Plumb Si Testament BAC [PDF]

Zitiervorschau

Plumb Simbolismul este un curent literar aparut in Franta, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva retorismului romantic si formalismului parnasian. Acesta promoveaza o noua viziune asupra poeziei, considerata arta de a simti, fundamentata pe imagini artistice, ca mijloc de exprimare. Simbolul admite o multitudine de sensuri, specific fiind cel plurivoc. Alte particularitati ale liricii simboliste sunt: crearea starii de spleen, muzicalitatea interioara a versurilor si utilizarea sinesteziei. George Bacovia este considerat de critica literara cel mai insemnat reprezentant al acestui curent literar din literatura romana. Poezia “Plumb” apare in volumul de debut cu acelasi nume, in 1916. Este o arta poetica in care se dezvaluie principalele conceptii ale artistului despre lume si viata, despre menirea lui in univers, intr-un limbaj literar inedit. Tema poeziei este conditia creatorului intr-o societate care il desconsidera, ingradindu-i aspiratiile, ceea ce genereaza o stare de angoasa in raport cu doua experiente capitale ale existentei umane: iubirea si moartea. Imaginarul poetic bacovian se concentreaza asupra semnelor implacabile ale mortii, sugerate prin simboluri specifice de-a lungul intregii sale creatii, atmosfera generata fiind pesimista. Procedeele artistice simbolistice prin care se contureaza atmosfera poeziei sunt: folosirea simbolului, simetria, sugestia, utilizarea elementelor recurente, muzicatilatea versurilor, cromatica si perceptia sinestezica a universului. Titlul, un simbol recurent, fiind repetat in poezie de sase ori, exprima corespondenta dintre un element al naturii si starile sufletesti exprimate liric, accentuand starea deprimata a eului. In sens denotativ, plumbul este un metal maleabil, greu, de culoare cenusie. In sens conotativ, plumbul sugereaza cromatic monotonia, apasarea si angoasa. Din punct de vedere al constuctiei, se remarca doua secvente poetice, structurate pe doua planuri: macrocosmic, al spatilui inconjurator si microcosmic, sufletesc. Subiectivitatea lirismului este evidenta prin integrarea marcilor gramaticale ale prezentei eului liric, anume: verbele “stam”, “am inceput” si adjectivul posesiv “meu”, la persoana I. Prima secventa isi bazeaza semnificatia pe metafora-simbol “cavou”, legata de cadrul funebru imaginat de poet in confesiunea lirica. In a doua secventa se foloseste tehnica simetriei, iar corespondentul “sicrielor de plumb”, din planul exterior, este amorul, cazut in somn, o stare premergatoare a mortii. Repetitiile confera muzicalitate intregii poezii, la fel ca si prozodia: doua catrene, rima imbratisata, masura de zece silabe si ritm variabil. Poet monocord, George Bacovia creioneaza un univers trist si apasator, poezia “Plumb” reprezentandu-l pe deplin.

Testament

Modernismul este un curent literar manifestat in perioada interbelica, trasaturile acestuia fiind teoretizate de catre Eugen Lovinescu in revista “Sburatorul”. Orientarea artistica promoveaza o innoire a literaturii, prin desprinderea de trecut si prin crearea unei modalitati inedite de exprimare. In ceea ce priveste poezia, se creeaza un lirism subiectiv, renuntandu-se la obiectivitate si prozodia traditionala. Tudor Arghezi este un poet modernist, creatiile sale apartinand perioadei interbelice. Operele sale cuprind trasaturile traditionalismului si ale modernismului, remarcandu-se prin capacitatea de a fi original, fiind intemeietorul “esteticii uratului” in literatura romana. Poezia “Testament” deschide volumul de debut arghezian, exprimand conceptia despre lume, viata si misiunea artistica a autorului, fiind astfel o arta poetica. Imaginarul artistic arghezian lundamenteaza trairile eului liric si contureaza o ampla imagine a actului creatiei, prezentat ca o intoarcere a sinelui catre origini, in vederea propriei definiri. Procedeele moderniste prin care se remarca arta poetica sunt exprimarea relatiei dintre creator si univres, ambiguitatea limbajului, realizata, in primul rand, de frecventa metaforelor, adancirea lirismului in subiectiv, exploatarea esteticii moderne a uratului si limbajul obtinut prin exploatarea cuvintelor ce provin din registre stilistice diferite. Titlul este o metafora. In sens denotativ, acest cuvant se refera la un act juridic prin care o persoana isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi indeplinite dupa moarte, mai cu seama in legatura cu incredintarea bunurilor materiale. Conotativ insa, testamentul arghezian consemneaza lasarea averii spirituale, a creatiei, generatiilor viitoare. Folosind acest cuvant ce semnifica sfarsitul la inceputul primului sau volum, plaseaza creatia ca inceput si sfarsit al existentei. Din punct de vedere compozitional, poezia este alcatuita din 5 store ce se axeaza pe metafora-simbol ‘carte”, fiind motivul central al textului, iar in cadrul discursului liric se pot identifica 4 secvente poetice. Arta are un rol estetic, pentru ca transforma ceea ce este urat in realitate, transforma ‘zdrentele”, obiectele nefolositoare, in “muguri”, si “coroane”, metafora-simbol pentru nucleul vietii, respectiv pentru perfectiune. Lirismul subiectiv se manifesta prin formula monologului adresat, evidentiindu-se mai multe ipostaza ale eului liric: “noi”, “voi”, “fiule”, “strabuni”. Poezia este alcatuita din strofe inegale, ce se remarca prin muzicalitatea inedita conferita de catre variatiile ritmului. Versurile sunt lungi, de cate 9-11 silabe, iar rima este imperecheata. In concluzie, Tudor Arghezi creeaza o sinteza etica si estetica a spiritualitatii poporului roman, intr-o maniera originala.