Costuri Si Beneficii Ale Cresterii Economice [PDF]

Zitiervorschau

Academia de Studii Economice Facultatea de Economie

Proiecte economice

2012

Academia de Studii Economice Facultatea de Economie

Costuri şi beneficii ale creşterii economice

2012

Cuprins

I.

Politicile economice. Scurtă descriere.

II.

Politica de creştere economică-SUPORTUL PROGRESULUI ŞI BUNĂSTĂRII SOCIALE 1.Aspecte generale 2.Teorii si modele ale cresterii economice 3.Dezvoltarea economică durabilă 4.Corelatia crestere economica – ciclicitate

III.

Creşterea economică. Beneficii si costuri ale cresterii economice 1. Beneficii 2. Costuri

IV.

CREŞTEREA ECONOMICĂ ŞI OCUPAREA PÂNĂ ÎN ANUL 2013- Cazul Romaniei Bibliografie

I.

Politicile economice. Scurtă descriere. Politica economică este un ansamblu de obiective şi instrumente prin care statul acţionează asupra variabilelor economice, în scopul menţinerii, restabilirii sau modificării climatului economic şi social.1 Politicile economice reprezintă un ansamblu de obiective, mecanisme de transmisie instrumente şi pârghii prin care statul intervine în diferite sectoare ale economiei (fiscal, monetar, industrial, agricol, social etc.) Politicile economice exprimă ansamblul alegerilor economice al autorităţii publice, similar alegerilor economice ale consumatorului, producătorului, investitorului, etc. Politicile economice au urmatoarele obiective generale: • Creşterea economică. • Ocuparea forţei de muncă - reducerea şomajului. • Stabilitatea preţurilor – controlul inflaţiei. • Echilibrul extern – echilibrul balanţei de plăţi. • Controlul deficitului bugetar - datoria publică. Oferta de politici economice provine de la partidele politice, care oferă: • Soluţii cu caracter general la problemele economiei (ex: doctrina liberală militează pentru o prezenţă mai redusă a statului, în timp ce doctrina socialistă susţine o implicare mai pronunţată. • Soluţii concrete cu caracter conjunctural (vizând probleme de moment ale economiei – cota unică de impozitare, pensiile, problema demografică etc). • • • • • • •

Exista mai multe categorii de politici economice: Politica de creştere economică Politica monetară Politica fiscală Politica veniturilor Politici sectoriale Politici regionale Politici specifice

Implementarea politicilor economice este facută de către stat. Rolul statului se manifestă prin pârghii şi instrumente de corectare a acelor distorsiuni apărute în urma confruntării dintre interesele individului şi cele ale pieţei. Ştiinţa economică distinge politici economice cunjunturale şi politici economice structurale.2 Politicile economice conjuncturale au ca scop acţiunea pe termen scurt asupra variabilelor economice. Ele işi pot fixa obiective diferite care pot fi complementare sau contradictorii, spre exemplu: creşterea PIB, utilizarea deplină a forţei de muncă, stabilitatea preţutilor, echilibrarea balanţei externe, etc.3 Coşea M., curs de economie, ed.Pro Universitaria, Bucureşti, 2006, p.197 Idem 3 Coşea M., curs de economie, ed.Pro Universitaria, Bucureşti, 2006, p.198 1 2

Politicile economice structurale au ca scop acţiunea pe termen lung asupra variabilelo economice, în sensul evoluţiei economiei şi a structurii acesteia, spre exemplu politicile sectoriale, politicile de amenajarea a teritoriului şi de protecţie a mediului înconjurator.4 Politicile economice exprimă vonţa puterii publice, adică a statului şi a sistemului instituţiilor sale, de a menţine sau de a modifica situaţia economică şi socială care a rezultat şi care va rezulta, ca urmare a comportamentului agenţiilor economici pe piaţă. Putem afirma astfel că esenţa politicii economice este o dovadă a faptului că piaţa nu poate avea, în mod exclusiv, un rol autoregulator.

4

Ibidem, p.199

II.

