O Scrisoare Pierduta-Ion Luca Caragiale [PDF]

Zitiervorschau

• Complet O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale Tema si viziunea despre lume Reprezentata pe scena in 1884 ,comedia “O scrisoare pierduta”de Ion Luca Caragiale este a treia dintre cele 4 scrise de autor,o capodopera a genului dramatic. 1.Incadrarea intr-un curent Comedia este o specie a genului dramatic ,care straneste rasul prin surprinderea unor moravuri ,a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate cu n final fericit. Piesa se incadreaza in categoria comediilor de moravuri prin satirizarea unor defecte omenesti,piesa reprezentand aspecte din viata politica si de familie a unor reprezentanti corupti si a politicianului romanesc.Se ironizeaza santajul ,lupta pentru putere,abuzul,demagogia.Din viata de familie se ironizeaza adulterul ,sotia preocupata de imaginea sociala,falsa prietenie. 2.Tema +2 scene Tema comediei este demascarea imoralitatii publice si private ,dezvaluirea impletirii de interese dintre doua grupari politice locale ale partidului de guvernamant intr-un oras de provincie,capitala unui judet de munte.Autorul crtica minciuna vietii politice ,minciuna activitatii electorale de la sfarsitul secolului XIX.Continutul operei are un puternic caracter social dar si de viata familiala. 3. 4 elemente Actiunea Comedia fiind destinata reprezentarii scenice,creatia dramatica impune anumite limite in ceea ce priveste amplasarea timpului si a spatiului de desfasurare a actiunii.Actiunea este plasata “in campia unui judet de munte,in zilele noastre,adica la sfarsitul secolului XIX,in perioada campaniei electorale,intr-un interval de 3 zile. Conflict Conflictul dramatic consta in confruntarea pentru puterea plotica a 2 forte opuse:reprezentamtii partidului aflat la putere(prefectul Stefan Tipatescu,Zaharia Trahanache,presedintele gruparii locale a partidului si Zoe,sotia acestuia) si gruparea independenta reprezentata de Nae Catavencu,ambitios avocat si proprietar al ziarului “Racnetul Carpatilor”.Conflictul are la baza contrastul dintre esenta si aparenta,dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi,Branzovenescu,care se tem de tradarea prefectului.

Constructia subiectului In scena initiala din actul I(expozitiunea) se prezinta personajele Stefan Tipatescu si Pristanda,care citesc ziarul lui Nae Catavencu si numara steagurile.Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul politic declanseaza conflictul dramatic principal si constituie intriga comediei Convingerea satului ca scrisoarea este o plastografie este de un comic savuros. In scena IV , discutia dintre Trahanache si Tipatescu privitoare la scrisoarea de amor pe care o avea Catavencu il face pe prefect sa se teama ca va fi dezvaluita relatia amoroasa dintre el si Zoe Trahanache. Comicul de situatie al acestei scene este monumental, deoarece Trahanache este cel care il consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea este o plastografie (un fals n.n.) ordinara, desi, amplifica el spaima prefectului, scrisul seamana atat de bine, incat "sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri!". Trahanache ii reda, din memorie, textul scrisorii, adaugand, aluziv, si explicatiile imprejurarilor concrete, precise, identificand exact momentul intalnirii amoroase dintre cei doi: "Scumpa mea Zoe, venerabilul (adica eU) merge deseara la intrunire (intrunirea de alaltaieri searA). - Eu (adica tU) trebuie sa stau acasa, pentru ca astept depesi de la Bucuresti, la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino tu (adica nevasta-mea, JoiticA), la cocoselul tau (adica tU) care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica (priveste lung pe Tipatescu, care e in culmea agitatieI)". Deoarece Zaharia se aratase indignat si refuzase sa creada ca scrisoarea este reala, Nae Catavencu il amenintase ca o va publica in ziarul "Racnetul Carpatilor", al carui proprietar era si va afisa originalul "in cercevea, ca s-o vaza oricine-o pofti". Naivitatea lui Zaharia Trahanache si calmul sau contrasteaza cu zbuciumul amorezilor Tipatescu si Zoe Trahanche care actioneaza impulsiv,contradictoriu ,pentru a smulge scrisoarea santazistului. Actul II prezinta in prima scena o alta numaratoare a voturilor cu o zi inainte de alegeri. Scena VI(declanseaza conflicul secundar) se petrece intre Tipatescu si Zoe, ilustrand tot zbuciumul si tulburarea de care sunt cuprinsi cei doi, de teama publicarii in gazeta a scrisorii de amor ce se afla tot in posesia lui Catavencu, desi acesta fusese perchezitionat si arestat. Tipatescu este ingrijorat o data in plus, deoarece gasise la telegraf anonima pe care o trimisesera Farfuridi si Branzovenescu si o oprise, dar daca mai erau si altele?! Zoe propune ca solutie alegerea lui Catavencu pentru functia de deputat, fiind singura cale prin care poate capata inapoi pretioasa scrisoare. Pentru a-1 convinge pe Fanica sa-i dea voturile lui Catavencu, ea se foloseste de mijloacele de convingere feminine: plange, lesina, apoi devine energica, amenintatoare. Este hotarata sa faca orice pentru a recupera scrisoarea, mergand pana la afirmatia: "il sprijin eu, il aleg eu", desi femeile nu aveau atunci drept de vot, dar se baza pe influenta hotaratoare asupra sotului sau, care era presedintele partidului in judetul respectiv.

