Efectele Economice Ale Formarii Si Functionarii Monopolurilor [PDF]

Zitiervorschau

Efectele economice ale formarii si functionarii monopolurilor

Autor Rastoaca Constantin Specilizare:Economia Comertului,Turismului si Serviciilor Anul I,Grupa a-III-a

Capitolul I-Formarea si functionarea monopolurilor

1.1 Clasificarea monopolurilor In structura oricarei economii de piata, dupa cum s-a putut constata, pe langa concurenta, apare si monopolul, fie ca o replica la concurenta, fie ca o forma a acesteia. In intelesul luat ca o replica la concurenta, o intreprindere are situatia de monopol atunci cand ea este unicul producator al unui produs omogen din ramura, in prezenta unui numar mare de cumparatori. Consecinta fundamentala este urmatoarea: pretul nu mai este stabilit, in mod exogen, prin jocul liber al fortelor pietei, ca in cazul concurentei perfecte, ci este fixat, impreuna cu volumul productiei, de insasi firma producatoare. Prin urmare, o firma pusa in situatia de a fi monopolista trebuie sa fie singura care ofera produse pe piata fara alti producatori concurenti (nationali sau straini), iar produsul sa nu fie substituibil. Aparitia monopolurilor are la baza mai multe cauze. Totodata, ele imbraca mai multe forme si au diferite roluri si functii intr-o economie nationala. De aceea apare necesitatea ca inca de la inceput sa se faca o clasificare a acestora, luand ca si criterii principale formele monopolurilor si cauzele care le dau nastere si care contribuie la dezvoltatea lor. Punerea in evidenta a principalelor cauze ale aparitiei si mentinerii monopolurilor intr-o economie de piata poate consitui de altfel si o prima explicatie a aparitiei acestora, domeniilor in care ele se dezvolta, precum si formele pe care le imbraca. In economiile de piata monopolurile imbraca diferite forme, printre care mentionam: a. Intelegerile secrete intre marile firme. Concentrarea productiei si capitalului prin acumulari si prin cumparari si fuziuni de intreprinderi si firme pe linie orizontala si pe linie verticala are ca rezultat reducerea numarului de firme concurente. Intre acestea se realizeaza cu mai multa usurinta intelegeri secrete

pentru impartirea pietelor, stabilirea cotelor de productie si a marimii pretului de vanzare a produselor pe piata. b. Monopolul natural. Economia de scara realizata in anumite domenii contribuie la scaderea costurilor de productie intr-o masura atat de mare incat alte firme cu un volum mai redus de activitate nu ar putea ajunge la o atare performanta. In acelasi timp, in anumite domenii nici tehnologic si nici economic nu ar fi posibila existenta mai multor intreprinderi concurente deoarece ar insemna cheltuile prea mari de investitii. Sunt exemplele clasice privind retelele de distributie a electricitatii, gazelor si apei, retelele de termoficare, sistemele de irigatii, reteaua de cai ferate. Dublarea sau triplarea acestor retele numai din dorinta de a exista intreprinderi concurente ar fi irational din punct de vedere economic, intrucat pe de o parte, ar necesita o dublare sau triplare a volumului de investitii, iar pe de alta parte, intre aceste intreprinderi s-ar putea realiza intelegeri secrete, pentru fixarea preturilor si, in fond, problema restaurarii concurentei tot nu s-ar rezolva. c. Monopolul legal. Exista anumite produse sau sectoare de interes strategic (apararea nationala) si de interes public care trebuie sa intre sub incidenta controlului public. In aceasta privinta pot fi mentionate cele apartinand sectorului sanatatii sau celor care trebuie supuse controlului public, cum sunt, de exemplu, fabricarea si distributia unor medicamente sau substante farmaceutice (morfina) productia si comercializarea tutunului si alcoolui, precum si productia si utilizarea uranului, a izotopilor radioactivi, productia banilor, timbrelor etc. d. Monopolul tehnologic. Generat in special de proprietatea asupra patentului de inventie si a dreptului de autor, ceea ce confera inventatorului sau autorului controlul exclusiv asupra noului produs sau asupra noii tehnologii intreaga perioada prevazuta de lege (15-17 ani pentru patente) De altfel orice producator de produs nou vandut pe piata dispune, o perioada, de pozitia de monopol, perioada care va dura pana cand alte firme vor veni pe piata cu produse similare sau substitubile. In conditiile contemporane, monopolul tehnologic este foarte raspandit datorita, pe de o parte, sistemului in care se desfasoara cercetarile si

