Licenta Turismul Religios Si de Pelerinaje in Lume Crearea Unui Circuit Religios Romanesc [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA HYPERION FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

LUCRARE DE DIPLOMA Tema: Turismul religios si de pelerinaje în lume - crearea unui circuit religios românesc -

Coordonator științific:

Absolvent: București 2012

CUPRINS

Introducere

Capitolul I: Patrimoniul turistic cultural-religios din România 1.1. Clasificări conceptuale asupra activităților de turism religios 1.2. Turismul religios si de pelerinaje – forma a turismului religios 1.2.1. Distincția turism religios – turism pelerinaj 1.2.2. Factorii determinanți ai turismului religios si de pelerinaje 1.3. Preocupările organizațiilor internaționale pentru dezvoltarea turismului cultural-religios si de pelerinaje

Capitolul II: Turismul religios 2.1. Principalele tari cu vocație în valorificarea turistica a patrimoniului cultural-religios 2.1.1. Franța 2.1.2. Italia 2.1.3. Spania 2.1.4. Israel 2.2. Nivelul de valorificare turistica a patrimoniului cultural-religios din România 2.2.1. Referințe privind turismul religios si de pelerinaje înainte de 1990 2.2.2. Turismul religios si de pelerinaje începând cu 1990 2.2.3. Serviciile turistice aferente turismului religios si de pelerinaje

Capitolul III: Perspective de dezvoltare a turismului religios si de pelerinaje în România 1

3.1. Dezvoltarea si modernizarea bazei materiale 3.1.1. Infrastructura generala 3.1.2. structuri si servicii turistice 3.2. Propuneri de programe turistice 3.3. Protejarea patrimoniului cultural-religios

Capitolul IV: Organizarea unui circuit de cunoaștere a edificiilor religioase din Tara Moților si Tara Hațegului 4.1. Conceperea circuitului 4.2. Obiective din program 4.2.1. 4.2.2. Traseul 4.3. Comercializarea produsului turistic

Concluzii BIBLIOGRAFIE

2

INTRODUCERE

Romanii au aparut in istorie ca popor crestin. O veche traditie pastrata pana astazi marturiseste ca Sfantul Apostol Andrei „cel dintai chemat”, a vestit cuvantul Evangheliei in partile sud-estice ale României, indeosebi in tinuturile de langa malul Marii Negre, unde a luat fiinta, in sec. al IV-lea, prima biserica locala si primul centru episcopal, cu sediul la Tomis. Se apreciază ca începutul creștinismului la nordul Dunarii nu isi are originea intr-o misiune coordonata dintr-un anume centru crestin, ci din propavaduirea neorganizata a unor oameni ajunsi aici datorita profesiei (soldati, negustori), conditiei sociale (scalvi), ca refugiati crestini din sudul Dunarii unde erau persecutati de autoritatile romane sau prin politica de colonizare a Impreriului roman1. Terminologia crestina de origine latina din limba romana privind notiunile fundamentale de credinta si viata religioasa (Dumnezeu-Domine Deus, Duminica- Dies Dominica, Craciun- Calatio, biserica-bazilica) este argumentul esential in sustinerea ideii vechimii creștinismului romanesc. Profesorul Fiedrich Heyer de la Universitatea din Heidelburg explica fenomenul afirmării unitare de-a lungul timpului a poporului roman prin faptul că, dintre toate popoarele sud-estului european, romanii sunt singurii care nu au trait o etapa istorică pagana; procesul lor de etnigeneza a coincis cu cel de increstinare, ambele implinindu-se deodata, spontan si firesc. Implicata profund in actul etnogenezei, credinta crestia a fost catalizatorul individualitatii etnice, de o forta morala si spirituala ireductibila. Dovada unei vechi si puternice credinte crestine o ofera numeroasele biserici, mănăstiri si schituri construite pretutindeni in tara. Pentru omul religios, biserica reprezinta o ruptura de nivel in spatiul profan, asa cum slijba religioasa ce are loc inauntrul ei inseamna o ruptura in durata temporala profana, ea Având loc in timpul existentei istorice a lui Iisus Hristos2. Aceasta este semnificatia interioara a bisericii.

Revista Bisericii Ortodoxe Romane – Buletinul oficial al Patriarhiei Romane, anul CX, Nr. 1-3, 1992, p. 49 2 MIRCEA ELIADE, Sacrul si profanul, Ed. Humanitas, București, 1995, p. 64 1

3

Putem vorbi, de asemenea, despre o semnificatie exterioara a constructiei religioase conferita de apartenenta sa la patrimoniul cultural al unei tari. Astfel, biserica devine o valoare arhitecturala, artistica si istorica. In jurul marilor biserici si mănăstiri au aparut scolo de pictura (Horezu, Caldarusani), s-au dezvoltat mestesugurile artistice (argintarie, broderie, arta miniaturii), au luat fiinta tipografii de sub teascurile carora au aparut primele carti in limba romana. In România exista 3000 monumente istorice religioase, din care 300 au valente artistice deosebite. Cele mai multe dateaza din perioada feudala si premoderna si prezinta trasaturile artei bizantine si orientale (armene, siriene, turcesti etc.). transilvanis, aflata multa vreme sub sezeranitate straina, cu populatie venita din alte zone ale Euuropei, cu o influenta catolica mai puternica, a asimilat si prelucrat stilurile artei occidentale: romanic, gotic, Renastere, baroc. Perioada moderna dezvolta cu precadere arhitectura civila, edificiile religioase construite acum fiind mai puțin valoroase arhitectural si artistic, purtand amprenta stilului neoclasic sau romantismului. Acest patrimoniu religios creeaza reale oportunitati de dezvoltyare a turismului religios si de pelerinaj. Exista la romani foarte bine impamantenita traditia pelerinajului la biserici, mănăstiri si schituri cu ocazia marilor sarbatori religioase, a sarbatoririi hramurilor si a sfintilor. Se practica, de asemenea, un frecvent pelerinaj către centrele religioase renumite prin prezenta moastelor unor sfinti, a icoanelor facatoate de minuni si a unor preoti duhovnici cu mare vocatie misionara. Totodata premisa importanta in practica turismului religios si de pelerinaje o constitue nevoia de cunoaștere si de educatie, indeosebi a tinerilor. Turismul religios si de pelerinaje exprima transformarile servenite in motivatiile calatoriei turistice. Omul contemporan, care traieste intr-o lume a interferentelor culturale si religioase, intr-o diversitate a ormelor de manifestare a religiosului, unele dintre acestea tinand mai mult de sfera ocultismului, are nevoie de adevar, de contact direct si nemijlocit cu sfera de semnificatii religioase, etice, culturale si artistice a edificiului religios (manastire, bazilica sau catedrala), forma traditionala a spațiului sacru. De aceea, omul transforma adesea calatoria turistica dintr-un prilej exclusiv de odihna si recreere intr-un act de cultura. Turismul religios si de pelerinaje poate devenii o componenta majora a turismului romanesc si o importanta sursa de venituri, indeosebi prin atragerea turistilor straini. Insa, acest dezederat economic impune realizarea unui intreg „mecanism de explorare” turistica a edificiului religios: turoperatorii specialisti in conceperea, fabricarea si comercializarea 4

produsului turistic religios; infrastructura generala; servicii turistice de calitate, cu unele particularitati in cazul turismului de pelerinaje (structuri de cazare specifice – fast-food, meniuri adecvate perioadelor de post din timpul anului etc.); protejarea patrimoniului religios, promovarea acestuia. Dezvoltarea in România a acestei forme de turism presupune elaborarea la nivel national a unui plan de valorificare si promovare a valorilor patrimoniului cultural-religios. Alaturi de Ministerul Turismului, un rol activ in devenirea operationala a acei plan revine: Ministerului Culturii si Cultelor, prin acțiuni de protejare, restaurare si intretinere a monumentelor religioase, prin facilitarea colaborarii diontre Biserica si celelalte institutii implicate in sprijinirea turismului religios si de pelerinaje; Patriarhiei Romane, prin discutii cu fiecare centru eparhial pentru asumarea unor responsabilitati in organizarea actiunilor de pelerinaj si in sprijinirea derularii programelor turistice de cunoaștere a valorilor de arta relogioasa; Televiziunii Romane, prin organizrea de dezbateri pe aceasta tema cu factorii de decizie implicati in dezvoltarea turismului religios, prin prezentarea monumentelor religioase de referinta, prin promovarea moralei crestine in cadrul unor emisiuni cu tematica religioasa; Ministerului Tineretului si Sportului, prin organizarea si sustinerea financiara a unor calatorii in circuit către centrele de spiritualitate religioasa, pentru elevi si studenti. Pornind de la aceste referinte asupra premiselor si conditiilor afirmarii turismului religios si de pelerinaje, lucrarea de fata se doreste a fi o modesta incercare de a contura o imagine revelatoare asupra stadiului de dezvoltare a acestei forme de turism in România.

