Jocul Didactic CA Mijloc de Formare A Interesului Cognitiv La Elevii Claselor Primare [PDF]

Zitiervorschau

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA INSTITUTUL DE FORMARE CONTINUĂ Facultatea Disciplini socio-economice Catedra Psihologie

LUCRARE DE CALIFICARE

„JOCUL DIDACTIC CA MIJLOC DE FORMARE A INTERESULUI COGNITIV LA ELEVII CLASELOR PRIMARE” A efectuat: Ciuntu Violeta, grupa 1046 Coordonator științific: Tintiuc Tatiana, doctor în psihologie, conferențiar universitar Chișinău, 2011

CUPRINS Introducere ................................................................................................................................ 3 Capitolul 1. Repere teoretice despre jocul didactic ca mijoc de formare a interesului cognitiv la elevii claselor primare .....................................................................................................5 1.1. Aspecte psihologice ale jocului didactic în clasele primare ............................................. 9 1.2. Conceptul de joc didactic ............................................................................................ 12 Capitolul 2. Jocul didactic – mijloc de instruire și educație ................................................. 15 2.1. Aspecte metodice în folosirea jocului didactic ............................................................. 16 2.2. Tipuri de jocuri didactice. Experimentul de constatare ................................................... 18 2.3. Combaterea insuccesului școlar și stimularea interesului cognitiv. Analiza comparativă a datelor obținute ................................................................................................................ 24 Concluzie ............................................................................................................................. 29 Bibliografie ...................................................................................................................... 32 Anexe .............................................................................................................................. 35

2

INTRODUCERE „Educatori, învățați să vă cunoașteți copii”. (J.J.Rousseau) Aceasta este invitaţia pe care o face J.J. Rousseau educatorilor din toate timpurile. Fiecare copil are dreptul la educaţie şi dezvoltare. Indiferent de particularităţile şi diferenţele individuale, toţi copiii trebuie să se poată bucura de educaţie şi instruire. Intervenţia educativă nu poate sau mai bine zis nu trebuie să fie stereotipă, ci adaptată la personalitatea copilului căruia i se adresează, adică să fie individualizată, fiindcă fiecare personalitate este unică şi nerepetabilă. Nici un fel de intervenţie educativă nu poate fi realizată înaintea cunoaşterii temeinice a copilului de către învăţător, a cunoaşterii particularităţilor sale individuale, a dificultăţilor cu care se confruntă fiecare în parte. Sarcina şcolii este de a forma tînăra generaţie astfel încît la absolvirea şcolii să fie capabilă să-şi continue în mod independent cunoştinţele şi deprinderile intelectuale şi practice. Activitatea proprie are o importanţă deosebit de mare pentru că numai ce este învăţat prin efort propriu este durabil şi de calitate. A-l învăţa pe elev să înveţe este scopul cel mai important al învăţătorului şi principiul de bază al învăţării. Cultivarea dorinţei de a cunoaşte, de a vrea să ştie, nu se face după un program strict stabilit sau la anumite ore, pentru că acest interes cognitiv se manifestă spontan. Sunt situaţii cînd privitul la televizor, plimbarea pe stradă, la cumpărături, într-o excursie, jocul cu jucării declanşează în mintea copilului o serie de întrebări-problemă. La acestea el doreşte explicaţii. De-a lungul activităţii mele am înţeles că viziunea şcolii contemporane şi a oricărui cadru didactic, deci şi a mea, trebuie să fie una pedocentristă. În acest sens toate energiile mele s-au centrat asupra cunoaşterii în profunzime a nevoilor şi trebuinţelor elevilor mei, a stăpînirii unui bagaj de metode şi procedee pentru a atinge palierele cele mai sensibile ale gîndirii şi sentimentelor copiilor. Astfel au apărut unele întrebări: Elevii mei nu ar învăţa mai mult dacă li s-ar indica o cale amuzantă? Învățarea nu devine prin intermediul jocului mai accesibilă? În urma unui lung şir de întrebări de acest fel am constatat în timp că jocul didactic este o cale prin care majoritatea problemelor mele îşi găsesc rezolvare. ,,Problema principală a educației rămîne nu atît conținutul învățămantului, cum s-ar crede astăzi, cît modul de a provoca setea de cunoaștere a copilului !!!’’- preluînd întocmai afirmația lui Freinet, ajungem la întrebarea: Cît din ceea ce cunoaștem și aplicăm ca pedagogi contribuie la provocarea ,,setei de cunoaștere a copilului” ? De aceea, pentru a stîrni dorința 3

de cunoaștere a elevului trebuie să găsim cele mai adecvate metode active și interactive, pentru atingerea obiectivelor educaționale propuse. Metodele și măiestria pedagogică joacă un rol hotărîtor în reușita școlară a elevilor. Una dintre metodele bazate pe acțiune stimulată și des utilizată de mine la lecții este ,,jocul didactic”. Prin ,,joc didactic”, dascălul consolidează, precizează și chiar verifică cunoștințele elevilor, le îmbogățește sfera cunoștințelor, le pune în valoare și le antrenează capacitățile creatoare ale acestora. Folosit în variante la toate nivelele, jocul didactic este deosebit de util în activitatea de predare-învățare-evaluare. De aceea, problema formării interesului cognitiv prin intermediul jocului didactic rămîne temă deschisă în învățămîntul primar care reflectă atît aspectul teoretic, cît și aspectul metodologic de realizare. Prin urmare, scopul lucrării reprezintă jocul didactic ca mijloc de formare a interesului cognitiv la elevii claselor primare. Ipoteza cercetării. Folosirea jocului didactic în cadrul procesului de învățare va contribui la acumularea cunoștințelor elevilor, le va activiza gîndirea logico-verbală și le va dezvolta creativitatea, independența și inițiativa. Obiectivele care au stat la baza lucrării sunt: 1) Fundamentarea științifică a temei de investigație; 2) Analiza situațiilor existente în practica pedagogică la tema de cercetare;

În cadrul cercetării temei date s-au studiat 19 elevi ai clasei I A, ai gimnaziului nr.68, mun.Chișinău, dintre care 10 băieți și 9 fete. La începutul semestrului II, elevii au fost supuși testării inițiale. Rezultatele înregistrate au crescut în cadrul evaluării sumative, la finele anului de studii. Creșterea nivelului s-a datorat faptului că în cadrul lecțiilor s-au folosit pe larg diverse jocuri didactice, ceea ce le-a stimulat interesul pentru acumularea de noi cunoștințe. Lucrarea de față se constituie din: introducere, două capitole, concluzie, bibliografie și anexe. Primul capitol include repere teoretice despre jocul didactic ca mijloc de formare a interesului cognitiv la elevii claselor primare. Al doilea capitol se referă la aplicarea practică a jocului didactic în procesul de instruire și educație. Anexele includ exemple de jocuri didactice care pot fi utilizate în cadrul orelor de limba română și matematică.

4

CAPITOLUL 1. REPERE TEORETICE DESPRE JOCUL DIDACTIC CA MIJLOC DE

FORMARE A INTERESULUI

COGNITIV LA ELEVII

CLASELOR PRIMARE Abordarea acestui aspect, stimularea și dezvoltarea interesului cognitiv, necesită clarificarea sensului noţiunii „interes de cunoaştere”. Noţiunea de ,,interes de cunoaştere” este cunoscută în lucrările de pedagogie ca ,,interes cognitiv” şi reprezintă o condiţie internă cu rol determinant în învăţare alături de capacitatea de învăţare şi deprinderile de muncă intelectuală (ştiut fiind faptul că învăţarea este o activitate predominant internă, subiectivă). Interesul cognitiv reprezintă o atitudine pozitivă, activă şi perseverentă faţă de anumite activităţi (obiecte). El are rol determinant în stimularea şi menţinerea atenţiei, care este o premisă psihologică a oricărei activităţi şi duce la succes şcolar, chiar dacă acesta a fost mult timp pus pe seama inteligenţei. (31) După cum se știe, inteligența este pusă în funcție și orientată spre anumite scopuri de factorii emotivi-activi, motivaționali, ai personalității. Orice activitate umană, deci și activitatea de învățare se desfășoară într-un „cîmp motivațional” care ar fi de dorit să fie optim, mai ales pentru că realitatea arată ponderea relativ ridicată a motivației extrinseci, la un număr mare de elevi din cadrul fiecărei clase, care se îngemănează - pentru unele discipline școlare - cu motivația intrinsecă. Restricția privind motivarea de nivel mediu nu mai este valabilă pentru motivele intrinseci, pentru adevărata motivație cognitivă, care odată constituită nu mai cunoaște saturație.(41) Principiul stimulării și dezvoltării motivației cognitive se impune ca o necesitate pentru a găsi căile trecerii de la motivația extrinsecă la cea intrinsecă, pentru evitarea nemotivării școlare, pentru trecerea de la motivația nemijlocită a sarcinii la motivația socială a învățării, pentru cristalizarea intereselor profesionale în interrelație cu motivația cognitivă, intrinsecă și cu aptitudinile și deprinderile cu gradul cel mai mare de funcționalitate. Dacă se ia ca unitate de analiză o secvență de învățare, atunci contează motivația sarcinii, motivația pe termen scurt, dar pentru realizarea scopurilor și finalităților educației ne interesează motivația socială, pe termen lung. După cum arată Nuttin, pe baza sintezei unor cercetări realizate în Belgia raportate la propriile sale investigații, elevii cu rezultate școlare superioare acordă studiilor un grad mai mare de instrumentalitate în urmărirea obiectivelorscopuri îndepărtate și obiectivelor situate în „prezentul deschis” spre perspectiva viitorului. După cum au relevat și alți cercetători, elevii care vedeau studiile în relație cauzală cu viitorul lor socio-profesional, realizau performanțe școlare relativ superioare, în timp ce subiecții care 5

obțineau rezultate sub capacitățile lor se numărau mai frecvent printre cei a căror studii nu sunt integrate într-o perspectivă a viitorului.(37) Pentru creșterea eficienței procesului de predare-învățare, în acord cu Ausubel și Robinson, Radu, Ionescu, consideră utile următoarele aspecte psihopedagogice care contribuie la dezvoltarea motivației școlare: Profesorii trebuie să accepte că motivația extrinsecă și motivația intrinsecă pot duce prin întrepătrunderea lor - la creșterea randamentului școlar. Adoptînd drept scop creșterea la maximum a motivației intrinseci, profesorul trebuie să recunoască, totodată, rolul diferitelor forme ale motivației extrinseci, precum și a trebuinței de autoafirmare, a trebuinței de performanță relaționată cu nivelul de aspirație, care pot influența calitatea învățării elevilor. (16) În cazul în care unui elev nu i se poate capta atenția și interesul cu procedee obișnuite de motivare extrinsecă, profesorul trebuie să detecteze și să evalueze exact structura și funcționalitatea sistemului motivațional, emoțiilor și sentimentelor cognitive ale elevului respectiv, conjugîndu-le cu sarcinile didactice. În acest sens, trebuie create situații de predareînvățare în cadrul cărora elevul să trăiască sentimentul succesului, care devine factor motivațional. După cum spune D. Ausubel, accentul trebuie pus pe organizarea condițiilor de învățare / studiu, astfel încît acestea să devină factor de întărire; succesul, performanțele obținute vor deveni surse pentru motivarea învățării. Dezvoltarea impulsului cognitiv, pe baza stimulării și orientării trebuinței de activism și a trebuinței de explorare, paralel cu stimularea și dezvoltarea emoțiilor și sentimentelor cognitive (curiozitatea, mirarea, îndoiala, întrebarea; bucuria descoperirii adevărului). Se pune, deci, în alți termeni, problema trecerii de la curiozitatea perceptivă, care este o simplă prelungire a reflexului înnăscut de orientare și a trebuinței de exploatare, la curiozitatea epistemică, adică nevoia devenită intrinsecă, autonomă, de a ști, de a cunoaște, de a descoperi noul. În acest sens, în cadrul lecțiilor, lucrărilor practice de laborator, vizitelor didactice etc. se recomandă apelarea la „surpriză”, la noutate, la contrast, crearea unor situații care să producă „disonanța cognitivă”. În acest mod se captează atenția elevului și se trezește interesul, clădindu-se mai întîi atracțiile și preferințele pentru o anumită disciplină școlară. Profesorul ca și elevii, de altfel, trebuie să diferențieze atracțiile, preferințele, față de anumite activități școlare de interesul propriu-zis, acesta fiind definit ca o atitudine stabilizată de natură emotivcognitivă față de obiect și de activitate, în care motivele acționează din interiorul și din afara activității respective. Captarea atenției se leagă de motivația sarcinii, de motivația pe termen scurt, în cadrul secvențelor de instruire, iar trezirea, stimularea, dezvoltarea interesului 6