inovarile, iar pe de alta parte, preocuparilor de a stimula si extinde activitatea de cercetare-dezvoltare, generatorul principal al procesului de inovare. e. Monopolul asupra marcii comerciale. Cuprinde astazi un mare numar de produse ale industriei moderne. Imaginea produsului creata de originalitatea modelelor reinnoite la anumite intervale de timp, si garantia calitatii produselor sunt legate de marca comerciala care este unica, irepetanbila si recunoscuta prin investitia facuta in reclama insistenta, prin seriozitatea si promptitudinea cu care sunt serviti clientii. f. Monopolul exercitat prin controlul asupra unor inputuri. Cum sunt energia, unele minerale ca bauxita, cuprul, staniul etc. datorita in special raritatii acestora si proprietatii asupra unor zacaminte importane.

1.2 Monopol versus concurenta perfecta Pentru a-si putea desfasura activitatea agentii economici au nevoie de un spatiu economic care se mai numeste si piata. Aceasta reprezinta toata gama de actiuni prin care cumparatorii si vanzatorii intra in contact si schimba bunuri si servicii. In cadrul ei se formeaza pretul iar prin intermediul agentilor economici, cererea de bunuri se intalneste cu oferta. Regulatorul pietei se numeste concurenta si reprezinta confruntarea deschisa, rivalitatea dintre agentii economici vanzatori-ofertanti pentru a atrage de partea lor clientela, formata din cumparatori-solicitanti. Este o permanenta in economia de piata si se desfasuara dupa anumite reguli stabilite in mod democratic, pentru a asigura libertatea de actiune a tuturor. In cadrul sistemului de concurenta agentii economici au libertatea sa produca si sa vanda in conditiile pe care acestia le considera cele mai favorizante. Orientand agentii economici sa produca ceea ce este dorit si cerut de consumatori, la costuri cat mai reduse in conditiile date, concurenta asigura producatorilor profiturile asteptate, iar consumatorilor satisfacerea nevoilor. In functie de instrumentele luptei de concurenta, acestea fiind de natura economica si extraeconomica, concurenta poate fi: loiala sau corecta (bazata pe respectarea regulilor

stabilite si caracterizata prin folosirea fara discriminare de catre vanzatori a instrumentelor permise, fiind interzise acele intelegeri care pot impiedica, restrange jocul concurentei; de exemplu obstructionarea scaderii pretului), neloiala sau incorecta (bazata pe utilizarea unor practici si metode de vanzare aflate aflate in discordanta cu normele si reglementarile in vigoare),