5

CAPITOLUL I PATRIMONIUL TURISTIC CULTURAL-RELIGIOS DIN ROMÂNIA 1.1. Clasificări conceptuale asupra activităților de turism religios Pelerinajele credincioșilor la lăcașurile de cult, considerate sfinte de diferite religii( de ex. mănăstirile din nordul Moldovei pentru creștinism, orașul Sfânt Mecca pentru musulmani) au loc la biserici, mănăstiri si schituri renumite prin prezentarea unor icoane făcătoare de minuni sau a unor relicve sfinte. In aceeași măsura hramurile mănăstirilor si bisericilor atrag in perioadele sărbătorilor religioase tradiționale un număr considerabil de pelerini. Deși scopul călătoriei lor este manifestarea credinței, comportamentul lor din punct de vedere al solicitărilor de servicii turistice, nu diferă de solicitările celor ce participa la diferite alte forme de turism (pentru cazare, alimentație). Mai mult, acești pelerini sunt dispuși sa cheltuiască sime considerabile pentru achiziționarea de cadouri, amintiri etc. de menționat ca in perioada regimului dictatorial din tara noastră, turismul religios a fost „tabu” deși intr-o forma camuflată s-a practicat pe scara larga pe tot cuprinsul tarii. Moștenirea cultural-istorica, de arta, bisericile monument istoric, mănăstirile etc. modul in care acestea sunt conservate si puse în valoare, tezaurul etnocultural, prin tot ce se transmite mai nealterat, împreuna cu oferta primara (naturala) a unui teritoriu, reprezintă argumente mohinationale. De importanta majora pentru alegerea destinatiei turistice, desigur că în conditiile care acestea devin cunoscute cercurilor de populatie din care se recruteaz\a turistii potentiali. Deci aceste argumente motivationale nu trebuie scapate din vedere la conceperea actiunilor promotionale si a materialelor publicitare ale agentilor economici.

1.2. Turismul religios si de pelerinaje – forma a turismului cultural Turismul este un fenomen complex care poate fi abordat clel puțin din doua perspective: economicăsi sociala. Din punct de vedere economic, turismul este, indiscutabil, un factor de dezvoltare a economiei zonelor cu vocatie turisticăsi a ansamblului economiilor

6

nationale care isi edificăindustria turistica. Din punct de vedere social, turismul este un act de cunoaștere, de cultura si de promovare a bunei intelegeri intre popoare. In acest context, profesorul elvetian hunziker vorbeste despre rolul umanitar al turismului, apreciind că omul este adevaratul centru al acestei activitati3. Având in vedere faptul căin ultimele decenii se remarca o rendinta de omogenizare a stilului de viata, o lipsa, in anumite spatii cultural-geografice si pentru anumite categorii sociale, a unor repere valorice si morale, multe tari incearcă pastrarea si afirmarea valorilor autentice ale culturii-religiei in dorinta de conservare a identitatii nationale. Una din caile de materializare a acestei intentii o constitue turismul si anume, turismul cultural. La baza acestei forme de turism sta intregul patrimoniu cultural-istoric al unei tari, ce poate fi compus din: monumente si stituri arheologice, monumente si ansambluri de arhitectura, cladiri si colectiimemoriale, ansambluri de arta plastica, parcuri si gradini publice, zone istorice rurale si urbane. In cadrul acestuia sunt incluse si valorile de arta religioasa create de-a lungul timpului, in cadrul diferitelor religii si care audus la cinturarea si dezvoltarea turismului religios si de pelerinaje.

1.2.1. Distincția turism religios – turism pelerinaj Pentru înțelegerea fenomenului de turism religios si de pelerinaj se impun a fi definite cateva concepte de baza. Religia reprezinta un ansablu de credinte, practici si ritualuri care defineste raportul omului cu sacrul4. Prin religie omul recunoaste existenta unei puteri, a unui principiu superior fata de care manifesta intelegere si supunere. Religia ofera un model de existenta sociala si de conduita morala la care omul se raporteaza permanent si pe care tinde sa si-l insuseasca. Religiile se bazeaza pe trei elemente majore: invataturile originale ale religiei, traditia comunitatii religioase si experiemta religioasa a fiecărui membru5. Plecand de la aceste consideratii asupra conceptului de religie, se poate remarca faptul ca edificiul religios, lacasul de cult nu poate fi legat doar de religie, el nu a aparut doar ca expresie a unei necesitati rituale. Biserica, monument religios, a aparut si evoluat sub raport

I. ISTRATE, V, GLACAN, Turismul cultural din Romania, liant al spiritualității romanești de pretutindeni in “Revista Romana de Turism”, Ministerul Turismului, Nr.5/1994, p. 2 4 Le Petit Larousse, Paris, 1995, p. 873 5 J.M. KITAGAWA, In căutarea unitatii. Istoria religioasa a omenirii, Ed. Humanitas, București 1994, p. 105 3

7

artistic in contextul sintezei religiei-cultura-societate-ordine politica6, care a functionat timp de zece secole, pana in epoca premoderna, cand a avut loc secularizarea Bisericii de către stat. Astfel, mult timp Biserica a fost elementul principal care a alimentat cultura, domeniul valorilor artistice si umane, ideologiile. Privit prin prisma acestei sinteze, edificiul de cult devine martor al epocii in care a fost construit, relevand caracteristicile acesteia (istorice, sociale, arhitectonice, artistice etc.). Turismul cultural-religios reprezinta acea forma de turism care ofera posibilitatea cunoasterii de către turisti a edificiilor relogioase in multitudinea aspectelor pe care ele le releva, fara a implica neaparat apartenenta relogioasa a vizitatorului. Pelerinajul reprezinta vizita sau calatoria facuta de om cu scopul de a se reculege si de a-si exprima devotiunea religioasa intr-un lacas anume, renumit pentru relicve sfinte, icoane facatoare de minuni, vindecari miraculoase, exemplul de viata al unor preoti-duhovnici, revelatii religioase sau in locuri sfinte renumite pe plan mondial ( ierusalim, Muntele Athos, Vatican, Mecca, Santiago de Compostella). Inca din primele secole ale creștinismului, oamenii au calatorit in scopuri religioase, aceste calatorii au imbracat forma pelerinajului, care a cunoscut o intensitate si o amploare deosebita in epoca medievala si parțial in cea moderna. Condițiile de desfășurare a unui pelerinaj in Evul Mediu nu erau dintre cele mai bune: starea drumurilor era precara, siguranța calatoriei era greu de asigurat (exista in scopuri de apărare un Ordin al Cavalerilor), costul calatoriei era prohibitiv, timpul necesar parcurgerii traseului era foarte lung, iar capacitatile de primire erau insuficient dezvoltate (spitale si manastiri). Se apreciază chiar ca primul ghid turistic a scris in 1130 de către Aimeri Picaud, un călugăr francez, era destinat sa-i instruiască pe pelerini in privința traseului cel mai puțin primejdios către Saint-Jacques-de Compostella in Spania. In 1478-1480, la sfințirea Bisericii „Frauenkirche” din München au participat 65 pelerini, iar in cei trei ani cat au durat ceremoniile, 124.000 de credincioși au vizitat orașul7. Numărul pelerinilor s-a stabilit prin numărarea unor boabe de fasole, fiecare nou sosit trebuind sa arunce un bob intr-una din urnele așezate la cele patru porți ale orașului. Acesta a constituit prima operație de strângere a datelor din statistica turismului. In epoca moderna, marile pelerinaje către Lourdes, Ars, Lisieux utilizează trenul sau automobilul si apelează la structuri de primire bine definite. J.M. KITAGAWA, In căutarea unitatii. Istoria religioasa a omenirii, Ed. Humanitas, București 1994, p. 13 6

7

CRISTINA CRISTUREANU, Economia si politica turismului internațional, ABEONA, București, 1992, p. 13

