Predica La Duminica Dupa Botezul Domnului [PDF]

Zitiervorschau

Predica la Duminica dupa Botezul Domnului

“Pocaiti-va caci s-a apropiat Imparatia cerurilor!” Iubiti credinciosi, Faptul ca Sf. Ioan Botezatorul si Mantuitorul folosesc ca indemn initial al propovaduirii lor: “Pocaiti-va!” nu este un lucru intamplator deoarece tocmai pocainta este inceputul pentru toate, pocainta este inceputul schimbarii. Pocainta este conditia initial pentru a ne face Temple ale Duhului Sfant. Dupa Botezul Domnului, Sf. Ioan a ramas, in continuare, sa boteze la Iordan, iar Mantuitorul a plecat in pustie pentru a se “pregati” inainte de inceperea propovaduirii Sale. Textul evanghelic de astazi este unul scurt, dar cu o foarte mare invatatura duhovniceasca. Mantuitorul, isi incepe propovaduirea plecand din patria Sa, Nazaret si mergand in Capernaum, langa mare. Motivul acestei calatorii aratat in textul evanghelic este acela al intemnitarii Sf. Ioan Botezatorul. Consecvent misiunii Sale dumnezeiesti, Mantuitorul, in ciuda intemnitarii si iminentei ucideri a Sf. Ioan, a plecat sa propovaduiasca Imparatia cerurilor. “Planurile lui Dumnezeu nu sunt ca planurile noastre” ne spune proorocul Isaia. In logica dumnezeiasca, alta trebuie sa fie atitudinea noastra fata de ceea ce se intampla in jurul nostru. Asa se explica faptul ca Domnul a plecat si l-a lasat pe Ioan intemnitat. Noi am spune ca este un gest egoist, dar iconomia dumnezeiasca depaseste puterea noastra de intelegere. Intelegerea noastra se rezuma uneori doar la a intelege rezultatul lucrari lui Dumnezeu din anumite situatii din viata noastra. Nu-I asa ca de multe ori i-am cerut ceva lui Dumnezeu si ne-am mahnit inauntrul nostru daca nu am primit? Dar in cele din urma, analizand situatia, am realizat ca a fost mai de folos “neimplinirea” cererii noastre si mai pagubitor pentru noi era daca Dumnezeu ne impinea cererea. In acelasi fel se intampla si in cazul Sf. Ioan: asa a considerat Dumnezeu ca este mai bine pentru Sf. Ioan. Mantuitorul a plecat sa propovaduiasca Imparatia lui Dumnezeu aici, pe pamant, lasand pe Inaintemergatorul sa merga si sa vesteasca aceeasi Imparatie celor din Iad.

Dar aprofundand mai bine Sfintele Evanghelii, putem gasi un inteles mult mai profund al acestei calatorii- nici un prooroc nu este bine primit in patria sa. Dar ce inseamna aceasta pentru noi? Trebuie sa reflectam la faptul ca am fost martorii Nasterii si Botezului Mantuitorului. Ne-au schimbat in vreun fel aceste doua evenimente in care ni se arata marea iubire de oameni a lui Dumnezeu care S-a smerit pe Sine luand fire omeneasca, nascandu-Se in pestera si culcandu-Se in iesle apoi tot din smerenie S-a lasat botezat in raul Iordan de catre un om? Toate aceste lucruri, Dumnezeu Le-a facut din iubire de oameni pentru a ne scoate pe noi din robia pacatului. Dumnezeu face o schimbare pentru noi: se face om. Oare noi suntem dispusi sa facem o schimbare in viata noastra pentru Dumnezeu? Nu-i asa ca de multe ori suntem indiferenti la indemnurile Mantuitorului prin care ne spune “Pocaiti-va” si astfel, prin asta ii aratam ca nu este binevenit inauntru nostru, in patria Sa? Mantuitorul pleaca sa vesteasca celor “din intuneric”. “Poporul ce sedea in intuneric a vazut lumina mare” cu aceste cuvinte ale proorocului Isaia, Sf. Ev. Matei ne arata ce a insemnat venirea Mantuitorului pentru cei din Capernaum. Cei din Galileea erau priviti de iudei ca fiind “in intuneric”, intrucat Iudeea se socotea ca purtatoare a Legii date de Dumnezeu lui Moise si se mandrea cu proorocii ei si cu Templul din Ierusalim, pe cand, despre Galileea sinedristii ii spuneau lui Nicodim ca “prooroc din Galileea nu se ridica”, iar despre galileeni ziceau ca nu cunosc Legea. Dar iata ca Iisus, proorocul proorocilor, tocmai de aici a ales sa isi inceapa propovaduirea, raspandind peste toate intinterile tinutului “o lumina mare”. Aici pune Domnul inceput misiunii sale printr-un mesaj simplu si concret: “Pocaiti-va caci s-a apropiat Imparatia cerurilor!” Pocainta nu presupune doar o parere de rau ci e nevoie de o schimbare, de reorientarea vietii. Pentru a face aceasta schimbare este nevoie atat de reflectare cat si de actiune. Reflectare pentru a sti incotro sa ne indreptam viata si actiune pentru a putea incepe pasii spre acea directie.

