Predica La Sfantul Arhidiacon Stefan [PDF]

Zitiervorschau

PREDICĂ LA SFÂNTUL ARHIDIACON ŞTEFAN (Fapte 6 ; 7,1-60) Despre iertare şi rolul esenţial al acesteia în viaţa fiecărui creştin “Şi îngenunchind , a strigat cu glas mare:Doamne , nu le socoti lor păcatul acesta!Şi zicand acestea , a murit.”(Fap. 7,60) Iubiti credinciosi, Astăzi , a treia după Naşterea Domnului prăznuim pe Sfantul Arhidiacon Ştefan , cel dintâi mucenic al creştinilor. Dacă prin naşterea Sa cea mai presus de fire Hristos a adus în lume învăţătura despre iubire şi iertare , Sf. Arhidiacon Ştefan este cel dintâi care o aplică. Fraţi creştini, Din pericopa evanghelică ce s-a citit astăzi despre martiriul Sfântului Ştefan , desprindem o temă esenţială legată de virtutea iertării şi rolul ei în viaţa fiecărui creştin.Desprindem din exemplul vieţii Sfântului Stefan ,câteva învăţaturi despre iertare , dragoste şi jertfelnicie. Prezenţa lui în istorie e legată de situatia bisericii primare privind forma ei de organizare , căci după cum bine ştim după Inălţarea Domnului la cer , creştinii se adunau în case particulare unde săvârşeau frângerea pâinii ,organizau agape şi făceau colecte pentru săraci. In acea vreme , înmulţindu-se numărul ucenicilor , au apărut conflicte între iudeii elenişti şi evreii locali în problema trecerii ce vederea a văduvelor acestora de la împărţirea zilnică a hranei. Din această pricină , Apostolii “au chemat mulţimea ucenicilor” propunându-le să aleagă şapte bărbaţi plini de Duhul Sfânt care să fie rânduiţi pentru slujirea la mese. Au fost aleşi Ştefan , Filip, Prohor, Nicanor , Timon, Parmena şi Nicolae ce au fost aduşi 1

înaintea Apostolilor “care , rugându-se , şi-au pus mâinile peste ei” , adică i-au hirotonit în treapta de diacon. Dintre toţi aceştia s-a remarcat Ştefan ,care era plin de Duh Sfânt ,săvârşind semne şi minuni în popor. Fericitul Augustin mărturiseşte că aşa cum Petru este mai întâi între apostoli , aşa Sfântul Ştefan este cel dintâi dintre diaconi. Era iudeu de neam , din seminţia lui Avraam şi se crede ca ar fi studiat la şcoala înţeleptului Gamaliel. Din pricina înţelepciunii sale şi a spiritului său viu era invidiat de unii iudei care proveneau din sinagoga zisă “a libertinilor”, a acelor iudei din Cirene , Alexandria , Cilicia şi Asia. Aceştia îl acuzau pe Ştefan că rostea cuvinte de hule la adresa Legii sau a lui Dumnezeu , aducând chiar martori mincinoşi împotriva lui. Astfel Sfântul Ştefan a fost adus înaintea Sinedriului şi judecat pentru cele de care era învinuit. Se pare că preşedinţia Sinedriului o avea atunci tot Caiafa, cel care-L judecase şi pe Mântuitorul. Printre altele Sfântul Ştefan mai era acuzat că ar fi spus că “Iisus Nazarineanu va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise.”(Fap. 6,14). In momentul anchetei sale , cei care îl judecau , privindu-l , “au văzut faţa lui ca o faţă de înger”. In capitolul al şaptelea a cărţii Faptele Apostolilor , Sfântul Evanghelist Luca redă cuvântarea ţinută de Sfântul Ştefan înaintea Sinedriului. El face o incursiune în istoria poporului evreu pornind de la Patriarhul Avraam care s-a strămutat din porunca lui Dumnezeu din pământul caldeilor în Haran ,iar de acolo şi-a scos neamul din Mesopotamia ducându-l în Canaanul făgăduit. Apoi vorbeşte de Iacob şi cei doisprezece fii ai săi , care l-au vândut pe Iosif egiptenilor, dar el afland har de la Dumnezeu a avut trecere înaintea lui Faraon , regele Egiptului, punându-l mai mare peste Egipt şi peste casa lui.Cu ajutorul lui Iosif , fraţii şi tatăl său scapă de acea mare foamete care s-a abătut timp de şapte ani asupra Egiptului şi ţării Canaan. Apoi vorbeşte despre Moise , conducătorul poporului Israel în pământul făgăduinţei , despre David şi urmaşul acestuia Solomon.La finalul cuvântării sale, Sfântul Ştefan mustră atât comportamentul înaintaşilor celor de faţă , care i-au ucis pe prooroci , cât şi pe contemporani care stau „împotriva Duhului Sfânt , devenind „vânzători şi ucigaşi”. 2