8

Dina doua jumătate a secolului XIX-lea se poate vorbi despre turism religios, inteles ca posibilitate de cunoaștere a valorilor spațiului cultural-religios căruia ii aparținem, dar si a creațiilor altor culturi si religii, fara ca acest demers sa fie insotit întotdeauna de o implicare manifesta, explicita a apartenentei religioase a turismului. Spre deosebire de turismul religios, pelerinajul isi păstrează caracterul profund religios, implicând cumpărarea de diverse suveniruri, produse specifice unei tari, vizitarea unor muzee, monumente istorice si arhitecturale, zone vechi ale unor orașe, participarea la spectacole de opera, teatru, la diferite concerte (de muzica clasica, psaltica), organizarea unor excursii in împrejurimi. In prezent, pelerinajul cunoaște o adevărata revigorare, reunind numeroși tineri. Astfel, la nivelul cultului catolic se organizează 2 pelerinaje pe an: unul vara, la Taize, unde participa credincioși de toate confesiunile; altul iarna, cu ocazia Crăciunului – la Viena, München, Paris, Budapesta, Varșovia. Ample acțiuni de pelerinaj au loc cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului, din doi in doi ani, la ale cărei manifestări aniversare participa si Papa. In 1995, punctul central al pelerinajului ocazionat de aceasta sărbătoare a fost localitatea Loreti din Italia (unde se păstrează „Casa Sfânta” din Nazareth). In ceea ce privește cultul ortodox, la nivelul spațiului Europei de sud-est, un amplu pelerinaj este a organizat de Asociația Tinerilor Ortodocși din Balcani, in prima saptamana după sărbătoarea Paștelui („ Saptamana Luminata”). In anul 2000, acest pelerinaj s-a desfășurat in România, la bisericile din nordul Moldovei. Asociația Tinerilor Ortodocși din Balcani (B.O.Y.A) inițiază si organizează numeroase conferințe, seminarii, festivaluri, întâlniri ale tinerilor ortodocși pentru schimb de idei, principii, experiența ecumenica, acestea prilejuind si derularea de pelerinaje. 1.2.2. Factorii determinanți ai turismului religios si de pelerinaje Factorii care stau la baza practicării turismului religios si de pelerinaje, atât la nivelul unei tari, cat si la nivel internațional sunt: -

nivelul de instruire si de cultura;

-

apartenenta religioasa si practica unui cult religios;

-

ocupația profesionala si nivelul veniturilor;

-

calitatea cailor de acces si a serviciilor turistice oferte.

9

Nivelul de instruire si de cultura reprezintă importanta pentru turiștii ce vin sa viziteze si sa cunoască un obiectiv cultural religios. Aceasta cunoaștere are in vedere epoca istorica in care a fost construit edificiul, curentul artistic la care se reportează structura arhitectonica si plastica decorativa a construcției, precum si marii meșteri ce au realizat-o. pentru aceasta categorie de persoane nu propria religie contează, ci valoarea arhitectural-artistica a monumentului (pictura, sculptura, orfevrărie). Se poate afirma ca turismul religios din zilele noastre este practic independent de cultul practicat de turist si cere un nivel cultural ridicat. Turismul de pelerinaj este legat însa, in primul rând, de credința si cultul căruia aparține turistul, fara ca acesta sa conducă la o eludare a caracterului instructiv, educativ al calatoriei. Apartenenta religioasa reprezintă elementul esențial pentru cei care practica pelerinajul. Un rol in practicarea turismului religios îl are si ocupația profesionala a turistului, deoarece formarea sa profesionala determina gradul sau de cultura, releva posibilitățile financiare de care dispune, evidențiază timpul liber de care dispune. Calitatea cailor de acces si a serviciilor turistice joaca un rol important in alegerea unui program turistic, in aprecierea unei oferte turistice adecvate cu timpul si cu bugetul turistului.

1.3. Preocupările organizațiilor internaționale pentru dezvoltarea turismului cultural-religios si de pelerinaje. In ultimele decenii, turismul cultural si-a cucerit o poziție bine definita pe piața turistica, constituind o forma de turism in plina dezvoltare. Creșterea clientelei turistice ce prefera vizitele in scopuri culturale, independenta tot mai mare a tinerilor cu un nivel de cultura ridicat si creșterea numărului de turiști străini in tarile cu valori culturale remarcabile, demonstrează ca exista pentru turismul cultural un curent favorabil ce trebuie urmărit, amplificat si accelerat. In demersul de susținere si dezvoltare a turismului cultural, văzut ca un turism al viitorului, un rol important revine organizațiilor europene si mondiale implicate direct sau indirect in domeniul turismului.

10

In 1975, in rezoluțiile Actului Final al Conferinței pentru Securitate si Cooperare in Europa, de la Helsinki, se apreciază ca: „Statele participante considera ca turismul contribuie la o mai buna cunoaștere a vieții, culturii si istoriei celorlalte tari, la creșterea înțelegerii intre popoare, la imbunatatirea contactelor si la o mai buna folosire a timpului liber.” In 1977. O.M.T. si Consiliul Mondial al Monumentelor si Siturilor Istorice (ICOMOS) au elaborat o „carte a turismului cultural” prin care si-a propus sa ofere o latura umanista si culturala turismului. Conlucrarea dintre cele doua organisme are ca obiectiv sprijinirea tarilor dezvoltate din punct de vedere economic in valorificarea patrimoniului cultural, in conservarea si restaurarea monumentelor. Dezvoltarea turismului cultural in general si a turismului religios in particular este încurajata si de transformarea insasi a ideii de cultura. Astfel, declarația din Mexic de la Reuniunea Mondiala a Turismului (iulie-august 1982) definește cultura in termenii următori: „In sensul sau cel mai larg, cultura poate fi astăzi considerata un ansamblu de trasaturi distincte, spirituale si materiale, intelectuale si afective, care caracterizează o societate sau un grup social. Ea înglobează sin afara artelor si a literaturii, moduri de viața, drepturile fundamentale ale omului, sisteme de valori, tradiții creștine. Cultura da omului capacitatea de reflecție asupra însuși, ea ne face sa fim umani, raționali, critici si angajați etc. Prin ea putem discerne valorile si putem, face alegeri, prin ea omul se exprima, ia la cunoștința de el însuși, se recunoaște ca un proiect neterminat.”8 Se poate aprecia ca, pe aceasta linie de gândire, cultura si-a găsit in turism cel mai bun aliat. Importanta promovării prin turism a unei acțiuni de imbogatire spirituala si morala a omului a fost relevata si in cadrul Conferinței Mondiale a Turismului de la Manila, din 1980, unde s-a precizat ca: „In practicarea turismului, elementele spirituale trebuie sa fie mai presus de elementele tehnice si materiale”.9 Incepand din 1990 - Anul European al Turismului in cadrul Consiliului Europei, Comisia pentru patrimoniu si Itinerarii Culturale s-a aratat interesata de dezvoltarea unor noi actiuni in domeniul turismului, avand ca scop: sensibilizarea autoritatilor nationale, regionale, locale si profesionale privind promovarea culturii prin turism; crearea de programe culturale 8

Le turisme culturel en Europe, Etudes, Comission Des Communautes Europeennes, 1993 Declarația de la Osaka a Forumului Mondial si a Conferinței Mondiale a Miniștrilor de Turism in “Revista Romana de turism”, Ministerul Turismului, nr. 6/1994, p. 12-13 9

11

sau itinerarii pe diverse teme culturale care sa conduca la o participare mai activa a turistilor. Prin initierea in 1992 a unui „Consilui de Orientare” s-au pus bazele definirii si stabilirii unor metodologii de realizare a unor noi itinerarii culturale cu o tematica variata, o tema prioritara fiind „monarhismul”. Turismul cultural si, mai ales, turismul religios si de pelerinaje ridica problema protejarii patrimoniului cultural-religios mondial, a respectarii si neatentarii la traditiile culturale, stilul si ritmul de viata al destinatiilor turistice. In acest sens, Declaratia de la Osaka a Forumului Turismului Mondial ( 3-4 noiembrie 1994) remarca necesitatea asumarii, de catre industria turistica si de catre turisti a responsabilitatii „pentru conservarea mediului natural si a mostenirii culturale”.10 Despre imperativul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea industriei turistice si valorificarea patrimoniului cultural mondial s-a discutat si in cadrul lucrarilor Conferintei de dezvoltare Durabila a Turismului ( aprilie 1995 ) de la Lanzarote – Insulele canare, in Spania. In afirmarea turismului cultural, O.M.T. colaboreaza si cu UNESCO. Astfel, la 29 februarie 1996, acste doua organizatii internationale au semnat un acord de colaborare in vederea elaborarii unui proiect de protejare a siturilor istorice si de promovare a turismului cultural. Se afirma cu aceasta ocazie ca: „Muzeele cele mai importante ale lumii si atractiile culturale sunt deja suprasaturate cu turisti in perioadele de varf de sezon, deci este foarte important pentru noi sa folosim toate resursele pe care le avem la dispozitie pentru o mai buna distributie a vizitatorilor, in alte perioade de timp ale anului si in locuri mai putin cunoscute”. ( Francesco Frangialli – reprezentant al Secretariatului General al O.M.T.).11

Capitolul II Turismul religios

10

Declarația de la Osaka a Forumului Mondial si a Conferinței Mondiale a Miniștrilor de Turism in “Revista Romana de turism”, Ministerul Turismului, nr. 6/1994, p. 12-13 11 Banca de date a Reprezentantei UNESCO si ONU in Romania, Bucuresti 1996

