Lucrare de Diploma Epilepsia [PDF]

Zitiervorschau

LUCRARE DE DIPLOMA

Ingrijirea bolnavilor de epilepsie

Capitolul I. MOTIVAŢIE Bolnavii epileptici ridică şi în prezent probleme de reabilitare, de reîncadrare în familie, societate, comparativ cu bolnavii cu alte infirmităţi corporale. Dacă în Evul Mediu bolnavul epileptic era total marginat social, fiind considerat "demonizat", în prezent acesta este încă frustrat la alegerea profesiei, la alegerea şi primirea funcţiilor, la încadrare, etc, faţă de cei valizi şi cu aceeaşi pregătire; în acceaşi măsură epilepticului îi sunt limitate posibilităţile de participare la activităţi culturale, sportive, artistice, jocuri distractive, etc. Toate acestea, ca şi tendinţa de izolare cauzată de anxietate, de tema de a nu face criză, fac din epileptic un om retras, singuratic, care se simte excomunicat din multe satisfacţii şi bucurii ale vieţii. După unii autori numeroasele influenţe stresante şi de frustrare pe care le întâmpină bolnavul de epilepsie se exercită asupra lui mult mai sever şi mai nefavorabil, în formarea unei personalităţii şi a unui comportament vicios, decât boala însăşi. Această situaţie poate şi trebuie să fie combătută eficient prin educaţia sanitară, care se adresează în aceeaşi măsură bolnavului cât şi anturajului acestuia. În special o instruire adecvată anturajului ar duce la popularizarea ideii că epilepsia, departe de a fi o boală ruşinoasă, este o afecţiune ca oricare alta; ar face mai eficientă supravegherea bolnavului privind respectarea dietei şi a regimului de viaţă prescris; ar duce, nu în ultimul rând, la înlăturarea sentimentului de condamnare, de marginalizare resimţit de bolnav şi în consecinţă, la creşterea calităţii vieţii bolnavului.

CAPITOLUL II. Istoric Epilepsia reprezintă una din bolile cunoscute încă din trecutul îndepărtat al omenirii. Acum 4000 de ani intâlnim prima prevedere legislativă provind statutul bolnavului epileptic – codul lui Hammurabi care interzicea vânzarea sclavilor epileptici. Hipocrate şi şcoala sa au făcut primele tentative de a găsi o explicaţie naturală a fenomenelor convulsive, arătând că răul sacru nu este cu nimic mai divin decât celelalte boli. În această epocă se invocă la originea epilepsiei forţe supranaturale, substanţe toxice, menţinându-se totodată ideea origini satanice a acesteia. Paracelsus realizează un important pas în demistificarea bolii, stabilind un raport direct între traumatismele craniene şi epilepsie. La sfârşitul secolului al XVIII-lea epilepticii încep să fie consideraţi bolnavi, iar la sfârşitul secolului al XIX-lea se fac primele încercări chimioterapeutice. Huglings Jackson face prima recunoaştere a mecanismului descărcării epileptice. El considera toate crizele ca având punct de plecare leziunea. Definiţie Epilepsia este un sindrom de diverse etiologii, determinat de descărcări

neuronale

excesive,

cu

caracter

paroxistic,

tranzitor,

intermitent şi interactiv, manifestat prin crize brusce cu tulburarea intermitentă a unor funcţii cerebrale, cele mai adesea însoţite de alterarea conştiinţei.

Epilepsia este o stare patologică care a fost cunoscută încă în perioadele îndepărtate ale istoriei omenirii, fiind atestată identificarea ei în preistorie. Este o tulburare paroxistică şi trecătoare în activitatea creierului, cu apariţie bruscă, dispariţie spontană şi tendinţă la repetabilitate ce se caracterizează prin descărcarea unui grup sau a totalităţii neuronilor cerebrali afectaţi la un moment dat de un sincronism excesiv prin manifestări convulsive şi prin tulburări de conştiinţă şi de personalitate, asociate crizelor sau în raport cu acestea. Epidemiologie Prelevaţia epilepsiei este de cel puţin 4 - 6 ‰. Rata de debut, mai mare în prima copilărie şi există vârfuri ulterioare la adolescenţă şi peste vărsta de 65 de ani. În puţine cazuri din cele cu debut în copilărie, epilepsia este asociată cu handicapul mintal. Etiologie Sunt cunoscute multe cazuri de epilepsie şi frecvenţa lor variază cu vârsta. La nou născut cuazele cele mai frecvente sunt traumatismele abstreticale, malformaţiile congenitale, tulburări metabolice şi injecţiile. La adulţi şi vârstnici cauzele cele mai frecvente sunt boala aminomusculară, Tcc, şi tulburarea aminală degenerativă, tumori cerebrale, droguri şi intoxicaţii. La cel puţin jumătate dintre pacienţi nu se găseşte vreo cauză după investigaţii detaliate; în asemenea cazuri factorii genetici par a avea o semnificaţie mai mare decât cei cu patologie demonstrabilă.

Etio-patologie I. Epilepsia idiopatică - nu se cunoaşte cauza. II. Epilepsia simptomatică - se crede că ar fi cauzată de un factor ereditar indispozant. Factori: - prenatali - natali - postnatali Factori prenatali - factori exogeni ce acţionează asupra mamei în timpul sarcinii: - traumatisme abdominale - infecţii ale mamei - factori toxici (alcool, noxe profesionale) Factori natali: - distacii de naştere - traumatismele fătului în timpul naşterii - incompatibilitate Rh Factori postnatali: - traumatisme cranio-cerebrale - infecţii la cap - factori alergici - tulburări în metabolismul calciului, glucozei, glucidelor

Clasificare Liga Internaţională Împotriva Epilepsiei a redactat versiunea clasificării crizelor convulsive (Gastaut 1969), care este acum în utilizare generală într-o versiune uşor reviziută (Dreifuss 1981). Clasificarea crizelor convulsive I.

Crize parţiale sau cu debut focal

1. cu simptomatologie elementară (fără tulburări de conştiinţă) - motorii - vegetative 2. cu simptomatologie complexă - secundar generalizate - cu tulburări de conştiinţă - psihomotorii - intelectuale - ideaţionale - afective - exclusiv alterarea conştiinţei 3. cu simptomatologie compusă (simptome elementare şi complexe) II.

Crize generalizate - fără debut focal 1. Neconvulsive (PM) - crize astatice - absenţe tipice sau atipice - crize epileptice comotoase, fără convulsii 2. Convulsive - miclonice - clonice - tonice

- tonico-clonice (convulsii majore) - absenţe III.

Crize unilaterale sau predominant unilaterale - clonice - tonice - tonico-clonice

IV.

Crize eratice ale nou-născutului (convulsii variabile tonice, clonice sau tonico-clonice, unilaterale, alternante sau generalizate)

V.

Stările de rău epileptic Criza parţial simplă  include criza motorie jacksoniană şi

o varietate de criză senzorială în care fenomenele sunt limitate, conştiinţa nu este afectată. Criza parţial complexă sau “epilepsie de lob temporal”. Este adesea precedată de o criză parţială simplă ce durează câteva secunde şi care poate lua forma unor halucinaţii olfactive, gustative, vizuale, auditive sau a unor senzaţii corporale. Pacientul poate prezenta modificări de gândire, percepţie sau emoţie, conştiinţă, tulburări. Criza tonico-clanică generalizată este criza epileptică obişnuită, cu instalare bruscă, fazele tonică şi clanică şi o perioadă privată de mai multe minute, în timpul cărora pacientul nu poate fi trezit. Criza mioclanică, atonică este criza cu contracţii mioclanice extinse sau atacuri de cădere şi care nu pune probleme psihiatrului.