Binenţeles că aceste acuze nu au rămas fără urmări , căci au produs indignare celor prezenţi, a căror ură împotriva lui atinsese cote maxime.Sfâtul Evanghelist Luca , relatează faptul că în acele momente Ştefan , “fiind plin de Duhul Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta Lui” după care a grăit:”Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”.Auzind aceste cuvinte , cei prezenţi s-au năpustit asupra lui , scoţându-l din Ierusalim şi bătându-l cu pietre.In faţa morţii nu s-a apărat, nu s-a împotrivit ucigaşilor lui , ci “ca un miel spre junghiere , aşa nu şi-a deschis gura Sa”, aceste cuvinte referitoare la Hristos fiind valabile şi Sfântului Şfântului Ştefan , care în momentul morţii sale se ruga zicând:”Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”(Fap. 7, 59-60), asemenea Mantuitorului care pe Sfânta Cruce i-a iertat pe cei ce-L condamnau , zicând: “Părinte,iartă-Le lor, că nu ştiu ce fac”.(Lc. 23,34). Fericitul Augustin şi unii părinţi bisericeşti atribuie convertirea lui Pavel pe drumul Damascului , rugăciunilor Sfântului Arhidiacon Ştefan , căci după câte ne relatează Sfântul Luca , acesta ar fi fost prezent în momentul uciderii lui. Sfântul Ştefan a răspuns răului cu bine ,urii şi invidiei cu bunătate şi iubire , virtuţi care i-au încununat viaţa , primind darul cel mai presus , acela de a fi primul martir pentru Hristos. In faţa morţii , el are ca unică preocupare mijlocirea înaintea lui Dumnezeu pentru iertarea răufacătorilor săi, iertare izvorâtă din iubirea de Dumnezeu şi oameni. Numele său grecesc “Stefanos” înseamnă “cel încununat ” , căci primeşte ca răsplată pentru sfinţenia şi dăruirea jertfelnică a vieţii sale cununa muceniciei pentru Hristos. După moartea sa , odată cu trecerea timpului s-a uitat locul unde a fost aşezat trupul sfantului. Abia în anul 415 , pe timpul împăratului Teodosie al II lea , trupul său a fost descoperit de un preot cu numele Lucian , în satul Cafargamala ,situat în apropiere de Ierusalim şi dus în Cetatea Sfântă în ziua de 26 decembrie.Din porunca împărătesei Evdochia , s-a ridicat o biserică pe locul unde au fost aşezate sfintele moaşte. Iubiţi credincioşi, Pilda Sfântului Ştefan este semnificativă realizării idealului creştin, al iubirii şi al iertării ,în viaţa noastră. 3