12

2.1. Principalele tari cu vocație în valorificarea turistica a patrimoniului cultural-religios Multe tari europene, detinatoare a unor valori culturale deosebite si, in mod deosebit, a unor edificii religioase remarcabile si-au elaborat la toate nivelurile (economic, social, cultural, local, regional, national) o politica concentrata si efectiva de punere in valoare a acestora prin turism. Pentru ca un obiectiv religios sa devina un produs turistic trebuie sa fie o valoare de patrimoniu deosebita si sa includa servicii concentrate intr-o activitate specifica si oferite „pachet” consumului turistic. Un element component al patrimoniului cultural religios, pentru a avea valente turistice, trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte:  sa se bucure pe plan national si international de renume, acesta fiind conferit de o multitudine de aspecte ( este un loc sfant, detine relicve de o mare valoare religioasa, constructie arhitecturala de mare vechime sau realizata cu maiestrie intr-un anume stil arhitectonic, austeritatea ordinului monarhal);  Sa constituie un obiectiv de originalitate, unicitate, specificitate in cadrul culturii universale si nationale;  Sa se gaseasca intr-o buna stare de conservare care sa permita exercitarea functiei turistice;  Sa fie accesibil din punct de vedere al mijloacelor de transport;  Sa dispuna in perimetrul sau imediat inconjurator, dincolo de zona de protectie, de structuri si servicii turistice corespunzatoare. Din pacate aceste deziderate nu sunt intotdeauna respectate, aparand un conflict de interese intre dorinta de valorificare economica a patrimoniului si aceea de pastrare si conservare a acestuia. In decursul timpului, unele tari ale Europei si-au marit oferta turistica prin programe care pun in valoare patrimoniul lor religios, cunoscute deja pe piata internationala a turismului. Aceste programe se desfasoara fie intr-un cadrul organizat, fie in mod individual. Unele programe pot fi organizate la cererea la cererea grupurilor de turisti.

13

Alaturi de turoperatorii generalisti, in elaborarea unor astfel de programe sunt implicati si turoperatorii specializati - cei care isi organizeaza o parte a ofertei lor pe produse cultural-religioase gen „vizitarea unor orase”, „circuite de descoperire a unor tari” si turoperatori specialisti - care se adreseaza unui public particular, foarte bine delimitat. Acestia din urma ofera voiaje pe teme muzicale, de pictura sau arhitectura religioasa. Tot ei elaboreaza programe de pelerinaj, tinand seama de particularitatile clientelei turistice si a calatoriei in sine ( oficierea slujbei religioase in fiecare zi sau doar in zilele de sarbatoare, structuri de cazare mai modeste, meniuri legate de practicile unui cult religios). O caracteristica importanta a programelor cultural-religioase si de pelerinaj conta in faptul ca ele se deruleaza independent de sezonalitate, cu tendinta de valorificare mai ales a perioadelor extrasezon ( martie-aprilie, septembrie-octombrie) pentru evitarea suprasolicitarilor. Pelerinajul este legat, ca perioada de desfasurare, de marile sarbatori religioase si de sarbatorirea unor sfinti sau martiri (pentru cultul ortodox si catolic), de comemorarea datelor aniversare ale mentorilor cultului protestant ( Martin Luther, Jan Calvin, Jan Hus) si de marile sarbatori ale cultului musulman ( Marele si Micul Bairam). In Europa, principalele sarbatori religioase ce ocazioneaza organizarea si desfasurarea de pelerinaje sunt12: 

19 Ianuarie, in Rusia – Sarbatoarea „Sfintii Apei”;



Saptamana Sfanta, in Spania – procesiuni solemne si ceremonii religioase ( la

Malaga, Sevilla, Valladoid, Cuenca, Murcie, Cartagina); 

Vinerea Sfanta, in Grecia – procesiune religioasa, in Franta ( la Perpignan),

in Corsica; 

Duminica de Pasti, in Grecia – slujba la miezul noptii in aer liber;



Aprilie, in Franta, la Chartres - mare pelerinaj al studentilor;



12 – 13 Mai si 12 – 13 Octombrie, in Portugalia, la Fatima au loc mari

pelerinaje in fiecare an; 

21 – 23 Mai, in Grecia, la Langados si Agia Eleni - Anastenaria (dans al

femeilor cu picioarele goale pe jaratic, tinand in maini Sf. Constantin si Elena);

12

MICHELIN - Europe, Guide de Tourisme, 1996, p. 500

14



Sfarsitul lunii Mai, in Franta, la bazilica Saint-Maries-de-la-Mer, pe malul

marii Mediterane – pelerinaj al tiganilor; 

24 Iunie, in Spania, la Alicante – Sarbatoarea Sf. Ioan Botezatorul

(Hoyueras); 

Ultima duminica din Iulie, in Belgia, la Furnes – Procesiunea de Penitenta;



15 August, in Grecia, in insula Tinos, - pelerinaj la locurile unde s-a aratat

Fecioara Maria; 

19 septembrie, in Italia, in Catedrala din Napoli – Sarbatoarea „Miracolul Sf.

Javier”; 

Inceputul lunii Decembrie, in Franta, Targ de craciun la Stransbourg si mare

pelerinaj in Alsacia, la Mont-Sainte-Odile; 

5 Decembrie, in Austria, la Bad Mitterndorf – Nikolospiel (Jocul Sf.

Nicolae); trecerea Sf. Nicolae pe strazi da nastere la manifestari de bucurie; 

Prima sambata din Decembrie, in Suedia, la Fribourg – Targul Sf. Nicolae;



Vinerea dinaintea Ajunului Craciunului, in Germania, la Nüremberg –

Christkindlesmarkt( targul Copilului Iisus), unde se vand obiecte de podoaba pentru pomul de craciun; au loc spectacole pentru copii; De asemenea, aceste programe se caracterizeaza prin faptul ca se deruleaza in cele mai diferite zone, in orase si in mediul rural, la malul marii si in zonele montane, interesand toate categoriile de clienti (pensionari, tineri, oameni de afaceri, clientela familiara, clientela erudita) si contribuind la ridicarea nivelului de cunoastere, la asigurarea verticalitatii spirituale si morale, favorizand progresul social si intelectual al omenirii. In continuare sunt punctate cateva aspecte ale studiului de dezvoltare al turismului religios si de pelerinaje in principalele tari europene detinatoare de obiective turistice de aceasta factura.

2.1.1 Franta Franta, tara a Europei Occidentale, crestinata incepand cu secolul I d.Hr., de religie catolica in cea mai mare parte, pastreaza un numar impresionant de Biserici, Catedrale, Abatii care ilustreaza evolutia istorica si culturala a natiunii franceze.

15

Din punct de vedere turistic, exista un numar foarte mare de monumente religioase, care sunt vizitate anul de 33 milioane de turisti. Multe dintre monumentele religioase constituie punctul central al unor ample pelerinaje motivate, in special, de existenta unor relicve sfinte sau a unor sanctuare mariane ( legate de revelatii divine, de aparitia miraculoasa a Fecioarei Maria). In 1989, dintre monumentele religioase aflate sub tutela Comisiei Nationale a Monumentelor istorice si a Siturilor ( Caisse nationale des Monuments Historiques et des Sites – CNHMS), cele mai frecventate de turisti erau cele prezentate in tabelul 2.1 Tabelul 2.1 edificiile religioase cu cel mai mare flux de vizitatori Nr. Crt.

Centre de spiritualitate

Numar de (%) sosiri

1.

Notre-Dame din Paris

13 milioane

13

2.

Sacre Coeur de Montmarte

13 milioane

6

3.

Notre-Dame din Fourviere

5 milioane

5

4.

Chartes

2.5 milioane 2.5

5.

Notre-dame-de-la-Garde (Marsilia)

1.5 milioane 1.5

6.

Lisieux

1.2 milioane 1.2

7.

La-Chapelle-de-la-Medaille-Miraculeuse (Paris)

1.2 milioane 1.2

8.

Mont-Saint-Odile

700.000

0.7

9.

Ars

400.000

0.4

10.

Parayle-Monial

300.000

0.3

11.

Notre-Dame din Salette

150.000

0.15

Sursa: Dupa Y. Tinard, Le tourisme. Economie et Management, Ediscience International, Paris, 1994, p. 309. Aceste date includ atat persoanele care viziteaza aceste edficii din interes culturaleducativ sau din curiozitate, credinta lor religioasa putand fi sau nu implicata in actul turistic, cat si pelerinii pentru care scopul primordial este cel religios.