In actul III(punctul culminant)actiunea se muta in sala mare a primariei unde au loc discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu.Intre timp,Trahanche gaseste o solutie falsificata de Catavencu pe care intentioneaza sa o foloseasca pentru contrasantaj,Apoi anunta in sedinta numele candidatului sustinut de comitet,Agamita Dandanache. Incercarile lui Catavencu de a vorbi in public despre scrisoare esueaza din cauza scandalului iscat in sala de Pristanda.In incaierare,Catavencu pierde palaria cu scrisoarea.Ea este gasita pentru a doua oara de “cetateanul turmentat” si i-o aduce destinatarei. Actul IV(deznodamantul) aduce rezolarea conflictului initial pentru ca scrisoarea ajunge la Zoe,iar Catavencu se supune candidatilor ei.Intervine un alt personaj,Dandanache care intrece prostia si lipsa de onestitate a candidatilor locali.Propulsarea lui politica este cauzata de o poveste asemanatoare si el gasise o scrisoare compromitatoare.Este ales in unanimitate si totul se incheie cu festivitatea condusa de Catavencu,unde adversarii se impaca. Sursele comicului Comicul de caracter reliefeaza defectele generale umane cum ar fi demagogia lui Catavencu,prostia lui Farfuridi,servelismul lui Pristanda. Comicul de moravuri vizeaza viata de familie si viata politica:santajul,falsificarea listelor delectorale. Comicul numelor proprii etse o modalitate prin care se sugereaza dominanta de caracter a fiecarui personaj: -Zaharia(zaharistul ,ramolitul) -Trahanache(derivat de la cuvantul “trahan” ,o coca moale,usor de modelat -Nae(populistul,pacalitorul) -Catavencu (demagogul latrator)) -Agamita(diminutivul caraghios al strasnicului nume Agamemnon,pronuntat de Trahanche”Gogomita”) Tache Farfuridi(sufixele cu rezonanta greseasca si dennota politicianismul liberal) -Pristanda(numele unui dans mare in politica de provincie) -Stefan Tipatescu(personaj mai serios,un tip de generatie mai recenta decat a celor cu numele terminat in “-ache”) Comicul de limbaj este un mijloc indirect de caracterizare a personajelor.Toate personajele fac greseli de exprimare,mai putin Zoe si Tipatescu. -Neologisme pronuntate gresit :”renumeratie”,”printipuri”,”famelie”,”bampir” -foarte multe non-sensuri :”12 trecut de fix”,”o sotietate fara printipuri care va sa zica nu le are”,”o semnam ,o dam anonima” -cuvinte folosite cu sens gresit:”capitalisti pentru caitala Comicul de situatie se realizeaza prin :situatii comice care starnesc rasul -numararea steagurlor,pierderea repetata a scrisorii,grupuri insolite:triunghiul conjugal si cuplul Farfuridi-Branzovenescu Comicul de aparitie :aparitia lui Dandanache

Particularitati de constructie a unui personaj Zaharia Trahanache

Reprezentata pe scena in 1884 ,comedia “O scrisoare pierduta”de Ion Luca Caragiale este a treia dintre cele 4 scrise de autor,o capodopera a genului dramatic.

