Predica La Duminica XVIII După Rusalii [PDF]

Zitiervorschau

Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii PESCUIREA MINUNATĂ „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”

Preacuvioși și preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți credincioși, Evanghelia Duminicii a XVIII-a după Rusalii ne înfăţişează o lucrare deosebită, săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos, care a rămas în memoria Bisericii sub numele de „pescuirea minunată“. Din această Evanghelie învăţăm mai multe adevăruri folositoare pentru viaţa noastră creştină şi pentru înţelegerea tainei mari a Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos şi a lucrării slujitorilor Lui în Biserica Sa cea sfântă. În primul rând, Evanghelia cu pescuirea minunată este dovada că puterea lui Dumnezeu se arată adesea la capătul puterilor oamenilor. În al doilea rând, Evanghelia ne arată că ajutorul lui Dumnezeu ni se dăruieşte după ce ascultăm cuvântul Lui şi după ce împlinim voia Lui. În al treilea rând, Evanghelia acestei duminici ne spune că harul lui Dumnezeu este mai presus de toată priceperea şi puterea omenească. Iar în al patrulea rând, această pericopă Evanghelică ne arată că adunarea oamenilor în Biserică se face prin harul dăruit de Hristos ucenicilor Săi. Aflăm din textul Evangheliei că Mântuitorul Iisus Hristos era înconjurat de mulţimi care-L îmbulzeau să asculte de la El cuvântul lui Dumnezeu.Ca să poată vorbi mai uşor mulţimilor adunate pe malul mării, văzând două corăbii trase la ţărm lângă care pescarii îşi curăţau mrejele lor, s-a urcat în cea a lui Simon-Petru şi i-a cerut să o depărteze puţin de mal. Astfel, şezând El în corabie, a început să înveţe mulţimile, făcând din corabie amvon, adică transformând un mijloc de a aduna peşti, într-un mijloc de a aduna oameni. După ce Hristos şi-a încheiat cuvântul de învăţătură adresat mulţimilor, i-a cerut lui Petru să meargă în larg, 1

unde este apa mai adâncă, şi apoi i-a poruncit: „aruncaţi mrejele voastre, ca să pescuiţi!“. Pentru Sfântul Apostol Petru, care era, ca şi ceilalţi însoţitori, pescar de meserie, a arunca mrejele pentru pescuit în miezul zilei era de-a dreptul de neconceput. În apele limpezi, cum sunt cele ale lacului Ghenizaret, pescuitul se făcea noaptea, nu ziua. A arunca mrejele în asemenea ape pe timpul zilei ar fi fost dovada celei mai naive nepriceperi, lucru semnalat de Simon, prin cuvintele: „Stăpâne, toată noaptea am trudit şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele“. Și iată că în scurt timp, Sfântul Apostol Petru şi cei care-l însoţeau au prins mulţime mare de peşti, spune Sfânta Evanghelie, încât aproape că se rupeau mrejele. Aceştia au făcut semn celor din corabia rămasă la mal, să le vină în ajutor. Şi au pus peştele în cele două corăbii, dar, spune Evanghelia, că atât de mare era numărul peştilor, încât cele două corăbii „erau gata să se scufunde“.Așadar Simon Petru a depășit orgoliul și conștiința competenței sale într-ale pescuitului și s-a supus cererii Învățătorului, iar drept consecință a ascultării a venit prinderea unei impresionante cantități de pește în condiții neprielnice de pescuit. Modalitatea în care s-a obţinut acea pradă l-a umplut de spaimă pe Simon, pe cei care erau împreună cu el şi pe Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, care se găseau împreună cu Simon. Este momentul de totală schimbare a cursului vieţii lui Simon, momentul în care el simte că tânărul rabin este mai mult decât pare, este mai mult decât îl crezuse Simon până în acel oment. De aceea, relatează evanghelistul, vine, se aruncă la picioarele lui Iisus şi-I spune „Doamne, pleacă de la mine, că sunt om păcătos“ (Lc.5,8). De data aceasta, Petru foloseşte cuvântul „Doamne“, care în Vechiul Testament se referea foarte des la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, păcătoşenia lui Simon Petru nu putea sta alături de atotputrenicia şi sfinţenia lui Dumnezeu.

