33 2 945KB
Vasile Ghica
Statuiete de lut Aforisme
Ene,Ene, Caloiene, Deschide portiţele, Să curgă ploiţele, (Folclor)
CUNOAŞTERE Toţi savanţii şi-au rupt grumajii cunoaşterii când au încercat să explice cum a mijit organicul din anorganic. * Fără scop, nu ar exista în periplul vieţii niciun progres. * Natura nu face salturi pentru că are oroare de goluri. * Va mai avea, oare, omul computerizat al viitorului nevoie de emoţii artistice? * Nu putem decripta nici tâlcul tuturor informaţiilor actuale, d-apoi torenţialul şuvoi al viitorului? * Uneori cerul mi se pare o imensă oglindă. * Intelectualul este acela care, în afara sexului, mai are şi unele priorităţi cognitive. * Omul contemporan are în suflet stropi de transcendent, ceva mister şi tone de nostalgie după Paradisul pierdut. * Deocamdată, cel mai sofisticat calculator este celula umană. * Închide televizorul, internetul, radio-ul şi stai o jumătate de oră cu ochii azvârliţi într.o oglindă. Dacă nu vezi nu vezi pe nimeni, culcă-te! * Evoluţia biologică măsoară timpul în milioane de ani, nu în decenii. *
Nu am mai stat de multă vreme, cu mine însumi, la o bere. * Ascultă-te şi pe tine măcar cu o ureche! * Priviţi mai des şi mai atent firele de iarbă ori cerul înstelat. Şi multe dintre angoase se vor dizolva. * Să fie floarea de nufăr recunoştinţa faţă de mlaştina care a hrănit-o, ori o victorie împotriva ei? * După stresul cumplit ne revigorăm greu. Şi numai cuajutorul lucrurilor simple. * Nepoate, îmi spunea uneori cu obidă unchiul Miluţă din Priponeşti, ţine minte două vorbe: Viaţa este ca părul din anus care e scurt şi mai tot timpul plin de rahat. Apoi când e să ai ghinion şi făcând dragoste poţi să dai de un cui. * Stramoşii mei nu erau analfabeţi. Citeau în stele. * Misiunea tuturor utopiilor a fost să rectifice omul. * Ce ne făceam dacă Arhimede găsea un punct de sprijin ? * Si dacă totul nu este decât un planetar hohot de râs ? * Iubirea şi arta se străduiesc să facă utopiile locuibile. * .Utopiile avortate devin catastrofe. *
Îndoielile întreţin misterul, nu certitudinile. * Stropul de imperfecţiune potenţează misterul frumuseţii. * Fără puţin mister, frumuseţea este o eroare. * Marii creatori duc nedumeririle epocii spre mister. * Există întrebări mai durabile decât piramidele egiptene. * Apetitul cognitiv ne-a debarcat din rai. * Alergăm după propria noastră definiţie. * Există două filosofii: a sătulului şi a flămândului. * Uneori,oratorilor le scapă adevărul printre canini. * Castelul Elseneur aşteaptă încă un răspuns. * Tainele universului sunt asemenea prostituatelor de lux: ţin la preţ. * Caut cărarea care nu se va sfârşi odată cu mine. * Spiritele mari interoghează tăcerea. De aici şi de dincolo.
