Hta [PDF]

Zitiervorschau

MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE SCOALA POSTLICEALA SANITARA „ION NANUTI”CALARASI JUDETUL DOLJ

PROIECT DE CERTIFICARE CALIFICAREA PROFESIONALA:ASISTENT MEDICAL GENERALIST

COORDONATOR: Medic:TAPURIN IORDACHE DOINA Asistent Medical:CIOLACU DANIELA

ABSOLVENT: MAROGA MARIETA

2018

1

MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE SCOALA POSTLICEALA SANITARA „ION NANUTI”CALARASI JUDETUL DOLJ

TEMA PROIECTULUI PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE

INGRIJIRI ACORDATE PACIENTULUI CU HIPERTENSIUNE ARTERIALA

2018

2

Motto: “Sănătatea e unitatea ce dă valoare tuturor zerourilor vieţii. “ Bernard de Fontenelle

CUPRINS

ARGUMENT Este cunoscut - chiar şi de marele public - că în ţările din America de Nord, Europa (printre care şi România) , Japonia şi Australia, principalele cauze de deces sunt reprezentate de bolile degenerative cardiovasculare şi cancer. Dintre bolile cardiovasculare, două îşi dispută întâietatea : hipertensiunea arterială şi cardiopatia ischemică. Profitând poate mai mult decât oricare altă specialitate a medicinei interne de introducerea noilor tehnici, a electronicii în special, metodele de investigaţie sângerândă (cateterismul cardiac) tind a fi înlocuite cu metode nesângerânde,

fiabile,

uşor

acceptate

de

bolnavi,

reproductibile

(ecosonografia, scintigrafia miocardică etc). prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul computerelor, a spijinit mult aceste progrese. Nu numai stimularea electrică a inimii şi-a ocupat un loc important în tratamentul (şi diagnosticul) unor afecţiuni cardiace, dar chirurgia cardiovasculară a devenit şi mai curajoasă, atacând astfel cu succes - pe lângă valvulopatiile câştigate sau malformaţiile congenitale ale inimii şi marilor vase - direct coronarele, în angina pectorală şi uneori chiar în infarctul miocardic acut. Aceasta fară a aminti spectaculosul transplant de inimă şi, de dată recentă, chiar grefa unei inimi artificiale. Tendinţa va rămâne totuşi, în principal, de a combate factorii de risc coronarian (cei 3 majori - HTA, alimentaţia iraţională şi tutunul), infecţiile streptococice (dar şi de alt gen), aplicarea corectă a medicaţiei antihipertensive, evitarea toxicelor miocardice (alcool, droguri) măsuri care în asociere cu promovarea unui mediu de viaţă corespunzător, să asigure cât mai mult posibil prevenţia îmbolnăvirilor cardiovasculare.

CAPITOLUL I ANATOMIA SI FIZIOLOGIA INIMII

1.1.Notiuni de anatomie Cordul este un organ cavitar situat în etajul inferior al mediastinului, are forma unui con turtit, orientat cu vârful la stânga, în jos şi înainte şi cu baza

în

sus

la

dreapta

şi

înapoi,

cu

rol

de

pompă

aspiro-

respingătoare.Dimensiunile şi capacitatea variază în funcţie de individ, sex şi vârstă. Inima are o greutate medie de 300 grame şi o capacitate medie de 500 cm . Poziţia inimii este variabilă după conformaţia toracelui, tipul constituţional şi diferitele stări fiziologice. Din punct de vedere anatomic, fiziologic şi patologic se deosebesc un cord stâng şi un cord drept. Inima stângă este alcătuită din atriul stâng (AS) şi ventriculul stâng (VS) separate prin orificiul atrio-ventricuIar(0 AV). AS primeşte sânge arterial care vine din plămân prin cele patru vene pulmonare. OAVS sau mitral este prevăzut cu două valve care îl închid în timpul sistolei şi-l lasă deschis în timpul diastolei. VS primeşte în diastolă sânge care vine din AS, iar în sistolă îl evacuează în artera aortă prin orificiul aortic, prevăzut cu trei valve de aspect semilunar. Orificiul mitral şi cel aortic constituie sediul de elecţie al cardiopatiilor reumatismale (SM şi LA). Cordul drept este alcătuit din atriul drept şi ventriculul drept, separate prin orificiul atri- ventricular drept. (O AVD). Atriul drept primeşte sânge venos din marea circulaţie prin orificiul venei cave superioare şi ale venei cave inferioare. OAVD sau orificiul tricuspid este prevăzut cu trei valve care închid orificiul în sistolă şi îl deschid în diastolă. VD primeşte sânge din atriul drept în timpul diastolei şi îl evacuează în timpul sistolei în artera pulmonară, prin orificiul pulmonar prevăzut cu trei

valve de aspect semilunar. Cordul drept este motorul micii circulaţii. Există deci o mare circulaţie sau circulaţie sistemică şi o mică circulaţie sau circulaţie pulmonară. Atriul drept primeşte sângele din întreg organismul prin venele cave şi îl împinge în ' ventriculul drept , de unde prin arterele pulmonare, ajunge în atriul stâng de unde trece în ventriculul stâng şi de aici, prin artera aortă este distribuit în toate ţesuUirile şi organele. Cordul are trei feţe: - una anterioară sau stemo-costală - una inferioară sau diafragmatică -una pulmonară, o bază si un vârf Cordul este alcătuit din trei tunici: endocardul sau tunica internă ce căptuşeşte interiorul inimii, iar pliurile sale formează aparatele valvulare, miocardul sau muşchiul cardiac este tunica mijlocie, fiind alcătuită din miocardul propriu-zis sau miocardul contractil şi din ţesut specific sau excitoconductor; pericardul care este tunica externă a cordului, o seroasă ce cuprinde două foiţe, una viscerală care acoperă miocardul şi una parietală care vine în contact cu organele din vecinătate. Vascularizatia cordului. Organ musculo-cavitar, cordul are o bogată vascularizaţie arterială, venoasă şi limfatică. Circulaţia arterială este asigurata de arterele coronare stângă şi dreaptă. Circulaţia venoasă de întoarcere a sângelui de la elementele sale componente este asigurată de venele superficiale şi profunde, majoritatea adunate de colectorul venos principal al inimii, sinusul coronar ce se deschide în AD, iar circulaţia limfatică de întoarcere a limfei de la elementele componente cardiace este reprezentată de vasele limfatice subepicardice, care primesc colectoare limfatice şi de la endocard, mergând în ganglionii mediastinali. Inervaţia cordului se face prin fibrele nervoase cardio-sensitive, cardio- moderatoare, cardio-acceleratoare şi vaso-motoare care sunt vegetative, grupate în nervi cardiaci, ramuri ale parasimpaticului vagal şi ale

simpaticului cervical, ce formează plexul cardiac. 1.2.Noţiuni de fiziologie Revoluţia cardiacă: Trecerea sângelui din atrii în ventricule şi apoi în arborele vascular împreună cu fenomene care determină şi însoţesc această deplasare de sânge, poartă numele de revoluţie cardiacă. Activitatea de pompă a inimii constă dintr-o succesiune alternativă de contracţii numitte sistole şi de relaxări numite diastole. Ansamblul format dintr-o sistolă şi o diastolă ce-i urmează reprezintă revoluţia cardiacă, (ciclul cardiac). In cursul fiecărui ciclu cardiac, atriile şi ventriculele se contractă asincron. Mai întâi se contractă cele două atrii, în timp ce ventriculii sunt în diastolă. Apoi se contractă cei doi ventriculi iar atriile se relaxează. Revoluţia cardiacă durează 0,8 secunde şi cuprinde contracţia atrială sau sistola atrială, care durează 0,1 secunde. Urmează diastola atrială ce durează 0,7 sec.. La începutul diastolei atriale are loc sistola ventriculară ce dureazză 0,3 sec. Sistola ventriculară începe când ventriculii sunt plini de sânge. Valvulele semilunare de la originea arterelor pulmonară şi aortă sunt închise.

Prin

intrarea

în

contracţie

a

miocardului

presiunea

intraventriculară creşte. Valvulele atrio-ventriculare se închid, oprind întoarcerea sângelui spre atrii. Ventriculul este acum o cavitate închisă. Presiunea intraventriculară continuă să crească foarte mult, depăşeşte presiunea din sistemul arterial, moment în care valvulele semilunare se deschid şi sângele este expulzat din VD în trunchiul arterei pulmonare şi din VS în artera aortă. Urmează diastola ventriculară ce durează 0,5 sec. în acest timp ventriculii relaxându-se, presiunea din interiorul lor scade. Sângele din aortă şi artera pulmonară nu se poate întoarce în inimă datorită închiderii valvulelor semilunare. Presiunea din ventricul scade rapid ajungând sub nivelul presiunii din

cele două atrii, moment în care valvulele A-V se deschid şi sângele trece din atrii în ventricule. Diastola ventriculară coincide parţial cu diastola atrială. Timp de 0,4 secunde toate cavităţile inimii sunt în diastolă. Aceasta este diastola generală a inimii. La sârşitul diastolei generale se produce sistola atrială a ciclului cardiac următor. La adultul sănătos au Ioc 70-80 revoluţii/ minut, care reprezintă de fapt bătăile inimii. Contracţiile cardiace sunt sub dependenţa a două mecanisme reglatoare - unul intracardiac, altul extracardiac. Mecanismul intracardiac este datorat ţesutului specific. Se ştie că proprietăţile miocardului sunt: 1. Excitabilitatea

sau funcţia Batmotropă, care este o proprietatea

miocardului de a răspunde la un stimul printr-un potenţial de acţiune propagat. Inima nu este excitabilă în timpul contracţiei (sistolă), ci numai în perioada de relaxare (diastolă). 2. Automatismul sau funcţia Cronotropă, adică posibilitatea de a-şi crea

singur stimuli excitatori. Activitatea automată a inimii se datoreşte existenţei ţesutului nodal grupat în cei doi noduli (sino-atrial şi AV) situaţi la nivelul atriilor şi în vetriculi. 3. Conductibilitatea sau funcţia Dromotropă este proprietatea de a conduce

stimuli în toată musculatura. 4. Contractilitatea sau funcţia Inotropă, este proprietatea de a răspunde la

excitaţie prin contracţie., crescând presiunea în cavităţile inimii (se scurtează fibrele musculare striate cardiace).