cognitiv se leagă și de motivația socială, pe termen lung, fiind și expresia măiestriei pedagogice a profesorului.(6) După cum a demonstrat Carroll, în cadrul „strategiei învățării depline”, motivația optimă scurtează timpul necesar învățării, inclusiv la elevii cu ritm mai lent, la care prin activitatea proceselor cognitive se antrenează și ritmul învățării. „Strategia învățării depline” atrage atenția profesorilor asupra necesității învățămîntului diferențiat, pe baza cunoașterii profunde a elevilor clasei, inclusiv sub unghi motivațional, afectiv și atitudinal, și asupra găsirii soluțiilor de îngemănare optimă a diferitelor forme ale motivației extrinseci și de formare treptată a motivației intrinseci a elevilor. (5) Desigur, predarea în absența motivației ridică o serie de probleme, ca de altfel și predarea în cazul „demotivării”, a atingerii interesului cognitiv. În aceste condiții, măiestria pedagogică îți spune cuvîntul, profesorul bun fiind capabil de a stîrni curiozitatea elevilor prin „elemente-surpriză” incluse în demersul didactic. Astfel, prin forța entuziasmului, a persuasiunii rațional-afective, un profesor care „vede ideile și le trăiește” poate clădi motivația învățării disciplinei sale la elevii care erau nemotivați la început. De asemenea, predarea în absența motivației pune și problemele delicate ale remodelării programului de sancțiuni pozitive și negative, de recompense și pedepse, în consens cu cerințele psihopedagogice. Cercetările au demonstrat forța mobilizatoare și eficiența optimumului motivațional, care diferă de la o persoană la alta în funcție de particularitățile tipului de sistem nervos, de echilibrul temperamental și emotiv, de capacitățile cognitive raportate la dificultatea percepută sau anticipată a sarcinii de învățare. Optimumul motivațional se leagă și de trebuin ța de performanță și nivelul de aspirație al elevului, de capacitatea sa de autocunoaștere și de evaluare adecvată a dificultăților reale ale sarcinilor didactice. S-a constatat că în cazul anumitor elevi, supramotivarea poate avea aceleași efecte neadecvate ca și submotivarea, și anume apariția descurajării și a demobilizării la primul eșec, sau chiar după primul succes se poate demobiliza un anumit elev. Nivelurile foarte înalte ale impulsului cognitiv pot inhiba uneori însușirea temelor, deoarece „punerea sub presiune” a elevului care întîmpină, de exemplu, dificultăți cu o problemă va crea o stare de anxiogenă. De fapt, probabilitatea supramobilizării este în general mai mare la copiii al caror comportament se caracterizează printr-un nivel ridicat de anxietate. De asemenea, s-a constatat că stabilirea unor obiective precise (operaționale) posibil de atins (de exemplu, cele din cadrul baremului minim), mai curînd decît simplele îndemnuri generale adresate elevilor de a „face tot ce pot” sau mai mult decît „controlul aversiv” sunt utile pentru mobilizarea adecvată a elevilor care dispun de un grad scăzut de motivație în activitatea școlară. (2) 7

Dezvoltarea motivației cognitive pentru ca elevii să atingă competențele gîndirii logico-matematice și să utilizeze ori de cîte ori este posibil strategiile de raționament operațional formal. Se știe că omul folosește în viața cotidiană strategiile de gîndire în scopuri diverse, adesea grevate de emoții și sentimente, de motive multiple. Deci nu este de ajuns să știm dacă un tînăr sau un adult a atins nivelul competențelor de raționament formal, ci și dacă el posedă motivația care să-l determine să utilizeze această competență. Ilustrativă în acest sens este experiența realizată de Navarre, care a oferit unor adulți o problemă ce se putea rezolva prin trei registre de competență: la nivelul operațiilor concrete, la un nivel intermediar și la nivelul operațiilor formale. Contrar așteptărilor, s-a constatat că din lotul de adulți numai 8-14% au făcut apel la operațiile logico-matematice pentru rezolvarea problemei, în timp ce majoritatea (42%) au avut un comportament cognitiv intermediar între operațiile formale și cele concrete. Preferința pentru registrele inferioare rezolutive poate fi explicată prin insuficienta dezvoltare a motivației cognitive, a curiozității epistemice de a accede la strategii mai complexe, de genul celor bazate pe raționamentul operațional formal, ceea ce a declanșat un „principiu de economie”, în sensul că s-au ales comportamente cognitive mai automatizate, mai bine stăpînite, care necesitau o investiție energetică mintală mai redusă. (7) Din cele de mai sus rezultă că în procesul didactic se impune cu necesitate un mediu instructiv-educativ de nuanță formativă, care să stimuleze dezvoltarea motivației cognitive și a dorinței și voinței de a stăpîni și a utiliza strategii de raționament operațional formal, convingîndu-i pe elevi că astăzi în activitățile profesionale se solicită tot mai mult asemenea competențe. În asemenea condiții instructiv-educative de nuanță formativă, legate de viitoarea profesiune pentru care se vor pregăti elevii, capacitatea de raționament formal îți dezvăluie adevarata semnificație și utilitate socială. Astăzi apar tot mai numeroase studii care subliniază importanța aspectului motivațional al gîndirii, respectiv a motivației cognitive. În acest sens amintim, de exemplu, că în cadrul unui sistem experimental de predare-învățare (SPIB) de la Bonn s-au distins două mari tipuri de procese, de componente ale actului învățării: procese-nucleu și procese însoțitoare. În acest model al învățării se disting patru procese nucleu succesive (codarea, restructurarea, elaborarea și specializarea) interrelate, respectiv susținute de patru „procese însoțitoare”, activizate, motivogene: reglarea atenției, motivarea supraordonată, trăirea succeselor la învățătură și adaptarea la noile sarcini/probleme didactice. (17) Utilizarea competiției, a întrecerilor ca situații didactice motivogene sînt modalități care se sprijină pe trebuința autoafirmării fiecărui elev și a grupului, a colectivului clasei. Elevul poate fi determinat să intre în „competiție” cu propriile sale realizări din trecut, cu anumite baremuri sau cu anumite etaloane ideale, „de perfecțiune”. De mare utilitate sunt 8

și întrecerile între clase, între școli, concursurile pe discipline școlare, olimpiadele etc. Cercetările psihopedagogice - recomandă utilizarea inteligentă a competiției între grupele omogene ale clasei, în condițiile repartizării unor sarcini de învățare a căror natură este comună, dar diferă între ele prin numărul de cerințe. De asemenea, practica școlară a demonstrat că sunt utile și întrecerile în care sarcinile didactice prezentate sub forma unor teste de cunoștințe lasă libertatea alegerii de către elevi a unor itemi suplimentari, gradual mai dificili, mai complexi, pe lîngă itemii obligatorii. În aceste condiții, se antrenează și se dezvoltă trebuințele de performanță și nivelul de aspirație al elevilor, care sunt factori motivogeni puternici. (10) 1.1. Aspecte psihologice ale jocului didactic în clasele primare Copilăria se caracterizează prin joc. Copilul se joacă pentru că e copil. Ceea ce pentru adult este munca, activitatea utilă pentru copil e jocul. Jucîndu-se, copilul descoperă şi cunoaşte lumea înconjurătoare, reflectă viaţa şi activitatea adulţilor pe care o imită într-un mod specific. Odată cu împlinirea vîrstei de 6 ani, în viața copilului începe procesul de integrare în viața școlară, ca o necesitate obiectivă determinată de cerințele instruirii și dezvoltării sale multilaterale. De la această vîrstă, o bună parte din timp este rezervată școlii, activității de învățare, care devine o preocupare majoră. În programul zilnic al elevului intervin schimbări impuse de ponderea pe care o are acum școala, schimbări care nu diminuiază însă dorința lui de joc, jocul rămînînd o problemă majoră în perioada copilăriei. (28) Știm că jocul reprezintă o metodă de învățămînt în care predomină acțiunea didactică simulată. Această acțiune valorifică la nivelul instituției finalitățile adaptive de tip recreativ proprii activității umane, în general, în anumite momente ale evoluției sale ontogenice, în mod special. Psihologia jocului evidențiază importanța activării acestei metode mai ales în învățămîntul preșcolar și primar. Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci direcții de dezvoltare, orientate astfel:  „de la grupuri mici spre grupuri tot mai numeroase;  de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile;  de la jocurile fără subiect spre cele cu subiect;  de la șirul de episoade nelegate între ele spre jocul cu subiect și cu desfășurare sistematică;

9

 de la reflectarea vieții personale și a ambianței apropiate la reflectarea evenimentelor vieții sociale” (Elkonin). (20) La vîrsta şcolară mică, jocul didactic este o formă accesibilă şi plăcută de învăţare activ-participativă, stimulînd în acelaşi timp iniţiativa şi creativitatea elevilor. De aceea, prin joc se realizează obiectivele învăţării. Deoarece corespunde particularităţilor vîrstei şcolare mici, jocul didactic cuprinde cele mai bogate valenţe formative. Îmbinînd distracţia, surpriza, buna dispoziţie cu sarcina didactică la potenţialul intelectual, moral şi fizic al copiilor, acesta asigură o activitate complexă, interesantă, plăcută, antrenantă, dezvoltînd la elevi deprinderi de muncă independentă, perseverenţă şi dîrzenie în învingerea dificultăţilor, flexibilitatea gîndirii, spiritul de cooperare, stimulează iniţiativa, inventivitatea, creativitatea, iar competitivitatea angajează la efort toate capacităţile elevului, fără a produce oboseală. (29) Jocul didactic nu înseamnă o ,,joacă de copii”, el este o activitate serioasă, care sprijină într-un mod fericit, înţelegerea problemelor, fixarea şi formarea unor deprinderi durabile, precum şi împlinirea personalităţii şcolarului. (34) Şcolarul mic manifestă multă curiozitate. Apare necesitatea de a-şi explica fenomenele, de a înţelege lumea, de a stabili relaţii între cauze şi efecte. Este vîrsta cînd se trece de la o gîndire intuitivă la o gîndire operativă. Elevii învaţă să rezolve exerciţiile şi problemele şi apoi treptat, schemele şi structurile mintale. Intelectul infantil se caracterizează printr-o deosebită receptivitate. Copilul poate reţine cu multă uşurinţă o serie de date, numere. Învăţătorul va dirija procesul memorării, va urmări trecerea de la o memorare predominant mecanică la o memorare logică. Copilul oboseşte repede şi de aceea este necesară introducerea jocurilor pentru ca perioadele care solicită atenţia să alterneze cu activitatea de înviorare. (36) Relația joc – învățare. Învăţarea este o activitate serioasă, ce solicită efort voluntar pentru punerea în acţiune a disponibilităţilor interne ale psihicului, efortul este mai uşor declanşat şi susţinut mai eficient cînd se folosesc resursele jocului, cînd între joc şi învăţare se întind punţi de legătură. Strategia didactică

rebuie să includă neapărat în coordonatele sale preocuparea

învăţătorului pentru captarea şi menţinerea în condiţii de ,,înaltă tensiune” a atenţiei şi interesului elevului. Jocurile le putem folosi la abecedar sau literatură pentru copii-opţional, pentru activizarea vocabularului, dezvoltarea auzului fonematic, dezvoltarea vorbirii şi însuşirea conştientă a citit-scrisului. (32) Jocurile didactice au, în majoritatea lor, ca element dinamic întrecerea între grupe de elevi sau chiar între elevii întregului colectiv, făcîndu-se apel nu numai la cunoştinţele lor, 10

dar şi la spiritul de echipă, disciplină, ordine, coeziune în vederea obţinerii victoriei. Întrecerea prilejuieşte copiilor emoţii, bucurii, satisfacţii. Mai ales la clasa I, trezirea interesului elevului faţă de a învăța şi nota de vioiciune a lecţiilor poate fi realizat prin folosirea unor poezii-probleme prin care elevul e ţinut încă în lumea lui de joc şi poveste şi în acelaşi timp se realizează lucruri care cer efort intelectual. (19) La vîrsta şcolară mică, jocul didactic este o formă accesibilă şi plăcută de învăţare activ-participativă, stimulînd în acelaşi timp iniţiativa şi creativitatea elevilor. De aceea, prin joc se realizează obiectivele învăţării. Deoarece corespunde particularităţilor vîrstei şcolare mici, jocul didactic cuprinde cele mai bogate valenţe formative. Îmbinînd distracţia, surpriza, buna dispoziţie cu sarcina didactică la potenţialul intelectual, moral şi fizic al copiilor, acesta asigură o activitate complexă, interesantă, plăcută, antrenantă, dezvoltînd la elevi deprinderi de muncă independentă, perseverenţă şi dîrzenie în învingerea dificultăţilor, flexibilitatea gîndirii, spiritul de cooperare, stimulează iniţiativa, inventivitatea, creativitatea, iar competitivitatea angajează la efort toate capacităţile elevului, fără a produce oboseală. (24) Cunoscînd locul pe care îl ocupă jocul în viața unui copil – unul preferat – se înțelege eficiența folosirii lui în procesul instructiv-educativ. Folosind jocul, elevul învață de plăcere cu un minim de efort. Deobicei el se joacă și fără ca să conștientizeze asimilează informația care îi este pusă la dispoziție. La vîrsta școlară mică, jocul didactic este o formă accesibilă și plăcută de învățare activ-participativă, stimulînd în același timp inițiativa și creativitatea copiilor. De aceea prin joc se realizează obiectivele învățării. Jocul didactic nu înseamnă o ,,joacă de copii”, el este o activitate serioasă, care sprijină într-un mod fericit, înţelegerea problemelor, fixarea şi formarea unor deprinderi durabile, precum şi împlinirea personalităţii şcolarului. (9) Şcolarul mic manifestă multă curiozitate. Apare necesitatea de a-şi explica fenomenele, de a înţelege lumea, de a stabili relaţii între cauze şi efecte. Este vîrsta cînd se trece de la o gîndire intuitivă la o gîndire operativă. Elevii învaţă să rezolve exerciţiile şi problemele şi apoi treptat, schemele şi structurile mintale. Intelectul infantil se caracterizează printr-o deosebită receptivitate. Copilul poate reţine cu multă uşurinţă o serie de date, numere. Învăţătorul va dirija procesul memorării, va urmări trecerea de la o memorare predominant mecanică la o memorare logică. Copilul oboseşte repede şi de aceea este necesară introducerea jocurilor pentru ca perioadele care solicită atenţia să alterneze cu activitatea de înviorare. 11

