Lucrare Diploma Osteoporoza1 [PDF]

Zitiervorschau

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII SCOALA POSTLICEALA SANITARA ,,FUNDENI’’ BUCURESTI

PROIECT DE ABSOLVIRE

PROFESOR COORDONATOR APOSTOIU MARGA

CURSANT

BUCURESTI 2012 1

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII SCOALA POSTLICEALA SANITARA ,,FUNDENI’’ BUCURESTI

TEMA PROIECT ABSOLVIRE Osteoporoza - Diagnostic, tratament, recuperare

Profesor coordonator, Apostoiu Marga Cursant

BUCURESTI 2012 2

MOTIVATIE Asistenta medicala este un cadru tehnic specializat in munca medical-sanitara, situat pe cea mai inalta treapta a cadrelor medii sanitare. Ingrijirea bolnavului este o munca de mare raspundere care reclama cunostinte profesionale temeinice si calitati morale deosebite. Bolnavul, atunci cand se interneaza in spital sau se supune unui tratament ambulatoriu, isi incredinteaza sanatatea si chiar viata in mainile acelora care il ingrijesc. Ingrijirea bolnavului reprezinta o mare responsabilitate fata de colectivitate, dar in special fata de constiinta personala. Viitoare asistenta medicala cu specializarea recuperare si kinetoterapie, dar si ca femeie am ales aceasta tema intrucat OSTEOPOROZA este o afectiune care apare la varstnici si, cu incidenta crescuta la femei dupa instalarea menopauzei.

3

CAPITOLUL I Generalitati

Anatomia prezinta corpul omenesc ca pe o masinarie complexa ale carei componente au rol foarte bine definit. Dintre sistemele si aparatele care se studiaza in cadrul acestei stiinte, cel mai afectat in cazul osteoporozei este sistemul osos. 1.1. Oasele si articulatiile Aparatul locomotor este constituit din sistemul osos si sistemul muscular, ambele asigurand sustinerea corpului si posibilitatea de deplasare. Sistemul osos reprezita totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la numar) legate intre ele prin articulatii. El reprezinta partea pasiva a aparatului locomotor. Forma, structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma scheletul corpului uman, reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare. Scheletul este format din oase ce reprezintă piese dure, rezistente, albicioase, articulate între ele. Scheletul îndeplinește mai multe funcții în corp și anume susținerea și sprijinirea corpului, formarea de pârghii puse în mișcare de către mușchi striați ce au inserție pe oase, protejarea diferitelor organe, reprezintă un depozit de săruri fosfo-calcice și dă forma întregului corp și diferitelor sale segmente. La om, oasele sunt situate in interiorul partilor moi, carora le servesc drept sprijin. Functiile oaselor: •

Determina forma, dimensiunile si proportiile corpului si ale diferitelor sale segmente;

•

Servesc ca sprijin pentru intregul corp si pentru partile moi;

•

alcatuiesc cavitati ce protejeaza organele delicate (creierul, inima, plamanii, etc);

•

servesc ca element de insertie pentru muschi, devenind astfel parghii pentru functia de locomotie,

•

constituie rezerva calcica a organismului; Sistemul osteo-articular este alcatuit din oase si articulatii, cu rol pasiv in miscare fiind

unul din sistemele cele mai afectate de procesul imbatranirii. Imbatranirea oaselor se refara la modificari cantitative (diminuarea volumului osos - osteopenie) si calitative (modificarea sau/si distructia arhitecturii osoase numita osteoporoza/osteomalacie). Imbatranirea articulara

