui Hume asupra ,. , , noaşterii nu şi-ar pierde coerenţa şi integritatea. Prin eli­ f i i i n a re a psihologismului, marile ei teme nu şi-ar schimba în­ r t i o d radical înfăţişarea. Transcrierea problemelor şi soluţiilor­ f i losofului în termenii gîndirii analitice contemporane nu ar· u t.roge după sine o deplasare radicală a sensurilor originale �i ar fi, prin urmare, pe deplin legitimă. A semenea j udecăţi cer o evaluare nuanţat ă. Caracterul' 1 1 1 1 al itic al gîndirii lui Hume, abordarea analitică a proble­ l l i ( ' lor şi stilul analitic al desfăşurării argumentării pe care· 1 1 '. i ntilnim în lucrările sale filosofice reprezentative ar putea fi cu greu puse la indoială. Hume este într-adevăr un maestru 1 1 1 interogaţiei şi analizei filosofice . Lucrările sale, îndeosebi­ ( 'ercetarea, constituie în această privinţă, pînă astăzi, adevă­ ra t e modele ale genului. Filosoful pleacă de obicei de la con­ �i l atări şi idei general acce ptate, punînd întreb ări simple,. fi reşti, ce dezvăluie însă dificultăţi şi probleme nebănuite la prima vedere. Analistul cînt ăreşte cu atenţie răspunsurile· posibile la întrebările şi dificultăţile pe care le semnalează· �ugerind că idei de mare autoritate, acceptate drept axiome In şcolile filosofic e , nu sînt adesea nici mai rezonabile, nici mai bine întemeiate decît ipoteze care pot apărea extrava­ gante în raport cu deprinderile noastre de gîndire. Sînt zdrun­ cinate astfel concepţii profund înrădăcinat e , a căror autori­ t ate necondiţionată este "un flagel pentru raţionare şi cer­ cetarea liber ă" . Hume surprinde o trăsătură remarcab i lii a modului analitic de filosofare, pe care îl practica cu vir1 11 •

1 '1'

o

t ' l "' '

24

� I ! R C L\ FLO:\T.-1.

tuozitate, scr i i n d : " Filosofi i , car'e îşi dau a ere ele înţelepciune şi capacitate supe rioară, au o sarc i n ă grea atunc i cînd intil­ nesc persoane cu înclinaţii iscodi toare , dispuse să pună mereu întrebări, care îi a lungă el i n fiecare colţ în care se retrag, şi care sînt s igure c ă î i vor aduce, în cele din urmă, în faţa unei dileme prime j d ioase. Mij locul cel mai bun pentru a preîntîmpina o a s e m e nea încurcătură e s t e de a fi modeşti în pretenţiile noastre şi, dacă se poate, de a descope ri noi înşine dificultatea, î nainte d e a ne f i se m nalată . " (Cercetare, § 28) . Cititorulu i format la şcoala marilor s i s te me de gîndire ale seco l u l u i a l X V I I - lea s a u a m e tafizicii p os tkantiene întrebările lui H ume îi YOr ap ărea naive în simplitatea lor, argumentările - l u ngi ş i obositoare prin insistenţa de a desfăşura toate verigile raţionam e ntul ui, de a controla fiecare pas, iar concluziile, pe care autorul le înconjoară cu numeroase rezerve, e zitante ş i incert e . Ca s p irit f i losofic , Hume este în această p rivinţă s trăin de e poca sa. Neobiş­ nuita lui independenţă se e xprimă, nu în ultimul rînd, in d e scope rirea şi contmarea unui mod ele a p ractica filosofia a cărui consacrare va surveni mult mai tirziu. E xistă, totodată, p u te rniee mo t i ve de îndoială că între­ b ările şi t e mele centrale ale l ucrărilor de filosofie t e oretică scrise de H u me sînt congenere cu cele r e p re zentative pe ntru e mp irismul secolului nostru sau, cel p uţin, ar p utea fi refor­ m ulate în interogaţii tipice p e n t r u filosofia contemporană a ştiinţei de orientare analitică, fără ca s e n s u l lor o riginar să se p iardă în mare m ăsură. Caracteristică şi definitorie pentm o raportare foar te r ăspîndi t ă şi astăzi la H u me, filo­ soful, e s te presup unerea c ă el ar fi întrep rins o ce rce tare critică a p u terilor, valorii şi l i m itelor cunoaşterii într-o inten­ ţie p m e p is te mologică, aşa cum au f ă c ut-o p ozitiviştii seco­ lului X l X şi X X. Aceast ă p re s upo ziţie , ado p tată în general tacit, susţine c a l ificarea lui H um e , atît d e r ăs p îndită în literatura i s to r ico-c ritic ă a ultimului secol, d re p t p ăeinte al filosofiei p o z i t i v iste sau chiar drept primul f i losof p e care am p u tea să-1 n u m i m p o z i t i v i s t . Pe de a l t ă p a r t e , s e poate observa c ă m u l ţ i a utori r e p ee z e n tativi pen tru filosofia ştiin­ ţei a s e colului nos tru, caee n u m e sc o p eoblemă a s u p ra c ăee ia s e apleacă " problema l u i H um e " , acce p tă c a c e va d e l a sine inţeles c ă Hume a r f i împ ărtăşit ş i a p licat s tandardele de raţionalitate ştiinţifică cmente as tăzi sau l a s ă , în orice caz , impresia că dacă l u c r urile ar s t a a l t f e l aceasta nu p rezintă

•sTCDIC 1:-i"TRODliCTIV

i n te re s din punctul lor de vedere. Nu este vorba de a acuza aici predile cţia unor autori contem pora ni d 1 1 n - � i bote za propriile probleme cu nume celebre din trecut , pn L! ' m e iu l unor apropieri şi analogii oricît de vagi, c i de a ' ' ' ' ' m i n a sugestia că e i discută şi propun o soluţie unor l "'o b le me care au fost formulate într-adevăr de Hume, în 1 o • r n t r n ii î n care ele au fost puse de către acesta. Pentru a d n 1 1 1 1 singur exemplu, e ste un loc comun în literatura ana­ I t i i . · �t contemporană s ă s e caracterizeze problema logică a I I H i ucţiei drept "problema lui H ume" . De obicei autorii , ., . ,., . îşi propun să aducă o contribuţie la discuţia acestei p r o b l e me încep prin a sublinia că H ume a eşuat în încercările " ' ' I t : e le a-i da o formulare adecvată si de a o rezolva. Această 11 p ro ciere este susţinută spunîndu- se că rezultatul ultim al 1 1'1 ' 1 1 1 1

d11t�igu r·

l l l l t \ l i zelor l u i Hume ar fi contestarea radicală a posibilităţii U l l t ' Î cunoaşteri despre fapte şi în primul rînd a posibilită ţii t ' l l l tOaşter i i viitorului 23, o concluz ie ce se sprij ină pe iden­ l . i l' i cMea s ensului in care vorbea Hume despre o cu noaştere n fap telor ş i a viitorului pe baza experienţei cu problema ·1 r 1 Le meierii logice, raţionale a unei asemenea cunoaşteri, pe • · H rc o pune logica inducţiei . Pornindu-se de aici, s e arată r · i l analiza lui H ume ar fi vădit e şecul total al e mpirismului e l asic în e x p l i carea posibil ităţii cunoaşterii întemeiate pe e x p e ri e n ţ ă 2 4 • Reichenbach se declară surprins că H urne 23 B. Russell scrie că Hume aj unge "la

conclu z i a d ez as t r u o as ă

Nr din experienţă şi observaţie nu est e ni m i c de lnvrtţat" ( vez i B . Russell, 11 isto ire de la philosophie occidentale, Paris, G al l i m ard , '1 9 52, p. 684), I l . H e i ch en bac h reduce l u crurile l a formula " t o t ce ş t i m este c ă n u :;. 1 i m nimic despre v iit o r, acesta este conţinutul aces tei filosofii" (v e z i I l . R e ichen b ac h , Der A ufstieg der wissenschaftlichen Philosophie, l l r·aunschweig, Vieweg, 1 9 6 9 , p. '1 0 6 ) , iar W. StegmLi l l sr, după ce con­ :;1 a t ă că pentru H u me o c u noaştere despre viitor este d o ar o " i l u z i e omenească", imaginează o d iscu ţ i e In tre Hume şi C a rn a p î n dcsfăşu­ r a r·ea C[treia primul îi explică cel u i de-al doilea d e ce nu-i poate d a n i · i 1 1 1 1 s fa t u n u i prieten comun să p ar ie z e l a alergarea c e va av e a l o c m î i n , p om ind de la performanţele c a ilor in al erg ă ri le trecute (vez i W. S Lo�1 1 1 Liller, Das Problem der Inclulaion. Humes Herausforderung Ull([

moderne Antworten, în ( Hrsg . ) H . Lenk, Neue Aspekte der Wissen ­ schaftstheorie, 24

Vieweg,

1 9 7 '1 ,

pp.

60- 6 1 ) .