Atenţia şi efortul copilului pot fi stimulate şi prin stabilirea unei motivaţii adecvate. Motivele exterioare (să fie lăudat, să facă bucurie părinţilor, să ia premii) vor fi dirijate treptat spre o motivaţie socială (necesitatea de a învăţa ca să se pregătească pentru viaţă). Dar pînă cînd şcolarul va ajunge să înţeleagă că ,,trebuie să înveţe” să nu se neglijeze rolul plăcerii, al atracţiei spre studiu. (18) Lecţiile, bogate în materiale intuitive şi presărate cu jocuri didactice, devin mai interesante, susţin efortul elevilor şi le menţin atenţia concentrată mai mult timp. Practica la catedră a dovedit că activitatea mintală a elevului solicitată în lecţii poate deveni interesantă, accesibilă dacă este inclusă în joc. 1.2. Conceptul de joc didactic „Omul nu este întreg decît atunci cînd se joacă.” (Schiller) Jocul didactic este un ansambul de acțiuni și operații care face accesibilă asimilarea cunoștințelor, sprijină, adîncește și ameliorează procesul instructiv-educativ. Orice joc didactic presupune existența unor reguli, care să ordoneze ritmul și ansamblul acțiunilor ce urmează a fi efectuate. Pentru copiii de 7-8 ani, jocul devine mai interesant atunci cînd regulile sunt mai grele, cînd cer un anumit efort de gîndire. Pentru că activitatea cu întreaga clasă de elevi, cît și cu fiecare elev în mod independent, acesta realizează o continuitate între activitatea de joc și cea de învățare. Pentru acest lucru învățătorul trebuie să asigure o concordanță între tema jocului și materialul didactic existent, să se folosească cuvîntul – ca mijloc de îndrumare prin: întrebări, răspunsuri, explicații, aprecierei. Prin joc, copilul se aventurează în necunoscut. Încercînd să vadă cît poate să construiască un anumit obiect, cîte lucruri sau obiecte să așeze, el verifică și pînă la cît știe să numere. Curiozitatea și gîndirea care-l stimulează în joc sunt parte integrantă din plăcerea de a învăța. După felul cum se joacă un copil, putem să observăm dacă este mai inventiv, mai activ, dacă poate sau nu să surprindă soluții noi. (1) Fiecare joc didactic cuprinde următoarele laturi constitutive : 

conţinuturi



sarcina didactică



regulile jocului



acţiunea de joc Prima latură – conţinuturi – este constituit din cunoştinţele anterioare ale copiilor

însuşite în cadrul activităţilor comune cu întrega clasă, cunoştinţe ce se referă la plante, animale, anotimpuri, reprezentări matematice, istorice etc. 12

Cea de a doua componentă a jocului – sarcina didactică – poate să apară sub forma unei probleme de gîndire, de recunoaştere, denumire, reconstituire, comparaţie, ghicire. Jocurile didactice pot avea acelaşi conţinut, acestea dobîndind un alt caracter, datorită sarcinilor didactice pe care le au de rezolvat, de fiecare dată altele. A treia latură – regulile jocului – decurge din însăşi denumirea ei. Regulile sunt menite să arate copiilor cum să se joace, cum să rezolve problema respectivă.Totodată regulile îndeplinesc o funcţie reglatoare asupra relaţiilor dintre copii. Ultima latură – acţiunea de joc – cuprinde momente de aşteptare, surprize, ghicire, întrecere şi fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută și atractivă pentru elevi. Dacă vin în completarea lecţiei, jocurile didactice, pot fi grupate după obiectivele urmărite şi tipul lecţiei. După obiectivele urmărite, jocul este folosit în cadrul tuturor ariilor curriculare, iar după tipul lecţiei jocul este folosit ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare, sistematizare, recuperare a cunoştinţelor. Indiferent de modul de folosire, jocul didactic îl ajută pe elev să-şi angajeze întregul potenţial psihic, să-şi cultive

iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea gîndirii, spiritul de

cooperare şi de echipă. În cazul în care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de instruire, iar dacă jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei lecţii, acesta devine un procedeu didactic. (20) Folosirea jocurilor didactice în cadrul orelor, are o mare importanță pentru că vizează:  cultivarea creativității prin îndrăzneală, istețime, spirit novator, flexibilitatea gîndirii;  crearea unor situații generatoare de motivație;  educarea unor trăsături volitiv-pozitive (concentrare, voință, dorința de autodepășire);  stimularea elevilor slabi sau timizi;  cultivarea încrederii în forțele proprii precum și a spiritului de răspundere, de colaborare și ajutor reciproc. Jocurile didactice le plac copiilor, iar folosirea lor mărește eficiența lecțiilor. Este demn de luat în seamă afirmația lui Lucian Blaga că „Înțelepciunea și iubirea copilului e jocul”. Prin joc, copilul se dezvoltă intelectual, moral și fizic. (36) Jocul ca metodă de învățămînt în ciclul primar. Jocurile sunt strategii euristice, în care copiii îşi manifestă isteţimea, inventivitatea, iniţiativa, răbdarea, îndrăzneala şi curajul. Prin încărcătura sa afectivă, jocul asigură o antrenare mai deplină a întregii activităţi psihice. În joc copilul este un adevărat actor şi nu un simplu spectator. El participă, cu toată fiinţa lui la 13

îndeplinirea obiectivului jocului, realizînd în felul acesta o învăţare autentică. Jocul poate deveni cel mai bun mijloc de activizare al şcolarului mic, de stimulare a resurselor sale intelectuale şi de dezvoltare a creativităţii. (14) Jocurile didactice pot fi folosite în orice moment al lecţiei cu scopul de: ▪ a familiariza elevii cu unele concepte; ▪ a consolida cunoştinţele însuşite; ▪ a cultiva unele calităţi ale gîndirii; ▪ a evalua cunoştinţele însuşite. Organizarea unei activități poate lua oricînd forma de joc. Atunci apare întrebarea: 

Cît anume din activitatea didactică poate fi dominată de joc?



Care sunt consecințele unei asemenea acțiuni asupra dezvoltării?

În funcție de aceste întrebări s-au formulat două teorii. Una dintre ele susține ideea că jocul și activitatea de învățare se resping, iar alta susține că jocul este baza metodelor de instruire și învățare. Jocul didactic este o metodă activ-participativă, dar şi un mijloc prin care învăţătorul consolidează, precizează şi verifică cunoştinţe, pune în valoare şi le antrenează capacităţile creatoare. Poate să aducă varietate în exerciţiul matematic, poate înviora lecţia şi ca urmare drumul spre deprinderi este mai sigur şi mai plăcut. (22) Prin folosirea jocurilor didactice în predarea matematicii la clasele primare se realizează şi importante sarcini formative ale procesului de învăţămînt: 

antrenarea operaţiilor gîndirii: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, ordonarea, abstractizarea, generalizarea, concretizarea.



dezvoltarea spiritului imaginativ-creator şi de imaginaţie;



dezvoltarea atenţiei, disciplinei şi spiritului de ordine în desfăşurarea unei activităţi;



formarea deprinderii de lucru corect şi rapid;



asigurarea însuşirii temeinice a cunoştinţelor. (25) Prin joc, elevii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, își pot antrena capacitatea lor de

a acționa creativ, pentru că strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care se manifestă istețimea, spontaneitatea, inventivitatea, inițiativa, răbdarea, îndrăzneala etc. Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare și se succed în ordinea implicată de logica cunoașterii și a învățării. În acest caz, intenția principală a jocului nu este divertismentul, rezultat din încercarea puterilor, ci învățătura care pregătește copilul pentru muncă și viață. (4) 14

Pentru a atinge aceste scopuri, jocul didactic trebuie să fie instructiv, să le consolideze cunoștințele. Folosirea jocului didactic ca activitate de completare cu întreaga clasă, aduce variație în procesul de instruire al copiilor, făcîndu-l mai atractiv.

CAPITOLUL 2. JOCUL DIDACTIC – MIJLOC DE INSTRUIRE ȘI EDUCAȚIE Jocul este o activitate care stimulează în cel mai înalt grad dezvoltarea tuturor proceselor psihice. În cadrul jocului copilul e în stare să obțină performanțele pe care în alte activități, exterioare jocului, nu este în stare să le atingă. Atunci cînd învățarea îmbracă forma de joc, plăcerea care însoțește atmosfera jocului creează noi interese de participare, de activitate independentă pe baza unor interese nemijlocite. Elemente de joc încorporate în procesul instruiriin au calitatea de a motiva și stimula puternic elevii, mai ales în prima etapă a învățării, cînd încă n-au apărut interesele pentru această activitate. Copiii admiră și iubesc acest tip de activitate, îi emoționează în mod deosebit, deoarece ei acționează în mod concret. „În procesul jocului, copilul demonstrează cît de realist este el în tot ceea ce face și la ce nivel se ridică competența sa, uneori atît de bine conturată motivațional”. (2) Succesul unui joc didactic este asigurat dacă sunt îndeplinite majoritatea cerințelor, dar mai ales dacă este bine explicat. Învățătorul trebuie să-i facă pe elevi să știe care le sunt sarcinile, ce reguli trebuiesc respectate, eventual care este punctajul acordat, care sunt condițiile ce trebuiesc îndeplinite pentru a fi declarat cineva cîștigător. (8) La început învățătorul intervine mai des în desfășurarea jocului, dar pe parcurs cînd elevii înaintează în vîrstă și se familiarizează cu jocurile didactice, trebuie să-i lăsăm pe elevi să acționeze liber. În timpul jocului învățătorul trebuie să imprime un anumit ritm jocului, să men țină atmosfera de joc, să evite momentele de monotonie, de stagnare, să controleze modul cum se realizează sarcina didactică, comportarea elevilor în joc, activitatea tuturor elevilor. (11) Sunt situații cînd pe parcursul jocului pot interveni elemente noi: complicarea sarcinilor jocului, introducerea de elemente noi, autoconducerea jocului etc. În concluzie, încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu și mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bună dispoziție funcțională, de 15

veselie și de bucurie, de divertisment și destindere, ceea ce previne apariția monotoniei, a plictiselii, a oboselii. Restabilind un echilibru în activitatea școlarilor, jocul fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora, generînd o motivație secundară, dar stimulatorie, constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al muncii școlare. Pentru a asigura o continuitate, o trecere de la activitatea din grădiniță, la activitatea școlară se folosește jocul didactic atît ca activitate în completare: ca verigi ale lecției, cît și ca lecții de sine stătătoare. În aceste condiții elevi trec de la curiozitatea perceptivă la o curiozitate episistemică, apare necesitatea de a-și explica fenomenele, de a înțelege lumea, de a stabili relații între cauze și efecte. 2.1. Aspecte metodice în folosirea jocului didactic Folosirea jocului didactic ca activitate de completare cu întreaga clasă, aduce variație în procesul de instruire a copiilor, făcîndu-l mai atractiv. În acest caz, intenția principală a jocului nu este divertismentul, rezultatul din încercarea puterilor, ci învățătura care pregătește copilul pentru muncă și viață. Pentru a atinge aceste scopuri, jocul didactic trebuie să fie instructiv, să le consolideze cunoștințele. Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare și se succed în ordinea implicată de logica cunoașterii și a învățăturii. (26) Jocul didactic nu poate fi desfăşurat la întîmplare; în aplicarea lui trebuie să se ia în considerare următoarele condiţii: 

jocul să se constituie pe fondul activităţii dominante urmărindu-se scopul şi

sarcinile lecţiei; 

să fie pregătit de învăţător în direcţia dozării timpului şi a materialului folosit;



să fie variat, atractiv, să îmbine forma de divertisment cu cea de învăţare;



să se folosească atunci cînd copiii dau semne de oboseală;



să creeze momente de relaxare, de odihnă, în vederea recuperării energiei

nervoase a elevilor; 

să antreneze toţi copiii în activitatea de joc;



să fie proporţionat cu activitatea prevăzută de programă şi structurat în raport cu

tipul şi scopul lecţiei desfăşurate; 

să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă;



după caz, sarcinile didactice ale jocului să fie date diferenţiat pentru a

preîntîmpina rămîneri în urmă la învăţătură; 16



să solicite gîndirea creatoare şi să valorifice cu maximum de eficienţă

posibilităţile intelectuale ale elevilor; 

activităţile în completare prin joc să fie introduse în orice moment al lecţiei;



să nu afecteze fondul de timp al lecţiei propriu-zise;



să fie repartizate, după caz, în diferite secvenţe, sarcinile didactice avînd

caracter progresiv; 

indicaţiile privind desfăşurarea activităţii să fie clare, corecte, precise, să fie

conştientizate de către elevi şi să le creeze o motivaţie pentru activitate; 

activităţile de joc să se desfăşoare într-un cadru activ, stimulator şi dinamic;



să nu se facă abuz de joc, încît procesul de învăţare să se transforme în joc şi să

fie luat ca atare; 

să nu fie prea uşoare, nici prea grele;



regulile de joc să fie explicate clar şi să se urmărească respectarea lor de către

elevi. Deși jocul este o activitate fundamentală, la clasele I-IV, totuși ea se îmbină cu anumite forme de muncă intelectuală accesibile acestei vîrste. Îmbinarea judicioasă a elementelor de joc cu cele de învățare constituie un mijloc important de pregătire psihologică a elevului în școală. Desfășurarea eficientă a jocului didactic presupune respectarea unor cerințe de ordin metodologic din care amintesc:  organizarea jocului presupune asigurarea unui cadru adecvat în funcție de particularitățile jocului ce urmează să se desfășoare, de materialul didactic utilizat;  introducerea în joc constă în captarea atenției elevilor, crearea unei atmosfere favorabile desfășurării jocului;  materialul didactic folosit trebuie să corespundă temei jocului, să fie accesibil elevilor, să fie clar, atractiv, vizual pentru toți elevii;  anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia se face scurt și sugestiv;  familiarizarea elevilor cu jocul este o etapă hotărîtoare pentru desfășurarea ulterioară a jocului; prin familiarizarea elevilor cu jocul se trezește interesul pentru joc, se crează o atmosferă relaxantă, de bună dispoziție, favorabilă performanțelor și se prezintă sarcina, regulile și elementele de joc;  executarea jocului de probă va fi făcută întîi de învățător apoi de elevi și se vor face precizări asupra regulilor, succesiunii etapelor jocului, modul de rezolvare a sarcinilor;

