36 0 109KB
RECUPERAREA ÎN HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ (HTA) Program Kinetic
Hipertensiunea arterială este astăzi o boală „la modă”, extrem de des întâlnită şi frecvent tratată cu medicaţie antihipertensivă, care este uzuală, foarte la îndemână, dar cu relativ multe efecte secundare şi efecte adverse. Puţini pacienţi ştiu însă că această afecţiune are sancţiune terapeutică din partea terapiei fizicale şi a kinetoterapiei; despre aceste aspecte „nemedicamentoase” vom discuta în paginile care urmează. Tratamentul hipertensiunii arteriale se confundă în mod uzual cu terapia medicamentoasă. Măsurile nemedicamentoase însă – medicaţia fizică, kinetologia, balneoclimatologia, chiar dacă nu asigură un control complet al bolii, pot reprezenta o valoroasă completare a terapiei medicamentoase, permiţând scăderea dozei şi sistarea medicaţiei. În general, există o atitudine negativă faţă de acest tip de terapie, datorită: • pacientului care doreşte să i se recomande „toate analizele” şi reţete cât mai sofisticate; • medicilor; • lipsei bazei materiale. Testul de efort în hipertensiunea arterială Valoarea tensiunii arteriale se corelează frecvent cu frecvenţa cardiacă şi mai puţin cu intensitatea efortului. Proba de efort în hipertensiunea arterială este o practică mai recentă. Dintre concluziile desprinse până în prezent, cu caracter de aplicabilitate clinică, reţinem: 1) proba de efort în hipertensiunea arterială permite cunoaşterea reactivităţii aparatului cardiovascular; 2) suprimă factorul emoţional („hipertensiunea de halat alb”) la măsurarea tensiunii arteriale şi datele care se obţin sunt reale şi reproductibile; 3) proba de efort este urmărită prin frecvenţa cardiacă; 4) proba de efort se va întrerupe dacă tensiunea arterială creşte mai mult de 230/120 mmHg. Protocolul probei de efort în hipertensiunea arterială cuprinde paliere de 25W, timp de trei minute, luând tensiunea arterială la sfârşitul fiecărui palier. Nu se trece la următorul palier decât dacă există o stare stabilă pentru tensiunea arterială şi frecvenţa cardiacă. Antrenamentul fizic • Studiile au demonstrat că antrenamentul fizic controlat şi susţinut poate reduce valoarea tensiunii arteriale cu 4-5 mmHg – la normotensivi şi cu 10 mmHg – la hipertensivi. • Antrenamentul prin efort de rezistenţă realizează cea mai semnificativă scădere tensională ca valoare şi durată. • Persoanele cu activitate fizică fac în mod repetat hipertensiune arterială. – cei cu hipertensiune arterială pot să reducă hipertensiunea arterială prin efort de rezistenţă.
1
– sunt necesare trei şedinţe/săptămână, câte 20 minute – la o frecvenţă cardiacă eficace, la valoare de 60 –80% din frecvenţa cardiacă atinsă în timpul probei de efort. – peste această valoare organismul este în anaerobioză şi nu se mai produc scăderi ale tensiunii arteriale. Mecanismele care generează adaptarea la efortul de rezistenţă sunt: creşterea debitului cardiac – este liniar cu frecvenţa cardiacă; sporirea volumului de ejecţie sistolică – nu este liniară decât până la 50%.Vo2 max; declanşarea activităţii simpatice; creştere volumetrică cu sporirea întoarcerii venoase secundară stimulării receptorilor alfa; redistribuire periferică cu vasoconstricţie renală şi splahnică şi vasodilataţie musculară datorită unor mecanisme locale la care participă PG (prostaglandinele) şi adenozina; o adaptare umorală puţin cunoscută. Toleranţa la efort este principala măsură pentru aprecierea capacităţii de muncă a unui bolnav. Mersul – cel mai recomandat exerciţiu pentru începerea antrenamentului la efort. • exerciţiu simplu, fiziologic, cu automatisme vechi; • nu cere explicaţie tehnică; • pune în mişcare grupe mari musculare; • dozajul este relativ: – dozarea ritmului paşilor; – distanţa parcursă; – durata de mers; – panta. • în staţiunile balneare – se practică cu succes „cura de teren”. • înainte şi după şedinţele de mers trebuie să se măsoare frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială, pulsul să se determine la 4-5 minute pentru a orienta frecvenţa paşilor. • se poate aplica zilnic, luni sau ani de zile. Alergarea (joggingul) Metoda se introduce imediat ce s-a ajuns la o anumită capacitate de efort. • dozarea se face ca: – viteză; – nivelul de ridicare a genunchilor; – distanţa; – durata alergării. • se controlează tensiunea arterială înainte şi după alergare. • în mediu nepoluat pe stadioane, parcuri. • de trei ori pe săptămână, timp de 20 minute. • alergarea pe loc se poate desfăşura şi în casă sau în sala de gimnastică. • săritura cu coarda are efect la fel de bun. Urcatul scărilor şi pantelor • se face în mod progresiv, ca număr de trepte şi durată. • dozarea se face prin aprecierea frecvenţei cardiace şi tensiunii arteriale. Bicicleta ergometrică şi covorul rulant • au avantajul posibilităţii dozării cu multă precizie şi de urmărire a pacientului în timpul efortului. • şedinţe de antrenament: – timp de 3 săptămâni
