FEURAS Teste Teoria Economica [PDF]

Zitiervorschau

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA Catedra „Teorie economică şi Doctrine economice”

APLICAŢII la disciplina „Teorie economică (Micro- şi Macroeconomie)” (pentru lucrul independent al studenţilor)

Autor: prof.univ., dr.hab. E.Feuraş

Chişinău, 2007

Lucrarea a fost discutată şi aprobată la şedinţa catedrei „Teorie economică şi doctrine economice”, proces verbal nr.8 din 11 iunie 2007

1

CUPRINS : Introducere ...........................................................................................................................................

3

COMPARTIMENTUL MICROECONOMIE

Tema 1. OBIECTUL DE STUDIU ŞI METODOLOGIA TEORIEI MICROECONOMICE ...

4

Tema 2. SISTEME ECONOMICE ŞI CARACTERISTICILE ECONOMIEI DE PIAŢĂ ........

9

Tema 3. TEORIA COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI ..........................................

14

Tema 4. TEORIA COMPORTAMENTULUI PRODUCĂTORULUI .........................................

20

Tema 5. COSTUL DE PRODUCŢIE ŞI PROFITUL ......................................................................

28

Tema 6. CEREREA, OFERTA ŞI ECHILIBRUL PE PIAŢA BUNURILOR ..............................

34

Tema 7. CONCURENŢA ŞI STRUCTURILE DE PIAŢĂ ............................................................

43

Tema 8. PIAŢA FACTORILOR DE PRODUCŢIE ŞI VENITURILE FACTORIALE ..............

50

Tema 9. EŞECURILE PIEŢEI ŞI IMPLICAREA STATULUI ÎN ECONOMIE ........................

57

COMPARTIMENTUL MACROECONOMIE

Tema 10. OBIECTUL DE STUDIU AL MACROECONOMIEI ŞI FLUXURILE CIRCULARE DE BAZĂ ....................................................................................................

61

Tema 11. EVALUAREA INDICATORILOR MACROECONOMICI FUNDAMENTALI ........ 65 Tema 12. ECHILIBRUL MACROECONOMIC: MODELUL AD-AS ........................................

73

Tema 13. MODELUL KEYNESIAN AL ECHILIBRULUI MACROECONOMIC ....................

80

Tema 14. BUGETUL DE STAT ŞI POLITICA FISCALĂ .............................................................

86

Tema 15. PIAŢA MONETARĂ ŞI POLITICA MONETAR-CREDITARĂ ................................

94

Tema 16. INSTABILITATEA ECONOMICĂ ŞI FLUCTUAŢIILE CICLICE ...........................

103

Tema 17. ŞOMAJUL ŞI MĂSURI ANTI-ŞOMAJ ...........................................................................

107

Tema 18. INFLAŢIA ŞI MĂSURI ANTIINFLAŢIONISTE .........................................................

112

Tema 19. CREŞTEREA ECONOMICĂ ...........................................................................................

118

Tema 20. ASPECTELE MACROECONOMICE ALE ECONOMIEI DESCHISE .....................

122

Tema 21. REGLEMENTAREA DE STAT ŞI EŞECURILE EI .....................................................

128

LISTA ABREVIERILOR ..................................................................................................................

133

LISTA BIBLIOGRAFICĂ ................................................................................................................

135

2

INTRODUCERE Prezenta lucrare a fost gândită şi redactată ca un material complementar manualelor de Teorie economică (Microeconomie, Macroeconomie), urmărind atingerea a două obiective. În primul rând, s-a urmărit punerea la dispoziţia studenţilor şi a oricăror altor persoane, care iniţiază studii în teoria economică, a unor teste şi probleme moderne utile pentru fixarea conceptelor şi consolidarea cunoştinţelor dobândite la orele de curs sau prin studierea manualelor. În al doilea rând, s-a încercat prezentarea unei viziuni complementare a conceptelor teoretice printr-o abordare numerică şi analitică. Pe lângă faptul că este facilitată munca studentului, sperăm că această lucrare să fie utilă, totodată, şi pentru profesori, în desfăşurarea orelor de seminare sau lucrări practice. Conţinutul Aplicaţiilor este structurat în 21 de teme care corespund structurii standard a manualelor la Teorie economică (Microeconomie, Macroeconomie) nivel incipient. Fiecare din acestea cuprind: 1. Momente principale ce urmează a fi discutate. 2. Concepţii=cheie. 3. Teste=grilă. 4. Probleme. 5. Întrebări teoretice pentru discuţie şi reflexie. 6. Material analitic ce reflectă problemele cu care se confruntă economia Republicii Moldova. 7. Tematica referatelor. Prin exerciţiile, problemele şi analizele propuse se încearcă apropierea studentului şi a celor interesaţi de problemele practice de care se ocupă economiştii. Totodată, se încearcă îmbinarea eforturilor de instruire cu cele analitice, cultivând, simultan, spiritul de creativitate.

3

Tema 1. OBIECTUL DE STUDIU ŞI METODOLOGIA TEORIEI MICROECONOMICE Momentele principale ce urmează a fi discutate • • •

Obiectul de studiu al teoriei economice: nevoi, resurse, comportament raţional. Delimitarea nivelelor de cercetare teoretică. Conţinutul teoriei microeconomice. Evidenţierea metodelor generale şi specifice de cercetare, utilizate în cadrul teoriei microeconomice. Noţiuni – cheie Microeconomie Nevoi economice Nevoi nelimitate Resurse economice Raritatea resurselor Bunuri libere (noneconomice) Bunuri economice Bunuri de consum Bunuri de producţie Bunuri intermediare Bunuri finale Bunuri complementare Bunuri substituibile Bunuri private Bunuri publice Alegere raţională Legea creşterii costurilor alternative Comportament economic raţional Curba posibilităţilor de producţie Cost alternativ Analiză şi sinteză Inducţie şi deducţie Analiză cost-beneficiu Analiză funcţională Analiză marginală Abordare de echilibru Model economic Abordare pozitivă şi normativă

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

microeconomics economic needs unlimited wants economic resources scarce resources free goods economic goods consumer goods producer goods intermediate goods final goods complementary goods substitute goods private goods public goods rational choice law of increasing opportunity costs rational economic behaviour production possibility curve opportunity cost analysis and synthesis induction and deduction benefit-cost analysis functional analysis marginal analysis equilibrium approach economic model positive and normative approach

1. Ce studiază teoria economică ? Comentaţi afirmaţia: „Teoria economică ar fi fost inutilă, dacă toţi oamenii ar fi obţinut toate cele dorite în cantităţi nelimitate”. 2. Caracterizaţi nevoile umane: esenţa, tipurile, legităţile. Cât de argumentată economic este lozinca: „de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi”? 3. De ce oamenii primitivi sunt consideraţi, de unii, drept „cei mai fericiţi”? 4. Care din variantele de mai jos exprimă „nevoi”, „cerere”, „consum” ? a) utilizarea bunurilor şi serviciilor; b) dorinţa şi posibilitatea de a cumpăra bunuri şi servicii; c) necesitatea de bunuri şi servicii. 4

5. Marcaţi răspunsul pe care îl consideraţi corect pentru a defini resursele economice: a) resursele sunt ceea ce serveşte pentru consum; b) resursele sunt ceea ce se găseşte în natură şi este utilizat de către oameni; c) resursele sunt elemente naturale sau create de om, care pot fi utilizate în activitatea economică. Analizaţi resursele economice implicate în producerea unor bunuri concrete. 6. În ştiinţa economică resursele sunt considerate limitate, deoarece: a) scad continuu; b) se modifică mai încet decât nevoile; c) nu sunt reutilizate; d) nu sunt utilizate cu eficienţă maximă. Deosebesc raritatea relativă şi raritatea absolută a resurselor economice. Pentru R.Moldova este caracteristică raritatea relativă sau raritatea absolută a resurselor ? Argumentaţi răspunsul. 7. Caracterul relativ limitat al resurselor economice: a) este o permanenţă a existenţei umane; b) va fi depăşit pe măsura dezvoltării societăţii; c) reprezintă o situaţie caracteristică doar ţărilor cu condiţii naturale defavorabile; d) se manifestă în condiţii de criză economică. 8. Ce reprezintă bunurile? Delimitaţi bunurile economice de cele noneconomice (libere): a) bunuri la care cererea depăşeşte oferta lor; b) bunuri a căror producere este reglementată de către stat; c) bunuri a căror ofertă, chiar şi la preţ nul, depăşeşte cererea la ele; d) bunuri a căror producere nu întâmpină niciun fel de restricţii. 9. Delimitaţi care din bunuri sunt economice şi care – noneconomice: a) petrolul şi gazele naturale; b) aerul; c) serviciile de turism; d) lumina solară; e) lumina electrică. Poate fi unul şi acelaşi bun „liber” în unele condiţii şi „economic” în altele? Exemplificaţi. 10. Explicaţi următoarele tipuri de bunuri, aducând exemple corespunzătoare: • bunuri materiale şi nemateriale; • bunuri de consum şi de producţie; • bunuri intermediare şi finale; • bunuri complementare şi substituibile; • bunuri private şi publice. 11. Curba posibilităţilor de producţie ilustrează: a) ce bunuri sunt cel mai raţional de produs cu resurse relativ limitate; b) variantele alternative de producere a două bunuri în condiţiile utilizării depline a tuturor resurselor economice; c) tehnologiile necesare a fi utilizate în producerea a două bunuri.

5

12. Analizaţi curba posibilităţilor de producţie. Ce conţinut economic posedă: • punctele A, B, C, D Y • deplasarea de la A spre B, de la B spre C, ● D bunuri A de la C spre A investiţionale

C

B X bunuri de consum

13. Dacă se operează pe un punct al curbei posibilităţilor de producţie, atunci, pentru a spori producţia unui bun, producţia celuilalt bun trebuie: a) menţinută la nivelul existent; b) sporită; c) redusă. 14. Costul alternativ este costul determinat de: a) organele de statistică; b) guvern; c) cea mai bună variantă la care trebuie să renunţăm pentru a obţine sau produce bunul dat. 15. Pentru student costul alternativ al instruirii la ASEM îl reprezintă: a) bursa primită; b) câştigul maximal care poate fi obţinut, dacă este întrerupt procesul de instruire; c) cheltuielile părinţilor pentru întreţinerea studentului. 16. Calculaţi costurile alternative şi explicaţi evoluţia lor: Alternative

Biciclete

Maşini de spălat

A B C D E

100 90 75 55 0

0 10 20 30 40

Cost alternativ al unei maşini de spălat

Trasaţi graficul curbei posibilităţilor de producţie şi explicaţi configuraţia pantei ei. 17. Reprezentaţi curba posibilităţilor de producţie: Y = 50, X = 10. Ce se va întâmpla cu ea, dacă: a) progresul ştiinţifico-tehnic permite majorarea producerii bunurilor Y până la 60 un., celelalte condiţii rămânând neschimbate; b) utilizarea unor resurse suplimentare permite majorarea producerii bunului X până la 20 un; c) aceste procese se produc simultan. 18. Metodologia ştiinţei semnifică : a) totalitatea datelor faptologice; b) totalitatea viziunilor economice ale cercetătorului; c) totalitatea metodelor şi procedeelor de cercetare. 6

19. Unul din tipurile de analiză, utilizate în microeconomie, este analiza funcţională. Pornind de la raţiune şi experienţa cotidiană, determinaţi ce dependenţă funcţională există între următoarele variabile – directă sau indirectă? • preţul bunului şi mărimea cererii la el _____________ • mărimea venitului şi mărimea consumului _____________ • mărimea dobânzii bancare şi cererea de credite ____________ Încercaţi să reprezentaţi aceste dependenţe în formă grafică. Ce semnifică principiul „caeteris paribus”? 20. În care din situaţii este prezentă analiza marginală ? a. În 2005, limita de export a energiei electrice moldoveneşti în ţările din sud-estul Europei a fost de 1,2 mii MBt anual; b. Limita minimală de supravieţuire în R.Moldova este, actualmente, apreciată la circa 700 lei persoană / lunar; c. Al patrulea costum va fi utilizat doar în scopuri festive; d. A doua mie de dolari / euro este raţional de plasat în altă bancă decât prima. 21. Termenul „model economic” semnifică: a) descrierea deplină şi minuţioasă a proceselor economice; b) descrierea simplificată a proceselor economice şi a interlegăturilor dintre ele; c) orice descriere a proceselor economice. Care sunt avantajele şi dezavantajele modelării economice ? 22. Analiza poate fi efectuată la diferite nivele. Determinaţi care din raţionamente se referă la micronivel, care – la macronivel şi care – la mondonivel ? a. Pentru a reduce către anul 2015 nivelul sărăciei în lume de 2 ori, statele dezvoltate trebuie să acorde ţărilor subdezvoltate un ajutor anual echivalent cu 0,5% din PNB; b. Seceta a provocat în regiunile sudice ale Moldovei o scădere a recoltei de grâne; c. Reducerea cotelor impozitare pe venit stimulează activitatea economică; d. În vederea stimulării exportului bunurilor autohtone, fabrica „Viorica” a obţinut reducerea cotelor impozitare; e. În anul 2004, R.Moldova a fost unica ţară din Europa care a avut balanţă comercială activă cu Rusia (130 mln.dol.). 23. Indicaţi deosebirile dintre afirmaţiile pozitive şi cele normative. Delimitaţi-le în situaţiile de mai jos: a. Pentru reducerea sărăciei în ţările subdezvoltate, experţii recomandă orientarea investiţiilor în sectorul de învăţământ, ocrotire a sănătăţii, dezvoltare agrară, renovarea fondului locativ, construcţia drumurilor; b. Creşterea preţurilor în R.Moldova este determinată de majorarea tarifelor la resursele energetice şi telecomunicaţii; c. Republica Moldova este ţara europeană cu cele mai mici investiţii per capita; d. Pentru majorarea afluxului de investiţii străine se cere ameliorarea climatului investiţional. 24. Comentaţi următoarea afirmaţie: „Teoria economică se bazează pe premisa că comportamentul uman este predictibil. În realitate, însă, oamenii reacţionează la schimbările mediului economic în mod foarte diferit, individual. Ca urmare, prognozele economiştilor ce ţin de comportamentul uman vor fi greşite, din care motiv este inutilă pierderea timpului pentru studierea cursului de „Teorie economică”.”

7

25. Informaţie utilă. J.M.Keynes menţiona: „Ideile, juste sau false, ale filosofilor economiei sau politicii sunt mult mai importante decât se crede în general. Să recunoaştem, lumea este condusă exclusiv de aceştia. Oamenii de acţiune, care se cred total eliberaţi de influenţele doctrinare sunt, de cele mai multe ori, sclavii unui economist din trecut”. De ce se contrazic economiştii ? Există mai multe motive. În primul rând, diferiţi economişti utilizează diverse puncte de reper ( de exemplu, inflaţia a crescut în comparaţie cu anul trecut, dar a scăzut în comparaţie cu anii 70) şi diferite modele economice. În al doilea rând, economiştii nu reuşesc să clarifice dacă se referă la consecinţele pe termen scurt sau la cele pe termen lung ( de exemplu, reducerea impozitelor va stimula pe termen scurt consumul şi pe termen lung investiţiile). În al treilea rând, diferiţi economişti pot aplica metode de calcul diferite ale aceloraşi indicatori şi pot utiliza date diferite, ce caracterizează aceleaşi fenomene, ce vor genera previziuni diferite. În al patrulea rând, economiştii au atitudini diferite faţă de permanentele modificări în comportamentul agenţilor economici: unii le acceptă, revizuinduşi ideile, racordându-le la realităţile schimbate, alţii le neagă, apreciind ideile personale ca adevăruri absolute. Dar mai există şi un al cincilea motiv al dezacordului – cererea de dispută în societate. Când mass-media se interesează de o problemă, ea doreşte să reflecte viziuni diferite asupra ei. Publicul nu va cunoaşte că, într-un caz, reporterul ar fi putut să aleagă din duzini de economişti pe cei care să reprezinte o parte, în timp ce, în celălalt caz, a trebuit să piardă trei zile pentru a găsi pe cineva care să dorească să adopte acea atitudine particulară pe care toţi economiştii contactaţi o considerau greşită. În dorinţa sa de a arăta ambele părţi ale cazului, mass-media va prezenta publicului aparenţa unor profesionişti cu opinii divergente. Titluri de referate: ¾ ¾ ¾ ¾ ¾

Economia ca sistem al relaţiilor economice. Homo economicus şi comportamentul economic raţional: scopuri şi limite. Obiectul de studiu al teoriei economice în viziunea diferitelor şcoli de gândire economică. Corelaţia noţiunilor: principii, legităţi şi legi economice. Funcţia practică a teoriei economice: experimentul economic şi reformele economice.

8

Tema 2. SISTEME ECONOMICE ŞI CARACTERISTICILE ECONOMIEI DE PIAŢĂ Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • • •

Esenţa şi structura sistemului economic, coordonarea alegerii economice. Tipurile şi caracteristicile sistemelor economice ideale. Diversitatea modelelor contemporane ale sistemului economic real. Caracteristicile fundamentale ale pieţei şi economiei de piaţă. Instituţiile şi infrastructura economiei de piaţă. Noţiuni – cheie Sistem economic Coordonare Sistem economic tradiţional (economie naturală) Sistem economic centralizat (economie administrativă) Sistem economic descentralizat (economie de piaţă) Economie mixtă Piaţă Libertate economică Concurenţă Eficienţă economică Infrastructura pieţei Costuri de tranzacţie Instituţii Proprietate privată Proprietate publică Drepturi de proprietate Specificarea drepturilor de proprietate

– – – – – – – – – – – – – – – – –

economic system co-ordination traditional economic system (natural economy) centralized economic system (administrative economy) descentralized economic system (market economy) mixed economy market economic freedom competition economic efficiency market infrastructure transaction costs institutions private ownership state ownership property rights specification property rights

1. Care din următoarele definiţii corespunde categoriei „sistem economic” : a) ansamblu de sectoare economice (primar, secundar, terţiar, cuaternar); b) modalitate specifică de coordonare a comportamentului economic în cadrul activităţii economice; c) modalitate de combinare a resurselor economice în vederea producerii bunurilor economice. 2. Numiţi sistemele economice pe care le consemnează teoria economică. La care din ele se referă desenele de mai jos ? Sunt ele modele „reale” sau „ideale” ? A

B

A

B

A

B

C

D

C

D

C

D

9

3. Pentru a caracteriza sistemele economice completaţi şi comentaţi tabelul: Criteriile sistemului economic

Sistemul economic tradiţional

Sistemul economic centralizat

Sistemul economic descentralizat

Subiectul luării deciziilor Elementul care orientează luarea deciziilor Gradul de implicare a statului în luarea deciziilor (înalt, redus) 4. Informaţie utilă. Cel mai vechi sistem economic centralizat este considerat a fi cel din Egiptul antic. Aici lipsea proprietatea privată, toate pământurile şi avuţiile aparţinând faraonului – întruchipare a statului şi a interesului comun. Faraonul putea transmite în folosinţă temporară membrilor familiei sale, prietenilor, demnitarilor şi altor persoane anumite porţiuni din avuţie. El stăpânea toate aspectele vieţii sociale: era comandantul suprem al oastei, stabilea impozite, taxe şi contribuţii, dirija procesul de construcţie a piramidelor şi a sistemelor de irigare, reprezenta ţara în relaţiile cu exteriorul. Sub conducerea lui se efectuau alocarea şi realocarea resurselor materiale şi umane între diferite activităţi, stocarea surplusurilor de alimente în anii de belşug şi repartizarea lor în anii neroditori. Populaţia egipteană purta o responsabilitate solidară în vederea plătirii impozitelor şi îndeplinirii lucrărilor prevăzute a fi efectuate. O armată întreagă de funcţionari (administraţia faraonului) ţineau o evidenţă strictă şi exercitau un control riguros ale tuturor bunurilor acumulate şi ale resurselor distribuite, redirecţionându-le din teritoriu spre centru, din centru spre teritorii sau între teritorii. Cel mai vechi sistem economic descentralizat este considerat a fi cel din Mesopotamia antică, unde nu doar regele, ci şi slujitorii cultelor, militarii, populaţia liberă erau posesori de proprietate mobiliară şi imobiliară. Graţie acestui fapt au apărut clasele – latifundiarii bogaţi, comercianţii, ţărănimea liberă, lucrătorii angajaţi. Între aceste clase, existau intense relaţii de schimb, ce o confirmă multitudinea documentelor ajunse până în zilele noastre – acte de cumpărare-vânzare a bunurilor şi robilor, de cumpărare-vânzare sau arendare a loturilor de pământ, de acordare cu împrumut a banilor contra unor dobânzi. Actele menţionate erau considerate într-atât de importante, încât trebuiau înregistrate obligatoriu de către un funcţionar public, garantate de 1-2 persoane şi urmate de jurăminte de executare exactă a angajamentelor asumate. 5. Sistemul tradiţional mai este, actualmente, prezent, sau a devenit un rudiment istoric ? 6. Ce ţară din lume este considerată, actualmente, „ţară cu două sisteme economice? 7. Ce tip de sistem economic este caracteristic, actualmente, Republicii Moldova ?

10

8. Diversitatea condiţiilor economice, politice şi psiho-culturale determină existenţa mai multor modele ale economiei mixte. Caracterizaţi câteva din ele. Completaţi tabelul: Criterii

?

Obiectivele programelor elaborate de stat Principiile reglementării de stat

protecţia drepturilor cetăţenilor

Ponderea sectorului public Cele mai tipice state

se apropie de 1/3

programarea pe termen lung

? crearea condiţiilor pentru dezvoltarea antreprenoriatului aplicarea, preponderentă, a unor măsuri cu caracter tactic alcătuieşte 1/10

? protecţia intereselor marelui business determinarea priorităţilor de bază nesemnificativă

9. Economia de piaţă a apărut simultan cu apariţia pieţei ? 10. Piaţa reprezintă un element fundamental al economiei de piaţă. Care din afirmaţiile cu privire la piaţă le consideraţi corecte ? a. Pe piaţă, într-o tranzacţie, orice agent economic participant la schimb este atât vânzător, cât şi cumpărător; b. Pe piaţă, într-o tranzacţie, un agent economic poate fi numai cumpărător sau numai vânzător; c. Pe piaţă, cumpărătorul este purtătorul ofertei de bunuri economice, iar vânzătorul – purtătorul cererii de bunuri; d. Piaţa reprezintă un spaţiu economic, unde se întâlnesc persoane fizice şi juridice care fac schimb de bunuri; e. Pe piaţă, nici o tranzacţie nu este posibilă fără ca vânzătorul sau cumpărătorul să-şi fi înşelat partenerul; f. În procesul participării la tranzacţiile de piaţă, fiecare agent economic urmăreşte soluţionarea propriilor scopuri. 11. Trăsătură fundamentală a pieţelor concurenţiale constă în: a) eliminarea completă a planificării; b) alocarea eficientă a resurselor economice; c) oferirea unei distribuţii echitabile a veniturilor. 12. Nu reprezintă o trăsătură a economiei de piaţă: a) pluralismul formelor de proprietate, în cadrul cărora ponderea principală o reprezintă proprietatea publică; b) baza activităţii economice o reprezintă interesul personal al agenţilor economici şi raporturile de piaţă bilaterale; c) statul democratic, care veghează la respectarea regulilor pieţei, completând şi corectând mecanismul său prin pârghii economico-financiare. 13. Una din caracteristicile economiei de piaţă este incertitudinea şi riscul. De ce apar ele ? 14. Grupaţi pieţele menţionate mai jos în funcţie de următoarele criterii: obiectul tranzacţionat, grupa marfară, poziţia geografică, gradul de legalitate. Piaţă neagră, piaţă mondială, piaţa bunurilor alimentare, piaţa muncii, piaţa hârtiilor de valoare, piaţa legală, piaţa materiilor prime agricole, piaţa locală, piaţa bunurilor de consum, piaţa informaţională.

11

15. Delimitaţi piaţa cumpărătorului, piaţa vânzătorului şi piaţa intermediarilor comerciali: a) totalitatea indivizilor care cumpără bunuri pentru a le revinde sau a le da în arendă altor consumatori; b) situaţia când oferta de bunuri depăşeşte cererea la ele ; c) situaţia când cererea de bunuri depăşeşte oferta lor. 16. Pe care din pieţe (de consum, a resurselor economice sau a activelor financiare) acţionează Rotaru şi Cojocaru şi în ce calitate (vânzători, cumpărători, creditori, debitori)? • •

Rotaru obţine venituri din munca salarială. O parte din salariu este cheltuită pentru cumpărarea bunurilor de consum şi serviciilor, partea rămasă fiind economisită şi transformată în cont bancar. Cojocaru este întreprinzător, veniturile sale formându-se din activitatea antreprenorială. El consumă şi economiseşte, asemenea lui Rotaru, însă mai angajează şi salariaţi, investeşte şi cumpără bunuri intermediare necesare funcţionării întreprinderii sale de încălţăminte. Pentru a-şi finanţa investiţiile, el este nevoit să recurgă la împrumuturi.

17. Prin ce diferă noţiunea „structura pieţei” de „infrastructura pieţei”? Exemplificaţi elementele infrastructurale ale pieţei. 18. Ce reprezintă costurile de tranzacţie? Care din cheltuielile enumerate mai jos sunt părţi componente ale costurilor de tranzacţie ? a) cheltuielile de salarizare a lucrătorilor întreprinderii; b) cheltuielile de arendare a încăperii necesare procesului de producţie; c) cheltuielile de colectare a informaţiei privind starea financiară a contragentului cu care se încheie contractul; d) cheltuielile legate de remunerarea serviciilor notarului care a vizat contractul încheiat; e) cheltuielile legate de cumpărarea materiilor prime şi a combustibililor. 19. Ce cheltuieli de tranzacţie suportaţi în cazul închirierii unui apartament ? organizării unei activităţi ?

al

20. Ce reprezintă instituţiile şi cum se clasifică ele ? 21. Aduceţi exemple de câteva instituţii formale care reflectă regulile dreptului de proprietate, ale iniţierii şi încetării activităţii economice, susţinerii concurenţei, finanţării bugetare. 22. Ce instituţie formală ghidează viaţa studentului ASEM ? Pe ce norme informale ar trebui, în opinia Dvs, să se bazeze relaţiile din interiorul grupei studenţeşti ? 23. Una din instituţiile economice principale este instituţia proprietăţii. Delimitaţi sensul economic şi cel juridic al proprietăţii: a. b. c. d.

Proprietatea indică raportul subiectului faţă de bunuri şi resurse; Proprietatea este însuşi bunul utilizat; Proprietatea este o categorie cu conţinut istoric care, pe parcurs, va dispare; Proprietatea este relaţia dintre subiecţi cu privire la obiecte.

24. Care sunt clasificările proprietăţii după obiecte şi după subiecţi ? Pot fi considerate ca subiect distinct al proprietăţii generaţiile viitoare ?

12

25. Proprietatea poate fi divizată în diverse împuterniciri parţiale – drepturi de proprietate. Care sunt ele (după clasificarea lui Onore) ? 26. Discutaţi importanţa economică a protecţiei, divizării şi definirii exacte a drepturilor de proprietate. Titluri de referate: ¾ ¾ ¾ ¾

Multitudinea tipurilor de clasificare a sistemelor economice. Modelele economiei mixte. Procesul istoric de formare şi dezvoltare a pieţei. Condiţiile de funcţionare a economiei de piaţă: „reguli de joc”, proprietate privată, concurenţă. ¾ Elementele infrastructurale ale pieţei şi rolul lor economic. ¾ Avantajele şi dezavantajele diferitelor forme de proprietate.

13

Tema 3. TEORIA COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • •

Teoria cardinală a utilităţii şi echilibrul consumatorului. Legile I şi II ale lui Gossen. Teoria ordinală a utilităţii. Preferinţele consumatorului şi curbele de indiferenţă. Linia bugetului şi modificările ei. Echilibrul consumatorului pe termen scurt şi lung. Noţiuni – cheie Utilitatea Teoria cardinală a utilităţii Utilitatea totală Utilitatea marginală Legea utilităţii marginale descrescânde Principiul maximizării utilităţii Echilibrul consumatorului Teoria ordinală a utilităţii Combinaţia de consum Axioma ierarhizării Axioma tranzitivităţii Axioma nonsaţietăţii Curba de indiferenţă Rata marginală de substituţie Linia bugetului Curba „venit-consum” Curba „preţ-consum”

– – – – – – – – – – – – – – – – –

utility cardinal utility theory total utility marginal utility law of diminishing marginal utility utility maximizing rule consumer equilibrium ordinal utility theory consumption bundle axiom of comparison axiom of transitivity axiom of nonsatisfaction indifference curve marginal rate of subsituition budget line income-consumption curve price-consumption curve

1. Teoria consumatorului raţional susţine că: a) consumatorul face doar ceea ce i se indică; b) consumatorul urmăreşte satisfacerea atât a intereselor sale, cât şi a celor ale societăţii; c) consumatorul compară totalitatea variantelor de alegere şi se opreşte la cea cu costuri mai mici; d) posedând un venit limitat, consumatorul tinde spre maximizarea utilităţii totale. 2. Utilitatea marginală reprezintă: a) nivelul maximal de utilitate pe care îl obţine consumatorul; b) utilitatea obţinută de consumator prin consumul unei unităţi suplimentare din bun; c) utilitatea maximală care poate fi obţinută prin consumul volumului dat de bun; d) utilitatea maximală care poate fi obţinută prin cheltuirea unei sume de bani. 3. Utilitatea totală denotă că: a) nivelul de utilitate obţinut prin consumul volumului dat de bun; b) nivelul de utilitate care nu poate fi depăşit din cauza venitului limitat; c) nivelul de utilitate care are tendinţă să crească până la infinit. 4. Calculaţi utilitatea marginală. Cantitatea consumată (Q) 1 2 3 4

Utilitatea totală (Ut) 85 150 200 240

Utilitatea marginală (Um)

14

5 6 7 8

270 290 300 300

Poate, oare, utilitatea marginală să aibă expresie negativă? 5. Completaţi tabelul. Ce tendinţă observaţi ? Cantitatea consumată (Q) 1 2 3 4 5 6 7 8

Utilitatea totală (TU) 2700

Utilitatea marginală (MU) 750 700

4800 5300 300 200 5900

6. Legea utilităţii marginale descrescânde susţine că: a) pentru indivizi toate bunurile au utilitate diferită, din care motiv ele pot fi aranjate în ordinea descreşterii acestor utilităţi; b) iniţial, se cer a fi consumate cele mai importante bunuri pentru individ, apoi toate celelalte; c) utilitatea obţinută din consumul porţiunii ulterioare a bunului este mai mică decât utilitatea porţiunii anterioare; d) poate fi calculată doar utilitatea totală, nu şi cea marginală. 7. Care variantă de date referitoare la utilitatea totală ilustrează legea utilităţii marginale descrescânde? a) 200 300 400 500 b) 200 450 750 1100 c) 200 400 1600 9600 d) 200 250 270 280 e) 200 350 450 600 8. Situaţie de caz. Pentru vopsitul casei sunt necesare 50 de cutii de vopsea. Aveţi, însă, numai 49 de cutii. Se poate afirma că cea de-a 50-a cutie, fără de care casa va rămâne nevopsită, posedă pentru Dvs utilitatea cea mai mare, şi că această situaţie infirmă legea utilităţii marginale descrescânde? 9. Ce dinamică manifestă utilitatea marginală în cazul consumului bunurilor spirituale ? 10. Pentru a fi în situaţie de echilibru, consumatorul trebuie: a) să nu cumpere bunuri de proastă calitate; b) să echilibreze utilităţile marginale ale bunurilor cumpărate; c) să echilibreze utilitatea marginală ponderată la preţ. 11. Determinaţi: Dacă MUx semnifică utilitatea marginală a pâinii, iar MUy – utilitatea marginală a laptelui, Px – preţul pâinii, iar Py – preţul laptelui, pentru un consumator raţional situaţia de echilibru va corespunde următoarei egalităţi: a) MUx = MUy ; b) MUx / MUy = Px / Py ; c) Px = Py ; d) MUx / MUy = Py / Px . 15

12. Problemă. În tabel, sunt prezentate date cu privire la utilitatea marginală a două bunuri: Volumul consumat, kg 1 2 3

Bomboane 60 40 20

Peşte 150 120 90

Preţul 1 kg de bomboane este de 80 u.m., a 1kg de peşte – 160 u.m., bugetul consumatorului 400 u.m.. Determinaţi volumul optimal al bunurilor consumate. 13. Problemă. Individul citeşte reviste şi ascultă muzică înscrisă pe casete. În tabel, este reflectată utilitatea pe care o obţine de la consumul acestor bunuri. Preţul unui ziar alcătuieşte 1,5 u.m., preţul casetei – 7,5 u.m.. Individul obişnuieşte să consume 2 casete şi 10 ziare. Volumul consumat 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

TU 60 111 156 196 232 265 295 322 347 371

Reviste MU

MU/p

Casete MU

TU 360 630 810 945 1050 1140 1215 1275 1320 1350

MU/p

Să se calculeze: a) câţi bani cheltuieşte individul pe ziare şi casete; b) ce utilitate totală obţine din consumul acestui volum de ziare şi casete; c) care este utilitatea marginală obţinută din consumul ziarelor şi casetelor; d) ce utilitate va obţine individul, dacă tot bugetul va fi cheltuit pe casete; e) raportul Um/preţ pentru fiecare bun; f) care combinaţie din cele două bunuri va aduce o utilitate totală maximală? 14. Conceptul cardinalist al utilităţii, spre deosebire de cel ordinalist: a) presupune posibilitatea determinării cantitative a mărimii utilităţii; b) nu necesită măsurarea mărimii utilităţii; c) nu necesită compararea utilităţii diverselor bunuri. 15. Care este specificul conceptului ordinalist? Care sunt axiomele pe care se bazează el? 16. Problemă. Se solicită unui consumator să-şi exprime propriile preferinţe faţă de un şir de combinaţii de bunuri de consum: A ~ C ~ L; S f E; K ~ S; I f L; D ~ K ~ N; F ~ G ~ M; G ~ H ~ I; B ~ O ~ R; E ~ O ~ T; O f H; J ~ L~ P; R f M. 1. Să se determine grupurile de combinaţii care formează o curbă de indiferenţă (vor fi 4 curbe). 2. Să se stabilească ordinea care există între curbele astfel determinate. 3. În baza datelor privitoare la cantităţile de bunuri, trasaţi curbele de indiferenţă. Combinaţia A B C D E F G

Cantităţi X 2 4 3 6 5 3 3

Combinaţia Y 8 11 5 10 8 9 7

K L M N O P R

Cantităţi X 7 8 12 9 7 11 9

Y 8 2 2 7 6 1 5

16

H I J

5 7 5

4 3 3

S T

12 12

6 4

17. Curba de indiferenţă semnifică: a) consum egal a două bunuri; b) utilitate egală din consumul a două combinaţii de bunuri; d) venit egal al consumatorului; e) preţuri egale ale bunurilor consumate. 18. Analizaţi graficul propus: Este posibil ca curbele de indiferenţă să se intersecteze, cum este arătat în grafic ? Pe care din axiome se va baza argumentarea Dvs. ? Y B D

A

E

C X

19. Care sunt formele atipice ale curbelor de indiferenţă? Reprezentaţi curbele de indiferenţă pentru următoarele combinaţii de bunuri: a) mere roşii şi galbene; b) ghete şi şireturi; c) cartofi şi ciocolată, dacă consumatorul este bolnav de diabet; d) castraveţi muraţi şi lapte. 20. Problemă. În tabel, sunt reflectate 3 curbe de indiferenţă a două bunuri cu diferite nivele de utilitate. Curba 1 (U1) Y X 2 40 4 34 8 26 12 21 17 16 22 12 29 9 34 7 40 5 45 4

Curba 2 (U2) Y X 10 40 12 35 14 30 17 25 20 20 25 16 30 14 37 12 43 10 50 8

Curba 3 (U3) Y X 12 45 14 40 16 35 18 30 21 25 27 20 33 17 38 15 44 13 50 12

a) Care curbă de indiferenţă reflectă cel mai înalt nivel de utilitate? b) Care curbă reflectă cel mai redus nivel de utilitate? c) Analizaţi combinaţiile de bunuri şi indicaţi pe ce curbă U de indiferenţă se află: • 50 y şi 8 x • 45 y şi 4 x • 12 y şi 45 x • 25 y şi 16 x • 21 y şi 11 x d) Informaţia posedată poate fi utilizată pentru găsirea punctului optimal al consumatorului?

