Managementul Clasei de Elevi [PDF]

Zitiervorschau

MANAGEMENTUL COMUNICĂRII ÎN CLASA DE ELEVI Studiile privind comunicarea în relațiile interumane au reprezentat întotdeauna obiectul principal de cercetare al psihosociologilor. În cadrul școlii, relațiile profesori-elevi au creat o mare varietate de teorii psiho-socio-pedagogice care se impun argumentat și demonstrat în sfera literaturii de specialitate. O comunicare eficientă în cadrul relațiilor interpersonale are la bază o serie de factori semnificativi, între care putem distinge: expectanțele reciproce, credințele și sentimentele, trăsăturile de personalitate, genul, etnia, apartenența culturală, educația. Relațiile interpersonale profesori-elevi sunt definite de o consistență aparte, fiind caracterizate fie de apropiere și afectivitate, fie de distanță și formalitate, fie de conflictualitate. Prin rolul tutelar pe care și-l însușesc, profesorii influențează semnificativ traiectoria școlară și socială a elevilor. De aceea este extrem de important ca profesorul să cunoască dimensiunea și calitatea relației pe care o are cu elevul și să abordeze o tehnică de management adecvată acestui tip de relație. Wubbels (1999) exemplificat de Andrei Marian în „Managementul relațiilor

interpersonale în grupurile școlare ” (2010), identifică două dimensiuni definitorii ale interacțiunilor actorilor educației: 

dominanță vs supunere - sunt poluri extreme neadecvate relațiilor optime;



cooperare vs opoziție – sunt poluri extreme care nu stimulează relația optimă. Relația optimă în interacțiunile profesori-elevi ar fi combinația între dominanța

moderată spre ridicată și cooperarea moderată spre ridicată, relație bazată pe empatie, siguranță, încredere, claritate și eficiență în comunicare. Un rol semnificativ în vederea unei comunicări eficiente în relația interpersonală profesor-elev, îl are feedback-ul (retroacțiunea) transmis în mod reciproc prin conduitele interactive, în cadrul unor situații și contexte adecvate. Alături de limbaj, atitudinea comportamnetală

este foarte importantă în precesele de feedback, atât elevii cât și

profesorii fiind foarte receptivi la variațiile contextuale ale procesului de comunicare. Mediul școlar în ansamblu exercită

o influență remarcabilă asupra comportamentelor și

expectanțelor profesorilor și elevilor deopotrivă. Din păcate aprecierile care se fac în cadrul 1

școlilor sunt de cele mai multe ori obiective, neglijându-se „ calitatea socială, emoțională și

relațională” (Andrei Marian, 2010, p.167). Elevii pro-activi primesc intotdeauna feedbackuri pozitive în timp ce elevii neacceptați în grup primesc cel mai adesea feedback-uri corective. Versavia Curelaru (2010) vorbește despre competență, ca și factor important în procesul de comunicare, din perspectiva managementului clasei de elevi. Este nevoie de „ a

forma competențe atât în procesul perfecționării profesorilor cât și în cel al educării copiilor”. Practic, succesul unui management eficient nu poate fi altul decât atingerea obiectivelor propuse în demersul pedagogic: 

captarea atenției;



structurarea logică a conținuturilor;



utilizarea metalimbajului și limbajului nonverbal pentru receptarea mai rapidă a informației;



exprimarea emoțională adecvată;



dialogul;



oferirea feedback-ului;



formularea eficientă a răspunsurilor în situații de indisciplină;



oferirea suportului afectiv;



negocierea în situații conflcictuale. O comunicare eficientă implică un complex de compentențe și supracompetențe la

care nu s-a stabilit o clasificare unanim acceptată. Laurențiu Șoitu (2001) apreciază că e mai simplu de inventariat „care nu sunt compenențele de comunicare ” în cadrul managementului clasei de elevi (apud Versavia Curelaru, 2010, p211.) . McLeod, Fisher & Hoover, (2003), exemplificați de Versavia Curelaru (2010), au identificat o serie de abilități pe care profesorii ar trebui să dețină în comunicarea eficientă în managementul clasei: 

abilități de transmitere a mesajului;



abilități de receptare a mesajului. La acestea două s-a mai adaugat și o a treia categorie:



abilități de exprimare emoțională – „capacitatea de a percepe și înțelege propriile

emoții, de a le regla în scopul gândirii și al acțiunii și de a decodifica emoțiile elevilor 2

crește probabilitatea de succes în managementul clasei” (Versavia Curelaru, 2010, p.219) O ascultare eficientă reprezintă de cele mai multe ori o comunicare eficientă. Este important în acest sens a se menține la un nivel înalt atenția către celalalt, respectiv păstrarea contactului vizual, adoptarea unei poziții fizice deschise, facilitatea liniștii prin închiderea ușii sau a ferestrei, păstrarea unei distanțe interpersonale adecvate.