perfecta (cand se exercita de regula intre un numar teoretic de nelimitat de

producatori si consumatori, cumparatorul avand o libertate de alegere) si imperfecta (cand fie producatorii, fie consumatorii sunt in numar foarte mic, ceea ce reduce posibilitatea satisfacerii intereselor lor). Cu toate ca sistemul economic real de piata este unul mixt, in teoria microeconomica, exista totusi piete pur teoretice precum piata de monopol si piata cu concurenta perfecta; acestea reprezintand situatii-reper, prin analiza carora se faciliteaza intelegerea anumitor aspecte concrete de piata. Multi specialisti sustin ca monopolul este doar o simpla abstractie stiintifica, un model teoretic de analiza. Piata de monopol este definita prin faptul ca oferta unui bun este asigurata de un singur vanzator (producator), respectiv cererea este exprimata de un singur cumparator. Deci, dupa caz, pe o astfel de piata se manifesta fie dominanta producatorului (monopol) fie cea a consumatorului (monopson). Monopolul poate fi caracterizat ca fiind acea situatie de piata pe care se ofera, se vinde un bun, care nu poate fi substituit rapid si in mare masura. Altfel spus, monopolul aduce la piata un bun a carui cerere are o elasticitate incrucisata foarte slaba in raport cu preturile celorlalte bunuri. Spre deosebire de piata cu concurenta perfecta, in conditiile pietei de monopol, firma are posibilitatea de a alege atat pretul cat si cantitatea de bunuri ce urmeaza a fi produse si vandute. Pe piata cu concurenta perfecta, pretul este un factor exogen, firma cautand doar cantitatea optima, insa monopolul fiind singurul furnizor, analiza formarii pretului se face doar la nivelul ramurii. Deci, cererea pentru bunul unei firme monopoliste este egala cu cererea pietei. Acest aspect are si o importanta principala: controland atat oferta cat si cererea monopolul actioneaza in interesul sau egoistic si deci, in detrimentul consumatorului.

Monopolul fixeaza pretul in functie de venitul marginal. Ca urmare firma stabileste mai intai, nivelul optim al productiei, nivelul care ii asigura fie maximum de profit, fie minimum de pierdere. Totusi exista anumiti factori ce limiteaza tendinta monopolului spre absolut: •

Existenta monopolului absolut nu poate fi sustinuta deoarece exercitarea dictatului

prin

fixarea

pretului

de

monopol,

determina

modificarea

dimensiunilor cererii pietei pentru bunul oferit, in sensul scaderii acesteia. •

Firmele care produc bunuri inlocuitoare sunt, virtuale-concurente ale monopolului; nici un monopol nu poate opri inlocuirea in consum a bunului sau cu alte bunuri

•

Oricat de consolidata ar fi pozitia unui monopolist pe piata nationala, o asemenea pozitie poate fi zdruncinata de schimbarile ce intervin pe pietele regionale si internationale

•

Existenta masurilor antiminopolistice (antitrust) impuse de guvern, spre exmplu fixarea unui anumit pret de catre stat pentru bunurile elementare

De cealalta parte a frontierei se afla piata cu concurenta pura ce are ca si caracteristici: •

atomicitate perfecta- existenta unui numar mare de participanti de talie sau putere economica mica, egala sau apropiata care actioneaza independent

•

omogenitatea produsului

•

accesibilitatea in ramura

•

fluiditatea

•

mobilitatea libera a resurselor si a factorilor de productie Daca una dintre aceste conditii nu este indeplinita vom vorbi despre piata cu

concurenta imperfecta. Consumatorii si producatorii, luati separat sunt primitori de preturi (price takers), iar comportamentele specifice ale cumparatorilor si ale vanzatorilor in raport de modificarea pretului exprima principiul rationalitatii economce, conform caruia consumatorul tinde sa maximizeze rezultatele actiunilor sale si sa minimizeze costul acestor actiuni.

Pretul de echilibru pe piata cu concurenta perfecta este legat totodata si de situatia pietelor interdependente si apare spontan ca rezultat al jocului liber al fortelor pietei, in acel punct in care cantitatile cerute dintr-un bun se egalizeaza cu cele oferite.

1.3 Mecanismul de functionare a monopolului Situatia de monopol apare atunci cand exista o singura firma ofertanta in prezenta unei multitudini de cumparatori ai unui produs care, de regula, nu poate fi substituit cu alte produse. Pentru a realiza un profit maxim firma monopolista este pusa in situatia de a alege atat pretul, cat si cantitatea de produse, alegere compatibila cu conditiile cererii pentru produsul respectiv si cu curbele costului. Aceasta se deosebeste de situatia concurentei perfecte cand firma putea alege numai cantitatea. Firma monopolista este singurul producator si furnizor al unui produs. De aceea, analiza nu se mai face pe cele doua planuri – firma si ramura – ,ci numai la nivelul ramurii. Acest lucru are importanta principala deoarece firma este aceea care controleaza atat cererea, cat si oferta in interesul sau si in detrimentul consumatorului.