" D avid H urne este u n u l din filosofii cei mai imporLan ţ i pcn l r'l l � ::1

a d e z v ol t a t p î n ă la concl u z ia ei logică f i l o sofi a empiris tCt a 1 1 1 i 1 ,, ,, . 1,. , � i Berkeley. Făcînd-o consecventă, e l a făcu t-o neveros i m i l;l . 1•: 1 1'•' 1 "'' '

zin Lă, într-un fel, un p un c t mort.

ln

d i r ec ţ i a In care

a

p o r·n i L 11 1 1 , ,., 1 "

26

�IIRCEA FLONTA

nu este dispus să recunoască caracterul tragic al rezultatului la care a ajuns 25 • Russell ii atribuie lui Hume, în mod ne­ mărturisit, aceeaşi lipsă de luciditate atunci cînd susţine· c ă în înţelegerea filosofului scoţian empirismul nu ne mai permite să facem o diferenţă de ordin intelectual intre ne­ bunie şi raţiune, situaţie pe care o caracterizează cu umorul său obişnuit astfel : "Alienatul care crede că este un ou moale trebuie condamnat numai pe temeiul că este in m ino­ ritate sau mai degrabă - pentru că nu trebuie s ă adm item democraţia - pe temeiul că guvernul nu e s te de acord cu el. Este un punct de vedere disperat şi tre b u i e să năd ăjduim că există un mijloc de scăpare" 26• De aici şi p l n ă la a-l califica: pe Hume drept iraţionalist, în se n su l e l m u i neaativ şi de­ preciativ pe care il poate căpăta ace s t c u v î n t I n zilele noastre� nu mai este nici măcar un pas. Toate acestea I-ar surpr i n d e foorto t t t u i L p r·l i t r . The /! ii" of' .l:'nlightcltlllel l i . The 18 Century Plu:to.\·ill l 1 1 i l l u m e , filosofia teoretică, spre deosebire de dom n i i l u HPc :ol.iln practice ale filosofiei morale sau ale ştiinţe.i o m u l u i no, c ; u ! l l · î n t etica, politica sau estetica, are ca obiect pl'i nc:i p u l t;t l't:(l l.H I'l ' H i n telectului. Hunie numeşte această cercetar·o 1 1 l i l l\ l l t • n l. u l u i log1:că şi precizează că ea trebuie să 4 9 M od u l l l i l l l l l l f 1 1t l i p r i n t i l l l u m e In Franţa, in cercul "filosofilor", eforturi! untru a marca situarea filosofică a lui Hume. I n mai m a n• măsură decît em pi r is m ul , scepticismul şi n at ur al i s ­ mul e xprimă nota p a r· t ic ular ă a g în d i rii filosofului scoţ ia n . Hume însu ş i nu a fo lo sit cuvintul empirism, dar s-a referit ade�ea la sceptici şi la scepticism. Filoso ful a admî,s că unele din contribuţiile şi argumentele lui critice pot fi nu m ite sceptice, dat· nu a caracterizat p i'O pr ia lui concepţie asupra

STUDIU

I!'pt o direcţie de gîndire destul de radicală in raport cu IH'e judecăţile clasei dominante şi il caracteriza dr pt un "materialism timid" 7&. Iată însă că după mai puţin de două­ e c i de ani, în lucrarea lui l'r1 aterialism şi emp z:riocriticism, Lenin îi va califica pe agnostici ca aliaţi ai clericalismului. Lenin polem i a cu noile orientări fenomenaliste şi subiec­ tiviste din filosofia ştiinţei, inspirate în primul rînd de con­ cepţ.iile lui Mach, şi a fost evident influenţat in aprecierile sale de atitudinea deosebit de favorabilă a machiştilor faţă\ de Hume. Calificana lui Hume ca precursor al chismului este, cum arătam, foarte discutabilă. Pe Hume l-am putea: caracteriza mult mai potrivit ca agnost ic pe linia lui Huxley decît într-un alt sens in care este folosit termenul atît de· Engels, cît şi de Lenin, şi anume, pentru a desemna o poziţie· doctrinară rigidă în problema valorii cunoaşterii, care era, in mare măsură străină filosofului scoţian. Punerea la îndoială a posibilităţii de a da o întcmeim'e" teoreţică, filosofică, unor convingeri ale oamenilor cum sint cele c� . privire la existenţa lumii exterioare şi a relaţiilor cauzale cpnstituie punctul limită al scepticismului lui H ume Aj�J).S la acest punct limită, filosoful se intoarce cu violanţă impotriva pyrrhonismului, a scepticismului excesiv sau total, spre care părea să fi fost impins în desfăşurarea confruntării sale cu dogmatismul filosofic şi cu dogmatismul spontan al simţul�i comun. Indoiala cu privire la orice . incercare de intem�i�re teoretfuă ·a: convingerilor gîndirii comune şi expli­ carea acestor convingeri în cadrele generale ale unei concepţii nat���lţs.ţe, asupra o:rnului . constituie două feţe inseparabile al�.: ).cep�ţi�işmului moderat al lui Hume. Pyrrhonismul este o filoso fi e ostilă vieţii şi, ca atare, de nesusţinut. El ne con­ duce la inerţie totală în timp ce natura noastră şi logica vieţii ne imping in mod irezistibil spre cercetare şi acţiune. Scepticismul, în sensul obişnuit al cuvintului, duce prea e

e

z

z

ma

,

.

74 Tii. Huxley, Science et religion, Paris, J. B. B ailliere, 1 893, p. 304. '" Yezi Fr. Engels, Introducere la ediţia engleză (1892) a lucrării "Dezpo[tarea socialismului de la utopie la ştiinţă", în K. Marx, Fr. Engels, Opere, voi. 23, Bucureşti, Editura politică, 19 65.

10

MIRCE.\ FL ONTA

J-

departe "principiile îndoielii si incertitudinii". uc.rul ce l mai important p e care il pute. învăţa din argumentele' s'c ep­ tice, cre de Hume, este că parte� pur intelectuală a Jiinţei noash·e ocupă un loc mic şi subordonat în raport cu p artea ei SE:'nsibilă:· Existenta independentă a reali t ătii exterioare ' sau legătura n eces ar ă în tr e ca u z e şi efecte, pe care se înte­ meiază întreaga noastră gîndire şi acţiune, sînt a sigurate nu de raţiune, într-un sens strict, limitativ al cuvintului , ci de " in sti n ct e na tu rale origi n are " , ind ep en de nte de o ri ce r efle c ţie intelE:'ctuală şi sustrase prin natura lor acţiunii d is tructi ve a argu m ente l or teoretice. Este ceea ce Hume exprimă deo­ sebit de limpe de într-o scrisoare amintită mai sus, cînd afirmă că există şi alte c e rt it udi n i în afar ă de "cele de tip demon­ s tra ti v " şi că unele dintre ele "sînt tot atît de satisfăcătoare pentru spirit". Se pare că atunci cînd vorbeşte de " simţire " , "instinct ·' sau "credinţă", Hume are în vedere ceea ce am numi, in term e n ii conceptelor biologice şi psihologice actuale, meca­ nisme mai elementare ale comportării adaptative , profund inrădăcinate prin acţiunea selecţiei naturale , mecanisme Ge constituie baza pe care se clădesc operaţiile raţionale supe­ rioare. Contradicţia despre care vorbeşte Hume nu este cea dintre raţiune şi instinct, în s en sul pe care îl dau cuvintelor filosofii iraţionalişti, ci mai degrabă între ceea ce psihologii ţ;i fiziologii numesc astăzi formele elementare ale gindirii, pe de o parte, şi raţionamentele mai abstracte, pe de altă parte. Intr-adevăr, expresiile cunoaştere raţională şi wnoaş­ tere prin raţiune sint folosite de Hume in două sensuri funda­ mentale : un sens îngust, care vizează gindirea discursivă, argumentarea, demonstraţia, demersurile în care realizăm o trecere de la premise la concluzii, în general, şi un sens larg, care desemnează cunoaşterea noastră despre fapte, cunoaş­ tere întemeiată pe convingeri naturale ireductibile. Natura­ tismul lui Hume s-a constituit in primul rînd ca o reacţie impotriva tendinţei caracteristice teologilor şi metafizicie­ nilor vremii, inclusiv deiştilor, de a acorda o suveranitate absolută cunoaşterii raţionale în primul sens al cuvîntului. Delimitîndu-se de acest intelectualism solidar cu idealismul şi spiritualismul, Hume sub liniază punctul de vedere al expel'Îenţei şi al "vieţii corn une". Considerarea "raţiunii comune" sau a învăţării din experienţă indică că aceasta