16

Fiecare dintre monumentele mentionate si altele existente realizau anul prin turism circa8-12 milioane franci francezi. In aclasi timp, circa 35.000 – 45.000 de pelerini francezi pleaca in strainatate in fiecare an.13 In 1990, turismul religios si de pelerinaje al Frantei a adus 250 milioane de franci francezi organizatorilor de voiaje de acest tip (tabelul 2.2).14 Tabelul 2.2 Tur operatoruu specialisti in conceperea de voiaje pe teme religioase Turoperatorii

Nr. ghizi % acompaniator i pe an

%

Nr. de voiajori pe an

%

Nr. de pelerinaje pe an

1.5

Nr. de voiaje pe teme religioase pe an 170

Procedure-Terre Entiere Service International de Pelerinages et Grands Itineraires Culturel Notre Dame du Salut

150

1.7

8000

80

54

0.54

106

1.06

6000

60

2 pentru 1200 persoane 2 pentru 700 persoane

15

0.15

80

0.8

3200

32

2 pentru 1200 persoane Routes bibliques 10 0.1 3 0.03 90 0.9 1 pentru 60 persoane Sursa: Pere P. Talex, Paris, l’art de la foi, in Escapes, fevrier-mars, 1990, p. 23, citat la Y. Tinard le tourisme. Economie et Management, ediscience International, paris, 1994, p. 310. Se impune a fi mentionat faptul ca in promovarea turismului religios si de pelerinaje, in franta este implicata si biserica. Astfel, la nivel de dieceza, exista un Consiliu care se ocupa atat de organizarea unor pelerinaje, cat si de promovarea pe plan turistic a obiectivelor cultural-religioase (editeaza pliante, brosuri, cataloage ale monumentelor religioase de interes turistic). In Franta exista unul dintre cele mai cunoscute centre mondiale de pelerinaj, Loudres, in cantonul Hautes-Pyreness din sudul tarii. Existenta acestui loc de pelerinaj este legata de numele unei tinere fete, Bernadette Soubirous, careia i s-a aratat in mod revelator Fecioara maria. In 1909, la 30 de ani dupa moartea sa, corpul i-a fost descoperit intact, fiind canonizata de Papa pius al XI-lea la 08.12.1933.

13 14

J.P. Pasqualini, B. Jaquot, Tourisme en Europe, Dunot, Paris, 1992, p. 132 Ibidem

17

In prezent, aici s-a dezvoltat o adevarata industrie turistica. In fiecare an, la Lourdes vin peste cinci milioane de pelerini si turisti. Dintre acestia, 60% provin din strainatate ( din circa 150 de tari).15 Locurile sfinte sunt: grota in care si-a facut aparitia Fecioara maria, bazilica neogotica Sacre-Coeur ( 1875), bazilica neobizantina (1889), bazilica subterana care poate primi 20.000 de pelerini in acelasi timp si alte locuri frecventate de B. Soubirous. Alaturi de aceste spatii sacre, de o mare valoare religioasa, in Lourdes se mai pot vizita muzee si un castel medieval din sec. XIV-lea. Vizitatorii pot, de asemenea, sa urce cu funicularul la 1000 m altitudine, in piscul „Du jer”, unde li se ofera o imagine panoramicaa Lourdes-ului. Alte puncte de atractie turistica sunt Lacul Lourdes, de origine glaciara, ce ofera multiple posibilitati de agrement (ambarcatiuni nautice, pescuit, plimbare, picnic, golf) si Padurea Lourdes, cu suprafete amenajate pentru copii, pentru plimbare, jogging, intreceri sportive etc. Posibilitatile de acces catre Lourdes sunt diverse (autostrada, cale ferata, aeroport international), iar in cadrul regiunii, turistii se pot deplasa cu masinile proprii (existand numeroase parkinguri cu o capacitate corespunzatoare) sau pot apela la serviciile de transport in comun (autobuze, trenuri turistice VISA LOURDES). Lourdes reprezinta al doilea centru hotelier al Frantei16 dupa Paris, dispunand de 18000 de camere ( 40.000 de locuri) in 270 de hoteluri, pensiuni familiale, case ale pelerinului. Acestora li se adauga 30 de campinguri, gradul de ocupare este aproape la fel de mare in hotelurile de lux ca si in cele modeste. In Lourdes exista 600 de puncte de vanzare de diverse produse, dintre care 80% sunt consacrate vanzarii de obiecte de cult. Cifra de afaceri anuala din turism atingea la Lourdes valoarea de 2.4 milioane de franci francezi.17

2.1.2 Italia Italia, stat al Europei Meridionale, de expresie religioasa catoloca, spatiul de manifestare a unei diversitati de curente artistice, este una dintre tarile europene cu cel mai mare flux de vizitatori sositi in scopuri cultural-educative si de pelerinaj.

15

C. Peyroutet, La France touristique, edition Nathan, Paris, 1995, p. 94 Y. Tinard, Le Tourisme. Economie et Management, Ediscience International, 1994, p. 309. 17 Revista Grande Reportages, nr. 162/1995, Paris, p. 15 16

18

In afara Vaticanului, a oraselor Assisi, padova ( 4 milioane de vizitatori pe an), Loretto (3.5 milioane), Venetia, Verona, Italia numara 1756 spatii cultural-religioase care primesc in fiecare an 15 milioane de pelerini catolici si realizeaza o cifra de circa 40.2 bilioane de dolari anual, conform unui studiu al Organizației Mondiale a Turismului din 2009. Cativa turoperatori italieni, ca „La eteria Viaggi ( aordinului franciscanilor), IVETPellegrinaggi Paolini si Opera Romana Pellegrinaggi sunt specialisti in realizarea de voiaje religioase in tara si in strainatate. In timp ce un numar tot mai mare de pelerini straini vin in Italia, pelerinii italieni calatoresc tot mai mult in strainatate (Frnta, Spania, Germania). Unul dintre circuitele turistice ce valorifica cel mai bine monumentele culturalreligioase este ce al „Italiei meridionale peninsulare”. Prima zi – Roma , vizitarea urmatoarelor obiective: Bazilici ( Sf. Petru – Pieta-Michelangelo, Santa Maria Maggiore, San Giovani in Laterano, San paolo fuori le Muro); Catacombe ( San Callisto, San Sebastiano, Domitilla); Monumente antice ( Forumul roman, Capitoliu, Palatinul, Panteonul); Piete (Piazza di Spagna, Piazza del Popolo, Piazza San Pietro). Ziua a doua: Assisi – veche asezare medievala – Catedrala Sf. Francis (fresce valoroase – Giotto), loc de pelerinaj, plimbare pe Valea Tibrului. Ziua a treia: Florenta – capitala artelor, locul natal al lui Dante, Michelangelor, Machiaveli – Domul, Baptiseriul si Clopotnita, Pita Signoriei, Palazzo Pitti, Palazzo Medici, bazilica San Lorenzo, bazilica Santa Croce ( monument funerar), Galeriile Uffizi. Ziua a patra: Parma – Manastire si catedrala (sec. al XII-lea), Baptisierul romano-gotic si numeroase biserici (sec. XVI-XVII), Teatrul Farneze. Ziua a cincea: Pisa – Piata Domnului, Domul, Turnul Inclinat, Baptisierul, Composanto (cimitir – sec. Al XII-lea). Ziua a sasea: Sienna – Piazza del Campo, Domul (sec. al XIII-lea), Pinaroteca; Orvieto – important centru al artei etrusce, catedrala (sec. al XIII-lea).

19

Intoarcere la Roma.

2.1.3. Spania Spania, stat situat in extremitatea sud-vestica a europei, detine un patrimoniu artistic si arhitectural foarte bogat, ce reflecta o mare varietate de stiluri si influente (islamice, crestine, mozaice). Importante puncte de atractie pntru turismul cultural-religios sunt: Madrid, Barcelona, Granada, Cordoba, Sevillia, Burgos, Toledo, Cadiz. Pentru pelerinaj sunt renumite in toata lumea asezamintele religioase de la Santiago de Compostella ( trei milioane de pelerini pe an), in nordul spaniei ( in galicia) si Montserrat, in apropiere de Barcelona. Un amplu pelerinaj are loc cu ocazia Sarbatorilor Pascale, la Santiago de Compostella, in cadrul „Saptamanii Sfinte in Castilia”: Prima zi – sosire Madrid; tur al orasului, Muzeul Prado, biserica San Francisco el Grande, bazilica San Miguel, Plaza mayor. Ziua a doua – El Escordial ( manastirea San Lorenzo, Palatul Regal, Panteonul Regilor – monument funerar); Avila (catedrala gotica – sec. al XI-lea, locul de origine al Sf. Tereza); Sergovia, cunoscuta pentru numarul foarte mare de biserici romanice; apenduct roman; catedrala gotica (sec. al XVI-lea). Ziua a treia – Salamanca, oras universitar inca din Evul Mediu, cel mai bogat centru istoric in cladiri medievale si ale Renasterii; renumita Plaza Mayor (sec. al XVIII-lea); catedrale (sec.al XII-lea si sec.al XVI-lea). Ziua a oatra – Valladolid, oras universitar, catedrala ( sec.al XVI-lea), muzeul de sculpturi policrome; Burgos, cea de-a treia catedrala din Spania ca marime, dupa cele din Sevillia si toledo (stil gotic sec. XIII-XV). In apropiere, manastirea „De Las Huelgas” si manastirea Miraflores. Ziua a cincea – Oviedo, centru universitar, muzeu, ruinele vechiului palat regal (sec.al XIII-lea).