2

Iată minunea, iată pescarii și cei ce priveau uimiți de pe mal după ce cu atata admirație ascultaseră cuvintele Mântuitorului, și totuși după această minune pescarii s-au umplut de spaimă deşi adunaseră în foarte scurt timp o cantitate imensă de peşte, după ce o noapte întreagă se osteniseră zadarnic și totuşi „nu bucurie, ci spaimă mare a cuprins sufletele pescarilor” ne spune evanghelistul. Reacţia lui Simon şi a celorlalţi nu este una care să înţeleagă faptul că au avut parte de un dar al lui Dumnezeu, ci una nefirească, de spaimă. Este spaima celui care s-a întâlnit efectiv şi cu totul altfel cu Dumnezeu, obişnuit fiind să-l perceapă pe Dumnezeu doar de departe. Ca pescar de profesie, Simon a înţeles însă că pescuirea în care fusese el însuşi implicat era mai mult decât o întâmplare fericită. Era un fapt extraordinar, era dovada unei revelaţii. În faţa acesteia şi-a simţit propriile-i dimensiuni, prea mici şi departe de sfinţenia lui Iisus. Frica ce la cuprins a ieşit poate din adânca smerenie ce l-a cuprins când l-a văzut pe Iisus cu totul altfel decât până atunci. În ascultare şi în smerenie, Simon l-a perceput pe Iisus într-o nouă lumină, cea adevărată. Vedem din textul Evangheliei că Mântuitorul Iisus Hristos a sesizat acest proces de conștiință a lui Sion căci îi spune: „nu-ţi fie frică; de acum înainte vei fi pescar de oameni“. Așadar observăm că Mântuitorul l-a încurajat pe Simon ba mai mult i-a făcut proorocia că din acel moment meseria lui, care presupunea răbdare, chibzuinţă, pricepere, stăruinţă, tenacitate şi înţelepciune va căpăta alte dimensiuni şi orientări, încât va deveni pescar de oameni. În încheiere, Evanghelia adaugă: „Şi trăgând corăbiile la uscat, au lăsat totul şi au mers după Dânsul“. Aceasta arată că întâlnirea cu Dumnezeu, cu Iisus, nu are menirea să sperie pe nimeni, ci să ilumineze, să atragă. Aşa a fost cu primii ucenici ai Mântuitorului şi cu toţi cei care, pe diverse căi, s-au întîlnit şi se întâlnesc cu Dumnezeu. Ştim că, din acel moment, Andrei şi Simon Petru, Iacob şi Ioan s-au pus sub ascultarea totală faţă de Iisus, devenind ucenici ai acestuia, lăsând totul pentru Hristos şi Evanghelia sa. Au devenit realmente pescari de oameni, în sensul că, după Pogorârea Duhului Sfânt, au prins în mrejele