CAPITOLUL II HIPERTENSIUNEA ARTERIALA 2.1.Definiţie Hipertensiunea arterială este un sindrom caracterizat prin creşterea persistentă a presiunii sistolice şi a celei diastolice peste valorile normale. După O.M.S. se consideră valori normale pentru presiunea maximă 140-160 mmHg, interpretate în raport cu vârsta, sexul şi greutatea, iar pentru minimă 90-95 mm Hg. 2.2.Clasificare In funcţie de etiologie se deosebesc: Hipertensiune arterială esenţială primară, în care nu se poate evidenţia o cauză organică. Hipertensiune arterială secundară sau simptomatică , în care este dovedită cauza. Se deosebesc hipertensiuni secundare renale, endocrine, neurogene şi cardiovasculare. In funcţie de evoluţie se acceptă astăzi clasificarea propusă de O.M.S.: Stadiul I- caracterizat prin depăşirea valorilor normale de 140-160/9095 mm Hg, iară atingeri vasculare sau viscerale. Stadiul

al-II-lea

-

caracterizat

prin

semne

de

hipertrofie

cardiovasculară. Hipertrofia ventricului stâng poate fi constatată clinic, electrocardiografie, radiologie şi prin examenul fundului de ochi (angiopatie hipertensivă). Stadiul al-III-lea - caracterizat prin apariţia complicaţiilor cardiace, coronariene, cerebrale şi renale. Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai răspândite boli. Presiunea arterială poate creşte fie prin mărirea debitului, fie prin creşterea rezistenţei. Cele mai multe hipertensiuni au la bază creşterea rezistenţei

periferice (hipertensiunea esenţială, renală etc). Iniţial procesul este funcţional - vasoconstricţie -, ulterior apar leziuni organice care permanentizează hipertensiunea arterială. în ceea ce priveşte factorii care realizează vasoconstricţia arterială, se acordă un rol foarte 1. HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ ESENŢIALĂ - prin care se

înţelege orice sindrom clinic hipertensiv în care valorile presiunii arteriale sunt crescute, în absenţa unei cauze organice. Se mai numeşte şi boală hipertensivă. Este cea mai frecventă, reprezentând 80-90% din totalul hipertensiunilor, şi apare de obiucei după 30 de ani cu un maximum de frecvenţă între 40 şi 50 de ani. în absenţa unei etiologii certe o atenţie deosebită se acordă factorilor de risc care ar putea interveni în producerea bolii şi asupra cărora s-ar putea acţiona în vederea reducerii numărului de bolnavi hipertensivi. -

Ereditatea - hipertensiunea prezentă la părinţi şi descendenţi direcţi, sau la gemenii monozigoţi

-

Sexul - incidenţa bolii este echilibrată între cele 2 sexe până la 50-60 ani, după care creşte la femei. Până la menopauză incidenţa este mică datorită relativei hipovolemii secundare pierderilor menstruale lunare.

-

Vârsta - după 60 de ani se constată o creştere a TA cu 5-10 mm Hg/an determinatăă de reducerea elasticităţii vaselor

-

Rasa - incidenţa HTA creşte la rasa neagră care pentru o adaptare la clima uscată şi călduroasă îşi diminuă excreţia de sodiu, ducând la hipovolemie.

-

Aport alimentar de sare excesiv (> 10 g /24 ore)

-

Obezitatea, sedentarismul, consum excesiv de carne de porc

-

Consumul de alcool (mai ales bere şi vin), chiar moderat creşte valorile tensionale

-

Fumatul creşte riscul complicaţiilor cardio-vasculare şi cerebrale ale HTA, ca şi evoluţia spre HTA malignă

- Consumul cronic de anticoncepţionale orale (mai ales cele care conţin

estrogeni în cantitate mare) 2. HIPERTENSIUNILE ARTERIALE SIMPTOMATICE

De cauză renală. Din acest grup fac parte hipertensiunile renovasculare

(anomalii

congenitale

ale

vaselor

renale,

stenoze

aterosclerotice, anevrisme, tromboze, embolii), hipertensiunile din bolile parenchimului renal ( glomerulonefrită acută şi cronică, leziunile renale de diabet, pielonefrite etc). în apariţia hipertensiunii renale, rolul principal este deţinut de o enzimă care ia naştere în rinichiul ischemic ( cu circulaţia insuficientă) şi care se numeşte renină. Aceasta se transformă în sânge într-o substanţă numită angiotensină. E importantă precizarea etiologiei renale, deoarece unele forme sunt susceptibile de o intervenţie chirurgicală ( hipertensiune renovasculară, unele pielonefrite). Tratamentul se adresează atât bolii de bază, cât şi hipertensiunii arteriale. De cauză endocrină. Din acest grup fac parte: -

feocromocitomul - o tumoare localizată în medulara glandei

suprarenale, caracterizată prin crize paroxistice de hipertensiune datorită descărcării în circulaţie de catecolamine ( adrenalină şi noradrenalină), după care tensiunea revine rapid la normal, fiind adesea urmată de transpiraţii profiize şi diureză excesivă; .tratamentul este chirurgical rezecţia tumorii; hiperaldosteronismulprimar

(adenom

corticosuprarenal

cu

secreţie excesivă de aldosteron) care duce la retenţie de sodiu şi hipertensiune prin expansiune de volum; -

sindrom Cushing- datorat unei tumori corticosuprarenale sau

hipofizare care se caracterizează prin hipertensiune, obezitate, vergeturi, hirsutism şi creşterea eliminării urinare a 17-cetosteroiziior; tratamentul este chirurgical-rezecţia tumorii. -

Hipertensiuni endocrine-niai apar în hipertiroidism şi in cursul

sarcinii: în cursul primei sarcini poate apărea o hipertensiune reversibilă, recidivând eventual cu fiecare nouă sarcină; alteori graviditatea agravează o hipertensiune arterială preexistentă, de altă natură De cauză neurogena.. In boli traumatice, tumorale, inflamatorii ale creierului care duc la o creştere a presiunii intracranienc sau în caz de leziuni ale centrilor vasomotori se observă, uneori, o creştere a tensiunii arteriale. De cauză cardiovasculară . Bolile însoţite de hipertensiune arterială sunt: -

coarctaţia aortică - anomalie congenitală cu îngustarea lumenului aortei, manifestându-se caracteristic prin HTA în amonte de stenoză şi normo/hipotensiune în aval de stenoză (la nivelul membrelor inferioare)

-

blocul complet

-

insuficienta aortică

-

ateroscleroza 2.3.Etiopatogenie

Majoritatea autorilor acceptă astăzi concepţia nervistă, potrivit căreia predispoziţia ereditară este de natură neurogenă, legată de o anumită structură a personalităţii şi de o anumită modalitate de răspuns la situaţiile de stres: durere, frică, supărare. Boala ar fi esenţial nervoasă, produsă de o tulburare în activitate a centrilor nervoşi superiori. Diferiţi excitanţi din sfera psihoemoţională ( necazuri, griji, nesiguranţă), acţionând pe fondul unei predispoziţii ereditare duc la apariţia unor focare de excitaţie permanentă la nivelul scoarţei cerebrale determinând secundar o vasoconstricţie arterială. Tot în lanţul patogenic al hipertensiunii mai intervin - prin intermediul scoarţei - sistemul endocrin şi rinichiul. Modificările fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii sunt vasoconstricţia arterială şi creşterea conţinutului peretelui arteriolar în apă şi

sare. Mai târziu apar leziuni organice şi ateroscleroza, care grăbesc evoluţia şi întunecă prognosticul prin complicaţii. 2.4.Simptomatologie Clasic se deosebesc trei stadii: Stadiui prehipertensiv - poate îl afirmat pe baza ascendenţei ereditare hipertensive, apariţiei unor puseuri tensionale trecătoare şi a unor teste care stabilesc creşterea anormală a presiunii arteriale, comparativ cu normalul. Cel mai cunoscut este testul presor la rece, care este pozitiv când, introducând mâna în apă la 4 °, valorile TA cresc cu peste 40 mmHg. Stadiul de hipertensiune intermitentă - caracterizat prin perioade de hipertensiune, fără alte semne clinice, alternând cu perioade normale. Stadiul de hipertensiune permanentă - în peste 90 % din cazuri, hipertensiunea arterială este depistată în acest stadiu. După manifestări se deosebesc: • Forma benignă care evoluează progresiv şi se caracterizează prin: o

semne care apar la examenul arterelor, artere sinuoase şi rigide, puls bine bătut o semne de fragilitate capilară; diverse manifestări hemoragice ( epistaxis, metroragii, uneori hematemeze, hemoragii retiniene) o semne cerebrale: cefalee occipitală, de obicei dimineaţa, la trezire, ameţeli, oboseală, astenie, insomnie, tulburări de memorie şi concentrare, modificări de caracter, frecvent tulburări de vedere ( ” muşte zburătoare”, vedere înceţoşată); cefalee cu caracter pulsatil, ameţeală, tulburări de vedere şi tulburările trecătoare de conştientă şi de limbaj sunt cele mai frecvente tulburări funcţionale comune tuturor formelor de hipertensiune o furnicături la nivelul extremităţilor, ameţeli, senzaţia de ” deget mort” o examenul inimii relevă subiectiv palpitaţii, dureri precordiale, diferite grade de dispnee, iar obiectiv, semne de mărire a inimii stângi ( hipertrofie),radiografia, elecrocardiografia, fundul de ochi şi probele funcţionale renale apreciază

gradul de evolutivitate a hipertensiunii arteriale. în ultimul stadiu al formei benigne - care se instalează după mulţi ani de evoluţie - apar complicaţii: insuficienţă cardiacă stângă sau totală, cardiopatie ischemică, complicaţii cerebrale sau renale. Forma malignă are evoluţie rapidă şi o mortalitate ridicată. Poate ii malignă de la început sau se poate maligniza pe parcurs. Valorile tensionale suni mari, în special cea diastolică depăşind 130 mmHg, rezistente la tratament Starea generală este alterată rapid (astenie, slăbire, paloare, cefalee intensă), fundul de ochi este grav şi precoce alterat, complicaţiile apar de timpuriu, în special insuficienţa renală progresivă şi ireductibilă.