Cel mai important lucru este acela ca nu este timp de pierdut pentru ca “s-a apropiat Imparatia cerurilor”. Dar ce este imparatia cerurilor? Raspunsul acestei intrebari ni-l ofera Sf. Ap. Pavel care spune ca: “Imparatia lui Dumnezeu nu e mancare, nici bautura, ci sfintenie si pace si bucurie in Duhul Sfant.”. Imparatia lui Dumnezeu este viata traita in Hristos. El este lumina noastra, invatatorul nostru. Fiecare cuvant al invataturii Lui nu este altceva decat un indemn pentru a transforma pe omul launtric, a-l impaca cu Dumnezeu si a-l face sa duca o viata duhovniceasca placuta lui Dumnezeu. De aceea, atunci cand Mantuitorul spune ca “s-a apropiat imparatia cerurilor” nu face referire doar la Imparatia cereasca de dupa a doua venire, dupa Parusie, ci si la Imparatia lui Dumnezeu in general, iar inceputul Imparatiei Sale se face aici, pe pamant, unde duce o lupta cu atitudinea si mentalitatea noastra pamanteasca. Caci, cum spuneam, alta este logica pamanteasca si alta logica dumnezeiasca. Conform logicii omenesti, cel mai de pret lucru pe care il avem noi oamenii este, cu siguranta, viata. Dar stiti ce pretuieste Dumnezeu mai mult decat aceasta? A-ti da viata! Acum putem intelege de ce Mantuitorul, avand de ales intre viata de aici a Sf. Ioan si cealalta, a ales-o pe cea de dincolo. Pentru ca la El mai de pret este a-ti da viata, jertfindu-ti-o pentru aproapele. Vedeti ce mare prapastie s-a creat intre gandirea omeneasca si logica dumnezeiasca? Si asta s-a intamplat din cauza departarii tot mai mari a omului de Dumnezeu. Pe aceste doua logici insa, Hrisors vine si le uneste, dandu-le un sens unitar si aratand ca sensul vietii noastre pamantesti este viata cereasca. Nu am intelege nimic din viata noastra daca am trai pe pamant 70, 80 sau 90 de ani cu bune si cu rele si apoi am pieri o data pentru totdeauna fara incununarea vietii pamantesti cu cea cereasca. Abia viata de dincolo vine si da sens acesteia, de aceea viata aceasta, pamanteasca este “scoala” pentru cealalta, iar aceea este sensul ei. Sf. Parinti spun ca sensul vietii acesteia este dobandirea Duhului Sfant care ne va invata cum sa traim dincolo, in Imparatia Cerurilor, pe care o vesteste Hristos astazi, si care am spus ca se refera la comuniune cu El inca de aici. Asadar, daca vom invata sa pretuim mai mult jertfa decat viata, saracia, pe care o fericeste Hristos, decat bogatia si indurarea netreptatii,

in duh crestin, mai presus decat dreptatea, Imparatia Lui deja s-a salasluit intru noi. Sa incercam sa ne pregatim sis a experimentam inca de aici cee ace ne asteapta in viata de dincolo adica comuniunea cu Dumnezeu in tot ce nea cerut El, in aceasta logic ape care de multe ori nu o intelegem, dar prin credinta si intelepciune o vom putea descifra. Sa-l rugam pe Hristos, Invatatorului nostrum, Cel care ne-a daruit imparatia Sa inca din viata aceasta, in inimile noastre, sa faca din noi finite care sa-L cunoasca si sa-L slujeasca asa cum se cuvine aici pe pamant. SaI patrundem cu intelegerea logica Sa ca sa putem si noi trai conform invataturilor si logii Lui. Si asa facand, aici pe pamant, sa ajungem sa traim si fericirea cereasca Amin.