* Şi munţii au semnul întrebării pe frunte. * Nu e nevoie să ridicăm alte piramide. E suficient să le citim corect pe cele existente. * Frica de deşert a înălţat piramidele egiptene. * Drumul omenirii a fost luminat mai ales de incendii intelectuale. * Neasâmpăraţii au fortificat ştiinţa, nu credulii. * Adevărul stă în vin. Nu pierde el vremea prin tribunale. * Lumea este condusă de Organizaţia Mondială a Intereselor. * Uneori răspunsul nu face decât să vulgarizeze întrebarea. * Elitele au de învins atât necunoscutul cât şi indiferenţa celor din jur. * Biblioteca nu poate face dintr-un prost decât un ignorant studios. * Extratereştrii nu pot intra în contact cu noi. Aşa cum nici noi nu o putem face cu protozoarele. * Intră în alertă când te contestă toţi. Dar şi când nu te neagă nimeni. *
Cunoaşterea este jar, creaţia – flacară. * Este loc în noi şi pentru raţiune şi pentru revelaţia creştină. * Nu te poţi găsi pe tine însuţi, decât călătorind prin alţii. * Am ajuns vecin de îndoială cu Hamlet. * Omul – o argilă fulgerată de curenţi cosmici. * Inteligenţa înseamnă un ghem de interogaţii. * Mai adânc înşurubaţi în absolut erau plugarii secolelor trecute decât actualii constructori de rachete interplanetare. * De mii de ani se străduiesc filosofii să pună în ecuaţie nefericirea lumii. * Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemărginirii. * Necunoscutul nu este veriga care lipseşte, ci aceea care nu se vede. * O carte valoroasă este un roi de întrebări. * Caut plin de curiozitate jurnalul de bord al oglinzii mele. * Formează oare creierul şi stomacul o clepsidră?
* Pe unii creatori îi doare mijlocul, pe alţii-scopul. * Stăm încremeniţi, precum măgarul lui Buridan, între găleţile cu obsesia eternităţii şi cele cu tentaţia clipei. * Între defecte şi calităţi se împieliţează în noi un tulburător concubinaj. * Se înmulţesc momentele când îmi vine să scuip în oglindă. * În orice gest poate fi implantat un sens. * Poeţii – aceşti alpinişti ai absolutului. * Un grăunte de nebunie există şi in cea mai echilibrată minte creatoare. * Şi dacă planeta noastră nu este decât un lazaret cosmic? * Intuiţia ţâşneşte dintr-un creier incandescent. * La km zero al cunoaşterii a existat un măr. * Şi porcul se află într-o continuă căutare. * Grea dilemă: să ratezi ca Îngerul? Ori să reuşeşti ca Diavolul? *
Cel mai accidentat drum e spre noi înşine. * Freud a încercat să descifreze întunericul din om. * Străduieşte-te să nu încapi în nici o definiţie! * Lumea se echilibrează prin paradoxuri. * Nu ştim despre suflet mai mult decât sclavii lui Mikerinos. * Columb a avut nevoie de un ou şi de o idee. * Nici noi nu ştim bine ce căutăm în oglindă. * Căutăm minereuri la mii de metri sub pământ. Şi nu-l scormonim cum trebuie pe cel aflat pe băncile şcolilor. * Poemele geniale surprind câte ceva din scâncetul de început al lumii. * În cuvânt încap toate morile de vânt din lume. * Nu ştim, cu adevărat, de unde venim. Şi nici dacă vrem să ajungem undeva. * Şi totuşi care e scopul vieţii? Adică pentru ca să ce? *
Cine ar putea să spună câtă singurătate a înghiţit o capodoperă? * Nu ştiu nimic despre mine. Faţă de ce ştiu alţii. * Dialogul ne-a îmbrâncit spre culmi. * Primele rampe de lansare a mesajelor spre infinit au fost catedralele. * Fără escaladarea deşertului, nu poţi savura voluptatea oazei. * Învinge gândirea atinsă de entuziasm. * Nu te poţi lupta cu infinitul. Nu ai de unde să-l apuci. * Nu mai crede nimeni în geniile vag şcolite. * Oamenii de ştiinţă trebuie să viseze mai mult chiar decât poeţii. * Cel mai mare savant din lume nu poate argumenta temeinic cum funcţionează creierul celui mai prost om . * Încă nu ştim dacă trebuie să ne închinăm unui Adam credul sau unei maimuţe emancipate. * Au murit unii pentru nişte idei pe care cei rămaşi le-au lăsat să se sleiască prin sertare. * Ideile mari confiscă şi spaţiul dintre cuvinte.