2.5.Evoluţie In forma benignă, cea mai obişnuită, boala durează ani sau chiar zeci de ani. Sub influenţa unui tratament corect şi precoce pot apărea remisiuni importante. In forma malignă, evoluţia este foarte rapidă, etapele bolii fiind parcurse în 1-3 ani. Indiferent de etiologie, fiecare formă de hipertensiune arterială, în raport cu caracterul său evolutiv, poate fi benignă sau malignă şi parcurge în evoluţia sa, cele trei stadii din clasificarea propusă de O.M.S. In stadiul al III lea apar complicaţii: -la nivelul aparatului cardiovascular (insuficienţă ventriculară stângă, acută şi cronică, insuficienţă cardică globală, infarct miocardic, anevrism disecant); -la nivelul circulaţiei cerebrale (encefalopatie hipertensivă, tromboze şi hemoragii cerebrale); -la nivelul rinichiului ( tulburări variate, de la alterări funcţionale, până la scleroză cu insuficienţă renală).

2.6.Complicaţii Apar la nivelul “organelor ţintă” (bogat vascularizate şi cu necesităţi crescute în oxigen) cord, rinichi, ochi, creier. Depind de forma clinică - benignă sau malignă . Astfel în hipertensiunea benignă complicaţiile se datoresc aterosclerozei, cele mai frecvente fiind tromboza cerebrală şi infarctul miocardic. în hipertensiunea malignă domină degradarea arteriolară. Aici se întâlnesc frecvent encefalopatia hipertensivă, hemoragia cerebrală, insuficienţa cardiacă şi insuficienţa renală.

2.7.Prognostic Depinde de forma clinică malignă sau benignă, de ereditate, de nivelul tensiunii diastolice şi bazale, de vârstă (tinerii fac forme mai grave), de respectarea tratamentului, de modul de viaţă recomandat şi în sfârşit de apariţia complicaţiilor. Prognosticul este favorabil în primul stadiu de boală, fiind mai

rezervat în stadiul al doilea şimai ales în al treilea. Moartea se datoreşte în deosebi complic Sub influenţa tratamentului actual, prognosticul s-a îmbunătăţit. 2.8.Tratament Trebuie să vizeze anumite obiective şi în primul rând normalizarea valorilor tensionale. El trebuie să ţină seama de anumite principii şi orientări: • explorarea trebuie bine făcută deoarece sunt hipertensiuni care beneficiază

de tratament chirurgical ( hipertensiunile renovasculare) • tratamentul trebuie să fie complex, igieno-dietetic, medicamentos, etc • tratamentul trebuie individualizat şi stabilit în condiţii de ambulator, nu de

spital • drogurile hipotensive vor fi administrate la început în cantităţi mai mici şi

mărite apoi progresiv până la normalizarea tensiunii arteriale. Este bine ca

drogurile hipotensive să fie asociate şi la începutul tratamentului, asocierea să cuprindă un hipotensiv cu un diuretic tiazidic. • trebuie ţinut seama de ateroscleroza asociată, de aici ( mai ales Ia vârstnic)

decurgând prudenţă, pentru a nu precipita accidente vasculare cerebrale, coronariene şi periferice (niciodată nu se va începe cu doze mari, brutale) • deoarece

multe hipertensiuni sunt consecinţa sau sunt asociate

aterosclerozei, regimul şi tratamentul vor fi adaptate acesteia din urmă. Se vor combate obezitatea, guta, diabetul zaharat, hiperlipoproteinemiile etc. repaosul nu trebuie să fie absolut. Exerciţiile fizice, mersul pe jos şi gimnastica medicală fac parte din tratament. Efortul fizic va fi dozat şi adaptat posibilităţilor bolnavului. sedativele şi tranchilizantele sunt de multe ori necesare • dieta va fi săracă în colesterol şi în grăsimi saturate •

este bine ca tratamentul să fie vasodilatator coronarian deaorece

asociaţia (cardiopatie ischemică - HTA) este foarte frecventă • nu orice hipertensiune urmează să primească tratament hipotensiv, astfel

în formele labile de gradul I este suficient regimul dietetic, eventual tranchilizante şi sedative. Regimul de viată Constă în limitarea eforturilor fizice cu lucru de 6-8 ore pe zi după caz, cu respectarea orelor de somn şi a orelor de masă. Au mare importanţă mijloacele psihoterapice, combaterea anxietăţii şi evitarea situaţiilor conflictuale din mediul de viaţă sau de muncă. Vor fi căutate şi încurajate elementele de satisfacţie din profesiunea bolnavului, vor fi cultivate preocupările care produc relaxarea ( plimbări, lectură, muzică, teatru).

Regimul alimentar Regimul va fi echilibrat şi suficient, urmărindu-se menţinerea unei greutăţi normale: •

în caz de obezitate va fi hipocaloric

•

în caz de ateroscleroză , hipolipidic şi hipocaloric

• indiferent de bolile asociate va fi hipo- sau desodat

Regimul strict desodat ( orez, fructe, zahăr) cu mai puţin de 0.5 g sare /zi, se aplică în formele severe, dar este greu de respectat. Regimul relativ desodat (2-5 g sare/zi) este mai uşor de acceptat, fiind utilizat în majoritatea hipertensiunilor. Pentru aprecierea generală a conţinutului de sare se ia ca reper faptul că raţia de Na CI consumată zilnic de un adult sănătos este de 10-!4g, din care 2/5 provin din sarea folosită la pregătirea alimentelor şi cea pusă la masă. 2/5 sunt furnizate de sarea din pâine şi 1/5 din sarea din lapte şi derivatele sale, produse de mezelărie etc. Regimul desodat nu poate fi standardizat, ci adaptat în funcţie de starea clinică. Tratamentul medicamentos *Sedative,

hipnotice

(barbiturice,

Bromoval,

Clordelazin,

tranchilizante - Xanax, Helex) * Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei (Captopril 25-150 mg/zi -

1-3 tb/zi, Enalapril - tablete 5,10,20 mg -1-3 tb/zi) * Diuretice - tiazidice (Nefrix - 1,2 cp/zi - 1 cp = 25 mg) - diuretice de ansă (Furosemid-1 cp=40 mg, Acid etacrinic -1 cp la 2 zile -

lcp=50 mg) - diuretice economisitoare de K (Spironolactona, Aldolactona 1

cp = 25 mg, 1-3 cp/zi)

* Ganglioplegice (inhibitori adrenergici periferici) - ex. Guanetidina 1 cp =

10 mg * Inhibitori adrenergici cu acţiune

centrală a Metildopa (Dopegyt) 1 cp

=

250

mg

Clonidina

(Catopusan) 1 cp = 100 mg * Inhibitori

centrală

adrenergici şi

periferică

cu

acţiune Rezerpina

(Hipopresol) 1 cp = 0,25 mg * α Blocante - Fentolanina (Regitină), Prozosin * β Blocante Propanolol (MetroproloI, Atenolol) * Miovascularorelaxante - Hidralazină (Hipopresol) 1 cp = 25 mg.

Tratamentul vizează normalizarea valorilor tensionale. Efectul este atins dacă TA oscilează între 90/70 şi 130/90 mmHg în ortostatism şi nu depăşesc 170/110 în decubit. O atenţie deosebită trebuie acordată scăderii TA în cazul hipertensiunii cu insuficienţă renală sau cu tulburări de irigaţie cerebrală sau coronariană. Trebuie acceptată ideea că HTA este o boală cu evoluţie cronică care necesită în permanenţă tratament şi regim igieno-dietetic. Renunţarea la tratament, odată cu normalizarea valorilor TA duce la creşterea valorilor tensionale până la valorile preterapeutice la peste 70% din bolnavi în câteva luni. De aceea se recomandă continuarea medicaţiei în doze mici. Hipertensivul trebuie să stie că renunţarea la un medicament sau la o schemă de tratament nu se va face decât după 4-6 săptămâni.În cazul efectelor secundare se va micşora doza sau va fi înlocuit cu un alt medicament.Se vor folosi cât mai puţine medicamente(majoritatea bolnavilor sunt controlaţi cu 1-2 medicamente.

CAPITOLUL III SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI ÎN TIMPUL SPITALIZĂRII

3.1.Internarea Bolnavului Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa bolnavului; el se desparte de mediul său obişnuit şi este nevoit să recurgă la ajutorul unor oameni străini. Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul. Acest prim contact este hotărâtor pentru câştigarea încrederii lui, factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborări sincere între bolnav şi personalul de îngrijire. Internarea se face pe baza biletelor de trimitere de la medicul de familie. Bolnavii internaţi sunt înscrişi la Biroul serviciului de primire în registrul de internări, unde se completează şi foaia de observaţie clinică cu datele de identitate ale bolnavului. Bolnavii vor fi examinaţi la internare de medicul de gardă, care va culege datele anamnestice de la bolnav sau însoţitor şi le va nota în foaia de observaţie, stabilind diagnosticul prezumtiv, necesar şi din punctul de vedere al dirijării bonavului în secţiile de spital. In vederea examinării clinice, efectuată de medicul de gardă, asistenta medicală ajută bolnavul să se dezbrace. După stabilirea diagnosticului prezumtiv şi repartizarea bolnavului în secţie, asistenta medicală însoţeşte bolnavul la baie, îl ajută să se dezbrace, observă tegumentele şi fanerele (la nevoie deparazitează bolnavul), îl ajută să-şi facă baie (dacă acesta nu poate), apoi îl conduce în camera de îmbrăcare unde îl ajută să se îmbrace cu hainele de spital (pijama, ciorapi, papuci,