Politica de creştere economică-SUPORTUL PROGRESULUI ŞI BUNĂSTĂRII SOCIALE

1. Aspecte generale Analiza la nivel macroeconomic a proceselor economice a cristalizat noi concepte, printre care cele de crestere economica si de dezvoltare economica. Începând cu anii 30 ai secolului XX s-a creat un curent favorabil pentru folosirea termenului de crestere economica, constituindu-se teoria cresterii economice. Aceasta teorie are la baza marea criza mondiala din anii 1929-1933. Reprezentantii gândirii economice clasice si neoclasice priveau si analizau economia din unghiul agentilor individuali. Criza mondiala din anii 30 i-a determinat pe acestia sa treaca de la analiza microeconomica la cea macroeconomica În prezent circula numeroase puncte de vedere cu privire la cresterea economica. Cresterea economica se exprima prin dinamica indicatorilor macroeconomici ai rezultatelor activitatii în termeni reali, respectiv produsul intern brut, produsul national brut si venitul national corectati cu marimea deflatorului (IGP). Politica de crestere economica reprezinta o componenta prioritara a politicii economice.Ea reprezinta ansamblul de principii si norme, de obiective , strategii si actiuni de promovare a cresterii durabile la nivel national, regional sau global. Politica de creştere economică reprezintă ansamblul de principii şi norme, de obiective strategii şi acţiuni întreprinse de stat la nivelul macroeconomic în vederea ameliorării pe termen mediu şi lung a performanţelor economiei sintetizate în sporirea producţiei reale totale şi pe locuitor Realizarea politicii de crestere economica se realizeaza printr o serie de politici sectoriale : politica industriala, agrara, comerciala, monetara, fiscala, sociala. Procesul de crestere economica reprezinta motorul funadamental de crestere a standardului de viata. Cresterea economica este un fenomen complex, pe termen lung, un fenomen supus unor constrangeri precum : cresterea excesiva a populatiei; resursele limitate; infrastrctura inadecvata; utilizarea ineficienta a resurselor; interventia guvernamentala excesiva; modelele institutionale si cultura le care ingreuneaza dezvoltarea. Întelegerea continutului procesului cresterii economice necesita luarea în considerare a urmatoarelor elemente:5 1. Cresterea economica este dependenta de dinamica macroeconomica si de dinamica demografica. Creşterea economică reprezintă un obiectiv prioritar al oricărei politici economice, deoarece ea influenţează rata ocupării şi a inflaţiei, nivelul veniturilor şi al bunăstării, mecanismul de funcţionare a diferitelor pieţe, relaţiile economice şi financiare cu celelalte economii naţionale 2. Dinamica rezultatelor macroeconomice trebuie privita pe o perioada de timp suficient de lunga pentru a se delimita expansiuea conjuncturala pe termen scurt de cresterea economica propriu-zisa ce se manifesta ca tendinta dominanta într-o perioada mai lunga de timp. 3. Cresterea economica are în vedere rezultatele macroeconomice reale (cele corelate cu marimea deflatorului PIB = IGP). 5

