Functiile Psihice [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

I..Сaracteristici generale ale psihicului Cuvântul psihic are origine greacă și localizează sufletul uman sau mintea sa ca totalitate intelectivă și afectivă.Psihicul definește personalitatea ca unitate comportamentală dotată cu percepție, intelectivitate și afectivitate.Caracteristica fundamentală a psihicului este conștiența, cel mai complex operant și greu de înțeles funcție. Conștiența este proprietatea subiectului de a se identifica modal pe sine ca entitate distinctă de ambient și a identifica toate identificările de sine. Prin conștiență omul se poate reprezenta si modela dinamic, intelectiv si afectiv, adica isi poate construi descrieri lingvistice de stare. Constienta asigura cuplajul permanent al omului cu realitatea, dar tot ea permite desprinderea subiectului de realitate si interactiunea transformanta a realitatii. o trasatura importanta a individualitatii constiente este intentionalitatea, definita ca autonomie comportamentala a subiectului, ca posibilitate a acestuia de a selecta, declansa, intretine si finaliza actiuni in orice ambient prin propriile resurse informationale si energetice. Constienta este atat cauza cat si suportul continuu al psihicului, ea multiplica indefinit subiectul prin propria reconstituire de sine, realizand interactia individului cu sine, cu realitatea, cu semenii sai.Psihicul genereaza personalitatea, aceasta fiind un ansamblu de caracteristici informaționale auto explicitante si auto controlante intentional, unitar conectate, orientate permanent catre definirea de stari scop proprii fiecarui subiect.Psihicul si insusirile lui a fost investigat cu milenii in urma si este cercetat cu diferite mijloace si strategii si in prezent, dar încă neînțeles functional pe deplin. Puține sînt noțiunele în difinirea cărora să se manifeste atîtea dispute,divergențe și confruntări ca în definirea noțiunii de psihic.Preocupări în această direcție pot fi consemnate din cele mai vechi timpurițde cînd omul a dobîndit conștință de sine și adevenit subiect epistemic și interogativ începînd să înțăleagă atît ce se petrece în jurul său cît și ce se întîmplă în sine însuși.În concepțiile filozofice elaborate de Democrit,Heraclit și Epicur psihicul este interpretat ca substanță activă a corpului,care îl pune pe acesta în mișcare și-l ghidează în lume Psihicul apare,exzistă și se manifestă ca o modalitate informațională specifică legată de un mecanizm specializat în recepționarea și procesarea semnalelor despre stările mediului extern și intern al organizmului.,sistemului nervos. Psihicul ne apare ca un continum pe care se delimitează și se individualizează un număr imens de gradații și trepte evolutive .Psihicul uman reprezintă segmentul superior al acestui continuu.Sub el se închide universul psihicului animal.Raportul dintre aceste două segmente a constituit un obiect de aprinse dispute in psihologie:o primă tendință absolutează într-atît deosebirile dintre psihicul uman și cel animal,încît se consideră două relații distincte și

neraportabile; cea de a doua tendință absolutizează asemănările ,deosebirile fiind declarate pur cantitative,neesențiale.În plan metodologic,prima tendință excludea orice transfer de date sau explicații de la psihicul animal la cel uman sau uman la cel animal.Cea de a doua permite un astfel de transfer in ambele sensuri;în comportamentul uman se invocă fără rezerve voința,intenția iubirea sau ura;iarin comportamentul uman se invocă la fel de direct și categoric instinctul,raționalul

impulsivitatea,inconștientul.Apariția

psihicului

uman

se

leagă

de

desprinderea din seria animală a unei noi ramuri evolutive,ramura lui homo sapiens și de constituirea unui nou mod de existență,cel sociocultural.Principalele elemente care asigură permisele indinspensabile ale realizării psihizmului uman sunt ceerul și poziția bipedă. Prima caracteristică difinitorie psihicului uman o constituie pregnatul său dinamism evolutiv.o a doua caracteristică ,difinitorieo constituie extraordinara lui complexitate,psihicul uman reprezintă cel maicomplex sistem dintre toate sistemele reale cunoscute nouăpînă acum.