halat). Hainele şi efectele bolnavului vor fl preluate şi înregistrate cu grijă în vederea înmagazinării, eliberându-se bolnavului sau însoţitorului un bon de preluări (la nevoie şi hainele vor fi supuse deparazitării). Aslfe! pregătit, asistenta conduce bolnavul la salon unde îl prezintă celorlalţi pacienţi, îl informează asupra regulamentului de ordine interioară a spitalului şi îl ajută să se aşeze în patul pregătit cu lenjerie curată. După ce a fost culcat bolnavul în pat, asistenta medicală întocmeşte foaia de temperatură, determină greutatea bolnavului, măsoară T°, pulsul, T.A., iar datele obţinute le notează în foaia de temperatură. Asistenta medicală va linişti şi membrii familiei pacientului, asigurându-i asupra îngrijirii de calitate de care bolnavul va beneficia în spital, comunicându-le numărul salonului în care a fost internat bolnavul şi orarul vizitelor. Pacienţii cu hipertensiune arterială vor fi internaţi în secţia de cardiologie sau în clinica medicală. Primirea bolnavilor în secţie şi iniţierea lor în obiceiurile secţiei, reprezintă un moment hotărâtor în câştigarea încrederii bolnavului în personalul medico-sanitar. 3.2.Asigurarea condiţiilor de spitalizare Scopul spitalizării bolnavilor este, în cea mai mare parte a cazurilor, vindecarea. Pentru a realiza acest lucru trebuie să se creeze condiţii prielnice necesare ridicării forţei de apărare şi regenerare a organismului şi scoaterea de sub influenţa nocivă a mediului înconjurător. Regimul terapeutic de protecţie are scopul de a izola bolnavul de condiţiile negative ale mediului extern, care ar putea traumatiza, suprasolicita sau epuiza scoarţa cerebrală şi de a forma un anturaj plăcut, cu acţiune favorabilă asupra SNC şi deci asupra

organismului. Bolnavii cu afecţiuni cardiace necesită de obicei tratamente mai îndelungate. Ei trebuie amplasaţi în saloane călduroase, cu umiditate scăzută, luminoase. Se vor evita saloanele mari, aglomerate, pentru a reduce posibilitatea de a contacta alte boli. Aranjarea patului şi asigurarea poziţiei adecvate a bolnavului în pat. constituie una dintre sarcinile de îngrijire.

3.3.Asigurarea igienei corporale Igiena bolnavului are drept scop menţinerea tegumentelor într-o stare perfectă de curăţenie în vederea evitării unor complicaţii cutanate, pentru stimularea funcţiilor pielii, ce are un rol important în apărarea organismului, şi pentru asigurarea unei stări de confort necesară pacientului. Igiena corporală se poate asigura prin baia parţială la patul bolonavului, baia generală la cadă şi la duş. Pacienţii cu hipertensiune arterială pot să-şi efectueze singuri atât baia parţială (în fiecare zi), cât şi baia generală ( la 2-3 zile). Doar în cazurile cu valori tensionale foarte ridicate există riscul incapacităţii de autoîngrijire prin interzicerea depunerii oricărui efort fizic. în acest caz toaleta bolnavului se va asigura prin baia parţială la patul bolnavului. Lenjeria de corp se va schimba zilnic. 3.4.Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ale organismului este obligatorie în cursul oricărei boli deoarece modificarea lor reflectă în mare măsură starea generală a bolnavului, precum şi evoluţia şi gravitatea bolii de care suferă. Totalizarea observaţiilor asupra funcţiilor vitale şi vegetative se notează în foaia de temperatură a bolnavului.

PULSUL - Reprezintă expansiunea ritmică a arterelor care se comprimă pe un plan osos şi este sincronă cu sistola ventriculară. Pulsul ia naştere din conflictul între sângele existent în sistemul arterial şi cel împins în timpul sistolei, conflict ce se exteriorizează prin destinderea ritmică a arterei. Pulsul poate fi măsurat pe oricare arteră accesibilă palpării, care poate fi comprimată pe un plan osos: temporală, carotidă, humerală, radială, femurală, poplitee, pedioasă. La măsurarea pulsului, bolnavul trebuie să fie în repaos fizic şi psihic cel puţin de 5 - 10 minute înainte de numărătoare. Palparea arterei se face cu vârful degetelor index, mediu şi inelar de mâna la dreaptă şi se exercită o uşoară presiune a peretelui arterial până la perceperea zvâcnirilor fine ale pulsului. Pulsul se va măsura, la bolnavii spitalizaţi, de două ori pe zi, iar frecvenţa lui se va nota în foaia de temperatură cu cerneală sau creion roşu. La măsurarea pulsului se va ţine cont de frecvenţă, ritmicitate, volum , tensiune şi celeritate. Frecvenţa pulsului la adultul sănătos este de 70-80 băt/minut. în mod constant frecvenţa pulsului creşte cu temperatura. TENSIUNEA ARTERIALĂ - Reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali. Valoarea ei este determinată de forţa de contracţie inimii, de rezistenţa întîmpinată de sânge şi de vâscozitatea sângelui. Valoarea normală a TA !a adultul sănătos este de 115-140 mmHg pentruTA sistolică şi de 75 - 90 mmHg pentru TA diastolică. Pentru diagnosticul corect al HTA este necesară obţinerea a minimum 3 seturi de valori tensionale crescute peste normal, determinate la interval de cel puţin o săptămână, s Pentru bolnavii spitalizaţi, TA se măsoară zilnic iar la indicaţia medicului se pot efectua măsurători de mai multe ori pe zi. Se va face în

prealabil pregătirea psihică a pacientului şi se va asigura repaus fizic şi psihic minim 15 minute înainte de măsurarea TA. Se va aplica manşeta pneumatică pe braţul bolnavului, sprijit şi în extensie. Cu mâna stângă se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a manşetei şi se introduc olivele stetoscopului în urechi. Cu mâna dreaptă se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul parei de cauciuc, până la dispariţia a zgomotelor pulsatile. Privind manometrul, se decomprimă progresiv aerul din manşetă, cu ajutorul ventilului până când se percepe primul zgomot arterial- TA

s

-

continuând decomprimarea până la dispariţia zgomotelor - TAA (minima). Se memorează cele două valori şi se notează în foaia de temperatură cu culoarea roşie. In caz de suspiciune se repetă măsurarea (eventual de mai multe ori) şi se vor nota valorile obţinute la ultima măsurătoare. 3.5.Alimentatia bolnavului Una dintre cele mai importante probleme ale îngrijirii bolnavului este alimentaţia. Asigurarea aportului caloric necesar, pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului, stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindecare şi administrarea alimentelor pe cale naturală sau artificială constituie sarcini elementare ale îngrijirii oricărui bolnav spitalizat sau tratat la domiciliu. Alimentaţia raţională constituie un factor terapeutic important care poate influenţa tabloul clinic al majorităţii bolilor, caracterul procesului patologic şi ritmul evoluţiei acestuia. Alimentaţia bolnavului depinde de boala de care acesta suferă şi de starea sa generală. Astfel, alimentaţia poate fi efectuată în trei feluri: -alimentaţia activă bolnavii mănâncă singuri, tară ajutor -alimentaţia pasivă- starea generală a bolnavului nu îi permite să se

alimenteze singur, trebuind să lle ajutat. - alimentaţia artificială - prin sondă gastrică, duodenală, intestinală, prin

fistulă stomacala sau parenteral,atunci când alimentaţia trebuie introdusă în organism artificial. Bolnavii cu HTA vor avea o alimentaţie activă, normocalorică, - -odată sau desodată, bogată în proteine şi vitamine, care să asigure aportul ::

'. necesar pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului. Regimul dietetic al bolnavilor trebuie astfel alcătuit încât să satisfacă atât necesităţile cantitative cât şi cele calitative ale organismului. 3.6. Administrarea medicamentelor Administrarea medicamentelor este una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale. Medicamentele sunt produse de origine animală, vegetală, minerală sau chimică, transformate într-o formă de administrare prescrisă de medic. Scopul administrării medicamentelor este de a preveni îmbolnăvirea, de ameliorare a bolii sau de vindecare a acesteia. Medicamentele acţionează local sau asupra întregului organism. Introducerea medicamentului în organism se face pe mai multe căi: - calea digestivă-orală, sublinguală, intestinală, rectală; - local - pe tegumente şi mucoase - calea respiratorie - calea urinară - parenteral

- sub forma injecţiilor intradermice, subcutanate,

intramusculare, intravenoase, intraarteriale, intracardiace, intrarahidiene, intraosoase. Calea de administrare a medicamentelor este aleasă de medic, în funcţie de scopul urmărit, capacitatea de absorbţie a căii respective, acţiunea medicamentelor asupra mucoaselor, necesitatea unei acţiuni mai lente sau

mai rapide, toleranţa organismului faţă de medicament, particularităţile anatomice.fîziologice ale bolnavului Reguli generale de administrare a medicamentelor Deoarece administrarea medicamentelor este o muncă de mare răspundere -«entru evitarea erorilor care pot fi fatale pentru pacient, asistenta medicală va respecta următoarele reguli: 0. Respectă medicamentul prescris de medic 1. Identifică

medicamentul prescris după etichetă, formă de

prezentare,culoare, miros. consistentă. 2. Verifică şi calitatea medicamentelor 3. Respectă căile de administrare prescrise de medic.