Absenţa este tipul clinic ce cere ca trăsătură cardinală tulburarea de conştiinţă. Atacurile încep brusc, fără aură, au o durată de ordinul secundelor şi se termină brusc.

Simptomatologia Forme clinice - epilepsia generalizată: - criza majoră (Grand-mal) - criza minoră (Petit-mal) - epilepsie localizată: - motorie - senzitivă - vegetativă - forme particulare a) Criza paroxistică majoră are mai multe faze:

I.

I.

prodomul

II.

aura epileptică

III.

accesul convulsivant

IV.

faza stertoroasă

Prodomul De obicei precede cu câteva ore sau zile instalarea crizei. Apar manifestări de tip motor, senzitiv, vegetativ, tulburări psihice. Bolnavii sunt conştienţi de aceste simptome. Simptomele care apar în prodom, de tip motor-mioclonii localizate într-un anumit segment, de tip vegetativ (căscat, strănut, mestecat involuntar), de tip senzitiv (amorţeli), tulburări de auz (acufene), tulburări de vedere (puncte strălucitoare), gust, miros neplăcut, tulburări psihice, depresie, indispoziţie, anxietate, euforie, nelinişte.

II.

Aura Aura epileptică are o durată foarte scurtă şi prezintă particularităţi individuale. Bolnavul poate să-şi ia primele măsuri de precauţie. Manifestări: tulburări ale analizatorului olfactiv, gustativ, senzitiv, motor. Aura nu apare întotdeauna. Debutul este în general brutal, cu paloare bruscă, strigăt şi pierderea cunoştinţei precum şi prăbuşirea bolnavului.

III.

Accesul convulsivant Accesul convulsivant are două faze: una tonică, scurtă, care durează 20-30 de secunde cu

contractura generalizată, ochii

imobili, pupile midriatice, abolirea reflexului fotomotor şi a reflexului cornean, cianoza, apnee – prin contractura diafragmului, emisiuni involuntare de urină şi materii fecale, şi o faza clonică. Faza clonică – bolnavul prezintă contracturi succesive şi ritmice de scurtă durată, generalizate, urmate de muşcarea limbii şi apariţia la nivelul gurii a unei spume abundente şi uneori sangvinolente. Faza clonică durează 1-2 minute. IV.

Faza stertoroasă Durează de la câteva minute până la câteva ore. Bolnavul se află într-un somn profund (comatos), musculatura este relaxată, reflexele fotomotor cornean şi reflexele osteondioase sunt abolite. Poate exista reflexul Babinski lateral. Uneori crizele se repetă la nesfârşit – crize “subinrante”, instalându-se starea de rău comiţial, care constituie o urgenţă medicală – exitusul putându-se produce prin edem pulmonar acut, edem cerebral sau hemoragii cerebrale.

b) Criza paroxixtică minoră (petit mal, absenţe) Accesul este de scurtă durată (câteva secunde), suprimarea conştiinţei nu este urmată de cădere şi convulsii. Bolnavul îşi întrerupe brusc activitatea, devine palid, scapă obiectele din mâini, stă împietrit, apoi îşi reia activitatea fără a avea cunoştinţa crizei. La copil se pot întâlni frecvente crize de genul absenţelor, chiar până la 50-100/zi – pienolopsia. c) Epilepsia motorie – paroxisme convulsive localizate la nivelul unui segment al corpului (faţă, membre). Bolnavul este conşient de aceste crize (secuse motorii de contractură – crize Jacksoniene, urmate sau nu de o criză majoră). d) Epilepsia senzitivă – crize jacksoniene senzitive: amorţeală, răceală, fierbinţeală, cu posibilitate de extindere. Criza durează puţin (până la un minut), bolnavul este conştient. e) Epilepsia vegetativă – localizată la nivelul hipotalamusului, este manifestată prin tulburări sub formă de accese vasomotorii: căldură, răceală, tulburări de culoare: paloare, roşeaţă, cianoză, crize de salivaţie, epigastrologii, crize ambulatorii motorii, chiar complexe, cu deplasarea bolnavului. f) Echivalenţa comiţială – localizată la nivelul unui lob temporal. Bolnavul prezintă stări de vis, halucinaţii, crize ambulatorii motorii, chiar complexe cu deplasarea bolnavului. Forme particulare a) Mioclonii – crize de tip motor (focale) Kacksoniene. Sunt crize localizate la un anumit segment. Generalizarea este foarte rară, deschisă mai ales la copil. b) Epilepsia reflexă – criza este declanşată de anumiţi factori: auditivi (zgomote, muzică), vizuali (lumina prea puternică, vizionarea TV).

c) Epilepsia catamenială – la femei, în perioada premenstruală. Diagnosticul pozitiv Diagnosticul pozitiv se precizează pe baza: - aspectului clinic - traseului EEG - pneumoencefalogramei

gazoase

(vizualizarea

sistemului intraventricular prin introducere de aer) - arteriografiei selective - echografiei - radiografiei craniene simple (pentru localizare) Evoluţia şi prognosticul Depind de gravitatea leziunilor cerebrale, aplicarea corectă a tratamentului şi condiţiile de asistenţă medico-socială aplicată bolnavului. Evoluţia, deşi de durată sau cronică, este puternic influenţată de aplicarea judicioasă a tratamentului şi corecta folosire a complexului de măsuri recuperatorii. Diagnosticul diferenţial Diagnosticul diferenţial se face cu: 1. Convulsiile febrile – frecvenţe la copilul de 1-3 ani. În primel ore de la declanşarea febrei, puseul febril este mare: 40-41 grade C. Copilul prezintă o singură criză, nu respectă succesiunea fazelor din criza epileptică. 2. Crize de spasmofilie (tetanie) – se pot însoţi de pierderea cunoştinţei, cădere, dar nu respectă succesiunea fazelor din criza epileptică, nu prezintă faza stertoroasă, nu are semne neurologice.

3. Crize dismetabolice – are tablou semnificativ: bolnavul este flămând înainte de cădere, este anxios, neliniştit, are transpiraţii reci. Glicemia este scăzută. EEG normal. 4. Crize uremice – ureea este crescută, bolnavul prezintă antecedente renale. Crizele sunt tipice, nu respectă succesiunea din criza epileptică, nu prezintă amnezia crizei. EEG normal. 5. Crize de pierdere a cunoştinţei cu contracturi tonicoclonice după acţiunea unor factori: electroşocm cu electrocuţie, insolaţie (edem cerebral). Criza nu prezintă toate fazele din criza epileptică, factorii care acţionează se cunosc. 6. Epilepsia alcoolică. 7. Crizele de isterie – prezenţe mai frecvente la femei, sunt declaraţi de factori psihici, în prezenţa anturajului pentru a impresiona. Îşi alege locul pentru cădere. Poate fi scoasă din criză prin excitanţi puternici (udare cu apă, ciupire, pălmuire, compresiune pe oase). Nu are semne neurologice, nici modificări EEG. Profilaxie. Tratament Prin tratarea epilepsiei se urmăreşte obţinerea încetării crizelor epileptice, fără afecrtarea funcţiilor de relaţie şi vegetativi ai organismului. Mijloace de tratament folosite: - igieno – dietetice (profilactice) - medicale - chirurgicale