17

 desfășurarea propriu-zisă a jocului este momentul principal al activității; desfășurarea jocului și obținerea performanței de către elevi relevă gradul de înțelegere al jocului, nivelul însușirii cunoștințelor vehiculate în joc, gradul de îndeplinire a sarcinilor, gradul de respectare a regulilor, activizarea tuturor elevilor în funcție de posibilitățile lor, îmbinarea elementelor de joc cu sarcinile didactice;  eficientizarea jocului didactic necesită conceperea a 1-2 variante, după ce toți elevii au realizat sarcinile din jocul propriu-zis;  în încheierea jocului didactic se fac aprecieri finale asupra desfășurării jocului. În școală se pot organiza și jocuri didactice interdisciplinare, în care se îmbină sarcini didactice din diferite domenii de cunoaștere. Ele au aceeași structură și respectă aceleași condiții de realizare ca în jocul didactic dintr-un singur domeniu de activitate. (35) 2.2. Tipuri de jocuri didactice. Experimentul de constatare. Jocul didactic, ca metodă de predare și învățare, dozat cu pricepere în ansamblul strategiei educaționale, asigură un caracter atrăgător, dinamism, varietate, buna dispoziție activității de învățare, restabilește echilibrul psiho-fizic, furnizează motivația stimulatorie, fortifică energiile fizice și intelectuale ale elevilor. (23) Această metodă dinamizează acţiunea didactică prin intermediul motivaţiilor ludice care sunt subordonate scopului activităţii de predare-evaluare într-o perspectivă pronunţat formativă. Modalităţile de realizare angajează următoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor didactice.  după obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale, motorii, tactile), jocuri de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului, jocuri de stimulare a cunoaşterii interactive;  după conţinutul instruirii: jocuri matematice, jocuri muzicale, jocuri sportive, jocuri literare/ lingvistice;  după formă de exprimare: jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri conceptuale, jocuri-ghicitori, jocuri de cuvinte încrucişate;  după resursele folosite: jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe bază de întrebări, jocuri pe bază de fişe individuale, jocuri pe calculator;  după regulile instituite: jocuri cu reguli transmise prin tradiţie, jocuri cu reguli inventate, jocuri spontane, jocuri protocolare;

18

 după competenţele psihologice stimulate: jocuri de mişcare, jocuri de observaţie, jocuri de imaginaţie, jocuri de atenţie, jocuri de memorie, jocuri de gîndire, jocuri de limbaj, jocuri de creaţie. Prin joc, elevii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea lor de a acţiona creativ, pentru că strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care se manifestă isteţimea, spontaneitatea, inventivitatea, initiaţiva, răbdarea, îndrăzneala etc. Pentru învățămîntul primar, jocul didactic este „o specie de joc” care îmbină armonios elementul instructiv-educativ cu elementul distractiv. (13) Din experiența personală pot să concluzionez faptul că activitatea mintală a elevului solicitată în lecții poate deveni interesantă, accesibilă dacă este inclusă în joc. Prin urmare, o altă clasificare a jocurilor didactice ar fi:  după momentul lecției;  după conținutul capitolelor;  după aportul formativ (dezvoltarea capacităților de analiză, sinteză);  după materialul didactic folosit. Jocurile didactice pot fi folosite în orice moment al lecției cu scopul de: 

a familiariza elevii cu unele concepte;



a consolida cunoștințele însușite;



a cultiva unele calități ale gîndirii;



a evalua cunoștințele însușite. (38) Prin libertatea de gîndire şi acţiune, o activitate didactică trebuie să includă elemente

proprii jocului, surpriza, aşteptarea, ghicirea, întrecerea. Jocul este în esenţă o activitate de învăţare al cărei efort, datorită atractivităţii, elevii nu îl simt. Ba dimpotrivă, îl doresc. La clasa I noţiunea de ,,mulţime” se poate explica prin efectuarea unor jocuri: ,,Vreau în căsuţa mea”, ,,Spune-mi unde pot trăi”. Prin jocuri se stabilesc şi proprietăţi mare-mic, gros-subţire, sus-jos, lung-scurt. Jocurile didactice pot fi presărate în diferite momente ale lecţiei. Pentru consolidarea cunoştinţelor despre ordonarea numerelor naturale putem folosi jocul ,,Caută vecinii”. Deasemenea jocurile pot fi folosite şi în scopul fixării cunoştinţelor. Jocurile numerice cu cerinţe precum ,,recunoaşterea semnului relaţiei” sau ,,recunoaşterea semnului” operaţiei folosite pe fişe de lucru sau oral contribuie la buna desfăşurare a lecţiilor. În etapa predării ele sunt introduse cu scopul de a explica în mod concret noţiunile noi. (33) Semnificația jocului didactic este de asimilare a realului la activitatea copilului. Piaget afirma că „toate metodele active de educare a copiilor mici cer să li se furnizeze acestora un material corespunzător, pentru că, jucîndu-se, ei să reușească să asimileze realitățile 19

intelectuale care, fără acesta, rămîn exterioare inteligenței copilului”. Jocurile didactice asigură îmbinarea și toate tranzițiile spontane între elementele distractive și cele de muncă (instructive), în ideea că treptat vor avea cîștig de cauză în cele din urmă, efortul de studiu cu seriozitate dus la bun sfîrșit. (39) Din experiența la clasă, am observat că îmbinînd armonios celelalte metode cunoscute cu jocul didactic, copiii sunt mai activi, mai implicați în activitate, dorind să participe toți, se stîrnește curiozitatea, intervine competiția, înlăturînd oboseala și plictiseala des întîlnite la școlarii mici, atingînd totodată și obiectivele educaționale propuse. Prin urmare, prin folosirea jocului didactic le stimulăm elevilor efortul susţinut şi-i determinăm să lucreze cu plăcere, cu interes, atît în oră, cît şi în afara ei. Are un efect educativ evident: cultivă încrederea în forţele proprii, spiritul de răspundere, de colaborare, dezvoltă imaginaţia, gîndirea şi atenţia. O muncă susţinută din partea învăţătorului corelată cu o participare activă a elevilor, la toate obiectele, lecţie de lecţie, va duce la formarea unei motivaţii superioare în învăţare şi la educarea aptitudinilor creatoare. Permanent trebuie să-i învăţăm pe elevi cum să înveţe, să-şi pună şi să pună întrebări, să formuleze probleme şi să dea cât mai multe soluţii, adică să gândească creativ. Numai o muncă continuă şi conştiincioasă duce la dezvoltarea gîndirii creatoare, la formarea omului ca personalitate. În acest sens Ovidiu spunea că ,,Picătura găureşte piatra nu prin forţă, ci prin continua ei cădere.” Experimentul de constatare a fost orientat spre diagnosticarea nivelului cunoștințelor elevilor. Acest lucru este necesar pentru a stabili elevii cu un nivel mai scăzut, cu care ulterior se va lucra mai mult în scopul obținerii unor rezultate mai ridicate. Ca punct de sprijin s-au luat probele de evaluare inițială la limba română și matematică care au fost realizate la începutul semestrului II al anului de studii 2010-2011. În tabelul de mai jos sînt prezentate rezultatele la evaluările inițiale la matematică și limba română. Tabelul 1 Tabelul rezultatelor evaluărilor inițiale Nr.d/or 1 2 3 4 5 6 7

Numele, prenumele elevului Tudor M. Corneliu S. Ecaterina V. Tudor P. Alexandra N. Vladislav P. Daniela B.

Nota la proba de evaluare

Nota la proba de evaluare

la limba română 8 7 7 6 6 7 6

la matematică 8 7 8 7 7 7 7 20

8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19

Irina B. 7 Iulian A. 9 Nichita F. 8 Amedeia V. 9 Sandu M. 6 Cristina B. 5 Iulian P. 9 Olga R. 7 Victoria M. 8 Valentin L. 10 Eugeniu C. 8 Arina D. 8 Analizînd datele prezentate în Tabelul 1 observăm că la

6 9 8 9 7 6 9 7 8 10 8 9 proba de evaluare la limba

română au obținut note de: 10 – 1 elev; 9 – 3 elevi; 8 – 5 elevi; 7- 5 elevi; 6 – 4 elevi și 5 – 1 elev. Prin urmare balul mediu al probei de evaluare este de 7,42. Calitatea reușitei exprimată în procente reprezintă 47,36%, iar nivelul mediu este de 52,64%. Un pic mai bine stau lucrurile la proba de evaluare la matematică. Rezultatele arată că au obținut note de: 10 – 1 elev; 9 – 4 elevi; 8 – 5 elevi; 7 – 7 elevi și 6 – 2 elevi. Prin urmare balul mediu este de 7,73. Calitatea reușitei reprezintă 52,63% și nivelul mediu este de 47,37%. Valoarea informativ-formativă a jocului didactic. Pentru contribuţia deosebită pe care o aduce în instruirea şi educarea copiilor, jocul constituie o componentă a învăţămîntului primar. În primul rînd pentru că jocul răspunde particularităţilor de vîrstă ale şcolarilor mici şi în al doilea rînd pentru că elementul distractiv pe care îl conţine stimulează interesul şi curiozitatea copiilor pentru învăţare. Jocul didactic este un important mijloc de educaţie care pune în valoare şi antrenează capacităţile creatoare ale şcolarului. Rolul şi importanţa jocului constă în faptul că el facilitează procesul de asimilare, fixare şi consolidare a cunoştinţelor. Datorită caracterului său formativ, jocul influenţează dezvoltarea personalităţii elevului. Ed. Claparède spunea că principala trebuinţă a copilului este jocul. (8) Jocul este puntea ce poate uni şcoala cu viaţa, activitatea ce-i permite copilului să se manifeste conform naturii sale, să treacă pe nesimţite la munca serioasă. Datorită faptului că elevul acumulează sentimentele şi interesele, îşi structurează operaţiile şi acţiunile fără a resimţi efortul, învăţarea prin intermediul jocului se realizează economicos şi eficient. De aceea jocul este considerat azi, în teoria pedagogică, ca modalitate de asimilare a realului la activitatea proprie (Jean Piaget), asigurînd elevului largi posibilităţi de activism intelectual. Jucîndu-se, copilul reuşeşte să asimileze realităţile intelectuale, astfel acestea rămîn exterioare inteligenţei copilului. Jocul este practica dezvoltării şi, în consecinţă, în perioada copilăriei, el este adoptat pentru multiplele sale funcţii formative. (15) 21