I.4 elemente 1.Tema 2.Actiunea 3.Conflict II. 1.Tipologie,statut Zaharia Trahanache face parte dintre personajele comediei “O scrisoare pierduta”de Ion Luca Caragiale ,fiind realizat prin modalitatile de caracterizare specifice personajului dramatic si prin mijloacele comicului utilizate de autor in piesa. El este tipul “incornoratului simpatic”pentru ca refuza sa creada din “enteres” sau din diplomatie in autenticitatea scrisorii de amor si in aduletrul sotiei sale. Conform criticului Pompiliu Constantinescu,el reprezinta si “tipul politic” abil si avid de putere ,fiind prezidential mai multor “comitete si comitii”din judet si de aceea unul dintre “stalpii locali”ai partidului aflat la putere. 4.Modalitati de caracterizare Principala sa caracteristica este “ticaiala” fapt sugerat de prenumele Zaharia ,care denota zahariseala ,ramolismentul si de formula stereotipa “Aveti putintica rabdare”,rostita in rarele momente de enervare proprie sau cand altii isi pierd cumpatul. Recunoaste existenta coruptiei la nivelul societatii “o sotietate fara moral si fara printip va sa zica ca nu are” dar practica frauda,falsificand listele de alegeri.Nu accepta imoralitatea in familie,sustinand senin ca scisoarea de amor este o plastografie. Atitudinea lui starneste admiratia lui Brancovenescu care il caracterizeaza direct:”E tare...tare de tot...solid barbat!Nu-i dam rostul secretului”.Este repectat chiar si de adversarul politic,Catavencu,numindu-l “venerabilul”. Unele indicatii scenice au rol in caracterizarea indirecta precizand atitudinile “prezidentului” la sedinta electorala in sala mare a primariei :”serios”,”binevoitor”,”razand”. Fraza care ii rezuma principiul de viata si ii motiveaza falsa naivitate este :”Intr-o sotietate fara moral si fara printip...trebuie sa ai si putintica diplomatie”. Limbajul personajului este o sursa a comicului.Trahanache este neinstruit (incult),deformand neologismele din sfera limbajului politic :”sotietate”,”printip”,docoment”.Se exprima confuz,cu diverse greseli: -tautologie:”entereseul si iar entereseul”

-cacofonie:”va sa zica ca nu le are “ Ticul sau verbal “Aveti putintica rabdare”semnifica faptul ca sub masca batranestii cauta sa castige timp pentru a gasi o solutie. Caracterizarea prin nume este si o sursa a comicului.Numele Trahanache este derivat de la cuvantul “trahana” ,o coca moale,usor de modelar,deciziile personajului fiind modelate de “enteres”,de Zoe sau de cei de la centru. III.Principala trasatura de caracter

Principala trasatura de caracter a personajului Zaharia Trahanche poate fi considerata mai degraba disimularea decat naivitatea,trasatura ilustrata in in scena IV din actul I Discutia dintre Trahanache si Tipatescu privitoare la scrisoarea de amor pe care o avea Catavencu il face pe prefect sa se teama ca va fi dezvaluita relatia amoroasa dintre el si Zoe Trahanache. Comicul de situatie al acestei scene este monumental, deoarece Trahanache este cel care il consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea este o plastografie (un fals n.n.) ordinara, desi, amplifica el spaima prefectului, scrisul seamana atat de bine, incat "sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri!". Trahanache ii reda, din memorie, textul scrisorii, adaugand, aluziv, si explicatiile imprejurarilor concrete, precise, identificand exact momentul intalnirii amoroase dintre cei doi: "Scumpa mea Zoe, venerabilul (adica eU) merge deseara la intrunire (intrunirea de alaltaieri searA). - Eu (adica tU) trebuie sa stau acasa, pentru ca astept depesi de la Bucuresti, la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino tu (adica nevasta-mea, JoiticA), la cocoselul tau (adica tU) care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica (priveste lung pe Tipatescu, care e in culmea agitatieI)". Deoarece Zaharia se aratase indignat si refuzase sa creada ca scrisoarea este reala, Nae Catavencu il amenintase ca o va publica in ziarul "Racnetul Carpatilor", al carui proprietar era si va afisa originalul "in cercevea, ca s-o vaza oricine-o pofti". Naivitatea lui Zaharia Trahanache si calmul sau contrasteaza cu zbuciumul amorezilor Tipatescu si Zoe Trahanche care actioneaza impulsiv,contradictoriu ,pentru a smulge scrisoarea santazistului.