Conduita igieno-dietetică: - abţinerea totală de la consumul de băuturi alcoolice care generează şi favorizează apariţia manifestărilor epileptice, precum şi substanţe şi droguri epileptogene. - evitarea consumului excesiv de lichide şi sare – favorizează apariţia dezechilibrelor hidro-electrolitice. - alimentaţie obişnuită fără excluderea grăsimilor, regimul cetogen este considerat anticonvulsivant. - evitarea atmosferi combinate şi expunerea îndelungată la temperaturi ridicate (accentuează hipoxia cerebrală). - îndepărtarea factorilor care scad pragul de excitabilitate encefalică, ami ales la copii (vegetaţii adenoidiene, focare septice,

parazitoze

intestinale,

corectarea

dezechilibrelor

endocrino-umorale). - supravegherea proceselor febrile la copiii cu predispoziţie convulsivantă. Tratamentul medicamentos Tratamentul medicamentos este diferen’iat pentru fiecare bolnav, este administrat fără întrerupere ani de zile şi după dispariţia fenomenelor paroxistice. Tratamentul de elecţie în paroxismele de tip “grand mal”

Fenobarbitalul (luminalul) – anticonvulsivant – în doză mică 0,10 g seara (dacă crizele sunt nocturne) sau dimineaţa (dacă crizele sunt diverse) sau fracţionat în 2-3 prize – doza este mai mare: 0,20 – 0,30 g/24 h. Dezavantajul terapiei cu fenobarbital – somnolenţa – se corectează cu doze mici de amfetamină, efedrină. Efecte secundare: edeme ale feţei, dermatită, eritematoasă, leziuni cutanate buloase (fenomene alergice). Hidantoina (fenitoina) doza la adult este de 0,30 – 0,50 g/24 h. Primidona – doză de 1,50 – 2 g/24 h. Potenţează efectele fenobarbitalului, de aceea nu se asociază cu aceasta. Fenurona (fenilacetiluree) – doză de 1,50 – 2 g/24h. Efecte toxice: deprimarea funcţiilor hematogene. Se asociază cu fenobarbitalul şi hidantoina, pentru reducerea riscului toxic (doza de 0,60 g/zi). Tratamentul de elecţie în crizele “petit mal” Trimetadiona: 0,90 – 2 g/zi în doze fracţionate. Stimulează apetitul şi creşte capacitatea de muncă. Criza dispare în decurs de 72 h. Nu se asociază cu hidantoina. Se mai recomandă: Diazepamul (doxepine), Carbomazepinul, Temezon (atalactamida). Medicaţia discontinuă Săruri de brom (0,50 – 1 g/zi), 3 – 6 zile/lună în mod discontinuu. Acetazalamida (0,50 – 3 g/zi), 3 – 6 zile/lună Sulfat de magneziu – inhibă excitabilitatea neuronală, efect antiedematos. Se administrează I.V. 3 – 6 zile/lună în soluţie de 25%, 10, 20 ml. Pneumoterapia cerebrală – se extrage 30 – 70 ml LCR şi se introduce aceeaşi cantitate de aer, de 2 – 3 ori în 3 – 6 luni. Neuroleptice minore sau majore. Neuleptil în cazul tulburărilor psihice.

Tratamentul stării de rău epileptic Constă în: - asigurarea unui microclimat confortabil (imobilizarea în decubit lateral cu capul în extensie, aspirarea secreţiilor). - se administrează

I.V. 1 – 2 fiole Diazepam sau

Haloperidol şi se continuă cu fenobarbital I.M. 0,80 f în două prize la interval de 4 h, apoi (după 4 h) se administrează

Procaină

1%

asociat

cu

25

mg

Levomepromazină în perfuzie endovenoasă glucozată 45% sau perfuzie cu barbiturice. Se mai poate folosi sulfatul de magneziu sau calciu bromat I.V., clisma de cloral hidrat 1%, 4 – 6 f, refrigeraţie cu pungă de gheaţă pe vasele mari, puncţie rahidiană decompresivă. La nevoie, aspiraţia secreţiilor bronhice, cort de oxigen, combaterea edemului pulmonar cu Strofantină, vitamine, Acth. Trartament chirurgical Tratamentul cauzat de înlăturare a unui focar lezionar abordabil chirurgical, se aplică numai dacă tratamentul simptomatic medicamentos aplicat corect este nesatisfăcător. Tulburări psihice în epilepsie

Formele clinice în boala epileptică comportă o amplă variabilitate a tulburărilor psihice interparoxistice, care nu pot fi corelate cu frecvenţa sau vârsta de apariţie a manifestărilor critice. - Modificări psihice limită sau “caracter epileptic” în care se remarcă tendinţa la detaliere şi perseverenţă ideatorie, oscilaţii afective disforice, suspiciozitate, exaltarea sentimentului religios. -

Epilepsia psihopatiformă – bolnavii prezintă tulburări de comportament,

cu

păstrarea

discernământului

asupra

intervenţiilor sociale, dar cu insuficientă capacitate de frânare asupra pornirilor instinctiv – emoţionale. - Psihoza

epileptică

–

cu

tulburări,

manifestări

ale

discernământului asupra propriei persoane şi ale interrelaţiilor sociale. Se constată accentuarea şi a vâscozităţii ideatorii, a iritabilităţii explozive, un deficit accentuat al funcţiilor de cunoaştere (tulburări de diferite grade ale percepţiei, atenţiei, memoriei, raţionamentului). - Demenţa epileptică – involuţie progresivă a funcţiilor de cunoaştere şi afective, datorită deteriorării ireversibile a substratului morfo-funcţional encefalic. Coeficientul cel mai ridicat de stări demenţiale se întâlneşte în populaţia copiilor epileptici. Aspecte socio-familiale şi de recuperare a bolnavilor epileptici 1. Alegerea profesiei În dirijarea epilepticilor spre anumite profesii, “scara de risc permisibil”, elaborată de GOODELASS, împarte diferite tipuri de preocupări în 5 categorii, după cum urmează:

I.

Grupa de risc minim (epilepticii care prezintă crizele cele mai severe) – pot efectua diferite munci la domiciliu: pot lucra în ateliere (cu măsuri de protecţie), pot folosi unelte, dar nu pot lucra la diferite maşini sau dispozitive care pot genera accidente.

II.

Categoria riscului minor permisibil - efectuarea diferitelor munci de birou sau de mişcare de mărfuri (dar numai cu mecanizare protejată), munci care nu periclitează epilepticul într-o eventuală criză.

III.

Categoria riscului moderat permisibil – munci care nu necesită o supraveghere permanentă, diferite prestări, activităţi, care nu prezintă diferite responsabilităţi privitor la activitatea altora.

IV.

Categoria riscului mare permisibil – se permit aproape fără restricţii

mai

toate

activităţile,

inclusiv

conducerea

autovehiculelor. V.

Categoria riscului maxim permisibil – nu cunoaşte restricţii la încadrare. Activităţi care se contraindică epilepticilor: - munci fizice intelectuale grele (suprasolicitante) - munci în subteran - muncă la înălţime, în apropierea focurilor şi apelor - conducerea diferitelor vehicule mecanizate - munci cu expunere la diferite noxe - munca în ture de noapte.