4. Respectă orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor. 5. Respectă doza de medicament prescrisă. 6. Respectă somnul fiziologic al pacientului. 7. Evită incompatibilităţile medicamentoase. 8. Serveşte pacientul cu doza unică de medicament pentru

administrarea pe cale orală. 10.Respectă următoarea succesiune în administrarea medicamentelor: pe cale orală - solide, lichide, apoi injecţii, după care administrează ovule vaginale, supozitoare. 11.Informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce priveşte efectul urmărit şi efectele secundare. 12.Anunţă imediat medicul privind greşelile produse în administrarea medicamentelor legate de doză, calea şi tehnica de administrare. 13.Administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole, flacoane. 14.Respectă măsurile de asepsie, de igienă pentru a preveni infecţiile nozocomiale. 15.Administrarea medicamentelor se face doar în prezenţa asistentei medicale in cazul bolnavilor cu H.T.A administrarea medicamentelor se face pe următoarele căi: - calea orală - calea parenterală

18

3.7.Participarea asistentei medicale la efectuarea examenelor paraclinice şi de laborator Colaborarea la examinarea _parciclinică a bolanvului este una din sarcinile mportante ale asistentei medicale. Ajutorul acordat medicului şi bolnavului în cursul examinărilor paraclinice :egrevează bolnavul de eforturi fizice, îi previne o serie de suferinţe inutile, :ontnbuie la crearea unui climat favorabil între bolnav şi medic, face accesibilă medicului explorarea tuturor regiunilor organismului, servindu-1 şi cu instrumentarul eAesar. toate acestea intervenind pentru scurtarea timpului expunerii bolnavului la traumatismul examinărilor. Sarcinile asistentei medicale în pregătirea şi asistarea unui examen paraclinic sunt: -pregătirea psihică şi fizică a bolnavului -adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar -dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului -aducerea bolnavului în poziţiile necesare examinării -desenarea medicului cu instrumentarul necesar -ferirea bolnavului de traumatisme şi răceală -îngrijirea bolnavului după tehnică -însoţirea bolnavului la pat şi aşezarea acestuia în pat. Dintre examenele paraclinice ce se efectuează bolnavului cu H.T.A. amintim: •

explorarea vaselor periferice

•

explorarea sistemului nervos

•

electrocardiogamă

•

examenul fundului de ochi

•

examenul radiologie al cordului şi vaselor

19

Examenul de laborator exprimă prin metode obiective modificările survenite în morfologia, fiziologia şi biochimia organismului. Examenele de laborator completează simptomatologia bolii cu elemente obiective confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului, confirmă vindecarea, semnalează apariţia unor complicaţii, permit evidenţierea agentului etiologic al bolii şi depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni patogeni. Produsele recoltate pentru examenele de laborator pot fi produse biologice (sânge, urină, LCR) sau patologice (puroi, exudate, secreţii din plagă). Rolul asistentei medicale în recoltarea produselor pentru examene de laborator este major, aceasta trebuind să respecte următoarele reguli: - norme speciale de protecţia muncii, pentru a evita contactarea unor

infecţii; - orarul recoltărilor - pregătirea psihică a pacientului - informarea pacientului - pregătirea fizică - regim alimentar, repaus la pat, aşezarea pacientului

în poziţii corespunzătoare în funcţie de recoltare - pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare recoltării - efectuarea tehnicii propriu-zise cu profesionalism şi recoltării

cantităţilor de produse necesare analizelor cerute - completarea imediată şi corectă a buletinului de analiză - etichetarea produsului prin scriere directă pe recipient sau pe etichete

bine fixate -expedierea şi transportul produselor recoltate astfel încât să ajungă la laborator în starea în care au fost prelevate din organism - expedierea imediată a probelor la laborator pentru a evita alterarea

produselor. indicaţia pentru recoltarea produselor pentru examenele de laborator

20

este dată de medic; totuşi asistenta medicală trebuie să cunoască esenţa analizelor care se cer, având în vedere că unele recoltări se execută, în întregime, de asistenta medicală, iar alieie de medic, cu ajutorul acestuia

3.8.Investigatii necesare în diagnosticul hipertensiunii arteriale De rutină (obligatorii) * examen urină - densitate, albumină, glucoză, sediment, testul Addis

Hamburger pielonefrite cronice, pentru HTA reno-parenchimatoasă (proteinurie) * sânge: - hematocrit - obligatoriu la hipertensivii pletorici - VSH - creatinină, uree, clereance de creatinină- informaţii despre funcţia renală

(HTA esenţială cu nefroangioscleroză) -glicemie acid uric, colesterol, TG - evaluarea HTA peste 40 de ani, la hipertensivii cu antecedente personale sau heredofamiliale - rezerva alcalină - ionogramă (Na, K, Ca) - folositoare pentru terapia antihipertensivă

ulterioară Speciale (complementare) -

dozare AVM (acid vanii - mandelic); metanefrine, catecolamine

urinare şi plasmatice —> pentru feocromocitom (se demonstrează excesul de catecolamine) - dozarea ARP (activitatea reninei plasmatice) în sânge venos periferic şi

în sângele din venele renale —> pentru hipertensiunea renalo-vasculară - dozarea aldosteronului în urină şi în sânge — pentru hiperaldosteronismul

primar - dozarea cortizol în plasmă (seric şi urinar) — pentru sindrom Cushing 2.

21

Examene paraclinice Explorări de rutină: - examen fundului de ochi - apreciază severitatea şi durata HTA - EKG - hipertrofie AS sau VS, modificări ischemice, aritmii - ecocardiografie - sensibilitate mare în depistarea hipertrofiei VS - radiografie toracică - mărimea inimii ( alungire, cardiomegalie)

Explorări complementare: - urografie i titravenoasă standard - puncţie biopsie - renală - echografie renală

Explorările complementare sunt necesare la un grup limitat de hipertensivi, care necesită o evaluare specială: -

pacienţi la care istoricul, examinarea fizică sau datele de laborator sugerează o cauză de HTA secundară

-

HTA stabilă la tineri (sub 35-40 ani) sau adolescenţi la care prevalenţa HTA secundară este mare

-

HTA cu răspuns slab sau rezistenţă la tratamentul corect

-

HTA cu evoluţie accelerată sau care se agravează brusc MODIFICĂRILE FUNDULUI DE OCHI ÎN HTA.

STADIUL I. - îngustarea arteriolelor retiniene “în fir de cupru”, venule uşor lărgite, spiralate - semnul Salus- Gunn gradul I;

STADIUL II. - artere scleroase, cu calibru neregulat, vene dilatate, semnul încrucişării arterio- venoase (Salus-Gunn gradul II- III); - îngustarea generală sau circumscrisă a areterelor.

STADIUL III. - aceleaşi modificări vasculare, plus exudate şi hemoragii “în flacără” determinate de ruptura vaselor mici STADIUL IV. - edem papilar, combinat cu modificări ale F.O întâlnite în

22

stadiul III (exudate extinse, hemoragii “în pânză”). - leziune caracteristică necroză arterială fibrinoidă.

3.9.Recoltarea produselor biologice şi patologice Reprezintă una din sarcinile asistentei medicale. In acest scop asistenta medicală trebuie să respecte regulile de recoltare (prezentate în cap. 11.7) , tehnica şi esenţa analizelor, deoarece unele recoltări sunt efectuate în întregime de asistenta medicală. Pentru buna reuşită a examenelor de laborator, bolnavul trebuie să lie pregătit psihic şi fizic pentru recoltare. Pregătirea psihică a bolnavului constă în explicarea necesităţii examenului şi a tehnicii de recoltare, liniştind bolnavul şi convingându-i că este în interesul lui, obţinând astfel colaborarea perfectă cu acesta. Majoritatea recoltărilor se fac dimineaţa, pe nemâncate, până la ridicarea bolnavului din pat. RECOLTAREA SÂNGELUI Sângele

se

recoltează

pentru

examene

hematologice,

biochimice,bacteriologice,virusologice, parazitologice şi serologice. Recoltarea se face prin înţepare, puncţie venoasă sau arterială. Scopul, pentru care se face recoltarea hotărăşte locul unde se face, felul instrumentului şi materialele necesare pentru recoltare. Pentru examenul hematologic - sângelese recoltează prin puncţie venoasă şi prin înţeparea pulpei degetului (la adulţi) şi a feţei plantare a halucelui şi a călcâiului(la copii), pe anticoagulant (EDTA, citrat Na 3,8%). Exemplu: Pentru HL - se recoltează 2-5 ml sânge venos pe cristale de EDTA - 0,5 ml soluţie uscată prin evaporare.Pentru VSH se recoltează 1,6 ml sânge venos, fară stază, cu 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%. Pentru examenul biochimic al sângelui recoltarea se efectuează prin puncţie venoasă, dimineaţa, bolnavul fiind "a jeune". Se recoltează 5-10

23

ml sânge simplu sau pe anticoagulant (heparină, fluorură de Na, citrat de Na 3,8 %, oxalat de K). Pentru examenul sérologie al sângelui se recoltează 5-10 ml sânge venos fară anticoagulant,în eprubete uscate, sterile, prevăzute cu dopuri de vată. RECOLTAREA URINII are scop explorator, informând asupra stării funcţionale a rinichilor şi a întregului organism. Examenul fizic al urmii necesită urina din 24 h, determinându-se cantitatea, aspectul, culoarea, densitatea. Pentru examenul sumar se recoltează 100-150 ml din urina de dimineaţă, determinâdu-se albuminuria, glicozuria, sedimentul urinar. Pentru urocultură se recoltează din urina de dimineaţă 5-10 ml urină într-o eprubetă sterilă, după o prealabilă toaletă a organelor genitale externe. Recoltarea urinii se poate efectua şi prin sondaj vezical şi prin puncţie vezicală.

3.10. Tehnici de îngrijire impuse de H.T.A. Pregătirea şi înregistrarea electrocardiogramei Electrocardiograma = înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac. E.K.G. - este o înregistrare extrem de pretenţioasă în diagnosticul unei cardiopatii în general, în suferinţele miocardocoronariene în special, şi totodată este o metodă de a recunoaşte o boală de inimă care evoluează clinic, latent, când se efectuează E.K.G -ul de effort. Ea este interpretată întotdeauna de medic, în lumina datelor clinice. Legătura dintre aparat şi bolnav se face printr-un cablu-bolnav. La extremitatea distală a cablului sunt ataşate plăcuţele metalice - electrozii, în număr de 10, necesari pentru înregistrarea a 3 derivaţii bipolare, 3unipolare şi 6 precordiale (VrV6).