Suport de curs Politici eonomice, Cursul 2

4. Din punct de vedere cantitativ expresia sintetica a cresterii economice este ritmul sporului PNB sau PIB pe locuitor (însa limitele acestor indicatori sunt legate de faptul ca nu furnizeaza informatii cu privire la repartizarea efectiva a veniturilor diferitelor categorii ale populatiei), durata timpului liber (indicator al nivelului de trai), speranta medie de viata (valoarea probabila a duratei de viata a indivizilor). Obiectivele politicii de creştere economică sunt: • Sporirea PIB real total şi pe locuitor într-un orizont de timp mai lung, ceea ce presupune creşterea ofertei globale • Asigurarea unei eficienţe sporite în alocarea şi utilizarea resurselor • Distribuţie echitabilă a veniturilor corespunzătoare aportului real al fiecărui factor la creşterea economică • Protecţia mediului ambiant şi menţinerea echilibrului ecologic, printr-o exploatare şi utilizare raţională a resurselor naturale. Alte concepte utilizate în literatura de specialitate: ·        Crestere economica zero = mentionata pentru prima data într-un raport al Clubului de la Roma numit Limitele cresterii, semnificând situatia în care rezultatele economice absolute si populatia totala sporesc în acelasi ritm, nivelul rezultatelor pe locuitor ramânând constant. ·        Crestere economica negativa = descrestere economica = arata situatia în care rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendinta de scadere mentinându-se însa sub control o serie de corelatii fundamentale de echilibru, cu pretul unor compromisuri în domeniul eficientei economice si al bunastarii sociale. ·        Crestere economica extensiva = se caracterizeaza prin contributia preponderenta a laturilor cantitative ale factorilor ce contribuie la sporirea PIB sau a altui indicator macroeconomic. ·        Crestere economica intensiva = presupune o contributie preponderenta a laturilor calitative ale factorilor ce contribuie la sporirea PIB sau a altui indicator macroeconomic. Sursele cresterii economice: Cresterea economica este conditionata de resursele potentiale existente si de modul cum sunt utilizate acestea. PIB potential reprezinta cel mai ridicat nivel al productiei ce se poate obtine în mod continuu, la un nivel stabil al preturilor si în conditiile mentinerii ratei naturale a somajului. (Rata naturala a somajului reprezinta acel nivel relativ al somajului care este corelat cu o rata stabila a inflatiei). Factorii directi care determina cresterea economica sunt: ·        Resursele umane (oferta de munca, educatie) ·        Resursele naturale (pamânt, resurse ale subsolului, conditii climatice) ·        Stocul de capital tehnic (masini, echipamente, cladiri, cai de transport) ·        Tehnologia (cercetare-dezvoltare, management, inovare). Toate tarile dispun de acesti factori într-o masura mai mare sau mai mica, dar nu exista o formula unica de a-i utiliza pentru a asigura cresterea economica. Factorii indirecti: ·        Dimensiunea cererii agregate, respectiv capacitatea de absorbtie a pietei interne,

·        Eficienta sistemului financiar-bancar, ·        Rata economiilor si rata investitiilor, ·        Competitivitatea produselor, ·        Migratia fortei de munca si a capitalului, ·        Politica bugetara si fiscala a statului. Creșterea economică are efecte asupra economiei, atât pozitive cât și negative. Printre efectele pozitive se numără: o o o

creşterea mai rapidă a PIB difuzarea mai rapida a progresului tehnic ameliorarea ocupării forţei de muncă şi a nivelului de viaţa

Efectele negative se referă la: o dificultaţi în armonizarea intereselor naşionale cu cele globale o migrarea forţei de muncă spre yonele dezvoltate (apar dezechilibre) o menţinerea unor zone în subdezvoltare şi sărăcie o poate duce la exploatarea neraţională sau epuizarea resurselor, poluare, urbanizare excesivă, piaţă subterană, disparită‚i zonale, sociale o sărăcirea populaţiei ( in timp ce unii indicatori macroeconomici, calculați după regulile economiei nominale, arată evoluții pozitive, alți indicatori macrosociali, calculați după regulile economiei reale, arată o înrăutățire)

2. Teorii si modele ale cresterii economice a.

Teoriile clasice Autorii clasici englezi au studiat primele elemente ale unei teorii a cresterii economice. Modelele clasice ale lui A. Smith, Th. Malthus si David Ricardo au descris evolutia economiei în termenii pamântului limitat si ai populatiei în crestere. În momentul cultivarii mai multor terenuri, cresterea în continuare a populatiei a însemnat suplimentarea numarului de lucratori pe aceeasi suprafata. Fiecare nou lucrator produce astfel o cantitate din ce în ce mai redusa de bunuri, ceea ce duce la o scadere a salariului real. Malthus a considerat ca populatia va continua sa creasca atâta timp cât salariile se situeaza peste nivelul de subzistenta. Excesul de populatie va duce la scaderea salariului sub nivelul de subzistenta, ceea ce conduce la cresterea mortalitatii si implicit la scaderea populatiei. Echilibrul malthusian se atinge atunci când salariul scade la nivelul de subzistenta, la care economia se mentine la o stare stationara. Astfel, în viziunea lui Malthus, în lipsa unei perspective de crestere a productiei pe locuitor, majoritatea populatiei era condamnata sa traiasca la nivelul de subzistenta. b. Teoria keynesista si postkeynesista Ca rezultat al crizei economice din 1929-1933, prima teorie ca reactie de adaptare a stiintei economice la cerintele realitatilor vremii respective a fost modelul keynesist de crestere

economica. Acesta este un model macroeconomic, potrivit caruia venitul national creste ca raspuns la cresterea cererii agregate. Postkeynesistii R. Harrod si E. Dommar au elaborat la începutul anilor 40 un model unisectorial de crestere economica,care evidentiaza trei mari probleme:   

  posibilitatea unei cresteri sustinute probabilitatea unei cresteri sustinute în conditii de ocupare deplina existenta sau nu a ratei garantate de crestere.

c.