17

21. Rata marginală de substituţie a bunului A cu bunul B semnifică: a) câte unităţi din bunul A cumpără consumatorul în cazul reducerii preţului bunului B cu 1 u.m.; b) câte unităţi din bunul B cumpără consumatorul în cazul creşterii venitului său, consumul bunului A rămânând constant; c) la câte unităţi din bunul A consumatorul este gata să renunţe în schimbul obţinerii unei unităţi suplimentare din bunul B, utilitatea totală rămânând constantă; d) cum se va modifica utilitatea marginală, dacă consumul bunurilor A şi B creşte cu 1 unitate. 22. Problemă: Combinaţiile din două bunuri, reprezentate în tabel, asigură consumatorului o utilitate U = 2. Trasaţi curba de indiferenţă şi calculaţi rata de substituire a bunurilor între X = 9 şi X = 12. X Y

3 9

6 5

9 2

12 1

23. Care este conţinutul economic al liniei bugetului? Ce factori au putut genera deplasarea ei în graficele de mai jos? y

y

y

x a)

y

x b)

x c)

x d)

24. Problemă. Consumatorul dispune de un venit de 8 u.m. Preţul bunului A este de 1 u.m., preţul bunului B – 0,5 u.m. Care din următoarele combinaţii se află pe linia bugetului ? a) 8 X + 1 Y ; b) 7 X + 1 Y ; c) 6 X + 6 Y ; d) 5 X + 6 Y ; e) 4 X + 4 Y . 25. Problemă. Consumatorul dispune de un venit de 80 u.m., cheltuindu-l pentru cumpărarea a două bunuri: bunul X la preţul 5 u.m. şi bunul Y la preţul 4 u.m.. Care combinaţie, din cele indicate, este inaccesibilă ? a) X = 16, Y =0 ; b) X = 11, Y = 9 ; c) X = 8, Y = 10 ; d) X = 8, Y = 8 . 26. Punctele la intersecţia liniei bugetului cu axele coordonatelor reflectă că: a) consumatorul nu-şi cheltuieşte tot venitul; b) consumatorul îşi cheltuieşte tot venitul doar pentru un bun; c) consumatorul nu cheltuieşte absolut nimic. 27. Majorarea venitului consumatorului grafic se reflectă în: a) modificarea pantei dreptei bugetului; b) deplasarea paralelă a liniei bugetului la dreapta; c) deplasarea paralelă a liniei bugetului la stânga. 18

28. Modificarea preţului unuia din bunuri, caeteris paribus, va determina: a) deplasarea paralelă a liniei bugetului; b) modificarea pantei liniei bugetului; c) nu va modifica linia bugetului. 29. Calculaţi şi arătaţi grafic linia bugetului şi modificările ei pentru următoarele condiţii: a) Venitul = 200 u.m. Px = 50 u.m. Py = 50 u.m. b) Venitul = 200 u.m. Px = 50 u.m. Py = 100 u.m. c) Venitul = 200 u.m. Px = 100 u.m. Py = 50 u.m. d) Venitul = 300 u.m. Px = 50 u.m. Py = 50 u.m. Ce concluzii pot fi formulate? 30. Problemă. În baza liniei bugetului, calculaţi: a) venitul consumatorului, dacă preţul bunului Y este 50 u.m.; y b) preţul bunului X. 30 x 50

31. Analizaţi desenul şi indicaţi: haine xb

xf

xd xa

xc

xe

cărţi

a) b) c) d)

punctul în care consumatorul îşi maximizează utilitatea; punctul în care consumatorul cumpără doar cărţi; punctul în care nu-şi cheltuie tot venitul pe cumpărături; punctul care îi aduce aceeaşi satisfacţie ca şi punctul d, acest punct fiind, însă, inaccesibil; e) punctul în care cumpărătorul cumpără doar haine; f) punctul care indică o combinaţie preferabilă celei din punctul d, acest punct fiind, însă, inaccesibil. 32. Care este ecuaţia echilibrului consumatorului în abordarea ordinalistă? 31. Cum se stabileşte echilibrul consumatorului în condiţii dinamice? 32. Utilizarea practică a modelului comportamentului consumatorului. Titluri de referate: ¾ Consumatorul între „raţional” şi „non-raţional”. ¾ Utilitatea marginală ca idee revoluţionară în teoria valorii. ¾ Modalităţile de protecţie a consumatorului reflectate în legislaţia naţională (Legea RM cu privire la protecţia drepturilor consumatorului). 19

Tema 4. TEORIA COMPORTAMENTULUI PRODUCĂTORULUI Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • • •

Caracteristica factorilor de producţie tradiţionali şi a esenţei funcţiei de producţie. Analiza activităţii firmei pe termen scurt. Delimitarea produsului total, mediu şi marginal al factorului de producţie variabil. Manifestările legii randamentelor neproporţionale. Analiza activităţii firmei pe termen lung. Delimitarea izocuantei şi a dreptei izocost. Condiţiile de echilibru ale producătorului. Noţiuni – cheie Firmă Pământ Munca Capital fizic Aptitudini antreprenoriale Funcţie de producţie Termen scurt Termen lung Produs total Produs mediu Produs marginal Legea productivităţii marginale descrescânde Izocuantă Rata marginală de substituţie tehnologică Izocost Echilibrul producătorului Principiul minimizării costurilor Principiul maximizării profitului Randament crescător Randament de scară constant Randament de scară crescător Randament de scară descrescător

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

firm land labor physical capital entrepreneurial ability production function short run long run total product average product marginal product law of diminishing marginal returns isoquant marginal rate of technical substitution isocost line producer equilibrium least cost rule profit maximizing rule increasing returns constant retourns to scale increasing retourns to scale decreasing retourns to scale

1. Care din afirmaţiile de mai jos este corectă pentru definirea factorilor de producţie? a) totalitatea resurselor regenerabile şi neregenerabile; b) resursele economice atrase în procesul de producţie; c) totalitatea resurselor economice cu excepţia informaţiei. 2. Care din următoarele resurse economice le consideraţi factori de producţie? a) populaţia unei ţări; b) materiile prime utilizate în procesul de producţie; c) echipamentul de producţie în activitate (maşini, utilaje); d) rezervele de gaz şi petrol ale ţării; e) economiile băneşti ale populaţiei; f) fondul funciar utilizat. 3. Distincţia principală a factorului pământ faţă de ceilalţi factori de producţie este: a) ofertă limitată; b) substituibilitate;

20

c) este produs al muncii umane. 4. Capitalul tehnic reprezintă: a) totalitatea resurselor de care dispune firma pentru a asigura producţia; b) orice bun utilizat în crearea de bunuri şi servicii; c) orice rezultat al muncii trecute utilizate în producerea de bunuri economice destinate vânzării, în scopul obţinerii de profit. 5. Componentele capitalului tehnic se clasifică în capital fix şi capital circulant după: a) modul în care participă la activitatea economică, se consumă şi se înlocuiesc; b) forma materială; c) mobilitate în spaţiu. 6. Care din elementele de mai jos constituie elemente ale capitalului fix ? e) salariile; a) maşinile şi utilajele; f) pământul; b) producţia finită; g) hârtiile de valoare. c) materia primă; d) clădirile; 7. Care din elementele menţionate fac parte din capitalul fix al unei ferme agricole ? a) suprafaţa de teren arabil; b) animalele de tracţiune; c) furajele pentru hrana animalelor. 8. Care este interlegătura categoriilor: „uzură”, „amortizare”, „fond de amortizare” ? 9. Care din elementele de mai jos constituie elemente ale capitalului circulant ? a) materii prime şi materiale; e) calculatoare; b) mijloace de transport public; f) grâne pentru însămânţat; c) resurse băneşti; g) combustibil, energie, apă. d) semifabricate; 10. Analizaţi influenţa revoluţiei industriale şi a revoluţiei tehnologiei informaţionale asupra factorului muncă. 11. Funcţia de producţie semnifică: a) cheltuielile efectuate în vederea producerii unui volum de bun; b) volumul maximal de bun care poate fi obţinut utilizând diferite combinaţii de factori de producţie; c) volumul minimal de bun care poate fi obţinut utilizând o anumită combinaţie de factori de producţie. 12. Alegeţi perioada foarte scurtă, scurtă şi lungă de timp. Doi ani reprezintă o perioadă lungă sau scurtă? a) toţi factorii de producţie sunt variabili; b) toţi factorii de producţie sunt ficşi; c) o parte din factori sunt variabili, iar altă parte ficşi. 13. Factorii variabili ai producţiei sunt factorii: a) care pot fi modificaţi relativ rapid în cadrul modificării volumului de producţie; b) care nu pot fi modificaţi relativ rapid în cazul modificării volumului de producţie; c) preţul la care este instabil; 21

d) preţul la care nu poate fi controlat. 14. Care din enunţurile de mai jos definesc productivitatea marginală a unui factor de producţie? a) raportul dintre volumul producţiei şi factorul de producţie consumat; b) raportul dintre factorul de producţie consumat şi volumul producţiei obţinute; c) sporul de producţie obţinut prin creşterea cu o unitate a volumului factorului de producţie variabil. 15. Legea randamentelor neproporţionale postulează că: a) cu timpul, productivitatea pământului scade; b) în procesul de producţie toţi factorii de producţie sunt utilizaţi pe măsura reducerii productivităţii lor; c) pe măsura creşterii factorului variabil, productivitatea lui, iniţial, creşte, iar apoi scade în condiţiile caracterului neschimbat al celorlalţi factori; d) productivitatea marginală a factorului de producţie variabil creşte, iar producţia totală – scade. 16. În ce condiţii acţionează legea randamentelor neproporţionale? a) în cazul creşterii proporţionale a tuturor factorilor de producţie; b) în cazul nemodificării tehnologiei aplicate şi a cel puţin unui factor de producţie; c) în cazul caracterului nelimitat al factorului muncă. 17. Problemă. Calculaţi datele care lipsesc: Numărul lucrătorilor (L) 1 2 3 4 5 6 7

Numărul utilajului (K) 1 1 1 1 1 1 1

Produsul total (TP) 100 220 450 640 780 720 560

Produsul mediu al muncii (AP)

Produsul marginal al muncii (MP)

Trasaţi curbele TPL şi MPL. Ce tendinţă observaţi ? 18. Problemă. Calculaţi datele care lipsesc: Nr. lucrătorilor 1 2 3 4 5 6 7 8

TP

AP 6

MP 12

33 7 9 48 7 -9

19. Pornind de la analiza curbelor produsului total şi marginal, atunci când produsul total este maximal produsul marginal se va situa la un nivel: a) minim; b) egal cu zero; c) maxim; d) egal cu produsul mediu.

22

20. Produsul marginal al unui factor de producţie variabil este negativ atunci când produsul total este: a) constant; b) descrescător; c) crescător. 21. Când produsul mediu este egal cu cel marginal, produsul mediu este a) minim; b) maxim; c) descrescător. 22. În baza datelor prezentate analizaţi:

• • •

Numărul lucrătorilor (pers.)

0

1

2

3

4

5

6

Volumul de producţie (unit.)

0

40

90

120

150

165

180

Produsul marginal va începe să se reducă în cazul angajării celui de-al 6-lea, 5-lea, 4-lea, 3-lea, 2-lea sau primului lucrător? Produsul mediu va fi maximal când vor fi ocupaţi 6, 5, 4, 3, 2 sau 1 lucrător? Care va fi produsul marginal al lucrătorului al 6-lea?

23. Problemă. Calculaţi volumul producţiei totale, bazându-vă pe următoarele date: Cheltuieli la nr.de lucrători

0

1

2

3

4

5

6

7

Productivitatea marginală

0

2

3,5

5

7

4,5

3

1

Producţia totală

24. Problemă. Într-o firmă, producţia zilnică este de 200 de bucăţi, iar productivitatea medie a muncii este de 10 bucăţi / lucrător. Antreprenorul doreşte să sporească producţia la 300 de bucăţi zilnic. Să se determine: a) numărul de lucrători angajaţi în firmă în momentul iniţial; b) ce posibilităţi are firma să sporească producţia în condiţiile în care factorul capital rămâne neschimbat. 25. Problemă. Volumul producţiei unei firme cu 125 de salariaţi este de 2500 de produse. Câţi salariaţi trebuie să mai angajeze această firmă pentru a-şi dubla producţia în condiţiile creşterii productivităţii medii a muncii cu 25% ? 26. Explicaţi importanţa creşterii productivităţii muncii în baza schemei de mai jos. Competitivitate

Preţuri

Impozite şi cotizaţii sociale

Cheltuieli publice

Exporturi Profituri

Productivitatea

Salarii

Investiţii Producţie

Consum

Ocupaţie

Veniturile salariaţilor

23

27. Informaţie utilă. Decalajul în productivitatea muncii între SUA şi Europa. Pe parcursul anilor’90 ai sec.XX, ritmurile de creştere a productivităţii muncii în SUA le-au depăşit cu 18% pe cele din Europa. Desigur, în diferite ţări europene, situaţia a fost diferită, însă nicio ţară nu a atins nivelul SUA. Prin ce se explică această situaţie ? Productivitatea muncii depinde, în general, de trei factori: volumul de capital investit, calitatea forţei de muncă şi capacitatea de a combina eficient factorul muncă cu factorul capital, care este denumită de economişti „productivitatea integrală a factorilor de producţie”. Dacă ne axăm asupra capitalului, starea existentă nu poate fi explicată. Ţările europene investesc masiv. Ponderea capitalului la o unitate de producţie este mai înaltă decât în SUA: în Danemarca – cu 80%, Franţa – 60%, Italia – 50%, Germania – 40%. Dacă analizăm calitatea factorului muncă prin prisma anilor de studii urmaţi, timpul mediu afectat instruirii în Europa este cu 13% mai mic decât în SUA, iar în Spania – cu 36%. Însă factorul decisiv este modul de utilizare a factorilor de producţie – tehnologia şi organizarea. Eficienţa europenilor la acest capitol este cu 30% mai mică, comparativ cu SUA. Problema organizării este generată de pieţele de muncă rigide şi de reglementările existente pe pieţele bunurilor. Problema tehnologiei este determinată de slaba capacitate de transformare a produselor cercetării ştiinţifice în inovaţie în sfera productivă. Astfel, la finele anilor’90, 60% din patentele americane înregistrate vizau sfera tehnologiilor de vârf, pe când în Europa – doar 11%. Una din cauze ar fi insuficienţa universităţilor private dinamice. Studenţimea europeană parazitează pe contul sistemului de învăţământ superior preponderent public, finanţat de către contribuabili şi nu de sectorul corporativ exigent. A.Alesina, F.Favazzi Decalajul în productivitatea muncii, p.11 Экономическое обозрение, 2002, №29, р.20

28. Care este specificul organizării producţiei pe termen lung? Ce semnificaţie are combinarea factorilor de producţie şi care este criteriul alegerii celei mai bune alternative de combinare a factorilor de producţie ? 29. Problemă. În tabel, sunt prezentate patru variante alternative de producere a cartofilor: Variantele alternative A B C D

Muncă 10 20 10 10

Cheltuielile de factori de producţie Tractoare Pământ Îngrăşăminte 3 5 14 1 3 19 3 3 25 4 5 25

Utilizarea unei unităţi de muncă costă 10 u.m., 1 tractor – 50 u.m., 1ha pământ – 20 u.m., 1 t de îngrăşăminte – 3 u.m. Determinaţi varianta cea mai eficientă de combinare a factorilor de producţie. 30. Problemă. Firma specializată în producerea bomboanelor alege una din cele trei tehnologii, care se deosebesc prin combinaţii diferite ale factorilor de producţie: Volumul producţiei A 1 2 3 4 5 6 7

L 9 19 29 41 59 85 120

K 2 3 4 5 6 7 8

Tehnologiile B L K 6 4 10 8 14 12 18 16 24 22 33 29 45 38

C L 4 8 12 16 20 24 29

K 6 10 14 19 25 32 40

Preţul unităţii factorului muncă este 200 u.m., cel al unităţii factorului capital – 400 u.m. Determinaţi: a) ce tehnologie va alege firma pentru fiecare nivel de producţie; 24

b) cum va influenţa alegerea tehnologiei situaţia când preţul unităţii de muncă va creşte la 300 u.m., preţul unităţii de capital rămânând constant? 31. Izocuanta este o reprezentare a: a) curbei produsului total; b) curbei produsului marginal; c) curbei produsului mediu; d) funcţiei de producţie. 32. Problemă. În baza datelor din tabel trasaţi izocuantele pentru Q=28, Q=32, Q=52, Q=66. K

0

10

20

30

40

0 0 0 0 0

0 20 28 32 34

0 28 40 48 52

0 32 48 60 66

0 34 52 66 72

L 0 5 10 15 20

33. Care sunt formele atipice ale izocuantelor ? 34. Problemă. Rata marginală de substituţie tehnologică (RMST) a muncii de către capital este egală cu 2. Pentru a asigura un volum neschimbat de producţie, reducerea factorului munca cu 4 unităţi va necesita majorarea capitalului cu: a) ½ unitate; b) 2 unităţi; c) 8 unităţi; d) este necesară o informaţie suplimentară. 35. Problemă. În baza datelor problemei 31, să se calculeze rata marginală de substituţie tehnologică pentru Q=28, Q=32, Q=48. 36. Substituirea unui factor de producţie cu altul are loc: a) de-a lungul izocuantei; b) de-a lungul dreptei izocost; c) de-a lungul „căii de extensiune a firmei”. 37. Informaţie utilă. Semnificaţia economică a principiului substituţiei. Pe pieţele libere, preţurile relative ale factorilor reflectă deficitele relative (în relaţie cu cererea) ale diferiţilor factori de producţie: factorii care există din abundenţă au preţuri scăzute faţă de preţurile factorilor deficitari. Firmele care au ca obiectiv maximizarea profitului vor fi tentate să utilizeze mai mult din factorii abundenţi şi să economisească factorii deficitari. Într-o ţară cu mult pământ şi populaţie puţină, preţul pământului va fi scăzut, deoarece forţa de muncă este oferită într-o cantitate redusă, iar nivelul salariilor va fi ridicat. În astfel de circumstanţe, firmele producătoare de bunuri agricole vor tinde să irosească pământul ieftin şi să economisească mâna de lucru costisitoare. Va fi adoptat un proces de producţie intensiv din punct de vedere al pământului. Pe de altă parte, într-o ţară mică, cu multă populaţie, cererea de pământ va fi relativ ridicată faţă de ofertă. Astfel, pământul va fi foarte costisitor şi firmele producătoare de bunuri agricole vor avea tendinţa să-l economisească prin utilizarea intensivă a forţei de muncă corespunzătoare unei unităţi de pământ. În acest caz, producţia va avea tendinţa să fie intensivă din punct de vedere al forţei de muncă. De aceea, nu trebuie să fim surprinşi să descoperim că metodele de producere a aceluiaşi produs diferă pe ţări. În Europa, unde munca este deosebit de scumpă, o companie 25

utilizează un echipament foarte sofisticat pentru a economisi munca. În China, unde forţa de muncă există din abundenţă şi capitalul este deficitar, o metodă mult mai puţin mecanizată de producţie poate fi potrivită. R.Lipsey, K.Chrystal Economie pozitivă, p.237

38. Dreapta izocost semnifică: a) multitudinea combinaţiilor de preţuri la factorii de producţie; b) combinaţiile de factori de producţie accesibili producătorului în funcţie de preţ – mijloace băneşti disponibile; c) combinaţiile de factori de producţie utilizaţi la producerea unui bun; d) combinaţiile de factori de producţie utilizaţi la producerea a două sau mai multor bunuri. 39. Pe dreapta izocost o reducere a preţului factorului de producţie muncă determină: a) modificarea pantei dreptei izocost; b) menţinerea pantei dreptei izocost neschimbată şi posibilitatea achiziţionării unei cantităţi suplimentare din factorul muncă; c) modificarea valorii pantei izocuantei. 40. Dacă preţurile tuturor factorilor de producţie vor creşte cu 20%, dreapta izocost a firmei: a) se va deplasa la stânga; b) se va deplasa la dreapta; c) va deveni verticală; d) va deveni orizontală. 41. Echilibrul producătorului este atins în punctul a) de intersecţie a izocuantei cu dreapta izocost; b) de tangenţă a izocuantei cu dreapta izocost; c) de tangenţă a două izocuante; d) de intersecţie a izocuantei cu axele coordonatelor. 42. Problemă. În schema de mai jos, este reflectată harta izocuantelor cu dreapta izocost iniţială AB şi cu o nouă dreaptă izocost AC. Firma presupune maximizarea profitului, cheltuind pentru achiziţionarea factorilor de producţie 500 u.m. K 100

C

x x

50

x

d Q4 (400 u.m.)

c

b

Q4 (600 u.m.)

B x

Q2 (250 u.m.)

a

Q1 (100 u.m.) A

a) b) c) d) e) f) g)

L

Care va fi preţul iniţial al factorului de producţie capital ? Care va fi preţul iniţial al factorului de producţie muncă ? Care va fi preţul schimbat la factorul de producţie capital ? Care va fi preţul schimbat la factorul de producţie muncă ? În ce punct se află, iniţial, firma în stare de echilibru ? Care este noul punct de echilibru ? Poate firma să se plaseze în punctul „c”. De ce ? În ce caz punctul „c” va deveni accesibil? 26

h) Determinaţi înclinaţia dreptei AB. i) Determinaţi înclinaţia dreptei AC. 43. În cazul unui randament crescător al utilizării factorilor de producţie, dublarea volumului de producţie presupune: a) o creştere proporţională a consumului de factori de producţie; b) o reducere a cantităţii factorilor de producţie consumaţi; c) o creştere a factorilor mai puţin decât proporţională. 44. În cazul randamentelor descrescătoare ale utilizării factorilor de producţie, dublarea producţiei presupune: a) creşterea proporţională a factorilor de producţie; b) sporirea, într-o proporţie mai mare, a cantităţii factorilor consumaţi comparativ cu creşterea producţiei; c) reducerea factorilor de producţie utilizaţi. 45. Problemă. Utilizând datele din tabel, determinaţi tipul randamentului în cazul trecerii de la varianta A la B, de la B la C şi de la C la D A B C D

L 40 60 120 180

K 20 30 60 90

Q 200 400 800 880

46. În baza datelor statistice, analizaţi structura sectorului productiv autohton. Aduceţi lista celor mai mari 30 firme din R.Moldova (Экономическое обозрение, 2006, №27, р.20). Titluri de referate : ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ ¾

Caracteristicile factorului de producţie pământ în Republica Moldova. Caracteristicile cantitative şi calitative ale factorului de producţie muncă în R.Moldova. Caracteristicile cantitative şi calitative ale factorului de producţie capital în R.Moldova. Informaţia şi timpul ca factori de producţie specifici. Căile de sporire a productivităţii factorilor de producţie în R.Moldova. Esenţa firmei în diverse abordări teoretice. Problemele dezvoltării sectorului productiv autohton.

27

Tema 5. COSTUL DE PRODUCŢIE ŞI PROFITUL Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • •

Teoria costurilor şi importanţa ei pentru activitatea antreprenorială. Analiza costului de producţie pe termen scurt: cost total, mediu şi marginal. Legea randamentelor neproporţionale. Dinamica costurilor pe termen lung şi strategia firmei. Profitul: factori de influenţă şi modalităţi de majorare. Noţiuni – cheie Cost de producţie Cost de producţie contabil Cost de producţie economic Cheltuieli implicite Cheltuieli explicite Cost total de producţie Cost fix Cost variabil Cost mediu de producţie Cost marginal Economii de scară Dezeconomii de scară Efect de scară minimal eficient Încasări totale Încasări marginale Profit Profit contabil Profit economic Profit normal Rata profitului

– cost – accounting cost – economic cost – implicit costs – explicit costs – total costs – fixed costs – variable costs – average costs – marginal costs – economies of scale – diseconomies of scale – minimum efficient scale – total revenue – marginal revenue – profit – accounting profit – economic profit – normal profit – profit rate

1. Situaţie de caz. Închipuiţi-vă în rolul de contabil şi de economist-teoretician. În care postură vă va interesa mai mult perspectivele dezvoltării firmei şi în care – evaluarea activităţii ei retrospective ? 2. Costul contabil include : a) cheltuielile explicite; b) cheltuielile implicite; c) valoarea bunurilor şi serviciilor vândute. 3. Costul economic include : a) doar cheltuielile explicite; b) cheltuielile explicite, implicite şi profitul normal; c) doar cheltuielile implicite; d) profitul normal. 4. Costurile implicite reprezintă : a) costurile contabile; b) costurile economice; c) costurile alternative ale resurselor deţinute de proprietarul firmei.

28

5. Care din costuri sunt elemente ale costului contabil şi care – elemente ale costului economic? a) remunerarea contabilului; b) cheltuielile de achiziţionare a tehnicii de calcul; c) salarizarea angajaţilor; d) venitul proprietarului firmei; e) venitul de la darea în arendă a unor spaţii similare. 6. Problemă. Familia a luat decizia de a organiza, în clădirea casei proprii, o cafenea. Plata de arendă pentru o asemenea cafenea ar fi fost 500 lei pe lună. Funcţiile întreprinzătorului le îndeplineşte capul familiei care contează pe obţinerea unui câştig în valoare de 800 lei pe lună. Cei doi membri ai familiei îndeplinesc în cafenea toate funcţiile necesare. Dacă ei ar fi lucrat în altă cafenea, ar fi obţinut pentru funcţii similare câte 250 lei pe lună fiecare. Cheltuielile lunare de funcţionare a cafenelei au alcătuit: Produsele cumpărate – 1500 lei; Valoarea energiei şi apei – 300 lei. Să se determine: 1) costul contabil; 2) costul economic. 7. Situaţie de caz. Aţi investit în firmă mijloace monetare în valoare de 20 mln lei. La finele anului aţi obţinut următoarele rezultate: a) încasările totale din activitate – 10 mln lei; b) costul contabil – 8 mln lei; c) rata dobânzii bancare – 15% anual. Aţi amplasat profitabil mijloacele voastre financiare? 8. Criteriul care stă la baza divizării costurilor de producţie în fixe şi variabile se referă la: a) natura activităţii economice; b) raportul dintre consumul factorilor de producţie şi volumul producţiei; c) dimensiunile activităţii economice; d) gradul de eficienţă şi rentabilitate ale activităţii economice. 9. Costurile fixe sunt cele care : a) nu se modifică în timp; b) sunt independente de evoluţia preţurilor cu care sunt cumpăraţi factorii de producţie; c) rămân neschimbate atunci când se modifică volumul producţiei; d) sunt subvenţionate de la buget, din care cauză nu se modifică. 10. Dacă firma va avea un volum de producţie egal cu zero, va suporta ea unele cheltuieli? 11. Costurile variabile sunt cele care : a) se modifică atunci când se modifică preţurile de achiziţie ale factorilor de producţie; b) se modifică în timp, de la o lună la alta; c) se modifică în acelaşi sens cu volumul producţiei; d) diferă de la o întreprindere la alta. 12. Grupaţi cheltuielile de mai jos în fixe şi variabile : a) cheltuielile pentru cumpărarea materiei prime; b) amortizarea utilajului; c) salarizarea muncitorilor; d) salarizarea personalului administrativ, e) cheltuielile pentru ambalaj; 29

f) g) h) i) j)

arendarea utilajului; cheltuielile de publicitate; impozitul pe active imobiliare; cotizaţiile de asigurare; cheltuielile de cumpărare a semifabricatelor şi materialelor auxiliare.

13. Situaţie de caz. Dacă pentru obţinerea licenţei de activitate se cere a plăti mită, aceasta va majora costul variabil ? 14. Cheltuielile totale reprezintă : a) suma costurilor fixe şi marginale; b) suma costurilor medii fixe şi variabile; c) suma costurilor fixe şi variabile; d) suma costurilor medii şi marginale. 15. La un volum dat de producţie, cheltuielile totale sunt egale cu: a) costurile medii – costurile medii variabile; b) costurile medii înmulţite cu volumul de producţie; c) costurile medii variabile înmulţite cu volumul de producţie. 16. Costul mediu (unitar) sunt cheltuielile: a) pe volumul de produs; b) suma costului mediu fix şi al costului mediu variabil; c) suma costului variabil pe unitatea de produs. 17. Care din elementele de mai jos influenţează costul mediu ? a) costurile fixe totale; b) costurile variabile totale; c) volumul producţiei. 18. Problemă: Firma produce 500 unităţi de bun. Costurile medii variabile alcătuiesc 2 u.m., iar costurile medii fixe – 0,5 u.m. Care vor fi costurile totale? a) 2,5 u.m. b) 1250 u.m. c) 750 u.m. d) este imposibil de calculat în baza datelor existente. 19. Care din situaţii este optimală ? a) cheltuielile fixe sunt minime; b) cheltuielile variabile sunt maxime; c) cheltuielile medii sunt minime; d) cheltuielile totale se reduc. 20. Costul mediu total este minimal, când: a) AVC = TFC b) MC = AVC c) MC = AC 21. Care din enunţurile de mai jos definesc: „produsul marginal al unui factor de producţie”, „costul marginal”? a) sporul de producţie obţinut la o unitate de cheltuială;

30

b) sporul de producţie obţinut prin creşterea cu o unitate a volumului unui factor de producţie; c) cantitatea dintr-un factor de producţie necesară obţinerii unui bun sau serviciu; d) sporul de cheltuieli necesare pentru creşterea producţiei cu o unitate; e) sporul de utilitate ce se obţine prin consumul unei unităţi suplimentare dintr-un bun. 22. Deoarece productivitatea medie a unui factor de producţie, considerat variabil, are o tendinţă crescătoare, după care descreşte pe măsură ce firma îşi va mări producţia: a) costul variabil mediu se reduce la început, după care va creşte; b) costul variabil, iniţial, creşte cu rate crescătoare, după care va creşte cu rate descrescătoare; c) costul marginal, iniţial, creşte, după care se reduce. 23. Delimitaţi diferitele tipuri de costuri. C 4 3 2

1

Q

24. Problemă. Completaţi tabelul: Vol.prod. (buc.) 5 10 15 20 25 30

Costuri fixe 10.000

Costuri variabile

Costuri totale

Costul unitar (mediu)

Costul marginal

90.000 150.000 220.000 300.000 370.000 480.000

25. Problemă. Se cunosc următoarele date: Producţia Q 0 1 2 3 4 5 6 7 8

Costul total TC 50.000 100.000 140.000 170.000 190.000 200.000 220.000 240.000 260.000

Costul total fix CTF

Costul total variabil CTV

Costul marginal MC

Să se calculeze costurile totale fixe, variabile şi marginale. 26. Problemă. Firma A produce 800 un.de bun, având următoarele cheltuieli de producţie: materii prime – 200 mii u.m., materiale auxiliare – 10 mii, combustibil şi apă pentru scopuri productive – 30 mii, salarii – 50 mii (din ele 10% fixe), amortizarea – 15 mii, cheltuieli de iluminare a încăperilor – 20 mii. În următorul an producţia s-a dublat. Să se calculeze costul de producţie şi costul mediu în fiecare din cei 2 ani. 31

27. Problemă. Costurile de producţie necesare obţinerii unei unităţi de produs sunt de 400 u.m., din care 20% reprezintă costuri medii fixe. Volumul producţiei este de 200 unităţi. Folosind aceste date, determinaţi costul fix total şi mediu, costul variabil total şi mediu, costul total. 28. Pe termen lung : a) toate costurile sunt variabile; b) toate costurile sunt fixe, c) costurile variabile cresc mai rapid comparativ cu cele fixe, d) costurile fixe cresc mai rapid comparativ cu cele variabile. 29. Curba costurilor medii pe termen lung : a) denotă raportul dintre volumul de producţie şi costurile totale; b) denotă cheltuielile minimale pentru fiecare volum de producţie; c) posedă o pantă descrescătoare continuu; d) posedă o pantă crescătoare continuu. 30. Caracterizaţi economiile şi dezeconomiile de scară. 31. Cum poate fi înţeles enunţul: reducerea costurilor presupune cheltuieli suplimentare? Ce rol joacă PTŞ? Care alte măsuri pot reduce costurile de producţie ? 32. Prin ce se deosebesc noţiunile „venit” şi „profit”? Ce remunerează profitul? Caracterizaţi funcţiile profitului. 33. Explicaţi deosebirile dintre profitul contabil, profitul economic şi profitul normal. 34. Determinaţi pentru ce condiţii : a) profitul contabil > 0 ; b) profitul contabil = 0 ; c) profitul economic > 0 ; d) profitul economic = 0 . 35. Problemă. În baza informaţiilor din tabel calculaţi datele care lipsesc : Volumul de producţie Q 0 20 40 60 80 100

Preţul (P=MR) 30 30 30 30 30 30

Încasările totale TR

Costurile totale TC 120 240 480 960 1920 3840

Profitul total TR-TC

Costurile marginale MC

Profitul marginal MR-MC

Ce volum de producţie asigură profiturile totale maximale? Când va renunţa firma la extinderea ulterioară a producţiei? 36. Problemă. O firmă utilizează un capital de 50 mln u.m., din care 50% reprezintă capitalul fix şi plăteşte salarii de 10 mln, obţinând o producţie anuală în valoare de 40 mln. Dacă capitalul fix se amortizează în 10 ani, să se determine costul anual al producţiei, masa şi rata profitului. 37. Din factorii de mai jos, alegeţi-i pe cei care influenţează în mod direct mărimea profitului: a) costul mărfii; b) volumul producţiei; 32

c) d) e) f) g) h)

nivelul preţului; mărimea impozitului; calitatea superioară a produselor; mărimea salariului; nivelul dobânzii; nivelul rentei.

Titluri de referate: ¾ ¾ ¾ ¾

Utilizarea practică a funcţiei de producţie în elaborarea strategiei firmei. Problema costurilor de producţie autohtone şi posibilităţile reducerii lor. Teoriile profitului. Firmele non-profit ca agenţi economici.

33

Tema 6. CEREREA, OFERTA ŞI ECHILIBRUL PE PIAŢA BUNURILOR Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • • • •

Cererea şi funcţia cererii. Factorii determinanţi ai cererii individuale şi de piaţă. Elasticitatea cererii şi tipurile ei. Oferta şi funcţia ofertei. Factorii determinanţi ai ofertei individuale şi de piaţă. Elasticitatea ofertei şi tipurile ei. Mecanismul autoechilibrării pieţei. Implicarea statului în mecanismul pieţei: fixarea preţurilor, impozitarea vânzărilor şi subvenţionarea producătorilor. Noţiuni – cheie Cererea Curba cererii Legea cererii Efectul venitului Efectul substituţiei Oferta Legea ofertei Elasticitatea Elasticitatea cererii Elasticitatea ofertei Elasticitate punct Elasticitate arc Elasticitatea încrucişată Elasticitatea prin preţ Elasticitatea prin venit Starea de echilibru Preţul de echilibru Cantitatea de echilibru Preţul maximal (plafon) Preţul minimal Subvenţiile

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

demand demand curve law of demand income effect substitutional effect supply law of supply elasticity elasticity of demand elasticity of supply point elasticity elasticity arc cross elasticity price elasticity income elasticity equilibrium position equilibrium price equilibrium quantity price ceiling price floor subsidy

1. Care este diferenţa dintre nevoie şi cerere? 2. Cererea se poate manifesta doar în formă monetară? 3. Ce raport există între cerere şi consum? Se pot depăşi ele reciproc ? 4. Cererea la bun presupune: a) dorinţa consumatorului de a cumpăra bunul dat; b) dorinţa cumpărătorului urmată de posibilitatea de a cumpăra bunul dat; c) utilizarea bunului dat. 5. Cum vor influenţa cererea la bunul A următoarele situaţii? a) bunul A devine modern; b) consumatorii previzionează reducerea preţurilor; c) se observă o creştere rapidă a populaţiei; d) veniturile populaţiei se reduc.

