Elasticitatea Ofertei de Pe Piata Unui Anumit Bun de Consum [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA

Elasticitatea ofertei de pe piața unui anumit bun de consum

STUDENT: Feurdean Andrei-Marian Finanțe-bănci, An I

1. INTRODUCERE

Apariţia schimbului de bunuri şi evoluţia acestuia a dat naştere la piaţă. Ea a apărut ca urmare a dezvoltării diviziunii sociale a muncii, prin viziunea care sa realizat între producător şi consumator. Această separare a determinat că bunurile produse să ajungă de la producător la consumator prin intermediul pieţei. Piaţa, este aşadar o categorie economică complexă, ce reflectă totalitatea relaţiilor de vânzare – cumpărare care au loc în societate, în interacţiunea lor, în strânsă legătură cu spaţiul economic în care au loc. Piaţa este locul întâlnirii a ofertei vânzătorilor şi cererii consumatorilor, a confruntării dintre ele. Analiza problemelor referitoare la ofertă este o continuare a analizei resurselor economice şi a factorilor de producţie, şi respectiv o continuare a analizei bunurilor economice. 2. CONCEPTUL DE OFERTĂ. LEGEA OFERTEI

Oferta reprezintă o relaţie între cantitatea dintr-un bun material sau dintr-un serviciu, dintr-o grupă de bunuri pe care un vânzător este dispus să o cedeze, să o ofere, contra plată, într-o anumită perioadă de timp, la nivelul preţului existent1. Oferta este în funcţie de preţ. Ea pune în evidenţă diversele cantităţi de bunuri pe care vânzătorii sunt dispuşi să le vândă la diverse preţuri date. Deci, între evoluţia preţului unitar al unui bun şi oferta pentru bunul respectiv există o relaţie de cauzalitate. Legea ofertei arată că ofertanţii sunt dispuşi să ofere o cantitate mai mare dintr-un bun oarecare, la un preţ mai mare, decât la unul mai mic. Curba ofertei arată că nivelul de preţ este necesar pentru a-l determina pe ofertant să ofere o anumită cantitate de bun.

Exemplu: Presupunem că avem următoarele date din tabel : 1

Niţa Drobotă – Economie politică, Editura Economică, Bucureşti, 1998 2

Oferta individuală pentru bunul X Preţ / kg ($)

Cantitatea oferită În kg/lună

5 4 3 2 1

1100 1000 800 300 100

Grafic, relaţia dintre preţul unitar şi cantitatea oferită, este reprezentat în următoarea figură:

O

5 4 3 2 1 0

100

200

300

800

1000

1100

Fig.1

Aşadar, curba ofertei pune în evidenţă cantitatea de bunuri pe care un ofertant este dispus să o ofere, într-o anumită perioadă de timp, la diferite niveluri de preţuri. Altfel, se poate spune, că ea arată care este preţul la care ofertantul este dispus să ofere diferite cantităţi dintr-un bun oarecare, într-o anumită perioadă. Forma curbei arată clar că dacă preţul bunurilor creşte, ofertanţii vor aduce mai multe bunuri pe piaţă şi invers, dacă preţul scade, ofertanţii vor 3

aduce mai puţine bunuri pe piaţă. Creşterea preţului influenţează profitul şi ofertantul este motivat în a produce mai mult şi a oferi spre vânzare mai mult. Acesta este un motiv important care face ca înclinaţia curbei ofertei să fie în sus şi spre dreapta. Oferta este adesea identificată cu producţia şi factorii care influenţează nivelul, structura şi calitatea acesteia vor influenţa nivelul, structura şi calitatea ofertei. Ea poate fi prezentată grafic, tabelar şi cu ajutorul funcţiei. Între ofertă şi preţ există o relaţie directă în sensul că oferta creşte pe măsură ce sporeşte preţul. Deplasarea curbei ofertei spre stânga semnifică reducerea cantităţii de produse vândute şi, invers, deplasarea curbei ofertei spre dreapta are ca rezultat reducerea preţurilor pentru cantitatea dată de bunuri. Creşterea ofertei o dată cu sporirea preţului are loc numai dacă vânzătorul dispune de stocuri în depozit (pe termen scurt) sau dacă el dispune de resurse cu care să suplimenteze loturile de mărfuri oferite (pe termen mediu). Legea generală a ofertei exprimă acea situaţie relaţională în care, la un anumit nivel al preţului, se oferă o anumită cantitate de bunuri. Modificarea cantităţii oferite la acelaşi nivel al preţului este determinată de o serie de factori2 : - costul producţiei; - preţul altor bunuri; - numărul firmelor care produc acelaşi bun; - taxele si subsidiile3; - previziunile privind evoluţia preţului; - evenimentele social-politice şi naturale. 3. ELASTICITATEA OFERTEI.