II.Stadiile de dezvoltare a psihicului Sistemul psihic uman este un ansamblu de funcii și procese psihice senzoriale cognitive și reglatorii ce se află în interacțiune și activează simultan.Pentru a diviza functile psihice în

elementare

și

superioare

e

necesar



studiem

stadiile

de

dezvoltare

a

psihicului.A.N.Liontiev a

schițat o schemă a formării psihicului distingînd 4 mari

faze:a)stadiul

senzorial

psihicului

elementar;b)stadiul

psihicului

receptiv;stadiul

intelectului;stadiul psihicului conștient.Dezavantajul acestei clasificări este acela de a include prima etapă imensa majoritatea speciilor,fiindcă stadiul perceptiv începe abia o dată cu păsările și mamiferele. 

Stadiul psihicului senzorial elementar se caracteriează prin aceea că animalul reactionează în raport cu o proprietate din mediul ambient,,însușire caracteristică unui obiect sau fenomen importante pentru el.În stadiul senzorial psihicul activează prin funcții elementare senzoriale de cunoaștere.Datorită specializării functionale relativ

înguste

,ficare

analizator

nu

poate



reflecte

realitatea

decît

fragmentar,unilateral.Orice obiect concret posedă o multitudine de aspecte,însușiri și relații care nu pot fi surprinse toate de un singur analizator.Diversitatea analizatorului a fost impusă în cursul evoluției de necesitatea cuprinderei unei game mai întinse de însușiri pentru o mai bună adaptare la influențile externe și interne.



Stadiul psihicului perceptiv .După A.N.Leonov,se află în acest stadiu speciile care sesizează caracteristicile obiectelor în integritatea lor și nu doar aspecte senzoriale izolate.Aceasta se traduce în posibilitatea de a distinge un obiect vizat de condițiile în care se poate ajunge la el.Este o discriminare între obiect și condițiile ambiante .De exemplu,dacă într-un acvarium punem între un pește și hrană un paravan de sticlă ,acesta poate învăța să-l ocolească.Dacă după aceea scoatem paravanul, peștele nu observă schimbarea și continuă să efectueze un drum de ocol.Un mamifer pus într-o situație similară sesizează deosebirea și recurge la calea directă către aliment.O a doua caractiristică o constituie predominarea actelor

învățate la aceste

specii,instinctele avînd un rol mai puțin important.De aceea,activitatea lor e mult mai plastică,mai adaptată,ținînd cont de condițiile,situațiile concrete în care ea se desfășoară. 

, Stadiul intelectului,al gîndirii senzio-motorii îl găsim la maimuțele antropoide.El se caracterizează prin puținătatea încercărilor de a rezolva o problemă și apariția soluției dintr-o dată,pe neașteptate.Faptul a fost evidențiat prin experimentele cu cimpanzei realizate de W.Kohler într-unul din ele,maimuței i se oferă o banană dar în afara cuștiiși la o distanță la care ea nu o poate ajunge în cușcă se află însă și un băț.Cimpanzeul nu face multe încercări,renunță,se învîrte prin cușcă;deodată observă bățul,îl înșfăcă,trage banana către el și o consumă. Se observă și un al doilea aspect:caracterul bifazic al acțiunii.Maimuța apucă un băț său își clădește un postamen din lăzi și abia în al aldoilea moment își poate însuși fructul.



Stadiul psihicului conțștient e treapta superioară a evoluției specifică numai omului.În

legătură

cu

deosebirile

dintre

om

și

animal

există

și

o

ciontroversă.Unii,printrecare și H.Pieron,susțin că diferențele sunt de ordin pur cantitativ Alții printre care A.N.Leontiev,subliniază existwnța și a unor calitative;după H.Pieron cea mai categorică deosebire este aceea referitoare la volumul creerului.Înce privește senzațiile animalele sunt chiar superioare omului:vulturul are o acuitate vizuală mai bună.