Teoria neoclasica Dupa cel de-al doilea razboi mondial, în contextul dezvoltarii unor industrii noi, legate de energia electrica, telefon si automobil, s-a conturat o noua abordare a cresterii economice, la care au contribuit R. Harrod, R. Solow, P. Samuelson, J. Hicks, F. Perroux, R. Dornbusch. Modelul neoclasic al cresterii economice explica modul în care acumularea de capital si schimbarile tehnologice influenteaza economia.

d.

Noua teorie a cresterii Aceasta teorie a aparut la mijlocul anilor 80 fiind promovata de Paul Romer si Robert Lucas. Premisa acestei teorii este ca o acumulare de capital se asociaza de regula cu o acumulare de cunostinte. Noua teorie a cresterii aduce modificari importante, printre care mutarea accentului dinspre investitia în capitalul tangibil catre investitia în capitalul intangibil. Spre deosebire de bunurile materiale, ce stau la baza teoriei economice neoclasice, supuse legii randamentelor descrescatoare, bunurile intangibile (cunoasterea, bunuri informationale) se caracterizeaza prin randamente crescatoare, deoarece, ideile, cunostiintele, cunoasterea, în general pot fi utilizate si reutilizate la nesfârsit, se apreciaza pe masura utilizarii, contribuind astfel la propulsarea procesului de crestere economica. Teoriile clasice si neoclasice ale cresterii au dat economiei un aspect de stiinta pesimista, din cauza randamentelor descrescatoare. Teoriile moderne de crestere sunt mai optimiste deoarece subliniaza potentialul nelimitat al schimbarii tehnologice indusa de cunostinte. 3. Dezvoltarea economică durabilă Dezvoltarea economica este forma de manifestare a dinamicii macroeconomice care presupune, pe lânga cresterea economica a tarilor un ansamblu de transformari cantitative, structurale si calitative la nivelul economiei. Dezvoltarea economica implica cresterea economica (reciproca nu este valabila). Dezvoltarea durabila îmbina cresterea economica sustinuta, pastrarea si ameliorarea sanatatii natural-umane, justitia sociala si asigurarea ambiantei democratice în viata sociala. Altfel spus, dezvoltarea economica durabila asigura satisfacerea cerintelor prezente de consum fara a le compromite sau prejudicia pe cele ale generatiilor viitoare. Dezvoltarea durabila = dezvoltare economica + protectia mediului înconjurator si conservarea resurselor naturale.

Nivelul de dezvoltare economica se poate masura cu ajutorul IDU=indicele dezvoltarii umane (human development index). IDU are 3 componente:   

    PIB/locuitor     Speranţa de viaţa Nivelul educaţiei

IDU cu valori cuprinse între 0 -0,499 = caracterizeaza o tara cu nivel scazut de dezvoltare. 0,5-0,799 = tara cu nivel mediu de dezvoltare (România) 0,8-1=tara cu nivel ridicat de dezvoltare 4. Corelatia crestere economica – ciclicitate Majoritatea teoriilor admit compatibilitatea cresterii economice cu ciclicitatea cu conditia mentinerii amplitudinii oscilatiilor în limite suportabile pentru economia nationala. Politicile anticiclice au rolul de a mentine decalajele PIB-ului în limite normale. Depasirea limitelor ar însemna destabilizarea sistemului economic national.

III.