2. Dispenzarizarea bolnavilor epileptici

Dispensarizarea teritorială a epilepticilor la nivelul unor servicii de specialitate este cea mai eficientă metodă de asistenţă ambulatorie a bolnavilor. Dispensarizarea trebuie să înceapă cu întocmirea unei evidenţe teritoriale exhaustive a bolnavilor. Bolnavii ajunşi la tratament conservator vor fi dirijaţi terapeutic de un medic specialist neurolog şi psihiatru. Asistenţa medicală aduce indicaţii şi sfaturi la cunoştinţa bolnavului şi a persoanelor care ajung în contact zi de zi cu bolnavul, sfaturi în ceea ce priveşte modul de viaţă al acestuia. Atât bolnavul cât şi aparţinătorii trebuie să cunoască şi să respecte disciplina tratamentului, modul de viaţă ce se cere realizat precum şi locurile periculoase care trebuiesc evitate: foc, ape, înălţime. Se insistă asupra pericolului de consumare a băuturilor alcoolice şi asupra evitării stressurilor şi a suprasolicitărilor. Dispensarizarea se face conform unui program periodic, şi anume: în cazul unei evoluţii favorabile a bolii, aceştia vor fi chemaţi la serviciul de specialitate cam la 6 luni interval, şi mai frecvent în cazul unor evoluţii nefavorabile. O deosebită însemnătate trebuie să aibă în dispensare acordarea unui sprijin posibil, rezonabil şi competent şi organizarea vieţii sociale a bolnavuluii epileptic în probleme deosebite, ca: utilizarea timpului liber al epilepticului, practicarea sportului, sexualitatea, căsătoria, problema descendenţilor, alăptarea, divorţul, etc. 3. Epilepsia şi căsătoria

Căsătoria pentru mulţi epileptici este o adevărată dilemă, frământările îndelungate, care se finalizează până la urmă în situaţii nerezolvate, tentative falimentare şi frustraţii. Complexul de inferioritate în care trăieşte majoritatea epilepticilor, neîncrederea şi inhibiţia lor, precum şi încadrarea într-o anumită categorie de handicapaţi ai societăţii îngreunează întemeierea unei căsătorii. De aceea se impune imperativul social-moral, că epilepsia nu poate fi tăinuită între partenerii care vor să se căsătorească. Descoperirea ulterioară a bolii de către partenerul celălalt, poate duce la o scindare ireparabilă între parteneri. Căsătoria epilepticilor trebuie contraindicată îndeosebi în trei situaţii: a. când partenerul epileptic, sau amândoi, pe lângă boala propriuzisă sunt şi oligofreni b. dacă sunt epileptici amândoi partenerii c. în cazul în care unul din parteneri ale tulburări comportamentale grave pe lângă epilepsie 4. Epilepsia şi sarcina Epilepsia nu este o boală ereditară, dar ţine cont de o predispoziţie convulsivantă crescută. Actualmente se estimează transmiterea genetică la o frecvenţă de 2 – 3%. Viaţa sexuală echilibrată nu dăunează epilepticului. Statisticile arată că dintre femeile epileptice, în perioada de gestaţie au născut feţi vii, în vreme ce 100% dintre bărbaţii epileptici au avut descendenţi vii. S-a constata deasemeni că paroxismele epileptice nu exercită influenţă nocivă asupra sarcinii. Chiar apariţia crizei în timpul travaliului poate permite decurgerea naşterii per vias naturales. 5. Alte probleme medico-sociale la epileptici

1. Conducerea autovehiculelor de către bolnavii epileptici a suscitat discuţii foarte aprinse. Traficul rutier devine din ce în ce mai crescut, iar circulaţia un act de mare complexitate , ce solicită sub aspect fizic şi pshic din ce în ce mai mult şi pe omul sănătos. Intrarea epilepticului în acest flux reprezintă un mare hazard, fiind unanim admis că oboseala, tensiunea, căldura, stresurile, sunt factori favorizanţi ai apariţiei paroxismelor, momentele cele mai neaşteptate. 2. Problema criminalităţii printre epileptici. Frecvenţa criminalităţii la epilepticii fără tulburări psihice nu diferă de cea a populaţiei generale. Formele de epilepsie cu tulburări psihice mari pot fi legate de unele delicte, crime sexuale, efectuate în timpul acceselor. 3. Asigurările pe viaţă împotriva accidentelor. Din acest punct de vedere un bolnav epileptic prezintă o creştere a riscului la accidente cam de opt ori mai mare decât în cazul populaţiei generale.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu epilepsie Persoana cu epilepsie este adesea dezavantajată total. Unele studii pe pacienţii epileptici arată că aceştia au dificultăţi serioase cu serviciul. Numeroşi pacienţi suferă mai mult datorită concepţiilor greşite şi prejudecăţilor altor persoane în legătură cu epilepsia, decît afecţiunii ca atare. Problemela apar la şcoală, la locul de muncă şi în viaţa de familie. Pot fi afectate perspectivele de căsătorie. În cadrul îngrijirii persoanelor cu epilepsie este important a se încerca reducerea acestor neînţelegeri şi a susţine pacientul şi familia sa.

În îngrijirea pacientului cu epilepsie se va ţine seama de faptul că acesta este adesea pus în situaţii dificile cauzate de declanşarea crizelor în cele mai diferite locuri. Vom discuta cu pacientul pentru a-l face să înţeleagă reacţia celor din jur, şi să o accepte pe cât posibil. Pacientul va trebui să-şi accepte suferinţa şi eşecurile cauzate de boală, să înţeleagă că în afara perioadelor de rău sunt normali, la fel ca ceilalţi, că această problemă nu-I face infimi. Va primi explicaţii referitoare la tratament, la boală, la necesitatea de a se prezinta periodic la medic. Importante sunt discuţiile cu familia, care va fi învăţată cum să se poarte cu ei în cazurile de declanşare a crizelor şi după. Pacienţii cu epilepsie au mare nevoie de suprotul familiei. Împreună, familia şi pacientul, vor trebui să depăşească această situaţie, să o accepte, să nu se culpabilizeze. Faptul că se culpabilizezază îi face să aibă un comprtament forate grijului şi supraprotectiv. În îngrijirea bolnavului epileptic se ţine seama de faptul că această boală creează anxietate, temă de a nu face crize. Din această cauză există tendinţa de izolare, modificându-şi comportamentul, devenind răutăcioşi. Pacientul cu epilepsie va fi susţinut şi integrat în grupuri, unde este acceptat, ţinându-se seama şi de indicaţiile medicale, forma de epilepsie, vârstă. Se urmăreşte diminuarea reactivităţii convulsivante a creierului şi o încadrare socială corespunzătoare. Tratamentul medicamentos trebuie să fie accesibil şi eficient, inofensiv pentru organism, inofensiv pentru organism.

Capitolul III

CAZ CLINIC I Numele: O Prenumele: L Sex: masculin Vârsta: 35 ani Domiciliu: Botşani, jud. Botoşani, str. Aleea Teilor, nr. 1 Starea civilă: Căsătorit Cultura: 12 clase Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergiii. Elemente fizice: I=1, 72 m; H=69 kg; Relaţii familiale armonioase Antecedente personale: căsătorit, un copil sănătos, soţia aparent sănătoasă. Neagă TBC şi afecţiuni infecto-contagioase. Stagiul militar satisfăcut. Lucrează ca gestionar la “Loteria Naţională”. Antecedente heredo-colateraleale: tatăl decedat în urma unui accident. Mama aparent sănătoasă. Analiza medicală: bolnavul vine la internare pentru creşterea frecvenţei crizelor

caracterizate

prin

cădere

cu

pierderea

cunoştinţei,

contractului tonico-cronice, spumă roază la gură (îşi muşcă limba), pierdere involuntară de urină. Acuză: cefalee, insomnie, irascibilitate,. Recunoaşte consumul de băuturi alcoolice. Nu prezintă diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente.