III Nivelurile sistemice ale activitii psihicului.

a)Nivelul conștient reprezintă forma supremă de organizare psihică prin care se realizează integrarea subiectiv-activă a tuturor fenomenelor psihiceși care face posibilă raportarea continuă individului la mediu.Nivelul conștient se realizeazăprintr- o reflectare cu știință,adică o reflectare în care individuldispune de informații pe care le poate utiliza,discifra interpreta.La acest nivel psihicul îndeplinește un grup de funcții superioare:  Functia

informational-cognitivă

a

conștiinței

prin

vehicularea

imag-

inilor,ideilor,impresiilor. a)De prelucrare primară a informațiilor:senzații,percepții,reprezentări. b)De prelucrare secundară:gîndirea,memoria,imaginația.  .Funcția adoptiv-proiectiva e prin stabilirea și îndeplinirea scopului.  .Functia reglatoare prin planificarea activității:comunicare,limbaj,atenție,voință.  .Funcția creativă prin a crea cea ce e necesar,prin schimbarea relațiilor reflectate, prin adaptarea la necesitățile proprii.  Funcția stimulator-energizantă a)motivația b)afectivitatea  Functiaintegratoare-de formare a personalității  Functia integratoare reprezintă sfera proceselor psihice propriu-zisela care se adaugă totalitatea funcțiilor legate de starea de vigilență în raport cu propria persoană și cu realitatea extra corporală. b) Nivelul subconștient se situiază sub nivelul conștinței,este sediul acțiunilor automatizate și a unor stocuri de cunoaștere acumulate dar care au scăpat controlului conștient.Subconștientul are propriile lui mecanizme cu ajutorul cărora prelucrează și restructurează.La acest nivel participă:memoria potentială,ansamblul deprindeilor și operațiilor de care dispune subectul, montajeleperceptive sau intelectuale steriotipizate, care cîndva au fost conștiente,dar care în prezent se desfășoară în afara controlului conștient.Totodată subconștientul este sediul expresiilor emoționale de tip neuro vegetativ:paloarea,înroșirea feței,tremuratul vocii etc. C)Nivelul inconștient se află la polul opus nivelului conștient în zonele de profuzime aleS.P.U.inconștientul se concentrează asupra propriei ființe pe care o exprimă direct în ceea ce are ca porniri instinctuale:pulsiuni,stări afective,gînduri ascunse,fantasme etc. Funcțile incoștientului:

1) Energizare și dinamizare a întregii vieți psihice a individului . 2)Facilitează creația 3)Asigură unitatea eului După modelul localizator functiile psihicului sunt împărțite: -Precis și stabil localizate -Relativ și variabil localizate Ele includ în sine funcțiile senzoriale și motorii.În accepțiunea sa actuală,principiul relaționării impune următoarele idei esențiale: a)Psihicul este o funcție a creerului. b) Creerul produce psihic nu în structura sa celulară internă,ci numai dacă este pus în relație de comunicare cu surse de informație din afara sa,respective din mediul intern extern c).Leziuni sau dereglări în functionarea creerului provoacă inevitabil tulburări în sfera comportamentală. d)Nivelul dezvoltării psihice e condiționat de nivelul de organizare structural-funcțională a creerului.

IV.Funcțiile psihice primare și secundare Funcțiile și procesele psihice, deși se realizeazăși se susțin de procesele neurofiziologice,calitativ sunt ireductibile la acestea.În ansamblu există trei categorii de funcții: 

Funcții pur neurologice:motorii,senzoriale,de echilibru,decoordonare.



Funcții instrumental-simbolice:limaj,orientare,spațială,schemacorporală.



Funcțiiintegratoare:atenția,orientarea,memoria,dispozițiaafectivă,comportamentul.

Dacă realizăm o ierarhizare de organizare a celor trei tipuri de funcții putem spune că funcțiile neurologice fundamentale sunt funcții primare,funcțiile instrumental-simbolice sunt funcții secundare ,iar funcțiile de integrare sunt funcții tertiare.Psihologii consideră că aceste funcții apar treptat de la cele primare către cele tertriare o dată cu dezvoltarea psihicului.Astfel funcțiile primare se întîlnesc la toate vertebratele.La mamifere apare reflexul de orientare a atenției,un anumit tip de memorie elementară.La acestea se adaugă și conduita instinctuală de construire a