20

Ziua a sasea – Santiago de Compostella (Galicia), in catedrala (sec.al XI-lea – al XIIIlea) este depus corpul lui Sfantului Ioan cel Mare.

2.1.4. israel Israel, tara tinuturilor sfinte, ocupa un loc aparte in actiunile de pelerinaj organizate cu prilejul sarbatorilor legate de Nasterea si Invierea Domnului si a celor specifice cultului mozaic (Purism, Pesah, Hanuca, Simhat Tora etc.). Evreii ce locuiesc in afara Israelului vin aici in pelerinaj pentru a-si regasi propiile origini culturale, sociale si religioase. Israelul a dezvoltat in locurile Sfinte o mare diversitate de structuri de primire (hoteluri cu un grad de confrot foarte ridicat – Holiday Inn, Continental, Sheraton, Moriah Plaza), case de ospat si o structura de cazare specifica, hotelul kibboutz, un gen de ferma agroturistica. Un circuit consacrat, intitulat „Vizita in Tara Bibliei”, sau „Marele Tur al Israelului”, care ofera posibilitatea vizitarii unor locuri ce au pastrat marturii ale inceputurilor vietii crestine se poate desfasura astfel: Prima zi: sorise Tel Aviv. Transfer, cazare. Vizitarea orasului. Ziua a doua: Tel Aviv – Kibbutz Gesher Hazic. Placere spre Galileea pe un traseu ce strabate coasta Marii Mediterane si leaga ora de mare interes istoric: Cezareea (amfiteatrul roman), Nazareth (Biserica Vestirii), Haifa, cel mai mare port al Israelului, Gesher Hazic, cazare in hotel kibutz, cina cu meniu traditional evreiesc, intalnire cu locuitorii kibbutzului. Ziua a treia: Tiberiada – Ierihon – Ierusalim. Safred, orasul Cabalei, Platoul Golan. Vizitarea sinagogii din Capernaum. Continuarea calatoriei prin Magdala. Ziua a patra: Ierusalim. Vizitarea Vechiului Oras: Zidul Plangerii, cartierul evreiesc, esplanada Templului, Drumul Crucii (via Dolorosa), Gradina Ghetsemani, Biserica „Sf. Ana”. Dejun Oriental. Plimbare in targul arab. Seara petrecuta in Khan Club: folclor, dnasuri si cantece intr-un vechi caravanserai restaurant. Ziua a cincea: Ierusalim si Bethleem. Vizitarea Noului Oras: Sanctuarul Cartii din cadrul Muzeului Israelului (manuscrise de la Marea Moarta descoperite in 1947); Parlementul (Knesst); Muntele Sion – mormantul lui David, memorialul Deportatilor; cartierul evreilor

21

ortodocsi (Meah Shearim). Bethleem: vizitarea Bisericii nasterii Domnului si a mormantului Rahilei. Ziua a sasea: Masada – Marea Moarta – Eliat. Plecare prin Betania catre Muntii Judeii. Plimbare prin desertul Judeii in masini speciale pentru desert 4x4. Continuarea calatoriei spre Masada. Urcarea cu telefericul in cetatea irodiana a Masadei. Marea Moarta. Desertul Neguev. Eilat. Ziua a saptea: Eilat – Marea Rosie. Vizitarea orasului Eilat: Muzeul Marin si Observatorul Submarin; croaziera in golful Eilat; reintoarcere la Tel Aviv.

2.2. Nivelul de valorificare turistica a patrimoniului cultural – religios din Romania. Numarul extrem de mare al edificiilor religioase din romania, precum si varietatea si originalitatea stilistica ce caracterizeaza o buna parte a acestui patrimoniu confera turismului religios si de pelerinaje posibilitati ample de dezvoltare si de afirmare in context national si european, analizand situatia actuala a turismului religios si de pelerinaje din tara noastra, se impun a fi facute cateva referiri la contextul general (politic, economic, social-moral) in care se practica aceasta forma de turism inainte de 1990. 2.2.1. Referinte privind turismul religios si de pelerinaje inainte de 1990. In perioada comunista, in ciuda politicii bazate pe ateism si pe ignorarea valorilor spiritualitatii romanesti, turismul religios si de pelerinaje a existat, s-a practicat, chiar daca nu a fost recunoscut ca forma distincta de turism, ci asimilat turismului cultural. Autoritatile au tolerat aceasta activitate, avand in vedere ca ea contituia sursa unor importante venituri in devize, multe dintre programele turistice organizate adresandu-se turistilor straini (indeosebi cele axate pe monumentele religioase din Bucovina). Insa, politica statala a constituit in permanenta o frana in dezvoltarea turismului religios si de pelerinaje, datorita procesului de secularizare a Bisericii, de subordonare a intereselor statului. Astfel, Biserica nu a avut libertatea de a-si gandi propria modalitate de valorificare si promovare a valorilor de arta si arhitectura religioasa, de integrare a economiei manastiresti in problemele turistice.

22

Trebuie remarcat faptul ca turismul religios si de pelerinaje nu se poate dezvolta fara o colaborare permanenta intre cei care lucreaza in domeniul turismului si autoritatile ecleziastice, de la nivelul Patriarhiei romane pana la nivelul staretiei. Politica de sistematizare si urbanizare excesiva si accelerata a dus la distrugerea unor valoroase monumente religioase, repere esentiale ale spiritualitatii si artei romanesti. Exemplul cel mai elocvent si mai dureros este oferit de Manastirea Vacaresti din bucuresti, cel mai vast ansamblu monastic al capitalei si, totodata, cea mai de seama realizare a arhitecturii romanesti din sec. XVIII, care a fost daramata in 1987. Mai pot fi amintite si alte edificii religioase de mare valoare artistica care au fost distruse: Manastirea Cotroceni, Bisericile „Sf. Vineri”, „Sf. Spiridon Vechi”, Olteni. Desfiintarea in 1977 a Comisiei Monumentelor istorice a facut ca actiunile de conservare si protejare a multor obiective religioase sa fie deosebit de dificile, multe dintre acestea reclamand in prezent lucrari urgente de refacere. Programele turistice de cunoastere a edificiilor religioase care se organizau inainte de 1989 aveau caracter itinerant, erau oferite la un pret forfetar si presupuneau servicii turistice in hoteluri de categoria I. Existau si variante combinate, de sejur pe litoral, la munte sau in statiuni balneoclimaterice (circuite, excursii) de cunoastere a unor valori cultural – religioase. Aceste programe erau organizate in marea lor majoritate de ONT Carpati, BTT si de filialele lor judetene. Programe turistice ce valorifica, cu precadere, obiectivele turistice de factura religioasa prezentate in continuare: A.

Bisericile cu fresca exterioara din Bucovina

Bucovina este printre cele mai atractive si frecventate zone turistice de pe harta României. Nu intamplator de altfel, aceasta zona, vestita astazi in intreaga lume, a fost distinsa in anul 1975 cu premiul international “Pomme d’Or” de catre Federatia Internationala a Ziaristilor si Scriitorilor de Turism, iar multisecularele monumente de arhitectura cu fresce interioare si exterioare din acest colt de tara au fost trecute de UNESCO in lista monumentelor de arta universala. Bucovina, "Ţara de fagi" (Buchenland în germană), oferă călătorului privelişti de o rară frumuseţe. După 1530, biserici şi mănăstiri fortificate datând din sec. XV-XVI au fost împodobite cu frescă exterioară. Prin grija restauratorilor şi a obştilor călugăreşti, lăcaşurile din Bucovina îşi continuă şi astăzi menirea, primind deopotrivă 23

pe credincioşi sau pe simplii iubitori de frumos atraşi de faima albastrului de Voroneţ, roşului de Humor, verdelui de Suceviţa, galbenului de Moldoviţa sau măiestritei combinaţiei de culori de la Arbore. Frescele exterioare ale bisericilor Humor, Moldoviţa, Arbore, Voroneţ, Suceviţa, arhitectura şi pictura mănăstirilor Putna, Dragomirna, Râşca, Slatina, ale bisericilor Pătrăuţi, Bălineşti, Probota, Bogdana, bogatele muzee de artă medievală, frumuseţea peisajului şi a creaţiei artistice populare, au contribuit la decernarea distincţiei Mărul de Aur (Pomme d’Or) Bucovinei (România deţine azi patru „Pomme D’Or”, recunoscute ca fiind echivalentul premiilor Oscar în turism. Celelalte 3, primite în 2009, au premiat zona Mărginimea Sibiului, Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, respectiv compania aeriană „Blue Air”)18 de către Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism (FIJET), au dus la înscrierea tezaurului din Bucovina în catalogul UNESCO – “Mari monumente ale lumii” B.