Stabilirea iniţială a nevoilor fundamentale O.L. Respiraţia: se situează în limite Odihnă şi somn: insomnie normale. Eliminare: normală

Igiena: respectă regulile de igienă corporală,

vestimentară

şi

a

mediului. Mişcare şi mobilizare: hiperacti- Informare şi educaţie: dezinteres de vitate, necoordonarea mişcărilor a învăţa Asigurare: probabilitate de atingere Spirit: nu participă la activităţile a integrităţii fizice religioase Lucru: dificultate de a-şi asuma Temperatura: se situează în limite rosturile sociale normale Recreere: dezinteres în participarea Comunicare: ineficace la nivel la activităţi recreative intelectual şi afectiv Mâncare şi băutură: consumator de Îmbrăcăminte: corespunzătoare etanol, bulimie

Prescripţii medicale O.L. TRATAMENT Carbomazepină

DATA EFECTUĂRII 06.03 – 11.03

OBSERVAŢII Oral 2 cp/zi

12.03 – 18.03 06.03 – 15.03 07.03 – 18.03 07.03 – 18.03 08.03 – 18.03 06.03 – 18.03 06.03 – 12.03 06.03 – 12.03

Fenobarbital Haloperidol Romparkin Napoton Diazepam Vitamina B1 Vitamina B6

Oral 3 cp/zi IM 1 f/zi Oral 3x50 pic/zi Oral 3 cp/zi Oral 2 cp/zi IM 2 f/zi IM 1 f/zi IM 1 f/zi

Examene de laborator – diverse 6 III – Recoltarea sângelui pentru:

uree = 18 mg%

glicemie = 137 mg% Hb = 12,26 g% USH = 31/46 mm Calcemie = 8,6 mg% L = 10.800 mc Probe hepatice: Tymol = 4 UML ZnSO4 = 14 USH 8 III – Recoltarea sângelui pentru VDRL = negativ 6 III – Recoltarea urinii pentru examenul de urină: albumină/absent glucoză/absent sediment:

rare epitelii plate

rari cilindri hialino granuloşi

Examen psihiatric Pacient cunoscut spitalului de psihiatrie prin internări anterioare, revine la internare cu trimitere de triaj pentru creşterea frecvenţei crizelor şi a intenşităţii acestora. La internare este agitat pshihomotor, prezintă tremurături ale extremităţilor şi semne de împregnare etanolică. Este orientat temporo-spaţial. Acuză cefalee, amorţeli, hipopraxie voluntară. Prezintă tulburări de percepţie. Conţinutul gândirii este redus (bradilalie, bradipsihie). Imaginaţie săracă.

Tratament O.L. Medicamente administrate per/os Carbomazepină Romparkin Haloperidol Napoton Medicamente administrate IM Fenobarbital Diazepam Vitamina B1 Vitamina B6

6,00 1 cp 1 cp 50 pic 1 cp 6,00 -

ORAR 12,00 18,00 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 50 pic 50 pic 1 cp ORAR 12,00 18,00 1f 1f 1f 1f -

24,00 24,00 -

Îngrijiri diverse: Măsurarea şi notarea în FO a funcţiilor vitale TA, puls, temperatură, respiraţie. Administrarea medicamentelor. Schimbarea lenjeriei de corp şi de pat. Regim alimentar: - interzicerea consumului de alcool - evitarea consumului excesiv de lichide şi sare - regim alimentar obişnuit, fără excluderea grăsimilor

Modul de Medicamentul prezentare Fenobarbital Comprimate - 15 mg - 100 mg Fiole - 40 mg - 200 mg Haloperidol Sol. uz intern 2 mg/ml flacon de 10 ml Romparkin Comprimate 2 mg

Acţiune

Anticonvulsivant Oboseală, antiepileptic hip- somnolenţă, notic agitaţie, confuzie

Neuroleptic Antipsihatic Sedativ Antiparkinsonian

Napoton

Drageuri 10 mg

Diazepam

Comprimate Tranchilizant, miorelaxant, - 2 mg anticonvulsivant - 10 mg Fiole - 10 mg Comprimate 200 Antiepileptic, mg hipnotic

Carbomazepină

Vitamina B1

Vitamina B6

Efecte adverse

Tranchilizant

Comprimate Substitutiv în stările de deficit de - 2 mg tiamină - 10 mg fiole - 10 mg Comprimate 250 Substitutiv în mg stările de deficit de piridoxină

Indomnie, stare depresivă, sdr. Parkinsonian Uscăciunea gurii, tulburări de vedere, constipaţie. Somnolenţă, oboseală, cefalee, apatie Somnolenţă, oboseală, ameţeli, uscăciunea gurii Somnolenţă, greaţă, vomaă, tremurături ale mâinilor, astenie

-

-

Nevoia Sursa de Problema fundamentală dificultate 06.03 – 08.03 Consumul de Foame 2000 alcool exagerată A mânca şi a bea

Diagnostic de nursing Alimentaţie exagerată cantitativ

Obiective

Interzicerea consumului de alcool

Mişcare şi mobi- Criza epileptică Nu poate să-şi Incapacitate de lizare controleze a-şi controla mişcările mişcările Asigurare Criza epileptică Pericol de Posibilitate de alterare a atingere a fizicului integrităţii fizicului Odihnă şi somn Agitaţie Dificultate de a Insomnie psihomotorie dormi A elimina Consum de Transpiră Dioforeză etanol

09.03 – 11.03 Criza epileptică 2000 Mişcare şi mobilizare Odihnă şi somn Agitaţie psihomotorie Comunicare

Consumul etanol

Nu-şi coordonează mişcările

Hiperactivitate

Dificultate de a Insomnie dormi

de Dificultatea de a înţelege ceea ce I se spune 12.03 – 15.03 Agitaţie Creşterea în 2000 psihomotorie ritm a mişcărilor Odihnă şi somn Efecte adverse Oboseală, ale senzaţie de medicamentelor somn

Prevenirea crizelor epileptice Prevenirea crizelor comiţiale Sedare Combaterea transpiraţiilor

Sedare, imobilizare Sedare

Ineficace la Interzicerea nivel intelectual consumului de alcool Hiperactivitate Combaterea agitaţiei psihomotorii Somnolenţă Combaterea somnolenţei

Recreere

Informare, Educaţie

Agitaţie psihomotorie

Nu desfăşoară Dezinteres de a Convingerea activităţi practica pacientului să recreative activităţi desfăşoare recreative activităţi recreative Hiperactivitatea Lipsă de interes Dezinteres de a Convingerea în învăţa pacientului să achiziţionarea desfăşoare de noi activităţi cunoştinţe. informative

Nevoia Sursa de fundamentală dificultate 16.03 – 18.03 Stare depresivă 2000

Diagnostic de Obiective nursing Nu comunică Comunicare Combaterea ineficace la mutismului nivel afectiv Odihnă şi somn Efecte adverse Oboseală, Somnolenţă Combaterea ale senzaţie de somnolenţei medicamentelor somn lucru Izolare Neputinţă Dificultatea de Combaterea a-şi asuma izolării rolurile sociale pacientului, psihoterapie Problema