m

STl'DIU 1!'\TRODt:CTJV

7.1

de me canisme §Î pr inci pii mai dementare: le întîlnim în acţiune deja la copiii mici şi chiar la u n i m a lflle superioare. Ceea ce Hume spune despre raţiunea ,"1/maldor este deosebit de edificator în acea!'tă privinţă•« :it. de întemeiată este , în genere, o di stin cţie netă între par·!f�a intele ctuală şi neintelectuală a fiinţei omene�ti şi ··on trstarea substanţei inte l ec tu ale a convingerilor gindirii, •·< � m u ne , a ce ast a o p o ate d e term ina , desigur , doar psiho­ logia ştiinţifică, şi nu o p siho lo gie a simului comun, pe poziţiile căreia rămîne în linii mari autorul Cercetării. Esenţ.ial pentru înţelegerea scepticismului lui Hume este fapt ul că acesta a fost în dr e p ta t impotriva a eeea ce filo-­ so fu l califica drept preten ţ.i i excesive ale intelu:t ului, ale­ ra \ iunii speculative , şi nu împotriva raţiunii tom une şi a. crreetiir'ii 76• :Hume a înţeles scepticismul ca un antidot efi­ cace împotriva unor asemenea pretenţii care il a s al tau din t oate p ărţ i le pe omul c ul t al vremii sale. Reţine atenţ i a că filosoful îi j udecă mai puţin sever pe scepticii p yrrhonieni de cît pe d o gmati ci , susţinînd că erorile primilor sint mai mult "ridieule" în vreme ce cele ale celorlalţi �int "pericu,­ lo ase". Departe de a c o n si d e ra scepticismul dr·ept incom­ patibil cu cercetarea, Hume îl înţelege drept cea mai eficace armă pen t ru subminarea doctrinelor po li tic e şi morale înte­ meiate pe p ri n cip i i metafizice şi crearea cad ru lui general şi a st ării de spirit favorabile construcţ.iei ştiin ţe lor omului pe baza experienţ.ei, un pt·oiect care îl lea gă strîm cu marea mişcare de idei din Fran ţ a acelui timp. In cercetările poli-tice , econo mice, morale şi istorice ale filosofulu i argumentele sce ptice n u in t.erYin in nici un fel, ceea ce indic·ă li mpede că sensul wepticismului c o n st ă pentru Hume în pr·imul rind în restringerea cercetărilor in limitele domeniului experi­ enţei. Scepticismul ridică c apu l de indată ce discuţia poa1·tăJ asupra unor ch�stiuni ce nu sînt susceptibile de o sol u ţ-ie drmwnstratiYii şi asupra c ărora "experienţa rămîne mută" .. H u m 3 înauşi a în ţebs sce pt icismul său ca solid ar cu spiritut • · :, I t · 1"'

gun't'nată

ntrP

·

· � Cum remnreii pe lmn {t drep tate u n exeget cont"mporan, argu,­ mrn lcle sccp tice ale lu i H u m e "nu reprezintă nici o amenin !,are pentru

simţul comun, m&tematiră, mo rală prot ej ate de puterea înclinaţiilor şi D. G . C. l\IacNabb,

op .

cit . ,

p.

şi ştiinţa experimen tală, convingerilor naturale " .

74.)

toate·

( Vezi­

72

MIRCEA FLONTA

a11ti�senţialist al ştiinţei vremii sale 77, iar E . Cas�irer l-a caracterizat drept o dezvoltare consecventă · a "fenori)imalis­ . mul�i ştiinţelor matematice ale naturii" 78• Cerceta��a înte­ meiată pe e xperienţă, aşa cum o inţelege Hume;-se o pune însă nu numai speculaţiei, ei, cum a� mai observat, şi ştiinţe i teoretice. Concepţia lui Hume asupra ştiinţei este prâgma­ tic ă şi utilitară. După propria lui exprimare, cercetarea faptelor urmăreşte, pînă la urmă, "să ne înveţe cum să stăpînim şi s ă ordonăm evenimente viitoare prin cauzele lor" . (Cercetare, § 60.) Intre lumea "vieţii obişnuite" şi a cercetării filosoful nu vede nici .0.. �eosepif!'l· Capacftăţile .. ştii nţei teoretice de a c onstrui o imagine a lumii esenţial diferită de cea a gîndirii comune , de a permite examinarea critic ă a principiilor gindirii comune, precum şi stabilirea limitelor valabilităţii lor şi de a explica convingeri spontane, profund înrădăcinate în structura fiinţei noastre, au rămas nebănuite . Filosofia lui Hume se limitează astfel la domeniul vieţii obi şnuite, "la acele subiecte ce cad in sfera practicii şi expe­ rie nţei zilnice" . Este o restrîngere liber consimţită dictată de co nvingerea, totuşi dogmatică, a unui mare spirit critic c ă a ce astă sferă închide pentru totdeauna domeniul de exer­ cita re legitimă a facultăţilor noastre. Fără a contraria, cînd nu este absolut necesar, tradiţiile comunităţii, omul raţional e st e ţ inut să-şi conducă viaţa practică şi morală sprijinin­ d u-se doar pe e xaminarea !ucidă a concluziilor experienţei o bişnuite, cultivînd plăcerile intelectuale superioare şi cele 7 7 "Se recunoaşte că efortul suprem al raţiunii umane este acela de a reduce principiile care generează fenomene naturale la o simpli­ tate mai mare şi de a reduce multitudinea efectelor p articulare la citeva cauze generale, cu ajutorul raţionamentclor întemeiate pe analogie, experienţă şi observaţie. Ctt priveşte însă cauzele acestor cauze gene­ rale, vom Incerca In zadar s:\ le descoperim şi nu vom fi în stare nici­ odată să ne găsim mulţumirca printr-o anumită explicaţie a acestora. Aceste ultime resorturi şi principii sînt cu totul inaccesibile curiozităţii umane şi cercetării." (Cercetare, § 26.) a Vezi E . Cassirer, op. cit., p. 78.

STUDIU INTRODUCTIV

73

11l" p1·ioteniei, valorile perene ale simpatiei ŞI solidarităţii I I I I I H I I P , la adăpost de urgiile devastatoare ale intoleranţei ��i fa natismului. Este un ideal de viaţă şi inţelepciune care il'l l c l iază cu egală intensitate din viaţa şi opera acestui mare :u l m irator al autorilor vechi. Hecunoaşterea limitelor spa­ ţ.iu lui. de experienţă şi înţelegere pe care îl închide nu ne i1npi� dică să-i resimţim şi astăzi puterea stimulatoare şi farmecul atît de particular.

Mircea Flonta

DESPRE EXPERIENŢA TRADUCERII FILOS()FlCE

l n ciuda unei opinii destul d e răspîndite, mai ales priatre traducătorii de poezie şi proză literară, exis1 ă o diatanţă semnificativă între traducere a filosofică si cea stiintifică. Această distanţă devine vizibilă îndată ce s� ia în comiclerare faptul că traducerea filosofică nu poate beneficia de marele avantaj al traducerilor ştiinţifice : disponibilitatea unei t�rmi­ nologi.i unitare, standardizate din perspectiYa unei para­ digme cvasiunanim admise în ştiinţa matură. Pe de altă paete , distanţa dintre traducerea filosofică �i cea literară nu este nici ea mai uşor de neglijat. O dovad;'\ in acest 1•ens ne oferă faptul că idealuri de traducere cu o largrn, dacă nu se dovedeşte că la mijloc este mai mult d>Gît o coincidenţă între strategia gînditorului scoţian - anti:� pecu ­ lativă, demistificatoare si naturalistă - si extension:=.lt•>rnul modern. " , nnobilarea" l�i Hume în abs �nţa ace stor probe ar fi un act gratuit. Dacă însă ce ea ce influenţează mişcarea i de i lor n •.t este doar textul în sine, ci lectura ; dacă la originea schimh:i l'ilor conceptuale stau nu atit intenţiile originale ale aut.,H·ilor, cît felul în cal'e ei au fost înţeleşi, citiţi , interpretaţi , ;1tunci poate că nu este nelegitim a privi discursul lui HHme şi dintr-o altă perspectivă decît cea istorică. Este Yorba d.;)H [>I'e o perspe·� mni­ ficaţiile sale po sibile, efectul său cultural, funcţi a p:. care a jucat-o în cele din urmă în i storia ideilor, în Yirt utea ..; � mni­ ficaţiilor atribuite şi a interpretărilor proiectate asup:·a sa. Dacă acest punct de vedere este legitim, atunci ideile lui Hume ar putea fi separate de contextul lor istori•>)-cul­ tural, de intenţiile originale şi de climatul spiritual lt)cal pentru a fi analizate într-un spaţiu de posibilităţi Hlcep­ tuale abstracte. Aici ele ar putea fi privite ca realităţi pur conceptual e şi i nterpretate cu oarecare largheţe, de�L nu arbitrar . Comparaţii i storice la mare distanţă s-ai' putea