24

Etape si timpi de execuţie a E.K.G. 1. Pregătirea bolnavului:

-se pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic -se transportă în sala de înregistrare cu căruciorul, cu 15 minute înainte de înregistrare -se aclimatizează bolnavul cu sala de înregistrare -bolnavul va fi culcat comod pe masa de consultaţii şi va fi rugat să-şi relaxeze musculatura 2. Montarea electrozilor pe bolnav:

-se montează pe părţile moi ale extremităţilor plăcile electrozilor -sub placa de metal a electrozilor se aşează o pânză înmuiată într-o soluţie de electrolit (o lingură de sare la un pahar dc apă) sau pastă specială pentru electrozi Cei 10 electrozi - 4 pentru membre şi 6 precordiali - se fixează pe bolnavi. 3. Pregătirea aparatului

-aparatul va fi legat la priza de împământare 4,. Verificarea poziţiei corecte a butoanelor şi clapelor 5. Punerea în funcţiune a aparatului 6. Testarea aparatului (înregistrarea testului etalon) 7. înregistrarea electrocardiogramei, înregistrarea derivaţiilor unipolare,

bipolare precordiale 8. Terminarea înregistrării 9. Notarea electrocardiogramei - asistenta notează pe electrocardiogramă

numele, prenumele, vârsta, înălţimea, greutatea pacientului, menţionează medicaţia folosită, data şi ora înregistrării, viteza de derulare, semnătura celui care a înregistrat. Măsurarea tensiunii arteriale (T.A.) Scop - evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii,

25

rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor) Elemente de evaluat - tensiunea arterială sistolică (maxima), tensiunea arterială diastolică (minima). Materiale necesare - aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale ( cu mercur Riva Rocci, cu manometru, oscilometru Pachon, stetoscop biauricular, tampon de vată, alcool, creion roşu) Metoda de determinare -palpatorie, ascultatorie A. METODA ASCULTATORIE: -pregătirea psihică a pacientului -asigurarea repaosului fizic şi psihic timp de 15 minute în decubit dorsal sau sezând -fară consum de cafea în ora precedentă examinării şi iară fumat cu minimum 15 minute anterior examinării -spălarea pe mâini -se aplică manşeta pneumatică pe braţul clientului,sprijinit şi în extensie

26

-se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a manşetei -se introduc olivele stetoscopului în urechi -se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul parei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile (până la o presiune cu 30 mmHg deasupra TAS). -se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când se percepe primul zgomot arterial (care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime) -se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi consemnată -se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice -se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, în momentul în care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă -se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur -se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezulat -în alte documente medicale se înregistrează cifric: valoarea normală după OMS este de 65-90 tensiunea minimă şi 115-140 tensiunea maximă -se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool B.METODA PALPATORIE -determinarea se face prin palparea arterei radiale -nu se foloseşte stetoscopul biauricular -etapele sunt identice metodei ascultătorii -are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibilă numai după reducerea accentuată a compresiunii exterioare.

Ecocardiografia Este metoda de explorare bazată pe înregistrarea ultrasunetelor străbătute şi reflectate la nivelul cordului. Depistează existenţa hipertrofiei VS, HVs (anatomice), a tipului său echografic (concentrică, asimetrică de sept ventricular sau excentrică) precum şi aprecierea neinvazivă a performanţei diastolice şi sistolei VS. 3.11.Educaţia pentru sănătate a bolnavilor cu H. T.A. Profilaxia hipertensiunii arteriale urmăreşte educarea în vederea unui comportament adecvat de viaţă, chiar orientarea profesională a descendenţilor din părinţi hipertensivi, a bolnavilor în stadiul prehipertensiv, deci a persoanelor susceptibile de a face boala. Foarte importantă este profilaxia complicaţiilor , realizabilă prin asigurarea cooperării bolnavului şi prin recomandări ferme şi judicioase. Asistenta are rolul de a obţine colaborarea bolnavului cu cadrele medicale şi respectarea de către acesta atât a regimului dietetic cât şi a tratamentului medicamentos. Se va avea grijă ca în timpul spitalizării bolnavul să-şi însuşească corect modul de administrare a medicamentelor şi cunoaşterea restricţiilor alimentare (sare). La unii bolnavi asistenta trebuie să depună eforturi mari educative. In perioada de spitalizare bolnavul trebuie deprins cu noul mod de viaţă şi activitate pe care trebuie să-l continue şi acasă, pentru ca odată cu părăsirea spitalului acesta să aibă cunoştinţele necesare pentru a preveni o nouă decompensare. Educarea bolnavilor în vederea autocontrolului valorilor tensionale, ameliorarea relaţiei pacient - medic-asistentă în sensul creşterii încrederii

pacientului în capacitatea medicului de a-i trata boala, precum şi angrenarea cadrelor medii în supravegherea tratamentului antihipertensiv, constituie mijloace menite să crească aderenţa pacienţilor la programul terapeutic, ţinând cont că cea mai grea şi încă nerezolvată problemă a tratamentului cronic al HTA este nerespectarea indicaţiilor terapeutice primite la depistarea bolii lor

CAPITOLUL IV CAZURI CLINICE CAZUL I Culegerea datelor DATE GENERALE Iniţiale: H.S.; Vârsta: 56 ani; Sex: F; Stare civilă: căsătorită; Nr. copii: 3; Religie: ortodoxă; Naţionalitate: română; Lb. vorbită: română; Ocupaţia: pensionară; DIAGNOSTICUL: HTA ESENŢIALĂ stadiul III OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ: alcool, tutun, cafea: nu consumă greutate: 72 kg; înălţime: 1,52 cm; TA = 240 / 130; puls = 77 bătăi / min.; resp. = 20 r / min.; tº = 36,5 ºC. COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: -orientat temporo-spaţial.

MOTIVELE INTERNĂRII: -valori tensionale = 230 / 130 mm Hg; -cefalee (predominant occipitală); -vertij; -dureri precordiale. ANAMNEZA: Antecedente heredo-colaterale: mama = HTA; Antecedente personale:- PM = 14 ani, UM = 51 ani, S = 5, A = 2, N = 3 - 1954 (9 ani): HVA (hepatită virală acută) - 1982 (37 ani): astm bronşic alergic; - 1987 (42 ani): HTA ESENŢIALĂ.

EXAMEN CLINIC GENERAL: - stare generală relativ bună. Afebrilă; - tegumente şi mucoase normal colorate; - ţesut celular subcutanat: bine reprezentat; (T = 1,52 cm; G = 72 kg: OBEZITATE gr.II)

ANALIZA DATELOR Din studiul obiectiv efectuat asupra pacientei am constatat că aceasta are perturbate următoarele nevoi: Nr. Nevoi perturbate

Probleme rezultate din Manifestări

crt.

nevoile perturbate

1.

A respira şi a avea - circulaţie şi respiraţie Valori o bună circulaţie

2.

inadecvată

ale

tensiunii arteriale

A se mişca şi a - poziţie antalgică

Dificultate

avea

deplasa şi în modificări

o

bună

postură 3.

crescute

în

a

se

de postură

Nevoia de a dormi - dificultatea de a se - ore insuficiente de şi a se odihni

odihni

somn 4 – 5ore /noapte

4.

Nevoia de a învăţa - cunoştinţe insuficiente

- cunoştinţe insuficiente asupra bolii.

SURSE DE DIFICULTATE: - de ordin biofizic: vârsta, sexul, organismul predispus, alimentaţie; - de ordin psihologic: stres, nelinişte faţă de diagnostic; - de ordin sociologic: schimbarea modului de viaţă, imposibilitatea de a urma dieta; - lipsa cunoaşterii: cunoştinţe insuficiente despre boală şi complicaţiile în cazul nerespectării regimului igieno-dietetic. DIAGNOSTIC DE NURSING: 1. HTA manifestată prin dureri precordiale, dispnee, cefalee, palpitaţii. Pericol de AVC dacă nu se intervine pentru scăderea tensiunii arteriale;

2. Pacienta prezintă circulaţie şi respiraţie deficitară cauzată de vârstă, moştenire genetică; 3. Dificultatea de a se odihni, cauzată de dureri precordiale, manifestată prin ore insuficiente de somn 4-5 ore /noapte. DIAGNOSTIC POSIBIL: Dacă pacienta nu respectă regimul şi tratamentul medicamentos boala poate avea complicaţii grave (AVC) Plan de ingrijire Nevoia

Probleme şi

perturbată

manifestări

Obiective

Intervenţii autonome

Evaluare şi parţială

delegate Nevoia de a Pacienta nu

Pacienta să

Asigur repaos in

În urma

avea o bună respiră

respire

poziţie semişezândă,

administrării

circulaţie şi

corespunzăto normal, să nu înregistrez funcţiile

tratamentulu

respiraţie

r, prezintă

mai prezinte

vitale, administrez

i, TA a mai

dispnee,

sete de aer,

tratament

scăzut. Nu

polipnee,

să nu mai

medicamentos

mai prezintă

circulţie

aibă dureri

(Aspacardin,Nifedipi

dureri şi

sangvină

precordiale,

n), asigur confortul

palpitaţii.

perturbată,

palpitaţii,

fizic şi psihic, o

Nevoia de a dureri

cefalee,

pregătesc pt EKG.

se odihni

precordiale,

ameţeli, să

Fac toaleta cavităţii

palpitaţii,

prezinte TA

bucale, tratez rănile

sufocări,

in limite

de la nivelul

cefalee,

normale.

gingiilor, ajut pacienta să se

Nevoia

Probleme şi

perturbată

manifestări

Obiective

Intervenţii autonome

Evaluare şi parţială

delegate tulburări de

alimenteze,

vedere şi de

înregistrez funcţiile

echilibru.

vitale, administrez

Pacienta

tratamentul

prezintă

medicamentos, fac

durere in

educaţie sanitară.

regiunea retrosternală, cefalee, disconfort, este anxioasă Nevoia de a Pacienta

Pacienta să

Pacienta a

se alimenta

prezintă

fie

înţeles

şi hidrata

inapetenţă,

echilibrată

importanţa

are anumite

hidroelectroli

informaţiilor

Nevoia de a leziuni la

tic, să nu mai

în ceea ce

comunica

nivelul

prezinte răni

priveşte

gingiilor. E

la nivelul

alimentaţia

irascibilă,

cavităţii

şi urmează

anxioasă, nu

bucale.

cu stricteţe

doreşte să se

regimul

alimenteze.

alimentar.