18.III.2000 Pacient cunoscut spitalului prin internări anterioare, revine cu trimitere pentru creşterea frecvenţei crizelor cu suspendare a cunoştinţei şi creşterea în intensiate a acestora şi a simptomatologiei exprimată clinic prin: cefalee difuză, ameţeli, iritabilitate explozivă, tulburări neurovegetative, frecvente decompensări narcofilice etanolice. Se externează cu recomandările: - continuarea tratamentului cf. Rp. Cu : Clorpromazină Fenobarbital Diazepam - evitarea locurilor cu risc pentru viaţa bolnavului (sursă de foc, apă) - C.M. pe perioada internării

CAZ CLINIC II Numele: I Prenumele: P Sex: masculin Vârsta: 36 ani Domiciliu: Nicşeni, jud. Botoşani Starea civilă: necăsătorit Cultura: 4 clase Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergiii. Elemente fizice: I=1, 62 m; H=60 kg; Relaţii familiale armonioase Antecedente personale: repetate internări la spitalul Socola – Iaşi, TBC pulmonar (1986) – internat în spitalul Fiziologic, neagă afecţiuni infecto-contagioase, poliomelită la vârsta de 4 luni. Antecedente heredo-colaterale: Bolnavul vine la internare cu bilet de trimitere din DMC pentru o nouă decompensare caracterizată clinic prin: cefalee, insomnii, tulburări de comportament, creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Nu prezintă diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente.

Stabilirea iniţială a nevoilor fundamentale I.P. Respiraţia: se situează în limite Odihnă şi somn: insomnie normale. Mâncare şi băutură: bulimie Îmbrăcăminte: ţinută neîngrijită. Mişcare şi mobilizare: hiperacti- Temperatura: se situează în limitele vitate, necoordonarea mişcărilor normale. Asigurare: prezintă crize comiţiale Informare şi educaţie: dezinteres de grand mal Lucru: neputinţă

a învăţa Spirit: incapacitate de a participa la

activităţi religioase Recreere: incapacitate de a desfăşu- Comunicare: ineficace la nivel ra activităţi recreative

intelectual

(limbaj

incoerent,

logoree) şi afectiv (muţenie)

Prescripţii medicale O.L. TRATAMENT Haloperidol 60 pic/zi Fenobarbital 2 cp/zi 1 f/zi Clordelazin 3 cp/zi Romparkin 3 cp/zi

DATA EFECTUĂRII 22.01 – 3.02.2000

OBSERVAŢII

22.01 – 03.02.2000 24.01.2000

Oral 20 pic de trei ori pe zi. Oral 1 cp x 2/zi IM 1 f/zi

22.01 – 03.02 2000 22.01 – 03.02.2000

Oral 1 cp x 2/zi Oral 1 cp x 3/zi

Examene de laborator – diverse 21.I.2000 – Recoltarea sângelui pentru:

uree = 18 mg% glicemie = 95 mg% Hb = 13,86 g% VSH = 7/16 mm

Calcemie = 8,7 mg% L = 6600 mc Probe hepatice: Tymol = 4 UML ZnSO4 = 14 USH Recoltarea sângelui pentru VDRL = negativ 22.I.2000 – Recoltarea urinii pentru examenul de urină: albumină/absent glucoză/absent sediment:

rare epitelii plate

23.I.2000 – QI = 59 oligofrenie gr. I

Examen psihiatric La vârsta de 4 luni bolnavul a suferit de poliomelită. A fost spitalizat la spitalul de copii. Chiar în timpul spitalizării a prezentat crize comiţiale. Frecvenţa actuală a crizelor afirmată de mamă: “face 3 zile la rând crize multe apoi se mai opreşte; are timpuri când vorbeşte şi timpuri când nu vorbeşte. Treabă nu face defel. Câteodată e rău, strică, sparge, sare la noi”. Se constată un deficit psihic global la nivel de oligofrenie gradul I. Relativ orientat global. Discernământ critic diminuat.

Tratament I.P. Medicamente administrate per os Fenobarbital Romparkin Haloperidol Clordelazin Medicamente administrate IM Fenobarbital

6,00 1 cp 1 cp 20 pic 1 cp 6,00 -

ORAR 12,00 18,00 1 cp 1 cp 1 cp 20 pic 20 pic 1 cp 1 cp ORAR 12,00 18,00 1f -

24,00 -

Îngrijiri diverse: Măsurarea şi notarea în FO a funcţiilor vitale TA, puls, temperatură, respiraţie. Administrarea medicamentelor. Schimbarea lenjeriei de corp şi de pat. Regim alimentar: -

interzicerea consumului de alcool şi băuturi alcoolice evitarea consumului excesiv de lichide şi sare regim alimentar obişnuit, fără excluderea grăsimilor evitarea expunerii îndelungate la temperaturi ridicate

Modul de Medicamentul prezentare Fenobarbital Comprimate - 15 mg - 100 mg Haloperidol

Romparkin

Clordelazin

Sol. uz intern 2 mg/ml flacon de 10 ml Fiole de 5 mg /ml Comprimate 2 mg

Drajeuri 25 mg

Acţiune Anticonvulsivant, antiepileptic, hipnotic de lungă durată

Efecte adverse

Oboseală, somnolenţă, agitaţie, confuzie, erupţii cutanate alergice Neuroleptic Insomnie, stare Antipsihatic depresivă, sdr. Sedativ Parkinsonian, tulburări extrapiramidale Antiparkinsonian Uscăciunea gurii, tulburări de vedere, constipaţie, greaţă, vomă, greutăţi de micţiune neuroleptic, anti- Sedare, somnopsihotic, sedativ lenţă, tulburări de vedere, uscăciunea gurii

Nevoia Sursa de fundamentală dificultate 22.01 – 24.01 Boala psihică 2000 A mânca şi a bea

Problema Foame exagerată

Diagnostic de nursing Alimentaţie exagerată cantitativ

Obiective Combaterea bulimiei

Mişcare şi mobi- Criza comiţială lizare

Nu poate să-şi Incapacitate de Prevenirea controleze a-şi controla crizelor mişcările mişcările comiţiale

Asigurare

Pierderea cunoştinţei

Pericol alterare fizicului

Odihnă şi somn

Agitaţie psihomotorie

de Posibilitate a atingere integrităţii fizicului Dificultate de a Insomnie dormi

de Prevenirea a crizelor comiţiale Sedare

Mişcare mobilizare

şi Agitaţie psihomotorie

Igienă

Boală psihică

Îmbrăcăminte

Tulburări gândire

Comunicare

Boală psihică

Nu-şi coordonează mişcările Incapacitatea efectuării îngrijirilor de curăţenie de Ţinută neîngrijită

şi Tulburări gândire

Mâncare şi bău- Boala psihică tură 1.II – 2.II.2000 Comunicare Lucru

Izolarea anturaj

Sedare, imobilizare

Incapacitatea de a-şi acorda îngrijiri de igienă

Educaţie sanitară şi ajutarea bolnavului în efectuarea toaletei Ajutarea bolnavului în alegerea hainelor Ajutarea bolnavului să înţeleagă ceea ce I se comunică Combaterea somnolenţei

Dezinteres faţă de ţinuta sa vestimentară

Dificultate de a Comunicare la înţelege ceea ce nivel intelectual I se spune

28.I.2000 Mediu necoresOdihnă şi somn punzător (salon neaerisit) Informare, edu- Tulburări de caţie gândire Mişacare mobilizare