Autocaracterizarea evidenţiază disimularea şi viclenia, ascunse după atitudineadiplomată a lui Zaharia Trahanache: „Apoi, dacă umblă el cu machiaverlâcuri, să-idau eu machiaverlâcuri... N-am umblat în viaţa mea cu diplomaţie" Zaharia este o persoană calmă,imperturbabilă, cu o gândire plata,care ascunde, în fapt,viclenia rudimentară şi periculoasă,căci cunoaşte arta disimulării în contextul politic. Astfel, când partidul pecare îl conduce este şantajat de Caţavencu şi ameninţat cu publicarea scrisorii de amor compromiţătoare, Trahanache nu se agită, ci,abil,răspunde cu un contraşantaj prindescoperirea unei poliţe falsificate de avocat. Tot cu abilitate îi combate pe Farfuridi şiBrânzovenescu, membri ai partidului local, care îl bănuiau pe prefect de trădare. (C. I. Ce rezultă din gesturi,

fapte, atitudini, vorbe.)Deviza, principiul de viaţă al personajului - „într-o societate fără moral şi fără prinţip... trebuie să ai şi puţină diplomaţie" - este rostită pentru a fi totuşi încălcată.„Venerabilul" practică înşelăciunea şi frauda falsificând listele de alegători şi promiţându-ilui Dandanache unanimitatea în alegeri. (C. I. din fapte). Această imagine de naivitate ascunde însă arta disimulării: însăşi acceptarea tacită a triunghiului conjugal („De opt ani trăim împreună ca fraţii") sau calmarea prefectului Tipătescu, „tulburat" de prezenţa bileţelului de amor (ce dezvăluie relaţiaadulterină cu d-na Trahanache) în mâinile lui Caţavencu, vorbesc în acest sens. (C. I. dinfapte, atitudini).

Relatia dintre Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache Reprezentata pe scena in 1884 ,comedia “O scrisoare pierduta”de Ion Luca Caragiale este a treia dintre cele 4 scrise de autor,o capodopera a genului dramatic.