EVALUARE FINALĂ Pacienta H.S. în vârsta de 56 de ani, s-a prezentat pe data de 23.01.2018 la Serviciul de Urgenţă unde, în urma consultului, s-a decis internarea în Secţia Cardiologie cu diagnosticul clinic: HTA ESENŢIALĂ stadiul III, prezentând următoarele manifestări de dependenţă: valori tensionale = 230 / 130 mm Hg, cefalee (predominant occipitală), vertij, dureri precordiale. După investigaţiile efectuate i s-a administrat tratamentul medicamentos constând în: antihipertensive, analgezice, sedative precum şi regim de hiposodat; starea pacientei s-a îmbunătăţit, tensiunea arterială a revenit la normal, respectă regimul alimentar neconsumând alimentele interzise; anxietatea pacientei s-a diminuat. Pacienta rămâne în continuare internată urmând tratamentul prescris. Aportul asistentei medicale – a recoltat sânge pentru examenele de laborator, urină, a înregistrat funcţiile vitale şi vegetative; - a comunicat cu pacienta ajutând-o să se acomodeze la mediul spitalicesc; - a pregătit pacienta fizic şi psihic în vederea efectuarii examenului endoscopic; - a administrat delegat medicaţia prescrisă de medic; - a ajutat pacienta să-şi învingă teama, să nu mai fie anxioasă şi neliniştită, să respecte regimul alimentar de cruţare gastrică. - a creat un microclimat favorabil prin aerisirea salonului şi schimbarea lenjeriei de pat.

Tehnică de lucru:

ÎNREGISTRAREA TENSIUNII ARTERIALE

Definiţie: Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali. Valori normale: 20 – 50 ani: 115 – 140/ 75 – 90 mmHg; peste 50 ani: 150/90 mmHg. Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare, sistolice (maxima) şi diastolice (minima) Pregătirea materialului: - tensiometru cu manometru, stetoscop biauricular, tampon de vată, alcool, pix albastru, foaia de temperatură a pacientei. Pregătirea psihică a pacientei: - se anunţă pacienta şi I se explică tehnica, I se cere acordul. Pregătirea fizică a pacientei: - repaus de 15 minute înainte de măsurare, se rogă pacienta să se aşeze în decubit dorsal, cu braţul stâng în extensie, se verifică integritatea tegumentului. Tehnică. Asistenta medicala: - se spălă pe mâini cu apă şi săpun; - dezinfectează olivele şi membrana stetoscopului cu un tampon de vată îmbibat în alcool sanitar, aplică manşeta tensiometrului pe braţul pacientei, fixează membrana stetoscopului pe artera humerală sub marginea inferioară a manşetei, introduce olivele stetoscopului în urechi, pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc, până la dispariţia zgomotelor pulsatile; - decomprimă progresiv aerul din manşetă, prin deschiderea supapei, până când percepe zgomotul arterial (TA maximă), reţine valoarea indicată de acul manometrului, în momentul când zgomotele dispar, acestea reprezintă TA minimă; - se ocupă de pacientă şi o învelește.

Reorganizarea locului de muncă: - notează pe foaia de temperatură valoarea obţinută 115/70mmHg; - dezinfectează olivele şi membrana stetoscopului după care se spală pe mâini. Tehnică de lucru:

PREGĂTIREA PACIENTEI HS PENTRU EKG

Scop: explorator. Ajut bolnava în vederea efectuării electrocardiogramei. Îi cer permisiunea şi îi explic necesitatea efectuării acestei înregistrări. Conduc bolnava cu căruciorul rulant în camera unde se fac explorarile funcţionale cu 15 minute înainte pentru a se acomoda cu sala de înregistrare. Pregătesc bolnava din punct de vedere psihic pentru a-i înlătura factorii emoţionali. Pacienta a mai făcut EKG şi cunoaşte etapele tehnicii. Ajut bolnava să se dezbrace, să se aşeze în decubit dorsal pe pat şi o rog să stea relaxată. După terminarea examenului electrocardiografic, ajut pacienta să se îmbrace şi o conduc înapoi la salon pe căruciorul rulant.

CAZUL II Culegerea datelor DATE GENERALE Iniţiale: U.E. ; Vârsta: 72 ani; Sex: M; Stare civilă: căsătorit; Nr. copii: 1; Religie: ortodoxă; Naţionalitate: română; Lb. vorbită: română; Ocupaţia: pensionar; Gr. Sangvin AII, RH (+). Alergic la penicilină. Data internării: 7.04.2018 (prin Urgenţă) DIAGNOSTIC: HTA stadiul III MOTIVELE INTERNĂRII: dureri precordiale, vertij, cefalee, dispnee. MOD DE COMUNICARE: comunicare verbală eficientă. Poate da toate relaţiile necesare. SEMNE SUBIECTIVE: dureri precordiale, sufocare, ameţeli, cefalee. SEMNE OBIECTIVE: TA=180/100 mmHg, stare generală alterată, tegumente palide, edeme gambiere.

ANTECEDENTE PERSONALE: HTA din 1977 Angor instalat din 1995 Bypass coronarian 1996 Diabet zaharat tip II 1995 (tratament cu insulină din 2002) Fibrilaţie atrială 2006 AVC embolic 2006 ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE Mama decedată la 55 ani de cancer gastric. Tatăl decedat la 42 de ani. Condiţii de viaţă: locuieşte la bloc într-un apartament cu 2 camere cu soţia în condiţii bune. Comportament: nu a fumat niciodată. Consumă cafea şi a renunţat acum 8 ani la alcool. Obişnuinţe alimentare: regim hipoglucidic şi hiposodat. Aspect fizic: T=1,67m, G=80kg

ISTORICUL BOLII: Pacientul suferă de HTA din 1997, este anginos, diabetic şi cu obstrucţie obliterantă din 1995 cu bypass aorto-coronarian, în fibrilaţie atrială cronică din 2006 cu un AVC emolic din 2006 cu severe decompensări cardiace în ultimii 2 ani, cu crize anginoase prelungite. Se internează în 7.04.2018 prezentând dispnee de decubit, durere precordială, ameţeli, cefalee. Are şi o viroză respiratorie.

ANALIZA DATELOR Din studiul obiectiv efectuat asupra pacientului am constatat că acesta are perturbate următoarele nevoi: Nr. crt. 1.

2.

Nevoi perturbate

nevoile perturbate Circulaţie şi respiraţie

Valori crescute ale TA,

pericolele

inadecvată

glicemiei

Circulaţie deficitară,

Vertij, cefalee, oboseală,

HTA

dispnee

Eliminare deficitară

Edeme ale gambelor

De a avea o bună respiraţie şi

De a elimina De a se deplasa şi

4.

a avea o bună

Dureri la nivelul Circulaţie inadecvată

postură 5.

Manifestări

De a evita

circulaţie 3.

Probleme rezultate din

De a se alimenta

membrelor inferioare, deplasare îngreunată

Regim hiposdat

Inapetenţă

Surse de dificultate: - de ordin biofizic: vârsta, sexul, organism predispus, efort fizic, alimentaţie, boli preexistente, retenţie de apă în organism; - de ordin socio-cultural: lipsa cunoaşterii; - de ordin psihologic: stress, situaţie de criză.

= Diagnostic de nursing = 1. a. Actual HTA cauzată de efortul fizic manifestată prin dureri precordiale, dispnee, cefalee, palpitaţii. b. Potenţial Pericol de şoc respirator, AVC dacă nu se intervine pentru scăderea TA. 2. a.Actual Dificultatea de a-şi păstra sănătatea cauzată de cresterea glicemiei peste valorile normale şi HTA manifestate prin vertij, cefalee, oboseală, hiperglicemie .b.Potenţial Pericol de comă diabetică dacă nu se intervine pentru scăderea glicemiei.

Plan de ingrijire Nevoia

Probleme şi

perturbată

manifestări

Obiective

Intervenţii

Evaluare

autonome şi

parţială

delegate Nevoia de

Circulaţie

Pacientul să

Asigur repaos

În urma

a avea o

deficitară,

prezinte TA în

in poziţie

administrării

bună

HTA

limite normale.

semişezândă,

tratamentului,

circulaţie şi manifestată

Pacientul să

înregistrez

TA a mai

respiraţie

prin cefalee,

aiba o respiraţie

funcţiile

scăzut. Nu

Nevoia de

vertij, dureri

normală.

vitale,

mai prezintă

a evita

precordiale,

Pacientul să

administrez

dureri şi

pericolele

palpitaţii.

prezinte

tratament

palpitaţii,

Nevoia de

Dificultatea

glicemia in

medicamentos, pacientul stă

a elimina

de a-şi păstra

limite normale

asigur

în poziţie

sănătatea

Pacientul să nu

confortul fizic

semişezândă.

manifestată

mai prezinte

şi psihic

Persistă

prin valori

edeme şi dureri

Tratez rănile

edemele.

crescute ale

de la nivelul

TA şi

gambelor, ajut

glicemiei.

pacientul să se alimenteze, ajut la crearea unui regim

Nevoia

Probleme şi

perturbată

manifestări

Obiective

Intervenţii

Evaluare

autonome şi

parţială

delegate Eliminare

corespunzător,

deficitară

înregistrez

manifestată

funcţiile

prin edeme,

vitale,

dureri la

administrez

nivelul

tratamentul

membrelor

medicamentos,

inferioare.

fac educaţie sanitară cu pacientul.

Nevoia de

Dificultate în

Pacientul a

a se

a se alimenta

înţeles

alimenta şi

manifestată

importanţa

hidrata

prin

Pacientul să fie

informaţiilor

inapetenţă.

echilibrat

în ceea ce

hidroelectrolitic,

priveşte

Nevoia de

Circulaţie

să nu mai

alimentaţia.

a avea o

inadecvată

prezinte răni la

Prezintă FV

bună

manifestată

nivelul

în limite

postură

prin edeme şi

gambelor.

normale.

dureri ale

TA=13/8,

membrelor

P=66, R=17

inferioare.

EVALUARE FINALĂ S-a urmărit evoluţia pacientului începând din data de 8.04.2018 până pe 11.04.2018. În urma tratamentului medicamentos şi a intervenţiilor specifice pacientul prezintă stare ameliorată stabilă. Edemele s-au diminuat, durerile s-au estompat. Pacientul ramâne internat pentru tratament şi supraveghere medicală. Aportul asistentei medicale: - înregistrarea funcţiilor vitale; - administrarea tratamentului medicamentos; - însoţirea pacientului la examene paraclinice; - recoltarea sângelui pentru examene de laborator; - educaţia sanitară a pacientului; - alimentaţia pacientului; - supravegherea pacientului. -

reprezintă modul de tratare al pacientului prin alimente corespunzătoare,

care favorizează procesul de vindecare şi cu rol în prevenirea complicaţiilor. Tehnică de lucru:

ÎNREGISTRAREA TENSIUNII ARTERIALE

Definiţie: Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali. Valori normale: 20 – 50 ani: 115 – 140/ 75 – 90 mmHg; peste 50 ani: 150/90 mmHg. Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare, sistolice (maxima) şi diastolice (minima).