1 •:· ,!'i{E

EXPERIEXf.\ TRADUCERII

FILOSOFICE

79

L • , . r:m1 r,•tem at ic în c ad m l experienţei n oastrc . Iar exem­ plul nu e ste si n gu lar . :\ e ce s itat e a , ca şi c au z a li tat€a , ne HJliHt- ea fiind "r e d usă " la o alăturare co n st an t ă ( § 72) , :cllăll: i mprimă un an u mit curs gin d ir i i . Fo r ţ el e s au p ute:·i l e i'int " re d u s e " la mulţimi de fa p te ( § 57 , notă d e snb�:ol) : pt•in Pis inertiae, bu n ăoar ă , n u desemnăm , d u p ă H mn o:> , decit o atare mulţime de fapte. for tu ril e teoretice ale ginditorului s coţian pal', din acest un ghi de vedel'e , a fi a"Vut efecte s i stem atice - desi nu neap ăra t intentionate - rle " d e cconstruire" a s iste m ulu i c o n cep tual a l meta fi z i c ii cla�.if e şi chiar a l gînd irii comune. Stl'ategia lui H um e �u�N:•1 d e H 1·aporta permanent ideile la impresiile or igin are ccn·e�'punzătoare - nu re fle c t ă atît preocuparea e m p iri s t ă . chu:j c ă de demon st rar e a p rim atulu i e pis te mo l ogie al e xpe­ rie n t i , p reocupare care i i ca racteri za pe Locke şi pe c e ila l ţi filo�di doTnici să combată cartezianismul si să c-Onstituie un iahlou al s piritului ; e a re f le ct ă mai curî'n d p re ocu p a r e a gin tErii critice de a releva l ips a j ustificării ra ţionale a conce p ­ te]m e s e n ţi a le d in fi l o s of ia clasică. Dacă se p o ate construi un con c e p t gen er al de filosofic critică, co n cep t pe care I-ar ilustra contribuţii foarte dive r se î n cepînd cu cele ale unor eleBţi, ale lui Socrate şi Plato n , şi t e rminîn d cu eele a l e unor co n tempo rani ca \Vittgenstein şi Ryle , atunci H um e ar trt> bui înscris în cadrul ace s t e i t rad iţi i . Şi s-ar p ute a pune întrdmt·ea d ac ă nu cumva meritul reînvierii s p ir itulu i. criti6 in f!losofia modernă i-ar re veni întîi lui. Hume şi apoi lui K a lui Kant din somnul dogmatic şi tot această fof'ţ� ar fi eea care atrage filosofia analitică modernă, deter­ minind -o să-l reve n di ce pe Hume ca precursor. In m o d evide n t autoz·i cum e s te Bm·trand Russell a u fost stimulaţi

E

80

ADRIAN-PAUL 1L1ESCU

şi încurajaţi de ceea ce am numit "reducţ.ionismul" lui Hume, de pildă, de "reducerea" lui mind (spirit) - consider&t. în tradiţia filosofică clasică, inaugurată de Descartes, ,ca o entitate la o simplă mulţime de trăiri. Interpretar�.a pe care o dau ei textului Cercetării ar putea fi sprijinită q� t�n­ dinţa .evidentă a filosofului scoţian de a raporta concepte calitative clasice , cu o tradiţie glorioasă, la simple mHlţimi de evenimente - "credinţa" , "certitudinea", "opinia�'. . sînt tratate in termenii numărului de experienţe semnifica,ţ�ve - şi de . a "reduce" proprietăţile lor la raporturi cantitative intre numerele respective. (Intensitatea unei credinţ�; d e pildă, n u trebuie să reflecte nimic altceva, după Hume, decît. a pină nu ajung la acele p ri n ci p i i r·rime L-\ CiH'P t rebuie să se oprească curiozi t a t e a om e n e a � dt in o e i l;iu·e �tiintă. Şi cu t oate că speculat iile lor par abstratt e si ch iar­ de n � înţ.€les pentru c i t i tori i ele �ind, ei ţ in t e s c s;, ( a pe t� a p ro ­ barea C{dor învăţaţi şi înţele p ţ i �i se c o n sid e r {, dest ul de ră>im iţindu-1 pe cărturar înapoi , între oameni, incărcat de sentimente nobile şi precepte înţelepte , ce pot fi aplicate in toate !mprej urările vieţii. Prin asemenea scrieri, vir tu te a de vine plăcută , ştiinţa atrăgătoare , viaţa în societa:te instl'Uc­ tivă Fi i zo l are a nu lipsită de distractii. o;nul e s te o fiin ţ ă raţională şi,' în această ca litate , el }H·ime�te h ran a potrivită de la ştiinţă. Dar limite le uterilo1· inteledului omenesc sint atit d e strimte încît nu ute m B_�d§jthli rea mult atît în ceea ce priveşte întm erea, cit ş.i î'ifur este - o- JiîiîtăsociâniTi C ln c ertit u di ne a cucermlor sa e âceea!'i măsură în care este o f i intă ratională: Dar el nu se ' poate bucura întotdeauna de o soc ie tate' plăcută şi amuzantă şi nu po ate , în toate împre j urările, să-şi păstreze înclinaţia

DAVID HUME

92

pentru o asemenea societate. Omul este , de asemenea, şi o· fiinţă activă şi trebuie să se dedice, atît datorită acestei apti­ tudini, cît şi datorită necesit ăţilor diferite ale vieţii omeneşti,. afacerilor şi profesiunii. Dar spiritul are nevoie şi de puţină destindere, neputînd suporta tot timpul povara înclinaţiei sale spre grijă şi sîrguinţă. Se pare , aşadar , că natu,J;ii a indicat u n fel de viaţă m ixtă ca fiind cea mai potrivită speciei umane , �i a prevenit-o să nu dea curs doar un eia din aceste înclinaţii, d evenind astfel inaptă pentru alte îndeletniciri şi plăceri. Las -te dus de ;asiunea ta pentru stiin ţl!_,3tl.Uni"_g __ill;l, dar ştii_nţa ţa să f�� ome n.ea�c� lş i, c� atare ? să aib ă !egătură directă . , cu acţmnea ŞI c u societatea. Iti m rz1 mdun areu de inteles. şi � e rcetăriR _�fun�. si le Yoi _p��e psi cu a �p rj m� E.r.iQ_ J:!ld�g_­ eoha aP.ăsă_toare căreia îi dau nasterc , jfrm e.siguranţa y_e_şnic.& .în care ele_te jny ăl1:1!e si_ _@jn_ .pr.irîiirea secQ_pe case _pretinsele tale descoperiri o vor întîmpina cînd vor_fi făcute puhhce. Fi_i filos2_!Ldar, în_ j_ilo�-�.. ta=ramîi t �tusi om ! ţ 5. Dacă cei mai multi dintre oameni s-ar multumi să prefere filosofia u şoară c�lei abstracte şi profunde fără a-şi arăta de zaprobarea şi dispreţul faţă de aceasta din urmă, nu ar fi, poate, nepotrivit să încuviinţăm această opinie generală îngăduind fiecăruia să-şi urmeze fără reţinere pro­ priile gusturi şi sentimente. Dar cum lucrurile sînt duse · adesea mai departe, pînă la respingerea absolută chiar a tuturor­ raţionamentelor mai profunde, sau a ceea ce se numeşte de obicei metafîzică, · vom considera, acum , ceea ce · se ·poate spune, in mod rezonabil, în sprijinul lor. Putem începe prin a observa că un avantaj considerab_il care rezultă din filosofia precisă şi abstractă constă 1ii spri­ j inul pe care ea îl dă filosofiei uşoare şi populare, fără 'de care aceasta din urmă n-ar putea niciodată ajunge la u·ri · grad suficient de exactitate în ideile , preceptele şi raţionarhimtele· sale. Artele frumoase, în întregul lor nu sînt altceva decit atiiudin.Lşi o ima me avieti iomenŞLi,_i!LYari! tt'a ei ,si uaţijj e trezesc în noi sentimente diferite , de aproba,re sau condamnare , admiraţie sau batjocură, potrivit cu calităţile obiectului pe care ni-l înfăţişează. Un artist va fi iiiai bine pregătit pentru a izbîndi în această întreprindere da,că, pe lîngă un gust delicat şi o înţelegere uşoară, va av�a �i o cunoaştere exactă a alcătuirii lăuntrice şi a operaţiilor inte­ lectului, a modului cum lucrează pasiunile şi feluritelţ:J specii V

·- -

·

·

DESPRE

DIFERITELE

SPECII

DE

FILOSOFII:

93

·de sentimente care fac să se deosebească viciul de virtute. Oricit · de anevoioasă ar putea apărea această investigaţie sau -cercetare îndreptată spre ceea ce este lăuntric, ea este totuşi necesară, într-o anumit ă măsură, celor care Yor să descrie •CU succes manifestările vizibile si e xterioare ale vietii si moravurilor. Anatomistul infătise � ză ochiului nos tru oh ie d­ tele cele mai h idoase �i respi� gătoare , dar ştiinţa sa va fi folositoare p ictorului în schiţarea conturului unei Yencre sau al unei Elene. In timp ce acesta din urmă întrebuinţează •Cele mai vii culori şi dă figurilor sale înfăţişările cele mai .graţioase şi mai fermecătoare . e l nu trebuie , totodată, să :piardă din Yedere alcătuirea internă a corpului omenesc, poziţia muşchilor, articularea oaselor, funcţia şi forma fie­ .cărei părţi sau organ. Exactitatea serveşte, de fiecare dată, :pentru a da expresie frumuseţii, după cum rigoarea raţionării ·exprimă sentimentul delicat. În zadar am încerca să o înăl­ ·ţăm pe una pe socoteala celeilalte. Pe ·lîngă acestea, putem observa în fiecare art ă sau profe­ :siune; chiar şi în acelea care sînt cele mai apropiate de viaţă ·şi de aată l o c m a i Jni. Sjngura .:' ale el e a e l i be ra p e l o c ştiin ţ a de aceste chesti uni -ubs c t n·•J e s te de a cerce t a în mod se r i os n atura i nte le c t ulu i ()rrt eJW!'C şi · l r a arăta, pri n t r - o analiză e xactă a puterilot· şi ·�·apm·;tă ţ ilor ;;ale, c ă el nu e s te c î t u şi de p uţ in in s tare s ă ·dezJere ch» s t i u n i atît de în el e p ă rt ate ş i de gre�1 de inţ e le s. Va tr.,. b u i să lm'lm asupt·a 1 1 0 a s t ră a c e a s t ă o s te n e a hl. p e nt ru a ptr Le;l t răi, ,J., aici î nc o lo , fărcl. grij ă. Trebuie să cul ti,·ăm cu :>.:Tijii. me tafizi,:·a ade v ărat ă , pe n t i'U a o d i s t r uge pe cea fals ă : -. a u nt :n traf�tcuU\. N e p i't s a re a c we ii ap ăr· ă pe u n i i d r� ace a s t ă J'i lo�nEe in�» lc\t oare este co vir·ş i t ă , la al ţ i i d e c u riozitate ; ·i xi� t A m u l t e '

,

,

?

o a!&_ gli si C LL. usurinţă ru:hiu.L nu 3·dJ�:c\ te i j_rclle.x.ioJl)., . }tl1ele lin i i si h •J t_ar·e care. .l s e pară şi ]!:_ d istipg u neJe ....d e altele. "\cm:i (J obi» et c s i n t p re a subt ile pe n tru a răm ine mult t i rn p �ub ;weeasi infcUi sare si i n aceeasi stal'e ; e le t 1·ehuie s {t fie inţeJe�· e d i ;1 t r-•) c!'a t ă pr in t •· o p ăt r u'n de re s u perioară, c a r e este un d :- p :ute d e lo c ne i nse m n ată a �tiin t e�i s� limit?�ză la c tnloaşt+> I'•' a d iferitelor o peraţiuni ale 'spirit u l u i , la sepa­ ·

.

-

l ' cU'�) a

lor undo> de a l t e le clasificar·ea lor

acel1:i a aro> n .

,

ad eeva t ă şi cm-eetart>a află în văluite atunci

�ord i n i i n c a 1·e ele se

cind c}evin o) biect al r�fle c ţ i e i ş i cercetării . Această sarc i n ă. a

onfonăi·i[ �i d iscriminării. l i psită de orice mer-it

c i t tim p

96

DAVID HUME

poartă asupra corpurilor e x terio a r e , a obiectelor simţurilor noastre , c îşt i g ă în Y alo are cînd se înd r ea pt ă asupra ope r.a ţ i ilm· s p iri t u l u i în raport cu greutatea şi t ruda pe care le Îl:ţim pi ­ năm in î nd e p li n i r e a ei. Şi, dacă nu putem trece dincolo d e a ce a s t ă geografie me ntală s au d escr i e r e a p ărţ i l or cli;s tincte şi pu t e r ilor spiritului, este totuşi o satisfacli\3 ' e a fi a · un . _a!Jt d e depar t e . Şi c u cît a r putea a p area aceastiC ştnnţ ă mai ev1denfă-(şl ea nu este defel ceva de la sine înţeles ) , c u a t î t m ai condamnabilă va fi ne s o coti re a ei de c ătre toti cei c e a s pi r ă la cunoaştere şi la filosofie. ' .

Nu p o ate stărui nici o bănuială că această ştiinţ.ă ar fi ne�igură şi himerică, dacă nu dorim să în t r eţ i n e m un .sc e pti ­ cism pe d e -a- n t re gul distrugător pentru orice speculaţie şi chiar pe ntru acţiune. l\'u încape îndoială că spiritul · este înze strat c u o seamă d e p u t e r i şi facult ăţi, că aceste' puteri s e d eos eb e sc unele d e altele. c ă c e e a c e este cu adevărat diferit pentru p e r cep ţ i a imediată poate fi distins şi în refl e c ţi e şi c ă , prin urmare, există un adevăr şi o eroare în t oat e tmun­ ţurile a su pr a acestui subiect care nu se află dincolo d e : cap aci ­ tatea de c up ri n d e re a inte le ctului omenesc. Sînt mqlte di s ­ tincţii. clare de acest fel, ca a c e l e a dintre voinţă şi intelect , dintre imaginaţie şi pasiuni , care sînt la îndemîna pute rii d e în ţe l e g e r e a oricărei fiinţe omeneşti. Iar d i stin cţiile mai subtile şi mai filosofic e , cu toate c ă sînt mai greu d e în.ţeles, nu sînt mai puţin reale ş i certe. E xemple d e succes îri a s e ­ menea: cercetări, îndeosebi în ultimul timp, ne pot· da o noţiune inai justă des p r e certitudinea şi soliditatea a c e st ei 1 ra m ur i a cunoaşterii. Şi Ya trebui oare să apreci em d re p t : m erituoasă munca unui cercet ător care ne d ă un sistem ade­ Yărat al planetelor, d e terminînd poziţia şi ordinea acestor corpuri îndepărtate, în timp ce sîntem înclinaţi să treGem . cu ...-e derea pe cei care, cu atît de mult succ e s , circumscr'iu domeniile spiritului , ce ne e ste atît de a p r o a p e ? 9 . Dar, nu

putem , oare , spera c ă filosofia, dacă

este

cul­

t iYa t ă cu gri j ă şi î ncuraja t ă de atenţia publicului, poate duce c e i'cctările sale mai departe şi de s c o p e r i , c e l puţin " într-o a num i t ă măsură, izvoarele secrete şi principiile prin care spiritul uman este pus în mişcare in acţiunile sale.? :rviultă ne m e , astronomii s-au m u l ţum it s ă d e r ive d i n fenomene m işc ăr i l

e

ad e v ărat e ,

p înă. cîn d , în c ele din

ordinea şi m ărimea corpurilor c ere şti , urmă, a apărut un cercetător care :pare

·

DESPRE

DIFERITELE

SPECII

DE

FILOSOFIE

97

să fi determinat, prin cel mai fericit raţionament, legile şi forţele prin care sint guvernate şi conduse mişcările de revo­ luţie ale planetelor. Lucrări asemănătoare au fost realizate şi in ceea ce priveşte alte părţi ale naturii. Şi nu există nici un motiv pentru a nu spera intr-un succes asemănător in cerce­ tările noastre asupra puterilor şi organizării mentale, dacă vom proceda cu acelaşi talent şi cu aceeaşi precauţie. Este probabil ca o operaţie şi un principiu al spiritului să depindă de un altul, şi acesta, la rîndul său, să poată fi redus Ia unul mai general şi mai universal : şi �al i reu să d�inăm cu e xactitat�_.s�t de de arte EQ,t_fi ţ!§._e_ay�şte _qerceţări inainte şi chiar dupa o îq�rcare făcută cu _grjj ă. Un lucru este sigur, şi anume acela că astfel de încercări se fac zilnic chiar de către cei care filosofează în modul cel mai neglijent. Or, prima cerinţă este de a ne angaja în această întreprindere cu cea mai mare grij ă şi atenţie ; căci dacă nu depăşeşte limitele puterilor intelectului omenesc, e� putea fi duSă tn cele din urmă la bun sfitşrt ; Iar in cazul contrar, ea va fi respinsă cu o anumita incredere şi siguranţă. Această din urmă con­ cluzie nu este, desigur, de dorit şi nici nu trebuie să fie îmbră­ ţişată prea repede. Căci dacă am accepta o asemenea concluzie, nu ar pierde oare această specie de filosofie mult din frumu­ seţea şi valoarea ei ? Considerînd marea mulţime şi diversitate a acelor acţiuni ce trezesc aprobarea sau dezaprobarea noastră, moraliştii au fost obişnuiţi, pină acum, să caute anumite principii comune, de care ar putea depinde această varietate de sentimente. Şi deşi, datorită pasiunii lor pentru descope­ u enera , �i au mers uneori prea departe , rirea unui lp trebuie să recunoaştem, totuşi, că incercarea lor de a găsi anumite principii generale, la care să poată fi reduse, in mod tndreptăţit, toate viciile şi virtuţile, este de înţeles. Aceeaşi a fost străduinţa criticilor *, Iogicienilor şi chiar a teoreti­ cienilor politicii. Incercările lor nu au fost pe de-a-ntregul nereuşite şi este probabil că un timp mai indelungat, o mai mare exactitate şi o muncă mai incordată vor duce aceste ştiinţe încă mai aproape de perfecţiune. A renunţa, dintr-o dată, Ia toate pretenţiile de acest fel poate fi considerat , pe drept, ca mai nechibzuit, mai pripit şi mai dogmatic decit cea mai indrăzneaţă şi mai categorică filosofie care a

�

•

Hume ti are in vedere pe cei numiţi astăzi esteticieni (n. tr.)

