CH Publice Pentru Obiective Si Actiuni Economice [PDF]

Zitiervorschau

Tema:Cheltueli publice pentru obiective şi acţiuni economice 1. Necesitatea şi conţinutul cheltuielilor publice pentru obiective şi acţiuni economice. 2. Nivelul, structura şi dinamica cheltuielilor publice cu caracter economic in RM. 1. Necesitatea cheltuielilor publice destinate obiectivelor economice rezultă din randamentul scăzut al mijloacelor investite în únele ramuri economice, necesitatea asigurării echilibrului economic şi dinamicii dezvoltării sectorului public, depăşirea situaţiilor financiare dificile etc. Cheltuielile publice pentru obiective şi acţiuni economice reprezintă relaţii financiare care se manifestă intre stat şi agenţii economici cu capital public şi/sau privat prin intermediul cărora se finanţează diverse activităţi economice (producere, construcţii, export etc.) Cheltuielile publice pentru obiective şi acţiuni economice includ cheltuielile privind finanţarea obiectivelor şi activităţilor cu caracter economic din întreprinderile sectorului public şi la subvenţionarea unor întreprinderi-proprietate privată ori mixtă. Cheltuielile publice destinate obiectivelor economice vizează

ramurile de activitate strategice care au nevoie de resurse

financiare mari (ce altfel nu ar putea fi asigurate) şi anume: domeniul producţiei şi distribuţiei de energie şi combustibili, industriei extractive, agriculturii, transporturilor, telecomunicaţiilor, construcţiilor, precum şi a altor întreprinderi care se bucură de protecţie din partea statului. Finanţarea cheltuielile publice pentru obiective şi acţiuni economice se realizează prin diverse forme, acestea fiind aplicate de toate ţările cu economie de piaţă, iar locul şi semnificaţia atribuită unei sau alte forme variază în funcţie de ţară, perioadă de timp şi de condiţiile economice, financiare şi sociale . Cheltuielile publice pentru acţiuni şi obiective economice îmracă forma directa sau indirectă: Asistenţa financiară directă, poate fi realizată prin: •

Subvenţii;

•

Investiţii;

•

Împrumuturi cu dobîndă subvenţionată;

•

Ajutoare financiare pentru difuzarea de informaţii, studii de marketing, organizare de expoziţii;

•

Avansuri rambursabile.

Asistenţa financiară indirectă, poate fi realizată prin: •

avantaje fiscale (cheltuieli fiscale);

•

împrumuturi garantate de stat.

Subvenţia reprezintă o sumă de bani pe care statul o acordă agenţilor economici aflaţi în dificultate, asigurîndu-le funcţionarea în condiţii în care activitatea lor este ineficientă. Subvenţiile se acordă pentru activităţi interne şi pentru export:

A) subvenţiile interne sau de exploatare sunt destinate să acopere pierderile întreprinderilor rezultate, în principal, de diferenţa dintre preţurile/tarifele de vînzare, impuse de stat care nu acoperă integral costurile (pot fi aplicate în domeniile transport, agricultură, energetică, cercetare ştiinţifică etc). B) subvenţiile pentru export (prime de export) sunt importante pentru politica de promovare a exporturilor,şi se stabilesc ca sume fixe pe unitatea de măsură exportată sau ca diferenţă între preţul cel mai ridicat al produsului respectiv pe piaţa internă şi preţul cel mai scăzut pe piaţa externă, pe care statul îl poate susţine, uneori iau forma restituirii unei părţi din impozitele şi taxele plătite de exportatori sau renunţarea la impozitele plătite de aceştea, reducerea tarifelor la transportul pe calea ferată al mărfurilor destinate exportului, diverse avantaje valutare etc. Investiţiile pot fi definite ca o plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale, etc. cu scopul obţinerii de profituri sau ca o alocare (de către stat) a unei sume şi a altor mijloace materiale pentru crearea de noi fonduri fixe, pentru lărgirea, reutilarea şi modernizarea celor existente. Împrumuturi cu dobîndă subvenţionată reprezintă fonduri speciale ce se acordă întreprinderilor publice în condiţii avantajoase în cazul cînd apar dificultăţi financiare temporare, de trezorerie sau legate de restructurare. Ajutoare financiare de la buget se acordă pentru difuzarea de informaţii, studii de marketing, organizare de expoziţii. Avansuri rambursabile reprezintă o formă de ajutor financiar public prin care se acordă între 20% şi 50 % din valoarea necesară realizării unor acţiuni de prospectare şi prezentare în străinătate a unor produse noi. Avantajele fiscale (cheltuieli fiscale) se acordă de către autorităţile publice agenţilor economici cu scopul de a-i ajuta şi a-i stimula, avînd un efect financiar asemănător cu subvenţiile sau alocaţiile bugetare. 2. Nivelul cheltuielilor publice pentru actiuni si obiective economice este reflectat in tabelul 1. Tabelul 1. Cheltuielile publice de ordin economic în RM (mln.lei)

Cheltuieli, global Cheltuieli de ordin economic: Agricultura,gospodaria silvica,gospodaria piscicola si gospodaria apelor Industria si constructiile Transporturile, gospodaria drumurilor, comunicatiile si informatica inclusiv Fondul rutier Gospodaria comunala si gospodaria de exploatare a fondului de locuinte inclusiv Fondul national de dezvoltare regionala Complexul pentru combustibil si energie Alte servicii legate de activitatea economica

2008 26146,9 3490,9

executat 2009 27354,3 2619,4

2010 29326,4 3197,2

2011 32117 3952,6

1243,6

1034,0

857,8

843,4

31,5

33,6

30,8

34,7

1145,9

683,8

1104,3

1469,3

409,0

241,3

577,1

627,0

539,5

829,0

778,7

259,8 183,1

189,8 138,7

1,8 184,7 190,6

89,7 401,1

Analizînd datele, constatăm că în RM pentru acţiuni şi obiectice economice se alocă între 10 şi 13,4 % din total cheltuieli publice sau în jur de 3,6 %- 4,2 % din PIB. În perioada analizată cheltuielile pentru acţiuni şi obiective economice au crescut de la 3490,9 mln lei în anul 2008 la 3952,6 mln.lei în anul 2011. În perioada 2008-2011 cheltuielile pentru acţiuni şi obiective economice s-au majorat cu 461,7 mln.lei în mărimi absolute sau cu 13,23% în mărimi relative. În RM cheltuielile pentru acţiuni de ordin economice se orientează pe următoarele direcţii esenţiale: agricultura, gospodaria silvică, gospodaria piscicolă si gospodaria apelor; industria si constructiile; transporturile, gospodăria drumurilor, comunicatiile si informatica; gospodaria comunală si gospodaria de exploatare a fondului de locuinte; complexul pentru combustibil si energie; alte servicii legate de activitatea economică. Pe plan economic cele mai importante resurse se alocă pentru agricultură, gospodaria silvică, gospodaria piscicolă si gospodaria apelor (se alocă 27-40 % din cheltuielile cu caracter economic si pănă la 5% din total cheltuieli publice ) si pentru transporturi, gospodaria drumurilor, comunicatii si informatica ( intre 26 si 32% din cheltuielile cu caracter economic si pina la 4,4 % din total cheltuieli publice). Resurse mai puţin considerabile se aloca pentru gospodaria comunală si gospodaria de exploatare a fondului de locuinte - pânâ la 2,8 % din total cheltuieli, pentru alte servicii legate de activitatea economica se alocă pânâ la 1% , iar în industrie si construcţii pînă la 0,1% din total cheltuieli publice.