Tema Joc Si Joaca in Vol. "Tablouri Bibilice","dupa Melci" de Ion Barbu Si "Humo Ludens" de Johan Huisinga [PDF]

Zitiervorschau

Joc si joaca Jocul şi joaca sunt teme foarte des întâlnite în viaţa cotidiană, iar ele reflectă o anumită tendinţă a omului spre socializare. Jocul este ca generalitate mai strict, de aceea el prezintă reguli, unele trebuie respectate, iar altele sunt menite să fie încălcate. Joaca este o formă de manifestare întâlnită la copii, care încearcă să scape de rutină cu ajutorul imaginaţiei. Tudor Arghezi a surprins in volumul sau de poezii “tablouri biblice”,toate fetele primilor oameni dupa pamant,care dau dovada de inconstienta si naivitate puerila,ca atunci cand au mancat din fructul interzis,crezand ca Dumnezeu nu-I va vadea.Acestia se comportau ca niste copii,ce nu vroiau sa-si recunoasca vina,dand vina unul pe altul,si de aceea au fost aspru pedepsiti. Aceasta opera literara mi sa parut interesanta,deoarece eu cred ca vrea sa ne arate ca putem fi copii,la orice varsta dar nu e bines a mintim,caci asta poate aduce de la sine mai multe necazuri. În poemul "După melci", a scriitorului Ion Barbu, apare o nouă formă de manifestare a copilului neştiutor, care intervine în natură, însuşindu-şi rolul de solomonar. Natura este neiertătoare şi nu ţine cont de vârstă, iar copilul, care încearcă să forţeze destinul, ajunge la un sentiment de vinovăţie, iar momentul remuşcării este urmat de înţelegere, de o revelaţie. Se străduieşte să umple golul lăsat, dar este neputincios, nepregătit, nu are calificarea necesară. Joaca aceasta nevinovată, prin intermediul descântecului, devine una tragică, dar tot răul este spre bine, experienţa tragică find transformată într-o experienţă de cunoaştere, care duce la maturizarea copilului. Semnificatie acestei poezii eu cred ca este,ca e bine sa ne jucam,ca nu mai asa vom putea invata ce e bine si ce e rau. In textul nonliterar Humo Ludens de Johan Huisinga ni se vorbeste despre joc si originile sale.Din punct de vedere istoric, radacinile jocului se pierd in negura timpurilor. In opinia lui Johan Huizinga, „jocul este mai vechi decat cultura, pentru ca notiunea de cultura, oricat de incomplet ar fi ea definita, presupune in orice caz o societate omeneasca, iar animalele nu l-au asteptat pe om ca sa le invete sa se joace. Ba chiar se poate afirma, fara risc, ca civilizatia omeneasca nu a adaugat nici o caracteristica esentiala notiunii generale”. Jocul apare ca un fenomen complex, ce poate fi definit intr-o varietate de moduri. Ce se vrea a ni se transpune din acest text este ca jocul este necesar pentru toata lumea si il practica toata fiintele intr-un mod sau altul.