34

6. Cererea nu este influenţată de: a) veniturile consumatorilor; b) preţurile la bunurile substituibile; c) preţurile la resursele economice; d) numărul cumpărătorilor. 7. Ce se va întâmpla: a) cu cererea la carnea de vită, dacă cresc preţurile la carnea de porc; b) cu cererea la cuptoarele cu microunde, dacă cresc tarifele la energie electrică. 8. Situaţie. Pe piaţa PC, a apărut un PC de noua generaţie. Ce schimbări vor interveni pe piaţa PC tradiţionale şi pe cea a softurilor? 9. Legea cererii exprimă: a) dependenţa directă dintre mărimea cererii şi nivelul preţului; b) dependenţa indirectă dintre mărimea cererii şi nivelul preţului; c) dependenţa directă dintre nivelul preţului şi mărimea cererii; d) dependenţa indirectă dintre nivelul preţului şi mărimea cererii; e) dependenţa indirectă dintre mărimea cererii şi mărimea venitului. 10. Curba cererii denotă că: a) consumatorii sunt predispuşi să cumpere mai mult la preţuri mai mici; b) există o dependenţă directă între preţul bunului şi oferta acestui bun; c) preţul bunului este direct proporţional cu cererea. 11. Situaţie de caz. Cererea la produsele „ecologic pure” este în creştere rapidă, mai ales în ţările dezvoltate. În Marea Britanie, spre exemplu, vânzările acestor produse, în ultimii 10 ani, au crescut de 10 ori, deşi preţurile lor sunt cu 25-300% mai înalte decât ale produselor obişnuite (în funcţie de tipul produsului şi concurenţa pe piaţă). Această situaţie nu reflectă, oare, o deviere de la legea cererii? 12. Situaţie de caz. Există consumatori care preferă să cumpere bunuri mai scumpe, însă aflate mai aproape de casă . Prezintă această situaţie excepţie de la legea cererii? 13. Bunul Giffen este: a) bunul, la care cererea scade în cazul creşterii venitului consumatorului; b) bunul, la care volumul cererii creşte în cazul creşterii preţului lui; c) bunul, la care cererea rămâne nemodificată în cazul modificării preţului său. 14. Analizaţi curbele D0, D1, D2 şi răspundeţi la o serie de întrebări: P .b .d .a .c

.e D2

D0

D1 Q

a. Ce putea provoca mişcarea din punctul a în punctul b? b. Ce putea provoca mişcarea din punctul a în punctul c? c. Ce putea provoca mişcarea din punctul a în punctele d şi e? 35

15. Care din următorii factori conduc la o deplasare a punctelor pe curba cererii? a) modificarea venitului; b) modificarea preţului bunului; c) modificarea preţului bunurilor substituibile sau complementare; d) aşteptările privind creşterea preţului bunului. 16. Determinaţi, pentru fiecare caz în parte, când are loc modificarea punctelor pe curba cererii şi când – deplasarea curbei cererii ? a) creşterea veniturilor consumatorilor determină creşterea cumpărăturilor de blănuri naturale; b) a crescut brusc preţul la mere, ce a determinat reducerea cererii la ele; c) majorarea preţului la unt a provocat creşterea cererii la ulei; d) introducerea instruirii contra plată în instituţiile de învăţământ a redus numărul studenţilor; e) bunul s-a demodat şi cererea la el a scăzut; f) publicitatea reuşită a bunului a majorat numărul cumpărătorilor bunului dat. 17. Cum se va deplasa curba cererii în cazul următoarelor evenimente ? Bun

Eveniment

Automobile

Au crescut preţurile la benzină

Aparataj video

Au crescut veniturile populaţiei Reducerea preţurilor la CD

Casete audio Calculator

Factor

Deplasarea curbei cererii

Utilizatorii anticipează apariţia unei noi generaţii de PC Începerea vacanţei de vară

Manuale

18. Analizaţi atent graficele propuse şi răspundeţi la întrebările ce urmează: • Ce reprezintă elasticitatea cererii în funcţie de preţ? • Care este formula coeficientului elasticităţii cerere-preţ? • Ce tipuri de elasticitate a cererii se deosebesc şi care din ele sunt reprezentante în graficele propuse? P

P D

P D

Q

D Q

Q

19. Cererea la bun este elastică când: a) în urma reducerii preţului bunului, venitul de la vinderea lui creşte considerabil; b) în urma reducerii preţului bunului, venitul de la vinderea lui se reduce considerabil; c) schimbarea preţului nu influenţează mărimea venitului de la vindere; d) curba cererii are o înclinaţie ascendentă. 20. Ce bunuri vor poseda o cerere inelastică ? a) bunurile complementare; b) obiectele de lux; c) bunurile substituibile; d) bunurile de prima necesitate. 36

21. Întrebare de reflecţie. Cum consideraţi, cererea la serviciile educaţionale, în învăţământul superior, este elastică ori inelastică la preţ ? Dar la venit? 22. Problemă. În situaţia în care preţul unui bun creşte de la 100 la 120 u.m., iar cererea se reduce de la 500 la 400 u.m., există o cerere: a) elastică; b) inelastică; c) perfect elastică; d) perfect inelastică; e) unitară. 23. Problemă. Completaţi tabelul prin calculul elasticităţii: Preţul

Cererea

60 48 36 24 12

2000 4000 6000 8000 10000

Elasticitatea

24. Coeficientul elasticităţii cerere-venit reprezintă: a) modificarea volumului cererii raportată la modificarea preţului; b) modificarea venitului raportată la modificarea volumului cererii; c) modificarea venitului raportată la modificarea preţului; d) modificarea volumului cererii raportată la modificarea venitului. 25. Problemă: Pentru un bun economic, o creştere a venitului de la 10 000 la 15 000 u.m. antrenează o creştere a cererii de la 10 la 12 un. de bun. Ce tip de elasticitate avem? Este un bun normal sau inferior? Dacă un bun este inclus în categoria bunurilor inferioare, înseamnă că bunul respectiv se află sub standardele de calitate? 26. Problemă. Venitul consumatorului a crescut de la 2 la 4 mii lei/lună. Cererea la margarină a scăzut de la 3 la 1 kg, iar la unt – a crescut de la 6 la 8 kg. Determinaţi coeficientul cererevenit pentru ambele cazuri şi tipul bunurilor. 27. Analizaţi elasticităţile estimate ale cererii la preţ şi la venit. Ce se poate observa? Produsul Conserve din carne Brânză Mazăre congelată Cereale Sucuri de fructe Legume proaspete Cartofi Pâine

Elasticitate la preţ -1,37 -1,20 -1,12 -0,94 -0,80 -0,58 -0,21 -0,09

Elasticitate la venit -0,01 -0,19 0,15 0,03 0,94 0,13 -0,48 -0,25

28. Caracterizaţi coeficientul elasticităţii încrucişate. Coeficientul elasticităţii încrucişate a cererii la bunul X în raport cu preţul bunului Y este 1,5. Ce putem spune despre aceste două bunuri? 29. Problemă. Preţul la ceai a crescut de la 10 la 20 lei. Cererea la zahăr a scăzut de la 2 la 1 kg. Cererea la cafea a crescut de la 0,5 la 1,5 kg. Cererea la chibrite a rămas neschimbată – 10 cutii. Calculaţi coeficientul elasticităţii încrucişate şi tipul bunurilor în funcţie de preţul la ceai. 37

30. Problemă. Elasticitatea cererii la detergent alcătuieşte: a) la preţ – 4,5; b) la venit – 0,8; c) încrucişată la preţul săpunului – 2,5. Ce se va întâmpla cu volumul cererii la detergent, dacă: a) preţul lui va creşte cu 1%; b) veniturile populaţiei vor creşte cu 1%; c) preţul săpunului va creşte cu 1%; d) simultan: preţul detergentului se va reduce cu 4%, veniturile se vor reduce cu 5% iar preţul săpunului se va reduce cu 6%. 31. Problemă. În tabel sunt prezentate date cu privire la cererea de manuale la „Teoria economică” pe parcursul anului. Elasticitatea cererii la preţ

a) b) c) d) e)

Volumul cererii (un.) 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Preţul unui manual (lei) 20 18 16 14 12 10 8 6 4 2 0

Venit din vânzări

Calculaţi coeficienţii de elasticitate a cererii la preţ. De ce se ia în considerare doar valorile absolute ale coeficientului elasticităţii? Căror mărimi ale preţului corespund cererea elastică, inelastică, cu elasticitate unitară? Determinaţi veniturile din vânzările manualelor la fiecare mărime a preţului. La ce mărime a coeficientului de elasticitate a cererii veniturile obţinute sunt cele mai mari? De ce?

32. Elasticitatea cererii va creşte în timp, deoarece: a) vor creşte veniturile consumatorilor; b) curba cererii se va deplasa la dreapta; c) va creşte nivelul general al preţurilor; d) consumatorii vor putea cumpăra bunuri substituibile. 33. Dacă cererea la produsele agricole este inelastică, în cazul unei recolte abundente, veniturile consumatorilor: a) vor creşte, deoarece va creşte volumul bunurilor vândute; b) se vor reduce, întrucât reducerea preţurilor la ele va avea un efect mai mare decât creşterea volumului vânzărilor; c) vor creşte, pentru că, în urma creşterii cererii se vor majora preţurile la produsele agricole; d) vor rămâne nemodificate. 34. Care este importanţa practică a elasticităţii cererii? 35. Legea ofertei determină că: a) cumpărătorii pot cumpăra mai mult la preţuri înalte decât la preţuri reduse; b) cumpărătorii vor cumpăra mai mult la preţuri reduse decât la preţuri înalte; c) cantitatea de bunuri oferite nu depinde de preţ; d) producătorii vor produce mai mult, dacă preţurile vor creşte. Trasaţi curba ofertei.

38

36. Cum se va deplasa curba ofertei în cazul următoarelor evenimente ? Bunul

Evenimentul

Grânele

Secetă prelungită

Grânele Grânele

Aplicarea unei combine mai performante Creşterea cererii la raps

Grânele

Acordarea subvenţiei

Grânele

Anticiparea supraproducţiei mondiale de grâne Creşterea preţului la substanţe minerale

Grânele

Factorul

Deplasarea curbei ofertei

37.Caracterizaţi elasticitatea ofertei şi tipurile ei. 38. Determinaţi dreptele care reflectă diferite tipuri ale elasticităţii ofertei. P

a b c d e Q

39. Elasticitatea ofertei depinde de: a) varietatea bunurilor substituibile a bunului dat; b) timpul în care vânzătorii se pot acomoda la modificarea preţului; c) faptul dacă bunul dat este de primă necesitate; d) faptul dacă bunul dat este de consum curent sau îndelungat. 40. Delimitaţi tipul elasticităţii ofertei în perioada imediată, în termen scurt şi termen lung. a) se schimbă numărul întreprinderilor şi volumul resurselor utilizate; b) oferta creşte, însă numărul întreprinderilor rămâne fără schimbare; c) oferta firmei rămâne nemodificată. 41. Care din factori influenţează mărimea cererii şi care – mărimea ofertei unui bun? a) venitul cumpărătorului; b) costul de producţie; c) preţul la bunul substituibil; d) productivitatea factorilor de producţie; e) impozit pe venit; f) impozit pe profit. 42. Piaţa bunurilor este în situaţia de echilibru, dacă: a) cantitatea cerută de bunuri corespunde cantităţii oferite de bunuri; b) pe piaţă nu există nici excedent, nici deficit de bunuri; c) la preţul dat intenţiile cumpărătorilor de a cumpăra cantitatea dată de bun corespund intenţiilor producătorilor de a vinde aceeaşi cantitate de bun; d) toate răspunsurile sunt corecte. 39

43. Problemă: Mărimea cererii şi ofertei de piaţă se caracterizează prin următoarele date: Cererea, mii t 85 80 75 70 65 60

Preţul 1t 3,4 3,7 4,0 4,3 4,6 4,9

Oferta, mii t 72 73 75 77 79 81

Surplus / deficit

Completaţi coloana liberă. Care va fi preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru? 44. Problemă: Curbele cererii şi ofertei pe piaţa casetelor audio sunt reprezentate în felul următor: S = 2Q, D = 42 – Q. Determinaţi preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru pentru casetele audio. Ce venit vor obţine vânzătorii de la vinderea casetelor? 45. Problemă: Funcţia cererii este Qd = 40 – 7p, funcţia ofertei Qs = -6 + 16p. Determinaţi: a) preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru; b) cum se modifică cererea şi oferta, dacă preţul devine 4 u.m.? c) ce situaţie se va crea pe piaţă, dacă preţul se va reduce la 1 u.m.? 46. Pe piaţa concurenţială, preţul de echilibru: a) este determinat de deciziile consumatorilor; b) este cel mai mic preţ posibil la care producătorii obţin profit; c) este determinat de administraţiile publice; d) este preţul la care consumatorii cumpără toate bunurile pe care producătorii doresc să le vândă. 47. Ce se întâmplă cu preţul de echilibru şi cu cantitatea de echilibru în următoarele situaţii? a) oferta se reduce, iar cererea rămâne constantă; b) cererea creşte într-o măsură mai mare decât oferta; c) şi cererea şi oferta se reduc în aceeaşi proporţie; d) cererea se reduce, iar oferta rămâne constantă; e) oferta se reduce într-o măsură mai mare decât cererea; f) oferta creşte, iar cererea rămâne neschimbată; g) cererea creşte într-o măsură mai mare decât se reduce oferta; h) şi cererea şi oferta cresc în aceeaşi proporţie; i) cererea creşte într-o proporţie mai mare decât se reduce oferta. 48. În ce caz preţul de echilibru va creşte simultan cu reducerea cantităţii de echilibru? a) cererea rămâne constantă, iar oferta creşte b) cererea rămâne constantă, iar oferta scade; c) oferta rămâne constantă, iar cererea creşte; d) oferta rămâne constantă, iar cererea scade. 49. Moda se schimbă în favoarea unui bun. Simultan cresc şi preţurile la resursele economice necesare confecţionării bunului dat. În aceste condiţii, preţul de echilibru: a) rămâne neschimbat; b) scade; c) se modifică în direcţie imprevizibilă; d) creşte.

40

50. Situaţie de caz: De ce, în perioadele unui consum masiv al merelor şi vilelor, pe malul mării, preţurile lor se modifică în sens opus? Utilizaţi în explicaţie metoda grafică. 51. Problemă: Preţul minim al producătorului este 6000 u.m., preţul maxim al cumpărătorului – 5000 u.m.. Care va fi cantitatea şi preţul de echilibru? Care va fi configuraţia curbelor cererii şi ofertei? 52. Situaţie de caz. De ce, în economia de piaţă, o recoltă mare este, pentru agricultori, o situaţie mai puţin agreabilă decât o recoltă mică ? 53. În condiţiile pieţei, preţurile reprezintă nişte semnale informaţionale. Aceasta înseamnă că: a) nivelul preţurilor influenţează volumul bunurilor oferite; b) cu cât preţurile sunt mai ridicate cu atât vor fi mai mari profiturile; c) preţurile semnalează că economia se dezvoltă în mod normal. 54. Cererea şi oferta pot fi utilizate pentru explicarea funcţiei de coordonare a preţurilor: a) pe piaţa bunurilor; b) pe piaţa resurselor economice; c) pe piaţa activelor financiare; d) pe orice piaţă. 55. Activitatea agenţilor particulari este caracterizată prin libertatea economică. Cum poate fi apreciată implicarea statului în mecanismul preţurilor? 56. Generaţia mai în vârstă, deseori, îşi aminteşte preţurile „mici” din perioada sovietică. Care sunt avantajele şi dezavantajele menţinerii unor asemenea preţuri ? 57. Problemă: Funcţia cererii este Qd = 10 – P, funcţia ofertei Qs = -5 + 2p. Statul a fixat preţul unui bun la nivel de 3 u.m. Determinaţi mărimea cererii nesatisfăcute. 58. Dacă preţul este fixat la un nivel mai mare decât preţul de echilibru, piaţa bunului respectiv se va caracteriza prin: a) deficit de bunuri; b) excedent de bunuri; c) formarea pieţei producătorului. 59. Informaţie la temă. Reglementarea preţurilor în Republica Moldova. În R.Moldova reglementarea vizează bunurile sociale şi cele ale producătorilor monopolişti. Ea se efectuează prin determinarea plafonului de rentabilitate şi a adaosului comercial. Procedura de reglementare a preţurilor cuprinde următoarele grupe de bunuri cu caracter social: pâinea şi produsele de panificaţie, făina, laptele şi derivatele lui, alimentaţia pentru copii, medicamentele, materialele de construcţii, tarifele de transport. Astfel, rentabilitatea întreprinderilor de panificaţie nu poate depăşi 10%, iar a celor de producere a laptelui şi derivatelor lui – 15%. Adaosul comercial pentru aceste categorii de bunuri este stabilit la nivel de 20% din preţ (la pâine, el nu trebuie să depăşească 10%). Grupa bunurilor întreprinderilor monopoliste cuprinde serviciile de căldură, gaz, aprovizionare cu apă, electricitate. Recent, au fost ridicate tarifele la căldură – de la 233 la 540 lei Gcal, la aprovizionare cu apă – de la 2,62 la 3,67 lei metrul cub. Экономическое обозрение, 2007, №3, р.2

41

60. Problemă. Funcţia cererii este Qd = 10 – P, funcţia ofertei Qs = -5 + 2p. Statul introduce un impozit asupra preţului bunului în mărime de 3 u.m., plătit de producător. Cu cât se va reduce oferta bunului dat? 61. Impozitele directe sunt stabilite: a) ca procent din cheltuielile necesare producerii bunurilor; b) ca procent sau mărime absolută din preţul bunului; c) ca procent din profitul producătorului. 62. Cota impozitară alcătuieşte 10% din preţul unităţii de bun. Preţul bunului constituie 10 mii lei. Noul preţ va fi: a) 10,5 mii lei ; b) 11 mii lei; c) 9 mii lei; d) 10 mii lei. 63. Problemă: Funcţia cererii este Qd = 8 – P, funcţia ofertei Qs = -4 + 2p. Bunul a fost impozitat cu un acciz în mărime de 1,5 u.m. pentru fiecare unitate plătită de producător. Care va fi masa impozitului plătit pe întregul volum al bunurilor oferite? 64. Introducerea impozitului indirect determină: a) reducerea cantităţii de echilibru şi a preţului de piaţă; b) reducerea cantităţii de echilibru şi majorarea preţului de piaţă; c) cantitatea de echilibru şi preţul rămân nemodificate. 65. Problemă: Funcţia cererii este Qd = 7 – P, funcţia ofertei Qs = -3 + P. Producătorii obţin din bugetul statului o subvenţie de 2 u.m. pentru fiecare bun. Determinaţi preţul cumpărătorului, preţul vânzătorului şi noua cantitate de echilibru. 66. Guvernul acordă subvenţii în scopul: a) majorării colectărilor în bugetul public; b) majorării cheltuielilor din bugetul public; c) susţinerii producătorilor şi consumatorilor de bunuri; d) restricţionarea consumului anumitor bunuri. 67. Informaţie la temă. Subvenţionarea agriculturii în Republica Moldova. Fondul bugetar de subvenţionare a agriculturii R.Moldova pentru anul 2007 este prevăzut în mărime de 240 mln lei. Direcţiile utilizării mijloacelor lui sunt următoarele: recuperarea TVA la produsele agricole, mijloace cu destinaţie fitosanitară şi îngrăşăminte minerale – 50 mln lei, compensarea parţială a cheltuielilor de achiziţionare a tehnicii şi utilajului agricol – 50 mln lei; stimularea asigurării riscurilor activităţii agrare – 15 mln; susţinerea activităţii antreprenoriale a tinerelor familii în localităţile rurale – 10 mln, crearea staţiilor de deservire tehnică – 20 mln, stimularea dezvoltării pomiculturii, zootehniei şi cultivării sfeclei de zahăr – câte 20 mln, a tutunului – 5 mln, a legumiculturii – 3 mln, a produselor agricole ecologic pure – 2 mln lei. Titluri de referate : ¾ ¾ ¾ ¾

Rolul coordonator al preţurilor. Echilibrul de piaţă, condiţie a autoreglării pieţei. Importanţa practică a calculării elasticităţii cererii şi ofertei. Problemele subvenţionării agriculturii în UE şi R.Moldova. 42

Tema 7. CONCURENŢA ŞI STRUCTURILE DE PIAŢĂ Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • • •

Concurenţa: cauzele existenţei şi metodele de bază. Caracteristicile concurenţei perfecte. Stabilirea echilibrului pe termen scurt şi lung. Avantajele şi dezavantajele concurenţei perfecte. Caracteristicile monopolului. Stabilirea echilibrului pe termen scurt şi lung. Diferenţierea preţurilor. Avantajele şi dezavantajele monopolului. Particularităţile concurenţei monopolistice şi a stabilirii echilibrului de piaţă. Caracteristicile oligopolului şi a strategiilor cooperante şi noncooperante. Noţiuni – cheie Concurenţă Concurenţă prin preţ Concurenţă non-preţ Concurenţă neloială Concurenţă perfectă Volum optimal Monopol Putere de piaţă Bariere de intrare în ramură Monopol natural Monopson Discriminare prin preţ Indicele Lerner Legislaţia antimonopolistă Concurenţă monopolistică Oligopol Indicele Herfindal Curba abruptă a cererii Liderismul în preţ Dilema captivului Cartel Războiul preţurilor

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

competition price competition non-price competition unfair competition perfect competition optimal outpout monopoly market power barrier to entry natural monopoly monopsony price discrimination Lerner index antitrust law monopolistic competition oligopoly Herfindal index kinked demand curve price leadership prisoner’s dilemma cartel price war

1. Care din enunţuri privind concurenţa îl consideraţi greşit ? a) concurenţa reprezintă relaţii de rivalitate între producători; b) concurenţa asigură repartiţia echitabilă a bunurilor între consumatori; c) concurenţa este lupta producătorilor pentru acces la resursele economice limitate; d) concurenţă reprezintă tendinţa fiecărui producător de a-şi maximiza profitul. 2. Manifestarea concurenţei pe piaţă depinde de: a) gradul dotării ţării cu resurse naturale; b) gradul de libertate economică; c) venitul agenţilor economici. 3. Care sunt metodele loiale şi neloiale de concurenţă ? 4. Din observările personale, ce particularităţi aţi putea evidenţia pentru concurenţa din R.Moldova ?

43

5. Explicaţi caracteristicile pieţei cu concurenţă perfectă. 6. Din caracteristicile enumerate mai jos, delimitaţi-le pe cele care caracterizează concurenţa perfectă: a) un număr foarte mare de producători autohtoni; b) diferenţierea produselor destinate vânzării pe piaţă; c) omogenitatea bunurilor destinate vânzării pe piaţă; d) lipsa controlului asupra preţului; e) câţiva producători ai bunului sau serviciului dat; f) un unic producător al bunului sau serviciului; g) număr sporit de producători; h) dictarea preţului din partea producătorului; i) informarea deplină a subiecţilor economici. 7. Din situaţiile de mai jos, delimitaţi-o pe cea care se referă la concurenţa perfectă: a) mulţi fermieri furnizează sfeclă de zahăr fabricii de zahăr; b) câţiva anticari propun câtorva colecţionari opere de artă rare; c) inventatorul deţine brevetul de invenţie şi propune licenţe tuturor doritorilor; d) mulţi producători agricoli asigură cu lapte mulţi consumatori; e) Ministerul Apărării achiziţionează armament de la câţiva producători; f) câteva firme asigură cu ţigări totalitatea consumatorilor; g) BNM este cea care emite în circulaţie bani în numerar. 8. Dacă firma ce activează pe piaţa concurenţei perfecte va reduce oferta bunului, aceasta: a) va determina reducerea preţului de piaţă ale produsului; b) nu va influenţa deloc mărimea preţului; c) va determina creşterea preţului; d) poate provoca atât creşterea, cât şi reducerea preţului de piaţă. 9. Curba cererii la produsele firmei concurente: a) posedă o pantă negativă; b) posedă o pantă pozitivă; c) este perfect inelastică; d) este perfect elastică. 10. Problemă. În condiţiile concurenţei perfecte, preţul de piaţă al bunului X este 5 u.m. Determinaţi: a) încasările totale de la vinderea a 30 şi 50 bunuri; b) încasările marginale de la vinderea bunului al 30-lea şi al 50-lea. 11. Pe piaţa cu concurenţă perfectă, producătorii au capacitatea de a determina în mod suveran: a) cantităţile produse şi oferite; b) preţul bunurilor produse şi oferite; c) atât preţurile, cât şi cantităţile; d) nici preţurile, nici cantităţile. 12. Volumul optimal de producţie al unei firme concurente este atins când: a) costurile medii sunt minimale; b) încasările medii sunt egale cu costurile medii; c) încasările marginale sunt egale cu costurile marginale; d) încasările totale sunt maximale.

44

13. Problemă. Firma se află în condiţii de concurenţă perfectă. Raportul dintre costurile totale şi volumul de bunuri este prezentat în tabel. Să se determine volumul optimal de producţie, dacă bunurile se vând la preţul de 7 u.m. Volumul de producţie, u.n.

0

1

2

3

4

5

Costurile totale, u.m.

10

14

16

20

27

35

14. Condiţia de echilibru pe piaţa concurenţei perfecte este: a) AC = MC = MR = P ; b) MC = MR < AC > P ; c) MC = MR < AC < P . 15. Pe termen lung, firma perfect concurenţială obţine: a) profit de monopol; b) profit normal; c) pierderi din activitate; d) subvenţii de la stat. 16. Analizaţi o piaţă autohtonă care se apropie de modelul pieţei cu concurenţă perfectă. 17. Explicaţi caracteristicile monopolului absolut. 18. Din caracteristicile enumerate mai jos, determinaţi-le pe cele care caracterizează monopolul absolut. a) un număr foarte mare de producători autohtoni; b) diferenţierea preţurilor la aceleaşi bunuri; c) omogenitatea bunurilor vândute pe piaţă; d) unicitatea bunurilor vândute pe piaţă; e) lipsa controlului asupra preţului; f) controlul preţului bunului oferit; g) un unic producător al bunului sau serviciului. 19. Dacă pe piaţă interacţionează un singur producător şi un singur consumator, asemenea situaţie se numeşte: a) monopol bilateral; b) monopson; c) monopol natural. 20. Din situaţiile de mai jos, delimitaţi-le pe cele care se referă la piaţa monopolistă a) mulţi fermieri furnizează sfeclă de zahăr fabricii de zahăr; b) câţiva anticari propun câtorva colecţionari opere de artă rare; c) inventatorul deţine brevetul de invenţie şi propune licenţe tuturor doritorilor; d) mulţi producători agricoli asigură cu lapte mulţi consumatori; e) Ministerul Apărării achiziţionează armament de la câţiva producători; f) câteva firme asigură cu ţigări totalitatea consumatorilor; g) BNM este cea care emite în circulaţie bani în numerar. 21. Ce semnifică barierele de intrare în activitate? Prezentaţi exemple de asemenea bariere. 22. Comentaţi fraza: „A identifica o firmă mare cu un monopol semnifică acelaşi lucru, precum a considera o femeie grasă drept una neapărat gravidă”.

45

23. Modelul monopolului absolut presupune că: a) vânzătorii şi cumpărătorii sunt primitori de preţ; b) accesul pe piaţă este liber; c) bunurile oferite pe piaţă sunt omogene; d) panta curbei cererii la producţia firmei este negativă. Argumentaţi răspunsul. 24. În condiţiile monopolului: a) încasările marginale sunt egale cu preţul; b) încasările marginale sunt mai mici decât preţul; c) încasările marginale sunt mai mari decât preţul; d) costurile marginale sunt egale cu preţul. Argumentaţi răspunsul ales. 25. Spre deosebire de firma concurenţială, monopolul: a) poate stabili pentru bunul său orice nivel al preţului, el fiind unicul ofertant pe piaţă; b) poate produce orice volum de bun; c) în condiţiile cererii date, poate alege combinaţia preţ-cantitate care îi va asigura profit maximal. 26. Problemă. Calculaţi încasările totale şi marginale obţinute de monopolist şi trasaţi graficul încasărilor totale. P 50 45 40 35 30 25 20 15 10 5

Q 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

TR

MR

27. Trăsătura monopolului este: a) tendinţa de a majora cantitatea bunurilor produse şi dea ridica preţurile la ele; b) tendinţa de a reduce cantitatea bunurilor produse şi de a ridica preţurile la ele; c) tendinţa de a satisface la maximum nevoile consumatorilor în bunul dat. Argumentaţi grafic răspunsul ales. 28. Condiţia de echilibru pe piaţa monopolului este: a) AC = MC = MR = P ; b) MC = MR < AC > P ; c) MC = MR < AC < P . 29. Problemă. Monopolistul produce zilnic 10 mii unităţi de bun pe care le vinde la un preţ 25 u.m. fiecare. Costurile totale de producţie a volumului zilnic alcătuiesc 170 mii u.m. Ce va obţine monopolistul – profit sau pierderi ? 30. Discriminarea prin preţ presupune vinderea unuia şi aceluiaşi bun la preţuri diferite: a) în diferite regiuni ale ţării; b) în dependenţă de sezon; c) în dependenţă de elasticitatea cererii diferitelor grupe de cumpărători; d) în dependenţă de costurile de producţie şi transportare. 46

31. Situaţie de caz. La piaţă, vânzătorii preferă să-şi aranjeze marfa în grămezi separate: mere mari, medii, mici, comercializându-le la preţ diferit. Ce referinţă are această practică la discriminarea prin preţ ? 32. Scopul discriminării prin preţ din partea monopolului este: a) reducerea nivelului bunăstării consumatorilor; b) maximizarea volumului vânzărilor; c) reducerea numărului de cumpărători; d) stabilirea preţului maximal pentru fiecare cumpărător. 33. De ce cumpărarea merelor dintr-un sat mai îndepărtat vă costă mult mai ieftin decât din oraş? Ce structură de piaţă este prezentă în situaţia dată? 34. În care din ramuri poate exista un monopol eficient ? a) comerţul cu amănuntul; b) reţeaua de asigurare cu apă potabilă; c) salubritatea; d) televiziunea e) cercetările aerocosmice. 35. Exemplu de monopol natural este: a) fabrica „Franzeluţa”; b) reţeaua de farmacii „Felicia”; c) compania „Moldova Gaz”; d) compania „Termocom”. 36. În condiţiile monopolului natural, bariera de intrare în activitate este: a) dreptul de autor; b) controlul anumitor genuri de activităţi; c) licenţierea anumitor genuri de activităţi; d) costurile mici generate de randamentul de scară. 37. Ce măsoară indicele Lerner? Problemă. Calculaţi indicele lui Lerner, dacă, în cazul volumului de producţie de 1000 u.m., MC=100 u.m., iar P=120 u.m. Ce putere deţine producătorul asupra pieţei – mică, mare sau medie? 38. Analizaţi o piaţă autohtonă care se apropie de modelul pieţei monopoliste. 39. Măsurile antimonopol presupun: a) reducerea puterii celor cu poziţii dominante pe piaţă; b) acordarea de facilităţi clienţilor; c) eliminarea concurenţei. 40. Din analiza Legii R.Moldova nr.1103-XIV din 30.06.2000 „Cu privire la protecţia concurenţei” determinaţi: a) care sunt tipurile de acţiuni anticoncurenţiale? b) care este organizaţia menită să protejeze concurenţa şi ce funcţii i se atribuie? 41. Concurenţa monopolistă are loc: a) pe piaţa imperfectă; b) pe piaţa monopolului; c) pe piaţa oligopolului; 47

d) pe piaţa perfectă. 42. Concurenţa monopolistă presupune: a) număr mare de firme producătoare de bunuri omogene; b) număr mare de firme producătoare de bunuri diferenţiate; c) unic producător de bunuri pe piaţă; d) acces liber pe piaţă. 43. Care din următoarele caracteristici nu sunt proprii concurenţei monopoliste ? a) diferenţierea produselor; b) rolul foarte important al publicităţii; c) imposibilitatea substituirii unor produse pe altele. 44. Care particularităţi ale concurenţei monopoliste o apropie de monopol şi care – de concurenţa perfectă? 45. Concurenţa monopolistă apare pe pieţele bunurilor, unde elasticitatea cererii: a) este, preponderent, subunitară; b) este unitară; c) este supraunitară; d) este perfect inelastică. 46. Cum se stabileşte echilibrul pe piaţa cu concurenţă monopolistă? 47. Analizaţi o piaţă autohtonă care funcţionează în condiţiile concurenţei monopoliste. 48. Oligopolul reprezintă tipul de structură de piaţă, caracterizat: a) printr-un număr mare de firme mici pe piaţă; b) printr-un număr redus de firme mari care activează în ramură; c) prin interdependenţa acţiunii firmelor concurente; d) prin acces liber pe piaţă. 49. Care din trăsături nu este caracteristică oligopolului ? a) existenţa unui număr mic de producători mari; b) controlul preţurilor; c) interdependenţa acţiunii producătorilor; d) comportament autonom al producătorilor. 50. Oligopson reprezintă structura de piaţă caracterizată printr-un: a) număr mic de mari cumpărători; b) număr mare de mici producători; c) număr mic de mari producători; d) număr mare de mici cumpărători. 51. Caracterizaţi modelele oligopolului: a) modelul cartelului; b) modelul firmei-lider; c) modelul războiului preţurilor; d) modelul preţurilor „costurile plus”.

48

52. De ce se ţine sub control procesul de concentrare a pieţei? Problemă: Calculaţi indicele Herfindali pentru firmele cu următoarele cote de piaţă: 2 firme – câte 10 şi 15%, celelalte 75% sunt divizate, în mod egal, între trei firme. 53. Analizaţi o piaţă autohtonă care activează în condiţii de oligopol. Titluri de referate : ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ ¾

Economiştii de vază despre concurenţă. Particularităţile concurenţei autohtone. Restructurarea monopolurilor naturale în R.Moldova. Legislaţia antimonopolistă: esenţă, prevederi, realizări. Oligopolul şi teoria jocurilor. Formele contemporane ale concentrării producţiei. Analiza comparativă a eficienţei diferitelor structuri de piaţă.