Bisericile din lemn din Maramures

In Maramures s-au pastrat pana astazi 85 de biserici din lemn, unele dintre acestea avand o valoare arhitectural-artistica si istorica de exceptie (de aceea 8 dintre ele sunt incluse in Patrimoniul UNESCO si anume: Biserica Barsana, Biserica Sfantul Nicolae –Budesti-, Biserica Sfanta Paraschiva –Desesti-, Biserica Naterii Maicii Domnului –Ieud-, Biserica Sfantul Arhanghel –Plopis-, Biserica Sfanta Paraschiva - Poienile Izei-, Biserica Sfantul Arhanghel –Rogoz-, Biserica Sfantul Arhanghel –Surdesti- ). Prin itinerarul propus se incearca punerea in valoare si cunoastera unor biserici din lemn bine conservate. Circuitul are ca punct de plecare orasul Baia Mare si presupune vizitarea urmatoarelor obiective: -

Desesti – Biserica din lemn (1770). In marginea localitatii se afla rezervatia geologica Creasta Cocosului, monument al naturii unic in Europa;

-

Harnicesti – Biserica din lemn, cu icoane vechi pe lemn (1770), porti monumentale din lemn sculptat;

-

Hoteni – centru etnografic si folcloric („Tanjana de pe Mara”, sarbatoare populara de primavara cu ocazia primei araturi);

-

Calinesti, Breb, budesti, Feresti – Biserici de lemn (sec. XVII-XVIII);

-

Vadu Izei – traditii etnografice;

-

Oncesti – Biserica din lemn cu picturi originale (1795);

-

Barsana – Biserica din barne masive de lemn (1364), Muzeul Satesc (icoane pe sticla);

18

Interviu cu Miguel Angel revista Traveller Magazin nr 93-94 Brera NR. 93-94 , edituraCONVEXUS 2000 IMPEX SRL (DECEMBRIE 2011- IANUARIE 2012)

24

-

Stramtura, Rozavlea – Biserici din lemn;

-

Ieud – Biserica din lemn, cea mai veche din Maramures (1364);

-

Bogdan Voda (fosta Cuhea) – Biserica din lemn (1722) cu fresce de mare valoare artistica;

-

Botiza – Biserica din lemn (sec. XVIII), centru de tesut scoarte;

-

Salistea de Sus – doua Biserici din lemn (sex. XVIII);

-

Sacel – vechi centru de ceramica rosie nesmaltuita;

-

Moisei – Manastire (sec. XVI);

-

Viseu de Sus – Expozitie de atnografie, port popular al femeilor de un colorit aparte;

-

Rona de Jos – Biserica din lemn (1655);

-

Sighetul marmatiei – Muzeu Etnografic, port popular specific, manifestare folclorica pe 1 septembrie;

-

C.

Vama – centru de ceramica smaltuita si decorata, expozitie cu piese de ceramica.

Monumente de arta medievala din Oltenia de Nord

Regiunea Olteniei de Nord, cunoscuta si sub denumirea de „Oltenia de sub munte” constitue o sursa extrem de importanta de atractii turistice de factura cultural-religioasa. Din punct de vedere istoric si arhitectural, acest spatiu geocultural este marcat de prezenta renumitelor ctitorii ale lui Matei Basarab si Constantin Brancoveanu, precum si de existenta unor locuinte taranesti fortificate („cule”) din sec. XVII-XVIII, formula arhitectonica de influenta turceasca, intalnita doar in aceasta zona a tarii. Vocatia turistica a Olteniei de Nord este intregita de existenta unui potential valoros de ape minerale cu virtuti terapeutice, a unui cadru natural incantator (chei, pesteri, raritati floristice etc.) si a unui tezaur etnografic si folcloric. Obiectivele cultural-religioase incluse in programele turistice elaborate de ONT sau BTT inainte de 1990 (pastrate pana astazi) erau urmatoarele: -

Ramnicu valcea – ansamblul arhitectonic al Episcopiei Ramnicului si Argesului, Muzeul Etnografic in aer liber de la Bujoreni, la 5 km de oras;

-

Calimanesti – Caciulata statiune balneo-climaterica;

-

Manastirea Cozia (1388) – Muzeu de arta veche;

-

Manastire Govora (1440; 1446), valoroasa prin renovarile aduse de Matei Basarab si Constantin Brancoveanu;

-

Manastirile Surpatele si Dintr-un Lemn (sec. XVI), cu remarcabile picturi din sec. XVIII; 25

-

Barbatesti, comuna, zona etnografica (costume populare, festivaluri folclorice); biserici sec. XVIII;

-

Manastirea Bistrita, ctitorie a banilor Craiovesti (sec. XV), recladita si zugravita in timpul lui Neagoe Basarab (1515-1519), neogotic in sec. XIX. Adaposteste moastele SF. Grigorie Decapolitul;

-

Manastire Arnota, ctitoria lui Matei Basarab ( sec. XVIII) si necropola a domnitorului. Picturi murale originale, pridvor moldovenesc;

-

Manastirea Hurez, cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala pastrat in tara Romaneasca, principala ctotorie a lui Constantin Brancoveanu; pictura murala originala de o deosebita valoare artistica, importanta colectie de arta;

-

Horezu, vestit centru de ceramica. In fiecare an, in perioada 1-2 iunie aici se desfasoara „Targul ceramicii populare – Cocosu de Horezu”;

-

Vaideni, veche asezare de pastori; mesteri in confectionatul fluierelor; arhitectura populara remarcabila;

-

Maldaresti, comuna cunoscuta prin existenta pe teritoriul ei a celor mai interesante si reprezentative locuinte fortificate tip „cula” – cula Duca (1812) si cula Greceanu (1688) – ce adapostesc expozitii de arta populara locala;

-

Manastirea Polovraci, ridicata langa gura Cheilor Oltetului (sec. XVI-XVIII) pastreaza pictura in stil Brancovenesc (1703) si o frumoasa tampla brancoveneasca;

-

Pestera Polovraci, situata la intrarea in Cheile Oltetului;

-

Baia de Fier (comuna), Biserica „Toti Sfintii” este un important monument de arta postbrancoveneasca (incadramente de piatra sculptata la ferestre si pictura murala din 1753);

-

Pestera Muierii, in Cheile Galbenului, vestita pentru frumusetea concretiunilor sale (Altarul, Orga, Cadan etc);

-

Targu Jiu - Ansamblu sculptural „C. Brancusi”, biserica-cula a marelui ban Cornea Brailoiu (sec. XVII);

-

Curtisoara (sat) – Cula Cornoiu (sec. XVIII), Muzeul Arhitecturii Populare Gorjene (in aer liber), biserica din sec. XVIII cu interesante picturi exterioare.

2.2.2. Turismul relegios si de pelerinaje incepand cu 1990.

26

Incepand cu 1990, destinderea climatului politic, posibilitatea afirmarii de catre orice persoana, in mod deschis a apartenentei sale la o anumita religie, reintoarcerea la valorile moralei crestine, redobandirea de care Biserica a unei reale si efective autonomii au creat premisele afirmarii turismului religios si de pelerinaje si al dezvoltarii sale, pe masura valorii obiectelor de care se bucura. Multe dintre agentiile de turism care s-au infiintat dupa 1990 au inclus in oferta lor turistica programe de vizitare a monumentelor religioase. Se impune precizarea ca aceste programe fac parte din ceea ce am definit a fi turismul religios si foarte putine dintre ele prezinta trasaturile turismului de pelerinaje. In Romania nu exista inca agentii specializate in organizarea si derularea unor actiuni de pelerinaj in tara, asa cum exista in tarile Europei Occidentale. Organizatorii pelerinajelor crestine sunt in prezent: asociatii crestine ( Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi din Romania, Asociatia Sf. Stelian); Biserica prin structurile sale organizatorice ( de exemplu, la nivelul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei exista un Departament de Pelerinaje si Protocol) si prin initiativa unor preoti care organizeaza astfel de actiuni pentru enoriasii parohiei lor sau pentru o comunitate mai larga; persoane individuale, membre ale unor comunutati crestine. In 1995, patriarhia romana prin Sectorul pentru Relatii externe Bisericesti ( P.S. Teofan Sinoitul, Vicar Patriarhal) in colaborare cu Ministerul Tineretului si Sportului a organizat un pelerinaj in Italia, la care au participat 100 de tineri ortodocsi.19 Pelerinajul s-a inlucs in „Pelerinajul Tinerilor Crestini din Europa” ( 28 august -13 septembrie) organizat de Consiliul Pontifical pentru Laici si care a avut ca punct central orasul Loretto, unde au fost aniversati 700 de ani de la aducerea Casei Maicii Domnului din Nazareth in aceasta localitate. Sprijinul financiar acordat de catre Ministerul Tineretului si Sportului ( 5 mii lei) a oferit tinerilor pelerini posibilitatea de a vizita cateva dintre cele mai importante centre de cultura si arta italiene: Venetia, Padova, Geneva, Florenta, Pisa, Roma, Ravena. Cu prilejul pelerinajului la Loretto, Consiliul Pontifica; pentru Laici, impreuna cu organisme ale Conferintei Episcopale Italiene, a edificat un pliant care cuprinde programul pelerinajului ( 6-10 septembrie), precum si o serie de informatii utile pentru pelerini (formalitati de inscriere pentru pelerinaj, vize, cazare, masa, servicii telefonice, de schimb valutar etc.). Pliantul care a fost procurat prin bunavointa domnului Mircea Alexa Uta,

19

Sectorul pentru Relatii Externe a Patriarhiei Romane.