4

cauzata de procese degenerative, prin alterarea tesutului conjunctiv afecteaza toate structurile articulare: sinovia si membrana sinoviala, cartilajele, discurile intervertebrale, tendoane. Formarea osului este un proces complex care reprezinta o balanta intre formarea si distructia osoasa un echilibru intre activitatea osteoblastelor si a osteoclastelor. Acest proces determina mentinerea calitatii matricei osoase. Echilibrul acesta poate fi afectat si eliminarea osului vechi prin actiunea osteoclastelor e mai rapida decat inlocuirea cu cel nou, datorat actiunii osteoblastelor (deteriorare ce poarta numele de osteoporoza). Procesele biochimice din cadrul formarii matricei osoase sunt influentate major de hormoni. Estrogenul, alaturi de parathormon (PTH) si calcitonina (CT) sunt hormoni ce favorizeaza sinteza osoasa iar asocierea cu vitamina D contribuie la mentinerea homestaziei calciului. 1.2 Osteoporoza: incidenta, caracteristici, clasificare Ca orice organ al corpului uman si oasele sunt supuse unor boli; una dintre acestea este osteoporoza. Osteoporoza este o problema globala de sanatate, fiind una din cele mai raspandite boli legate de imbatranire. Cresterea ponderii populatiei varstnice si a celei longevive este un factor important in prevalenta osteoporozei. Factorii predispozanti pentru o imbatranire osteo-articulara precoce sunt sindromul de malabsorbtie, imobilizarea prelungita, tulburarile circulatorii, tulburarile endocrine, tratamentele cu corticoizi sau barbiturice, etc. In intreaga lume una din trei femei si unul din cinci babati de peste 50 de ani vor suferi o fractura osteoporotica. 80% dintre cei cu risc crescut de osteoporoza au suferit cel putin o fractura si nu au fost identificati sau tratati pentru afectiunea de care discutam. Din timpul copilariei si adolescentei, corpul construieste propria rezerva de os pentru a putea fortifica arhitectura scheletica din timpul maturitatii. Masa osoasa (densitatea osoasa) reprezinta cantitatea de os prezenta in structura scheletica. O densitate osoasa mare determina un os puternic. Aceasta e influentata puternic de factori genetici, ereditari, sex si uneori de mediu si de medicamente. Osteoporoza este o boala a scheletului ce duce la fragilitate osoasa cu mare risc de producere a fracturilor, chiar in conditiile unor accidente nesemnificative. Osteoporoza inseamna ,,os poros’’; boala este o consecinta a reducerii cantitative a masei osoase, ce duce la modificarea arhitecturii oaselor, acestea devenind din ce in ce mai subtiri, cu interiorul moale si poros, de unde si numele bolii. In mod normal densitatea osoasa acumulata in timpul copilariei atinge un maxim in jurul varstei de 25 de ani. Densitatea osoasa este mentinuta timp de 10 ani. Dupa varsta de 35 5

de ani atat barbatii cat si femeile pierd in mod normal 0.3-0.5% din aceasta in fiecare an ca parte a procesului de imbatranire. Boala se caracterizeaza deci printr-o cantitate atat de scazuta de material osos, incat fractura se produce chiar si atunci cand osul este supus la o forma minima, de exemplu o alunecare in casa ori pe gheata, cele mai grave fiind fracturile de bazin, de coloana vertebrala ori de femur (la sold). Pe toata durata vietii se desfasoara un proces continuu, imperceptibil de remodelare ososa, la care iau parte 2 tipuri de celule: -

unele care distrug

-

altele care depun material osos; In remodelarea unui os, femeia pierde 50% din partea spongioasa si 35% din cea