49

Tema 8. PIAŢA FACTORILOR DE PRODUCŢIE ŞI VENITURILE FACTORIALE Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • •

Particularităţile pieţei factorilor de producţie. Piaţa muncii şi salariul. Piaţa funciară şi renta. Piaţa capitalului şi dobânda. Noţiuni – cheie Piaţa factorilor de producţie Cererea derivată Piaţa muncii Salariul (nominal şi real) Diferenţierea salariilor Salariul minimal Sindicatul Indexarea salariului Capitalul uman Piaţa funciară Proprietarul funciar Renta funciară Renta diferenţială Plata de arendă Renta economică Preţul pământului Piaţa capitalului Economiile Investiţiile Dobândă Rata dobânzii (nominală şi reală) Preferinţa în timp Actualizarea Valoarea actualizată curentă Valoarea actualizată netă

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

economic resources market derived demand labor market wage (nominal and real) wage differences minimum wage trade union human capital landowner land rent differential land rent rent economic rent price of land capital market saving investment interest interest rate (nominal and real) time preference discounting present discount value net present value

1. Cererea la factorii de producţie este: a) primară; b) secundară; c) derivată; d) arbitrară. 2. Noţiunea de cerere derivată reflectă dependenţa cererii la factorul de producţie de: a) preţul factorului de producţie; b) preţul celorlalţi factori de producţie, c) cererea la bunuri produse cu factorul de producţie dat. 3. Ce reprezintă obiect de vânzare-cumpărare pe piaţa muncii ? 4. Cererea la braţele de muncă vine din partea: a) celor care caută loc de muncă; b) celor care angajează forţa de muncă; 50

c) celor care se autoocupă. 5. Oferta braţelor de muncă se exprimă prin: a) populaţia totală; b) populaţia activă disponibilă; c) persoanele nesalariate; d) numărul locurilor de muncă. 6. Cererea pe piaţa muncii cu concurenţă perfectă este determinată de: a) mărimea salariului plătit; b) preţul factorului substituibil capital; c) numărul populaţiei apte de muncă. 7. O creştere a nivelului salariului va determina: a) o creştere; b) menţinerea; c) reducerea cererii de muncă. Reprezentaţi grafic cererea la braţele de muncă. 8. Stabilirea monopolului pe piaţa muncii determină: a) creşterea cererii la braţele de muncă şi a nivelului salariilor; b) creşterea cererii la braţele de muncă şi reducerea salariilor; c) reducerea cererii la braţele de muncă şi a nivelului salariilor. 9. Oferta pe piaţa muncii este determinată de: a) mărimea salariului obţinut; b) preţul factorului substituibil capital; c) numărul populaţiei apte de muncă. 10. Reprezentaţi şi explicaţi graficul ofertei individuale şi de piaţă a braţelor de muncă. Pentru unii indivizi, munca reprezintă sensul vieţii. Pentru această categorie de oameni este valabilă reprezentarea grafică tradiţională? 11. Cum reuşesc purtătorii cererii de muncă să cunoască oferta existentă şi cum reuşesc purtătorii ofertei de muncă să dobândească informaţii privind cererea de muncă? 12. Care sunt particularităţile cererii şi ofertei pe piaţa muncii din R.Moldova ? 13. Pentru o firmă ce utilizează un singur factor de producţie – munca, profitul este maxim atunci când: a) venitul marginal produs de factorul muncă este superior costului marginal al factorului muncă; b) venitul marginal produs de factorul muncă este inferior costului marginal al factorului muncă; c) venitul marginal produs de factorul muncă este egal cu costul marginal al factorului muncă.

51

14. Problemă. În baza datelor să se calculeze coloanele libere. Câţi lucrători vor fi angajaţi la un salariu de 16 şi de 20 u.m.? Numărul lucrătorilor

Produsele confecţionate

0 1 2 3 4 5 6

0 10 19 27 34 40 45

Produsul marginal

Preţul unui produs

Valoarea produselor confecţionate

Valoarea produsului marginal

3,10 3,0 2,90 2,80 2,70 2,60 2,50

15. Ce reprezintă monopolul dublu pe piaţa muncii ? 16. Care din aprecierile de mai jos referitoare la salariu sunt corecte ? a) este un venit; b) este un cost; c) ambele sunt corecte; d) lipseşte răspunsul corect. 17. Care din caracteristici sunt corecte? a) salariul este însuşit de toţi posesorii factorilor de producţie; b) salariul este o mărime constantă; c) salariul este o formă de recompensă a muncii; d) salariul este destinat preponderent investiţiilor; e) salariul este destinat preponderent consumului personal al lucrătorilor angajaţi. 18. Problemă. Cererea pe piaţa muncii poate fi exprimată prin ecuaţia D=100–2w, iar oferta S=40+4w, unde w reprezintă salariul zilnic. Determinaţi ce salariu se va stabili pe piaţa muncii şi câţi lucrători vor fi angajaţi. Dacă statul va reglementa salariul zilnic la un nivel de 15 u.m., care vor fi consecinţele acestei măsuri? 19. Ce reprezintă salariul nominal, real, minimal? Care este relevanţa lor economicosocială? 20. În care din situaţiile de mai jos are loc o creştere a salariului real ? a) când salariul nominal creşte, iar preţurile rămân constante; b) când salariul nominal creşte mai repede decât preţurile; c) când salariul nominal creşte, iar preţurile scad; d) când salariul nominal este constant, iar preţurile cresc; e) când salariul nominal este constant şi preţurile sunt constante; f) când salariul nominal este constant, iar preţurile scad; g) când salariul nominal scade, iar preţurile sunt constante; h) când salariul nominal scade mai repede decât preţurile; i) când salariul nominal scade mai încet decât preţurile. 21. Într-o perioadă de timp atât preţurile, cât şi salariile nominale se dublează. În aceste condiţii, salariile reale: a) cresc de 4 ori; b) se dublează; c) nu se modifică.

52

22. Când salariul nominal creşte cu 15%, în condiţiile în care preţurile de consum cresc cu 25%, salariul real scade cu: a) 8% ; b) 10% ; c) 20% ; d) 6% . 23. Când salariul real creşte cu 10%, iar preţurile bunurilor de consum cresc cu 20%, salariul nominal creşte cu: a) 30% ; b) 32% ; c) 10% ; d) 18% ; e) 25% . 24. Când salariul real scade cu 20%, iar preţurile scad cu 5%, salariul nominal se reduce cu: a) 5% ; b) 25% ; c) 24% ; d) 15% ; e) 20% . 25. În perioada T0-T1 preţurile au crescut cu 20%, iar salariul nominal a crescut de la 770 la 808,5 u.m. Salariul real: a) creşte cu 12,5% ; b) scade cu 12,5% ; c) creşte cu 5% ; d) scade cu 5% ; e) scade cu 15% . 26. Ce factori determină diferenţierea salariilor pe persoane şi diverse activităţi ? În baza datelor statistice, analizaţi mărimea salariului mediu lunar în sfera bugetară şi în sectorul real al economiei R.Moldova. 27. Discutaţi. Nivelul salarizării în R.Moldova este cel mai scăzut din Europa – 0,2 euro/ore în 2006, faţă de 14 euro în Danemarca. El este mai mic de 5 ori decât în Rusia, de 4,5 ori decât în Kazahstan, de 3,5 ori decât în Belarusi şi de 3 ori decât în Ucraina. (Экономическое обозрение, 2006, №31, р.6) Ce factori determină diferenţierea salariilor pe ţări? 28. În baza datelor statistice comparaţi dinamica salariului mediu lunar cu dinamica minimului de subzistenţă şi a productivităţii muncii. În urma analizei efectuate, evidenţiaţi problemele salarizării în Republica Moldova. 29. Ce factori influenţează cererea funciară? Din care motive cererea funciară este în permanentă creştere pe măsura evoluţiei societăţii umane? 30. În ce se manifestă specificul ofertei funciare? 31. Renta funciară este un venit pentru a) întreprinzător; b) bancher; 53

c) arendaş; d) proprietar funciar. 32. Renta funciară este un cost pentru: a) întreprinzător; b) bancher; c) arendaş; d) proprietar funciar. 33. Dacă renta funciară depăşeşte nivelul său de echilibru: a) cererea funciară va depăşi oferta funciară; b) vor creşte suprafeţele utilizate; c) vor rămâne suprafeţe neutilizate. 34. Mărimea rentei diferenţiale depinde de: a) cererea de terenuri; b) cererea de produse agricole; c) locul amplasării terenului; d) frumuseţea peisajului; e) diferenţa de fertilitate a solurilor. 35. Care este diferenţa între rentă şi plata de arendă? a) ele sunt similare; b) plata de arendă reprezintă suma rentei absolute şi diferenţiale; c) plata de arendă reprezintă plata pentru capitalul utilizat pe lotul de pământ; d) plata de arendă cuprinde, pe lângă rentă, şi suma cheltuielilor legate de capitalul utilizat pe lotul de pământ. 36. Problemă. Într-un lot, este investit un capital de 100 mii u.m., cu un termen de recuperare a cheltuielilor de 20 de ani. Renta de pe acest lot alcătuieşte 25 mii u.m. Dacă rata dobânzii este de 5%, care va fi mărimea plăţii de arendă? 37. Situaţie de caz. Fermierul a încheiat un contract cu proprietarul funciar pe un termen de 10 ani, plata de arendă anuală fiind de 25 mii u.m. În urma măsurilor ameliorative efectuate pe parcursul primilor 3 ani, venitul fermierului a crescut cu 15 mii u.m. anual. Această schimbare va determina modificarea mărimii plăţii de arendă? 38. Preţul pământului este: a) suma plătită pentru cedarea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren, prin actul de vânzare-cumpărare; b) suma plătită pentru dreptul de folosinţă asupra unei suprafeţe de teren, pe termen nedeterminat; c) suma plătită pentru dreptul de exploatare şi folosinţă a unei suprafeţe de teren pe o perioadă determinată de timp. 39. Ce factori influenţează mărimea preţului pământului? a) mărimea rentei; b) mărimea ratei dobânzii; c) cererea la loturile de pământ; d) oferta loturilor de pământ; e) toţi factorii sus-menţionaţi.

54

40. Problemă. Cererea la loturile funciare este reprezentată de ecuaţia D=180-3R. Dacă oferta este de 120 ha, iar rata dobânzii bancare de 10%, care va fi renta de echilibru şi preţul pământului? 41. Problemă. Renta a crescut de la 2 mii la 6 mii u.m., rata dobânzii s-a redus de la 4% la 2%. Care va fi tendinţa şi proporţia modificării preţului pământului? 42. Problemă. Sunt două terenuri de pământ cu suprafeţe diferite – 120 şi 600 ari. Renta funciară pe aceste terenuri este de 1080 şi 1296 u.m. consecutiv. Determinaţi preţul unui ar, dacă rata dobânzii este de 2%. Care din loturi este mai bun? 43. P.Samuelson menţiona că pământul nu este unicul factor de producţie ale cărui venituri pot fi tratate din punct de vedere economic ca rentă. Renta economică reprezintă: a) venitul obţinut din utilizarea oricărui factor de producţie cu o ofertă perfect elastică faţă de preţ; b) venitul obţinut din utilizarea oricărui factor de producţie cu o ofertă perfect inelastică faţă de preţ; c) venitul obţinut după excluderea cheltuielilor; d) venitul obţinut din creşterea puterii de cumpărare a agenţilor economici. 44. Care sunt segmentele pieţei capitalului? Ce reprezintă obiectul de tranzacţionare pe fiecare din ele? 45. Venitul pe piaţa capitalului se numeşte rata dobânzii, care reprezintă plata pentru utilizarea banilor. Însă banii nu reprezintă factorul de producţie. Cum pot fi corelate noţiunile de bani şi capital ? 46. Dobânda reprezintă: a) suma de bani plătită debitorului de către creditor pentru dreptul de folosire a capitalului împrumutat, adică plata făcută pentru un credit; b) suma de bani plătită creditorului de către debitor pentru dreptul de folosire a capitalului împrumutat, adică plata făcută pentru un credit; c) un raport determinat de cererea şi oferta de credite. 47. Reducerea ratei dobânzii va determina: a) creşterea volumului ofertei de capital monetar; b) creşterea volumului cererii de capital monetar; c) ambele răspunsuri sunt corecte; d) niciun răspuns nu este corect. 48. Determinaţi pentru fiecare caz în parte: creditorul stabileşte o rată mai înaltă sau mai mică a dobânzii? a) dacă firma-debitor este un producător recunoscut pe piaţă; dacă firma-debitor este o întreprindere individuală recent instituită; b) dacă firma-debitor ia un împrumut pe un termen de 5 ani; ia un împrumut pe un termen de 9 ani; c) dacă firma-debitor ia un împrumut de 10 mln lei pe un termen de 5 ani; dacă ia un împrumut de 2 mln lei pe acelaşi termen. 49. Prin ce se deosebeşte rata reală de rata nominală a dobânzii? Este posibilă situaţia când rata reală a dobânzii devine negativă?

55

50. În ce raport trebuie să se afle rata reală a dobânzii faţă de rata profitului anticipat pentru a stimula investiţiile? a) mai mare; b) mai mică; c) de egalitate. 51. Problemă. Rata anticipată a profitului este de 12%. Va fi realizat proiectul investiţional în cazul ratei dobânzii de 3%, 8%, 13% ? 52. Problemă. Profitul anticipat de la realizarea proiectului investiţional alcătuieşte 7%, rata nominală a dobânzii – 12%, ritmul anual al inflaţiei – 7%. Va fi realizat acest proiect investiţional? 53. Care este rolul factorului timp în cazul capitalului? De ce el este mai puţin important în cazul factorului muncă şi bunurilor? 54. Ce reprezintă procedura discontării. În ce caz este aplicat calculul valorii actualizate curente (PDV) şi în ce caz – valorii actualizate nete (NPV)? Prezentaţi formulele corespunzătoare. 55. Care este structura şi dinamica veniturilor în R.Moldova? Titluri de referate : ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ ¾

Problemele pieţei muncii în R.Moldova. Rolul economic al sindicatelor: impact pozitiv şi negativ. Impactul emigrării asupra pieţei muncii autohtone. Segmentarea pieţei muncii şi investiţiile în capital uman. Teoriile salariului. Salariul minimal: pro şi contra. Problemele formării pieţei funciare în R.Moldova. Conceptele cu privire la rentă. Starea capitalului real şi procesul investiţional în R.Moldova. Teoriile dobânzii. Informaţia ca neo-factor de producţie. Piaţa informaţiei: operatori, structură, particularităţi ale cererii şi ofertei. Stadiul şi tendinţele dezvoltării sectorului economic al informaţiei în R.Moldova.

56

Tema 9. EŞECURILE PIEŢEI ŞI IMPLICAREA STATULUI ÎN ECONOMIE Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • •

Mecanismul de piaţă şi alocarea eficientă a resurselor economice. Optimul lui Pareto. Premisele cultural-instituţionale ale funcţionării eficiente a mecanismului de piaţă. Factorii care obstrucţionează funcţionarea eficientă a pieţelor. Externalităţile şi modalităţile lor de internalizare. Noţiuni – cheie Optimul lui Pareto Eşecul pieţei Bunuri publice Nonexclusivitate în consum Nonrivalitate în consum Externalităţi (pozitive şi negative) Costuri sociale Beneficii sociale Internalizarea externalităţilor Teorema lui Coase Problema „pasagerului clandestin” Asimetrie informaţională

– – – – – – – – – – – –

Pareto optimum market failure public good nonexclusivity in consumption nonrivality in consumption externalities (negative and positive) social costs social benefits internalization of externalities Coase theorem free-rider problem information asymmetry

1. În ce se manifestă eficienţa alocativă şi productivă a sistemului de piaţă ? 2. Situaţia în care se află economia se consideră Pareto-optimală, dacă: a) sunt utilizate tehnologii contemporane; b) nimeni nu îşi poate ameliora situaţia proprie fără a defavoriza situaţia altora; c) venitul marginal este egal cu costul marginal; d) lipsesc monopolurile. 3. Informaţie utilă. Premisele socio-culturale ale funcţionării eficiente ale economiei de piaţă. N.Kaifitz şi R.Dorfman au propus o listă din 14 imperative instituţionale şi culturale, necesare funcţionării eficiente a pieţelor private: 1. Încredere (în bănci, companii de asigurare, furnizori etc.); 2. Respectarea strictă a prevederilor contractuale; 3. Securitatea personală şi a businessului; 4. Echilibru între concurenţă şi colaborare; 5. Independenţa sistemului judiciar; 6. Sistem dezvoltat al asistenţei sociale; 7. Mobilitate socială, susţinerea iniţiativelor; 8. Stimulente materiale spre extinderea activităţii; 9. Limitarea consumului în scopul generării economiilor private; 10. Raţionalitate nerestricţionată de tradiţii; 11. Onestitatea statului; 12. Forme eficiente de concurenţă; 13. Libertatea informaţiei (cu protecţia secretului personal); 14. Transmiterea informaţiei fără restricţii şi favoritism. În cazul existenţei acestor premise socio-culturale, funcţionarea eficientă a economiei de piaţă mai necesită, suplimentar, aplicarea a 10 norme economico-juridice: 1. Definirea exactă a drepturilor de proprietate, a obţinerii şi transmiterii lor; 57

2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

Buna aplicare a legilor cu privire la contracte şi faliment; Organizarea liberă, nelicenţiată a businessului în totalitatea sectoarelor, cu excepţia celor care pot provoca externalităţi de proporţii; Moneda stabilă şi sistemul eficient al transferurilor financiare; Controlul public asupra monopolurilor naturale; Informaţie deplină asupra caracteristicilor bunurilor vândute pe piaţă şi asupra conjuncturii pieţei; Formarea autonomă a preferinţelor – protecţia consumatorilor de influenţa producătorilor şi furnizorilor; Controlul public al externalităţilor pozitive şi negative; Sistem dezvoltat al securităţii sociale (în caz de boală, traumatism, pierderea locului de muncă, calamităţi naturale); Stimularea inovaţiilor prin protecţia obiectelor proprietăţii intelectuale.

4. Una din variantele de mai jos constituie motivul implicării statului în economie în scopul atingerii bunăstării: a) statul posedă resursele financiare pentru realizarea acestui obiectiv; b) statul are cei mai buni specialişti; c) autoritatea publică deţine cele mai cuprinzătoare informaţii referitoare la nevoile societăţii; d) piaţa se confruntă cu o serie de limite ce generează eşecuri în alocarea resurselor. 5. În ce se manifestă „eşecurile” pieţei ? a) libertatea economică; b) necointeresarea în producerea bunurilor care satisfac interesele colective; c) posibilitatea poluării mediului ambiant; d) înaltă adaptabilitate la schimbări; e) repartizare neuniformă a veniturilor; f) calitate redusă a bunurilor autohtone; g) falimentarea unor firme individuale. 6. Teoria economică evidenţiază problema „pasagerului clandestin”. Poate fi ea soluţionată? Delimitaţi bunuri private pure, bunuri publice pure şi bunuri mixte. Explicaţi deosebirile între ele. 7. Care dintre bunuri reprezintă bunuri publice pure şi care – bunuri mixte? a) securitatea naţională; b) sistemele de transport; c) televiziunea prin cablu; d) iluminarea străzilor; e) parcurile de automobile. 8. Comentaţi afirmaţia: „Reducerea cheltuielilor pentru educaţie poate fi criticată, întrucât ea este un bun public”. „Creşterea taxelor pentru învăţământ poate fi justificată, întrucât învăţământul este un bun privat”. 9. Externalităţile sunt: a) diferenţele dintre costurile sociale şi cele private; b) costurile suportate de producătorii privaţi; c) costurile suportate de producătorii publici; d) evenimentele externe în raport cu evoluţiile din economia naţională.

58

10. Costurile sociale reprezintă: a) impozitele plătite statului de contribuabili; b) amenzile aplicate poluatorilor industriali; c) costurile suportate de toţi membrii colectivităţii; d) cheltuielile în economia socialistă. 11. Externalităţile pot fi pozitive şi negative. Aduceţi exemple. 12. Existenţa externalităţilor pozitive pe o anumită piaţă determină: a) o producţie mai mică decât cea determinată de optimul social şi un preţ mai ridicat; b) o producţie mai mică decât cea determinată de optimul social şi un preţ mai scăzut; c) o producţie mai mare decât cea determinată de optimul social şi un preţ mai ridicat; d) o producţie mai mare decât cea determinată de optimul social şi un preţ mai scăzut. 13. Externalităţile negative contribuie la: a) producerea insuficientă a unor bunuri şi stabilirea la ele a unor preţuri prea înalte; b) producerea excesivă a unor bunuri şi stabilirea la ele a unor preţuri prea înalte; c) producerea insuficientă a unor bunuri şi stabilirea la ele a unor preţuri prea mici; d) producerea excesivă a unor bunuri şi stabilirea la ele a unor preţuri prea mici. 14. Problemă. În baza datelor din tabel, calculaţi: • costurile marginale sociale ale producerii diferitelor cantităţi de bun; • la ce nivel al preţului şi volumului de producţie se stabileşte echilibrul concurenţial; • exemplul denotă o externalitate pozitivă sau negativă? • ce volum de producţie este eficient din punct de vedere social? Preţul bunului P 15,50 14,50 13,50 12,50 11,50 10,50 9,50 8,50 7,50

Cantitatea de bun Q 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Costurile marginale private MPC 8,50 8,50 8,50 8,50 8,50 8,50 8,50 8,50 8,50

Costurile marginale externe MEC 0,50 0,60 0,80 1,10 1,50 2,00 2,60 3,30 4,10

15. Soluţia lui Pigou pentru externalităţi presupune: a) corectarea externalităţilor printr-un sistem de taxe care să penalizeze pe unii şi să-i subvenţioneze pe alţii; b) subvenţionarea numai a întreprinderilor naţionalizate; c) subvenţionarea întreprinderilor nerentabile. 16. Soluţia lui Coase pentru externalităţi presupune că: a) negocierea ar rezolva mereu o problemă de responsabilităţi, dacă guvernul nu intervine; b) intervenţia guvernamentală directă trebuie preferată negocierii, pentru că oricând o externalitate poate deveni extrem de gravă; c) ar exista potenţialul negocierii pentru diminuarea mărimii unei externalităţi, dacă drepturile de proprietate sunt bine definite şi dacă costurile negocierii nu sunt prea mari. 17. Externalităţile negative sunt concepute, de regulă, ca rezultat al procesului de producţie. Însă ele pot să apară şi în sfera consumului. Explicaţi în ce mod consumul de droguri şi alcool poate provoca externalităţi negative? 59

Titluri de referate : ¾ Eficienţa economică şi echitatea socială. ¾ Implicaţiile economice privind protecţia mediului natural.

60

Tema 10. OBIECTUL DE STUDIU AL MACROECONOMIEI ŞI FLUXURILE CIRCULARE DE BAZĂ Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • • • •

Obiectul de studiu şi problemele de cercetare ale analizei macroeconomice. Metodele de cercetare aplicate la analiza macroeconomică. Caracterizarea sectoarelor instituţionale ale economiei naţionale. Identificarea fluxurilor economice dintre sectoarele instituţionale ale economiei. Explicarea identităţilor fundamentale care asigură funcţionarea economiei în ansamblu. Evidenţierea injecţiilor-retragerilor în/din economie. Noţiuni – cheie Macroeconomie Politică economică Obiective macroeconomice Agregare Anticipări adaptive Anticipări raţionale Variabile exogene Variabile endogene Variabile autonome Sectorul menajelor Sectorul firmelor Sectorul administraţiilor publice Sectorul agenţilor străini Flux circular al veniturilor şi cheltuielilor Injecţii Retrageri Cheltuieli totale Venituri totale Produs total Macroeconomie keynesistă Macroeconomie neoclasică

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

macroeconomics economic policy economic goals aggregation adaptive expectations rational expectations exogenous variables endogenous variables autonomous variables households business firms government foreign sector circular flow of incomes and expenditures injections leakages aggregate expenditures aggregate incomes aggregate product keynesian macroeconomics new-classical economics

1. Noţiunea de „macroeconomie” a fost introdusă în circuitul ştiinţific de : a) J.M.Keynes; b) R.Frisch; c) P.Samuelson; d) A.Marshall. 2. Fondatorul macroeconomiei ca ştiinţă a fost: a) J.M.Keynes; b) A.Marshall; c) A.Smith; d) K.MakKonnell. 3. Macroeconomia a apărut ca compartiment separat al teoriei economice: a) la finele sec.XVIII ; b) la începutul sec.XIX ; c) în anii 30 ai sec.XX ; d) în anii 60 ai sec.XX . 61

4. Problema care nu se referă la analiza macroeconomică este: a) creşterea economică; b) şomajul; c) oferta monetară; d) concurenţa monopolistă. 5. Problema de cercetare în analiza macroeconomică este: a) comportamentul producătorului; b) comportamentul consumatorului; c) creşterea economică; d) echilibrul pe piaţa cu concurenţă perfectă. 6. Ce teorii şi probleme cercetează a) doar macroeconomia; b) doar microeconomia; c) şi macro- şi microeconomia ? 1.Teoria politicii economice; 2.Teoria datoriei de stat; 3.Teoria concurenţei monopolistice; 4.Teoria comportamentului consumatorului; 5.Teoria monetară; 6.Teoria cererii şi ofertei de muncă; 7.Teoria comportamentului producătorului; 8.Fluctuaţiile activităţii economice în ansamblu; 9.Teoria echilibrului pe diferite pieţe concurenţiale; 10.Problemele cursului valutar; 11.Tendinţele de dezvoltare a economiei; 12. Teoria echilibrului; 13.Teoria creşterii economice; 14.Teoria inflaţiei; 15.Teoria oligopolului. 7. Macroeconomia se deosebeşte de microeconomie prin faptul că ea: a) utilizează principiul „ceteris paribus”; b) operează cu noţiuni agregate; c) operează cu noţiuni de echilibru; d) utilizează ipoteza comportamentului raţional al agenţilor economici. 8. Importanţa studierii macroeconomiei rezidă în faptul că ea: a) cercetează esenţa şi legităţile proceselor economice; b) permite prognozarea dezvoltării proceselor economice pe viitor; c) serveşte drept bază pentru elaborarea politicii economice; d) toate răspunsurile sunt corecte. 9. Modelul macroeconomic este elaborat în scopul: a) reflectării funcţionării ideale a economiei; b) reflectării exacte a proceselor ce au loc în economie; c) evidenţierii interdependenţelor variabilelor economice şi efectuării prognozelor. 10. Indicator macroeconomic absolut este: a) cota impozitară pe profit; b) numărul celor ocupaţi în economie; c) rata dobânzii; d) rata şomajului. 11. Indicator macroeconomic relativ este: a) masa monetară; b) masa impozitelor; c) venitul naţional; d) ritmul creşterii economice. 12. În cadrul macroeconomiei este studiat comportamentul: a) a doi agenţi macroeconomici; 62

b) a trei agenţi macroeconomici; c) a patru agenţi macroeconomici; d) a cinci agenţi macroeconomici. 13. Caracterizaţi funcţiile şi scopurile agenţilor macroeconomici. 14. În modelul bisectorial circuitul economic semnifică: a) fluxul de venituri între menaje şi firme; b) fluxul de venituri între administraţiile publice şi firme; c) fluxul de venituri între menaje, firme şi stat; d) fluxul de venituri între menaje şi stat. 15. Trasaţi şi explicaţi modelul bisectorial al fluxurilor macroeconomice circulare. 16. În modelul bisectorial al fluxurilor circulare, menajele: a) cumpără de la firme serviciile factorilor de producţie; b) vând firmelor serviciile factorilor de producţie; c) cumpără de la firme bunuri şi servicii; d) vând firmelor bunuri şi servicii; e) sunt corecte răspunsurile b) şi c); f) sunt corecte răspunsurile a) şi d). 17. Care din interlegăturile prezentate mai jos este corectă ? a) bunurile şi serviciile sunt schimbate pe factori de producţie pe piaţa factorilor de producţie; b) salariile, rentele şi dobânzile sunt schimbate pe venit pe piaţa bunurilor şi serviciilor; c) cheltuielile menajelor se transformă în încasările firmei pe piaţa bunurilor şi serviciilor; d) veniturile menajelor se transformă în încasările firmelor pe piaţa factorilor de producţie. 18. Funcţia principală a pieţei financiare este asigurarea interacţiunii dintre: a) firme şi stat; b) menaje şi firme; c) stat şi menaje; d) creditori şi debitori; e) firme şi agenţi străini. 19.Trasaţi şi explicaţi modelul trisectorial al fluxurilor macroeconomice circulare. 20. În modelul trisectorial, oferta bunurilor şi serviciilor trebuie să fie egală cu: a) cheltuielile de consum; b) cheltuielile de consum şi cele investiţionale; c) cheltuielile de consum + cheltuielile investiţionale + achiziţiile publice; d) cheltuielile de consum + cheltuielile investiţionale + achiziţiile publice – impozitele. 21. În modelul trisectorial al fluxurilor circulare, economiile menajelor: a) sunt egale cu investiţiile; b) + investiţiile sunt egale cu achiziţiile publice + impozitele directe; c) + impozitele nete sunt egale cu investiţiile + achiziţiile publice; d) + cheltuielile publice sunt egale cu investiţiile + impozitele nete. 22. Economia care interacţionează cu economiile altor state se numeşte: a) economie cu balanţă comercială echilibrată; 63

b) c) d) e)

economie bazată pe export; economie bazată pe import; economie închisă; economie deschisă.

23. Trasaţi şi explicaţi modelul fluxurilor circulare pentru economia deschisă. 24. În modelul desfăşurat al circuitului economic, producţia totală este egală cu suma: a) consumului, investiţiilor, achiziţiilor publice şi exportului net; b) consumului, investiţiilor, achiziţiilor publice, impozitelor şi exportului net; c) consumului, investiţiilor, achiziţiilor publice şi exportului; d) salariilor, rentelor, dobânzilor şi economiilor. 25. Pe care din punctele de mai jos le-aţi atribui la injecţii şi pe care – la retrageri din economie? a) economisirea unei părţi a veniturilor menajelor; b) noile posibilităţi de investire în R.Moldova în urma creditului de 1,2 mlrd dolari; c) plătirea impozitelor de către agenţii economici; d) achiziţii publice de grâne; e) achitarea gazului importat în R.Moldova; f) cheltuielile agenţilor străini în vederea achiziţionării vinurilor moldoveneşti. 26. Problemă. Dacă, într-o economie închisă, cheltuielile de consum alcătuiesc 1000 mln u.m., economiile private – 100 mln u.m., achiziţiile publice de bunuri şi servicii – 300 mln u.m., iar bugetul de stat este echilibrat, produsul total este egal: a) 1000 mln u.m.; b) 1100 mln u.m.; c) 1200 mln u.m.; d) 1400 mln u.m. 27. Problemă. Într-o economie închisă produsul total (Y) reprezintă 4000 mlrd u.m., cheltuielile de consum – 2600 mlrd u.m., investiţiile – 900 mlrd u.m., achiziţiile publice – 850 mlrd u.m., impozitele nete – 800 mlrd u.m.. Mărimea economiilor private va alcătui: a) 550 mlrd u.m.; b) 600 mlrd u.m.; c) -50 mlrd u.m.; d) -350 mlrd u.m.; e) 50 mlrd u.m. 28. Problemă. Dacă în economia ţării investiţiile reprezintă 800 mlrd u.m., deficitul balanţei comerciale – 100 mlrd u.m., iar economiile private – 1000 mlrd u.m., soldul bugetului public va fi: a) -200 mlrd u.m.; b) -300 mlrd u.m.; c) 300 mlrd u.m.; d) 700 mlrd u.m. 29. Problemă. În economia ţării, volumul total de bunuri reprezintă 5000 mlrd u.m., investiţiile – 500 mlrd u.m., soldul bugetului de stat 20 mlrd u.m., cheltuielile de consum – 3000 mlrd u.m., achiziţiile publice de bunuri şi servicii – 900 mlrd u.m. Determinaţi: exportul net, impozitele nete, economiile private.

64

Tema 11. EVALUAREA INDICATORILOR MACROECONOMICI FUNDAMENTALI Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • •

Principalii indicatori macroeconomici conform metodologiei Sistemului Conturilor Naţionale. Metodele de evaluare a PIB-ului. PIB nominal, real şi potenţial. Cauzele existenţei economiei invizibile şi consecinţele ei. Noţiuni – cheie Sistemul Contabilităţii Naţionale Produsul Intern Brut Venitul Naţional Brut Amortizarea Produsul Intern Net Venitul Naţional Net Venitul Personal Venitul Personal Disponibil Valoarea adăugată Impozitele pe producţie şi import PIB nominal PIB real PIB potenţial Deflatorul PIB Economia invizibilă Bunăstara economică netă

– – – – – – – – – – – – – – – –

National Account System Cross Domestic Product Cross National Income depreciation Net Domestic Product Net National Income Personal Income Disposable Personal Income value added nominal GDP real GDP potential GDP taxes on production and import GDS deflator non-observing economy net economic welfare

1. Creatorul Sistemului Conturilor Naţionale este considerat: a) J.M.Keynes; b) S.Kuznets; c) M.Friedman; d) I.Fischer. 2. P.I.B. constituie: a) totalitatea bunurilor şi serviciilor finale produse într-o ţară timp de 1 an; b) valoarea bunurilor şi serviciilor finale produse într-o ţară timp de 1 an; c) valoarea activelor de care dispune ţara la un moment dat; d) veniturile obţinute în economie. 3. Problemă. Firma specializată în producerea ţesăturilor vinde fabricii de mobilă tapiserie în valoare de 200 mii u.m., iar combinatul de prelucrare a lemnului – piese necesare producerii canapelelor în valoare de 600 mii u.m. Încasările din vinderea canapelelor au constituit 1200 mii u.m. Ca urmare, P.I.B. a crescut cu: a) 400 mii u.m.; b) 800 mii u.m.; c) 1200 mii u.m.; d) este imposibil de efectuat calculul. 4. Dacă valoarea oţelului, vopselei şi a altor componente utilizate la producerea plitelor electrice vor fi incluse în calculul P.I.B., un asemenea indicator va fi: a) exact, deoarece fiecare component alcătuieşte preţul final; 65

b) exagerat pe motivul contabilizării duble; c) redus pe motivul contabilizării duble; d) aproximativ. 5. Ce tipuri de cheltuieli şi venituri: a) se includ în P.I.B., b) nu se includ în P.I.B. Valoarea serviciilor lucrătorului care îşi construieşte propria casă; valoarea bumbacului cumpărat de firmă pentru fabricarea blugilor; valoarea podului a cărui construcţie a fost finanţată din bugetul administraţiei locale; valoarea noului automobil produs de firma străină care activează pe teritoriul naţional; venitul de la vinderea propriului automobil; veniturile funcţionarului care gestionează plătirea pensiilor; valoarea casei construite în 2005 şi vândute în 2006; câştigul la loterie; cheltuielile pentru sistemul de învăţământ; salariile lucrătorilor din sfera ocrotirii sănătăţii; veniturile din traficul de droguri; cumpărarea tabloului pictat de Leonardo Da Vinci de către colecţionar; venitul obţinut din vânzarea hârtiilor de valoare; pensiile plătite; cheltuielile firmei pentru cumpărarea unui lot de pământ; subvenţia acordată firmei de către stat; cheltuielile statului în vederea apărării naţionale; remitenţele; cheltuielile menajelor de cumpărare a apartamentului într-un local nou; lucrările casnice; ajutorul bănesc de la părinţi; amenda pentru parcarea automobilului într-un loc neautorizat. 6. P.I.B. măsoară: a) cheltuielile totale efectuate pentru cumpărarea bunurilor şi a serviciilor finale; b) venitul total obţinut în economie; c) valoarea adăugată produsă de totalitatea firmelor din ţara dată; d) toate răspunsurile sunt corecte. 7. P.I.B. poate fi calculat ca sumă a: a) consumului, investiţiilor, achiziţiilor publice şi exportului net; b) consumului, plăţilor de transfer, salariilor şi profiturilor; c) valorii bunurilor finale şi intermediare; d) investiţiilor, salariilor şi profiturilor. 8. Problemă. Dacă anul curent menajele au cheltuit pentru consumul curent 130 mlrd u.m., consum îndelungat – 85 mlrd u.m., hârtii de valoare – 5 mlrd u.m., servicii – 20 mlrd u.m., spaţiu locativ – 150 mlrd u.m., cheltuielile totale de consum vor alcătui: a) 390 mrd u.m.; b) 385 mlrd u.m.; c) 240 mlrd u.m.; d) 235 mlrd u.m.; e) 215 mlrd u.m. . 9. Ce tranzacţie este reflectată în SCN ca investiţie ? a) cumpărarea a 100 acţiuni ale firmei „IBM”; b) cumpărarea unui computer fabricat de firma „IBM”; c) majorarea de către „IBM” a stocurilor de capital; d) obţinerea unui salariu ca angajat al firmei „IBM”. 10. În achiziţiile publice de bunuri şi servicii nu se include: a) cumpărarea unui avion cu destinaţie militară; b) plătirea pensiilor; c) construcţia unei autostrăzi noi; d) angajarea unui nou poliţist; e) salarizarea funcţionarului public.