27

reprezentant al sectorului pentru Relatii Externe al patriarhiei Romane, este prezentat in anexa nr. 1. Un exemplu fericit de implicare a Bisericii Ortodoxe romane in punerea in caloare si promovarea valorilor de arta religioasa il ofera Mitropolia Moldovei si bucovinei. Aici functioneaza un Departament de Protocol si Pelerinaje care a initiat, incepand cu 1996, numeroase actiuni turistice de cunoastere a unor edificiireligioase din Iasi si zona Sucevei. Programele turistice elaborate in cadrul Departamntului de Protocol si Pelerinaje se adreseaza cu precadere vizitatorilor straini, motivati in efectuarea calatoriei in zona Moldovei de dorinta de cunoastere a acestui spatiu cultural, religios si istoric, sau de participarea la diferite manifestari (conferinte, simpozioane) organizate de Biserica in scopul afirmarii spiritualitatii crestine ortodoxe. Astfel cu ocazia desfasurarii la Iasi a „Conferintei Bisericilor Europene” (16-21 septembrie 1996), s-a organizat un pelerinaj la Manastirile Neamt si Suceava, al carui program este prezentat in continuare: 

Sambata, 21 septembrie: o

Plecare din Iasi spre Durau;

o

Pe traseu vizitarea Manastirilor Agapia si Varatec;

o

Dejun la Manastirea Sihastria;

o

Vizitarea Manastirii Secu;

o

Sosire in Durau, cazare, vizitarea Centrului Cultural Pastoral „Sf. Daniil

Sihastrul”, cina, program liber. 

Duminica, 22 septembrie: o

Micul dejun Durau

o

Participare la Sfanta Liturghie si vizitarea Manastirii Voronet;

o

Dejun la Manastirea Voronet;

o

Vizitarea Manastirii Sucevita;

o

Vizitarea centrului de ceramica de la Marginea;

o

Sosire in Putna, cazare, cina, program liber.



Luni, 23 septembrie: o

Micul dejun la Putna;

o

Vizitarea Manastirii bogdana (Radauti); 28

o

Vizitarea Manastirii Dragomirna;

o

Sosire Iasi, program liber, cina.

Incepand cu 1990, in contextul conturarii unui nou flux turistic de tip Wanderlust (turism cultural) din tarile europei Rasaritene catre Europa Occidentala20, au aparut si in Romania preocupari pentru conceperea unor programe turistice de descoperire a valorilor culturii, istoriei si civilizatiei vestice. Pe linia acestor preocupari se inscrie activitatea agentiei de turism CREDI INTERNATIONAL, specializata in turismul religios si de pelerinaje. CREDO INTERNATIONAL, reprezentata prin doamna directoare Eleonora Fagetean, a organizat, incepand din 1990, pelerinaje in Ungaria, Austria, Germania, Franta, Italia, Spania si Portugalia, in renumite centre religioase de expresie catolica ( Mariapocs, Czestochawa, Assisi, Roma, Lourdes, Fatima, Satinago de Compostella, Monserrat). In privinta pelerinajelor desfasurate in tara statisticile nu ofera informatii cu privire la numarul pelerinilor. Cu toate acestea, este usor de sesizat amploarea fenomenului, relevata de prezenta, pe tot parcursul anului, a unui numar impresionant de oameni in diferite spatii de spiritualitate crestina romaneasca. Pelerinajele au loc la Biserici, Manastiri si Schituri renumite prin prezenta unor icoane facatoare de minuni sau a unor relicve sfinte (vezi anexa nr. 3), sau prin exemplul de viata si traire spirituala a unor preoti duhovnici ( de exmplu, Parintele Arsenie Papacioc de la schitul „Sf. Maria” din Techirghiol, Parintele Cleopa de la Manastirea Sihastria, Parintele Paraianu de la Manastirea Sambata de Sus etc.). Marile sarbatori crestine (Craciun, paste), sarbatoarea hramurilor, precum si sarbatoarea unor Sfinti, constitue, de asemenea, prilejul de desfasurare a unor pelerinaje. Sunt deja renumite pelerinajele ocazionate de sarbatorirea unor Sfinti ca: Sf. Calnic de la Cernica (11 aprilie), Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava ( 2 iunie), Sf. Ierarh Ghelasie de la Rameti (30 iunie), Cuviosul Ioan Iacov de la Neamt (5 august), Sf, Cuvioasa Teodora de la Sihla (7 august), Cuviosul Ioan de la Prislop ( 13 septembrie), Sf. Cuvioasa Paraschiva (14 octombrie), Cuviosul Dimitrie cel Noum ocrotitorul Bucurestilor (27 octombrie), Cuviosul

20

RODICA MINCIU, Economia turismului, note de curs, 1994.

29

Grigore Decapolitul (20 noiembrie), Cuviosul Nicodim de la Tismana ( 26 decembrie). Pentru cultul catolic, pelerinajele se organizeaza la Manastirea Radna din Arad, la capela construita in minele de sare de la Cacica de catolicii polonezi in sec XVIII si la Manastirea Franciscana Sumuleu Ciuc din judetul Harghita. In ceea ce priveste turismul religios, agentiile de turism organizeaza actiuni turistice cu caracter itinerant vizant cunoasterea unor edificii religioase valoroase sub aspect arhitectural, artistic, istoric si spiritual-religios. Comisia Nationala de Statistica, analizand activitatea agentiilor de turism, a inregistrat o crestere in anul 2011, cu 28,5%, fata de anul 2010 a numarului turistilor cazati in zone de pelerinaj religios, situatia imbunatatindu-se de-a lungul anilor insa numarul turistilor ce practică in mod organizat turism religios fiind in continuare foarte mic. Se remarca faptul ca, in cea mai mare parte programele turistice cultural-religioase oferite de agentiile de turism sunt axate pe spatiul Bisericilor cu fresca exterioara din Bucovina, pe zona Bisericilor de lemn din Maramures, si, intr-o masura mai mica, pe zona Manastirilor din Oltenia de Nord. Astfel, in perioada 1995-1996, Simpa Turism – Nouvelles Frontieres a conceput

un

circuit turistic cu durata de 8 zile, destinat turistilor straini, avand drept obiectiv vizitarea Bisericilor pictate in exterior din Moldova, programul putand fi combinat, in functie de cererea turistilor, cu un sejur pe litoral. Punctul de plecare al acestui circuit il constituia orasul Constanta (aeroportul Mihail Kogalniceanu). Un alt circuit adresat turistilor straini propunea o traversare a Transilvaniei si a Moldovei, vizitandu-se Catedrala reintregirii din Alba-Iulia, edificiile religioase importante din Sibiu, Cluj-Napoca si Brasov, cetatea din Suceava si Bisericile pictate in exterior din Moldova ( vezi anexa nr. 4). In aceeasi perioada ONT Carpati S.S. a elaborat trei variante de vizitare a Bisericilor cu fresca exterioara din Bucovina si anume: -

In cadrul „Turului Romaniei”, cu o durata de 8-15 zile, cu plecare din bucuresti sau Constanta;

-

I.T. Travels (inclusiv Tour), ceea ce presupune calatoria cu avionul pana la Suceava si vizitarea manastiriloe cu autocarul sau autobuzul;

-

Fly and drive, varianta care presupunea calatoria cu avionul pana la Bucuresti si continuarea deplasarii spre Moldova cu automobile inchiriate. 30

2.2.3. Serviicle turistice aferente turismului religios si de pelerinaje Derularea programelor turistice presupune asigurarea unui pachet de servicii (cazare, masa, agrement) de a caror calitate depinde in buna masura succesul programelor concepute. A.

Structuri de cazare. Agentiile de turism apeleaza, in derularea programelor

turistice religioase, oferite turistilor straini, la serviciile de cazare ale unitatilor hoteliere (doua sau trei stel) din orasele incluse in circuitul propus avand in vedere situatia actuala a turismului romanesc, celelalte structuri de cazare ( moteluri, popasuri turistice, hanuri etc.) nu corespund sub raport calitativ exigentelor turistilor straini. Ele reprezinta, insa, o alternativa convenabila pentru turistii romani.

31