În joc, copilul transpune realitatea obiectivă, în special realitatea socială. Evident, nu este vorba de o reproducere identică a realităţii, ci, în joc, copilul transfigurează obiectele, fenomenele, relaţiile, ceea ce presupune capacitatea de simbolizare, de abstractizare, capacitate ce nu poate forma decît prin exerciţiu, în acelaşi timp, procesele senzoriale. Prin joc, copilul îşi îmbogăţeşte viaţa afectivă şi, în acelaşi timp, dobîndeşte în mod progresiv capacitatea de a-şi stăpîni emoţiile. El învaţă să reacţioneze sincer, pozitiv sau negativ, față de ceea ce este bun, frumos, moral şi faţă de ceea ce e rău, imoral. Copilul găseşte cea mai eficientă recompensă în însuşi faptul de a se juca. Latura voliţională este intens solicitată în joc. În acest sens jocul cu reguli devine o metodă de maximă eficienţă. Dacă jocul ,,De-a ostaşii” cere să nu se vorbească spre a nu fi auzit de duşman, copilul ,,găseşte” resursele unei tăceri prelungite, ceea ce în alte situaţii îi este greu de realizat. Eficienţa jocului depinde de cele mai multe ori de felul în care învăţătorul ştie să asigure o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent, de felul în care ştie să folosească cuvîntul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări, răspunsuri, indicaţii, explicaţii, aprecieri. Prin joc, copilul învaţă cu plăcere, devine interesant față de activitatea ce se desfăşoară, cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoşi şi capătă mai multă încredere în capacităţile lor, mai multă siguranţă în răspunsuri. (12) Experienţa demonstrează că jocul didactic, prin sarcina lui, permite reluarea, într-o formă mai dinamică şi atractivă a cunoştinţelor predate, ceea ce favorizează repetarea şi, în final fixarea acestora. Prin folosirea jocului se poate stabili un climat favorabil conlucrării fructuoase între copii, în rezolvarea sarcinilor jocului. După cum spunea pedagogul indian Rabindranat Tagore ,,munca noastră este bucurie, e libertate, e joc, adică creaţie”. O categorie de jocuri ce lasă cîmp liber creativităţii, deopotrivă pentru învăţător şi elevi, se referă la jocurile instructive cu roluri. Utilizarea acestor jocuri pentru elevii primelor clase dezvoltă posibilităţile de exprimare liberă. De exemplu jocul ,,În drum spre şcoală”: se prezintă elevilor o întîmplare trăită de un copil din clasa I, care, mergînd spre şcoală a coborît din autobuz la o staţie greşită şi s-a rătăcit. La îndemnul învăţătoarei, elevii, constituiţi în grupe, îşi exprimă părerile, sugestiile cu privire la situaţia copilului şi la situaţiile posibile, le compară şi le apreciază. Rezolvarea unei astfel de situaţii-problemă permite activitatea în grup prin utilizarea unor procedee: ascultarea, observarea, analiza, alegerea soluţiei optime, interpretarea rolurilor, tragerea concluziilor. Învăţătoarea poate elabora variante, în funcţie de posibilităţile de înţelegere, de exprimare şi interpretare ale copiilor, solicitîndu-i cognitiv, acţional şi afectiv, prin întrebări ce abordează domeniul posibilului: Ce s-ar fi putut întîmpla? Cum credeţi că va proceda? De ce nu a procedat într-un anume fel? Voi cum aţi fi procedat? 22

Prin jocul didactic le cultivăm elevilor dragostea pentru studiu, le stimulăm efortul susţinut şi îl deteminăm să lucreze cu plăcere, cu interes, atît în cadrul lecţiilor, cît şi în afara lor. Să nu uităm spusele poetului Blaga, atribuind copiilor versurile ,,Înţelepciunea și iubirea mea e jocul”. Organizat şi desfăşurat metodic, jocul didactic are o profundă implicaţie în viaţa elevilor şi o valoare instructiv-educativă deosebită. Evaluarea școlară prin joc. Evaluarea oferă învățătoarei informaţii despre cunoştinţele de care dispune copilul, despre modul în care utilizează aceste cunoştinţe în rezolvarea sarcinilor care îl implicã, despre capacitaţile pe care le are şi nu în ultimul rînd despre potenţilalul creativ. Integrarea permanentă a actului educativ în activităţi îl obişnuieşte pe copil cu efortul, îi formeazã calităţi de voinţă care-l vor suţine în viitoarele demersuri de învăţare: perseverenţă, spontaneitate, independenţă. Pedagogia modernă este într-o permanentă căutare de tehnici şi instrumente de evaluare care să ajute, să mobilizeze, să sprijine copilul în procesul de învăţare. Pe lîngă informaţiile obţinute prin metodele tradiţionale, am folosit şi alte procedee care să răspundă nevoilor copiilor, intereselor acestora, care să contrabalanseze răspîndirea în exces a fişelor – devenite de acum clasice. Astfel am folosit un șir de jocurile didactice. (16) Iată cîteva din jocurile-exerciţiu pe care le-am utilizat la clasa întîi, jocuri al căror material sunt cuvîntul şi imaginea. Pentru diagnosticarea cunoștințelor elevilor la început de clasa I am utilizat jocul „Ce crezi că face?”. Am folosit ca material imagini reprezentînd fiinţe în mişcare. Sarcina copiilor a fost să descrie imaginea şi să interpreteze acţiunea. Am realizat astfel evaluarea cunoştinţelor copiilor referitoare la anotimpuri, meserii, acţiuni. Prin completarea imaginii cu elemente noi am oferit copiilor posibilitatea de a stabili relaţii între elementele existente şi cele pe care le sugerează ei. Am mai evaluat capacitatea copiilor de a construi propoziţii corecte sub aspectul structurii gramaticale. Un alt joc realizat în același scop - „Se caută un titlu”. A fost jocul - exerciţiu în care copiii au ascultat scurte povestioare prezentate de învățătoare şi li s-a cerut să găsească cît mai multe titluri posibile pentru ele. Cu alte ocazii au prezentat ei scurte povestioare, iar ceilalţi copii au căutat titluri pentru ele. Am evaluat capacitatea copiilor de a găsi cît mai multe titluri, gîndirea logică şi divergența copiilor. (40)

23

La sfîrșitul perioadei abecedare, pentru evaluare sumativă, am utilizat jocul didactic „Scrisoarea fermecată”. Obiectivul fundamental a fost formarea deprinderii de citire corectă. Toate aceste jocuri prin climatul creat au avut darul de a diminua emoţia, au creat o stare favorabilă mobilizării intelectului și au condus la evaluarea volumului şi calităţii cunoştinţelor, comportamentelor, atitudinilor. Au fost apreciate exprimarea liberă a propriilor idei, conduita participativă şi creativă, atitudinea evaluativă, capacitatea de autoapreciere, originalitatea şi spontaneitatea. 2.3. Combaterea insuccesului școlar și stimularea interesului cognitiv. Analiza comparativă a datelor obținute Activitatea de învățare este o activitate dificilă care necesită un efort gradat. Ea trebuie susținută permanent cu elemente de sprijin, printre care jocurile didactice ce au rol important. Elementele de joc încorporate în procesul instruirii au calitatea de a motiva și stimula puternic elevii, mai ales în clasele începătoare cînd aceștia nu și-au format interes pentru învățare. Jocurile didactice, prin gradul înalt de angajare a elevului în activitatea de învățare, constituie una din formele de învățare cu cele mai bogate efecte educative, un foarte bun mijloc de activizare a școlarilor mici și de stimulare a intereselor lor intelectuale. Acestea susțin efortul elevilor menținîndu-le atenția concentrată și reduc gradul lor de oboseală. Prin libertatea de gîndire și acțiune, prin încredere în puterile proprii, prin inițiativă și cutezanță, jocurile didactice devin pe cît de valoroase pe atît de plăcute. În joc se dezvoltă curajul, perseverența, dîrzenia, corectitudinea, disciplina prin supunerea la regulile jocului. Exercitînd puternic influențe educative sunt utilizate aproape la toate disciplinele din cursul primar. Urmărindu-se realizarea obiectivelor curente ale lecției (înțelegerea și consolidarea cunoștințelor, formarea priceperilor și deprinderilor etc), prin jocuri elevul este solicitat la același efort mintal pe care l-ar face într-o activitate didactică obișnuită: să observe, să recunoască, să denumească, să clasifice, să transforme, să compună probleme (să creeze), cu deosebire ca în joc, copilul creează aceste operații într-o formă plăcută, atractivă, mobilizîndu-și toate resursele pentru îndeplinirea sarcinilor jocurilor. Învățătorul este acela care asigură o justă îmbinare a activității de învățare cu elemente de joc, distractive și care subordonează jocul scopurilor didactice ale lecției. 24

Desigur, în jocul didactic va predomina sarcina de învățare și nu distracția. Este bine ca jocurile să declanșeze momente vesele ca și momente de tensiune cu încărcătură afectivă, dar să se încheie cu aprecieri colective sau individuale, eventual mici recompense, aplauze – privind realizarea sarcinii de învățare propuse. Făcînd din învățarea prin jocurile didactice un stil obișnuit de lucru cu elevii, se poate constata nu numai progrese la învățătură, dar și o participare voluntară tot mai deschisă a elevilor la lecție, un interes sporit și o evidentă plăcere pentru lecțiile în care așteaptă jocuri de amuzament. Introducerea jocului didactic de învățare îmbogățește metodele de studiu ale disciplinelor, asigurînd o mai largă varietate în formele de activizare și cointeresare a elevilor. Conţinutul manualelor este uneori greoi, inaccesibil. Apare neputinţa elevilor de a rezolva sarcinile. Elevii încep să urască o disciplină sau alta. Cînd totul pare pierdut, jocul vine şi salvează situaţia. Literatura de specialitate ne oferă o multitudine de jocuri didactice pe care le putem folosi în cadrul lecţiilor din toate ariile curriculare iar măestria învăţătorului va duce la rezultate deosebite. Reprezentanţii teoriei intelectualiste învăţării (Bruner, Galperin) apreciază că orice elev poate asimila un conţinut dacă sunt folosite căi adecvate de activitate cu aceștia. De aici, rezultă că adevărata problemă a succesului şcolar nu constă în a stabili dacă un elev este apt sau nu să obţină rezultate vizate de şcoală, ci în a găsi metode şi mijloace potrivite pentru aceasta. Astfel, succesul şcolar se raportează la totalitatea elevilor, atît în ceea ce priveşte nivelul de pregătire ştiinţifică, cît şi dezvoltarea capacităţii de a se instrui, de a deveni. Jocurile didactice sprijină succesul şcolar prin: a) cunoştinţele însuşite; capacităţile intelectuale; abilităţile de aplicare a cunoştinţelor în rezolvarea unor probleme; trăsături de personalitate; b) evaluarea-măsură în care sunt îndeplinite obiectivele activităţii didactice. Succesul are un efect mobilizator, stimulativ asupra elevului; corelează potrivit cu performanţă şcolară, cu satisfacţia în muncă şi cu dorinţa de a învăţa din ce în ce mai mult. Pe parcursul celor patru luni în care am aplicat pe larg jocul didactic în cadrul lecțiilor de limba română și matematică am observat starea de curiozitate a elevilor ce se manifesta în dorința rapidă de a rezolva sarcinile propuse. Jocurile didactice utilizate la orele de limba română sînt prezentate în anexa 1 și cele utilizate la orele de matematică în anexa 2. De asemenea am utilizat jocuri didactice și în cadrul orelor de evaluare. Cîteva jocuri pentru evaluarea cunoștințelor elevilor la obiectul de limba română sînt prezentate în anexa 3. 25

Despre eficiența jocului didactic ca mijloc de formare a interesului cognitiv la elevii claselor primare se poate judeca după rezultatele evaluărilor finale ale elevilor la disciplinele limba română și matematica. Aceste rezultate sînt prezentate în tabelul 2. Tabelul 2 Tabelul rezultatelor evaluărilor finale Nr.d/or 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19

Numele, prenumele

Nota la proba de evaluare

Nota la proba de evaluare

elevului la limba română la matematică Tudor M. 9 10 Corneliu S. 8 8 Ecaterina V. 7 8 Tudor P. 9 8 Alexandra N. 7 7 Vladislav P. 8 8 Daniela B. 8 7 Irina B. 9 7 Iulian A. 10 9 Nichita F. 9 10 Amedeia V. 10 10 Sandu M. 9 8 Cristina B. 6 6 Iulian P. 9 9 Olga R. 7 7 Victoria M. 9 8 Valentin L. 10 9 Eugeniu C. 8 10 Arina D. 7 6 Analizînd rezultatele prezentate în tabelul 2 observăm că la proba de evaluare la

matematică au obținut note de: 10 – 4 elevi; 9 – 3 elevi; 8 – 6 elevi; 7 – 4 elevi și 6 – 2 elevi. Prin urmare balul mediu reprezintă 8,15. Calitatea reușitei exprimată în procente reprezintă 68,42%, iar nivelul mediu reprezintă 31,58%. Pentru proba de evaluare la limba română observăm că au obținut note de: 10 – 3 elevi; 9 – 7 elevi; 8 – 4 elevi; 7 – 4 elevi și 6 – 1 elev. Astfel s-a înregistrat o medie de 8,36. Calitatea reușitei reprezintă 73,7% și nivelul mediu reprezintă 26,3%. Pentru comparație voi ilustra în Figura 1 evaluarea inițială și finală la limba română. Figura 1 Rezultatele evaluărilor inițiale și finale la limba română

26

Rezultatele prezentate în Figura 1 ne permite să observăm o creștere a balului mediu de la 7,42 la 8,36 și o creștere semnificativă a calității reușitei de la 47,36% la 73,7%. Pentru comparație voi ilustra în Figura 2 evaluarea inițială și finală la matematică. Figura 2 Rezultatele evaluărilor inițiale și finale la matematică