corticala, in timp ce barbatul pierde 35%, respectiv 20%. Aceasta rarefiere incepe dupa 35-40 ani, accentuandu-se la menopauza, pe o perioada de 10 ani, cand pierderea este de 1-2%, fata de de doar 0.3% in rest. Osteoporoza poate afecta insa si femeile mai tinere, varsticii si adultii carora le creeaza un mare risc de fracture cu grad mai ridicat de dificultate in vindecare. Foarte rar, simptomele bolii sunt observate la ambele sexe, dar mai mult la femei aflate la o varsta inaintata, prin dureri severe si prin scaderea in inaltime a persoanelor respective din cauza tasarii vertebrelor. Osteoporoza este o problema de ,,granita” intre reumatologie, endocrinologie, ginecologie, medicina generala, geriatrie, ortopedie si necesita un examen obligatoriu radiologic si de laborator. Clasificarea osteoporozei in functie de etiologie: 1. Osteoporoza primara (de tip I, postmenopauza si tip II, tardiva); Instalarea osteoporozei de postmenopauza are loc in primii 5 ani de deficit estrogenic (primii 5 ani de la instalarea menopauzei). Fracturile sunt principala complicatie. In perioada imediat postmenopauzei fragilitatea osului este factorul determinant al riscului de fracturi, care sunt predominant vertebrale si de radius distal (la incheietura mainii), unde osul spongios domina. Odata cu inaintarea in varsta, apar fracturile de sold (col femural), caracteristice varstei de peste 70-75 de ani, cauzate predominant de traumatisme (caderi). Fracturile osteoporotice antreneaza durere, impotenta functionala, dependenta de insotitor si nu in ultima instanta scaderea calitatii vietii. Fracturile prin tasare pot determina dureri severe si presupun o recuperare indelungata. Daca sunt multe astfel de fracturi se pot pierde cativa centimetri din inaltime datorita modificarii posturale. 6

2. Osteoporoza secundara (intalnita si la varstnici, survenita in numeroase afectiuni). Aceasta din urma este responsabila pentru mai putin de 5% din totalitatea cazurilor. Dintre cauzele aparitiei osteoporozei secundare notam: insuficienta renala cronica, boli endocrine (hipertiroidism, diabet zaharat), imobilizarea prelungita, afectiuni hepatice, artrita reumatoida, etc. Semne si simptome Osteoporoza are o perioada lunga fara simptome. Debutul clinic poate fi cu dureri dorsolombare care se accentueaza la solicitari mai intense si prelungite. Durerea determina modificari de statica si dinamica a coloanei vertebrale, care favorizeaza aparitia pozitiilor vicioase si a leziunilor degenerative (spondiloze). Dupa o perioada mai lunga sau mai scurta pot sa apara tasarile vertebrale, care accentueaza durerile, pozitiile vicioase si scaderea inaltimii. Evaluarea statusului osteo-articular la varstnic trebuie sa aiba in vedere datele generale ale pacientului stiind ca aceasta reprezinta si factori de risc in aparitia patologiei specifice: factori infectiosi, factori metabolici si endocrini. Modificari osteo–articulare spacifice ca: •

tendinta la cifoza dorsala

•

hioerlordoza cervicala si lombara

•

hipomobilitate a vertebrelor cervicale si lombare

•

hipomobilitate articulatiei coxo- femurale

•

cracmente ale articulatiei genunchilor

•

tendinta la picior plat Fracturile (de col femural, epifiza distala de radius) ca urmare a unor traumatisme

minime sunt semne ale osteoporozei avansate. Examenul radiologic ajuta la stabilirea diagnosticului, iar masurarea densitatii osoase prin diverse metode il confirma. Diagnosticul se pune pe seama prezentei simptomelor clinice si prin metode cum ar fi radiografia simpla, metode imagistice complexe, tomografia computerizata. Prevenirea ramane de importanta covarsitoare, dat fiind faptul ca nu exista efectiv nici o metoda de restabilire a calitatii osul atins de osteoporoza. Tratamentul profilactic al osteoporozei incepe din copilarie si consta intr-o dieta bogata in calciu si exercitii fizice complexe si nu se incheie niciodata.

7

CAPITOLUL II 2.1 FACTORI DE PRODUCERE A BOLII Considerata pana nu demult o stare normala a varstnicului, in prezent Osteoporoza este descrisa ca fiind o boala, sistemica a scheletului ce duce la fragilitate osoasa cu mare risc de producere a fracturilor, chiar in conditiile unor accidente nesemnificative. Boala este o consecinta a reducerii cantitative a mesei osoase, acestea devenind din ce in ce mai subtiri, cu interiorul moale si poros, de unde si numele bolii.