66

11. Problemă. O economie închisă se caracterizează prin următoarele date: cheltuielile de consum – 1500 u.m., investiţii private brute – 400 u.m., impozite colectate – 400 u.m., cheltuieli publice – 420 u.m., din ele 80 u.m. fiind îndreptate la plătirea pensiilor şi burselor. Să se calculeze P.I.B.: a) 1920 u.m.; b) 2240 u.m.; c) 2300 u.m.; d) 2380 u.m. . 12. Problemă. Datele din tabel evidenţiază mărimea PIB al R.Moldova în 1995 şi 2005, calculată prin metoda cheltuielilor. Calculaţi datele care lipsesc şi modificările relative ale acestor indicatori, considerând anul 1995 an de referinţă. Indicatori (mln lei, preţuri curente) Produsul Intern Brut Consumul final - al menajelor - al administraţiilor Formarea brută de capital fix Variaţia stocurilor Export net

1995

2005

6480 5371 175,5 1034 578 -503

33650 6196 8954 1997 -14042

Sursa: Anuarul Statistic al R.Moldova, 2006 13. Care din componenţi sunt utilizaţi la calcularea P.I.B. prin metoda cheltuielilor şi care – prin metoda veniturilor ? a) profiturile brute; b) consumul menajelor; c) investiţiile private brute; d) salariile; e) exportul net; f) impozitele indirecte. 14. Problemă. Într-o economie naţională, salariile alcătuiesc 250 mlrd u.m., dobânzile plătite – 15 mlrd u.m., plăţile de arendă – 12 mlrd u.m., veniturile micilor proprietari – 60 mlrd u.m., veniturile factoriale nete din străinătate (-5) mld u.m., indemnizaţiile de şomaj – 8 mlrd u.m., pensiile – 4 mlrd u.m., veniturile din vânzarea acţiunilor la bursă – 10 mlrd u.m., profiturile corporative brute – 50 mlrd u.m., amortizările – 30 mlrd u.m., impozitele indirecte – 20 mlrd u.m., impozitele directe – 35 mlrd u.m. Calculaţi P.I.B.: a) 499 mlrd u.m.; b) 464 mlrd u.m.; c) 442 mlrd u.m.; d) 480 mlrd u.m.; e) nu există răspuns corect. 15. Cum se racordează PIB, calculat după metoda fluxului de cheltuieli, cu PIB calculat după metoda fluxului de venituri ? a) PIB calculat după metoda fluxului de cheltuieli este egal cu PIB calculat după metoda fluxului de venituri; b) PIB calculat după metoda fluxului de venituri este mai mare decât PIB calculat după metoda fluxului de cheltuieli; c) raportul dintre PIB calculat după metoda fluxului de cheltuieli şi după metoda fluxului de venituri depinde de ritmul inflaţiei în perioada de referinţă.

67

16. Valoarea adăugată pentru o firmă reprezintă diferenţa dintre încasările din vânzări şi: a) amortizarea; b) salarii; c) valoarea bunurilor intermediare; d) costurile de producţie. 17. Problemă. Firma specializată în producerea automobilelor a cumpărat laminate de la oţelărie în valoare de 1500 mii u.m., anvelope de la fabrica de cauciucuri în valoare de 600 mii u.m., piese auxiliare de la alte firme în sumă de 1200 mii u.m., a plătit lucrătorilor salarii în mărime de 1000 mii u.m., a cheltuit 300 mii u.m. pentru înlocuirea utilajului uzat şi a vândut 200 automobile la preţ de 30 mii u.m. fiecare, profitul firmei alcătuind 400 mii u.m. Calculaţi mărimea valorii adăugate a firmei: a) 1400 mii u.m.; b) 1700 mii u.m.; c) 2700 mii u.m.; d) 4600 mii u.m. . 18. Valoarea adăugată pe economie în ansamblu este egală cu: a) valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor finale; b) profiturile tuturor firmelor; c) valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor finale şi a impozitelor indirecte; d) zero pe termen lung. 19. Problemă. În baza datelor din tabel, determinaţi: a) mărimea PIB în R.Moldova după metoda de producţie (valorii adăugate) b) structura PIB, sau ponderea diverselor ramuri în PIB c) structura sectorială (ponderea sectorului primar, secundar, terţiar) Dimensiunile PIB în R.Moldova în 2005 Variabile Valoarea adăugată (total) - agricultura, silvicultura, piscicultura - industria - construcţiile - comerţul - transporturile şi comunicaţiile - alte servicii - serviciile de intermediere financiară Impozitele nete pe produs şi import Produsul Intern Brut

Preţuri curente, mln.lei 30745 5241 6244 1284 3895 4441 10362 -722 6010 36755

Structura PIB, %

100

Sursa: Biroul Naţional de Statistică a R.Moldova, 2006 20. Venitul Naţional Brut constituie: a) totalitatea bunurilor şi serviciilor finale produse şi a amortizării plătite timp de 1 an; b) valoarea bunurilor şi serviciilor finale care pot fi produse de naţiune timp de 1 an; c) veniturile obţinute de rezidenţi în interiorul şi exteriorul ţării pe parcursul unui an. 21. Problemă. În baza datelor din tabel calculaţi VNB al R.Moldova în 2005 şi comentaţi rezultatele. Variabile Remunerarea salariaţilor Profit brut (excedent brut de exploatare) Impozite pe producţie şi import

Mln.lei 18853 13756 5194

68

Subvenţii de exploatare şi import Venituri din proprietate primite de la „restul lumii” Venituri din proprietate transmise „restului lumii” Venitul Naţional Brut

302 124 1211

Sursa: Anuarul Statistic al R.Moldova, 2006 22. Cetăţeanul R. Moldova lucrează temporar în Portugalia. Veniturile lui se includ: a) în PNB din Portugalia şi PNB din R. Moldova; b) în PNB din Portugalia şi PIB din R. Moldova; c) în PIB din Portugalia şi PNB din R. Moldova; d) în PIB din Portugalia şi PIB din R. Moldova. 23. P.I.N. se deosebeşte de P.I.B prin mărimea: a) exportului net; b) plăţilor de transfer şi impozitelor indirecte; c) investiţiilor nete; d) amortizării. 24. Problemă. Calculaţi PIN pentru următoarele date: Cheltuielile de consum alcătuiesc 3000 mlrd u.m., investiţiile private brute – 720 mlrd u.m., amortizarea – 600 mlrd u.m., achiziţiile publice de bunuri şi servicii – 850 mlrd u.m., impozitele indirecte pe business – 500 mlrd u.m., exportul – 29 mlrd u.m., importul – 15 mlrd u.m. a) 3984 mlrd u.m.; b) 4464 mlrd u.m.; c) 3664 mlrd u.m.; d) 4479 mlrd u.m. . 25. Pentru calcularea Venitului Naţional Net din V.N.B se cere reducerea: a) amortizării; b) amortizării şi impozitelor indirecte pe business; c) amortizării, impozitelor indirecte şi profiturilor corporaţiilor; d) amortizării, impozitelor indirecte, profiturilor corporaţiilor şi asigurărilor sociale. 26. Problemă. Dacă P.I.B reprezintă 6500 mlrd u.m., valoarea capitalului consumat – 550 mlrd u.m., impozitele directe – 590 mlrd u.m., impozitele indirecte – 380 mlrd u.m., veniturile factoriale din străinătate – 250 mlrd, Venitul Naţional Net va alcătui a) 5820 mlrd u.m.; b) 5230 mlrd u.m.; c) 5320 mlrd u.m.; d) 6200 mlrd u.m. 27. Venitul Personal al menajelor reprezintă: a) valoarea bunurilor şi serviciilor produse timp de 1 an; b) venitul obţinut de menaje din activitate şi transfer; c) venitul destinat consumului ; d) economiile menajelor. 28. Problemă. În baza datelor tabelului calculaţi Venitul Personal al menajelor. Variabilele macroeconomice Produsul Intern Brut Amortizările Profitul corporativ nerepartizat Cotizaţiile de asigurare socială

mln lei 7888 538 350 385

69

Plăţi de transfert Impozite pe profitul corporativ Impozite pe veniturile populaţiei Impozite indirecte

540 145 685 440

29. Venitul Personal Disponibil al menajelor reprezintă: a) venitul personal rămas după plătirea impozitelor directe şi a taxelor; b) suma salariilor, rentei şi a dobânzii; c) venitul naţional după plătirea amortizărilor; d) transferurile sociale. 30. Problemă. Dacă venitul personal alcătuieşte 570 mlrd u.m., impozitele pe venit – 90 mlrd u.m., consumul – 430 mlrd u.m., economiile – 40 mlrd u.m., venitul personal disponibil va fi egal cu: a) 500 mlrd u.m.; b) 480 mlrd u.m.; c) 470 mlrd u.m.; d) 400 mlrd u.m. 31. Problemă. Dacă în economie venitul personal disponibil alcătuieşte 450 mlrd u.m., investiţiile nete – 70 mlrd u.m., achiziţiile publice a bunurilor şi serviciilor – 95 mlrd u.m., impozitele indirecte – 31 mlrd u.m., economiile personale – 16 mlrd u.m., amortizarea – 47 mlrd u.m., exportul 26 mlrd u.m., importul 12 mlrd u.m., PIB va fi egal cu: a) 691 mlrd u.m.; b) 660 mlrd u.m.; c) 613 mlrd u.m.; d) 528 mlrd u.m. . 32. P.I.B. nominal reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor calculată în: a) preţuri curente; b) indicatori naturali; c) preţurile unui an de referinţă; d) preţurile anului precedent. 33. P.I.B. real reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor calculată în: e) indicatori naturali; f) preţurile producătorilor; g) preţurile anului precedent; h) preţurile unui an de referinţă. 34. Dacă P.I.B şi nivelul general al preţurilor au crescut, atunci: a) P.I.B real rămâne neschimbat; b) P.I.B real creşte, dar mai puţin ca preţurile; c) P.I.B real se reduce; d) Informaţia deţinută nu ne dă posibilitate să determinăm dinamica P.I.B real. 35. Dacă volumul de producţie rămâne neschimbat, iar nivelul preţurilor se dublează atunci: a) P.I.B real şi nominal rămân neschimbate; b) P.I.B real şi nominal se reduc la jumătate; c) P.I.B real şi nominal cresc de 2 ori; d) P.I.B real rămâne neschimbat, iar cel nominal se dublează. 70

36. Problemă. Calculaţi P.I.B real, dacă se cunoaşte că, în anul 2005, P.I.B nominal a constituit în R. Moldova cca 37 mlrd lei, iar deflatorul preţ al P.I.B – 1,10. 37. Deflatorul reprezintă raportul: a) PIB real al anului de bază către anul curent; b) PIB nominal al anului curent către PIB real al anului curent; c) preţurilor anului de bază către preţurile anului curent; d) preţurilor anului curent către preţurile anului de bază. 38. Dispunând de datele din tabel, determinaţi: Produsul

A B C D E

Anul I Cantitatea Preţul unitar produsă 25 1,50 50 7,50 40 6,00 30 5,00 60 2,00

Anul 2 Preţul unitar Cantitatea produsă 30 1,60 60 8,00 50 7,00 35 5,00 70 2,50

a) PIB nominal pentru anul 1 şi 2; b) PNB real pentru anul 2; c) deflatorul PNB pentru anul 2. 39. PIB potenţial este definit prin: a) valoarea producţiei finite calculată la preţuri curente; b) valoarea producţiei finite în cazul utilizării depline a resurselor economice disponibile; c) valoarea producţiei finite, eliberată de influenţa inflaţiei. 40. Ce semnifică economia invizibilă? Analizaţi datele cu privire la economia invizibilă în R.Moldova. Structura elementelor economiei invizibile în R.Moldova în % faţă de PIB în 2005 Sectorul domestic

Sectorul neformal

Economia subterană

Total

9,6

9,0

4,9

23,5

41. Informaţie utilă. Manifestările economiei tenebre în R.Moldova. Un element esenţial al mecanismului de comitere a fraudelor pe piaţa tenebră îl constituie achiziţiile şi comenzile de stat, petrecute în termene restrânse, subvenţiile, obiectele preferenţiale de privatizare. Al doilea element – garanţiile şi beneficiile din partea statului, diversele transferuri pentru teritorii, utilizarea fondurilor de rezervă extrabugetară, poziţiile privilegiate pe piaţă. Al treilea element – acordarea creditelor cu o rată a dobânzii mult mai joasă decât cea de piaţă sau utilizarea contrar destinaţiei a creditelor tehnice, a mijloacelor de binefacere şi a resurselor prevăzute în programele de susţinere a reformelor. Al patrulea element – beneficiile de stat exprimate prin anularea datoriilor la buget, micşorarea sumei impozabile sau reducerea încasărilor la buget, menţinerea şi stimularea situaţiei monopoliste în ţară, crearea unor poziţii de monopol şi oligopol prin licenţiere, contracte exclusive, facilităţi. Al cincilea element – menţinerea elementelor contradictorii şi diverselor instrucţiuni depăşite în sistemul legislativ şi în mecanismul de dirijare şi control.

71

Interacţiunea acestor elemente, gradul lor de fuzionare determină particularităţile şi dimensiunile pieţei tenebre într-un domeniu sau altul. (G.Rusu, V.Şevciuc „Particularităţile şi direcţiile de perfecţionare ale mecanismului de legiferare a pieţei ilegale în circuitul oficial” // Economica, 2006, Nr.4, p.82-83.) Titluri de referate : ¾ SCN ca model macrostatistic: apariţie şi dezvoltare. ¾ Evoluţia PIB în ţările ex-socialiste în perioada 1990-2005: studiu comparativ. ¾ Economia invizibilă: tehnici de evaluare, cauze şi consecinţe.

72

Tema 12. ECHILIBRUL MACROECONOMIC: MODELUL AD-AS Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • • • • •

Cererea agregată şi componentele ei. Factorii de preţ şi non-preţ care influenţează cererea agregată. Oferta agregată în abordare clasică şi keynesistă. Conţinutul echilibrului macroeconomic şi reflectarea lui în modelul AD-AS. Consecinţele modificării cererii şi ofertei agregate asupra PIB real şi nivelul general al preţurilor. Natura şocurilor generate de modificarea cererii şi ofertei agregate. Şocurile caracteristice economice R.Moldova. Noţiuni – cheie Cerere agregată Nivel general al preţurilor Cheltuieli de consum Investiţii interne private brute Achiziţii publice Export net Efectul încasărilor reale Efectul ratei dobânzii Efectul achiziţiilor de import Ofertă agregată Produs potenţial Echilibru economic general Produs naţional de echilibru Decalaj recesionist Decalaj inflaţionist

– – – – – – – – – – – – – – –

aggregated demand general price level consumption spending gross private domestic investment government spending net export real-balances effect interest-rate effect foreign purchases effect aggregated supply potential output general economic equilibrium equilibrium national output recessionary gap inflationary gap

1. Produsul Intern Brut exprimă: a) cererea agregată într-o economie; b) oferta agregată într-o economie; c) veniturile obţinute într-o economie în decursul anului ; d) toate răspunsurile sunt corecte. 2. Component al cererii agregate nu sunt: a) achiziţiile publice; b) cheltuielile investiţionale; c) cheltuielile de consum; d) impozitele; e) exportul net. 3. Ponderea cea mai mare în cererea agregată a ţării o ocupă: a) cheltuielile de consum; b) cheltuielile investiţionale; c) achiziţiile publice; d) exportul net. 4. Curba cererii agregate reflectă raportul dintre: a) nivelul preţurilor şi cheltuielilor totale reale efectuate în vederea cumpărării bunurilor şi serviciilor; 73

b) nivelul preţurilor şi al PIB-ului produs; c) nivelul preţurilor şi cheltuielile totale care sunt planificate a fi efectuate în vederea cumpărării bunurilor şi serviciilor; d) volumul PIB-ului produs şi consumat. 5. Curba cererii agregate denotă că: a) în cazul creşterii preţurilor cererea agregată scade; b) în cazul reducerii preţurilor PIB-ului real scade; c) la fiecare nivel de preţ există volum diferit al PIB-ului real; d) în cazul creşterii preţurilor, PIB-ul real creşte. 6. Efectul Pigou explică panta negativă a curbei cererii agregate în felul următor: a) creşterea nivelului preţurilor – creşterea stocurilor monetare reale - creşterea cererii de monedă – creşterea ratei dobânzii – reducerea investiţiilor – reducerea mărimii cererii agregate; b) creşterea nivelului preţurilor – reducerea nivelului venitului – reducerea cheltuielilor de consum – reducerea mărimii cererii agregate; c) reducerea nivelului preţurilor – creşterea stocurilor monetare reale – creşterea cheltuielilor de consum – creşterea mărimii cererii agregate; d) reducerea nivelului preţurilor – creşterea stocurilor monetare reale – creşterea cheltuielilor de consum a bunurilor de import – creşterea importului – creşterea mărimii cererii agregate. 7. Efectul Keynes explică panta negativă a curbei cererii agregate în felul următor: a) creşterea nivelului preţurilor – creşterea stocurilor monetare reale – creşterea cererii monetare – creşterea ratei dobânzii – reducerea investiţiilor – reducerea mărimii cererii agregate; b) reducerea nivelului preţurilor – reducerea cererii de monedă – reducerea ratei dobânzii – creşterea investiţiilor – creşterea mărimii cererii agregate; c) creşterea nivelului preţurilor – reducerea stocurilor monetare reale – reducerea cererii de monedă – reducerea ratei dobânzii – reducerea investiţiilor – reducerea mărimii cererii agregate; d) reducerea nivelului preţurilor – reducerea cererii de monedă – reducerea ratei dobânzii – reducerea cursului unităţii monetare – creşterea exportului net – creşterea mărimii cererii agregate. 8.

Efectul Mundell-Fleming explică panta negativă a curbei cererii agregate în felul următor: a) reducerea nivelului preţurilor – creşterea stocurilor monetare reale – reducerea cheltuielilor de import – creşterea exportului net – creşterea mărimii cererii agregate; b) creşterea nivelului preţurilor – creşterea cererii de monedă – creşterea ratei dobânzii – reducerea cursului unităţii monetare – reducerea exportului net – reducerea mărimii cererii agregate; c) creşterea nivelului preţurilor – reducerea cursului unităţii monetare – ieftinirea relativă a bunurilor autohtone şi scumpirea celor de import – reducerea exportului net – reducerea mărimii cererii agregate; d) reducerea nivelului preţurilor – scumpirea relativă a bunurilor de import şi ieftinirea bunurilor autohtone – creşterea exportului net – creşterea mărimii cererii agregate.

9. Creşterea mărimii cererii agregate ca reacţie a reducerii nivelului preţurilor grafic poate fi reprezentată ca: a) deplasarea curbei cererii agregate la stânga; 74

b) deplasarea curbei cererii agregate la dreapta; c) mişcarea de-a lungul curbei cererii agregate; d) modificarea pantei curbei cererii agregate. 10. Creşterea cererii agregate, în cazul nivelului dat al preţurilor, grafic poate fi reprezentată ca: a) deplasarea curbei cererii agregate la stânga; b) deplasarea curbei cererii agregate la dreapta; c) mişcarea de-a lungul curbei cererii agregate; d) modificarea pantei curbei cererii agregate. 11. În ce direcţie se vor modifica cheltuielile de consum ale menajelor? a) bogăţia posedată scade; b) venitul curent creşte; c) anticiparea creşterii veniturilor; d) anticiparea creşterii preţurilor, e) creşterea impozitelor pe venit; f) creşterea transferurilor sociale; g) creşterea gradului de îndatorare a consumatorilor. 12. În ce direcţie se vor modifica cheltuielile investiţionale ale firmelor? a) anticipări pesimiste; b) creşterea ratei dobânzii; c) majorarea profitului curent; d) creşterea impozitului pe profit; e) creşterea subvenţiilor; f) existenţa capacităţilor de producţie neutilizate. 13. Dacă achiziţiile publice se reduc, atunci: a) se reduce cererea agregată; b) se reduce oferta agregată; c) cererea agregată creşte; d) oferta agregată creşte. 14. Exportul net al ţării creşte, dacă sporeşte: a) venitul naţional în ţara dată; b) venitul naţional în alte ţări; c) cursul valutar al monedei naţionale; d) toate răspunsurile sunt corecte. 15. Problemă. Determinaţi structura cererii agregate în R.Moldova pentru anul 2005. Comentaţi rezultatele obţinute. Produsul intern brut – 36,76 mlrd.lei Consumul final al menajelor – 33,65 mlrd.lei Consumul final al administraţiilor – 6,20 mlrd.lei Formarea brută de capital – 10,95 mlrd.lei Exportul net – 14,04 mlrd.lei. 16. Analizaţi datele tabelului şi comentaţi rezultatele: Structura P.I.B. în funcţie de cheltuielile utilizatorilor finali, % la PIB, anul 2002 Ţara Marea Britanie

Cheltuielile de consum 66

Investiţiile brute

Achiziţiile publice

Exportul net

16

20

-2

75

Germania Spania Italia Canada Portugalia SUA Franţa Japonia China Rusia R.Moldova

59 58 60 56 61 70 55 56 43 51 90

18 26 20 20 28 18 19 26 40 21 22

19 18 19 19 21 16 24 17 13 17 13

3 -2 1 5 -10 -4 2 0 3 11 -25

Sursa: World Development Indicators, 2004 17. Curba ofertei agregate exprimă raportul dintre: a) nivelul preţurilor şi volumul consumat al PIB; b) nivelul preţurilor şi volumul produs al PIB; c) volumul PIB-ului consumat şi PIB-ului produs; d) nivelul preţurilor şi volumul planificat al PIB. 18. În modelul clasic, curba ofertei agregate: a) are o pantă pozitivă; b) are o pantă negativă; c) este orizontală; d) este verticală. 19. Pe termen lung, curba ofertei agregate este verticală, deoarece: a) modificarea ofertei monetare nu influenţează mărimea volumului de bunuri; b) guvernul reglementează activitatea economică prin politica fiscală şi cea monetară; c) perfecţionarea tehnologiilor sporeşte posibilităţile de producţie ale economiei; d) cantitatea de resurse este limitată şi modificarea nivelului preţurilor nu poate influenţa mărimea volumului potenţial de producţie. 20. Curba ofertei agregate pe termen lung se deplasează la dreapta, dacă: a) se reduce nivelul preţurilor; b) creşte nivelul ocupării; c) are loc perfecţionarea tehnologiilor; d) guvernul promovează o politică de stabilizare. 21. În corespundere cu modelul keynesist, curba ofertei agregate: a) posedă o pantă pozitivă; b) posedă o pantă negativă; c) este orizontală; d) este verticală. 22. Curba ofertei agregate poate fi orizontală, deoarece: a) un nivel mai înalt al preţurilor determină un nivel mai înalt al ratei dobânzii; b) preţurile rigide împiedică fluctuaţia nivelului ocupării; c) există resurse neutilizate şi majorarea cererii poate fi satisfăcută fără presiune asupra preţurilor; d) toate răspunsurile sunt corecte. 23. Pe termen scurt oferta agregată este determinată, în primul rând, de: a) mărimea cererii agregate; b) stocul de muncă; 76

c) stocul de capital; d) nivelul tehnologic. 24. Cererea agregată va creşte, iar oferta agregată se va reduce, dacă creşte: a) impozitul pe profit; b) mărimea salariilor; c) nivelul veniturilor; d) rata dobânzii. 25. Şi cererea agregată, şi oferta agregată cresc, dacă se majorează: a) nivelul preţurilor; b) nivelul indemnizaţiilor de şomaj; c) subvenţiile; d) toate răspunsurile sunt corecte. 26. Economia este dezechilibrată şi curba cererii agregate intersectează curba ofertei agregate pe: 1) sectorul keynesist; 2) sectorul clasic; 3) sectorul intermediar. În procesul de ajustare la echilibru, vor avea loc: a) modificarea mărimii cererii şi ofertei agregate la un nivel constant al preţurilor; b) modificarea mărimii ofertei agregate la un nivel constant al preţurilor şi cererii agregate; c) modificarea mărimii cererii agregate la un nivel constant al preţurilor şi ofertei agregate; d) modificarea preţurilor la un nivel constant al cererii şi ofertei agregate; e) modificarea nivelului preţurilor şi a cererii agregate la un nivel constant al ofertei agregate; f) modificarea nivelului preţurilor, a cererii şi ofertei agregate. 27. Problemă. În tabel, sunt prezentate date care caracterizează dependenţa dintre nivelul preţurilor, mărimea cererii agregate şi mărimea ofertei agregate: Nivelul preţurilor 1 1,1 1,2 1,3 1,4

AS 100 110 125 140 160

AD 200 180 160 140 120

Dacă nivelul iniţial al preţurilor era 1,0 atunci: 1. Pe piaţa bunurilor se observă: 3. După atingerea echilibrului, PIB-ul nominal: a) va creşte cu 82%; a) echilibru macroeconomic; b) va creşte cu 70%; b) exces de ofertă; c) va creşte cu 40%; c) exces de cerere; d) va rămâne neschimbat. d) informaţiile sunt insuficiente. 2. PIB de echilibru va fi atins când preţurile se vor modifica cu: a) 0%; b) +30%; c) +130%; d) –30%.

4. După atingerea echilibrului, PIB-ul real : a) se va reduce cu 40%; b) va rămâne neschimbat; c) va creşte cu 20%; d) va creşte cu 40%.

28. Problemă. Ecuaţia cererii agregate reprezintă AD = 800 – 200P. PIB-ul potenţial este egal cu 600 mlrd u.m. În cazul când nivelul preţurilor în economie va alcătui 1,2, pe termen lung, se poate anticipa că nivelul preţurilor: a) va avea tendinţă spre creştere; 77

b) va avea tendinţă spre reducere; c) nu se va schimba; d) este dificil de efectuat anticipări. 29. Problemă. Ecuaţia cererii agregate reprezintă AD = 3000 – 200P. PIB-ul potenţial este egal cu 2600 mlrd u.m. Dacă nivelul preţurilor în economie va alcătui 1,8, pe termen lung se poate anticipa că nivelul preţurilor: a) va avea tendinţă spre creştere; b) va avea tendinţă spre reducere; c) nu se va schimba; d) este dificil de efectuat anticipări. 30. Problemă. PIB-ul potenţial este 4000 mlrd u.m. Ecuaţia cererii agregate, iniţial, era AD = 4510 – 300P, însă majorarea impozitelor individuale a deplasat curba cererii agregate în poziţia descrisă prin ecuaţia AD = 4390 – 300P. Determinaţi PIB de echilibru şi nivelul preţurilor pe termen scurt şi lung. 31. Problemă. PIB-ul potenţial alcătuieşte 2000 mlrd u.m. Ecuaţia cererii agregate iniţial era 2480 – 200P, însă majorarea achiziţiilor publice a determinat modificarea ei la nivelul Y = 2560 – 200P. Determinaţi PIB-ul de echilibru şi nivelul preţurilor pe termen scurt şi lung. 32. Problemă. O economie ipotetică se caracterizează prin următoarele valori ale cererii şi ofertei agregate: Nivelul preţurilor 90 100 110 120 130 140

Cererea agregată 450 400 350 300 250 200

Oferta agregată 350 400 450 500 550 600

a) Reprezentaţi grafic curbele cererii şi ofertei agregate pe termen scurt; b) Care sunt valorile de echilibru pe termen scurt ale PIB-ului real şi ale nivelului preţurilor? c) Dacă PIB-ul real potenţial al acestei economii este de 500 mlrd.u.m., reprezentaţi grafic curba ofertei agregate pe termen lung pe graficul pe care aţi reprezentat curbele agregate pe termen scurt. Caracterizaţi tipul şi mărimea decalajului din economie. 33. În care din situaţiile următoare avem echilibru macroeconomic, decalaj recensionist şi decalaj inflaţionist? P

P

LRAS SRAS

LRAS SRAS AD

AD

P

LR AS SRAS AD

34. Cauză a şocului negativ al cererii agregate poate fi: a) reducerea impozitelor; b) reducerea masei monetare; c) reducerea ratei dobânzii; d) lipseşte răspunsul corect. 78

35. Cauză a şocului negativ al ofertei agregate poate fi: a) creşterea bruscă a preţurilor la petrol şi gaz natural; b) presiunile sindicatelor în perioada încheierii contractelor colective; c) calamităţile naturale; d) toate răspunsurile sunt corecte. 36. Lămuriţi consecinţele şocurilor cu care s-a confruntat R.Moldova în anul 2006. Utilizaţi articolul „Такого рынка больше нет” // Экономическое обозрение. 2007, №2, р.23. 37. Care este efectul remitenţelor asupra cererii şi ofertei agregate în R.Moldova (în 2006, volumul lor transferat prin conturile bancare a alcătuit 854,6 mln.dolari, sau 20% din PIB)? Titluri de referate : ¾ „Mâna invizibilă” a lui A.Smith ca model de cercetare iniţială în domeniul echilibrului macroeconomic. ¾ Teoriile echilibrului economic general.

79

Tema 13. MODELUL KEYNESIAN AL ECHILIBRULUI MACROECONOMIC Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • •

Interdependenţa dintre venit, consum şi economii. Economiile şi investiţiile. Tipurile şi factorii care determină dinamica investiţiilor. Acţiunea multiplicatorului şi acceleratorului investiţional. Echilibrul macroeconomic în modelul keynesian. Crucea lui Keynes. Noţiuni – cheie Cheltuielile de consum Înclinaţia medie spre consum Înclinaţia marginală spre consum Legea psihologică fundamentală a lui Keynes Consumul autonom Funcţia consumului Economiile Înclinaţia medie spre economii Înclinaţia marginală spre economii Funcţia economiilor Investiţiile Investiţiile brute Investiţiile nete Investiţiile de înlocuire Investiţiile autonome Investiţiile derivate Multiplicatorul investiţional Acceleratorul Modelul „crucea keynesistă” Curba cheltuielilor agregate

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

consumption expenditures average propensity to consume marginal propensity to consume Keyness psychological law autonomous consume consumption function saving average propensity to saving marginal propensity to saving saving function investment gross investment net investments replacement investments autonomous investment induced investment investment multiplier accelerator Keynesian-cross diagram aggregate-expenditures curve

1. Cheltuielile de consum reprezintă: a) partea venitului disponibil utilizată pentru cumpărarea bunurilor şi serviciilor în perioada curentă; b) partea venitului disponibil destinată cumpărării bunurilor şi serviciilor în perioada viitoare; c) partea venitului ce se acumulează pe conturile bancare; d) toate răspunsurile sunt corecte. 2. J.M.Keynes afirma că mărimea cheltuielilor de consum în ţară depinde, în primul rând, de: a) locul de trai al consumatorilor; b) vârsta consumatorilor; c) nivelul venitului naţional; d) nivelul venitului disponibil. 3. Care din factori determină creşterea cheltuielilor de consum? a) creşterea venitului disponibil; b) reducerea puterii de cumpărare a banilor; c) creşterea fiscalităţii; d) dorinţa de a beneficia de dobânzi.