Rezultatele prezentate în Figura 2 ne permite să observăm o creștere a balului mediu de la 7,73 la 8,15 și o creștere a calității reușitei de la 52,63% la 68,42%. Prin urmare, atît în cadrul evaluărilor la limba română cît și la cele la matematică s-a atestat o creștere semnificativă a rezultatelor. Acest lucru ne vorbește despre eficiența jocului didactic folosit ca mijloc de stimulare a interesului cognitiv la elevii claselor primare. Am constatat că jocurile didactice conduc la o mobilizare tot mai plenară a psihicului elevilor, la o exersare susținută de interes, care produce atractivitate și nu oboseală, contribuie la învățarea deplină, la formarea de deprinderi în etape succesive. Jocul didactic contribuie la realizarea unui învățămînt activ-participativ iar noi – învățătorii avem datoria morală să conștientizăm aceste metode prin elaborarea obiectivelor operaționale ale lecției și de a conduce activitatea elevilor în direcția acestor obiective. Rezultatele obținute confirmă adevărul că procesul instructiv-educativ este nu numai de cunoaștere ci și de autocunoaștere. Indiferent de tipul lecției, învățătorul are datoria de a-și întocmi singur instrumentele analitice special adaptate necesităților între care un rol 27

fundamental îl are jocul didactic, a ști cît și cînd să fie introdusă o problemă cu tîl, o glumă matematică etc. Ingeniozitatea și cunoștințele psihologice ale învățătorului joacă un rol fundamental în elaborarea procedeelor de declanșare a motivației care îi va determina pe elevi să participe intens la întreaga activitate. În concluzie, jocul didactic poate fi folosit în orice tip de activitate şcolară (lecţie, cerc, concurs), în momente diferite ale lecţiei, la multe discipline din învăţămîntul primar, la orice vîrstă şcolara mică, de către orice elev cu posibilităţi normale de învăţare. Jocul didactic poate fi folosit în scopuri diferite: îmbogățirea cunoștintelor, consolidare, fixarea, transferul acestora, în verificare, evaluare, dezvoltarea creativităţii şi a tuturor proceselor psihice şi intelectuale, dezvoltarea personalităţii copilului. Pentru obţinerea acestor rezultate învăţătorul trebuie să fie un mare „meşter” în a şti cînd, cum, unde poate fi folosit jocul didactic şi mai ales, să fie un creator de astfel de jocuri, pentru care copiii, de orice vîrstă şcolară au o mare satisfacţie cînd reuşesc să le rezolve, folosindu-şi toate cunoştinţele căpătate în şcoală, ca şi cele din cultura lor generală. Vorbind despre jocurile didactice, Ursula Șchiopu preciza că ele „educă atenția, capacităţile fizice intelectuale, perseverenţa, promtitudinea, spiritul de echipă, de ordine, dîrzenie, modulează dimensiunile etice ale conduitei”. Poate că e bine să ne amintim, atunci cînd suntem în faţa vlăstarelor pe care le modelăm, că vîrsta lor este vîrsta jocului, iar în activităţile didactice ce le desfăşurăm cu ei să fie folosite cît mai multe jocuri didactice şi atunci…..succesul este garantat.

CONCLUZIE

28

Pentru folosirea jocului didactic ca metodă în activitatea de predare-învățare, la clasele primare, învățătorul trebuie să dea dovadă de răbdare, perseverență, tact pedagogic și înțelegerea psihicului fiecărui elev în însușirea noțiunilor la fiecare disciplină studiată în învățămîntul primar. Învățătorul trebuie să se bazeze pe stările afective ale elevilor, pe interesul și dragostea pe care elevii o manifestă față de școală, de materiile studiate, de colegi, pentru ca ei să participe activ la însușirea cunoștințelor. Atunci cînd formăm noțiuni sau deprinderi despre limba română, matematică, științe, istorie, arte, trebuie să procedăm de așa manieră încît elevii să nu rămînă cu impresia că aceste noțiuni au caracter strict aplicativ sau de lectură, ci din contră, ei trebuie să-și formeze convingeri că toate aceste discipline au caracter practic și aplicativ, care vor fi folositoare nu numai pe perioada școlarită ții, ci în întreaga viață. Învățătorul are obligația să-l facă pe elev să pătrundă aceste taine ale tuturor componentelor acestor discipline pentru ca apoi, elevul de astăzi și adultul de mîine să-și poată integra pozitiv activitățile sale, în ultimă instanță, existența sa. Jocul este inima unui program educațional, proces de succes. Studiile făcute arată că aceasta este o parte importantă din viața elevilor. Jocurile didactice sunt propuse învățătorilor cu scopul de a înviora lecția, de a contribui la însușirea vocabularului activ. Cercetînd problema formării interesului cognitiv la elevii claselor primare prin intermediul jocului didactic am constatat că acesta contribuie atît la dezvoltarea intelectului copiilor, cît și la formarea anumitor calități morale. Pe de o parte dezvoltă gîndirea logică, creatoare, ingeniozitatea, îmbogățește bagajul de cunoștințe și deprinderi. Pe de altă parte elevii se obișnuiesc a vorbi frumos, învață a lucra colectiv, a conversa. Elevii învață mai bine atunci cînd au ocazia de a-și clădi cunoștințele ca rezultat al unor experiențe proprii și al interacțiunilor cu lumea înconjurătoare. Materialele de activitate din clasă îi stimulează și îi provoacă pe elevi să-și folosească toate simțurile în tot procesul jocului de instruire. Elevii experimentează singuri, încearcă de a crea jocuri noi, culeg informații pe căi care le sunt mai îndemînă. Rolul meu ca învățător e de a acționa ca un mediator. Găsesc căi de a stimula jocul prin întrebări deschise pentru a-i încuraja pe elevi să gîndească, prin clasificarea unor neînțelegeri, prin noi informații și înțelegere. Copiii la naștere au tendința de a învăța și a descoperi, de a ști și a cerceta. În joc există libertatea spiritului, care permite copilului să caute și să descopere noi idei. Jocul didactic este un mod natural care determină copilul să lucreze în grup. Elevii mici gîndesc sintetic „O perioadă mai lungă de joc pregătește copilul pentru intrarea cu succes într-o lume din ce în ce mai complexă de cuvinte și simboluri”. Ca învățători ar trebui să îmbogățim cunoștințele copiilor cu materiale pe care le poate folosi jucîndu-se. Prin jocul didactic elevul se aventurează în necunoscut. Din experiență 29

nemijlocită cu ajutorul jocului didactic elevul dobîndește treptat idei și concepte de care el are nevoie la disciplinele de matematică, limba română, științe, istorie etc. La realizarea obiectivelor educaționale în școala primară consider, că jocul didactic rămîne cea mai importantă activitate. Acesta are o importanță deosebită pentru vîrsta copilăriei; jocul crează temelia atitudinilor, cunoștințelor și deprinderilor. Cu toate acestea utilizarea excesivă, abuzul ca și excluderea jocului didactic duce la diminuarea calității demersului didactic. Jocul didactic nu poate fi desfășurat la întîmplare, în aplicarea lui trebuie să se ia în considerare următoarele condiții: 

jocul să se constituie pe fondul activităţii dominante urmărindu-se scopul şi sarcinile lecţiei;



să fie pregătit de învăţător în direcţia dozării timpului şi a materialului folosit;



să fie variat, atractiv, să îmbine forma de divertisment cu cea de învăţare;



să se folosească atunci cînd copiii dau semne de oboseală;



să creeze momente de relaxare, de odihnă, în vederea recuperării energiei nervoase a elevilor ;



să antreneze toţi copiii în activitatea de joc



să fie proporţionat cu activitatea prevăzută de programă şi structurat în raport cu tipul şi scopul lecţiei desfăşurate ;



să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă ;



după caz, sarcinile didactice ale jocului să fie date diferenţiat pentru a preîntîmpina rămîneri în urmă la învăţătură ;



să solicite gîndirea creatoare şi să valorifice cu maximum de eficienţă posibilităţile intelectuale ale elevilor ;



activităţile în completare prin joc să fie introduse în orice moment al lecţiei ;



să nu afecteze fondul de timp al lecţiei propriu-zise ;



să fie repartizate, după caz, în diferite secvenţe, sarcinile didactice avînd caracter progresiv ;



indicaţiile privind desfăşurarea activităţii să fie clare, corecte, precise, să fie conştientizate de către elevi şi să le creeze o motivaţie pentru activitate ;



activităţile de joc să se desfăşoare într-un cadru activ, stimulator şi dinamic ;



să nu se facă abuz de joc, încît procesul de învăţare să se transforme în joc şi să fie luat ca atare ;



să nu fie prea uşoare, nici prea grele ;



regulile de joc să fie explicate clar şi să se urmăreasca respectarea lor de către elevi . 30

Folosirea jocului didactic în cadrul procesului de învăţare a demonstrat că : randamentul orei este mai mare, verificarea cunoştinţelor făcîndu-se în mod plăcut, activ, temeinic ; gîndirea elevilor este mereu solicitata şi astfel în continuă formare ; independenţa, creativitatea se formează de timpuriu ; iniţiativa copiilor creşte, în joc devine mai curajos, mai degajat ; prin jocuri îi putem cunoaşte pe copii mai repede şi mai bine ; prin varietatea lor, prin creare unor situaţii-problemă, ele dezvoltă spiritul de observaţie, de analiză, de judecată, înlătură, monotonia, rutina, stereotipia, dau posibilitatea elevilor să-şi dezvolte vocabularul, comunicarea devine mai permisivă ; jocul didactic ne oferă prilejul de a afla mai uşor cum gîndesc elevii şi de a modela logica gîndirii lor. Consider că scopul propus a fost confirmat și că în formarea interesului cognitiv la elevii claselor primare un rol special îl are jocul didactic. Utilizarea lui satisface cerințele unui învățămînt formativ, deoarece antrenează majoritatea elevilor, sporește gradul de motivație a învățăturii prin satisfacțiile pe care elevii le obțin prin rezultatele pozitive ale muncii lor.

BIBLIOGRAFIE 31

1. Bădică T. ş.a. Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii. Editura Didactică și Pedagogică. Bucureşti. 1974 2. Bruner T. Pentru o teorie a instruirii. Editura Didactică și Pedagogică. București. 1979 3. Buda A. şi Francu B.A. Jocuri didactice şi exerciţii distractive. Culegere pentru clasa I. E.D.P. Bucureşti. 1970 4. Chateau J. Copilul și jocul. Editura Didactică și Pedagogică. București. 1994 5. Crețu E. Psihopedagogia școlară pentru învățămîntul primar. Editura Aramis. București. 1999 6. Crețu T. Psihologia vîrstelor. Editura Credis. București. 2001 7. Cucoș Constantin. Pedagogie. Editura Polirom. Iași.1996 8. Decroly. Metoda Decrolz cu o prefață de dr.Claparede-traducere în limba română. Editura Cultura românească. București. 1921 9. Faure E. A învăța să fii. Editura Didactică și Pedagogică. București. 1974 10. „Fundamente psihopedagogice și metodice ale educației speciale”. http://www.scritube.com/profesor-scoala/FUNDAMENTE-PSIHOPEDAGOGICE-SI21286.php 11. Gardner M. Amuzamente matematice. Editura științifică. București. 1968 12. Gheba Gr. și colaboratorii. Jocuri didactice pentru preșcolari și anecdote didactice pentru clasele I-IV. Editura pan-general. București. 1995 13. Gheorghe Fănică N. Eternerele reîntoarceri. Editura Sport-Turism. București. 1989 14. http://www.logopedics.info/jocul-si-personalitatea.php 15. http://digi-book.ro/cartea/2708/jocul-didactic-matematic 16. Ionescu Miron, Radu Ioan. Didactica modernă. Editura Dacia. Cluj-Napoca. 2001 17. Iucu Romiță B., Manolescu Marian. Pedagogie. Fundația Culturală D.Bolintineanu. 2002 18. Jinga Ioan, Negreți Ion. Învățarea eficientă. Editis. București. 1994 19. Jocul didactic. http://www.didactic.ro/materiale/57232_pledoarie-pentru-jocul-didactic 20. Jocul-modalitate de învățare și educare. http://www.referate10.ro/referatepsihologie/jocul-modalitate-de-invatare-si-educare-6597.html 21. Jocuri didactice matematice. http://www.didactic.ro/materiale-didactice/74042_jocurididactice-matematice 22. Lungu Maria. Jocul

didactic.

http://www.liceul-nehoiu.ro/index.php?

option=com_content&view=article&id=41:jocul-didactic&catid=1:limbaromana&Itemid=6 23. Mateiaș Alexandra. Copiii preșcolari, educatoarele și părinții. Ghid de parteneriat și consiliere. Editura Didactică și Pedagogică. București. 2003 24. Nicola I. Tratat de pedagogie școlară. Editura Aramis. București. 2000 25. Nicolae Constantin Matei. Educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţămînt. Editura Didactică și Pedagogică. Bucureşti. 1982 32

26. Nicolescu Estera. Didactica limbii și literaturii române pentru învățămîntul primar. Editura Egal. Bacău. 2003 27. Nistor Marian Dorin.

Jocuri

didactice

pentru

științele

naturii.

http://www.didactic.ro/materiale-didactice/135410_jocuri-didactice-pentru-stiintelenaturii-si-8211 28. Osterrieth P. Introducere în psihologia copilului. Editura Didactică și Pedagogică. București. 1976 29. Popescu Neveanu P. Natura jocului și eficiența lui. Copilul și jocul – colecție metodică. Revistă de pedagogie Nr.8. 1975 30. Popovici C-tin şi colab. Culegere de jocuri didactice pentru clasele I – IV. E.D.P. Bucureşti. 1971 31. Radu Adriana

Cornelia.

