56 0 81KB
O scrisoare pierduta Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale : un mare clasic al literaturii romane operele sale dramatice au o deosebita valoare artistica noutatea absoluta a comediei „O scrisoare pierduta” consta in calitatea comicului care se invecineaza cu tragicul (vezi marturisirea lui Caragiale „vad enorm si simt monstruos”) Caracterul operei: este o comedie realista pentru ca: - reflecta in mod veridic realitatea - este inspirata din evenimentele politice ale anului 1883 - intriga este o falsa problema - personajele, construite intr-un registru comic, intruchipeaza tipologii - stilul este parodic, exagerand ridicolul este o comedie totala in care comicul de moravuri se asociaza cu cel de situatii, de intriga, de limbaj si de caractere Titlul: fixeaza intriga, iar prin repetarea situatiei, scrisoarea de amor semnifica coruptia si compromisul Tema: degradarea vietii publice si private prin surprinderea unei batalii electorale Alte teme: coruptia politica, lupta pentru putere, imoralitatea familiala. Indicele temporal si spatial: spatiul actiunii este obiectiv, limitat („capitala unui judet de munte”) spatiul scenic este puternic simbolizat: primele doua acte au ca decor anticamera casei prefectului (deci, spatiul privat unde se iau, de fapt, deciziile politice), sala mare a primariei in actul trei, spatiu public al aparentelor, dublat de un spatiu al „culiselor”; ultimul act: gradina familiei Trahanache (spatiu privat care il continua pe cel public) timpul real - este limitat la trei zile (11-13 mai 1883) precizarea ambigua „in zilele noastre” da posibilitatea regizorilor sa actualizeze acest timp Structura compozitionala: este clasica: 4 acte cu 9, 14, 7 scene formula dramatica include: structuri traditionale: succesiune cronologica tehnica acumularii situatiilor(tehnica bulgarelui de zapada)
tehnica inlantuirii evenimentelor
structuri moderne: simetria situatiei scenice (pierderea repetata a scrisorii) consumarea intrigii inainte de ridicarea cortinei instalarea ex-abrupto a conflictului
Conflictul: este derizoriu si consta in lupta de interese care se da intre doua grupari ale partidului de guvernamant, pentru fotoliul de deputat Personajele: se incadreaza intr-o tipologie comica, avand o trasatura dominanta de caracter Caragiale isi construieste personajele prin: comportament particularitati de limbaj nume imbinarea elementelor de statut social si psihologic Zaharia Trahanache: depaseste tiparul clasic al naivului incornorat, pentru ca se dovedeste un politician abil are o pozitie sociala privilegiata (presedinte al multor „comitete so comitii”) si un statut politic important (presedintele local al partidului de guvernamant) are o autoritate recunoscuta de toti si se bucura de respectul acestora („venerabilul”) prin firea sa calma si ticul verbal „aveti putintica rabdare”, castiga timp de reactie si isi intimideaza adversarii regizeaza farsa alegerilor, mergand pana la falsificarea voturilor prietenia cu Tipatescu sta sub semnul sloganului „ enteresul si iar enteresul” in privinta relatiilor familiale este un personaj echivoc, criticii numindu-l fie „incornoratul simpatic”, fie sotul care tolereaza adulterul dupa amenintarea lui Catavencu, nu isi pune problema despartirii de Zoe, ci doar pe aceea a pierderii capitalului de influenta, de putere politica pentru a impiedica publicarea scrisorii de amor, cauta o arma de contrasantaj, convins fiind ca nu exista politician necorupt comicul de limbaj este o modalitate de individualizare a personajului: formele gresite ale cuvintelor, repetarea unor fraze inprumutate de la fiul sau „de la facultate”, erorile de exprimare (unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara printipuri va sa zica ca nu le are!”) si ticul verbal („aveti putintica rabdare”) tradeaza incultura personajului si contrasteaza comic cu pretentia de eruditie
numele sugereaza zahariseala (Zaharia) si faptul ca poate fi modelat usor (trahana= coca moale) de catre Centru si, mai ales, de Zoe
Tipuri de comic: comicul de moravuri vizeaza viata de familie si cea politica comicul de caracter evidentiaza moravurile pe care Caragiale le satirizeaza in tipologiile conturate: incornoratul (Trahanache), adulterina (Zoe), demagogul (Catavencu), imbecilul (Farfuridi), servilul (Pristanda), idiotul, ramolitul, santajistul (Agamita Dandanache) comicul de situatie se refera la evenimentele care provoaca rasul: triunghiul conjugal, aparitia lui Agamita Dandanache, pierderea repetata a scrisorii comicul de limbaj este principala modalitate de construire a personajelor: erori de exprimare, forme gresite ale cuvintelor, ticuri verbale...Personajele exceptate: Tipatescu si Zoe