98

DAVID HUME

incercat vreodată să impună omenirii prescripţiile şi princj1 piile sale rigide. ,

10. Şi dacă se intimplă ca aceste consideraţii cu privire la natura omenească să pară abstracte şi greu de tnţeles ? Aceasta nu sprijină presupunerea că sint false. Dimpotrivă, pare imposibil ca ceea ce a scăpat pînă acum atîtor filosofi înţelepţi ŞI pro U,EZI ar putea fi evident şi uşor. Şi oricit , astfel de descoperire. Da că s iritul nu este impins de argu­ mente să facă acest p as-: va_t!'� ui sa fieindemnat de un alt principiu cu aceeaşi greutate şi autoritate ; iar acest-principiu !şi va păstra in��a_ a.1iL tim.p -*lît natllUL.Qmenjlasc�_va _ Care ar fi acest principiu, este o intrebare c& rămîne aceeaşi. merită osteneala cercetării.

{

35./ Să presupunem că un om, inzestrat cu cele mai puter­ ' ' iec Tacultăţi ale raţiunii şi reflecţiei, ar fi adus dintr-o dată lu ucuastă lume ; el ar observa, desigur, numaidecit, o succe­ H Î u r r o continuă de obiecte şi un eveniment urmind altuia,. e l u l' 1 1 11 va fi capabil să descopere nimic altceva. El nu va fi. 1 1 1 A t l l l'fl, Ia început, să ajungă prin nici un raţionament�la.

· 120

DAVID HUME

ideea de cauză şi de efect,· deoarece puterile particulare , prin -care sînt realizate acţiunile naturale, nu apar niciodată simţu­ rilor ; şi nici nu este chibzuit să conchidem, numai pentru că un eveniment il precede, intr-un caz, pe altul, că unul este .cauza, iar celălalt efectul. lăturarea lor poate fi arbitrară -şi întîmplătoare. S-ar putea să nu existe nici un temei pentru .a deriva existenţa unuia din apariţia celuilalt. I�tr-un cuvînt, .un asemenea om, dacă nu are mai multă experienţă, nu va put&aJOI:@!Jla niciodată presupuneri sau raţionamente cu privire la fapJ,e-şi nu ya putea să se asigure de ceva, dincolo .de ceea ce a fo st nemijlocit dat memoriei şi simţurilor sale. Să presupunem mai departe că acest om a dobindit mai multă experienţă şi a trăit destulă vreme pe lume incit să poată observa că obiecte sau evenimente familiare sînt mereu .alăturate. Care va fi qr.w.area.. acestei e xperienţe ? El va deriva indată exist�i obiect din apariţia celuilalt. Totuşi, el t!'u a dobîndit prin intreaga sa experienţă vreo idee ori cunoaş­ tere a puterii ascunse prin care un obiect dă naştere altuia şi nici nu este cond p rin vreun demers raţional, să tragă a­ ·Ceastă COncluzie i totuşi__el se Vede silit Să 6 tragă\ Şi chiar 0 mtelectul său nu participă- in nici un dacă ar fi convins ca f el la această operaţie, el ar continua totuşi să gîndească in . acelaşi fel. Există, aşadar, un alt principiu care il determină să formuleze o asemenea concluzie.

�

r$

36. Acest principiu este obişnuinţa ( custom) sau deprin­ .derea (habit)./Căci ori de cite ori repetarea vreunui act sau a

vl'eunei operaţii particu1are produce o înclinaţie de a reînnoi acelaşi act sau operaţie fără a fi impinşi de vreun raţionament ·sau demers al intelectului, noi spunem intotdeauna că această tendinţă este efectul obişnuinţeţ/ Folosind acest cuvînt, nu pretindem să fi dezvăluit temeiul ultim al unei astfel de tendinţe. Noi atragem doar atenţia asupra unui principiu al naturii omeneşti care este in mod universal _acceptat şi .care este bine cunoscut prin efectele sale. Probabil că nu putem împinge cercetările noastre mai departe sau să pre­ tindem să determinăm cauza acestei cauze , ci tr,!Jbuie să ne mulţumim cu el, ca principiu ultim, p� care-I putem stabili, t .a.!_.ţutur.o1. concluziilor noastre provenite dm experhlnţă. Putem să fim pe deplin mulţumiţi că putem merge atî de .departe şi nu trebuie să ne plîngem de îngustimea facultăţilor .noastre pe motivul că ele nu pot să ne ducă mai departe.

DEZLEGAREA SCEPTIC.-\ A ACESTOR

INDOIELI

121

�i este sigur că propunem aici cel puţin o propoziţie foarte in Le ligibilă, dacă nu una adevărată, cind afirmăm c ă pe baza {dăturării statornice a două obiecte - ca de exemplu, căl­ d u ră şi flacără, greutate şi soliditate - doar obişnuinţ.a ne ilitate şi siguranţă reg u l ilor derivate din studiu şi reflecţie. Dar in ciuda faptului că această distincţie este acceptată în mod u u i versal în toate situaţiile vieţii, atît in viaţa activă, cît şi In specu-

�

� ·

•

122

DAVID HUME

Obişn\linţa .este, -�şadar, marea călăuză a vieţii. Numai acest principiu face experienţa noastră folositoare şi ne deter­ mină să aşteptăm in viitor o desfăşurare a evenimentelor ase­ mănătoare cu aceea care a apărut in trecut. Fără influenţa obişnuinţej noi -am şti absolut nimic despre fapţe, in afara a c� ce se prezintă in mod nemijlocit memoriei şi simţurilor. Nu am şti niciodată cum să potrivim mijloacele cu scopurile Bau să _!ntrebuinţăm puterile noastre naturale in producerea

----

laţie, nu voi ezita să declar că ea este, în fond, eronată sau, cel puţin, superficială. Dacă examinăm acele argumente care, în oricare dintre ştiinţele amintite mai sus, sînt presupuse a fi doar rezultate ale raţionării şi reflecţiei, vom găsi că ele conduc, în cele din urmă, la un principiu general sau la o concluzie pentru care nu putem stabili nici un temei tn afara observaţiei şi experienţei. Singura diferenţă dintre ele şi acele reguli care sint considerate In mod obişnuit drept rezultat al experienţei pure este aceea că primele nu pot fi stabilite fără vreun proces de gîn­ dire şi fără o anumită reflecţie asupra a ceea ce am observat, necesare pentru a deosebi împrejurările şi a trage concluzii, pe cind In ultimele, evenimentul cunoscut prin experienţă este în mod exact şi pe deplin identic cu ceea ce noi derivăm drept rezultat al unei anumite situaţii p articulare. Istoria domniei lui TI BERIUS sau NERO ne face să ne temem de o tiranie asemănătoare dacă monarhii noştri ar fi eliberaţi de restricţiile legilor şi p arlamentelor. Dar chiar şi observarea oricărei înşelătorii sau cruzimi In viaţa particulară ajunge pentru a ne trezi, dacă reflectăm puţin, aceeaşi teamă. Căci ea serveşte ca exemplu al corupţiei naturii om1meşti şi ne arată primejdia la care ne expunem acordind o deplină incredere unei fiinţe omeneşti. în ambele cazuri, experienţa este In cele din urmă fundamentul deducţiilor şi conclu­ ziilor noastre. Nu există nici un om, oricît de tînăr şi de lipsit de experienţă ar fi, care să nu-şi fi format ptin observaţie multe reguli generale şi juste cu privire la treburile omeneşti şi la conducerea vieţii. Trebuie să recu­ noaştem lnsă că, atunci cind un om ajunge să le aplice, el va fi foarte supus greşelii, pînă ce atit trecerea timpului cit şi alte experienţe nu vor lărgi aceste reguli şi ti vor învăţa folosirea şi aplicarea lor p otri­ vită. fn toate situaţiile şi întîmplările există multe împrejurări particulare şi aparent nelnsemnate pe care nici chiar omul cel mai Inzestrat nu este dintru Inceput In stare să le vadă, deşi de ele depinde pe de-a-ntregul justeţea concluziilor şi, prin urmare, prudenţa purtării sale. Fără a mai aminti că la un tînăr începător observaţiile cu caracter general şi regulile nu apar Intotdeauna In momentul p otrivit şi nici nu p ot fi aplicate imediat cu calmul şi discernămintul ce sint de dorit. Adevărul este că un ginditor neexperimentat nu at mai fi cîtuşi de puţin un ginditor dacă ar fi cu totul lipsit de experienţ� ; şi dacă acor­ dăm oricui acest calificativ, li dăm doar un sens relativ, presupunind că el are experienţă Intr-un grad mai mic şi mai imperfect.

DEZLEGAREA SCEPTICĂ A ACESTOR INDOIELI

123

v reunui efect. Ar fi sfirşitul oricărei acţiuni qa şi al celei mai bune părţi din speculaţiile noastre.

