Joc Secund de Ion Barbu [PDF]

Zitiervorschau

MODERNISM JOC SECUND [DIN CEAS, DEDUS …] de Ion Barbu - artă poetică modernistă Din ceas, dedus, adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste În grupurile apei un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi, Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.

Joc secund [Din ceas, dedus ...] de Ion Barbu face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii române din perioada interbelică. Poezia este aşezată în fruntea volumului cu acelaşi titlu, (apărut în anul 1930) şi este cea mai reprezentativa arta poetica apartinand modernismului barbian de tip ermetic. Poezia este o artă poetică, deoarece autorul îşi exprimă în mod direct concepţia despre creaţie în general, considerându-le o reflectare a realităţii, o transpunere a lumii reale într-un plan ideal. Creaţia este « jocul secund » mai pur, al realităţii dematerializate şi reflectate în oglindă. Însuşi titlul sugerează viziunea poetului despre creaţie ca joc liber al fantaziei, iar asocierea cu epitetul “secund” plasează jocul în zona superioară a existenţei ideale. Lirismul este obiectiv , marcat prin dominanţa persoanei a III-a singular, pe tot parcursul textului şi serveşte întru totul atitudinii detaşate, contemplative specifică liricii barbiene. La nivel formal, poezia este alcatuită din două catrene, textul poetic fiind structurat în jurul a două motive: zenitul şi nadirul, simboluri astrale antonimice. Primul vers din prima strofă conţine epitetul metaforic situat într-o inversiune „calmă creastă” ce desemnează lumea ideilor, spre care poetul tinde. Dacă lumea reală se înalţă până la zenit, lumea ideilor o oglindeşte până la nadir, într-un „joc secund”. Zenitul reprezintă, metaforic, realitatea, iar nadirul reprezintă, tot metaforic, arta. Substantivul „ceas” de la începutul poeziei aparţine câmpului semantic al timpului, dar este timpul neclintit, fără curgere. Timpul barbian este, după aprecierea lui Alexandru Paleologu, „dedus”, „sustras oricărei prize a temporalităţii curente”. Strofa a doua debutează cu o invocaţie retorică care aminteşte de invocaţiile clasice ale muzei. Aici însă, inspiraţia îşi duce existenţa sub forma unui „nadir latent” în interior, în eul absolut care aparţine tuturor şi pe care divinul l-a sădit în fiecare. Ultimele două versuri sunt o originală metaforă a ermetismului. Finalul îl aduce pe poet din ipostaza de intelectuală a lui Hermes, în aceea lirică a lui Orfeu. „Căntecul” său rămâne „ascuns”, accesibil doar iniţiaţilor. Cea mai cunoscută interpretare a textului aparţine lui George Călinescu: „Poezia (adăncul acestei calme creste) este o ieşire (dedus) din contingent (din ceas) în pură gratuitate (mântuit azur), joc secund, ca imagine a cirezii în apă. E un nadir latent, o oglindire a zenitului în apă, o sublimare a vieţii prin retorsiune.” Elementele prozodice sunt simple, ritmul este iambic, versurile sunt de 13 – 14 silabe, iar rima este încrucişată. 1 “Joc secund [Din ceas, dedus …]” de Ion Barbu 519 cuvinte

La nivel morfologic, se remarcă folosirea unor cuvinte care exprimă efortul creatorului de a ieşi din limitata lume senzorială în abstract (infinitivele lungi: „înecarea”, „însumarea”; adjectivele provenite din verbe la participiu: „dedus”, „intrată” ). La nivel sintactic, se observă că strofele sunt alcătuite din câte o frază, prima fiind lipsită de predicat. La nivel lexical, se remarcă abundenţa termenilor abstracţi, neologici, care subliniază ermetismul textului, dar şi atitudinea imobilă, contemplativă a eului liric. La nivel stilistic, apar inversiuni, epitete („calme creste”, „mântuit azur”, „cirezile agreste”, „joc mai pur”, „harfe resfirate”, „zbor invers”, „clopotele verzi”), dar şi numeroase metafore care încifrează textul. Poezia, Joc secund [Din ceas, dedus ...] de Ion Barbu este o artă poetică modernă, ermetică, prin concepţie şi limbaj încifrat, greu accesibilă cititorilor neiniţiaţi.

“Joc secund [Din ceas, dedus …]” de Ion Barbu 519 cuvinte

2