80

4. Cum consideraţi, care sunt cauzele creşterii substanţiale a consumului în R.Moldova? Influenţează aceasta creşterea ofertei agregate naţionale? 5. Problemă. Funcţia de consum este C = 80 +0,5Y. Completaţi tabelul. Venitul disponibil 0 100 200 300 400 500

Cheltuielile de consum

Economiile

6. În care din situaţiile de mai jos poate să crească atât consumul, cât şi economiile? a) când venitul creşte în acelaşi ritm cu consumul; b) când venitul creşte mai rapid decât consumul; c) când venitul rămâne constant, iar consumul creşte; d) când venitul scade, iar consumul rămâne constant. 7. Înclinaţia medie spre consum semnifică: a) raportul dintre consum şi economii; b) raportul dintre consum şi sporul venitului disponibil; c) raportul dintre sporul consumului şi venitul disponibil; d) ponderea consumului în venitul disponibil. 8. Înclinaţia marginală spre consum semnifică: a) raportul dintre sporul consumului şi sporul economiilor; b) raportul dintre volumul consumului şi volumul venitului disponibil; c) sporul consumului la o unitate de spor a venitului disponibil; d) toate răspunsurile sunt greşite. 9. Calculaţi indicatorii care lipsesc: Venitul disponibil mln.lei 0 1000 2000 3000 4000 5000

Consumul mln.lei

Înclinaţia medie spre consum

Înclinaţia marginală spre consum

200 1150 2100 3000 3500 4100

10. Ce valori poate lua înclinaţia marginală spre consum? a) c’ ≤ 1 ; b) c’ ≥ 1 ; c) 0 < c’ < 1 ; d) orice valori. 11. Problemă. Sunt date trei perioade: t1, t2, t3. În perioada t1 , venitul disponibil este 400 mln.u.m., în perioada t2 , el este cu 50% mai mare comparativ cu perioada t1, iar în perioada t3 el atinge nivelul 1200 mln.u.m. Ratele consumului pe perioade sunt consecutive de 0,75, 0,7 şi 0,6. Să se calculeze înclinaţia marginală spre consum în perioadele t2 şi t3. 12. La o creştere a venitului disponibil, în abordare keynesistă: a) consumul va creşte direct proporţional cu venitul; 81

b) economiile vor creşte direct proporţional cu venitul; c) consumul va creşte într-o proporţie mai mică, iar economiile într-o proporţie mai mare în raport cu venitul disponibil. 13. Situaţie de caz. În baza informaţiilor oferite analizaţi: a) raportul dintre venitul disponibil al populaţiei din R.Moldova şi cheltuielile de consum; b) structura consumului şi schimbările intervenite; c) încât schimbările reflectă acţiunea legii psihologice fundamentale Keynes şi legea Engel. Indicatorii Venit disponibil lunar, lei pe 1 persoană Cheltuieli de consum lunar, lei pe 1 persoană inclusiv: * produse alimentare * îmbrăcăminte şi încălţăminte * amenajarea locuinţei * sănătate * transport şi comunicaţii * agrement * învăţământ * hotel, restaurant * alte cheltuieli

1997

2000

135,7 134,4

185,8 192,1

2005 (iulie-sept.) 620,5 529,7

91,3 12,4 15,4 4,0 5,9 2,0 0,5 0,6 2,3

129,8 14,0 23,2 6,3 9,6 3,1 1,5 1,0 3,6

296,1 49,3 78,4 15,9 36,1 18,5 11,1 7,9 16,4

14. Consumul autonom este cel care: a) depinde de preţurile bunurilor de consum; b) rezultă din preferinţele individuale ale consumatorului de a cheltui venitul pentru diferite bunuri; c) nu depinde de venitul disponibil al populaţiei. 15. Problemă. Consumul autonom alcătuieşte 100 u.m., venitul disponibil al menajelor constituie 700 u.m., iar înclinaţia marginală spre consum – 0,8. Bazându-vă pe funcţia consumului, determinaţi cheltuielile destinate consumului. Cum se vor modifica ele în cazul unor transferuri suplimentare din partea statului – cu 50 u.m.? 16. Analizaţi graficul şi indicaţi a) b)

C c

c) d)

d

a

cheltuielile autonome; punctul în care cheltuielile pentru bunul de consum depăşesc venitul disponibil; punctul în care tot venitul se cheltuieşte; punctul care denotă prezenţa economiilor.

b Ya 17. Economiile, în sens macroeconomic, semnifică: a) depozitele populaţiei în băncile comerciale; b) suma tuturor activelor familiale; c) venitul disponibil neutilizat pentru consum într-o perioadă determinată de timp; d) activităţile economice în diferite ţări. 18. Problemă. Se cunosc următoarele date referitoare la menaje. Salarii – 1600 u.m., plăţi de transfer – 300 u.m., impozite directe – 200 u.m., cheltuieli de consum – 1200 u.m. să se calculeze mărimea economiilor. 82

19. Cum evoluează economiile când scade venitul? a) se reduc, dar într-o proporţie mai mică; b) se reduc, dar într-o proporţie mai mare; c) se reduc în aceeaşi proporţie; d) nu se modifică. 20. Volumul consumului şi al economiilor în sumă: a) sunt egale cu volumul venitului disponibil; b) depăşesc venitul în condiţiile creşterii economice; c) sunt mai mici ca venitul; d) toate răspunsurile sunt incorecte. 21. Dacă înclinaţia marginală spre consum este 0,7, înclinaţia marginală spre economii va fi: a) 1 – 0,7 ; b) 0,7 – 1 ; c) 0,7 x 0,3 ; d) 0,7 . 22. Problemă. Funcţia de consum este C = 100 + 0,8Y. Calculaţi cheltuielile de consum, economiile şi înclinaţia marginală spre economii: Venitul disponibil 600 800 1000 1200 1400

Cheltuielile de consum

Economiile

Înclinaţia marginală spre economii

23. Sub aspect macroeconomic, investiţiile reprezintă: a) parte a venitului neutilizat în perioada curentă; b) cheltuielile legate de factorul capital; c) cheltuielile legate de cumpărarea valutei şi a bunurilor imobiliare. 24. Investiţiile globale brute sunt: a) cheltuielile legate de înlocuirea capitalului uzat; b) cheltuielile legate de înlocuirea capitalului uzat şi sporul de capital; c) cheltuielile legate de cumpărarea bunurilor de consum. 25. În condiţiile creşterii economice, investiţiile nete reprezintă o mărime: a) negativă; b) pozitivă; c) egală cu zero; d) constantă. 26. Problemă. În cadrul unei economii naţionale, capitalul fix total este de 1000 mln.u.m. PIN reprezintă 2000 mln.u.m.. În anul respectiv, rata medie a consumului a fost de 0,8, cota medie anuală a amortizării capitalului fix pe economie a fost de 10%. Să se determine: consumul în anul respectiv, investiţiile brute şi investiţiile nete. 27. Dacă rata reală a dobânzii creşte: a) curba cererii de investiţii se va deplasa la dreapta; b) curba cererii de investiţii se va deplasa la stânga; 83

c) curba cererii de investiţii se va deplasa în sus; d) cheltuielile investiţionale se vor reduce. 28. Cum se va deplasa curba cererii la investiţii şi de ce? a) anticipări optimiste ale firmelor; b) creşterea gradului de impozitare a profitului; c) creşterea competitivităţii naţionale pe pieţele internaţionale; d) existenţa capacităţilor de producţie libere; e) ameliorarea climatului investiţional în ţară. 29. Problemă. Într-o economie, funcţia consumului este de forma C = 5 + 0,7Y, iar investiţiile Ia=22. Determinaţi nivelurile consumului şi cererii agregate pentru următoarele valori ale venitului disponibil. Reprezentaţi graficul cererii agregate. Yd 80 90 100

C

Ia

AD

30. Problemă. Cunoscând datele privind venitul (PIB), consumul şi investiţiile realizate în R.Moldova în anii 2003-2005, construiţi „Crucea lui Keynes”. Comentaţi datele obţinute. PIB 24,1 29,6 33

Anii 2003 2004 2005

mld.lei, preţuri comparabile I AD 5,6 6,6 9,8

C 26,6 31,1 35,6

31. Problemă. Presupunem că consumul sectorului menajelor este reflectat de ecuaţia C=50+0,8Y, iar investiţiile dorite sunt de 50 mii u.m. Să se determine venitul de echilibru. 32. Problemă. Graficul arată investiţia autonomă dintr-o economie împreună cu funcţia economiilor. IB este nivelul iniţial al investiţiilor. S, I

S N

IC L

IB M

IA

0

D

E

F

G

Y

a) Identificaţi nivelele iniţiale ale venitului şi economiilor. b) Care nivel al investiţiilor reprezintă efectul unei creşteri a certitudinii în afaceri şi care este noul nivel de echilibru în acest caz? c) Care nivel al investiţiilor reprezintă o creştere a pesimismului în afaceri şi care este noul nivel de echilibru în acest caz? 33. Problemă de discuţie. Investiţiile sunt, în acelaşi timp, o cheltuială, dar şi mijlocul pentru creşterea şi ameliorarea calitativă a capacităţii de producţie a sistemului economic. Analizaţi modul în care această dublă ipostază a investiţiilor poate provoca instabilitate în economie. 34. Găsiţi expresia care exprimă conţinutul multiplicatorului investiţional: a) creşterea venitului determină sporirea investiţiilor; b) reducerea investiţiilor determină reducerea venitului; 84

c) creşterea veniturilor determină creşterea consumului; d) creşterea consumului determină sporirea investiţiilor. 35. Când multiplicatorul investiţional este 5, înseamnă că: a) un spor de venit se transformă într-o investiţie de 5 ori mai mare; b) cu 10 lei investiţi se obţine un spor de 50 lei venit; c) înclinaţia marginală spre consum este de 1/5. 36. Problemă. Într-o economie în care înclinaţia marginală spre consum este 0,8, care va fi sporul venitului naţional generat de sporul investiţiilor cu 200 mln.lei. 37. Completaţi tabelul: c’ 0,7

s’

m

0,2 10 4/5 1/4 2

38. Ce reprezintă acceleratorul? Explicaţi interdependenţa efectelor multiplicatorului şi acceleratorului în economie. 39. Analizaţi dinamica investiţiilor în R.Moldova în perioada 1990-2006. 40. Echilibrul macroeconomic poate fi ilustrat grafic prin modelele – „Crucea lui Keynes” şi AD-AS. Prin ce diferă aceste modele? Titluri de referate: ¾ Factorii care stimulează şi destimulează climatul investiţional în R.Moldova. ¾ Analiza factorilor obiectivi şi subiectivi care influenţează cheltuielile de consum ale populaţiei din R.Moldova.

85

Tema 14. BUGETUL DE STAT ŞI POLITICA FISCALĂ Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • • • •

Sistemul bugetar, cheltuielile şi veniturile publice. Tipurile de impozite şi cote impozitare. Funcţia impozitării. Deficitul bugetar: cauze şi modalităţi de finanţare. Datoria publică: forme, consecinţe şi modalităţi de gestionare. Instrumentele politicii fiscale keynesiste: achiziţiile publice, impozitele şi transferurile. Efectele multiplicării. Impactul politicii fiscale asupra ofertei agregate. Curba Laffer. Noţiuni – cheie Bugetul public Cheltuielile publice Achiziţiile publice Transferurile publice Impozitele (directe şi indirecte) Impozitul pe venit Impozitul pe profitul corporativ Impozitul pe avere Taxa pe valoarea adăugată (TVA) Acciza Cota impozitară (progresivă, proporţională, regresivă) Presiunea fiscală Deficitul bugetar Excedentul bugetar Datoria publică (externă şi internă) Deservirea datoriei publice Refinanţarea datoriei publice Defolt Politica fiscală Multiplicatorul achiziţiilor publice Multiplicatorul fiscal Multiplicatorul transferurilor Politică fiscală restrictivă Curba Laffer

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

government budget government expenditure government purchases government transfer payment taxes (direct and indirect) income tax corporate income tax property tax value-added tax (VAT) excise tax tax rate (progressive, proportional, regressive) tax burden budget deficit budget surplus public debt (external and internal) service of public debt refinancing the public debt default fiscal policy government purchases multiplier fiscal multiplier government transfer multiplier contractionary fiscal policy Laffer curve

1. Planul financiar anual al statului se numeşte: a) datoria publică; b) programul economico-financiar; c) codul fiscal; d) bugetul de stat. 2. Informaţii suplimentare. O descriere a procesului bugetar. Guvernul operează într-un an fiscal, care începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie. Ordonatorii principali trebuie să depună, cel mai târziu, până la data de 1 iunie a fiecărui an, propunerile pentru proiectul bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat.

86

Ministerul Finanţelor examinează proiectul de buget şi poartă discuţii cu ordonatorii principali asupra nivelului maxim al cheltuielilor bugetare pe baza politicii financiare a Guvernului. Pe baza acestor proiecte, Ministerul Finanţelor întocmeşte proiectul bugetului de stat şi proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, pe care le depune la Guvern. Guvernul trebuie să supună spre aprobare Parlamentului proiectele de bugete menţionate şi proiectele legilor bugetare. Comitetele şi subcomitetele de specialitate din Parlament examinează propunerile. Negocierile dintre comitete, dintre Parlament şi Guvern pot să dureze câteva luni. În mod normal, Guvernul ar trebui să înainteze Parlamentului proiectul de buget cel târziu în luna octombrie, astfel încât acesta să fie adoptat până la începutul anului fiscal. Dar există şi probleme cu care se confruntă procesul bugetar. În primul rând, problema cea mai importantă, care constă în obiectivele de stabilitate macroeconomică – stabilitatea preţurilor, creşterea economică, ocuparea forţei de muncă – stârneşte cele mai mici preocupări în procesul bugetar. Deciziile privind fiscalitatea şi cheltuielile sunt adoptate întro mulţime de subcomitete dominate de grupuri de presiune. O altă problemă este generată de faptul că şi după ce a adoptat o lege a bugetului, în timpul anului fiscal, Parlamentul adoptă legi a căror aplicare induce presiuni asupra bugetului. În această situaţie, Guvernul este obligat să redistribuie cheltuielile, fie să introducă noi taxe şi impozite, fie să accepte modificarea deficitului bugetar. 3. Calculaţi structura Bugetului Public Naţional al R.Moldova pe anul 2006. Bugetul Public Naţional • Bugetul de Stat • Bugetul unităţilor administrative teritoriale • Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat • Fondul Asigurărilor Obligatorii de Asistenţă Medicală

Total 16246,1 9567,8 2429,5 3691,3 557,5

Structură 100,0

Sursa: Curierul economic, 2007, nr.9, p.2

4. Bugetul de stat reflectă a) totalitatea veniturilor şi cheltuielilor publice; b) totalitatea veniturilor publice; c) totalitatea cheltuielilor publice. 5. Care din cele menţionate se referă: a) la cheltuielile publice, b) la veniturile publice. Finanţarea programelor sociale, Încasarea de accize; Ajutoare acordate altor state; Mijloace din emisia HVS; Deservirea datoriei publice; Asigurarea dezvoltării ştiinţei şi culturii; Plătirea indemnizaţiilor de şomaj; Susţinerea sectorului privat; Impozitele pe venit; taxele vamale, Cotizaţiile încasate pentru asigurarea socială; Întreţinerea armatei; Plătirea salariilor funcţionarilor de stat; Profitul întreprinderilor publice, Impozitele indirecte; Impozitele pe avere; Întreţinerea aparatului de stat, Taxele pe valoarea adăugată; Împrumutul obţinut de la FMI; Plătirea pensiilor; Întreţinerea Parlamentului; Plata pentru utilizarea resurselor naturale; Mijloace din privatizarea întreprinderilor publice; Dobânzile plătite pe HVS; Asigurarea ordinii publice. 6.

Analizaţi structura bugetului de stat a R.Moldova planificat pentru anul 2007. (Экономическое обозрение, 2006, №48, р.34-39). Care vor fi sursele principale de majorare a veniturilor publice ?

7. Comentaţi fraza lui B.Franklin: „În această lume nu poţi fi sigur de nimic, cu excepţia decesului şi a impozitelor”.

87

8. Ce reprezintă impozitele directe şi cele indirecte? Delimitaţi-le: a) impozitul pe venitul persoanelor fizice; b) taxa pe valoarea adăugată; c) taxa vamală; d) acciza; e) impozitul pe profitul persoanelor juridice; f) impozitul pe avere. 9. Impozitele care nu depind de nivelul venitului se numesc: a) progresive; b) proporţionale; c) regresive; d) autonome. 10. Problemă. Dacă, în economie, impozitele autonome alcătuiesc 50 mln.u.m., veniturile agregate – 4000 mln.u.m., cota impozitară – 15%, suma colectărilor impozitare va fi: a) 400 mln.u.m.; b) 550 mln.u.m.; c) 607,5 mln.u.m.; d) 650 mln.u.m.. 11. Mărimea care semnifică suma impozitului necesar să fie plătit din fiecare leu reprezintă: a) cotă impozitară medie; b) cotă impozitară proporţională; c) cotă impozitară marginală; d) impozit pe venit 12. Problemă. Dacă impozitul pe venitul de 20 mii u.m. alcătuieşte 2 mii u.m., iar de pe venitul de 30 mii u.m. – 4,5 mii u.m., cota impozitară medie de pe acest din urmă venit va alcătui: a) 20% b) 17%; c) 15% d) 12%. 13. Mărimea care semnifică suma impozitului suplimentar necesar să fie plătit din fiecare leu suplimentar reprezintă: a) cota impozitară medie; b) cota impozitară proporţională; c) cota impozitară marginală; d) impozitul pe venit. 14. Problemă. Dacă impozitul pe venit a crescut de la 4000 la 4800 u.m., în cazul majorării venitului de la 20000 la 25000 u.m. cota impozitară marginală va constitui: a) 24%; b) 20%; c) 19,2%; d) 16%. 15. Dacă, la creşterea venitului, cota impozitară creşte, asemenea impozit este: a) proporţional; b) progresiv; 88

c) regresiv. 16. Dacă, la creşterea venitului, cota impozitară rămâne neschimbată, asemenea impozit este: a) proporţional; b) progresiv; c) regresiv. 17. Dacă, la creşterea venitului, cota impozitară scade, asemenea impozit este: a) proporţional; b) progresiv; c) regresiv 18. Exemplu de impozit regresiv serveşte: a) impozitul pe venit; b) acciza; c) impozitul pe avere; d) impozitul pe profitul corporativ. 19. Problemă. Dacă, din venitul de 15 mii u.m., se plăteşte impozit în valoare de 1,5 mii u.m., iar din venitul de 20 mii u.m. - 2 mii u.m., un asemenea impozit este: a) proporţional; b) progresiv; c) regresiv. 20. Problemă. Dacă, din venitul de 20 mii u.m., se plăteşte impozit în valoare de 3 mii u.m., iar din venitul de 30 mii u.m. – 4 mii u.m., un asemenea impozit este: a) proporţional; b) progresiv; c) regresiv. 21. Problemă. Dacă, din venitul de 16 mii u.m., se plăteşte impozit în valoare de 2 mii u.m., iar de pe venitul de 20 mii u.m. – 3 mii u.m., un asemenea impozit este: a) proporţional; b) progresiv; c) regresiv. 22. Analizaţi evoluţia cotelor impozitare în R.Moldova şi încercaţi să prezentaţi explicaţii. Indicatorii Cotele pe venitul persoanelor fizice %

2006 8% 13% 20% 15%

2007 7% ( M1 + M2; c) M3 > M2; d) M0 + M3 > M1 + M2. 8. Determinaţi evoluţia agregatelor monetare în economia R.Moldova: Agregate monetare, mln.lei Anul 1993 2000 2006

Banii în circulaţie 118,4 1469,3 5145,8

Depuneri la vedere 71,4 493,8 3122,4

Depuneri la termen 105,2 551,2 4202

Depuneri în valută 53,2 997,0 7072,8

M1

M2

M3

95

9. În baza datelor din problema precedentă, analizaţi modificarea structurii masei monetare în R.Moldova: Structura masei monetare, % Total (M3)

1993 100%

2000 100%

2004 100%

2006 100%

Banii în circulaţie Depuneri la vedere Depuneri la termen Depuneri în valută

10. Dependenţa dintre gradul de lichiditate şi rentabilitate a agregatelor monetare este: a) directă şi proporţională; b) directă, dar neproporţională; c) indirectă; d) lipseşte orice dependenţă. 11. Lichiditatea cea mai mare o posedă: a) banii în numerar; b) hârtiile de valoare; c) casa; d) banii pe conturi la termen. Ce se înţelege prin faptul că „Banii constituie lichiditate prin excelenţă”? 12. Lichiditatea ce mai mică o posedă: a) banii în numerar; b) hârtiile de valoare; c) aurul; d) averea imobiliară. 13. Aranjaţi activele după reducerea gradului lor de lichiditate: 1. Vilă; 2. Bancnotă de 100 lei; 3. Anticariat; 4. Bani pe contul la vedere; 5. Bijuterii din aur; 6. Bani pe cont la termen; 7. Automobil de ultimă modificaţie; 8. Frigider uzat; 9. Hârtii de valoare publice de scurtă durată; 10. Acţiunile companiei de automobile. 14. În toate condiţiile modalitatea deţinerii lichidităţilor este cea mai raţională? 15. Prin cerere de bani se înţelege: a) dorinţa persoanelor individuale de a fi mai bogate; b) cererea de active financiare sub formă monetară; c) un mijloc de control al ofertei monetare; d) nici unul din răspunsurile de mai sus. 16. Prin cerere de bani se înţelege: a) dorinţa persoanelor individuale de a fi mai bogate; b) cererea de active financiare sub formă monetară; c) un mijloc de control al ofertei monetare; d) nici unul din răspunsurile de mai sus. 17. Formula ecuaţiei teoriei cantitative a banilor este: a) MP = VY; b) MV = PY; c) MY = VP; 96

d) M/V = Y/P. 18. Dacă moneda face anual, în medie, 4 rotaţii, cantitatea de bani necesară circulaţiei trebuie să fie: a) egală cu PIB real; b) egală cu PIB nominal; c) egală cu 25% din PIB-ul nominal; d) de 4 ori mai mare decât PIB-ul nominal. 19. Teoria cantitativă a banilor consideră în calitate de mărime constantă: a) cantitatea de monedă în circulaţie; b) viteza de rotaţie a monedei; c) nivelul preţurilor; d) volumul PIB nominal. 20. Problemă. Viteza de rotaţie a monedei este 8. PIB-ul nominal alcătuieşte 4 mlrd u.m. Care este mărimea masei monetare în ţară? Care este mărimea coeficientului de monetizare? 21. Care este esenţa abordării keynesiste cu privire la cererea monetară? 22. În condiţiile creşterii veniturilor, cererea monetară: a) creşte din motive de tranzacţie şi precauţie; b) scade din motive de speculaţie; c) creşte din motive de tranzacţie; d) scade din motive de tranzacţie şi speculaţie. 23. Costul de oportunitate al deţinerii monedei este: a) lichiditatea; b) dobânda; c) neacceptarea monedei; d) toate răspunsurile sunt corecte. 24. Problemă. Cererea de monedă pe motiv tranzacţional alcătuieşte 400 mlrd.u.m. Calculaţi cererea monetară totală în baza datelor tabelului. Rata anuală a dobânzii, % 14 13 12 11 10 9 8

Cererea de monedă pe motiv speculativ 30 50 70 90 110 130 150

Cererea monetară totală

Oferta monetară alcătuieşte 510 mlrd.u.m. Determinaţi rata dobânzii de echilibru. Determinaţi rata dobânzii de echilibru pentru condiţiile când oferta monetară creşte până la 530 mlrd.u.m., se reduce până la 450 mlrd.u.m. 25. Problemă. Cererea de monedă pe motiv tranzacţional şi de precauţie alcătuieşte 10% din PIB nominal, oferta monetară este de 350 mlrd.u.m., iar cererea pe motiv speculativ este arătată în tabel: i 16

Ls 100

97

14 12 10

150 200 250

a) Să se determine rata dobânzii de echilibru pentru PIB nominal = 2000 mlrd.u.m.; b) Cum se va modifica rata dobânzii de echilibru dacă, la nivelul existent al PIB, oferta monetară va creşte de la 350 la 400 mlrd.u.m.? 26. Oferta de bani într-o economie depinde de: a) rata dobânzii la credite bancare; b) emiterea banilor în numerar şi banilor scripturali; c) dorinţele populaţiei de a păstra banii sub formă lichidă. 27. Nu reprezintă funcţie a băncii comerciale: a) atragerea disponibilităţilor monetare; b) păstrarea hârtiilor de valoare; c) emisia banilor de hârtie; d) creditarea altor bănci comerciale. 28. Activele băncilor comerciale au depăşit în anul 2006 activele BNM cu 7 mlrd lei. Denumiţi cele mai mari bănci comerciale din R.Moldova, aducând cifrele corespunzătoare. 29. Mărimea maximală a creditelor pe care o poate acorda banca comercială este egală cu: a) depozitele minus rezervele obligatorii; b) depozitele minus rezervele excedentare; c) depozitele minus rezervele efective; d) rezervele obligatorii minus depozitele. 30. Rata rezervei obligatorii pentru băncile comerciale reprezintă un procent fix din: a) creditele acordate; b) depozitele create; c) activele posedate; d) nu există răspuns corect. 31. Dacă rezervele obligatorii ale băncii alcătuiesc 25 mln.u.m., iar depozitele – 200 mln.u.m., rata rezervei obligatorii va fi: a) 8%; b) 10%; c) 12,5%; d) 20%. 32. Capacitatea băncii comerciale de a crea monedă depinde de: a) viteza de rotaţie a monedei; b) ritmurile emisiei monetare; c) înclinaţiei populaţiei de a păstra banii în bancă; d) mărimea masei monetare. 33. Procesul de creare a monedei de către băncile comerciale începe în momentul când: a) mijloacele monetare sunt depuse pe cont bancar; b) banca acordă credit clientului său; c) clientul restituie băncii mijloacele luate cu împrumut; 98

d) clientul cheltuieşte banii luaţi cu împrumut. 34. Descrieţi mecanismul prin care sistemul bancar poate multiplica moneda scripturală. 35. Ce reprezintă multiplicatorul bancar? Dacă rata rezervei obligatorii este 25%, multiplicatorul bancar va fi: a) 0,25; b) 2,5; c) 4; d) 5. 36. Problemă. Dacă rezervele obligatorii ale băncii alcătuiesc 40 mii u.m., iar depozitele – 200 mii u.m., multiplicatorul bancar va fi egal cu: a) 2; b) 4; c) 5; d) 8. 37. Problemă. Dacă banca comercială deţine un depozit de 10 mii u.m. şi rata rezervei obligatorii este cu 20%, acest depozit poate contribui la creşterea sumei de mijloace acordate în credit în valoare de: a) 8 mii u.m.; b) 10 mii u.m.; c) 20 mii u.m.; d) 40 mii u.m. 38. Problemă. Dacă rata rezervei obligatorii constituie 10%, iar mărimea rezervelor obligatorii ale băncii – 50 mln.u.m., mărimea maximală a creditelor pe care poate s-o acorde sistemul bancar va fi: a) 4000 mln u.m.; b) 4500 mln u.m.; c) 5000 mln u.m.; d) 5500 mln u.m. 39. Problemă. Dacă în banca comercială, depozitele alcătuiesc 20 mii u.m. şi rata rezervei obligatorii – 25%, majorarea masei monetare de către sistemul bancar va alcătui: a) 20 mii u.m.; b) 25 mii u.m.; c) 40 mii u.m.; d) 60 mii u.m.. 40. Politica monetară este elaborată şi promovată de: a) Guvern; b) Ministerul Finanţelor; c) Banca Centrală; d) Parlament. 41. Informaţie utilă. Rolul Băncii Centrale. Banca Centrală se defineşte ca instituţia care se situează în centrul sistemului de plăţi pentru a garanta efectuarea plăţilor şi a controla expansiunea masei monetare. Această instituţie este considerată aptă să prezerve încrederea în moneda unei ţări.

99

Statutul, funcţiile şi existenţa însăşi a băncii centrale fac apel la teoria monetară. O mare dezbatere a opus dintotdeauna adepţii free bankingului şi susţinătorii central bankingului. Pentru primii, bancă centrală nu este necesară, singura regulă monetară fiind definirea unei unităţi de cont. Centralizarea este inutilă şi nu face decât să deresponsabilizeze operatorii bancari. Din contra, un sistem de free banking asigură, datorită concurenţei, o monedă stabilă şi de bună calitate, băncile „necorespunzătoare” fiind eliminate de pe piaţă, iar băncile „bune” suscitând un aflux de capitaluri. Situat la cealaltă extremă, modelul centralizării este însă cel care s-a impus după un îndelungat proces istoric. Acest model a permis conturarea funcţiilor unei bănci centrale, acordarea, din ce în ce mai frecventă, a unui statut de independenţă băncii centrale în raport cu puterile publice, chiar „denaţionalizarea” acesteia sau, mai mult, „regionalizarea” ei după cum se prevede în cadrul Uniunii Monetare Europene. Dicţionar de ştiinţe economice, p.55

42. Principalele instrumente ale politicii monetare sunt: a) cheltuielile publice, impozitele şi rata rezervelor obligatorii; b) oferta monetară, achiziţiile publice şi impozitele; c) rezervele bancare şi rata dobânzii; d) operaţiunile pe piaţa deschisă, rata rezervelor obligatorii şi taxa rescontului. 43. Ce semnifică rata rezervelor obligatorii? Majorarea de către Banca Centrală a ratei rezervei obligatorii determină: a) creşterea rezervelor băncilor comerciale; b) reducerea rezervelor băncilor comerciale; c) majorarea multiplicatorului bancar; d) reducerea multiplicatorului bancar; e) sunt corecte răspunsurile b şi d. 44. Dacă Banca Centrală va reduce rata rezervelor obligatorii: a) va creşte impozitul; b) vor creşte economiile; c) va creşte şomajul; d) va creşte cererea investiţională. 45. Taxa rescontului reprezintă: a) rata dobânzii cu care Banca Centrală acordă credite băncilor comerciale; b) rata dobânzii pe care Banca Centrală o plăteşte pe depozite; c) rata dobânzii în operaţiunile de creditare interbancară; d) rata dobânzii cu care băncile comerciale acordă credite agenţilor economici. 46. Majorarea de către Banca Centrală a taxei rescontului determină: a) extinderea capacităţilor de creditare ale băncilor comerciale; b) restrângerea capacităţilor de creditare ale băncilor comerciale; c) creşterea multiplicatorului bancar; d) reducerea multiplicatorului bancar. 47. Dacă Banca Centrală va reduce taxa rescontului: a) se vor reduce cererea monetară şi rata dobânzii de piaţă; b) vor creşte cererea monetară şi rata dobânzii de piaţă; c) va creşte oferta monetară, iar rata dobânzii de piaţă se va reduce; d) vor creşte şi oferta monetară şi rata dobânzii de piaţă.

100

48. Operaţiunile pe piaţa deschisă au loc când: a) ţara majorează volumul vânzărilor pe pieţele mondiale; b) băncile comerciale cumpără şi vând valută străină; c) populaţia cumpără şi vinde acţiuni şi obligaţiuni pe piaţa de valori; d) Banca Centrală cumpără şi vinde hârtii de valoare publice. 49. Vinderea de către Banca Centrală a HVS băncilor comerciale pe piaţa deschisă: a) majorează rezervele obligatorii ale băncilor comerciale; b) reduce rezervele obligatorii ale băncilor comerciale; c) majorează taxa rescontului; d) reduce rezervele băncilor comerciale pe care acestea le pot acorda în credit. 50. Dacă Banca Centrală cumpără pe piaţa deschisă HVS pe 5 mln.u.m., în condiţiile când rata rezervei obligatorii este de 20%, masa monetară poate maximal: a) creşte cu 25 mln.u.m.; b) creşte cu 20 mln.u.m.; c) creşte cu 5 mln.u.m.; d) reduce cu 20 mln.u.m.. 51. Dacă Banca Centrală a vândut băncilor comerciale HVS în sumă de 20 mii u.m., rata rezervei obligatorii constituind 12,5%, masa monetară: a) se va reduce cu 140 mii u.m.; b) va creşte cu 140 mln.u.m.; c) se va reduce cu 160 mii u.m.; d) va creşte cu 125 mii u.m. 52. Masa monetară se va reduce, dacă Banca Centrală: a) reduce rata rezervei obligatorii; b) vinde HVS; c) ridică taxa rescontului; d) toate răspunsurile sunt corecte; e) sunt corecte răspunsurile b şi c. 53. Masa monetară va creşte, dacă banca centrală: a) majorează rata rezervei obligatorii; b) vinde HVS băncilor comerciale şi populaţiei; c) cumpără HVS pe piaţa deschisă; d) majorează taxa rescontului. 54. În perioada de recesiune economică, Banca Centrală trebuie: a) să cumpere HVS; b) să vândă HVS; c) să ridice rata rezervei obligatorii; d) să reducă taxa rescontului; e) sunt corecte răspunsurile a şi d. 55. Dacă economia se confruntă cu inflaţie, Banca Centrală trebuie: a) să cumpere HVS; b) să reducă rata rescontului; c) să vândă HVS; d) să reducă rata rezervei obligatorii; e) sunt corecte răspunsurile b şi c. 101

56. Efectul de scurtă durată al creşterii ofertei monetare constă în: a) creşterea nivelului preţurilor; b) reducerea nivelului preţurilor; c) creşterea ratei dobânzii; d) reducerea ratei dobânzii. 57. Efectul de lungă durată al creşterii ofertei monetare, prin mecanismul transmisiei monetare, constă în: a) creşterea nivelului preţurilor; b) reducerea nivelului preţurilor; c) creşterea ratei dobânzii; d) reducerea ratei dobânzii. 58. Cum funcţionează mecanismul de transmisie al efectelor politicii monetare? 59. Ce tip de politică monetară (expansivă sau restrictivă) a fost promovată în R.Moldova pe parcursul ultimilor ani? Care sunt orientările pentru anul 2007? (vezi Politica monetară şi valutară a BNM pe anul 2007 // Экономическое обозрение, 2007, №2, р.28) 60. Analizaţi specificul politicii monetariste. Care este esenţa regulii monetare? 61. Ce se va întâmpla, în opinia monetariştilor, în cazul nerespectării regulii monetare? a) dacă ritmul de creştere a masei monetare va devansa ritmul de creştere a PIB-ului real; b) dacă ritmul de creştere a masei monetare va fi inferior ritmului de creştere a PIB-ului real. Titluri de referate: ¾ Moneda în numerar şi revoluţia electronico-monetară. ¾ Politica monetar-creditară promovată în R.Moldova în perioada 1990-2006. ¾ Sistemul monetar-creditar contemporan: rolul instituţiilor nonbancare.

102

Tema 16. INSTABILITATEA ECONOMICĂ ŞI FLUCTUAŢIILE CICLICE Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • •

Ciclicitatea ca proces universal. Tipologia ciclurilor economice. Mecanismul desfăşurării ciclului de afaceri. Diversitatea opiniilor cu privire la cauzele apariţiei recesiunii economice. Măsurile de atenuare a amplitudinii fazelor ciclului de afaceri. Concepte – cheie Trend Fluctuaţii Fluctuaţii sezoniere Ciclu economic Relansare economică Recesiune economică „Punctul de vârf” „Punctul de jos” Teoria ciclurilor lungi Contraciclic Politica de stabilizare

– – – – – – – – – – –

trend fluctuations seasonal variation business cycle expansion recession peak trough long cycle theory countercyclical stabilization policy

1. Caracterul ciclic al evoluţiei activităţii economice se manifestă în: a) fluctuaţiile periodice ale indicatorilor macroeconomici; b) contracţiile periodice ale PIB; c) creşterile periodice ale PIB. 2. Ciclicitatea este: a) rezultatul unor greşeli de politică economică; b) rezultatul acţiunii unor factori întâmplători; c) formă de evoluţie sezonieră a activităţii economice; d) formă de evoluţie normală a activităţii economice. 3. Caracterizaţi manifestările ciclului tip Kitchin şi tip Kondratiev. 4. Comentaţi fraza lui Juglar: „Unica cauză a declinului este prosperitatea”. Caracterizaţi fazele ciclului afacerilor (Juglar, mediu). 5. Cea mai semnificativă influenţă asupra mersului ciclului de afaceri o are dinamica: a) cheltuielilor investiţionale nete; b) cheltuielilor investiţionale de înlocuire; c) cheltuielilor de consum; d) cheltuielilor publice. 6. În perioada relansării economice: a) creşte PIB-ul real; b) creşte PIB-ul nominal; c) PIB-ul nominal rămâne constant; d) PIB-ul nominal creşte, iar PIB real scade. 7. În perioada relansării economice are loc reducerea: a) profiturilor firmei; 103

b) plăţilor de transfer; c) cererii la braţele de muncă; d) nivelului general al preţurilor. 8. Fazei relansării economice îi corespunde: a) reducerea investiţiilor; b) micşorarea colectărilor impozitare; c) creşterea veniturilor totale; d) lipseşte răspunsul corect. 9. În perioada relansării economice: a) stocurile de bunuri ale firmelor şi colectările impozitare cresc; b) stocurile de bunuri scad, iar colectările impozitare cresc; c) stocurile de bunuri cresc, iar colectările impozitare se reduc; d) stocurile de bunuri şi colectările impozitare scad. 10. Trăsătura caracteristică recesiunii este: a) reducerea nivelului şomajului; b) creşterea popularităţii Guvernului; c) reducerea veniturilor agregate; d) creşterea nivelului inflaţiei. 11. În perioada recesiunii, în cea mai mare măsură se reduc: a) cheltuielile de consum; b) salariile; c) profiturile; d) achiziţiile publice. 12. În perioada de recesiune economică, are loc creşterea: a) investiţiilor private; b) nivelului general al preţurilor; c) ratei şomajului; d) cheltuielilor de consum. 13. În timpul recesiunii economice, are loc scăderea: a) PIB-ului real; b) PIB-ului potenţial; c) PIB-ului real şi potenţial; d) toate răspunsurile sunt corecte. 14. Explicaţi mecanismele prin care are loc depăşirea fazei de recesiune. 15. Care din indicatori este prociclic? a) profiturile firmelor; b) mărimea exporturilor c) mărimea şomajului; d) deficitul bugetului de stat. 16. Care din indicatori este contraciclic? a) volumul vânzărilor de bunuri; b) nivelul şomajului; c) utilizarea capacităţilor de producţie; 104

d) mărimea profitului firmelor. 17. Care din indicatori este aciclic? a) mărimea PIB; b) mărimea investiţiilor; c) cheltuielile pentru bunurile de consum îndelungat; d) volumul exportului. 18. Analizaţi principalele explicaţii privind cauzele evoluţiei ciclice pe termen mediu, evidenţiind generatorii acestor explicaţii: a) insuficienţa cererii care frânează oferta; b) alternanţa unor stări de optimism ale agenţilor economici cu cele de pesimism; c) creşterea bruscă a ofertei monetare; d) ciclul politic. 19. Cum înţelegeţi noţiunea „sincronizare a ciclului economic”. Prin ce se explică acest fenomen? 20. Informaţie utilă. Manifestările ciclicităţii în secolul XX. Prin intensitatea, formele de manifestare şi durata lor, recesiunile diferă de la o ţară la alta, de la o perioadă la alta. Prima recesiune a apărut în Anglia în 1825, iar în 1857 a avut loc prima recesiune mondială. Profundă recesiune este considerată cea din anii 1929-1933, numită şi Marea Depresiune. Ea s-a declanşat în SUA în 1929, odată cu enormul crah bursier de la Wall Street, în „joia neagră” din 29 octombrie, când indicele Dow Jones a scăzut dublu într-o singură zi, pe piaţă fiind vândute sub preţul lor 19 mln. acţiuni, iar pierderile alcătuind 14 mlrd. dolari. Răspândindu-se rapid în SUA şi ţările europene, între 1929-1933 producţia mondială industrială se reduce mai mult decât în jumătate, preţurile scad cu 1/3, numărul şomerilor depăşeşte 20% din populaţia activă. Ce a provocat declanşarea ei? Opiniile sunt diverse. Unii considerau că declanşarea constă în diferenţa dintre creşterea productivităţii muncii şi nivelul aproape neschimbat al salariilor şi preţurilor. Ca urmare, s-a produs o creştere substanţială a profiturilor utilizate în speculaţii bursiere şi investiţii, în timp ce cererea solvabilă cunoştea o creştere modestă. Alţii consideră că în această perioadă s-au contrapus 3 cicluri (Kitchin, Junglar, Kondratiev), determinând caracterul ei grav. A treia grupă subliniază caracterul speculativ al achiziţiilor de hârtii de valoare pe credit, mijloacele proprii ale investitorilor alcătuind doar 10%. Perioada de creştere care apare după al Doilea Război Mondial, în special în Europa Occidentală, este considerată excepţională, de unde termenul de „cei treizeci de ani glorioşi”. Rata de creştere medie anuală a PIB-ului este de ordinul a 5% pentru ansamblul ţărilor OCDE: la cele două extreme găsim Japonia, a cărei rată de creştere medie anuală este de ordinul a 11% şi Regatul Unit, unde aceasta este de 3%. Anii’70 marchează începutul a ceea ce am putea numi, prin contrast cu deceniile precedente, „cei douăzeci de ani anevoioşi”; în lumea occidentală apare stagflaţia, se dezvoltă şomajul şi apar noi forme de sărăcie. Cele mai importante momente de recesiune au fost îndeosebi cele din 1973-1975 şi 1981-1982. Ambele au fost asociate cu „şocurile petrolului” – ridicarea bruscă a preţurilor la petrol, ce a determinat creşterea costurilor de producţie şi, respectiv, reducerea profiturilor. Practic, 1,5% din PIB-ul ţărilor dezvoltate a fost transferat spre ţările exportatoare de petrol, aceasta determinând restructurări masive ale firmelor şi ramurilor din ţările dezvoltate. Sfârşitul sec.XX se caracterizează printr-un dublu fenomen: fenomene de pauperizare în ţările europene şi mondializarea creşterii, ilustraţia cea mai evidentă fiind furnizată de Asia prin cazul celor „patru dragoni” (Hong-Kong, Coreea, Singapore, Taiwan); mai recent 105

