Educatia Incluziva in Romania [PDF]

Zitiervorschau

incluzivă în România Conceptul educație incluzivă a luat naștere ca răspuns la abordările tradiționale și perimate, conform cărora anumite categorii de copii au fost excluși din școlile de masă din motivul dizabilității, dificultăților/problemelor de învățare, vulnerabilității familiei sau din alte motive. Conceptul incluziunii își are originile în Declarația Universală a Drepturilor Omului (ONU, 1948), care recunoaște că toate ființele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi. Această declarație induce ideea că incluziunea este acceptarea tuturor oamenilor, independent de diferențele dintre ei. Este vorba despre aprecierea persoanelor pentru ceea ce sunt și competențele lor, mai degrabă decât despre felul în care merg, vorbesc sau se comportă. Incluziunea permite oamenilor să valorifice diferențele dintre ei, prin aprecierea că fiecare persoană este unică în felul său. Ulterior, conceptul a fost completat, îmbogățit, fiindu-i atribuite diferite nuanțe semantice. Organizații internaționale cu notorietate, precum UNESCO, UNICEF, Banca Mondială și altele, au lansat viziunea lor asupra EI și a conceptelor ce derivă din aceasta. La baza educației incluzive se află  principiul potrivit căruia educația constituie un aspect fundamental pentru dezvoltarea indivizilor și a societăților.  Educația este factorul principal în asigurarea includerii și independenței tuturor persoanelor, inclusiv a celor cu dizabilități. Influențele sociale, de exemplu familia și prietenii, contribuie de asemenea la atingerea obiectivelor acestei directive care ar trebui să acopere toate etapele vieții, inclusiv educația preșcolară, primară, secundară, liceală și calificarea  profesională, precum și învățarea pe parcursul vieții. Crearea de oportunități pentru persoanele cu dizabilități de a participa în educația de masă nu este importantă doar pentru acestea, ci contribuie la înțelegerea diversității umane de către persoanele fără dizabilități. Cele mai multe sisteme educaționale furnizează accesul la educația de masă și la structurile educaționale specializate pentru persoanele cu dizabilități. În concordanță cu scopul includerii, structurile de masă și cele specializate trebuie încurajate să colaboreze pentru a sprijini persoanele cu dizabilități din comunitățile locale. Școala incluziva presupune, în primul rând, recunoasterea dreptului fiecarui copil la educatie, si apoi întelegerea diferentelor de adaptare si învatare,specifice fiecarui copil în parte, ca fiind naturale. Desigur, procesul de transformare a scolii traditionale într-una incluziva cere timp si tehnici noi de abordare din partea fiecarui profesor. Obiectivele educatiei incluzive vizeaza combaterea neparticiparii scolare, ca si a abandonului si esecului scolar, prin demersuri care depasesc barierele impuse de dificultatile de ordin material, personal, familial sau social cu care se confrunta copiii. În acelasi timp, educat ia incluziva vizeaza asigurarea unor conditii optime de învatare care sa ofere tuturor sansa unui start egal în viata din punct de vedere educational.

Principiul egalitatii de sanse reprezinta conceptul de baza al scolii incluzive, prin aplicarea caruia aceasta contribuie la anularea diferentelor de valorizare bazate pe criterii subiective, de ordin etnic sau social. Incluziunea la nivel scolar se realizeaza prin respectarea sivalorizarea diferentelor socio-culturale existente în rândul elevilor si prin promovareabogatiei si a diversitatii experientei educative care rezulta din aceste diferente scoala incluziva devine astfel o scoala deschisa tuturor, o scoala prietenoasa, flexibila, o scoala care abordeazaprocesul de predare - învatare - evaluare într-un mod dinamic si atractiv, oscoala care, prin sprijinul pe care îl ofera tuturor copiilor, se constituie într-un factor de baza al incluziunii sociale,contribuind la eliminarea prejudecatilorlegate de apartenenta la un anumit mediu si la spargerea barierelor existente între diferitele grupuri din interiorul unei comunitati. "O scoala incluziva este o scoala deschisa catre orice elev, o scoala care primeste orice elev, îl valorizeaza si îl face sa se simta acasa. Este, as spune,scoala ideala, unde toata lumea seduce cu placere si toti copiii sunt ajutati sa-si atinga maximumul potentialului nativ. Este scoala care ofera sprijin accentuat pentru acei copii care au nevoie în mod deosebit de el". ANALIZA SWOT PUNCTE TARI: 