Reorganizarea locului de muncă: - notez pe foaia de temperatură valoarea obţinută 115/70mmHg; - dezinfectez olivele şi membrana stetoscopului după care mă spăl pe mâini. Accidente şi incidente: - întreruperea circulaţiei prin strângerea prea tare a manşetei; -dacă pacienta este agitată şi nu stă în repaus duce la modificarea reală a valorii.

CAZUL III Culegerea datelor DATE GENERALE Iniţiale: N.C.; Vârsta: 79 ani; Sex: F; Stare civilă: căsătorită; Nr. copii: 2; Religie: ortodoxă; Naţionalitate: română; Lb. vorbită: română; Ocupaţia: pensionară; DIAGNOSTICUL: HTA ESENŢIALĂ stadiul II OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ: - alcool: neagă consumul de alcool; - cafea: nu consumă; - tutun: nefumătoare. greutate: 85 kg; înălţime: 1,51 cm; TA = 160 / 120; puls = 74 bătăi / min.; resp. = 18 r / min.; tº = 36,6 ºC MOTIVELE INTERNĂRII: - dispnee la eforturi mici; - ortopnee; - tuse seacă; - durere la nivelul membrelor inferioare; - ameţeală. ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: mama = decedată la 90 ani – nu ştie cauza; tata = decedat la 62 ani – afecţiuni cardiace ; o soră: 66 ani – afecţiuni cardiace ; 2 copii aparent sănătoşi.

ANTECEDENTE PERSONALE: - PM = 14 ani, UM = 46 ani, S = 3, A = 1, N = 2 - 1938 (16 ani): apendicectomie - 1962 (40 ani): HTA - 1985 (63 ani): varice membrele inferioare - 1990 (68 ani): HTA ESENŢIALĂ, angină pectorală - 2013 (79 ani): HTA ESENŢIALĂ hipercolesterolemie, obezitate gr.III

ISTORICUL BOLII: Pacienta în vârstă de 79 ani cu antecedente heredo-colaterale cardiovasculare patologice şi diagnosticată cu HTA de aproximativ 40 ani; în ultima vreme prezintă dispnee la eforturi mici, ortopnee, tuse seacă, durere la nivelul membrelor inferioare şi ameţeli până la pierderea cunoştinţei, motiv pentru care a solicitat consultaţia medicală.

ANALIZA DATELOR Din studiul obiectiv efectuat asupra pacientei am constatat că aceasta are perturbate următoarele nevoi: Nr. Nevoi perturbate

Probleme rezultate din Manifestări

crt.

nevoile perturbate

1.

A respira şi a avea - circulaţie şi respiraţie Valori o bună circulaţie

2.

De

a

pericolele 3.

păstra sănătatea insomnie,

ale

tensiunii arteriale

evita - dificultatea de a-şi Posibilitatea

Nevoia de a dormi şi a se odihni

4.

deficitară, HTA

crescute

apariţiei

complicaţiilor agitaţie, -

nelinişte

Nevoia de a învăţa - cunoştinţe insuficiente

Odihna

insuficientă

calitativ şi cantitativ - Cunoştinţe insuficiente asupra bolii.

SURSE DE DIFICULTATE: - de ordin biofizic: vârsta, sexul, organismul predispus, alimentaţie; - de ordin psihologic: stres, nelinişte situaţia materială, familia; - de ordin sociologic: schimbarea modului de viaţă, imposibilitatea de a urma dieta; - lipsa cunoaşterii: cunoştinţe insuficiente despre boală şi complicaţiile ei.

Plan de ingrijire Nevoia

Probleme şi

perturbată

manifestări

Obiective

Intervenţii

Evaluare

autonome şi

parţială

delegate Nevoia de

Circulaţie

a avea o bună

Pacienta să

Înregistrez

În urma

deficitară, HTA prezinte TA

funcţiile

tratamentului

manifestată prin în limite

vitale.

medicamentos

circulaţie şi ameţeli, dureri

normale.

Administrez

tensiunea

respiraţie

Pacienta să

medicaţia

arterială a

aibă o

prescrisă

pacientei a

precordiale.

Nevoia de

Dificultatea de

respiraţie

famotidin,

revenit în

a evita

a-şi păstra

normală.

tertensif,

limite

pericolele

sănătatea

Pacienta să

cradil,

normale.

manifestată prin prezinte

atenolol).

valori crescute

glicemia in

Pregătesc

ale TA şi

limite

pacienta

obezitate.

normale.

pentru

Pacienta să

efectuarea

nu mai

EKG-ului.

prezinte

Însoţesc

edeme şi

pacienta la

dureri.

plimbari, la

Nevoia

Probleme şi

perturbată

manifestări

Obiective

Intervenţii

Evaluare

autonome şi

parţială

delegate Nevoia de

Deplasare

Pacienta să

sala de mese,

Pacientul a

a se

greoaie şi

încerce să

urmăresc

înţeles

mai

modul de

informaţiile

slăbească şi

alimentare şi

cu privire la

deplasa şi a postură avea o

inadecvată

bună

manifestată prin să-şi

respectarea

alimentaţie şi

postură

dureri la nivelul respecte

regimului.

prezintă

Nevoia de

gambelor.

regimul

Sfătuiesc

interes pentru

a fi curat şi

pentru a

pacienta să se

sfaturile

îngrijit

avea o

acomodeze cu

primite.

deplasare

mediul

mai bună

spitalicesc, ajut la crearea unui mediu de siguranţă. Alcătuiesc un regim adecvat afecţiunii.

EVALUARE FINALĂ Pacienta NC în vârstă de 79 de ani a fost internată in 7.05.2018 prin serviciul Urgenţă prezentând dispnee, ortopnee, tuse seacă, durere la nivelul membrelor inferioare şi ameţeli. Este cunoscută cu cu antecedente heredo-colaterale cardiovasculare patologice şi diagnosticată cu HTA de aproximativ 40 ani. Se internează pentru diagnostic şi conduită terapeutică. S-a urmărit evoluţia pacientei începând din data de 8.05.2018până pe 10.05.2018. În urma tratamentului medicamentos şi a intervenţiilor specifice starea pacientei s-a îmbunătăţit. Pacienta se externează urmând să se prezinte la control după 21 de zile timp în care ea va urma tratament şi regim igienodietetic. Aport personal: - înregistrarea funcţiilor vitale; - adminstrarea tratamentului medicamentos; - însoţirea pacientei la examenele paraclinice; - recoltarea sângelui pentru examene de laborator; - educaţia sanitară a pacientei; - alimentaţia pacientei; - supravegherea pacientei;

49

Tehnică de lucru:

ÎNREGISTRAREA NR DE RESPIRAŢII PE MINUT

Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientei. Tehnică de lucru: ÎNREGISTRAREA TEMPERATURII CORPORALE Scop: aflarea temperaturii corporale a pacientului comprataiv cu valoarea normală a temperaturii.. Tehnică de lucru: MASURAREA ŞI NOTAREA DIUREZEI Definite: Diureza este cantitatea de urină eliminată în 24 de ore, cu valori cuprinse între 1200-1800 ml. Peste 1800 ml se numeste poliurie. Se va urmări: aspectul, culoarea, cantitatea, densitatea, pH, numărul de micţiuni. Scopul: -determinarea cantităţii de urină din 24 ore pentru a vedea dacă pacienta este echilibrată hidroelectrolitic. Notarea diurezei: -notarea grafica: pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură; se socotesc 100 ml urină. -se notează grafic cu pixul cu albastru sub formă de coloană ce are haşurată numai partea superioară ce corespunde cantităţii de urină a zilei respective.

CONCLUZII Am început lucrarea cu noţiuni de anatomie şi fiziologie ale aparatului cardiovascular. în primul capitol, am prezentat date descriptive privind Hipertensiunea arterială In capitolul II am descris îngrijirea bolnavilor în timpul spitalizării (în general) cu referiri la pacienţii hipertensivi . în subcapitolul II.9 am descris trei tehnici de îngrijire aplicate în planul de îngrijire a bolnavilor şi în 11.10 am descris câteva măsuri de educaţie pentru sănătate ce trebuiesc luate faţă de bolnavi. Capitolul III cuprinde îngrijirea a trei bolnavi hipertensiune arterială pe care i- am urmărit pe tot timpul spitalizării şi la îngrijirea cărora am contribuit personal. Cei trei bolnavi cu hipertensiune arterială au fost supuşi îngrijirilor medicale, conform atribuţiilor asistentei medicale, bolnavii părăsind spitalul cu o stare ameliorată şi cu indicaţii privind măsurile pe care trebuie să le respecte, măsuri ce au fost consemnate în lucrare. Lucrarea se încheie cu concluziile şi bibliografia consultată pentru elaborarea lucrării “îngrijirea bolnavilor cu hipertensiune arterială” .

BIBLIOGRAFIE 1. M. Chiriac, dr. M. Zamfir, dr. D, Antohe, - Anatomia trunchiului voii I,

UMF Iaşi - 1995 2. C. Borundel -Manual de medicină internă pt. cadre medii, Ed. ALL, Buc.

1997 3. R. Păun - Terapeutica medicală, Ed. Medicală Bucureşti 1982 ~ 4. Stanciu şi colaboratorii - Semiologie medicală de bază, Ed. Junimea Iaşi

1989 5. Dr. G, Popa - Diagnosticul şi tratamentul bolilor interne, IMF Iaşi 1989 6. Prof.dr.V. Roman, prof.dr. C. Dudea - Diagnosticul bolilor

cardiovasculare, Ed. Medicală, Bucureşti 1979 7. G. Ungureanu, M. Covic - Terapeutica medicală, Ed Symposion, Iaşi

1993 8. L. Gherasim, Medicină internă - Bolile cardio-vasculare, voi. II 9. Radu Păun, Tratat de Medicină internă, Bolile cardio-vasculare, Partea II 10. Baltă G, Stănescu M. O, Kyowski A, Titircă L - Tehnici speciale de

îngrijire a bolnavilor, Editura medicală. Bucureşti 1998

ANEXE