Creşterea economică. Beneficii si costuri ale cresterii economice

1.Beneficii: 1. cresterea economica este o arma împotriva saraciei, contribuind la cresterea standardului de viata 2. permite modificarea stilului de viata, prin aceea ca, pe masura cresterii venitului are loc modificarea modelului de consum în vederea îmbunatatirii calitatii vietii. Pe termen lung, schimbarile tehnologice influenteaza stilul de viata al unei întregi natiuni, prin aceea ca nu se realizeza un consum mai mare, ci un consum de alte bunuri, de noi produse. 3. implicatiile cresterii asupra redistribuirii veniturilor. Se stie ca nu toti indivizii nâbeneficiaza în mod egal de cresterea economica. Exista oameni saraci care nu sunt cuprinsi în rândurile fortei de munca si astfel nu pot avea acces la salarii mai mari rezultate din cresterea economica. Altii îsi pierd locurile de munca ca urmare a schimbarilor tehnologice. Astfel pentru combaterea saraciei sunt necesare politici de redistribuire a veniturilor. Daca o parte constanta a venitului national este redistribuita, standardul de viata al unor persoane trebuie sa scada. Însa, atunci când exista crestere economica se poate redistribui doar cresterea venitului si astfel se reduce inegalitatea veniturilor fara a fi necesara scaderea veniturilor cuiva. 4. sporul PIB, PIB/loc, sporul venitului naţional; 2.Costuri: 1. costul de oportunitate al cresterii economice - consta în consumul curent sacrificat. Într-o lume dominata de raritate aproape nimic nu este gratuit. Astfel cresterea economica necesita investitii masive de resurse în bunuri de capital, care nu determina întotdeauna beneficii imediate (ex. Investitia în educatie), presupunând astfel sacrificii ale generatiei actuale. 2. costuri sociale si costuri personale ale cresterii economice O economie care traverseaza un proces de crestere economica este o economie în schimbare. Inovatiile fac ca unele masini sa se uzeze (moral) si, de asemenea oamenii trebuie sa se adapteze în permanenta la schimbari. Noile tehnologii solicita noi îndemânari si o instruire intensiva, iar cei ce nu vor fi capabili sa se adapteze vor suferi (îsi vor pierde locurile de munca), însa copii lor se vor instrui cu siguranta. 3. costuri economice vizează un complex de cheltuieli legate de conceperea, elaborarea şi aplicarea politicii de creştere economică. Se referă la: - promovarea instrumentelor PCE, - întreţinerea instituţiilor angajate în PCE - cercetare – dezvoltare - investiţiile în capital tehnic - educaţia, instruirea, formarea profesioanlă - protecţia mediului Costurile economice pot fi: 1. costuri interne (în interiorul guvernului) 2. costuri externe (suportate de agenţii din afara guvernului sau chiar de întreaga societate)

O economie care traversează un proces de creştere economică este o economie în schimbare. Inovaţiile fac ca unele maşini să se uzeze (moral) şi, de asemenea oamenii trebuie să se adapteze în permanenţă la schimbări. 4. costuri extraeconomice pot fi: a. poluare b. diminuarea resurselor c. inutilizarea unor factori d. întârzierea rezolvării unor probleme. OBS. Trebuie avute în vedere compararea efectelor cu eforturile şi distribuţia în timp a costurilor şi beneficiilor creşterii economice. De exemplu, costurile schimbărilor tehnologice au tendinţa de a fi generate aproximativ imediat, spre deosebire de beneficiile care se resimt în viitor.