     

existența unei legislații, a politicilor și a planurilor pentru prevenirea discriminării copiilor, tinerilor și adulților cu dizabilități prin accesul la toate etapele educației din primii ani de viață până la vârsta adultă (Convenția Națiunilor Unite cu privire la Drepturile copilului (CDC), adoptată și deschisă spre semnare și ratificare de către Adunarea Generală prin Rezoluția 44/25 din 20 noiembrie 1989, ratificată de România la 25 septembrie 1990, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2000/C364/01), Articolul 14 – Dreptul la educație) accesul persoanelor cu dizabilități la educația de masă; existența unui profesor de sprijin, consilier școlar, logoped; evaluarea timpurie a nevoilor educaționale speciale ale copiilor cu dizabilități în scopul planificării intervențiilor educaționale; susținerea, din partea unor  părinți ai  copiilor cu dizabilități, în procesul educațional; existența unor cursuri de formare pentru cadrele didactice, legate de cerințele educaționale speciale; burse de ajutor social pentru copiii cu cerințe educative speciale, manuale gratuite,  transport școlar gratuit.

PUNCTE SLABE:  

personal de specialitate insuficient sau deloc, în anumite școli, sprijin individualizat redus; lipsa de formare inițială în  domeniul cerințelor educaționale speciale, a cadrelor didactice și a managerilor școlari;

              

insuficienta cunoaștere a unor tehnici și metode educaționale adecvate persoanelor cu dizabilități, de către cadrele didactice; lipsa dotării cu materiale și echipamente adecvate persoanelor cu dizabilități (mobilier, calculatoare, rampe de acces, etc.); lipsa unui curriculum incluziv, flexibil; a unor planuri educaționale individualizate; inexistența unor standarde minime de evaluare a competențelor dobandite; programe școlare încărcate și complicate, care nu țin cont de nevoile de dezvoltare și educație a copilului; atitudinea negativă a unor cadre didactice față de elevii cu dizabilități; numărul crescut al elevilor din clasă; lipsa unor recompense/aprecieri  sau aspecte  financiare pentru cadrele didactice; lipsuri economice și materiale legate de sistemul general de educație; teama etichetării școlii ca „școală specială”; sprijin insuficient acordat școlilor incluzive și a părinților copiilor cu dizabilități; implicarea redusă sau deloc a părințiilor copiilor cu dizabilități ca parteneri activi în elaborarea planurilor educaționale individualizate; lipsa unei colaborări cu autoritățile publice; inexistența centrelor de resursă  pentru asistența psihopedagogică; sprijinirea redusă sau deloc a tinerilor cu dizabilități pe piața muncii;

OPORTUNITĂȚI:     

învățarea prin colaborare, ce contribuie la dezvoltarea cognitivă și socio-afectivă a copilului cu dizabilități; munca în echipă, lecții în parteneriat; modificări de percepție la nivel social, cu privire la persoanele cu dizabilități; colaborarea și schimbul de experiență între școli; parteneriate cu fundații, ONG-uri;

AMENINȚĂRI:    

promovarea scăzută a elevilor cu dizabilități, repetenția; absenteism, abandonul școlar; analfabetism; delincvență, violență, abuz, exploatare.

Bibliografie: 1.Vrăjmaş, Traian, Învăţămantul integrat şi/sau incluziv, Editura Aramis, Bucureşti, 2001 2.Gherguţ, Alois, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale-strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie, editura Polirom , Bucureşti,2006