India şi China, ţările cele mai populate de pe glob, cresc cu rate extraordinare, între 7% şi 10% pe an. 21. Discuţii. Una din particularităţile ciclicităţii contemporane este evidenţiată de M.Didier în felul următor: „După ultimul război mondial, „crizele” periodice din economie au dispărut. Preţurile doar rareori au scăzut. Ele cresc mai rapid sau mai încet în raport cu ritmul activităţii economice, dar ele cresc aproape întotdeauna” (Didier M. „Economie. Les regles du jeax”, p.149). Care ar fi explicaţia acestei particularităţi? 22. Informaţie utilă. Condiţiile pentru elaborarea politicii conjuncturale. De manieră generală, conjunctura economică desemnează elementele caracteristice ale unei situaţii economice în cadrul fazei ciclului economic (conjunctură inflaţionistă, conjunctură de recesiune). Analiza conjuncturală are ca obiect, pe de o parte, caracterizarea situaţiei de moment (diagnosticul conjunctural), iar pe de altă parte, anticiparea situaţiei următoare (previziunea conjuncturală). De regulă, se consideră că orizontul conjunctural este de ordinul a 6 luni, ceea ce înseamnă că metodele analizei conjuncturale permit anticiparea cu o fiabilitate suficientă a tendinţelor probabile ale economiei până la o perioadă de 6 luni, dar nu şi dincolo de această limită. Diagnosticul conjunctural se bazează pe interpretarea unui ansamblu de indicatori statistici obiectivi şi de sondaje de opinie. Indicatorii obiectivi sunt indicele producţiei industriale, indicele preţurilor, numărul autorizaţiilor de construcţie. Sondajele de opinie vizează cunoaşterea aprecierii calitative a situaţiei la moment pe care o fac agenţii economici şi cunoaşterea intenţiilor lor privind perioada următoare prin anticipare. Sondajele clasice făcute pe lângă întreprinderi se referă la situaţia cererii, la tendinţele recente şi viitoare ale producţiei, efectivelor, salariilor, preţurilor. Sondajele conjuncturale realizate pe lângă gospodăriile familiale urmăresc măsurarea nivelului de încredere în viitor, presupunându-se că acest nivel explică intenţiile lor de consum. Principiul comun al diagnosticării şi previziunii conjuncturii se bazează pe identificarea forţelor care acţionează la un moment dat în economia naţională. Aceste forţe rezultă, în primul rând, din elemente exterioare economiei, precum mediul internaţional (care condiţionează exporturile şi preţurile materiilor prime importate), sau deciziile de politică economică (cheltuieli publice, fiscalitate, rata dobânzii băncii centrale). În al doilea rând, ea rezultă din dezechilibrele economice ale momentului. De exemplu, o ofertă de bunuri, momentan, superioară cererii poate implica o reechilibrare a pieţei printr-o scădere a preţurilor şi, eventual, printr-o restrângere a producţiei. Un bun diagnostic şi o previziune conjuncturală sunt, aşadar, condiţie indispensabilă pentru o bună politică conjuncturală. (Dicţionar de ştiinţe economice, p.204-205)

23. Caracterizaţi instrumentele aplicate în cazul aplicării politicii conjuncturale. 24. În condiţiile recesiunii economice, politica anticiclică keynesistă presupune: a) creşterea cheltuielilor publice; b) reducerea cheltuielilor publice; c) majorarea cotelor impozitare; d) reducerea cotelor impozitare. Titluri de referate: ¾ Teoriile ciclicităţii economice. ¾ Crizele „clasice” şi crizele „moderne”. ¾ Diversitatea crizelor neciclice. 106

Tema 17. ŞOMAJUL ŞI MĂSURI ANTI-ŞOMAJ Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • • •

Determinarea conţinutului şi a particularităţilor şomajului fricţional, structural şi ciclic. Explicarea ratei naturale a şomajului. Evidenţierea consecinţelor şomajului. Determinarea conţinutului şi rolului legii Okun în analiza economică. Măsuri anti-şomaj. Noţiuni – cheie Populaţie activă Şomaj – fricţional – structural – ciclic – voluntar – involuntar Rata naturală a şomajului Ocuparea deplină Rata şomajului Legea lui Okun Politici de ocupare Indemnizaţii de şomaj

– – – – – – – – – – – – –

working population unemployment frictional structural cyclical voluntary involuntary natural rate of unemployment fill employment unemployment rate Okun’s law employment policy unemployment compensation

1. Şomajul este rezultatul: a) pierderii locurilor de muncă; b) creşterii ofertei de muncă; c) refuzului de a munci datorită salariilor prea mici. 2. Persoana preocupată în gospodăria cosmică se atribuie la categoria: a) şomerilor; b) persoanelor inactive; c) persoanelor ocupate. 3. Dacă persoana este bolnavă şi nu poate activa temporar, ea se include în categoria: a) celor ocupaţi; b) şomerilor; c) celor inactivi. 4. Persoana care activează într-un regim parţial şi caută activ un alt loc de muncă se include în categoria: a) celor inactivi; b) celor ocupaţi; c) şomerilor. 5. Lucrătorul sezonier care nu lucrează temporar se include în categoria: a) celor ocupaţi parţial; b) celor inactivi; c) şomerilor.

107

6. În categoria şomerilor se include: a) contabilul care s-a eliberat din propria iniţiativă pentru a găsi un loc de muncă mai bun; b) poliţistul ieşit la pensie pe caz de boală; c) funcţionarul trecut la un regim de muncă parţial, care caută activ un alt loc de muncă; d) inginerul disponibilizat, care a încetat să mai caute un loc de muncă. 7. Economiştii clasici considerau că poate exista doar: şomaj structural a) şomaj ciclic; b) şomaj fricţional; c) şomaj voluntar. De ce? 8. Keynesiştii consideră drept cauză a şomajului involuntar: a) nedorinţa lucrătorilor de a lucra la locurile existente; b) nedorinţa firmelor de a angaja lucrători la salariile existente; c) nivel insuficient al cererii agregate; d) prezenţa pe piaţa muncii a concurenţei imperfecte. 9. Care sunt tipurile şomajului şi ce semnificaţie au ele? 10. Şomajul fricţional are loc în cazul când: a) în economie se petrec schimbări tehnologice; b) firmele disponibilizează lucrătorii în condiţiile recesiunii economice; c) lucrătorul se disponibilizează pentru a căuta un nou loc de muncă; d) răspunsul corect lipseşte. 11. Care enunţ, referitor la şomajul fricţional, este greşit? a) creşte pe măsura majorării indemnizaţiilor de şomaj; b) este un fenomen benefic pentru societate; c) este determinat de neconcordanţa structurii forţei de muncă cu structura locurilor de muncă; d) toate răspunsurile sunt corecte. 12. Indemnizaţiile de şomaj amplifică şomajul fricţional prin faptul că: a) indivizii încep mai activ să caute un loc de muncă; b) patronii disponibilizează mai greu lucrătorii; c) pentru individ povara economică a şomajului se reduce. 13. Modificările ramurale în economie majorează: a) şomajul fricţional; b) şomajul structural; c) şomajul ciclic. 14. Exemplu de şomaj structural este: a) programatorul care s-a eliberat din lucru pentru a se deplasa în altă localitate; b) muncitorul disponibilizat în perioada de recesiune economică; c) constructorul care nu are de lucru în lunile de iarnă; d) lucrătorul substituit prin echipament automatizat. 15. Poate procesul tehnico-ştiinţific fi considerat cauză a şomajului structural şi a şomajului în ansamblu?

108

16. Cei care au pierdut locul de muncă în urma declinului economic se includ în categoria: a) şomerilor fricţionali; b) şomerilor ciclici; c) şomerilor structurali; d) şomerilor voluntari. 17. Ocuparea deplină a forţei de muncă presupune: a) situaţia când şomajul este nul; b) existenţa şomajului ciclic; c) ocuparea totală cu excepţia şomajului ciclic. 18. Nivelul natural al şomajului: a) reprezintă nivelul şomajului în jurul căruia variază nivelul real al şomajului; b) este o mărime fixă; c) reflectă transformarea indivizilor din ocupaţi în şomeri. 19. Actualmente, nivelul natural al şomajului pentru ţările dezvoltate este de: a) 0; b) 2 – 3%; c) 5 – 6%; d) 9 – 10%. Cum consideraţi, ce mărime ar reprezenta el pentru ţările mai slab dezvoltate? 20. Problemă. Dacă nivelul şomajului natural alcătuieşte 5%, numărul şomerilor fricţionali – 4 mln. persoane, a şomerilor structurali – 3 mln. persoane, al şomerilor ciclici – 2,8 mln. persoane, nivelul şomajului real va fi: a) 7 %; b) 7,8%; c) 9%; d) 9,8%. 21. Problemă. Dacă populaţia totală a unei ţări este de 140 mln. persoane, populaţia aptă de muncă – 120 mln., numărul celor ocupaţi – 82,8 mln., numărul şomerilor – 7,2 mln, rata şomajului natural – 5%, numărul şomerilor ciclici va alcătui: a) 0,2 mln. persoane; b) 1,2 mln. persoane; c) 2,7 mln. persoane; d) 3,1 mln. persoane. 22. Rata şomajului real reprezintă: a) raportul numărului celor neocupaţi la cei ocupaţi; b) raportul numărului celor neocupaţi la populaţia activă; c) raportul numărului şomerilor la populaţia totală; d) raportul numărului şomerilor la populaţia ocupată; e) raportul numărului şomerilor la populaţia activă. 23. Dacă rata şomajului a crescut de la 6 la 8%, putem considera că numărul şomerilor: a) a crescut cu 2%; b) a depăşit 2%; c) a crescut mai puţin decât cu 2%; d) informaţia este incompletă.

109

24. Problemă. Populaţia totală a unei ţări este de 24 mln. locuitori, din care 25% reprezintă persoanele inapte de muncă, iar populaţia ocupată este de 15 mln. Ştiind că din populaţia neocupată jumătate nu doreşte să se angajeze, având alte venituri, să se calculeze: numărul celor inapţi, numărul şomerilor, rata şomajului. 25. Problemă. În 2005, în R.Moldova, populaţia ocupată a alcătuit 1318,7 mii persoane, şomerii – 103,7 mii persoane, populaţia inactivă – 1483, 2 mii persoane. Să se calculeze: nivelul de activitate, nivelul de ocupare, nivelul de şomaj. 26. Informaţie utilă. Evoluţia ratei şomajului în R.Moldova. Pentru perioada 1998-2005, au fost înregistrate următoarele nivele ale ratei şomajului: 1998 – 9,2%, 1999 – 11,1%, 2000 – 8,5%, 2001 – 7,3%, 2002 – 6,8%, 2003 – 7,9%, 2004 – 8,1%, 2005 – 7,3%. La sfârşitul anului 2006, rata şomajului la nivel de ţară a înregistrat mărimea de 5,6% (proporţia şomerilor BIM în populaţia activă). Rata şomajului în rândul bărbaţilor este de 7%, iar la femei de 4,1%, în mediul urban – 7,6%, în mediul rural – 3,9%. În rândurile tinerilor (15-24 ani), rata şomajului a constituit 17,3%. Durata medie a şomajului a fost de 22 luni, iar 43% se află în şomaj mai mult de un an. Doar 2,9% din şomeri urmează o formă de instruire. Raportul de dependenţă economică, exprimat în numărul persoanelor neocupate ce revin la o mie de persoane ocupate a fost de 1824. Sursa: Biroul Naţional de Statistică

27. Explicaţi afirmaţia: „Şomajul nu loveşte doar unii indivizi. Peste o anumită limită el subminează întreaga societate”. 28. Legea lui Okun reflectă dependenţa dintre: a) modificarea procentuală a PIB-ului real şi modificarea nivelului şomajului; b) modificarea absolută a PIB-ului real şi modificarea procentuală a nivelului şomajului; c) modificarea procentuală a PIB-ului nominal şi modificarea numărului celor ocupaţi. 29. Problemă. PIB nominal alcătuieşte 750 mlrd.u.m., rata naturală a şomajului – 5 %,rata reală a şomajului – 9%. Ce volum al PIB în expresie monetară nu va fi produs? 30. Problemă. Dacă PIB-ul potenţial este de 35 mlrd.u.m., PIB-ul real – 31 mlrd, iar coeficientul Okun – 2,5, nivelul şomajului ciclic va alcătui: a) 2%; b) 5,1%; c) 4,6%; d) 1,6%. 31. În situaţia în care, într-o ţară, există un şomaj considerabil, guvernul acestei ţări poate adopta una din următoarele măsuri de politică economică pentru reducerea şomajului: a) majorarea impozitelor şi reducerea cheltuielilor publice; b) majorarea impozitelor şi a cheltuielilor publice; c) reducerea impozitelor şi a cheltuielilor publice; d) reducerea impozitelor şi majorarea cheltuielilor publice; e) stimularea creşterii importurilor; f) organizarea lucrărilor publice.

110

32. Informaţie utilă. Lucrările publice. Atragerea şomerilor la efectuarea lucrărilor publice presupune realizarea următoarelor sarcini: satisfacerea nevoilor administraţiilor publice, crearea unor locuri temporare de muncă, angajarea persoanelor de vârstă prepensionară. Lucrările publice includ serviciile publice şi serviciile sociale. Serviciile publice presupun, preponderent, următoarele activităţi: restabilirea şi întreţinerea obiectelor infrastructurale, protecţia mediului ambiant. Serviciile sociale includ activităţile de îngrijire la domiciliu sau în instituţii specializate a copiilor, bolnavilor, invalizilor, persoanelor de vârstă înaintată. La îndeplinirea lucrărilor publice sunt recomandate persoanele oficial înregistrate în agenţiile de plasament în câmpul muncii şi care-şi dau acordul de a efectua aceste lucrări. Munca celor ocupaţi la îndeplinirea lucrărilor publice este remunerată în conformitate cu condiţiile de muncă, dar nu mai puţin de tariful stabilit pentru prima categorie calificaţională. Sursa: Hotărârea Guvernului R.Moldova nr.1121 din 14 octombrie 2004)

33. Cum poate fi interpretată remarca lui J.Rueff: „Ajutorul de şomaj este cauza fenomenului şomaj”? 34. Care din următoarele afirmaţii cu privire la indemnizaţia de şomaj sunt corecte? a) primeşte orice persoană care nu lucrează; b) este acordată o singură dată; c) este mai mică decât salariul plătit anterior; d) este acordată pe perioade stabilite prin acordul dintre şomer şi administraţia firmei care la disponibilizat; e) se plăteşte pe o perioadă limitată, reglementată legislativ; f) mărimea ei diferă pe ţări şi perioade; g) mărimea ei este identică pentru toate ţările. 35. Analizaţi Strategia de ocupare a forţei de muncă în R.Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.66-68 din 23 mai 2002) şi exprimaţi-vă opinia. Titluri de referate: ¾ Noile tehnologii şi şomajul. ¾ Problemele sociale generate de şomaj.

111

Tema 18. INFLAŢIA ŞI MĂSURI ANTIINFLAŢIONISTE Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • • • • •

Înţelegerea esenţei inflaţiei şi a modalităţilor ei de evaluare. Diferenţierea inflaţiei, deflaţiei şi dezinflaţiei. Determinarea cauzelor şi manifestărilor inflaţiei prin cerere şi prin ofertă. Analiza tipurilor inflaţiei după intensitate şi dinamica PIB. Analiza consecinţelor inflaţiei. Evidenţierea interdependenţei inflaţie-şomaj. Abordarea laturii cantitative a inflaţiei şi prezentarea indicilor de măsurare şi apreciere a acesteia. Politici antiinflaţioniste: de control al cererii agregate, de stimulare a ofertei. Noţiuni – cheie Inflaţie Dezinflaţie Inflaţie anticipată Inflaţie neanticipantă Anticipări inflaţioniste Inflaţia cererii Inflaţia ofertei (costurilor) Inflaţie rampantă Inflaţie galopantă Hiperinflaţie Spirala inflaţionistă a salariilor şi preţurilor Stagflaţie Curba Phillips Controlul salariilor şi preţurilor

– – – – – – – – – – – – – –

inflation disinflation inflation expected unanticipated inflation inflationary expectations demond-pull inflation supply-sidi inflation creeping inflation galloping inflation hyperinflation wage-price inflationary spiral stagflation Phillips curve wage-price controls

1. În care din situaţiile de mai jos se manifestă inflaţia? a) când sporesc preţurile la unele bunuri alimentare; b) când cresc preţurile bunurilor mai calitative; c) când cresc preţurile la resursele energetice; d) când are loc o creştere generalizată a preţurilor. Aduceţi exemple de majorare neinflaţionistă a preţurilor. 2. Prin ce se deosebeşte inflaţia de deflaţie şi dezinflaţie? 3. În cazul deflaţiei creşte: a) volumul producţiei; b) nivelul ocupării; c) capacitatea de cumpărare; d) masa monetară în circulaţie. 4. Indicatorul nivelului inflaţiei reprezintă: a) nivelul general al preţurilor anului curent raportat la nivelul general al preţurilor anului precedent; b) diferenţa dintre nivelul general al preţurilor anului curent şi nivelul general al preţurilor anului precedent; c) diferenţa dintre nivelul general al preţurilor anului curent şi ale anului precedent raportată la nivelul general al preţurilor anului precedent;

112

d) diferenţa dintre nivelul general al preţurilor anului curent şi ale anului precedent raportată la nivelul general al preţurilor anului curent. 5. În calitate de indicator al inflaţiei poate fi utilizat: a) cursul valutar; b) indicele preţurilor bunurilor de consum; c) ritmul de creştere a masei monetare; d) nivelul ratei dobânzii. 6. Care din următoarele afirmaţii, cu privire la Indicele preţurilor de consum, este adevărată? a) reprezintă un instrument de măsurare a creşterii preţului bunurilor importate; b) reprezintă un instrument de măsurare a evoluţiei preţurilor bunurilor incluse în coşul de consum al populaţiei; c) are în vedere evoluţia preţurilor pentru bunurile de producţie consumate de firme în activitatea economică; d) are în vedere modificările apărute în calitatea bunurilor consumate de populaţie. 7. Dacă, în 2005, indicele preţurilor a alcătuit 165%, iar în 2006 – 185%, ritmul inflaţiei a constituit: a) 20%; b) 12,1%; c) 10,8%; d) 0,2%. 8. Dacă nivelul general al preţurilor creşte foarte rapid, asemenea fenomen se numeşte, în afirmaţia lui M.Didier, „dezordinea dezordinilor în viaţa economică”, sau: a) inflaţie; b) deflaţie; c) hiperinflaţie; d) dezinflaţie. 9. Dacă nivelul inflaţiei constituie 20% anual, o asemenea inflaţie se numeşte: a) moderată; b) galopantă; c) rampantă; d) hiperinflaţie. Explicaţi mecanismul „spiralei inflaţioniste”. 10. Dacă nivelul inflaţiei alcătuieşte 10% lunar, acest tip de inflaţie se numeşte: a) moderată; b) galopantă; c) rampantă; d) hiperinflaţie. 11. Dacă nivelul inflaţiei alcătuieşte 5% anual, este o inflaţie: a) moderată; b) galopantă; c) rampantă; d) hiperinflaţie.

113

12. Dacă ritmul inflaţiei alcătuieşte 250% anual, nivelul preţurilor pe parcursul anului va creşte: a) de 1,25 ori; b) de 1,5 ori; c) de 2,5 ori; d) de 3,5 ori. 13. Analizaţi evoluţia inflaţiei în R.Moldova în baza datelor din tabel şi determinaţi tipul inflaţiei pentru diferite perioade. Anul

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

Rata inflaţiei

1670

2706

104,6

23,8

15,1

11,2

18,3

43,7

18,4

9,6

4,4

15,8

12,5

10,0

14,0

14. Ce precedă la ce în cazul desfăşurării proceselor inflaţioniste? a) creşterea masei monetare precedă creşterea preţurilor; b) creşterea preţurilor precedă creşterea masei monetare. 15. Caracterizaţi inflaţia cererii. 16. Cauză a inflaţiei cererii poate fi creşterea: a) impozitelor pe profit; b) stocurilor de bunuri ale firmelor; c) ofertei monetare; d) preţurilor la resursele energetice. 17. Inflaţia cererii nu poate fi determinată de creşterea: a) cheltuielilor militare; b) cheltuielilor investiţionale; c) productivităţii muncii; d) lipseşte răspunsul corect. 18. Ce proces nu conduce economia spre inflaţia cererii? a) creşterea cheltuielilor de consum; b) creşterea masei monetare; c) creşterea preţurilor la materiile prime; d) toate răspunsurile sunt corecte. 19. Rezultat al inflaţiei cererii este: a) reducerea nivelului preţurilor; b) creşterea nivelului şomajului; c) majorarea volumului de producţie; d) reducerea colectărilor impozitare. 20. Caracterizaţi inflaţia ofertei. 21. Ce proces nu conduce economia spre inflaţia ofertei? a) reducerea monopolismului pe piaţa resurselor; b) creşterea ratei dobânzii; c) creşterea salariului nominal; d) creşterea cerinţelor impuse de stat faţă de protecţia mediului ambiant.

114

22. Inflaţia ofertei nu generează: a) reducerea gradului de ocupare; b) reducerea costurilor medii; c) reducerea volumului de producţie; d) creşterea preţurilor la resursele economice. 23. Ce tip de inflaţie – a cererii sau ofertei – este caracteristic pentru R.Moldova? 24. Stagflaţia este situaţia: a) creşterii preţurilor şi creşterii volumului de producţie; b) creşterii preţurilor şi stagnării volumului de producţie; c) creşterii preţurilor şi reducerii volumului de producţie; d) reducerii preţurilor şi a volumului de producţie. 25. Stagflaţia este rezultatul: a) inflaţiei cererii; b) inflaţiei ofertei; c) hiperinflaţiei; d) inflaţiei latente. 26. Capacitatea de cumpărare a banilor şi nivelul preţurilor: a) în orice condiţii, se află în dependenţă indirectă; b) se află în dependenţă directă în faza de recesiune şi în dependenţă indirectă în faza de relansare economică; c) se află în dependenţă directă, însă neproporţională; d) între ele nu există nicio legătură. 27. Capacitatea de cumpărare a banilor: a) creşte în perioada inflaţiei şi scade în perioada deflaţiei; b) creşte în perioada deflaţiei şi scade în perioada inflaţiei; c) creşte şi în perioada inflaţiei, şi cea a deflaţiei; d) scade şi în perioada inflaţiei, şi în cea a deflaţiei. 28. Problemă. Dacă, pe parcursul anului, venitul nominal a crescut de la 1200 u.m. la 1248 u.m., iar nivelul preţurilor – cu 7%, venitul real: a) rămâne neschimbat; b) creşte cu 5%; c) scade cu 3%; d) scade cu 7%. 29. Dacă venitul nominal a crescut cu 20%, iar nivelul inflaţiei cu 10%, venitul real: a) a crescut cu 20%; b) a crescut cu 10%; c) s-a redus cu 10%; d) a crescut cu 9%. 30. La ce nivel al ratei inflaţiei devine defavorabilă plasarea economiilor în depozite bancare, dacă se cunoaşte că, depunând în cont 100 u.m., peste un an se pot obţine 120 u.m.? a) 15%; b) 18%; c) 21%; 115

d) informaţia este insuficientă. 31. Impozitul inflaţionist: a) este un impozit indirect, plătit de producători, graţie creşterii preţurilor la bunurile lor; b) este un impozit asupra păstrării banilor în numerar; c) este un impozit asupra banilor păstraţi pe conturile bancare; d) este un impozit direct încasat de către stat. 32. Dacă oferta monetară anuală va creşte cu 6%, iar volumul producţiei cu 2%, ritmul inflaţiei va alcătui: a) 3%; b) 4%; c) 8%; d) 12%. 33. Dacă oferta monetară anuală va creşte cu 6%, volumul producţiei – cu 2%, iar masa monetară în circulaţie va alcătui 100 mlrd., venitul de la impozitul inflaţionist va alcătui: a) 400 mlrd.u.m.; b) 40 mlrd.u.m.; c) 4 mlrd.u.m.; d) 6 mlrd.u.m. 34. În corespundere cu efectul Fischer, un ritm mai înalt al inflaţiei determină creşterea: a) stocurilor monetare ale populaţiei; b) ratei nominale a dobânzii; c) ratei reale a dobânzii; d) masei monetare. 35. Dacă inflaţia anticipată creşte de la 4 la 8%, rata nominală a dobânzii: a) va creşte până la 8%; b) se va reduce până la 8%; c) va rămâne nemodificată; d) va creşte cu 4%. 36. Dacă inflaţia se reduce de la 6% la 4% atunci, conform efectului Fischer: a) şi rata nominală şi rata reală a dobânzii se vor reduce cu 2%; b) vor rămâne neschimbate atât rata nominală, cât şi rata reală a dobânzii; c) rata reală a dobânzii va creşte cu 2%, iar cea nominală va rămâne constantă; d) rata nominală a dobânzii se va reduce cu 2%, iar cea reală va rămâne nemodificată. 37. Presupunem că rata nominală a dobânzii este de 7%, iar creşterea anuală a ofertei monetare este de 5%. Dacă Guvernul va majora ritmul de creştere a ofertei monetare de la 5 la 9% atunci, conform efectului Fischer, rata nominală a dobânzii va fi: a) 4%; b) 9%; c) 11%; d) 16%. 38. Dacă rata nominală a dobânzii este de 110, iar cea reală – 4%, ritmul inflaţiei va fi: a) 114%; b) 110%; 116

c) 106%; d) 102%. 39. Sunt dezavantajaţi de inflaţie: a) posesorii acumulărilor băneşti; b) persoanele cu venituri fixe; c) creditorii; d) toate răspunsurile sunt corecte. 40. Ce categorie este avantajată de inflaţie: a) cei ce economisesc; b) cei ce iau cu împrumut; c) cei ce acordă împrumuturi; d) nici un răspuns nu este corect. 41. Agentul economic cel mai puţin dezavantajat de inflaţie este: a) menajele; b) firmele; c) statul; d) băncile. 42. Cum vă afectează personal manifestările inflaţiei în R.Moldova? 43. Explicaţi raportul „inflaţie-şomaj” pentru inflaţiei cererii (curba Phillips) şi inflaţia ofertei. 44. Inflaţia este un proces reglabil sau autoreglabil? 45. În ce caz sunt promovate măsuri de adaptare la inflaţie şi în ce caz – de combatere a inflaţiei? Prin ce instrumente se realizează ele? 46. Economistul francez, L.Stolery, menţiona că inflaţia este, în primul rând, credinţă în inflaţie. Explicaţi această afirmaţie şi tipul de măsură antiinflaţionistă. 47. Inflaţia galopantă poate fi atenuată prin: a) îngheţarea salariilor şi preţurilor; b) stimularea cererii la bunurile economice; c) indexarea veniturilor; d) reducerea deficitului bugetar. 48. Hiperinflaţia poate fi stopată prin: a) promovarea unei reforme monetare; b) reducerea deficitului bugetului de stat; c) promovarea politicii monetare dure; d) toate răspunsurile sunt corecte. Titluri de referate: ¾ Geneza şi natura inflaţiei contemporane. ¾ Influenţa inflaţiei asupra proceselor de dezvoltare economică.

117

Tema 19. CREŞTEREA ECONOMICĂ Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • • •

Creşterea economică: concept şi măsurare. Sursele şi tipurile creşterii economice. Costurile şi beneficiile creşterii economice. Creşterea şi dezvoltarea economică. Dimensiunile dezvoltării durabile. Noţiuni – cheie Creşterea economică Creşterea economică extensivă Creşterea economică intensivă Capitalul uman Investiţiile în capital uman Model al creşterii economice Evadarea capitalului Exodul inteligenţei

– – – – – – – –

economic growth extensive economic growth intensive economic growth human capital human capital investment growth model capital flight brain drain

1. Putem considera creştere economică: a) majorarea PIB-ului nominal comparativ cu anul precedent; b) majorarea PIB-ului real comparativ cu anul precedent; c) majorarea PIB-ului nominal pe parcursul a 10 ani continuu; d) lipseşte răspunsul corect. 2. Care din cele menţionate va determina deplasarea la dreapta a curbei posibilităţilor de producţie, semnificând creşterea economică: a) descoperirea unor noi modalităţi tehnologice de producere a cimentului şi armamentului; b) realocarea resurselor de la producerea armamentului la producerea cimentului; c) realocarea resurselor de la producerea cimentului la producerea armamentului. 3. În modelul AD-AS, creşterea economică poate fi reprezentată ca: a) deplasarea la dreapta a curbei ofertei agregate pe termen scurt; b) deplasarea la stânga a curbei cererii agregate pe termen scurt; c) deplasarea la dreapta a curbei cererii agregate pe termen lung; d) deplasarea la dreapta a curbei ofertei agregate pe termen lung. 4. Indicatorul relativ al creşterii economice este: a) diferenţa dintre PIB-ul real al anului curent şi PIB-ul real al anului anterior; b) diferenţa dintre PIB-ul real la finele şi începutul perioadei; c) diferenţa dintre PIB-ul real la finele şi începutul perioadei, împărţit la PIB-ul real la începutul perioadei; d) toate răspunsurile sunt greşite. 5. Dinamica economică, în perioada 2001-2006, în R.Moldova, este prezentată în tabel. Cum consideraţi, ce factori au determinat această creştere economică? De ce ea este considerată necalitativă? PIB-ul în procente faţă de anul precedent

2000 102,1

2001 106,1

2002 107,8

2003 106,6

2004 107,4

2005 107,1

2006 104,0

118

6. Informaţie utilă. Dinamica economică în spaţiul CSI (în 2005 faţă de 2004). Ţara Azerbaidjan Armenia Belarus Kazahstan Moldova Tadjikistan Rusia Ucraina Kirghizia

PIB, % 26,4 13,9 9,2 9,2 7,1 6,7 6,4 2,4 -0,6

Sursa: Экономическое обозрение. 2006, №9, р.6

7. De ce este relevantă măsurarea creşterii economice prin raportarea dinamicii PIB la dinamica populaţiei? Ce feluri de creştere economice avem pentru fiecare din situaţiile de mai jos (pozitivă, negativă, zero): a) PIB-ul creşte într-un ritm mai mic decât populaţia; b) PIB-ul creşte în acelaşi ritm cu populaţia; c) PIB-ul creşte într-un ritm mai mare decât populaţia. Ce fel de creştere economică avem pentru R.Moldova? 8. Indicator al vitezei creşterii economice este: a) media aritmetică a ritmului de creştere economică pe parcursul unei perioade; b) ritmurile de creştere economică; c) media geometrică a ritmurilor de creştere economică pe parcursul unei perioade; d) ritmul de creştere economică a ţării, comparativ cu alte ţări. 9. Conform „regulii 70”, dacă venitul creşte cu 10% anual, el se va dubla peste: a) 7 ani; b) 10 ani; c) 70 ani; d) 700 ani. 10. În conformitate cu „regula 70”, dacă, iniţial, nivelul venitului per capita într-o ţară alcătuia 10 mii u.m, iar creşterea anuală medie – 3%, peste 70 ani, venitul per capita va alcătui: a) 3 mii u.m.; b) 20 mii u.m.; c) 70 mii u.m.; d) 80 mii u.m. 11. Informaţie utilă. Particularităţile creşterii economice în economiile avansate. „Istoria economică a economiilor avansate poate fi sintetizată prin următoarele trenduri: Trendul 1: Populaţia şi forţa de muncă au sporit, dar cu o rată mult mai scăzută faţă de rata de creştere a stocului de capital, ceea ce a condus la o creştere a înzestrării cu capital. Trendul 2: În acest secol, a avut loc o creştere substanţială a salariilor reale. Trendul 3: Ponderea veniturilor salariale în totalul veniturilor din economie a crescut foarte puţin pe termen lung. Trendul 4: Au existat oscilaţii puternice ale ratei reale ale dobânzii şi ale ratei profitului, mai ales în asociere cu manifestarea ciclurilor economice, dar nu s-au constatat tendinţe majore de creştere sau scădere a lor pe parcursul acestui secol. Trendul 5: În loc să se constate o creştere continuă a raportului capital/producţie, aşa cum ar fi rezultat din legea randamentelor descrescătoare în condiţiile unui nivel tehnologic constant, 119

raportul capital/producţie a scăzut după anul 1900, iar după 1950 schimbările au fost nesemnificative. Trendul 6: În SUA, rata economiilor, ca şi ponderea investiţiilor în PIB au fost stabile, în cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Totuşi, începând cu 1980, în SUA rata economiilor a scăzut drastic. Trendul 7: Dacă se face abstracţie de efectele ciclului afacerilor, produsul naţional a crescut, în medie, cu 3% pe an. Mai mult chiar, creşterea producţiei a fost semnificativ mai mare decât cea care ar fi rezultat din calculul unei valori medii ponderate cu contribuţia factorilor capital, muncă şi resurse naturale. De aici rezultă că inovarea tehnologică trebuie să fi avut un rol esenţial în creşterea economică” . P.Samuelson, W.Nordhaus, Economics, 15th Edition, McGraw-Mill Inc., New-York, 1995

12. Dacă ţara se caracterizează prin PIB per capita mic: a) ea va rămâne săracă pe veci; b) ea reprezintă un stat mic; c) ea are posibilitate de a creşte relativ rapid datorită efectului catch-up („startului rapid”); d) lipseşte răspunsul corect. 13. Multe din ţările asiatice posedă ritmuri înalte de creştere economică, deoarece: a) posedă enorme resurse naturale; b) au acumulat avuţii imense de pe urma războaielor purtate; c) economisesc şi investesc o mare parte din PIB; d) au fost bogate în toate timpurile. 14. Informaţie utilă. China economicoasă şi America risipitoare. Din totalitatea ţărilor mari, primul loc, după nivelul economisirii, îl deţine, actualmente, China. În această ţară, rata de economisire a atins nivelul de 50%, în timp ce în SUA acest indicator se ridică la doar 10% din PIB (cel mai scăzut nivel în rândul ţărilor dezvoltate). Diferenţa în nivelul de economisire este considerabilă, ea putând fi o explicaţie a faptului că sporul anual al PIB chinez cu 6 puncte procentuale devansează sporul anual al PIB-ului american. Care ar fi motivele unei asemenea rate înalte de economisire? Un motiv ar fi tradiţiile, care au rădăcini adânci. Când veniturile cresc rapid, cum are loc actualmente în China, a face economii este mult mai simplu, deoarece oamenii încă nu au reuşit să se adapteze la un standard mai înalt de viaţă, nu manifestă nemulţumiri în cazul dacă mai trăiesc un timp oarecare în condiţii mai modeste. Un alt motiv ar fi încrederea în guvern. Conform datelor sondajului organizat pe problemele valorilor mondiale, 96,7% din chinezi au încredere în politica promovată de guvern, în timp ce la americani acest indicator s-a stabilit la nivel de 37,3%. Totodată, 83,5% din chinezi consideră că guvernul lor activează în interesul bunăstării naţiunii, în timp ce doar 36,7% din americani recunosc acest lucru pentru guvernul lor. Cu un asemenea nivel înalt de încredere, guvernul şi întreprinderile chineze pot promova strategii dure, care determină creşterea gradului de economisire în ţară. Un al treilea motiv este de ordin psihologic. În timp ce diferenţierea veniturilor devine o caracteristică comună ambelor ţări, chinezii şi americanii o percep în mod diferit. În SUA, denumite şi „ţara marilor posibilităţi”, a fi sărac este un lucru foarte ruşinos, nu există nici un fel de resurse culturale care le-ar permite oamenilor să-şi păstreze autostima. Cei care nu au reuşit depun eforturi mari, cheltuind mult, pentru a forma iluzia prosperităţii. Iar cei care au reuşit îşi declară cheltuielile efectuate în mod demonstrativ. Spre deosebire de americani, chinezii săraci concep situaţia lor materială modestă ca ceva temporar, trecător, care poate fi depăşit prin multă muncă. Mărimea veniturilor obţinute se declară deschis, cheltuielile demonstrative de consum neavând nici un sens. Important devine 120

de a povesti generaţiilor viitoare cum, prin eforturi eroice de muncă, s-a ajuns de la sărăcie adâncă la prosperitate. Cu timpul, tendinţa de a economisi se va reduce. Noua generaţie nu-şi va aprecia bunăstarea în funcţie de greutăţile prin care a trecut China. Dorinţa de a economisi mult şi a se supune strategiilor guvernamentale în domeniul economisirii va deveni tot mai mică. Sursa: R.I.Schiller, Project Syndicate, 2006. Экономическое обозрение, 2006

15. Explicaţi acţiunea factorilor direcţi şi indirecţi care determină creşterea economică. 16. Factori ai creşterii economice extensive pot fi: a) descoperirea unor noi zăcăminte de petrol sau gaz; b) defrişarea unor terenuri noi; c) majorarea duratei timpului de muncă; d) utilizarea unor echipamente mai performante. Care sunt dezavantajele creşterii economice extensive? 17. Factor al creşterii economice intensive poate fi: a) descoperirea unor noi zăcăminte de petrol sau gaz; b) defrişarea unor terenuri noi; c) majorarea duratei timpului de muncă; d) utilizarea unor echipamente mai performante. Care sunt avantajele creşterii economice intensive? 18. Ce loc, printre factorii creşterii economice, îl deţine factorul uman? 19. Poate fi considerată informaţia ca factor independent al creşterii economice contemporane? 20. Costurile alternative ale creşterii economice pot fi: a) reducerea randamentului capitalului; b) reducerea consumului curent; c) poluarea mediului ambiant; d) schimbarea climatului global; e) toate răspunsurile sunt corecte. 21. Ce strategie legată de creşterea economică se află, actualmente, în proces de realizare în R.Moldova? 22. În unele ţări, o creştere economică importantă a fost atinsă de guverne democratice, în altele – de regimuri autoritare. Cum consideraţi, ce regim politic ar fi mai adecvat pentru asigurarea unei creşteri economice calitative în R.Moldova? Titluri de referate: ¾ ¾ ¾ ¾ ¾ ¾

Caracteristica creşterii economice în R.Moldova. Evoluţia teoriei creşterii economice. Contribuţii ale investiţiilor străine directe la stimularea creşterii economice în R.Moldova. Dimensiunea mondială a creşterii economice. Viziune generală asupra principalelor modele de creştere economică. Investiţiile în capital uman ca factor al creşterii economice.