Odată înțelese mecanismele bolii, trebuie să știm faptul că motivele apariție acestei maladii încă sunt disputate, nefiind cunoscute pe deplin. Cu toate acestea, exista deja multiple cauze ale apariției osteoporozei: 

menopauza timpurie, menopauza prematură, amenoreea (absența

menstruațiilor); 

creșterea glandei tiroide;



diabet zaharat;



poliartrită reumatoidală;



boli cronice ale rinichilor;



afecțiuni cronice ale intestinelor;



suferințe ce scad considerabil pofta de mâncare pe o perioadă îndelungată;



alcoolism avansat;



imobilizare îndelungată la pat;



aport scăzut de calciu;



abuz de cafea;



absența expunerii la soare; 8



înălțime sub 1,60;



sechele ale operațiilor pe stomac si de intestine. Alte cauze: aport scazut de calciu, anemii cronica, sechele dupa operatii pe stomac si

intestine, tratamente prelungite cu cortizon, absenta expunerii la soare (deci, scaderea vitaminei D). 2.2 Factori de risc Deoarece osteoporoza este o afecțiune de se instalează cât se poate de discret, fără simptome caracteristice, trebuie să cunoaștem principalii factori de risc de producere a bolii: 

sexul feminin;



femeile aflate la post menopauză;



constituția subțire;



alte cazuri în familie (boala poate fi ereditară);



intervenții chirurgicale ce pot înlătura absorbția calciului de către organism;



tratamente medicamentoase (unele medicamente anti-inflamatorii, anti-epileptice,

excesul de hormoni tiroidieni); 

obiceiuri nesănătoase precum excesul de cofeină, consumul de alcool, fumatul. Odată ce ne regăsim în unul sau mai mulți dintre acești factori de risc, este puternic

recomandat consultul medical, deoarece osteoporoza este în primul rând o boală a cărei apariție poate fi prevenită. 2.3 METODE DE DIAGNOSTICARE - Cand poate afirma o persoana ca sufera de osteoporoza? Diagnosticarea osteoporozei se face printr-o examinare ce poate implica mai multe etape care prezic inclusiv riscurile fracturilor viitoare. Diagnosticarea osteoporozei poate include: -

Un examen fizic iniţial

-

Diverse raze X pentru a detecta problemele scheletice

-

Teste de laborator care dezvăluie importante informaţii despre procesul de

metabolizare al pierderii şi formării oaselor -

Un test de densitate osoasă Înainte de efectuarea acestor teste pentru diagnosticarea osteoporozei, medicul va

înregistra informaţiile despre istoricul medical şi stilul de viaţă (anamneza), legate de: -

Factori de risc, inclusiv informaţii cu privire la orice fracturi avute în trecut şi care ar

putea sugera o predispoziţie către osteoporoză; -

Istoricul medical al familiei, inclusiv despre existenţa cazurilor de osteoporoză în

familie; 9

-

Istoricul medical personal;

-

Aportul general de calciu şi vitamina D, principalele substanţe necesare organismului

pentru evitarea apariţiei osteoporozei; -

Nivelul activităţii fizice;

-

În cazul femeilor - istoricul ciclului menstrual Diagnosticarea osteoporozei mai presupune notarea problemelor medicale şi a

medicamentelor pe care pacientul le ia şi care pot contribui la pierderea de masă osoasă. Este vorba inclusiv de substanţe precum glucocorticoizii, cum ar fi cortizonul. Diagnosticarea osteoporozei se face şi prin verificarea înălţimii, pentru a se semnala eventualele modificări în normalitatea acesteia şi postura pentru a nota curbura coloanei vertebrale rezultată în urma fracturilor vertebrale. Detectarea osteoporozei sau semnele timpurii ale osteoporozei este posibila folosind o gama de metode care determina densitatea osoasa. Investigatii paraclinice utilizate in acest scop sunt: •

examenul radiologic – putin sensibil deoarece este necesara o reducere substantiala a masei osoase pentru a fi vizibila pe radiografii; evidentiaza fracturile