Hiperactivitate

Oboseală, sen- Somnolenţă zaţie de somn

Greutate în a- Dificultate de a chiziţionarea de învăţa noi comportari de Creştere în ritm Hiperactivitate a mişcărilor Foame exagerată

Alimentaţie exagerată cantitativ

de Nu comunică Comunicare (mutism) ineficace la nivel afectiv Dificultate de a Incapacitatea Neputinţă se implica într- de a desfăşura un rol activităţi

Combaterea bolii psihice Combaterea hiperctivităţii Combaterea bulimiei Combaterea mutismului Ajutarea pacientului în a desfăşura o activitate

Recreere

Incapacitate de Imposibilitatea a împlini o de a se amuza activitate în activităţi recreativă recreative

Încapacitatea de a desfăşura activităţi recreative

Stimularea bolnavului, convingerea să participe la activităţi recreative

2.II.2000 Se externează în prezenţa familiei, cu următoarele recomandări: - Tratament cu: carbomazepin 2 cp/zi fenobarbital 20 cp/zi Diazepam 2 cp/zi - supravegehere din partea familiei - va evita locuinţe cu risc pentru vârsta bolnavului, va evita sursele de foc, apă - dispensarizare prin dispensarul medical comunal şi prin cabinetul de psihiatrie

CAZ CLINIC III Numele: C Prenumele: A Sex: feminin Vârsta: 62 ani Domiciliu: Vlădeni, jud. Botoşani Starea civilă: divorţată Cultura: 4 clase Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergiii. Elemente fizice: I=1, 58 m; G=66 kg; Antecedente personale: două surori aparent sănătoase, divorţată, N=0, A=1. Prima menstruaţie – 13 ani, ultima menstruaţie 37 ani. A fost internată la spitalul Dr. Petru Groza, Oradea. A lucrat cadrul CAP. Studii – patru clase (rezultate şcolare slabe). Pensionară. Antecedente heredo-colaterale: părinţi decedaţi. Are un nepot cu antecedente psihiatrice. Anamneza medicală: Bolnava vine la internare cu autosanitara cu bilet de trimitere din policlinica judeţeană pentru creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Acuză cefalee, insomnie, tulburări de comportament, irascibilitate. Orientată temporo-spaţial şi la propria persoană. Nu prezintă diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente. Ţinută vestimentară neordonată, igienă corporală necorespunzătoare.

Stabilirea iniţială a nevoilor fundamentale C.A. Respiraţia: dispune Mâncare şi băutură: bulimie

Odihnă şi somn: insomnie Îmbrăcăminte: ţinută vestimentară

neordonată Mişcare şi mobilizare: imobilizare Temperatura: afebrilă Asigurare: probabilitate de atingere Informare şi educaţie: incapacitate a integrităţii fizice Lucru: neputinţă

de a învăţa Spirit: incapacitate de a participa la

activităţi religioase Recreere: nu desfăşoară activităţi Comunicare: ineficace la nivel recreative

intelectual şi afectiv

Eliminare (constipaţie)

Igienă: necorespunzătoare

Prescripţii medicale C.A. TRATAMENT Fenobarbital Sulfat de magneziu Glucoză 33% Fenilopină Furosemid Multivitamin Brofimen Diazepam Clorpromazin Supozitoare de glicerină

DATA EFECTUĂRII

OBSERVAŢII

16.11 – 26.11.1999 16.11 – 24.11.1999

Oral 1 cp/zi In 1 f/zi

16.11 – 26.11.1999 16.11 – 25.11 16.11 – 25.11 16.11 – 26.11 16.11 – 22.11 16.11 – 25.11 16.11 – 25.11 22.11

In 1 f/zi Oral 2 cp/zi In 1 f la 2 zile Oral 6 cp/zi Oral 3 cp/zi Oral 3 cp/zi Oral 4 cp/zi Rectal 1 sup/zi

Examene de laborator – diverse 16.11 – Recoltarea sângelui pentru:

uree = 26 mg% glicemie = 79 mg% Calcemie = 9,6 mg% L = 7900 mc Probe hepatice: Tymol = 4 UML ZnSO4 = 12 USH

17.11 – Recoltarea sângelui pentru VDRL = negativ 18.11 – Recoltarea urinii pentru examenul de urină: albumină/absent glucoză/absent sediment:

rare epitelii plate Examen psihiatric

Bolnava în evidenţa spitalului de psihiatrie este internată pentru mărirea frecvenţei crizelor comiţiale. Acuză cefalee, insomnie, ameţeli. Ţinuta neîngrijită, mimica anxioasă, privire imobilă. Atenţie involuntară, inhibiţie psihomotorie. Orientată temporo-spaţial. Se consideră bolnavă psihic. Nu declară implicaţii judiciare.

Tratament C.A. Medicamente administrate per os Fenobarbital Fenilopină Clorpromazin Brofimen Diazepam Multivitamin Medicamente administrate IM Glucoză 33% Sulfat de magneziu Ferosemid Medicamente administrate rectal Supozitoare de glicerină

6,00 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 2 cp 6,00 6,00 -

ORAR 12,00 18,00 1 cp 1 cp 2 cp 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 2 cp 2 cp ORAR 12,00 18,00 1f 1f 1f ORAR 12,00 18,00 1 sup -

24,00 24,00 24,00 -

Îngrijiri diverse: Măsurarea şi notarea în FO a funcţiilor vitale TA, puls, temperatură, respiraţie. Administrarea medicamentelor. Schimbarea lenjeriei de corp şi de pat. Asigurarea confortului fizic şi psihic necesar Regim alimentar: - Abţinerea de la consumul de alcool şi băuturi alcoolice - evitarea consumului excesiv de lichide şi sare - regim alimentar obişnuit, fără excluderea grăsimilor

Modul de Medicamentul prezentare Fenobarbital Comprimate - 15 mg - 100 mg

Acţiune

Efecte adverse

Anticonvulsivant, antiepileptic, hipnotic de lungă durată

Oboseală, somnolenţă, agitaţie, confuzie, erupţii cutanate alergice Somnolenţă, potenţarea băuturilor alcoolice, tulburări de vedere Somnolenţă, oboseală, ameţeli, uscăciunea gurii Rareori greaţă

Clorpromazin

Drajeuri 25 mg

Neuroleptic Antipsihatic Sedativ Antivomitiv

Diazepam

Comprimate - 2 mg - 10 mg Fiole 10 mg Comprimate a 8 mg (flacon cu 20 buc), soluţie pentru uz intern Drajeuri

Tranchilizant, miorelaxant, anticonvulsivant

Brofimen

Multivitamin

Sulfat de magneziu

Supozitoare glicerină

Fiole 2 g/10 ml

de Supozitoare 2,13 g 1,39 g

Expectorant Fluidifiant Mucolitic Asociaţie polivitaminică echilibrată, care acţionează în carenţele vitaminice - deprimant central - anticonvulsivant

Declanşează reflexul de ----

Nu se administrează la parkinsonieni în timpul tratamentului cu levadope Infectarea rapidă poate provoca congestia feţei, hipotensiune, colaps -

Nevoia Sursa de fundamentală dificultate 16.11 – 18.11 Boala psihică 1999 A mânca şi a bea Mişcare şi mobi- Criza comiţială lizare Asigurare