Ascultarea pasivă este de asemenea, o abilitate care facilitează comunicarea în relațiile interpersonale profesor-elev. Aceasta facilitează deschiderea emoțională a elevilor și este indicată la începutul comunicării.

Ascultarea activă implică angajarea receptorului în conversație, prin parafrazări, incurajări, întrebări deschise. Ana Stoica Constantin (2004) distinge între: 

ascultare activă cu rol de informare;



ascultare activă cu rol de uport cognitiv și emoțional;



ascultare activă cu rol de reducere a agresivității verbale a interlocutorului. Relațiile interpersonale de valoare apreciativă sunt bazate pe o comunicare

pozitivă ce are la bază conduite precum respectul reciproc, înțelegerea, disciplina, atașamentul și devotamentul față de grup. Comunicarea eficientă în clasă poate fi clasificată în trei tipuri: 

comunicare suportivă – bazată pe considerație, respect și înțelegere, precum și pe reflectarea sentimentelor, emoțiilor, atitudinilor și motivațiilor;



comunicare asertivă – capacitatea profesorului de a exprima clar și deschis cerințele și directivele, păstrând respectul și considerația față de elevi;



limbajul disciplinei – „Modelul balanței” (Richmond, 2002) susține două variante: o limbaj orientat spre curriculum – transmiterea de cunoștințe; o limbaj orientat spre management – implicarea elevilor în procesul de învățare (limbajul expectanței, limbajul recunoașterii, limbajul corectiv). Există o serie de obstacole ce pot să apară în relațiile de comunicare din cadrul

procesul educațional. Comunicarea informațională și relațională pot fi distorsionate mai mult sau mai puțin, în funcție de caracterul individual al celui care transmite mesajul, deformandu-i conținutul în funcție de propriile percepții.

3

La

nivel

informațional

distingem

ca

factori

perturbatori:

factori

interni

(sentimente), externi (zgomot) și semnatici (semne distinctive) - (Verderber, 1990, apud Versavia Curelaru, 2010). La nivel educațional întâlnim obstacole ca: fizice (distanța dintre actori educației), sociale

(statut,

credințe),

gnoseologice

(lacune

informaționale),

sociopsihologice

(prejudecăți). Există o diferențiere și între obstacolele profesorilor și cele ale elevilor, astfel: 

profesorii pot fi perturbați de statutul social, experiența didactică, tipul de relație stabilit cu elevul, trăsăturile de personalitate, etc;



elevii pot fi perturbați de gradul de interes pentru o anumită disciplină, motivație, tipul de inteligență, etc. La nivel relațional întâlnim ca și obstacole în managementul eficient al clasei de

elevi: conflictele, neimplicarea în sarcină, dificultatea rezolvării sarcinii, abaterea de la reguli, critica frecventă a elevului, etichetarea. Specialiștii domeniului au stabilit o serie de modalități de prevenire a acestor bariere, între care eficiente sunt: îmbinarea elementelor verbale, paraverbale și nonverbale și oferirea unui feedback explicit din partea elevilor. O comunicare eficientă în cadrul relațiilor interpersonale, in managementul clasei de elevi, presupune în primul rând o atitudine deschisă, asertivă a actorilor implicați (profesori și elevi) și nu în ultimul rând, un feedback optim și reciproc. Cercetările sociopedagogice în domeniul managementului clasei de elevi au dezvoltat strategii

și metode educaționale eficiente care să pună în valoare calitățile

profesionale ale profesorilor precum și capacitățile cognitive și aptitudinale ale elevilor.

Bibliografie Alois Gherguț, Ciprian Ceobanu, Georgeta Diac, Versavia Curelaru, Andrei Marian, Roxana Criu, 2010 – „Introducere în managementul clasei de elevi ” , Editura Universității „Alexandru ioan Cuza”, Iași 4

Capitole: 1. Curelaru Versavia, Criu Roxana – „Managementul comunicării și al conflictului în

clasa de elevi”; 2. Marian Andrei – „Managementul relațiilor interpersonale în grupurile școlare ”.

5