VI. CREŞTEREA ECONOMICĂ ŞI OCUPAREA PÂNĂ ÎN ANUL 2013-

Cazul Romaniei Previziunile economice pentru perioada 2007-2013 în România au la bază ipoteza că mediul de afaceri va rămâne stabil, iar creşterea economică a principalilor parteneri comerciali ai României nu va urma un curs descendent. Aderarea la Uniunea Europeană va accelera dezvoltarea economică şi socială a României. Potenţialul intern de capital şi de forţă de muncă sunt necesare pentru a susţine o creştere continuă şi sustenabilă, concomitent cu trendurile manifestate la nivel mondial, şi anume: globalizarea, dezvoltarea tehnologiilor de comunicare şi informaţii, asigurarea protecţiei mediului. Creşterea economică reprezintă cheia succesului transformării României, aducând: un nivel de trai superior; investiţii în sectorul productiv; infrastructură şi servicii publice de calitate (inclusiv pentru creşterea coeziunii şi incluziunii); investiţii pentru creşterea gradului de ocupare şi a oportunităţilor capitalului uman. Conform previziunilor macro-economice realizate de CNP, Produsul Intern Brut al României va creşte în medie cu 5,7%, cu posibilitatea de a înregistra rate peste medie la începutul perioadei. O consecinţă va fi reducerea decalajelor economice şi sociale dintre România şi statele membre UE. Din punct de vedere al ofertei interne, se estimează că ratele de creştere vor fi mai mari în comparaţie cele ale PIB în construcţii şi servicii. Suportul pentru înregistrarea unui ritm ridicat de creştere economică îl va reprezenta, în principal, cererea internă, iar în cadrul acesteia cererea pentru investiţii, bazată atât pe ipoteza unor fluxuri importante de investiţii străine cât mai ales pe absorbţia fondurilor comunitare. Creştere economică robustă susţinută şi care să beneficieze de sprijin larg ar trebui să rămână un pilon central al strategiei României de reducere a sărăciei pe termen mediu. După cum sugerează scenariile ipotetice, creşterea economică ar contribui în mod substanţial la creşterea bunăstării gospodăriilor şi la reducerea sărăciei dacă aceasta continuă la nivelul actual. Identificarea şi eliminarea promptă a obstacolelor din domeniul instituţional, de reglementare şi cel de elaborare a politicilor din calea creşterii economice va duce la o ameliorare considerabilă a nivelului de trai şi va continua să scoată din sărăcie un număr semnificativ de persoane.6 Comisia Europeană şi-a ajustat estimarea de creştere economică pentru România în 2012 la 1,6%, de la 2,1%. Motivul e reprezentat de probabila recesiune a zonei euro, care va afecta exporturile României şi situaţia generală instabilă a economiei globale. Principalul motor de creştere economică al României va fi,  în acest an, potrivit CE, cererea internă, deşi ajustarea financiară a populaţiei va continua şi în prima jumătate a anului. Scăderea şomajului şi inflaţia redusă ar trebui să sprijine consumul din sectorul privat. Prognozele de creştere economică pentru România au fost modificate în jos şi de FMI, la 1,5%-2%, Banca Mondială la 1,5% şi BERD la 0,8%. Băncile comerciale prezente pe piaţa internă au estimări şi mai pesimiste, media fiind în jur de 0,5%, şi poate că sunt cel mai aproape de adevăr în condiţiile în care în primul trimestru al anului sunt toate şansele care România să scadă economic – în special din cauza furtunii de zăpadă care a afectat ţara veme de aproape o lună, dar şi a întreruperii plăţilor POSDRU din cauza neregulilor. Dacă T1 va însemna scădere economică România va intra, tehnic, în recesiune după declinul cu 0,2% al economiei din T4 2011.7 6 7

Romania: raport de evaluarea a saraciei, pag.7 http://www.businesscover.ro/24-02-2012-comisia-europeana-vede-o-crestere-economica-cu-16-in-2012/

În contextul unei economii globale din ce în ce mai integrate, creşterea va rezulta din: • O productivitate mai mare, prin îmbunătăţirea eficienţei muncii, a managementului şi a utilizării capitalului în producţie; • Îmbunătăţirea cunoştinţelor de piaţă, strategii de succes pentru penetrarea pe piaţă şi produse şi servicii cu o valoare adăugată mai mare, printr-o bază antreprenorială dinamică; • Valorificarea efectivă a rezultatelor cercetării în procesul de inovare; • Investiţii în infrastructură în vederea îmbunătăţirii accesibilităţii şi a condiţiilor de viaţă; • Administrare / guvernanţă eficientă, atât în domeniul public cât şi în cel privat, pentru asigurarea unui mediu favorabil investiţiilor şi pentru o mai bună utilizare a resurselor publice, inclusiv a Fondurilor Structurale şi de Coeziune; • Asumarea principiilor dezvoltării durabile pentru asigurarea unei administrări eficiente a resurselor, managementul mediului înconjurător, includerea tuturor grupurilor

Bibliografie 1. Coşea M., curs de economie, ed.Pro Universitaria, Bucureşti, 2006 2. Romania: raport de evaluarea a saraciei,

3.

Suport de curs Politici economice