Sfântul Ştefan aplică ceea ce odinioară Mântuitorul spunea în Predica de pe Munte:”Aţi auzit că s-a spus: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău; dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrajmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatăma şi vă prigonesc”. (Mt. 5 , 43-44) Răsplata celor prigoniţi pentru dreptate , este menţionată tot de Mântuitorul în Predica de pe Munte prin:”Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate , căci acelora este împărăţia cerurilor”(Mt. 5,10), iar în Rugăciunea Domnească, Hristos Domnul zice:”Şi ne iartă nouă greşelile noastre , precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”(Mat. 6,12). Rolul iertării este subliniat de Sfântul evanghelist Matei când spune:”Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta , lasă darul tău acolo , înaintea altarului , şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi , venind, adu darul tău.”(Mat.5, 23-24) Condiţie esenţială primirii iertării de la Dumnezeu este şi iertarea aproapelui , căci “de veti ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc.” Sfântul Apostol Pavel , în Epistola către Coloseni spune:”Aşa cum Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi”(Col. 3,13). Mântuitorul ne îndeamnă să iertăm “de saptezeci de ori câte şapte”.(Mat. 18,22) Dacă Hristos este Cel care aduce iubirea şi iertarea pe pământ prin Intrupare şi Jertfă , Sfântul Ştefan este cel dintâi care le aplică.Asemenea lui mulţi martiri care au pătimit moarte pentru Hristos au iertat pe răufăcătorii lor şi au mers la moarte ca la nuntă, bucurîndu-se şi avand temei puternic pentru împlinirea sacrificiului lor , anume credinţa in Hristos. Nu numai în perioada primară creştinii au suferit persecuţii ,stim bine ce a însemnat comunismul la noi în ţară , aceea perioadă atee în care avem mulţi sfinţi martiri care au murit în închisorile comuniste , nepomeniţi în calendarele noastre. Părintele Arsenie Papacioc vorbind despre acea perioadă, mărturisea:”Comunismul a umplut cerul de sfinţi.” Unul din sfinţii din acestă perioadă, exemplu de iertare şi jertfelnicie din perioada comunistă este Valeriu Gafencu . Acesta mărturisea:”Vă mărturisesc iarăşi acelaşi lucru: trăiesc fericirea , o gust mai ales în lacrimi şi durere , acolo o găsesc mai dulce , mai adâncă. Trăiesc cu conştiinţa omului păcătos. Trăiesc pe 4

Dumnezeu , Izvorul tuturor bucuriilor vieţii. Vă spun drept , sunt fericit , înţeleg şi iert totul , oricine m-ar lovi pe mine personal, il iert.” Toti aceştia după exemplul Sfântului Ştefan s-au jertfit pentru Hristos şi n-au răspuns răului cu rău , ci au avut în cele mai grele clipe ale vieţii lor, o aleasă atitudine creştinească. Astăzi vedem multe nedreptăţi ce se întâmplă între oameni, de multe ori fiind mânaţi de ură, răsplătim răul cu rău spre a noastră pierzare.Ura naşte conflicte , razboaie care nu sunt bine-plăcute Domnului.Căci dacă vom ierta pe răufăcătorul nostru , îl putem îndrepta şi pe el , în interiorul acestuia trezindu-se conştiinţa morală , care e “viermele neadormit” din om. In cuvântarea sa, vedem că în incursiunea pe care o face în istorie a poporului evreu , il aminteşte pe Iosif , fiul lui Israel ,care asemenea Sfântului Ştefan este iertător faţă de fraţii lui care l-au vândut pe douăzeci de arginţi caravanei de madianiţi.Dumnezeu este mereu cu el şi află trecere înaintea lui Faraon care-l va pune mai marele provinciei, ajutându-şi fraţii cu grîne în momentul izbucnirii cumplitei secete.In ţara noastră o parte din moastele Sfantului Stefan au fost aduse de Vasile Lupu şi se păstrează în Biserica Manăstirii Secu. Dreptmăritori creştini, Dumnezeu S-a făcut om , pentru ca omul sa se îndumnezeiască.In această zi când Domnul se naşte, Sfântul Ştefan se ridică la cer. Să învăţăm aşadar că fără iubire creştină , fără smerenie şi fără jertfă martirică nu ne putem mântui.Căci dacă greşim unul altuia , să lucreze în noi atât smerenia cât şi iertarea şi să iertăm primii din toată inima pe fraţii noştri ,caci astfel va lucra în ei roadele smereniei. Să-l rugăm astfel pe Dumnezeu cu credinţă şi cu dragoste să ne dăruiască şi nouă pacea şi bucuria sufletească de care s-a învrednicit Sfântul Arhidiacon Ştefan , când a rostit cuvintele:”Iată , văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”.(Fapte. 7,56).Amin!

5