2
– durata de 20 minute – la o frecvenţă cardiacă 60-80% din frecvenţa maximă atinsă în timpul probei de efort. – peste acest nivel organismul se află în anaerobioză şi valoarea tensiunii arteriale creşte (a nu se forţa!) Studiile au demonstrat că scăderea cu câţiva mmHg a tensiunii arteriale este suficientă pentru scăderea semnificativă a mortalităţii, deci antrenamentul fizic este un veritabil medicament hipertensiv. Dar – antrenamentul trebuie să fie susţinut în timp pentru că întreruperea exerciţiilor fizice o perioadă mai lungă duce la creşterea tensiunii arteriale la nivelul anterior. Înotul în apă caldă (termală sau mezotermală) • foarte bun • există, în mod evident, plăcerea bolnavului în contact cu apa • apa caldă are efecte benefice asupra: – tensiunii arteriale; – performanţei cordului; – circulaţiei periferice; – presiunii hidrostatice; – descărcării de preutăţi – conform principiului lui Arhimede, are efecte bune asupra muşchilor şi articulaţiilor. Deci, mişcarea se desfăşoară în condiţii plăcute, – cu descărcare gravitaţională; – cu o circulaţie generală şi periferică îmbunătăţită; – cu un randament bun. – se va măsura frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială înainte şi după şedinţa de înot; – frecvenţa cardiacă să nu depăşească 75% din frecvenţa cardiacă maximă de la testul de efort! Terapia ocupaţională – în special metodele relaxante psihic. Sportul terapeutic – condiţii: • să nu fie de performanţă; • să fie fără aspect competiţional, contracronometru; • sporturile dure sunt contraindicate: box, haltere, rugby; • se recomandă tenis, ping-pong, volei, baseball, golf, baschet, călărie; • se va ţine cont de: – aptitudinile fizice şi psihice ale pacientului; – interesul acestuia; – posibilităţile bazei materiale; – vârsta, sexul, gradul de antrenare fizică. • Se măsoară frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială înainte, în pauze şi la sfârşitul practicării sportului. • Frecvenţa cardiacă să nu depăşească 75% din frecvenţa cardiacă maximă teoretică. Exerciţiile respiratorii terapeutice • Tehnica „Rebirth” – gimnastică respiratorie de hiperoxigenare descrisă de Leonard în 1970 în SUA, extinsă ulterior şi în alte ţări. • Un alt autor, Tirala, descrie o tehnică asemănătoare – care este preluată şi în România. • Această tehnică reduce în trei săptămâni tensiunea arterială la un nivel constant. Tehnica: – se efectuează inspiraţii profunde ce antrenează respiraţiile costală şi diafragmatică.
3
– urmează expiraţii prelungite şuierând, „uuuu”, ca un geamăt sau ca un oftat. – se pot descrie patru variante: – culcat (poziţie greu tolerată de către cardiaci); – şezând; – ortostantism; – în timpul mersului. – inspiraţia – durează 5-10 secunde; expiraţia – 45 secunde. – se efectuează de trei ori/zi câte 15 minute; – durata tratamentului: 3-4 săptămâni cu repetări, orice întrerupere a tratamentului duce la recidiva hipertensiunii arteriale, – Se recomandă pacienţilor să fie în repaus digestiv, preferabil à jeun. – după toaleta vezicală şi intestinală (sunt contraindicate stările de constipaţie, stază urinară, meteorism abdominal, plenitudine gastrică). – se interzice fumatul şi consumul de alcool. Efectele acestui tip de exerciţiu sunt: • la nivelul inimii; • asupra metabolismul glucidic – acţiune bipolară – periferic şi la nivelul pancreasului; • asupra metabolismului lipidic şi protidic; • asupra aparatului respirator: – dezobstrucţie bronşiolară; – combate staza sanguină pulmonară; – creşte VEMS (Volumul expirator maxim pe secundă) şi CV (capacitatea vitală); – întăreşte şi sinergizează muşchiul respirator. Influenţa acestor exerciţii asupra aparatului cardiovascular este de ordin mecanic, reflex şi neuroumoral. Cura balneoclimaterică în hipertensiunea arterială – staţiunile recomandate pentru hipertensivi sunt: - Covasna; - Băile Tuşnad; - Vatra Dornei; - Borsec; - Lipova; - Sinaia; - Călimăneşti-Căciulata; - Eforie Nord, Techirghiol, Mangalia; - Moneasa; - Geoagiu Băi. Sezoniere: - Jigodin-Băi; - Praid; - Turda. Climatul de munte la 1000-1800 metri şi peste este contraindicat. Staţiunile de pe litoral sunt indicate numai pentru hipertensiunea borderline şi hipertensiunea arterială uşoară, dar trebuie evitate în lunile iulie – august. Înotul este permis numai până la ora 10.
4
Bibliografie
1). Recuperarea bolnavilor cardiovasculari prin exerciţii fizice, Editura Medicală, Bucureşti, 1986. 2). Sbenghe, T., Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, 1987. 3). Mogoş, V., Infarctul miocardic şi efortul fizic, Editura. Militară, Bucureşti, 1990.
5