Cap. 2 Monopolul in Romania. 2.1 Monopolurile in economia Romaniei În România, ca şi în celelalte ţări vecine, inainte de 1989 monopolul se constituia într-un sistem bine închegat, pe proprietăţi socialiste şi principii generale de organizare şi conducere centralizată a economiei. Monopolul s-a extins rapid, ajungând într-un timp relativ scurt să predomine toate sferele de activitate economico-socială şi întregul mecanism economic, acţionând în următoarele direcţii mai importante: controlul asupra nivelului preţurilor, volumului producţiei şi calităţii producţiei, exercitarea dictaturii producţiei

asupra

consumului

prin

subordonarea

consumatorului

intereselor

producătorului. Formarea şi dezvoltarea unui astfel de sistem are la bază mai multe explicaţii cauzale, între care menţionăm următoarele: a) generalizarea proprietăţii de stat şi a celei cooperatiste de tip colectivist, fapt ce a impus realizarea unor forme de organizare a tuturor entităţilor

economice şi folosirea unui mecanism şi a unor instrumente de conducere cu caracter eminamente monopolist; b) subordonarea totală a elementului economic de către elementul politic, ceea ce a impus introducerea în viaţa economică a unor principii politice – volitive, de comandă administrativă şi centralistă; c) concentrarea producţiei în unităţile mari şi foarte mari pe calea investiţiilor şi a procesului de fuzionări şi comasări ale unităţilor mici; d) urmărirea şi realizarea procesului de specializare a unităţilor întregii industrii prin eliminarea totală a paralelismelor în fabricarea produselor şi prin concentrarea fabricării lor la un producător unic, sistem ce a corespuns principiul conducerii centralizate de tip administrativ. Dacă în economia de piaţă nu se poate vorbi de un sistem monopolist, ci mai degrabă de elemente monopoliste care iau naştere şi se dezvoltă pe un fond general de concurenţă, în România inainte de 1989, în condiţiile economiei centralizate, se formase un sistem monopolist atotcuprinzător, din care au fost eliminate aproape toate elementele generatoare de concurenţă. De abia odată cu apariţia şi dezvoltarea proprieţăţii private a început, pe fondul general al sistemului monopolist, să apară şi să se dezvolte sistemul concurenţial. Elementele sistemului monopolist din România ce continua să influenteze relaţiile concurenţiale privesc menţinerea monopolului statului în calitatea lui de administrator asupra resurselor vitale ale economiei, prin controlul asupra sectorului extractiv (petrol, gaze, energie electrică), din industria prelucrătoare, din transporturi, prin păstrarea în administraţia statului a cercetării, învăţământului, sănătăţii, deţinerea de către stat a unor pachete de acţiuni majoritare în societăţi comerciale din diferite ramuri industriale. În acest fel se perpetuează monopolul statului asupra resurselor de bază. Problema monopolului a impus adoptarea unei politici antimonopoliste pe calea importurilor de produse similare celor fabricate de monopolurile autohtone. Printr-o politică activă de importuri concurenţiale, poate fi anulată, în mod practic, tendinţa firmelor monopoliste de a mai impune nivelul preţurilor şi de a manipula nivelul şi calitatea producţiei.

Elaborarea unor acte normative antimonopoliste si de protejare a activitatii concurentiale şi crearea unui mecanism eficient de control al aplicării sale prezintă o importanţă deosebită. Actele normative trebuie să fixeze cadrul limită al desfăşurării activităţii agenţilor economici cum sunt: adoptarea unor înţelegeri formale sau informale, formarea unor asociaţii şi a unor sisteme de organizare