3

Cuvântului Evangheliei mulţimi de oameni. Pescuirea minunată a început într-un fel în apele limpezi ale Genizaretului, a continuat şi continuă în valurile istoriei, fără ca adevăraţii pescari ai lui Hristos să pescuiască vreodată în ape tulburi. Au făcut aceasta pentru că în vieţile lor au ştiut să ierarhizeze priorităţile, nepunând nimic mai presus de Hristos. Iubiți credincioși Evanghelia de astăzi ne demonstrează că priceperea şi puterea oamenilor au limite, dar dincolo de aceste limite lucrează priceperea și puterea mai presus de înţelegere a lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Petru învaţă în corabie taina Bisericii, în sensul că marea este simbolul lumii, iar corabia este simbolul Bisericii lui Hristos, care ne trece de la viaţa pământească la viaţa cerească. Mântuitorul Iisus Hristos, ca desăvârşit Învăţător, arată ucenicilor Săi cum se va realiza taina Bisericii, cum ei, pescarii de peşti, sunt pregătiţi de El ca să devină pescari de oameni, care-i salvează pe oameni din adâncul păcatului și al morţii spirituale, pentru a dobândi mântuirea. Evanghelia ne arată, de asemenea, cum trebuie să ne comportăm în corabia mântuirii, adică în Biserică, atunci când Dumnezeu intervine pe neaşteptate în viaţa noastră. După ce mrejele au scos la suprafaţă mulţimea de peşti, Sfântul Apostol Petru i se adresează Mântuitorului, însă nu oricum, ci căzând în genunchi. De aici învăţăm că atunci când ne adresăm lui Dumnezeu, trebuie să o facem în stare de smerenie, de mulţumire și de recunoaştere a sfinţeniei lui Dumnezeu. Frați creștini, la fiecare Sfântă Liturghie arhiereul sau preotul rostește adesea cuvintele pe care sunt sigur că le-ați auzit:„Dumnezeule curățește-mă pe mine păcătosul și mă miluește”.De fapt aceste cuvinte nu sunt nimic altceva decât o reformulare a cuvintelor rostite de Sfântului Apostol Petru către Mântuitorul după pescuirea minunată „du-Te de la mine Doamne căci sunt om păcătos”

4

Înțelegem de aici că mesajul acestei Sfinte Evanghelii se adresează deopotrivă credincioșilor cât și slujitorilor Sfitei Biserici care trebuie să înveţe din această Evanghelie că orice reuşită pe care o au în misiune vine, în primul rând, nu ca urmare a ostenelilor proprii, ci ca urmare a harului lui Hristos, dăruit celor harnici, smeriţi şi ascultători de Dumnezeu. Frați creștini pescuirea miunată la care am luat și noi astăzi parte prin ascultarea cuvântului Evangheliei reprezintă un îndemn la cultivarea speranței chiar și în urma unor înfrângeri. Pescuirea minunată arată clar și concis faptul că nu e de folos să disperăm atunci când am eșuat ci de folos este să ne smerim și să cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru un nou început.Pescuirea minunată, minune ce marchează și chemarea la apostolat a lui Simon Petru, Ioan și Iacob, arată că nu tot timpul truda noastră ne este de folos și din acest motiv nu este răsplătită pe măsura ostenelii. Am văzut astăzi cum Mântuitorul a făcut din corabie biserică și din puntea corabiei, amvon, am văzut cum Mântuitorul a prefigurat prin mare lumea și din pescari a făcut apostoli.Acum trebuie să înțelgem cu toții că peștii din pildă suntem noi și că noi trebuie să ne lăsăm prinși în mreaja apostolilor, mreajă care nu reprezintă o capcană ci cuvântul călăuzitor spre mântuire cuvântul ce ne scoate din adâncul mării, din adâncul păcatului la lumina ce adevărată, la limanul cel dorit care este Hristos. Acum în încheiere să urmăm îndemnul I.P.S. Ioachim din poemul alcătuit la Evanghelia acestei Duminici: Simone, de ce ai teamă, că, nimic nu ai văzut, Veniţi acum după Mine şi vedea-veţi şi multmai mult! Veţi vedea cum şchiopii umblă, orbii căpătând vederea, Popoarele convertite vor dobândi mântuirea.

Veţi pleca în toată lumea ca nişte harnici pescari, Adunând în luntrea voastră împăraţi, sclavi sau tâlhari. Mreaja vă va fi cuvântul inspirat de Duhul Sfânt, Veţi întemeia biserici peste întregul pământ.

Au lăsat peşti, bărci şi mreje şi au plecat după El. Fraţi creştini, fii ai credinţei, vă rog să mă ascultaţi: Dacă Iisus vă cheamă, nu cumva să ezitaţi!

Auzind aceste vorbe cei trei fraţi, cuprinşi de zel,

AMIN !!!!

5