Functiile Asigurarilor [PDF]

Zitiervorschau

Functiile asigurarilor Asigurarea are la bază principiul mutualităţii, potrivit căruia fiecare asigurat contribuie cu o sumă modestă, numită primă de asigurare, la crearea fondului de asigurare, din care se compensează pagubele suferite de cei încercaţi. Plătind un procent relativ mic din acoperirea exercitată de poliţa de asigurare persoanei care îşi asumă riscul (asigurătorul) asiguratul primeşte în schimb o garanţie de despăgubire împotriva pierderii posibile şi viitoare. Întrucât, la data semnării contractului de asigurare nu se poate şti când se va produce riscul asigurat şi când se va materializa paguba, cel care a asigurat protecţia riscului (asigurătorul) trebuie să fie capabil să acopere paguba, indiferent de data la care aceasta se va produce. În aceste condiţii, în sprijinul asigurătorului acţionează principiul mutualităţii de administrare a riscului prin intermediul asigurării, conform căruia orice pagubă este suportată în comun de mai multe persoane şi nu-şi exercită impactul asupra unei singure persoane (asigurătorul, în cazul nostru). Funcţiile asigurării exprimă mijloacele prin care asigurarea îşi îndeplineşte menirea sa socială, iar rolul asigurării exprimă rezultatele obţinute prin exercitarea funcţiilor acesteia. a) Potrivit concepţiilor unor economişti, asigurările, în calitate de componentă a politicii de risc, ar îndeplini următoarele funcţii: 1. Funcţia de compensare a pagubelor pricinuite de calamităţi ale naturii şi de accidente (în cazul asigurărilor de bunuri şi răspundere civilă), sau de plată a sumelor asigurate (în cazul asigurărilor de persoane) atunci când în viaţa sau în activitatea asiguraţilor intervin anumite evenimente. Funcţia de compensare este cea care a stat la baza apariţiei şi dezvoltării asigurărilor pe plan naţional şi internaţional. Potrivit acestei funcţii, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la repararea unor

prejudicii de care asiguraţii răspund conform legii şi acordarea unor sume în cazul producerii unor evenimente privind viaţa şi integritatea persoanelor. 2. Funcţia de prevenire a pagubelor, căci este mai bine să previi decât să repari o pagubă. Această funcţie de prevenire se exercită pe două căi principale: -prin finanţarea unor activităţi de prevenire a calamităţilor şi accidentelor, construirea de diguri de protecţie împotriva inundaţiilor, lucrări de împăduriri, desecări, irigaţii, finanţarea unor programe educaţionale pentru asiguraţi etc; -prin stabilirea unor condiţii de asigurare care să oblige pe asigurat la o conduită preventivă permanentă (participarea asiguratului la acoperirea unei părţi din pagube, decăderea din dreptul de despăgubire în cazul neîndeplinirii unor măsuri de eliminare a pagubei etc). În ţările cu economie planificată şi centralizată, activitatea de prevenire este impusă prin lege. În ţările cu economie liberă prevenirea nu este impusă, ea acţionând prin mecanismele pieţei. 3. Funcţia financiară. Având în vedere decalajul de timp între momentul încasării primelor şi momentul plăţii despăgubirilor, societăţile de asigurare concentrează temporar sume foarte importante pe care le plasează pe piaţa capitalului în scopul obţinerii unor venituri suplimentare şi al creşterii siguranţei afacerilor. b) Alţi economişti tratează asigurările ca o componentă a sistemului financiar al unei ţări şi, ca atare, consideră că acestea îndeplinesc funcţiile generale ale finanţelor, respectiv funcţia de repartiţie şi funcţia de control. 1. Funcţia de repartiţie cunoaşte două faze distincte dar organic legate între ele: constituirea fondurilor de asigurare şi distribuirea acestora. Fondurile de asigurare se formează în procesul de repartiţie a produsului intern brut, din primele de asigurare provenite de la

persoanele fizice şi juridice asigurate, care intră în posesia societăţilor de asigurare-reasigurare. Distribuirea are loc în procesul repartizării fondurilor de asigurare în vederea acoperirii pagubelor produse asiguraţilor de riscurile asigurate şi achitării sumelor asigurate cuvenite acestora în cadrul asigurărilor de persoane. 2. Funcţia de control se manifestă atât în folosirea de către stat a asigurărilor ca mijloc de depistare a unor cauze generatoare de pagube în economie, cât şi în controlul ce se efectuează asupra modului de formare şi repartizare a fondurilor de asigurare. Îndeplinind funcţia de control, asigurările urmăresc modul de aşezare şi încasare a primelor de asigurare, întreţinerea bunurilor care fac obiectul asigurării, acordarea despăgubirilor şi a sumelor asigurate cu respectarea strictă a condiţiilor legale şi contractuale. Prin aplicarea acestei funcţii pot ieşi la iveală şi o serie de aspecte negative privind gospodărirea avutului public, depistându-se carenţe generatoare de pagube în economie. Importanţa asigurărilor este necesar să fie privită din punctul de vedere al destinaţiei concrete pe care o capătă fondul de asigurare constituit din primele încasate de la asiguraţi. Fondurile de asigurare sunt folosite, în primul rând, pentru acordarea de despăgubiri asiguraţilor în vederea acoperirii pagubelor produse de riscurile cuprinse în asigurare. Prin despăgubirile plătite populaţiei de către diferite societăţi de asigurare-reasigurare din ţara noastră, asigurările contribuie la păstrarea integrităţii proprietăţii personale a diferitelor categorii sociale. Este de remarcat faptul că, importanţa asigurărilor a crescut în condiţiile economiei de piaţă, ca urmare a faptului că s-a extins sfera asigurărilor şi asupra bunurilor aparţinând societăţilor comerciale cu capital de stat şi regiilor autonome, spre deosebire de perioada dinainte de 1 decembrie 1989, când bunurile

aparţinând fostelor întreprinderi de interes republican nu făceau obiectul asigurării.