37. Dar aici ar fi potrivit să observăm că, deşi concluziile noastre din experienţă ne poartă dincolo de ceea ce ne dau memoria şi simţurile noastre, asigurîndu-ne în ceea ce pri­ veşte faptele ce s-au petrecut in locurile cele mai depărtate şi in epocile cele mai îndepărtate, totuşi anumite fapte de la care plecăm pentru a trage aceste concluzii trebuie să fie intotdeauna prezente simţurilor sau memoriei. Un om care ar descoperi intr-un ţinut pustiu vestigiile unor clădiri impo­ zante ar conchide că acel ţinut a fost stăpînit în vremuri străvechi de locuitori civilizaţi. Dar, dacă nimic din toate acestea nu i s-ar fi înfăţişat, nu ar fi putut formula niciodată o astfel de concluzie. Noi aflăm din istorie de evenimentele epocilor trecute dar, in acest caz, trebuie să studiem volumele in care este conţinută această instrucţie şi apoi să mergem de la o mărturie la alta, pînă cînd ajungem la martorii oculari şi spectatorii acestor îndepărtate evenimente. lntr-un cuvînt, dacă nu pornim de la vreun fapt prezent memoriei şi simţu­ rilor, raţionamentele noastre vor fi pur ipotetice şi, oricum ar fi legate verigile particulare unele cu altele , intregul lanţ al deducţiilor nu va avea nimic pentru a-l susţine şi noi nu vom putea ajunge vreodată cu ajutorul lui la cunoaşterea vreunei existente ' reale. Dacă vă intreb de ce acordati ' încre­ dere unui fapt pe care îl relataţi, va trebui să-mi daţi un temei oarecare şi acest temei va fi un alt fapt, legat cu acesta. Dar de vreme ce nu puteţi proceda în acest fel in infinitum, va trebui să vă opriţi, în cele din urmă, la un fapt care vă este prezent memoriei sau simţurilor sau va trebui să recunoaşteţi că credinţa voastră este pe de-a-ntregul neîntemeiată.

fiFJ Care este, acum, concluzia întregii discuţii ? Ea

este simplă, deşi, trebuie recunoscut, destul de îndepărtată de teoriile obişnuite ale filosofiei. Orice credinţă (belief) cu pri vire la fapte sau existenţa reală provine numai dintr-un obiect oarecare prezent me�oriei sau simţuriror, şi dintr-o n l uturare obişnuită intre acesta şi un alt obiect oarecare . Sau, cu alte cuvinte·, găsindu-se în multe cazuri că două feluri de obiecte flacără şi căldură, zăpadă şi frig - au fost întot­ d o a u n a legate intre ele, atunci, dacă flacăra sau zăpada se vor pr·ezenta din nou simţurilor, spiritul este indemnat de ob i�u u i n ţă să se aştepte la căldură sau la frig şi să creadă că una

-

124

DAVID HUME

o astfel de calitate există şi ni se va dezvălui la o examinare mai atentă. Această credinţă este rezultatul necesar al punerii spiritului în asemenea împrejurări. Este o operaţie a sufletului tot atît de inevitabilă într-o asemenea situaţie ca şi senti­ mentul iubirii, cînd ni se face binele, sau al duşmăniei, cind ni se face răul. Toate aceste operaţii sînt un fel de instincte naturale , pe care nici un raţionament sau demers al gindirii şi intelectului nu sint in măsură nici să le producă, nici să le preîntîmpine. . Ajunşi în acest punct, ne-ar fi îngăduit să ne oprim in cercetările noastre filosofice. In multe privinţe nu vom putea face niciodată vreun singur pas mai departe şi in toate pri­ vinţele trebuie să terminăm, in cele din urmă, aici, după cele mai sîrguincioase şi profunde cercetări. Dar curiozitatea noastră va fi de iertat, poate chiar lăudabilă, dacă ea ne va conduce spre încă alte cercetări şi ne va face să examinăm mai exact natura acestei credinţe şi a alăturării obişnuite din care ea derivă. In acest fel am putea găsi unele explicaţii şi analogii care ii vor satisface cel puţin pe acei care iubesc ştiinţele abstracte şi pot fi delectaţi cu speculaţii, care, oricit ar fi ele de exacte, pot cuprinde , totuşi, un dram de îndoială şi nesiguranţă. Cit priveşte cititorii cu alte gusturi, partea ce rămîne din această secţiune nu este scrisă pentru ei, iar cercetările ce urmează pot fi bine înţelese, dacă ea va fi lăsată la o parte. PARTEA a II-a

39. Nimic nu este mai liber decit im_l!ginaţia .QIDJllni ; şi, deşi ea nu poate depăşi acel fond originar al ideilor furni­ zate de simţurile interne şi externe, ea are o putere nelimitată de a amesteca, combina, separa şi împărţi aceste idei, dînd naştere unei mari varietăţi de ficţiuni şi viziuni. Ea poate născoci un şir de evenimente care să aibă toate aparenţele realităţii, le poate atribui un loc anume in timp şi spaţiu, le poate concepe ca existente şi le poate zugrăvi in toate amănuntele ce aparţin unui fapt istoric in care crede cu cea mai mare siguranţă. In ce constă, deci, diferenţa intre o astfel de ficţiune şi o credinţă ?· Ea nu stă pur şi simplu intr-o anumită idee ce se adaugă acesteia din urmă, astfel încît să forţeze asentimentul nostru, ceva ce lipseşte oricărei ficţiuni cunoscute . Căci întrucît spiritul are putere asupra

DEZLEGAREA SCEPTICĂ A ACESTOR !NDOIELI

125

t u turor ideilor sale, el ar putea adăuga după plac ace astă ·i d e e particulară oricărei ficţiuni şi, prin urmare, ar fi liber H u creadă orice doreşte. Or, prin e xperienţa zilnică aflăm tocmai contrariul. In reprezentarea noastră, putem să legăm capul unui om de corpul unui cal, dar nu este in puterea 110astră să credem că un astfel de animal a existat \Teo­ Jată in mod real. /Urmează aşadai.'_, că diferenta dintre ficţiune şi �rWHă constă dintr-un anumit sentiment sau simtămint care se· ndaugă celei din urmă, iar nu_celei dintii, 'simţămînt care� n u depinde _sle voinţJ.f"-: :şL nu poate fi produs după plac._ El trebuie să fie provocat de natură, ca toate celelalte sentimente ;.1i trebuie să ia naştere din situaţia particulară in care spiritul se află in orice împrejurări determinate. Ori de cite ori un obiect se prezintă memoriei sau simţurilor, e l conduce imediat imaginatia, prin forta obisnuintei, să-si r·e prezinte obiectul care este 'de obicei legat de �1, ia� ace ast'ă reprezentare este însoţită de un simţămînt sau sentiment d i ferit de reveriile vagi ale fanteziei. In aceasta constă lntr·eaga natură a credinţei. Căci după cum nu există nici u n fapt in care să credem aşa de ferm încît să nu putem concepe contrariul său, tot aşa intre ideea căreia ii acordăm consimţămîntul nostru şi cea pe care o respingem nu ar e x ista nici o diferentă dacă nu ar fi un anumit sentiment care o deosebeşte p� una de cealaltă. Dacă văd o bilă de b i liard mişcindu-se spre alta, pe o masă netedă, îmi voi putea reprezenta cu uşurinţă oprirea ei după atingerea cu cealaltă. A ceastă reprezentare nu conţine nici o contradicţie , dar simţămîntul care i se asociază e ste foarte diferit de acela are însoţeşte reprezentarea impulsului şi a comuniGării m işcării de la o bilă la alta. _

40. Dacă încercăm să dăm o definiţie .acestui simţămînt vom găsi poate că aceasta este o ' sarcină foarte grea, dacă nu chiar imposibilă ; este ca şi cum ne-am strădui să definim senzaţia frigului sau afectul mîniei unei fiinţe care nu a avut n iciodată asemenea simţăminte. Numele adevărat_, potrivit �i propriu al acestui simţămînt �sfe credinţă� şi nimănui nu i e ste neclar înţelesul acestui termen, deoarece orice om, 1 n orice moment, este conştient de sentimentul reprezentat 1 prin el. Cu toate acestea, nu este nepotrivit să încercăm o descriere a acestui sentiment, în speranţa că am putea