Sensibilitatea ofertei mărfii la variaţiile diferiţilor factori, îndeosebi la variaţiile preţurilor, poartă numele de elasticitate a ofertei. Aceasta se măsoară prin coeficientul ofertei (E), care se calculează 4: C.Gogoneaţă, Oferta, în Economie Politică, Bucureşti, 1992 Subsidiile reprezintă ajutorul bănesc acordat de stat unor agenţi economici. 4 N.Drobotă – Op.citată 2 3

4

O P : P0 0

E O/ P = O

unde : Q = cantitatea de ofertă P = preţurile Δ= modificarea celor două variabile (Q şi P) Coeficientul elasticităţii ofertei are semnul pozitiv, cele două mărimi raportate modificându-se în acelaşi sens. În funcţie de mărimea modificării preţului şi cea a modificării ofertei raportul de mărime dintre ele, elasticitatea ofertei este de mai multe tipuri : - a) Elasticitatea unitară a ofertei se defineşte prin aceea că oferta se modifică (creşte) în aceeaşi măsură cu modificarea (creşterea) preţului : E O / P = 1 - b) Elasticitatea net elastică sau, pur şi simplu, oferta elastică se manifestă atunci când sporirea ofertei o depăşeşte pe cea a preţului ; ea este supraunitară: : E O / P > 1. De exemplu, daca preţul creste cu 10%, oferta sporeşte cu mai mult de 10% - c) Elasticitatea rigidă sau oferta inelastică se caracterizează prin aceea că oferta bunului creşte într-o măsură mai mică decât sporirea preţului lui; o asemenea elasticitate este apreciată ca subunitară : : E O / P < 1. De exemplu, daca preţul creste cu 10%, oferta va creste cu mai putin de 10%. - d) Elasticitatea nulă (zero) semnifică menţinerea cantităţii oferite cu toate că preţul bunului sporeşte: : E O / P = 0. - e) Elasticitatea perfectă are loc atunci când volumul ofertei bunului sporeşte fără ca preţul lui să se modifice ( fără să crească). Analizarea elasticităţii ofertei trebuie raportata şi la factorul timp. Pe perioada îndelungată de timp, când toţi factorii devin variabili, oferta unui bun este elastica. In ultimul caz, producătorii pot sa-si mărească oferta 5

datorita posibilităţii extinderii capacităţilor de producţie prin intermediul procesului investiţional. Caracterul relativ rigid al elasticităţii ofertei, pe termen scurt şi mediu, generează distorsiuni pe piaţa bunurilor. Cunoaşterea elasticităţii ofertei prezintă interes pentru agenţii economici deoarece, pornind de la preţurile de piaţă ale bunurilor, ea reflectă posibilitatea adaptării ofertei la cerere. Elasticitatea ofertei are o deosebita importanta in procesul decizional luat de către întreprinzător. Veniturile sale sporesc cu cat oferta fata de preţ este mai elastica si o adaptează mai rapid la modificările preţului.

SURSE BIBLIOGRAFICE - Niţa Drobotă – Economie politică, Editura Economică, Bucureşti, 1998 -

-

C.Gogoneaţă - Oferta, în Economie Politică, Bucureşti, 1992 V.A.Munteanu – Economie politică, vol.I, Editura Fundaţiei „Chemarea” Iaşi , 1994 6

7