II.4 elemente 1.Tema 2.Actiunea 3.Conflict

4.Sursele comicului

III.Tipologie,statut Stefan Tipatescu este prefectul judetului,dar intruchipeaza in acelasi timp ,tipul donjuanului/al primului amorez. Stefan Tipătescu este , în cadrul tipologiei realiste, a lui Caragiale, un personaj de echilibru dramatic, ferit de caricatură, având şi unele calităţi intelectuale şi afective; este tipul conducătorului orgolios, al înaltului funcţionar. Zoe Trahanache este tipul cochetei si al femeii voluntare .Autorul ii fixeaza statutul social prin raportarea la sotul ei,Zaharia Trahanache,cel mai important om politic al judetului:”sotia celui de sus”. Zoe ii poate manevra pe ceilalti dupa vointa sa ca pe niste marionete ,folosindu-se de pozitia de prima doamna a micului oras de provincie.De aceea ii promite lui Catavencu :”eu te aleg,eu si cu barbatul meu;mie sa imi dai scrisoarea”. Tipatescu apartine tipului politic ,dar spre deosebire de ceilalti ,este un om educat.Imoralitatea lui se manifesta in planul vietii de familie.Zoe si Tipatescu nu fac greseli de exprimare ca alte personaje ale comediei. Zoe Trahanache are un rol esenţial în construirea conflictului comic, dat fiind faptul că ea pierde scrisoare de dragoste pe care i-o adresează Tipătescu. De la acest eveniment l, intriga comediei va lua amploare. Pierderea scrisorii de amor declanseaza actiunile contradictorii are amorezilor,care evidentieaza raportul neasteptat:caracter tare(Zoe)-caracter slab(Stefan).Daca Tipatescu cere politistului Prinstanda arestarea lui Catavencu si perchezitionarea locuintei pentru a gasi scrisoarea,Zoe ,dimpotriva ordona eliberarea lui,iar apoi se foloseste de mijloacele de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura avocatului din opozitie,in schimbul scrisorii. Scena Scena VI(declanseaza conflicul secundar) se petrece intre Tipatescu si Zoe, ilustrand tot zbuciumul si tulburarea de care sunt cuprinsi cei doi, de teama publicarii in gazeta a scrisorii de amor ce se afla tot in posesia lui Catavencu, desi acesta fusese perchezitionat si arestat. Tipatescu este ingrijorat o data in plus, deoarece gasise la telegraf anonima pe care o trimisesera Farfuridi si Branzovenescu si o oprise, dar daca mai erau si altele?! Zoe propune ca solutie alegerea lui Catavencu pentru functia de deputat, fiind singura cale prin care poate capata inapoi pretioasa scrisoare. Pentru a-1 convinge pe Fanica sa-i dea voturile lui Catavencu, ea se foloseste de mijloacele de convingere feminine: plange, lesina, apoi devine energica, amenintatoare. Este hotarata sa faca orice pentru a recupera scrisoarea, mergand pana la afirmatia: "il sprijin eu, il aleg eu", desi femeile nu aveau atunci drept de vot, dar se baza pe influenta hotaratoare asupra sotului sau, care era presedintele partidului in judetul respectiv.

Principala trasatura a prefectului este impulsivitatea,observatie facuta de Trahanche in mod direct|:”E iute!N-are cumpat.Aminteri bun baiat,destept ,cu carte,dar iute,nu face pentru un prefect.” Zoe,in schimb,in ciuda vaicarelilor,a lesinurilor,dar si a faptului ca e considerata o “dama simtitoare,tot protejand-o in virutea acestor aparente,ea este in realitate:”femeia barbata”,stapana pe sine,care stie foarte bine ce vrea si care ii manipuleaza pe toti dupa propriile dorinte. Scena Dincolo de aparente,in cuplu Zoe-Tipatescu,femeia este polul rational ,puternic si care detine controlul asupra relatiei.Fiind onest politic,Tipatescu refuza initial compromisul si ii propune Zoei o colutie disperata si romantica,aratandu-se gata sa renunte la tot de dragul ei :”Sa fugim impreuna!” Zoe intervine insa energic si refuza”nebunia” nevrand sa renunte in niciun fel la pozitia sa de prima doamna a orasului :”Esti nebun?Dar Zaharia?Dar pozitia ta?Dar scandalul si mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?”Izbucnirea scandalului o ingrozeste mai tare decat pierderea barbatului iubit.Replica ei la intrebarea amorezului Tipatescu :Zoe!Zoe!Ma ibesti?....” lamureste ipocrizia relatiei conditionata :”Te iubesc,dar scapa-ma!” In confruntarea dintre cei doi cu privire la sustinerea candidaturii lui Catavencu,prefectul este caracterul slab pentru ca cedeaza pana la urma de dragul Zoei:”-In sfarsit,daca tu vrei...fie!”. Zoe adoptă vocabularul specifi unei eroine de dramă romantică, dar vorbele ei sunt lipsite cu desăvârşire de suportul emotiv adecvat :„Omoară-mă pe mine, care te-am iubit, care am jertfit totul pentru tine…” În realitate, eroina nu a jertfit decât o fidelitate conjugală precară, singurul „sacrificiu” veritabil aparţinându-i lui Tipătescu, rămas în judeţ la insistenţele ei. Contradicţia apare cu atât mai pregnantă, cu cât Zoe dovedise puţin înainte că nu edispusă să renunţe la nici unul dintre atributele poziţiei sale în societate