121

Tema 20. ASPECTELE MACROECONOMICE ALE ECONOMIEI DESCHISE Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • • •

Economia deschisă şi interdependenţele în cadrul economiei internaţionale. Importanţa macroeconomică a comerţului exterior. Tipurile şi instrumentele politicii comerciale. Deplasarea internaţională a factorilor de producţie. Balanţa de plăţi: esenţă macroeconomică, structură, modalităţi de echilibrare. Cursul valutar şi factorii care îl determină. Rolul macroeconomic al cursului valutar şi politica valutară. Noţiuni – cheie Economie închisă (autarhie) Economie deschisă Comerţ exterior Export Import Export net Beneficii din comerţul exterior Balanţă comercială Deficit în comerţul exterior Politică comercială externă Taxă vamală Bariere netarifare Protecţionism Export de capital Investiţii străine directe Investiţii de portofoliu Imigrare Emigrare Plăţi externe Plăţi din exterior Balanţă de plăţi Cont curent Cont de capital şi financiar Deficitul balanţei de plăţi Valută Valută forte Rată de schimb valutar (nominală şi reală) Depreciere Apreciere Rată de schimb valutar fixă Rată de schimb valutar flotantă Paritatea puterii de cumpărare

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

closed economy (autarky) open economy trade exports imports net exports gains from trade balance of trade trade deficit foreign commercial policy customs tariff nontariff barriers protectionism capital outflow foreign direct investment portofolio investment immigration emigration outpayments inpayment balance of payment current account capital and financial account balance of payment deficit currency hard currency exchange rate (nominal and real) devaluation appreciation fixed exchange rate floating exchange rate purchasing power parity

1. Ce semnifică economia închisă? Aduceţi exemple de autarhie. În ce condiţii istorice şi economice poate exista autarhia? 2. Ce semnifică economia deschisă? Prin care indicator poate fi determinat gradul de deschidere a economiei spre exterior? Care este mărimea acestui indicator pentru R.Moldova? 122

3. În baza circuitului macroeconomic, explicaţi interlegăturile cu exteriorul şi identităţile macroeconomice care le caracterizează. 4. Prezentaţi factorii care au determinat intensificarea internaţionalizării economiei în condiţiile contemporane. Aceşti factori au contribuit ca ţările lumii să devină: a) interdependente; b) independente; c) dependente. 5. Explicaţi impactul comerţului exterior asupra curbei posibilităţilor de producţie ale economiei naţionale. Este corectă afirmaţia: „Ca urmare a existenţei comerţului exterior, ţara poate consuma mai mult decât produce”? 6. Dacă se reduce exportul ţării, PIB-ul ei: a) creşte; b) se reduce; c) rămâne nemodificat. 7. Dacă cresc importurile în ţară, PIB-ul ei: a) creşte; b) se reduce; c) rămâne nemodificat. 8. Balanţa comercială reprezintă: a) toate tranzacţiile rezidenţilor ţării date cu exteriorul; b) exportul şi importul de bunuri şi servicii; c) cumpărarea-vânzarea activelor financiare din exteriorul ţării; d) diferenţa dintre valoarea exportului şi a importului. 9. Balanţa comercială a ţării este deficitară, dacă: a) cheltuielile publice depăşesc veniturile publice; b) capitalul exportat este mai mare decât cel importat; c) ţara cumpără în străinătate bunuri cu valoare mai mare decât vinde în străinătate; d) ţara vinde peste hotare bunuri cu valoare mai mare decât cumpără de acolo. 10. Analizaţi datele referitoare la balanţa comercială a R.Moldova şi delimitaţi problemele existente: Indicatori 2004 Soldul balanţei comerciale cu bunuri -754 - export 99407 - import -174824 Soldul balanţei comerciale cu servicii -2639 - export 33688 - import -36327 Gradul de acoperire a importului de bunuri prin exporturi 56,9 Ponderea balanţei cu bunuri în PIB -29,0 Sursa: Balanţa de plăţi a R.Moldova în 2006

2005 -1,19150 1,10458 -229608 -2298 40238 -42536 48,1 -39,9

2006 -1,59090 1,05348 -264438 -599 48246 -48845 39,8 -47,4

11. Ce reprezintă politica comercială externă şi care instrumente sunt aplicate în cadrul ei? 12. Delimitaţi barierele tarifare de cele netarifare: a) înăsprirea normelor sanitare la carnea de pasăre importată; b) introducerea cotei la importul de zahăr; c) majorarea taxelor vamale la ţigările importate; 123

d) introducerea monopolului de stat la importul resurselor energetice. 13. Cum influenţează taxa vamală: • bunăstarea consumatorilor? • interesele producătorilor? • veniturile statului? 14. Problemă. Guvernul ţării a adoptat decizia de a introduce la importul zahărului o taxă vamală în mărime de 0,02 dol./kg de zahăr. Preţul mondial la zahăr este de 0,1 dol./kg. În condiţiile comerţului liber, volumul producţiei interne a zahărului alcătuieşte 6 mln kg anual, iar în condiţiile aplicării taxei vamale – 8 mln kg anual. Volumul consumului intern al zahărului, în cazul comerţului liber, este de 22 mln kg anual, iar în cazul aplicării taxei vamale – 20 mln kg anual. Volumul importului de zahăr în condiţiile comerţului liber alcătuieşte 16 mln kg anual, iar datorită aplicării taxei vamale – 12 mln kg anual. Să se calculeze: 1) pierderile consumatorilor din ţara dată; 2) veniturile producătorilor autohtoni de zahăr; 3) majorarea veniturilor bugetare; 4) pierderile bunăstării naţionale. 15. De ce ramurile aflate în concurenţă cu importatorii străini se pronunţă împotriva liberului schimb de bunuri? a) ele vor fi impuse să majoreze eficienţa activităţii lor pentru a rămâne competitive; b) ele vor pierde segmentul de consumatori care preferă bunurile de import; c) ele vor fi impuse să vândă bunurile lor la preţuri mai reduse, deoarece concurenţa va deveni mai dură; d) toate cele expuse anterior. 16. Care din următoarele două afirmaţii o consideraţi justă? a) este necesar a cumpăra bunuri moldoveneşti, acordându-le preferinţă faţă de bunurile străine, căci aceasta va contribui la prosperarea firmelor autohtone şi, deci, a cetăţenilor R.Moldova; b) este necesar a cumpăra bunuri de înaltă calitate, indiferent de ţara de origine, căci, în acest caz, se va câştiga prin faptul că concurenţa va impune firmele de a-şi ridica competitivitatea. Generalizaţi argumentele pro şi contra politicii liber-schimbiste şi protecţioniste. Ce tip de politică comercială este, preponderent, caracteristică Republicii Moldova? 17. Informaţie utilă. Susţinerea exporturilor moldoveneşti: beneficiile sistemului generalizat de preferinţe (GSP+). Începând cu 1 ianuarie 2006, R.Moldova beneficiază de noul sistem generalizat de preferinţe (GSP) acordat de UE doar pentru 15 ţări. El presupune trei nivele de reducere a taxelor vamale: – Sistemul standard GSP, care oferă preferinţe comerciale combinate, acces liber şi reducere de taxe vamale. – GSP Plus, care oferă un acces liber pe piaţa UE pentru toate produsele menţionate în directivă (cca 7200 grupe de produse din 11 mii posibile). – Iniţiativa „Totul cu excepţia armelor”, care presupune acces liber pe piaţa UE pentru toate produsele cu excepţia muniţiilor şi unor produse sensibile la import. Avantajele comparative oferite de noul GSP:

124

–

Gradul de acoperire cu bunuri. Noul GSP cuprinde 7200 grupe de produse, sau cu 300 grupe mai mult ca sistemul actual. În consecinţă, exportul a fost extins asupra unor produse agricole, peşte şi produse din peşte. – Nivelul de acces pe piaţă s-a majorat considerabil. Noul GSP Plus oferă acces liber fără achitarea taxelor vamale la importul produselor incluse în anexă. – Simplificarea administrării GSP. Noul sistem a extins perioada de revizuire a condiţiilor GSP de la 1 an la 3 ani, fapt ce a făcut acest regim mai previzibil şi mai static pentru comunitatea oamenilor de afaceri. Totodată, „GSP+” urmează să fie aplicat cu condiţia ca volumul exportului în UE să nu depăşească 15% din importurile europene, pe când, în cazul produselor textile şi a articolelor de îmbrăcăminte, limita fiind de 12,5%. R.Moldova efectuează export în UE de produse clasificate la cca 700 grupe de mărfuri, dintre care 607 grupe cad sub incidenţa noului GSP Plus. Avantajul cantitativ de pe urma GSP Plus este de aproximativ 19,79 mln dol., ceea ce înseamnă că exportatorii din R.Moldova vor plăti mai puţine taxe vamale pe piaţa UE şi nivelul de competitivitate al produselor autohtone pe piaţa UE se va majora considerabil. Sursa: Curierul economic, 2006, nr.1-2, p.12

18. Explicaţi cauzele şi formele exportului şi importului de capital. 19. În care din situaţiile menţionate sunt prezente investiţiile străine directe în economia naţională? a) compania americană McDonald’s a deschis în Chişinău un nou restaurant; b) compania americană „Columbia Pictures” vinde cinematografului „Patria” drepturile asupra rulării filmelor artistice; c) firma Renault îşi propune automobilele sale pe piaţa moldovenească; d) firma autohtonă cumpără acţiunile companiei Rompetrol. 20. Examinaţi datele cu privire la deplasarea internaţională a capitalului. Ce concluzii pot fi formulate? Indicatori

Anul 2000

export Ţările dezvoltate 1241,5 1279,3 • investiţiile directe • investiţii de portofoliu 1403,0 1195,6 Ţările în curs de dezvoltare 248,3 96,3 • investiţiile directe 83,3 92,6 • investiţii de portofoliu Sursa: IFM Balance of Payments Statics Yearbook. 2002, p.67,70 import

21. Analizaţi datele referitoare la poziţia investiţională a Republicii Moldova şi delimitaţi problemele existente. Situaţia la Anul finele 2006 2006 Investiţii directe peste hotare 0,74 29,15 Investiţii directe în economia naţională 222,29 1284,27 Investiţii de portofoliu peste hotare 0,21 7,51 Investiţii de portofoliu în economia naţională -4,47 49,79 Sursa: Balanţa de plăţi a R.Moldova în 2006 Indicatori, mln.dol.

22. Discutaţi. Aduceţi argumentele ce demonstrează avantajele şi dezavantajele investiţiilor străine directe asupra economiei ţărilor în curs de dezvoltare. Ce măsuri pot adopta ţările în curs de dezvoltare pentru a impune investitorii străini să ia în considerare obiectivele dezvoltării naţionale a ţărilor-recipient de investiţii? 125

23. În anul 2006, R.Moldova a obţinut ajutor financiar de la organismele internaţionale în valoare de 1,5 mlrd dol. Care este motivul pentru care donatorii acordă ajutoare, iar ţările în curs de dezvoltare le acceptă? 24. Analizaţi datele referitoare la datoria externă a Republicii Moldova şi delimitaţi problemele existente. Indicatori

Anul 2006 2482,1 693 74,0 11,6

Datoria externă la sfârşit de an, mln dol. Datoria externă per capita, dol. Ponderea datoriei externe în PIB, % Ponderea deservirii datoriei publice externe în venitul bugetului de stat, % Sursa: Balanţa de plăţi a R.Moldova în 2006

25. Care sunt modalităţile de gestionare a datoriei externe? 26. În ce constă costurile şi beneficiile migraţiei internaţionale a forţei de muncă? • pentru emigranţi; • pentru angajatorii din ţările primitoare de forţă de muncă; • pentru bugetele publice ale ţării exportatoare şi importatoare de forţă de muncă. 27. Delimitaţi noţiunile „valută naţională”, „valută de rezervă”, „valută liber convertibilă”: a) unitate monetară a ţării, utilizată în decontările cu exteriorul; b) mijloacele monetare ale ţărilor dezvoltate, utilizate în tranzacţiile internaţionale; c) valuta schimbată liber şi nelimitat pe alte valute străine. 28. Preţul unităţii monetare a unei ţări, exprimat în unităţi monetare ale altor ţări se numeşte: a) rata dobânzii; b) rată de schimb valutar; c) indicele Dow Jones; d) coeficientul Gini. 29. Rata de schimb valutar se stabileşte: a) după cursurile stabilite de guvernele ţărilor dezvoltate; b) în funcţie de raportul cererii şi ofertei pe pieţele valutare internaţionale; c) în funcţie de starea economiei în diferite ţări; d) în funcţie de gradul de participare la comerţul internaţional. 30. Ce factori determină rata de schimb valutar nominal şi real? 31. Ce semnificaţie are paritatea puterii de cumpărare? 32. Ce semnifică deprecierea şi aprecierea valutei? În ce mod se reflectă fiecare din ele asupra următorilor subiecţi: • consumatorilor; • ramurilor ce lucrează pe materii prime şi utilaj importat; • ramurilor exportatoare de bunuri şi servicii; • ramurilor aflate în concurenţă pe piaţa internă cu bunurile de import; • cererii agregate; • ofertei agregate.

126

33. Ce măsuri se cer a fi promovate de Banca Centrală în cazul intervenţiei valutare pentru a deprecia sau aprecia valuta ţării sale? 34. Prin ce se deosebesc ratele de schimb valutar fixe de cele flotante? Analizaţi eficienţa lor comparativă. 35. Determinaţi importanţa macroeconomică şi structura balanţei de plăţi a ţării. 36. Problemă. Economia unei ţări este caracterizată prin următoarele date: exportul de bunuri – 19650 u.m., importul de bunuri – 21758 u.m., venituri obţinute din investiţiile efectuate în exterior – 3621 u.m., venituri plătite investitorilor străini – 1394 u.m., cheltuielile efectuate pentru turism în alte ţări – 1919 u.m., veniturile ţării din turism – 1750 u.m., transferuri unilaterale în exterior – 2388 u.m., ieşirea de capital din ţară – 4174 u.m., intrarea de capital în ţară – u.m. Utilizând aceste date calculaţi soldul contului curent, soldul contului de capital şi financiar şi soldul balanţei de plăţi. 37. Deficitul balanţei de plăţi este reflectat prin formula: a) S > I ; b) NX > 0 ; c) NX + (1 – S) < 0 ; d) ∆R > 0 . 38. Discutaţi metodele reglementării deficitului balanţei de plăţi: modificarea ratei de schimb valutar şi manipularea rezervelor valutare oficiale ale Băncii Centrale. 39. Examinaţi balanţa de plăţi a R.Moldova pe anul 2006 şi delimitaţi problemele existente. 40. Care este raportul dintre economia deschisă şi securitatea economică a ţării? Titluri de referate: ¾ ¾ ¾ ¾ ¾

Internaţionalizare, regionalizare, globalizare. Comerţul internaţional între clasic şi modern. Caracteristica comparativă a instituţiilor globale. Caracteristica comparativă a organizaţiilor europene. Criteriile generale de aderare la UE şi şansele aderării R.Moldova.

127

Tema 21. REGLEMENTAREA DE STAT ŞI EŞECURILE EI Momentele principale ce urmează a fi discutate • • • • • •

Factorii care determină caracterul fluctuant al implicării statului în activitatea economică. Sistemul scopurilor reglementării macroeconomice şi instrumentele realizării politicii economice. Aspectele sociale ale reglementării publice. Indicele Dezvoltării Umane. Piaţa politică şi circuitul politico-economic. Efectele reglementării de stat. Indicele Libertăţii Economice şi Indicele Global al Competitivităţii. Eşecurile reglementării de stat. Aspectele economice ale birocraţiei şi corupţiei. Noţiuni – cheie Reglementare de stat Politică economică Bunăstare economică Indicele Global al Competitivităţii Bunăstare Socială Indicele Dezvoltării Umane Curba Lorenz Coeficientul Gini Inegalitatea veniturilor Politica de reglementare a veniturilor Costul vieţii Minim de subzistenţă Sărăcie Indemnizaţie de sărăcie Programe de binefacere Eşecurile statului Lagul reglementării Lagul depistării Lagul deciziei Lagul influenţei Lobbyism Corupţie Căutare de rentă Indicele Libertăţii Economice

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

public regulation economic policy economic welfare The Global Competitiveness Index Social Welfare Human Development Index Lorenz curve Gini coefficient income inequality incomes policy cost of living subsistance poverty means-tested benefits welfare programs public sector faillure regulation lag recognition lag decision lag effectiveness lag lobbying corruption rent seeking Economic Freedom Index

1. Care sunt obiectivele şi modalităţile de implicare a statului în economie? 2. Reglementarea de stat a economiei poate fi efectuată prin metode economice şi administrative. Care sunt instrumentele aplicate în cadrul fiecărei metode? 3. În care din sectoarele economiei ponderea sectorului public este mai mare şi din ce considerente? a) în comerţul cu amănuntul; b) în infrastructură; c) în alimentaţia publică; d) în agricultură; e) în cercetările ştiinţifice fundamentale; f) în industria uşoară. 128

4. Către începutul anului 2006, în R.Moldova, sectorul public cuprindea 3077 întreprinderi cu o valoare a activelor de 43386 mln lei. Cu ce probleme se confruntă acest sector în dezvoltarea sa? 5. Întrebare de reflecţie. Teoria economică susţine că creşterea economică este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru dezvoltarea umană. În ce se manifestă contradicţia dintre egalitatea politică şi juridică a indivizilor şi inegalitatea lor economico-socială? 6. Societăţii umane îi este caracteristică inegalitatea veniturilor. Ce curbă şi coeficient o reflectă? 7. Statul redistribuie veniturile în scopul: a) asigurării egalităţii veniturilor populaţiei; b) maximizării veniturilor publice; c) asigurării echităţii sociale; d) toate răspunsurile sunt corecte. Prin ce instrumente este efectuată redistribuirea veniturilor? 8. Reducerea nivelului diferenţierii veniturilor personale în urma implicării statului se reflectă: a) în deplasarea curbei Lorenz la dreapta; b) în deplasarea curbei Lorenz la stânga; c) în apropierea curbei Lorenz de bisectoare; d) în contopirea curbei Lorenz cu bisectoarea. 9. Politica socială se realizează prin măsuri de protecţie socială. Care sunt deosebirile dintre asigurările sociale, alocaţiile sociale noncontribuitorii şi asistenţa socială? 10. Particularitate a politicii sociale, în R.Moldova, este combaterea sărăciei. Ce semnifică sărăcia şi prin ce indicatori ea poate fi evaluată? 11. Informaţie utilă. Banca Mondială despre nivelul sărăciei în R.Moldova. După colapsul Uniunii Sovietice, Moldova s-a confruntat cu cea mai profundă şi prelungită recesiune în rândul ţărilor în curs de tranziţie, iar creşterea survenită a nivelului sărăciei a transformat-o în cea mai săracă ţară din Europa la etapa actuală. Sărăcia, în Moldova, este strâns legată de creşterea economică. Rata sărăciei a crescut brusc în perioada recesiunii, care a urmat după criza din 1998, către anul 1999, 71% din populaţia Moldovei devenind săracă. Schimbarea radicală în activitatea economică, care a început în anul 2000, a fost însoţită de reducerea nivelului sărăciei, către anul 2002 rata sărăciei coborând la 47%. Există divergenţe considerabile în raport cu sărăcia între oraşele mari, orăşelele mici şi mediul rural. Riscul de sărăcie este cel mai înalt în orăşelele mici, reflectând atât lipsa oportunităţilor de ocupare, cât şi absenţa agriculturii de subzistenţă ca un prim sistem de protecţie. În anul 2002, circa 63% din populaţia oraşelor mici erau săraci faţă de o jumătate din toţi rezidenţii rurali şi circa 28% din rezidenţii urbani. Ocuparea nu oferă o protecţie adecvată contra sărăciei. Majoritatea (73%) celor săraci trăiesc în cadrul gospodăriilor ai căror capi sunt angajaţi. La un prag al sărăciei de 271 lei pe adult pe lună şi la un prag al sărăciei severe (alimentare) de 212 lei pe adult pe lună, estimările în anul 2002 au fost următoarele: sărăcie pe locuitor – 40,4%; sărăcie severă pe locuitor – 26,2%; profunzimea sărăciei – 12,4%; severitatea sărăciei – 5,2%. Direcţiile în materie de politici pentru reducerea sărăciei sunt următoarele: 129

1. Menţinerea creşterii economice şi reducerea vulnerabilităţii macroeconomice. În agricultură – pe contul investirii în infrastructura rurală şi în instituţiile rurale. În sfera neagricolă din sectorul privat – pe contul extinderii micului business prin reducerea costurilor de reglementare a afacerilor, a restructurării întreprinderilor de stat, a investirii în infrastructura de bază. O cauză importantă pentru vulnerabilitatea economică a Moldovei este dependenţa mare de activitatea cu succes a celor doi parteneri comerciali ai săi – Rusia şi Ucraina. Mai mult ca atât, exporturile sale de bază sunt constituite din produse agricole expuse şocurilor de preţ şi condiţiilor meteorologice. Eforturile continue de a ajunge la alte pieţe de export şi de a diversifica baza de export a Moldovei dincolo de produsele sale agricole vor reduce în continuare vulnerabilitatea faţă de şocurile externe. 2. Abilitatea celor săraci să investească în capitalul uman. Introducerea sau extinderea subvenţiilor direcţionate în vederea reducerii costurilor asistenţei medicale şi ale studiilor pentru populaţia săracă şi cea rurală. Redirecţionarea cheltuielilor publice spre serviciile utilizate în mod disproporţionat de săraci. Ameliorarea continuă a calităţii învăţământului, cu axare specială pe mediul rural. 3. Consolidarea reţelei de protecţie socială. Continuarea reformării sistemului de pensii. Reexaminarea asistenţei sociale. Sporirea impactelor pozitive şi reducerea impactelor negative ale migrării. Sursa: Raportul Băncii Mondiale ”Recesiunea, Recuperarea şi Sărăcia în Moldova”. 2004.

12. Analizaţi: Unul din indicatorii de bază ai calităţii vieţii este Indicele Dezvoltării Umane (IDU). În anul 2006, după mărimea acestui indicator (0,694), R.Moldova s-a clasat pe locul 114 din 177 ţări estimate. • Ce reprezintă acest indicator şi care sunt componentele lui de bază? • Care este clasamentul ţărilor după acest indicator? • Care este evoluţia IDU pentru R.Moldova şi domeniile critice ale acestui indicator? 13. Intervenţia guvernamentală este optimă atunci când: a) costurile prevenirii unor procedee poluante sunt foarte ridicate, determinându-i astfel pe poluatori să plătească pentru efectele externe produse; b) beneficiile intervenţiei sunt mai mari decât costurile acesteia; c) costurile suportate de poluatori sunt mai mari decât beneficiile acestora; d) beneficiile firmelor sunt mai mari decât costurile. 14. Analizaţi. Unul din indicatorii gradului de intervenţie a statului în economie este Indicele Libertăţii Economice. În anul 2007, după mărimea acestui indicator (59,5% din 100), R.Moldova s-a clasat pe locul 81 din 157 ţări estimate: • Ce reprezintă acest indicator şi care sunt componentele lui de bază? • Care este clasamentul ţărilor după acest indicator? • Care sunt domeniile critice ale acestui indicator? 15. Analizaţi. Un indicator important al eficienţei implicării statului în economie este Indicele Global al Competitivităţii. În anul 2006, după mărimea acestui indicator (3,71), R.Moldova a ocupat locul 86 din 125 de ţări estimate. • Ce reprezintă acest indicator şi care sunt componentele lui de bază? • Care este clasamentul ţărilor după acest indicator? • Care sunt domeniile critice ale acestui indicator? 16. Efectuaţi o analiză a pieţei economice şi a celei politice. Care sunt laturile comune şi prin ce se deosebesc ele? 130

17. Explicaţi interacţiunea actorilor politici (electorat, politicieni, birocraţie, grupuri de interes) în cadrul circuitului politico-economic. 18. Lagurile reglementării de stat sunt cauzate de: a) discordanţa dintre promisiunile electorale ale politicienilor şi realizarea lor practică; b) discordanţa dintre interesele private şi cele sociale; c) decalajul în timp între înţelegerea problemei macroeconomice de către guvernanţă şi luarea măsurilor în vederea soluţionării ei; d) asimetria dintre numărul scopurilor şi al instrumentelor reglementării de stat. 19. De ce Guvernul poate adopta decizii care contravin intereselor societăţii? Ce semnifică renta politică? 20. Informaţie utilă. Unele aspecte ale eşecului reglementării de stat. 1. Indivizii îşi cunosc preferinţele şi posibilităţile mai bine ca statul. 2. Nivelând diferenţele în năzuinţele individuale, statul poate greşi mai mult decât piaţa. 3. Din cauza procedurii complexe de luare a deciziilor guvernamentale, coordonarea centralizată devine o structură rigidă faţă de deciziile private flexibile. 4. Graţie barierelor birocratice, controlul public poate bloca iniţiativele individuale din sectorul privat. 5. Întreprinderile publice sunt, de regulă, ineficiente şi risipitoare. 6. Piaţa pune limite intervenţiilor statale: revânzarea bunurilor pe pieţele negre şi activitatea sectorului informal pot dezorganiza raţionarea consumului şi reglementarea preţurilor. 7. Guvernul poate nimeri sub controlul grupărilor înguste, orientate la îmbogăţire personală, ale căror interese contravin intereselor păturilor largi ale populaţiei. 8. Controlul statal generează lupta pentru redistribuirea resurselor economice prin lobbying şi corupţie. Sursa: Stern N. The economics of development: A servey // Economic Journal 1989. nr.4

21. Care este diferenţa dintre lobbying şi corupţie? 22. Fenomenul corupţiei este mai răspândit în ţările în dezvoltare. Comentaţi cauzele existenţei acestui fenomen: • Dificultăţile formării administraţiilor publice; • Slăbiciunea contra-puterilor; • Cadrul legislativ inflexibil; • Politica comercială protecţionistă; • Reglementările excesive ale activităţii economice; • Salariile reduse ale funcţionarilor publici. 23. Analizaţi nivelul şi consecinţele economice ale corupţiei: creşterea preţului investiţiilor, reducerea calităţii bunurilor şi serviciilor, descurajarea producătorilor competitivi. 24. Ce măsuri de combatere a corupţiei au fost întreprinse în R.Moldova şi pe care le recomandaţi suplimentar? 25. Explicaţi legătura dintre guvernarea responsabilă şi dezvoltarea umană. Consultaţi Raportul Naţional al Dezvoltării Umane 2003 „Guvernare responsabilă pentru dezvoltarea umană”.

131

Titluri de referate: ¾ Fluxurile şi refluxurile intervenţiei statului în economie. ¾ Diversitatea abordărilor privind criteriul distribuirii veniturilor (clasică, neoclasică, socialistă, neoliberală, rawlsiană) ¾ Charta Europeană Socială: caracteristici şi orientări pentru R.Moldova.

132

Simbolul AFC AP APK APL AR ARC ARP ATC AVC C D E e i I K L MC MP MR MRC MRP MRS MRST MU P Pe PV Q Qe Q* R r S TC TFC TP TR TVC TU U W

Lista abrevierilor engleze utilizate în compartimentul Microeconomie Denumirea în limba engleză Denumirea în limba română Average fixed cost Cost mediu fix Average product Produs mediu Average product of capital Produsul mediu al factorului capital Average product of labor Produsul mediu al factorului muncă Average revenue Venit mediu Average resource cost Costul mediu al factorului de producţie Average revenue product Venitul mediu de la produsul factorului de producţie Average total cost Cost mediu total Average variable cost Cost mediu variabil Costs Costuri de producţie Demand Cerere Elasticity Elasticitate Equilibrium Echilibru Interest Rata dobânzii (nominală) Income Venit Kapital Capital labor Munca Marginal cost Cost marginal Marginal product Produs marginal Marginal revenue Venit marginal Marginal resource cost Cost marginal al factorului de producţie Marginal revenue product Venit marginal al produsului factorului de producţie Marginal rate of substitution Rata marginală de substituţie Marginal rate of technical substitution Rata marginală de substituţie tehnologică Marginal utility Utilitate marginală price Preţ Equilibrium price Preţ de echilibru Present value Valoarea curentă (a sumei viitoare) Quantity Cantitate, mărime Equilibrium quantity Cantitate de echilibru Optimal quantity Volum optimal 1) Rent; 2) Revenue 1) Rentă; 2) Venit Real interest rate Rata reală a dobânzii Supply Oferta Total costs Cost total Total fixed costs Costuri totale fixe Total product Produs total Total revenue Venit total Total variable costs Costuri totale variabile Total utility Utilitate totală Utility Utilitate Wage Salariu (nominal) 133

Macroeconomie Simbolul AD AS C d D G GDP I i Ig In m M MPC MPS NAIRU NX P r rr S t T U V Y

Denumirea în limba engleză Aggregated demand Aggregated supply Consumption Depreciation Deposits Government Gross Domestic Product Investment Interest Gross investment Net investment Multiplier Money Marginal propensity to consume Marginal propensity to save Non-Accelerating-Inflation-Rate of Unemployment Net Export Price Real interest rate Reserve rate Savings Tax Tax revenues Unemployment Velocity of money Yield

Denumirea în limba română Cerere agregată Oferta agregată Consum Amortizarea (în SCN) Depozite Cheltuieli guvernamentale Produsul Intern Brut Investiţii Rata dobânzii (nominală) Investiţii brute Investiţii nete Multiplicator Monedă, masă monetară Înclinaţia marginală spre consum Înclinaţia marginală spre economii Nivel al şomajului care nu accelerează inflaţia (şomaj natural) Exportul net Nivel general al preţurilor Rata reală a dobânzii Rata rezervei obligatorii Economii Cota impozitară Colectări impozitare Şomaj Viteza de rotaţie a monedei Produs, venit

134

LISTA BIBLIOGRAFICĂ Economie. Coord. C.Angelescu. Bucureşti, Economica, 2005 Economie. Aplicaţii. Coord. C.Angelescu. Bucureşti, Economica, 2005 Hardwick Ph. Introducere în economia politică modernă. Iaşi, Polirom, 2002 Samuelson P. Nordhaus N. Economie politică. Bucureşti, Teora, 2001 Stiglitz I.E., Walsh C.E. Economie. Bucureşti, Economica, 2005 Lipsey C., Chrystal K.A. Economia pozitivă. Bucureşti, Economica, 1999 Popescu C., Popescu I. Economie. Teste. Bucureşti, Economica, 2000 Raşcă L., Nedelea S. Teorie şi practică în microeconomie. Bucureşti, ASE, 2002 Нуреев Р.М. Курс микроэкономики. М., Нормо, 2001 Матвеева Т.Ю. Введение в макроэкономику. М., ГУ ВШЭ, 2002 Микро, макроэкономика. Практикум. С.-Пб. «Литера Плюс», 1994 www.gov.md – Portalul Guvernului Republicii Moldova www.statistica.md – Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova www.expert-grup.org – Centrul analitic EXPERT-GRUP www.nber.org – articole în domeniul micro- şi macroeconomiei, indicatori economici www.http://economics.edu.ru – Portal instructiv www.imf.org – Fondul Monetar Internaţional www.worldbank.org – Banca Mondială.

135