cuibului,de creștere a puilor,de alimentare,de reproducere.La om prin dezvoltarea apar funcțiile: a) gnozice b) praxice c)limbajul Aceste funcții au valori funcționale predominante.Funcțiile primare sunt funcții solide foarte bine organizate structural.Funcțiile secundare și cele tertiare apar mai tîrziu în evoluția SPU .Ele sunt mai complexe dar sunt mai puțin bine organizate.Prin experimente s-a demonstrat că primele care sunt afectate într-un proces patologic sunt funcțiile tertiare în special cele legate de conștiință.În cursul traumatismelor cerebrale datorită accidentelor sa constatat o dezintegrare a funcțiilor secundare și ulterior a celor primare.Acest fapt se explică prin aceea că funcțiile creerului derivă unele din altele prin diferențiere și specializare funcțională.. Principala funcție a sistemului nervos este cea de semnalizare,de simbolizare prin intermediul căreea se stabilesc legături de ordin semantic și pragmatic între evenimente,între sarcinile curente de reglare ale organizmului și proporrțional a creerului și a proprietăților diverșilor stimuli din mediul extern .Psihicul este expresia cea mai pură a acestei funcții.Esența lui rezidă înrelevarea conținuturilor informaționale și semnificațiilor semnalelor procesate la nivelul creerului. Criteriul obiectiv esențial pe baza căruia putem delimita evolutiv apariția informației de tip psihic este prezența funcției de semnalizare și a activității de explorare-investigatoare a mediului.Prin semnalizare înțelegem stabilirea de către organizm a unei legături cu sens și cu valoare adaptivă între stimulii primari.Elementele necesare supravețuirii nu sunt date de-a gata într-un .loc fix ,ci ele sunt dispersate în spațiu și animalele trebuie să le depiseze și să le identifice singur explorînd mereu mediul ambiant.Rezolvarea acestei sarcini ar fi imposibilă fără de funcția de semnalizare.

V.Funcțiile sistemului nervos central SPU constituie modul de structurizare a proceselor nervoase.Principalele părți ale sistemului nervos central sunt:a)Măduva spinării-conținecentrii reflector ne condiționate și este calea prin care trec fibrele sensitive ce duc la creer ca și acele motorii care coboară de la el ducînd la periferie comenzele sale. b)Mielencefalul cuprinde centrii vitali comandînd respirația,digestia,unelereflexe de apărare,bătăile inimii accelerîndu-le.Bătăile inimii mai sunt comandate de proprii centri nervoși.

c)Metencefalul(creerul posterior saucreerulmic)-reglează echilibru lcorpului tonusului muscular influințînd și realizarea precisă a mișcărilor fine. b)Mezencefalul (creerulmijlociu) constă în reglarea tonusului muscular și reglarea mișcărilor asigură reflexele legate de auzșicele implicate în mișcările ochilor. e)Diencefalul (se compune din talmosșihipotalamus) constituie un centru intermediar,o ultimă stadie a sesibilității înainte de a se proiecta pe cortex.Reglează funcția organelor interne. În planșeul trunchiului cerebraleste o formative reticulară care are funcția de stimulare,de activare a cortexului,declanșînd trezirea și starea de vigilență. f)Telencefalul (emisferelecerebrale) asigură activitatea psihicului conștient. Cele două emisferi sunt separate printr-o fisură longitudinală ce le împarte înpatru lobi principali:lobul frontal,lobul occipetal,lobul temporal și lobul parietal.Suprafața creerului e de culoare cenușie ce constă dintr un strat de neuroni numiți și cortex. În ansamblu cortexul îndeplinește patru funcții: a)Funcția senzitivă b)Funcția motorie c)Funcția psihică d)Funcția vegetativeă 1.Funcția senzitivă-fibrele aferente de la organelle senzoriale după ce trec în thalamus se proiectează în diferite porțiuni ale cortexului.Cele optice în lobu loccipetal, auditive în lobul temporali arcele din piele tactile, termice de durere în circumvoluțiunea centralposterioară. comandă mișcările involuntare farmînd centrul

2.Funcția motorie-centrii care

extrapiramida limplicînd cerebelul ș iganglionii bazali.Sistemul piramidal reglează mișcările ce se află în zona circumvoluțiunii central anterioare. 3.Funcția psihică e asigurată de neuronii de asociație aflați în zonele de protectie.Aceste zone

permit

formare

a

reflexelor

condiționate:memoria,percepția,

gindirea,imaginația.Centrii motori ai vorbirii se află în lobul frontal,cei care asigură înțelegerea cuvintelor in temporal ,iar înțelegerea scrisului într-o zonă parietală inferioară. 4.Funcția vegitativăestereglată de centriiaflațiînblocul frontal care influințează sistemul simpatico și parasimpatic, direct și indirect activitatea organelor interne.