3.Studiu de caz-Piata gazelor naturale in Romania In Uniunea Europeana se promoveaza o politica de liberatizare in domeniile productiei si distributiei de gaze naturale si electricitate, telecomunicatii, servicii postale si transporturi. In legatura cu aceste activitati, se utilizeaza conceptul de servicii publice (utilitati publice) – activitati economice de interes general, infiintate de autoritatile publice si functionand sub responsabilitatea acestora, chiar daca gestionarea lor este delegata unui operator public sau privat. Conceptul de servicii publice se aplica intreprinderilor de retea. Statul poate acorda dreturi speciale (dreptul de a exercita o anumita activitate economica unui singur operator) si drepturi exclusive (dreptul de a exercita o anumita activitate economica numai anumitor operatori). In cazul industriei gazelor naturale din Romania, unde exista monopoluri naturale si costuri nerecuperabile ridicate, reglementarea efectuata de Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) poate proteja simultan dreptul firmei de a functiona (permitand investitii in capital si retele cu o durata de viata ridicata) si dreptul consumatorului de a fi servit. In industria gazului, costurile realizarii unei retele sunt foarte ridicate. In general, acestea sunt nerecuperabile, astfel incat poate exista un monopol natural. In conditii de monopol natural, concurenta nu este de dorit (nefiind in interes public), iar monopolul este bun, in masura in care poate fi pastrata eficienta. În domeniul gazului, concurenta în cadrul pietei este promovatã în domeniile producerii si vânzãrii (distributiei) cãtre clientii mari, dar rãmân semnificative monopoluri naturale. Dublarea partialã a retelei de gaze poate fi eficientã doar pentru clientii mari. Dat fiind cã presiunile pot fi modulate, în anumite limite fizice, posibilitatea concurentei între retelele de gaz (dar, din nou, pentru

clientii mari) devine practicã datoritã liberalizãrii. Aceastã concurentã ar putea avea douã surse: în primul rând, productia de gaz (extractia si prelucrarea gazului brut) poate fi efectuatã de multi producãtori cu contracte de alimentare pe termen lung cu extractorii zãcãmintelor de gaze; în al doilea rând, furnizorii de la distantã (de exemplu, Gazprom din Siberia, prin conducte transeuropene; aprovizionãri competitive cu gaz din Marea Britanie, Norvegia, Algeria). În România, liberalizarea preturilor a fost asociatã doar cu cresterea lor. Importanta strategicã a acestor servicii, reducerea „apãsãrii sãrãciei”, protectia socialã etc. au fost invocate de nenumãrate ori drept cauze ale subventionãrii serviciilor publice. Din punct vedere practic, în ultimii ani au avut loc cresteri controlate ale pretului serviciilor de utilitate publicã. Efectele cresterii pretului gazelor naturale în România sunt diferite pentru consumatori, producãtori si stat. Consumatorii suportã mai mult sau mai putin din povara cresterii preturilor la gazele naturale în funcþie de elasticitatea cererii în functie de pret; in România, subventionarea preturilor la gazele naturale este consideratã în mod gresit un mijloc de protectie socialã. Spunem asta deoarece preturile mici sunt un „beneficiu” atât pentru cei bogati, cât si pentru cei sãraci. În conditiile liberalizãrii preturilor (o crestere pânã la cel putin nivelul costurilor de productie), eficienta ar creste, bugetul ar fi detensionat, producãtorii ar putea face mai multe investitii. Trebuie sã cadã în sarcina politicii sociale conceperea unor mãsuri de acompaniere a cresterii preturilor la utilitãti: tarife mai mici pentru categoriile defavorizate, indexarea salariilor, compensarea veniturilor etc. Producãtorii vor avea venituri mai mari, vor face investitii pentru modernizarea capacitãtilor de productie si distributie de gaze naturale, vor putea pe termen mediu sã efectueze si reduceri de preturi. Statul va câstiga prin reducerea subventiilor acordate cãtre aceste sectoare, cresterea ratei de colectare a veniturilor la buget si reducerea arieratelor. Piata gazelor naturale din România este formatã din: a) segmentul concurential, care cuprinde comercializarea gazelor naturale între furnizori si între furnizori si consumatorii eligibili. În segmentul concurential preturile se formeazã liber, pe baza cererii si ofertei; b) segmentul reglementat, care cuprinde activitãtile cu caracter de monopol natural si furnizarea la pret reglementat si în baza contractelor-cadru. În segmentul reglementat al