•

tomografia computerizata cantitativa a coloanei vertebrale – cea mai sensibila metoda pentru diagnosticul initial; dar masuratorile repetate nu sunt indicate din cauza costului ridicat si dozei mari de radiatii

•

absorbtiometria unifotonica la nivelul antebratului proximal – putin sensibila in stadiile precoce

•

absorbtiometria bifotonica la nivelul coloanei vertebrale si soldului – limitata de numeroasele arteface

•

dubla absorbtiometrie cu raze X la nivelul coloanei lombare sau a soldului – metoda de preferat pentru depistare si pentru monitorizare in timp a modificarilor osoase. Densitatea osoasa a pacientului e comparata cu media densitatii osoase a tinerilor de acelasi sex si rasa. Acest scor se numeste scorul T si reprezinta densitatea osoasa in functie de deviatia standard ( DS) fata de standardul la tineri.

Osteoporoza : scor T = ,< -2,5 DS; Osteopenia : scor T = intre -1 si -2,5 DS. In general, prezenta acestei boli nu poate fi detectata decat in momentul cand survine o fractura, iar inainte de aplicarea tratamentului ortopedic se face un examen radiologic, acesta fiind esential in stabilirea diagnosticului. Examenul radiologic si de laborator este obligatoriu pentru prevenirea si tratarea acestei maladii. 10

Investigarea cu raze X este o investigare paraclinica moderna; razele X sunt de densitati diferite si strabat osul, permitand aprecierea gradului de reducere a densitatii osoase; este cunoscuta sub denumirea de OSTEODENSITOMETRIE – DEXA; nu este durerosa si se poate efectua la mai multe nivele, cel mai frecvent la nivelul soldului, coloanei vertebrale lombare si antebrat. Se recomanda tuturor femeilor dupa instalarea menopauzei. Osteodensitometria se recomanda tuturor femeilor dupa instalarea menopauzei. Aceasta operatiune este o investigatie importanta in depistarea osteoporozei, deoarece un os rarefiat se fractureaza mult mai usor iar recuperarea dupa fractura este intarziata. Cele mai frecvente patologii osteo-articulare grefate pe modificarile specifice varstei a treia sunt reprezentate de: •

osteoporoza

•

artoze degenerative;

•

fracturile de col femoral Cele mai frecvente si cele mai serioase complicatii ale osteoporozei sunt fracturile.

Acestea apar deseori la nivelul coloanei sau soldului – oase care suporta direct greutatea corpului. Fracturile de sold, al doilea tip de fracturare provocate de osteoporoza ca frecventa, sunt in general rezultatul unor caderi. Semne clinice ale unei fracturi de col femural sunt durere vie la mobilizare, impotenta functionala, rotatia externa a membrului inferior dureros, scurtarea acestuia. Radiografia de bazin confirma suspiciunea clinica. Fracturile incheieturii mainii datorate caderilor sunt deasemenea frecvente. In unele cazuri fracturile de coloana pot aparea in lipsa unor caderi sau traumatisme, datorita faptului ca vertebrele devin atat de fragile incat incep sa se taseze. Fracturile prin tasare pot determina dureri si presupun o recuperare indelungata. Pentru o mai buna orientare diagnostica, enumeram cateva simptome obligatorii prezente in diferitele sindroame algice osteo-articulare si vertebrale. Coloana vertebrala : se urmareste statica si dinamica:

11

•

Atitudine : hipercifoza, hiperlordoza

•

Durere : spontana sau la palpare

•

Mobilitate : pastrata sau redusa

12