Cultivarea

interesului

de

cunoaștere

în

familie.

http://www.didactic.ro/materiale-didactice/60531_cultivarea-interesului-decunoastere-in-familie 32. Revuz A. Predarea la clasele I-IV. Volumul II. Biblioteca centrală pedagogică. București. 1980 33. Stăncioiu Florentina ș.a. Metodica predării matematicii. Fundația Humanitas. București. 2001. 34. Șchiopu Ursula (coordonator), Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor, E.D.P. București, 1970. 35. Șchiopu Ursula, Verza Emil. Psihologia vîrstelor. Editura Didactică și Pedagogică. București. 1995 36. Tulbure Adina. Importanța jocului în învățare. http://www.classjump.com/abecedar/? section=articles&article_id=1643 37. Țîrcovnicu V. Șocul viitorului. Editura politică. București. 1973 38. Ungureanu Adalmina. Metodica studierii limbii și literaturii române. Editura AS'S. Iași. 2003 39. Vrășmas Ecaterina. Învățarea scrisului. Editura ProHumanitas. București. 1999 40. Zamșa Eleonora. Procese literare, concursuri, evocări. Editura Arhetip – RS. 1992 41. Zlate Mielu. Fundamentele psihologiei. Editura ProHumanitas. București. 2000

33

ANEXE Anexa 1 Jocuri didactice utilizate în cadrul orelor de limba română Jocul: „Cine ştie cuvinte noi ?” Scop: activizarea vocabularului şi a cunoştinţelor elevilor, dezvoltarea memoriei şi capacităţii de selectare. Se împart elevii în grupe, după bănci. Se împarte şi tabla cu cretă colorată. Învăţătorul pronunţă un sunet corespunzător unei litere, cerînd elevilor să se gîndească şi să spună cuvinte care încep cu sunetul dat. Se cer mereu cuvinte noi, frumoase, alese. 34

Elevul care-l spune trebuie să şi îl explice – cu ajutorul învăţătorului – şi primeşte cîte un punct pe tablă. Cîştigă rîndul de bănci cu mai multe puncte. Jocul: „Să compunem cuvinte!” Scop: recunoaşterea şi asocierea sunetelor cu literele învăţate, deprinderea de a forma cuvinte noi. Material didactic: jetoane mari cu literele alfabetului scrise cu roşu şi albastru. Se împart elevii în două echipe. O echipă va primi jetoanele scrise cu roşu, alta cele scrise cu albastru. Învăţătorul va spune un cuvînt. Elevii care au literele corespunzătoare sunetelor ce compun cuvîntul, vor ieşi în faţa clasei şi se vor aşeza pe echipe, astfel încît să formeze cu literele de pe jetoanele de aceeaşi culoare cuvîntul auzit. Exemplu: învăţătorul spune cuvîntul „sat”. Vor ieşi copiii cu jetoanele: S A T Echipa care formează corect cuvîntul cîştigă un punct. Jocul se reia cu formarea altor cuvinte. Cîştigă echipa cu cele mai multe puncte. Observaţii: nu se cer cuvinte care conţin aceeaşi literă de două sau mai multe ori. (1) Jocul: „Scrie cuvîntul cu litera indicată!” Scop: dezvoltarea gîndirii şi formarea deprinderii de a scrie corect. Învăţătorul scrie pe tablă diferite litere cu cretă colorată. Copiii vor scrie în caietele lor cuvinte care încep cu fiecare din literele scrise pe tablă. Se vor scrie litere mici şi mari, indicîndu–se copiilor să le folosească corect. Jocul se poate desfăşura şi sub formă de concurs pe rînduri de bănci. Exemplu: a –arc

r – rac

r – rama

c – casă

c – cana

u – urs

t – tata

N – Nina

Variantă: se poate scrie pe tablă o singură literă. Copilul care va scrie corect cele mai multe cuvinte începînd cu litera respectivă va fi cîştigător. Jocul: „Jocul cuvintelor” Scop: activizarea vocabularului, dezvoltarea rapidităţii în deprinderea de a scrie corect. Învăţătorul cere elevilor ca, pînă la semnalul „gata” pe care îl va da, să scrie în caiete cuvinte cu sens opus. 35

Exemplu :

mare - mic frumos - urît vesel - trist tînăr - bătrîn

După cinci minute învăţătorul întrerupe jocul şi verifică cine a scris mai multe asemenea perechi de cuvinte. Elevul care a scris cele mai multe, le citeşte, fiind declarat cîştigător. Jocul: „Schimbaţi litera (sau silaba)!” Scop: activizarea şi îmbogăţirea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de selectare, a mobilităţii gîndirii şi a expresivităţii limbajului. Sarcina didactică: formarea de cuvinte cu sens prin schimbarea unei litere sau a unei silabe. Material didactic: ilustraţii reprezentînd diferite obiecte, animale etc. (casă, ramă, pană, toc). Jocul se poate desfăşura individual sau în colectiv. În cazul în care se desfăşoară individual, învăţătorul anunţă că fiecare elev are la dispoziţie două minute, după care cheamă primul concurent la tablă şi prezintă o ilustraţie. Elevul o priveşte, o denumeşte, scrie cuvîntul pe tablă şi după aceea, prin schimbarea primei litere va căuta să formeze noi cuvinte cu sens, cu acelaşi număr de litere, pe care le va scrie unele sub altele. La semnalul conducătorului de joc, elevul se opreşte şi face aprecierea. Pentru activizarea tuturor elevilor, pentru fiecare grup de 3 – 4 elevi care vor lucra la tablă, învăţătorul va alege o comisie formată din doi membri care va face aprecierea. Pentru fiecare cuvînt care respectă regula se acordă cîte un punct. Vor fi evidenţiaţi elevii care au dat cel mai mare număr de exemple corecte. Pentru complicare se va cere elevilor să formeze cuvinte noi prin schimbarea primei silabe, apoi a ultimei. Cînd jocul se desfăşoară în colectiv, se dau copiilor foi de hîrtie. Toţi vor scrie cuvîntul de pe tablă, apoi timp de 2- 3 minute fiecare copil va scrie cuvinte formate conform regulei. La semnalul dat de învăţător, copiii vor înceta scrierea cuvintelor. Învăţătorul va cere primului copil să citească toate cuvintele găsite. Pe măsură ce va citi se va analiza dacă acel cuvînt este format conform cerinţei. Învăţătorul va cere copiilor care au scris acelaşi cuvînt să îl taie cu o linie. Cînd primul copil va termina de citit cuvintele scrise, alt copil le va citi pe cele rămase netăiate şi tot aşa pînă toţi copiii vor citi cuvintele scrise. Vor fi declaraţi cîştigători acei copii care au rămas cu cuvinte netăiate. (3) 36

Exemple: a) Cuvinte formate din 1 – 2 silabe prin schimbarea primei sau ultimei litere sau silabe : toc

lan

pană

ramă

cană

loc

lac

rană

mamă

casă

joc

laţ

cană

lamă

cară

foc

leu

şină

temă

cade

b) Cuvinte formate din 2-5 silabe prin menţinerea primei silabe : coleg

copac

vioară

secerătoare

cocoş

colac

viteză

semănătoare

covor

codaş

violet

seninătate

c) Cuvinte formate din 2-4 silabe cu menţinerea ultimei silabe: mare

doreşte

pălărie

zare

zîmbeşte

frizerie

Jocul: „Cuvîntul interzis” Scop: activizarea vocabularului, dezvoltarea atenţiei voluntare şi a imaginaţiei. Sarcina didactică: formularea unor întrebări care cer răspuns cuvîntul interzis. Jocul se poate desfăşura în colectiv sau în perechi. Se cere elevilor ca la întrebările învăţătorului să răspundă în aşa fel încît un anumit cuvînt stabilit anterior să nu fie folosit, ci să se găsească alte formulări, care să constituie totuşi răspunsul la întrebarea pusă. Aceasta trebuie constituită în aşa fel încît să ceară în răspuns cuvîntul interzis. După ce clasa a fost organizată, se explică cum se va desfăşura jocul şi se arată că pentru fiecare răspuns au la dispoziţie un minut de gîndire. Dacă se consideră necesar înainte de joc se va face o mică pregătire a elevilor dîndu-se 1-2 exemple de răspunsuri în care să nu fie inclus cuvîntul interzis. Se dau elevilor exemple de întrebări care cer în răspuns un anumit cuvînt. a) Cuvîntul interzis „a doua” Întrebare : - În ce clasă sunteţi voi ? Răspuns : - Noi suntem în clasa care urmează după clasa I . Întrebare : - În ce bancă stă elevul Munteanu? Răspuns : - Elevul Munteanu stă în banca din spatele elevului Solonenco. Întrebare : - În ce clasă au fost anul trecut elevii din clasa a III-a ? Răspuns : - Anul trecut elevii din clasa a III-a au fost în clasa în care suntem noi acum . 37

b) Cuvîntul interzis „primăvara” Întrebare : - Cînd se topeşte zăpada ? Răspuns : - Zăpada se topeşte în anotimpul cînd înfloresc ghioceii . Întrebare : - Cînd înfloresc ghioceii ? Răspuns : - Cînd se topeşte zăpada . Întrebare : - Despre ce anotimp se vorbeşte în această poezie ? „Primăvară, primăvară, Vino iar la noi în ţară! ” Răspuns : - Despre anotimpul care urmează după iarnă. Întrebare : - Cînd vin păsările călătoare? Răspuns : - Cînd încep să înflorească pomii. Cuvîntul interzis se poate schimba de 2-3 ori în cursul jocului. La sfîrşitul jocului vor fi evidenţiaţi elevii care au formulat răspunsurile corect şi au dat dovadă de multă fantezie . Jocul : „Cei mai isteţi!” Scop: verificarea şi consolidarea cunoştinţelor despre genul (numărul) substantivelor, activizarea vocabularului, consolidarea deprinderilor de coordonare a mişcărilor . Sarcina didactică: găsirea unor substantive de un anumit gen (număr) indicat de conducătorul jocului. Material didactic: o minge mică sau un obiect ce poate fi prins uşor de copii. Jocul se desfăşoară pe grupe de cîte 8 – 10 elevi care vor fi chemate pe rînd în spaţiul din faţa clasei. Grupa va forma un cerc în jurul învăţătorului. Acesta va explica elevilor că va arunca mingea către un anumit elev care după ce a prins-o, are la dispoziţie 4 secunde pentru a da un exemplu de substantiv comun al cărui gen îl va anunţa învăţătorul. Jocul începe. Învăţătorul spune: „Pentru ca răspunsurile voastre să fie bune, trebuie să prindeţi mingea, să daţi un exemplu corect, să vă încadraţi în timp şi să-mi aruncaţi mingea înapoi. Orice neatenţie atrage după sine eliminarea din joc. Începem cu substantive de genul feminin”, după care aruncă imediat mingea către un elev. Dacă răspunsurile acestuia respectă regulile stabilite, rămîne în joc, iar în caz contrar trece în bancă şi jocul continuă tot aşa pînă rămîn 2-3 elevi. Se anunţă încetarea, iar elevii rămaşi în joc trec într-o parte. Se procedează identic şi cu celelalte grupe, iar în final se va forma o grupă din toţi aceia care au fost selecţionaţi. Se procedează şi cu ei la fel pînă rămîn 2-3 din ei. Pe aceştia învăţătorul îi va felicita. Se recomandă ca după primul joc învăţătorul să încredinţeze sarcina de conducător pe rînd cîte unuia din elevii selecţionaţi şi să schimbe genul substantivelor spuse de către elevi. 38

Tot în acest mod se poate proceda în alte zile, pentru a cere copiilor să răspundă cu singularul (sau pluralul) substantivelor ori cu substantive articulate (sau nearticulate). Jocul: „Cum se spune?” Scop: îmbogăţirea expresivităţii vorbirii şi activizarea vocabularului prin reproducerea orală sau scrisă a unor expresii. Sarcina didactică: completarea unor expresii uzuale, cu cuvinte cu sens figurativ. Pentru buna desfăşurare a jocului, conducătorul va pregăti din timp şi îşi va nota diferite expresii uzuale, în care, pentru a se reliefa mai pregnant semnificaţia şi pentru o mai bogată expresivitate a limbajului sunt folosite ca termeni de comparaţie cu sens figurativ. Exemplu : Era . . . . . . ca racul .

( roşu )

Se făcuse . . . . . . ca varul .

( alb )

Era . . . . . . ca turta de ceară .

( galben )

. . . . . . ca plumbul .

( greu )

Se dau copiilor cîte o foaie de hîrtie. Se scriu exemplele pe tablă fără cuvintele din paranteză şi se acoperă. Se explică elevilor sarcina didactică şi se completează una din propoziţii pentru exemplificare: A văzut negru în faţa ochilor. Se anunţă timpul acordat pentru formularea răspunsurilor (timpul va fi acordat în funcţie de numărul exemplelor de pe tablă, cca 3 minute pentru fiecare exemplu). După ce fiecare elev şi-a scis numele pe foaie, se descoperă exemplele şi jocul începe. Elevii vor copia exemplele de pe tablă şi vor completa spaţiile libere cu cuvinte potrivite. După expirarea timpului dat, se adună foile, se citesc de către învăţător sau de un elev şi se apreciază în colectiv. Pentru fiecare exemplu bine completat se acordă un punct, iar cele greşite sau necompletate nu se punctează. Vor fi evidenţiaţi elevii care au întrunit maximum de puncte. Jocul: „Să completăm propoziţia !” Scop: formarea deprinderii de a completa propoziţii cînd le lipseşte subiectul sau predicatul, realizarea acordului între subiect şi predicat. Se scriu pe tablă sau pe nişte fişe propoziţii în care lipsesc subiectele sau predicatele. Elevii vor trebui să completeze spaţiile libere cu subiectul sau predicatul potrivit. Cine va completa spaţiile corect şi va realiza şi acordul dintre subiect şi predicat va fi evidenţiat şi punctat. Exemplu : (Cine ?) . . . . . . merge la şcoală.