126

DAVID

HUME

ajunge in acest fel la cîteva analogii care să poată contribui la mai buna lui explicaţie. Zic, deci, că o credinţă nu este nimic altceva decit o reprezentare mai int_en�ă, mai vie , mai viguroasă, mai fermă şi mai stabilă a unui obiecţ, dEcit ·ceea ce imaginaţia singură este vreodată in stare să atingă. Această varietate a termenilor, care poate părea atit de nefi­ losofică, urmăreşte doar să exprime acest act al spiritului care face ca realităţile, sau ceea ce este luat drept realitate , să fie mai prezente pentru noi decît ficţiunile , să aibă o greu­ tate mai mare în gindire şi o influenţă superioară asupra afectelor şi a imaginaţiei. Presupunind că sintem de acord ln fond, este de prisos să discutăm despre termeni. Imaginaţia are putere asupra tuturor ideilor ei, le poate lega, amesteca, şi schimba in toate felurile posibile. Ea poate să-şi reprezinte obiecte fictive cu toate determinările de loc şi timp, le poate lnfăţişa ochilor noştri intr-un anumit fel, in culorile lor adevărate, intocmai aşa cum ar fi putut exista. Dar, deoarece este imposibil ca această facultate a ima inatiei să poată atinge vreodată prin ea insăşi credinţa, este evident că aceasta din urmă constă nu ll!it in natura particulară a idei­ lor sau ordinea lor, ci in modul cum sint ele reprezentate şi cum le simte spmtul. Recunosc că acest simţămînt sau mod de reprezentare nu poate fi explicat in mod perfect. Putem intrebuinţa cuvinte care exprimă ceva apropiat. Numele său adevărat şi propriu, însă, aşa după cum am observat inainte , este credinţa, un termen pe care fiecare il înţelege îndeajuns in viaţa de fiecare zi. Iar în filosofie nu putem merge mai departe de afirmaţia că o /credinţă­ este ceva simţit de spirit, şi anume ceva ce deosebeşte ideile judecăţii de ficţiunile !maginaţiei.�a conferă ideilor mai multă greutate şi influenţă, le face să pară de mai mare insemnă­ tate_,_ le_ întipăreşte in spirit, face din ele principiul ce stă­ pîneşte acţiunile noastre. De exemplu, ascult acum vocea unei persoane cunoscute , iar sunetul vine ca din incăperea alăturat ă. Această impresie a simţurilor mele imi îndreaptă imediat gîndul spre această persoană şi spre toate obiectele care o înconjoară. Mi le zugrăvesc mie insumi ca existind ln prezent, cu aceleaşi calităţi şi relaţii pe care ştiam mai inainte că le au. Aceste idei pun stăpînire cu mai multă repeziciune pe spiritul meu decit idei despre un castel ferme­ cat. Ele sint resimţite astfel şi au, ln toate privinţele, o mai

DEZLEGAREA SCEPTICĂ A ACESTO R INDOIELI

127

" ' " '''l i n fl uenţă, cind este vorba să provoace plăcere sau d u rn ro, bucurie sau mîhnire. S/1 considerăm, deci, această doctrină in intregul ei şi să u d e n i tu m că sentimentul credintei nu este nimic altceva decît 1 1 1 1 1 1 1 0L r i n ţăm puterile naturale , fie pentru a face bine, fie pentru 1t ocoli . r�ul. . Aceia care găsesc plăcere în descopflrirea şi ·on templarea cauzelor fin ale au aici un cîmp larg in C(lre îşi pot exercita uimirea si admiratia. 1 1 •1t l.•

.

,

'

45. Ca o altă confirmare a teoriei de mai sus, voi adăuga < : i"i dat fiind că această operaţie a spiritului, prin care derivăm d · cte asem ănătoare din cauze asemănătoare şi ()ice ()ersa, este atît de esenţială pentru supravieţuirea tuturor făpturilor omeneşti, nu este probabil ca ea să fie încredinţată deduc ţiilor ln şelătoare ale raţiunii noastre. Aceasta este înceată in ope­ rn ţiile ei, nu apare deloc în timpul primilor ani ai copi lăriei i este, in cel mai bun caz, foarte expusă erorii şi greşelii, la orice vîrstă sau in orice perioadă a vieţii omeneşti. Este mai conform cu înţelepciunea obişnuită a naturii, ca o acti­ v i tate atît de necesară a .spiritului să fie asigurată, prin vreun i n s tinct sau vreo tendinţă mecanică, ce se pot sustrage greşrlii în operaţiile lor, se pot arăta odată cu primele începuturi n le vieţii şi gîndirii şi pot fi independente de toate deducţiil laborioase ale intelectului. Asa c.pm natura ne-a învătat �;;" e �� ! Hă ne _întrel;>..iJPJ ăm � br , fărf! a _ � da Şt ; muşchilor şi nervilor prin care ele sînt mişcate, 1tot a stfel ' ă ca a s dit in noi un i�stinct care conduce gîndirea iti ..

� �

tr-o)

!32

DAVID

HUME

direcţie care se află în acord cu �a pe care a stabilit-o pentru Obiectele exterioare , deşi nu cunoaştem acele puteri şi forţe Mol i ·c o m a i mare claritate şi p1·ecizie decît cea pe care 1 1 1 1 fnf L a pahi li să o atingă pînă acum; Ideile complexe ar p 1 1 1.4 • 1J , f · vcntual, să fie cunoscute bine prin definiţie, care nu 0 1 H I P n ! e v a decît o enumerare a acelor părţi sau idei simple 1 : 11 r ·, · l ă concepem că mişcarea poate proveni din impuls decît ·cii pQate proveni din voinţă ? Tot ceea ce ştim este profunda noastră neştiinţă în amîndouă cazurile 7 • ·

Secţiunea X I I . N u este nevoie s ă examinez pe larg vis inertiae despre care se -vorbeşte atît de mult în noua filosofie şi care este atribuită materiei. Aflăm prin experienţă că un corp în repaus sau în mişcare rămîne 'pentru totdeauna în starea sa prezentă pînă cînd iese din ea prin acţiunea ·unei cauze noi şi că un corp împins ia de la corpul care-I împinge tot -atît de multă mişcare cîtă cîştigă el însuşi. Acestea sînt fapte. Cînd ;numim aceasta o vis inertiae nu facem altceva decît să desemnăm .aceste fapte, fără a pretinde că avem vreo idee despre forţa inerţiei ; tot aşa cum, atunci cînd vorbim despre gravitaţie, ne referim la anu­ •mite efecte, fără a înţelege acea forţă activă. Nu a fost niciodată în intenţia lui Sir Isaac Newton să răpească cauzelor secundare orice forţă sau energie, deşi unii dintre continuatorii săi s-au străduit să intemeieze această teorie pe autoritatea lui. Dimpotrivă, acel mare Jfilosof a recurs la un fluid eteric activ pentru a explica atracţia univer­ sală, CU toate Că el a fost atît de precaut Şi de modest înClt Să admită că aceasta este o simplă ipoteză asupra căreia nu trebuie să se insiste mai Inainte de a se face mai multe experienţe. Trebuie să :recunosc că există ceva extraordinar in soarta opiniilor. Descartes a sugerat 6 7

DESPRE IDEEA DE CONEXIUNE NECESAR�

PARTEA a ll-a 58. Să ne grăbim însă pentru a ajunge la o conclu�ie 1b acestei argumentări care s-a întins deja prea mult : ani .Y�u­ � sau conexiune necesară în toate· tat în zadar o idee de fortă sursele din care puteam p esupune că ar deriva. Am văzut. că, în cazuri singulare ale acţiunii corpurilor nu putem nici­ odată, nici.chiar prin cea mai pătrunzătoare cercetare, să_.c;l.es­ coperirn altceva .decît că un eveniment îl urmează pe. li\J.tu.I,. fără a fi în stare să înţelegem vreo forţă sau putere prin.. care acţioneaz.ă cauza sau vreo conexiune între ea şi presupus11I> ei efect:. Aceeaşi greutate apare dacă considerăm acţiv.n�Ie spiritului asupra corpului - unde observăm mişQ.area . tJlti­ mului urmind actului de voinţă al primului, dar nu şjnf.e�n, capabili să observăm sau să ne reprezentăm legătura ce uneşt.e­ laolaltă. ·mişcarea şi voinţa, sau energia prin care spiritul pro­ duce ace!lt· efect. Puterea voinţei asupra propriilor ei Ja4\pl­ tăţi şi. · idei nu este deloc mai lesne de înţeles : .astfel că, . îr1 totul, nu exist ă în Intreaga natură nici măcar un singur .�xern­ plu de conexiune pe care să ne-o putem reprezenta./ Toate evenimentele par pe de-a întregul desprinse unele de alte le şi separate. Un eveniment urmează altuia, dar noi nu puţem: niciodată -0bserva vreo legătură între ele. E le par să fi� rtlă­ turate ( conjoined) dar niciodată legate ( connected.) intre ele­ Şi cum nu putem ave a nici o idee despre un lucr1.1 care n.u s-a arătat niciodată simţurilor noastre externe sau simţului nostru lăuntric, concluzia necesară pare a fi aceea că noi­ nu avem nici o idee de conexiune sau putere în general şi că aceste cuvinte sînt absolut fără nici un înţeles, atunci,cînd sînt folosite, fie în raţionamentele filosofice, fie în viaţa obişnuită. .

59. Rămîne încă, totuşi, o cale de a evita această conclu­ zie , şi o sursă pe care noi nu am examinat-o încă. Cînd ni se înfăţişează un obiect sau eveniment natural, ne este imposi­ bil, oricît de mare ar fi perspicacitate a şi puterea noastră