pietei, sistemele de preturi si tarife se stabilesc de ANRGN pe baza metodologiilor proprii. Romania are cea mai mare piata de gaze naturale din Europa Centrala si a fost prima tara care a utilizat gazele naturale in scopuri industriale. Piata gazelor naturale a atins dimensiuni record la inceputul anilor 80, ca urmare a aplicarii unor politici guvernamentale orientate catre eliminarea dependentei de importuri. Aplicarea acestor politici a dus la o exploatare intensiva a resurselor interne, avand ca rezultat declinul productiei interne. In contextul reformelor radicale din domeniul structural si institutional care au caracterizat economia romaneasca dupa 1989 si care au avut drept scop descentralizarea serviciilor in vederea cresterii calitatii si eficientei acestora, piata de energie din Romania a fost deschisa gradual catre concurenta, ca parte integranta a conceptului de liberalizare a economiei nationale si de libera circulatie a bunurilor si serviciilor. Structura actuala a pietei romanesti a gazelor naturale cuprinde: - un operator al Sistemului National de Transport SNTGN Transgaz S.A. Medias - 6 producatori: Petrom, Romgaz, Amromco, Toreador, Wintershall Medias, Aurelian Oil&Gas - 3 operatori pentru depozitele de inmagazinare subterana: Romgaz, Amgaz, Depomures - 34 de societati de distributie si furnizare a gazelor naturale catre consumatorii captivi cei

mai

mari

fiind

Distrigaz

- 76 de furnizori pe piata en-gross

Sud

si

E.ON

Gaz

Romania

CONCLUZII În România, ca şi în celelalte ţări vecine, inainte de 1989 monopolul se constituia într-un sistem bine închegat, pe proprietăţi socialiste şi principii generale de organizare şi conducere centralizată a economiei. Monopolul s-a extins rapid, ajungând într-un timp relativ scurt să predomine toate sferele de activitate economico-socială şi întregul mecanism economic, acţionând în următoarele direcţii mai importante: controlul asupra nivelului preţurilor, volumului producţiei şi calităţii producţiei, exercitarea dictaturii producţiei

asupra

consumului

prin

subordonarea

consumatorului

intereselor

producătorului. Dacă în economia de piaţă nu se poate vorbi de un sistem monopolist, ci mai degrabă de elemente monopoliste care iau naştere şi se dezvoltă pe un fond general de concurenţă, în România inainte de 1989, în condiţiile economiei centralizate, se formase un sistem monopolist atotcuprinzător, din care au fost eliminate aproape toate elementele generatoare de concurenţă. De abia odată cu apariţia şi dezvoltarea proprieţăţii private a început, pe fondul general al sistemului monopolist, să apară şi să se dezvolte sistemul concurenţial. Elementele sistemului monopolist din România ce continua să influenteze relaţiile concurenţiale privesc menţinerea monopolului statului în calitatea lui de administrator asupra resurselor vitale ale economiei, prin controlul asupra sectorului extractiv (petrol, gaze, energie electrică), din industria prelucrătoare, din sectoarele transporturi şi telecomunicaţii, prin păstrarea în administraţia statului a cercetării, învăţământului, sănătăţii, deţinerea de către stat a unor pachete de acţiuni majoritare în societăţi comerciale din diferite ramuri industriale.

BIBLIOGRAFIE 1. Angelescu, C. (coord.), “Economie”, Editia a VII-a, Editura Economica, Bucuresti, 2005 2. Babaita, I., Duta, A., “Piete si preturi” 3. Iancu, A., “Tratat de economie”, vol. 3, Editura Expert, Bucuresti, 1992 4. Perroux, F., “Tehnicile cantitative ale planificarii”, Editura Academiei, Bucuresti, 1969