Cu privire la funcțiile emisferelor cerebrale există o confruntare între două poziții:- antilocalizaționiștii -localizaționiștii Antilocalizaționiștii au susținut o asemenea poziție că funcțiile psihice nu se pot localiza ,învățarea nu depinde de zone precise,ci de ansamblul funcțiuniilor. Localizaționiștii susțin că fiecării amplitudini îi corespunde o porțiune precisă din cortex care se dezvoltă cînd aptitudinea e superioară.Efectuînd diverse experimente sa dovedit că se identifică zone precise de proiecție numai în cadrul senzațiilor isolate și nu la funcții de sinteză. Astăzi este tendința de a descrie activitatea creerului nu pe zone strict delimitate ci ținîndu-se cont de integritatea excitațiilor pe niveluri.Astfel se disting trei bloguri: 1)Blogul reglării tonusului scoarței cerebrale. E vorba de trezirea din somn,activizarea scoarței,atenția ,vigilența și procesul invers-adormirea.În această activitate sunt implicate diencefalul și sistemul limbic,formația reticulate 2)Blogul cu funcția de a primi,stoca și prelucra infaormația din mediul extern șiintern.Aici

contribuie

cea mai mare parte a emisferilor

mari-lobii

centrali

,occipetali,temporali și parietali.Pe lîngă zonele de proiecție senzorială găsim mari porțiuni cu funcții de integrare. 3)Blogul cu funcții de programare ,planificare a activității.E constituit de lobii frontali care permit confruntarea efectului acțiunilor cu intențiile și proiectele inițiale,reglarea eși controlul tuturor funcțiilor psihice.Leziunile lobilor frontali nu par a diminua capacitățile intelectuale,dar omul devine neajutorat. Psihicul uman poate fi emulat sau perturbat funcțional în diferite feluri prin diferiți factori cooperanti sau agresanți, reali sau sociali. Științele psihologiei și pshihiatriei se ocupă de procesele psihice, de mecanismele mentale obscure care pot personaliza, afectiviza si socializa, dar uneori și depersonaliza, sau rupe echilibrul unitar perceptual, intelectiv si afectiv, al personalitatii. Psihologia cercetează funcțiile psihice, încearcă sa le explice proveniența, mecanismele generative, acțiunile specifice și consecințele.

Psihiatria investighează diversitatea disfuncțiilor psihicului, analizează acele perturbări comportamentale de diferite feluri care degradează în diferite proporții și la diferite niveluri conștiența de sine. Psihicul pare a avea și puteri nefirești, greu de explicat în perspectiva științei actuale, numite proprietati sau puteri paranormale.Există oameni care par a putea acționa asupra realității, asupra diferitelor forme și mișcări numai prin acțiune mentala, prin concentrare intelectiva, care pare a putea schimba pozitiile, miscarile sau insusirile obiectelor. Psihicul este fundamentul personalității, este încă marea necunoscută care ne creează ca indivizi distincți, ne pune in contact unii cu altii si realizeaza socializarea, dar prin stari informationale încă neintelese procesual.

Planul 1.Caracteristici generale despre psihic 2.Stadiile de dezvoltare apsihicului 3.Nivelurile sistemice ale activității 4.Funcţii primare şi secundare 5.Plasarea funcțiilor psihi ce în sistemul nervos central

TEMA: «

Funcții psihice elementare și superioare la om»

UNIVERSITATEA DE STAT DE STUDII POLITICE ȘI ECONOMICE EUROPENE “CONSTANTIN STERE”

REFERAT Psihologia generală I Sem.I

A îndeplinit: Student: Bejan Ecaterina Bejan Sergiu gr.11

A verificat: Titular de curs: Svetlana Rusnac, doctor în psihologie, conferențiar universitar

Chișinău 2011