( elevul )

. . . . . . coase haina.

( croitorul ) 39

( Ce face ? ) Fetiţa . . . . . . . . . . . . la plimbare cu păpuşa.

( merge )

Ionel . . . . . . . . . . . temele la matematică.

( scrie )

Jocul: „Unde ?” Scop : verificarea şi consolidarea deprinderilor de exprimare corectă, dezvoltarea atenţiei, a gîndirii, a imaginaţiei . Sarcina didactică: formularea de propoziţii cu folosirea corectă a prepoziţiilor: pe, în, la, sub, după, lîngă, cu, între, peste, pînă, spre. Jocul se poate desfăşura pe două grupe formate din cîte 10 – 12 elevi (A şi B). Pentru fiecare răspuns se acordă un minut. În exemplele date elevii nu au voie să repete prepoziţia. Se scriu 6 prepoziţii pe tablă, după care învăţătorul cere unui elev din grupa B să spună un cuvînt care să denumească un obiect, aparat, animal etc. Cuvîntul este preluat de membrii grupei A. Aceştia vor formula pe rînd cîte o propoziţie în care să se includă cuvîntul dat şi unul din cuvintele scrise pe tablă. Pentru un răspuns bun se acordă grupei 1 punct, se scade unul dacă este greşit. Se continuă în acelaşi fel cu toţi componenţii grupei A, după care se totalizează punctele urmînd la joc grupa B (după ce s-au inversat sau introdus prepoziţii noi). O prepoziţie folosită de trei ori este ştearsă şi înlocuită cu alta. Va cîştiga grupa care a realizat punctajul maxim . Exemplu: grupa B a spus cuvîntul „maşină”. Membrii grupei A vor putea formula propoziţii de tipul următor : Maşina este în garaj . O maşină se află pe stradă . Merg cu maşina spre Chișinău . Patru maşini sunt trase lîngă garaj . A trecut cu maşina peste trambulină . Stau în maşină pînă vii tu . Jocul: „Cuvinte perechi” Scop: activizarea vocabularului, consolidarea cunoştinţelor despre sinonime, antonime. Sarcina didactică: formarea perechilor de cuvinte cu sens asemănător, formarea perechilor de cuvinte cu sens opus. Material didactic: jetoane cu cuvinte scrise.

40

Jetoanele se aşează pe bancă sau pe catedră şi vor fi solicitaţi elevii să facă perechi de cuvinte cu sens asemănător (opus) . Vor cîştiga elevii care au găsit cele mai multe perechi de cuvinte şi aşezate corect. (30) a) arbore - copac

- cenuşiu

ţară

- patrie

prieten - amic

steag – drapel

orb

- nevăzător

spune - zice

filă

avere - bogăţie

b) noapte - zi alb trist

- negru - vesel

lumină – întuneric

gri

- foaie

coboară – urcă

mic - mare

prieten - duşman

pace – război

rîde

harnic – leneş

- plînge

flămînd – sătul

rece - cald

Anexa 2 Jocuri didactice folosite în cadrul orelor de matematică Jocul : „Datele problemei s-au încurcat” Scopul: operarea cu terminologia matematică specifică problemelor, dezvoltarea gîndirii logice şi a creativităţii. Sarcina didactică: să ordoneze fragmentele unei probleme în ordinea necesară (date, cerinţă, rezolvare, răspuns), să rezolve problema. Material didactic: plicuri cu jetoane, fişe, lipici. 41

Desfăşurarea jocului: Colectivul de elevi este împărţit pe echipe. Fiecare echipă primeşte cîte un plic cu jetoane pe care sunt scrise probleme fragmentate. Elevii vor aşeza în ordine fragmentele şi vor rezolva problema. Echipa care va rezolva cel mai repede sarcina este declarată cîştigătoare şi va primi recompensă mere şi pere. Merele sunt 18.

Pe o farfurie sunt 26 de mere şi pere

Cîte pere sunt?

Rezolvare ………….

Cerinţă

Date

Răspuns: ……………

Un alt joc asemănător este „Descurcă problemele”. Elevii au ca sarcină de această dată să unească ceea ce se potriveşte, datele cu cerinţele şi rezolvarea fiecărei probleme încurcată. Jocul se desfăşoară în mod individual pe fişe. Este declarat cîştigător elevul care rezolvă cel mai repede sarcina. Acesta primeşte calificativul „Foarte bine”. Unchiul lui Andrei are 15 oi albe, iar oi negre cu 7 mai puţine.

Cîte oi i-au rămas bunicului?

Pe o păşune se află o turmă de 32 de oi.

Cîte oi negre are unchiul lui

13 oi sunt negre, iar restul sunt albe.

Andrei?

Bunicul avea 50 de oi. El a vîndut 4 oi.

Cîte oi albe erau pe păşune?

32 – 13 = 19

50 – 4 = 46

15 – 7 = 8

Pentru a nu pune elevii în dificultate se aleg probleme asemănătoare ca şi conţinut şi care să se rezolve folosind aceeaşi operaţie.

Jocul: „Să compunem probleme!” Scopul: compunerea şi rezolvarea de probleme, dezvoltarea creativităţii şi a gîndirii logice. Sarcina didactică: să compună probleme folosind materialul primit şi apoi să le rezolve. 42

Material didactic: plicuri cu jetoane şi fişe de lucru. Desfăşurarea jocului: Colectivul se împarte în patru grupe de elevi. Fiecare grupă primeşte cîte un plic care conţine jetoane. Grupa I - primeşte 15 jetoane în formă de iepuraşi.

Grupa a II – a primeşte 17 jetoane în formă de steluţe.

Grupa a III – a primeşte 14 jetoane avînd desene cu trandafiri.

Grupa a IV – a primeşte 13 jetoane în formă de triunghiuri.

Elevii din fiecare grupă compun pe fişe cîte o problemă folosindu-se de materialul primit, care să se rezolve prin una din operaţiile învăţate. Echipa care compune şi rezolvă cel mai repede şi corect problema este declarată cîştigătoare, fiind recompensat fiecare membru al echipei cu cîte un jeton pe care-l conţine plicul primit. Pentru complicarea jocului se poate cere elevilor să mai compună o problemă care să se rezolve prin altă operaţie decît cea folosită în prima problemă. (21) Jocul: „Numără mai departe !” Jocul poate fi folosit pentru consolidarea deprinderilor de numărare în cercul 0-100. Sarcina didactică: exerciţii de numărare, respectînd succesiunea numerelor naturale. Reguli:- jocul începe la un semnal şi elevul respectiv se opreşte la un alt semnal; - cel care greşeşte este eliminat, putînd reintra dacă observă şi corectează o eventuală greşeală: - cîştigă rîndul în care au rămas cei mai mulţi elevi în joc. Jocul poate fi complicat, cerîndu-li-se elevilor să numere din 2 în 2, din 3 în 3, din 5 în 5 etc. Jocul: „Alege corect !” Scopul jocului este de a dezvolta atenţia voluntară şi viteza de reacţie prin consolidarea deprinderii de a utiliza corect numerele 1-10. Sarcina didactică: selectarea numerelor conform unei cerinţe. Material didactic: jetoane cu numere 1-10. 43

Se împarte colectivul de elevi în echipe şi se prezintă regulile: -fiecare echipă are în faţă jetoanele cu numere: - se extrag bileţele cu sarcini dintr-un bol; -alege numerele pare/ selectează numerele impare/ găseşte numărul par imediat mai mic decît 7; - cîştigă echipa care a înregistrat cele mai puţine greşeli.

Anexa 3 Jocuri didactice care pot fi utilizate în cadrul lecțiilor de evaluare la disciplina limba română

44

Jocul didactic „Scrisoarea fermecată” Obiectivul fundamental: formarea deprinderii de citire corectă. Sarcina didactică -

să citească corect un text la prima vedere,

-

să înţeleagă mesajul textului citit,

-

să ordoneze logic propoziţiile în text ,

-

să-şi activizeze vocabularul cu cuvintele şi expresiile noi. Regulile jocului. Elevii sunt împărţiţi pe două grupe a cîte 9 membri, reprezentînd ecologiştii şi

sanitarii. Un elev este poştaşul. El va împărţi plicurile celor două grupe, după ce va citi adresele destinatarilor şi indicaţiile privind citirea scrisorii fermecate. Micii ecologişti şi Micii sanitari au avut de citit cîte un mesaj de fiecare membru a-l echipei, să ordoneze enunţurile astfel încît să se compună textul scrisorii. Numai au putut afla mesajul scrisorii. Învăţătoarea va anunţa că ora următoare echipele vor formula răspunsul la scrisori. Elemente de joc – surpriza. Material didactic – 2 plicuri în interiorul cărora se află cîte 9 bilete cu cîte un enunţ care vor compune scrisoarea, geantă de poştaş. Exemplu - Dragii mei ecologişti. Mă numesc Iulian Andronic şi sunt elev în clasa I, la Gimnaziul nr. 68 din Dobrogea. Am aflat despre voi că sunteţi nişte copii foarte cuminţi şi ascultători. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că voi iubiţi foarte mult natura. Astfel, în fiecare zi aveţi grijă ca în curtea şcolii voastre să fie ordine şi curăţenie. Voi nu aruncaţi gunoaiele, ci le depozitaţi civilizat în locurile special amenajate. Am mai aflat că şi în clasă aveţi amenajat un colţ viu pe care îl îngrijiţi zilnic. Şi în clasa mea sunt elevi care iubesc natura ca şi voi. Nouă, toate plantele şi animalele pe care le îngrijim ne mulţumesc în felul lor. Vouă cum vă mulţumesc pomii, florile, păsările, pentru că iubiţi natura O scrisoare asemănătoare primesc şi Micii sanitari. Strategii didactice – conversaţia, explicaţia, exerciţiul, problematizarea. Jocul didactic: „La aniversare” Obiectiv fundamental: formarea deprinderii de citire corectă Sarcina didactică: - să pronunţe corect sunetul [j] în cuvinte care încep sau au în cuprinsul lor acest sunet, - să recunoască litera învăţată, - să formuleze propoziţii cu cuvintele alese, - să scrie corect cuvintele care cuprind litera învăţată. 45

Regulile jocului Varianta I. Învăţătoarea numeşte un copil care va fi cel aniversat şi, ajutat de alţi copii ce vor forma familia – mama, tata, fratele şi sora, va pregăti masa pentru patru invitaţi, şi cîte o invitaţie. Cei chemaţi vor pregăti daruri avînd sarcina de a scrie pe o etichetă numele obiectului dăruit, pentru a nu fi amestecate – un joc, o jachetă, o jucărie, o vîjîitoare. După primirea invitaţilor şi a cadourilor urmează petrecerea în timpul căreia sărbătoritul va deschide darurile şi va compara ceea ce scrie pe etichetă cu conţinutul. Invitaţii care au scris corect numele obiectului vor primi coiful pentru petrecere. Varianta a II a. La deschiderea cadourilor, invitaţii trebuie să motiveze de ce au ales obiectul respectiv pentru colegul aniversat. Astfel, vor alcătui propoziţii cu cuvintele ce denumesc obiectele din cutii. Elemente de joc – coifuri pentru petrecere, cadouri – surpriză. Material didactic – cutii – cadouri care conţin diferite obiecte – jucării, jocuri, jachetă, bujori, etc., masă cu gustări – prăjituri, jeleuri, etc, coifuri pentru invitaţi, etichete şi carioci. Un alt joc este „Carnavalul măștilor”. Acesta este un joc didactic utilizat în cadrul evaluării formative. Obiectivul fundamental -

formarea deprinderii de a pronunţa corect cuvintele. Sarcina didactică

-

să pronunţe corect sunetul [o] în cuvinte care încep sau au în cuprinsul lor acest sunet,

-

să despartă corect în silabe cuvintele noi,

-

să alcătuiască propoziţii cu cuvintele date. Regulile jocului Învăţătoarea invită 6 copii în fața clasei,care vor primi articole de îmbrăcăminte pentru

a întruchipa un personaj, o mască – un moşneag, un cocoş, un robot, o gospodină, un toboşar, etc. Ei vor dansa apoi şi, pe rînd, îşi vor prezenta masca, vor despărţi cuvîntul în silabe şi vor alcătui o propoziţie cu cuvîntul prezentat. Fiecare mască va fi aplaudată. Cei din bănci vor primi fişe şi vor desena în interiorul unui oval masca preferată, acordîndu-i şi o notă pe care vor trebui să o motiveze. Complicarea jocului – După pronunţarea cît mai clară a numelui măştii, copiii vor despărţi cuvîntul în silabe şi vor descoperi poziţia sunetului [o] în cuvînt. Elemente de joc - aplauze, măştile.

46

Material didactic – covor, baloane, radio - casetofon, coifuri, ochelari de carnaval, diferite articole de îmbrăcăminte din care se pot improviza costume de carnaval pentru – moşneag, cocoş, robot, gospodină, toboşar, măşti, fişe, carioca, etc. Pe parcursul activităţilor, nici o afirmaţie, nici o idee a copiilor nu este supusă unui demers critic. Se dezvoltă astfel o atmosferă constructivă, părerile tuturor copiilor joacă un rol stimulativ şi motivant pentru toţi.

Anexa 4 Joc didactic pe grupe „Puzzle matematic” 47

Anexa 5 Ștafete matematice pe echipe 48

49

50