Odihnă şi somn

Problema Foame exagerată

Diagnostic de nursing Alimentaţie exagerată cantitativ

Nu poate să-şi Incapacitate de controleze a-şi coordona mişcările mişcările Criza epileptică Pericol de Posibilitate de alterare a atingere a fizicului integrităţii fizicului Agitaţie Dificultate de a Insomnii psihomotorie dormi

Obiective Combaterea bulimiei Prevenirea crizelor epileptice Prevenirea crizelor comiţiale Combaterea insomniei

Nevoia Sursa de fundamentală dificultate 18.11 – 21.11 Tulburări de Mişcare şi gândire mobilizare Îmbrăcăminte Tulburări de gândire Igienă

Ţinută neîngrijită

Boală psihică

Incapacitatea efectuării îngrijirilor de curăţenie Prezenţa de Senzaţia de secreţii pe căile sufocare respiratorii Boală psihică Dificultatea de a înţelege ceea ce I se spune

Respiraţia 22.11 – 24.11 Comunicare

Nevoia fundamentală Eliminare

Mişcare mobilizare

Problema Diminuarea mişcărilor

Sursa de dificultate Încetinirea tranzitului intestinal şi Agitaţie psihomotorie

Diagnostic de nursing imobilitate

Obiective Combaterea imobilităţii

Dezinteres faţă Ajutarea de ţinuta sa bolnavului în vestimentară alegerea hainelor Incapacitatea Ajutarea de a-şi acorda pacientului în îngrijiri de efectuarea igienă toaletei dispun Dezobstruarea căilor respiratorii Comunicare, Ajutarea implicare la pacientei să nivel intelectual înţeleagă ceea ce I se comunică

Diagnostic de nursing Pacienta nu Constipaţie prezintă scaune Problema

Creşterea în Hiperactivitate ritm a mişcărilor Odihnă şi somn Efecte adverse Oboseală, sen- Somnolenţă ale medicamen- zaţie de somn telor 25.11 – 26.11 Stare depresivă Nu comunică Comunicare Comunicare (mutism) afectivă la nivel afectiv

Obiective Combaterea constipaţiei Combaterea agitaţiei psihomotorii Combaterea somnolenţei Combaterea mutismului

Igienă

Boală psihică

Recreere

Tulburări gândire

Incapacitatea de a-şi efectua îngrijiri de curăţenie de Imposibilitatea de a se amuza în activităţi recreative

Igienă necores- Ajutarea pacipunzătoare entei în efectuarea toaletei Încapacitatea de a desfăşura ctivităţi recreative

Convingerea pacientei să participe la activităţi recreative

26.11.1999 Bolnava în evidenţa Spitalului de Psihiatrie Botoşani, a fost internată pentru creşterea frecvenţei crizelor comiţiale, cefalee, ameţeli, agitaţie psihomotorie. A fost tratată în stare anticonvulsivant, tranchilizant, sedativ, diuretic, vitamine. Se externează în stare ameliorată la solicitarea bolnavei. Se recomandă: - tratament conform Rp - interzicerea consumului de alcool - dispensarizare prin dispensarul medical - reinternare la nevoie

CAPITOLUL IV Concluzii Un loc aparte în tratarea pacientului cu epilepsie îl ocupă psihoterapia. De puterea de convingere a asistentului/asitentei medicale depinde ca pacientul să accepte necesitatea tratamentului şi să-l urmeze cu permanenţă. Atmosfera de calm şi simpatie pe care va şti să o creeze în jurul pacientului, îl vor face pe acesta să-şi recapete optimismul şi încrederea în viaţă. Astfel asistentul medical discută permanent cu pacientul, pentru a nu-I confirma sentimentele de respingere, dă relaţii despre tratament, modul de administrare, îl ajută în găsirea unor activităţi prin care să se simtă valoros, în comunicarea cu familia. Răspunde la întrebările familiei, stimulând-o să rămână în contact cu bolnavul, să nu-l respingă, să-l accepte aşa cum este. Totodată asistentul medical va informa medicul despre starea pacientului, dacă este agitat sau liniştit, dacă se alimentează suficient, dacă întreţine relaţii şi contacte cu cei din jurul lui, dacă doarme noaptea. De asemenea va avea grijă ca pacientul să fie supravegheat permanent, deoarece crizele epileptice se pot declanşa oricând. Bolnavul de epilepsie e un bolnav cu risc, de aceea el va fi îngrijit şi observat nu numai în timpul crizelor, cât şi în afara acestora. Asistentulmedical va urmări ca bolnavul să păstreze regimul igieno-dietetic impus pe tot cursul spitalizării. Fără consum de cafea, alcool, sare, lichide în exces, deoarece consumul acestora poate precipita apariţia crizelor. Asistentul medical va comunica zilnic la vizită medicului, eventualele modificări survenite în evoluţia şi prognosticul bolii. Urmăreşte evoluţia bolii sub tratamentul anticonvulsivant şi sedativ.

La externare, bolnavului I se explică necesitatea de a urma tratamentul anticonvulsivant permanent, să meargă la control periodic. El va cunoaşte împrejurările periculoase ce trebuie evitate la locul de muncă, cât şi în viaţa particulară, cum ar fi primejdia focului, a apelor libere, a înălţimii, conducerii autovehiculelor. Se va insista asupra pericolului de a consuma băuturi alcoolice, cafea şi asupra importanţei evitării stresurilor şi suprasolicitărilor. Datoria asistentului medical este să-l convingă pe pacient că poate să ducă o viaţă normală sau cel puţin apropiată de normal.

Cuprins I. MOTIVATIE II. EPIDEMIOLOGIE, ETIOLOGIE, ETIO-PATOLOGIE II.1 ISTORIC II.2 DEFINITIE II.3 EPIDEMIOLOGIE II.4 ETIOLOGIE II.5 ETIO-PATOLOGIE II.6 CLASIFICARE II.7 SIMPTOMATOLOGIA II.8 FORME PARTICULARE II.9 EVOLUTIA SI PROGNOSTICUL II.10 DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL II.11 PROFILAXIE. TRATAMENT II.12 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS II.13 TRATAMENTUL DE ELECTIE IN CRIZELE "PETIT MAL" II.14 MEDICATIA DISCONTINUA II.15 TRATAMENTUL STARII DE RAU EPILEPTIC II.16 TRARTAMENT CHIRURGICAL II.17 TULBURARI PSIHICE IN EPILEPSIE II.18 ASPECTE SOCIO-FAMILIALE SI DE RECUPERARE A BOLNAVILOR EPILEPTICI III. CAZURI CLINICE III.1 CAZ CLINIC I III.1.1 STABILIREA INITIALA A NEVOILOR FUNDAMENTALE III.1.2 PRESCRIPTII MEDICALE III.1.3 EXAMENE DE LABORATOR - DIVERSE III.1.4 EXAMEN PSIHIATRIC III.1.5 TRATAMENT III.2 CAZ CLINIC II III.2.1 STABILIREA INITIALA A NEVOILOR FUNDAMENTALE III.2.2 PRESCRIPTII MEDICALE III.2.3 EXAMENE DE LABORATOR - DIVERSE III.2.4 EXAMEN PSIHIATRIC III.2.5 TRATAMENT III.3 CAZ CLINIC III III.3.1 STABILIREA INITIALA A NEVOILOR FUNDAMENTALE III.3.2 PRESCRIPTII MEDICALE III.3.3 EXAMENE DE LABORATOR - DIVERSE III.3.4 EXAMEN PSIHIATRIC III.3.5 TRATAMENT IV. CONCLUZII V. BIBLIOGRAFIE