* Uneori un nud de femeie poate ridiculiza orice nod gordian. *
NATURĂ
Dacă rămâneam în păduri, ajungeam ori sihaştri, ori tâlhari. * Nu pot să dorm. Se smiorcăie toamna la fereastra mea. * Primăvara – această perfuzie a iubirii. * Oare munţii sunt tot semne de întrebare ca şi piramidele? * Numai Soarele mai furnizează energie fără dolari. * Am plecat din natură cu o frunză vestimentară şi ne-am întors la ea cu buldozere. *
În nopţile senine, cerul devine o sublimă mantie rococo. * Epuizant este efortul omenirii de a umple zilnic cele câteva miliarde de intestine pe care la are în dotare. * Natura îşi motivează orice frunză. * Prima gaură făcută în cer de omul contemporan este cea din stratul de ozon. * Unii s-au întors în copaci. Dar cu automobilul. * Nici natura şi nici poporul nu şi-au semnat capodoperele. * Suntem teribil de poluaţi. Nici animalele de pradă nu ne mai mănâncă decât în situaţii extreme. * Ne străduim să facem din planeta noastră un impresionant cavou. * Omul – acest copil problemă al naturii. * Se degradează şi natura. Începe să semene cu arta modernă. * Natura a ştiut să facă şi din ciulini o capodoperă. * Cum scoate oare nufărul atâta frumuseţe din noroi. * Fără oameni, Pământul ar fi, evident, mult mai liniştit.
* Nu cred că toate păsările cântă. Unele, probabil, ne înjură. * O colibă pe malul unui lac din pădure va fi, în curând, mai preţuită decât un zgârie-nori. * Strănutaţi mai uşor! Balamalele planetei noastre sunt cam şubrede. * Bucătăria planetei noastre se va afla în strictă corelaţie cu tandreţea pe care i-o arătăm gliei. * Şi varza poate fi o capodoperă. Dar nu când e comparată cu o carte. * Se pare că în curând ne vom mulţumi cu fotografia fripturii. * Sub aspect ecologic, planeta noastă pare a fi haznaua universului. * Între arborii din pădure există emulaţie, nu concurenţă. * La soare te poţi uita… Asta graţie poluării! * Ne purtăm cu natura precum Manole cu Ana. * Ţărâna mai uită. Zăpada însă păstrează urmele tuturor murdăriilor. * Uneori ai mai multe de învăţat de la o plantă, decât de la un om. *
Omul – acest Gengis-han al naturii. * Suntem din ce în ce mai convinşi că strămoşii noştri se împiedicau în prea multe păduri. * Suntem nişte oameni fericiţi! Am apucat să fim contemporani cu trandafirul şi privighetoarea. * Muntele – acest profesor de seninătate. * Zăpada – această nuntă fundamentală a naturii. * Între om şi natură s-a împieliţat betonul. * Pete de sublim au şi catastrofele. * Ninsoarea – o năpârlire de pescăruşi. * Numai zgomotul unei cascade te poate vindeca de astenie. * Apusul de soare excelează prin farmec, răsăritul – prin optimism. * Cerul înstelat – această mare de candeli. * Everestul – acest supozitor al cerului. * Omul a îmblânzit porcul, nu fiindcă e mai ager la minte, ci pentru că e mai gustos.
*
MITURI
Din mica Arcă a lui Noe a crescut marea grădină a lui Dumnezeu. * Nici noi nu am mai rămas în Paradis, dar nici reptila. * Grăbeşte-te Sisif! Te aşteaptă sus Prometeu. * Zeii s-au oprit pe Olimp. Omul a ajuns pe Everest. * Oedip ţipa al zei. Noi – unii la alţii. * Nu mai construim piramide. Sunt prea greu de descifrat. * Încă nu e clar dacă am fost zămisliţi din lut sau din noroi. *
Cu excepţia banului, omul a îngenuncheat toţi zeii. * Ana lui Manole este suma celor mai dramatice impozite ale creaţiei. * Omul – o fântână de mituri. * Pământul e greu, dar zâmbeşte Atlas, zâmbeşte! * Tinerii sunt recalcitranţi, nu cred decât în miturile create de ei. * Viaţa în Olimpul zeilor era tot ca la uşa cortului. * Chiar şi seninul Acropole este o însumare de golgote. * Nu Prometeu a aşezat focul sub rugul lui Giordano Bruno. * Admir omul din zeu, dar şi zeul din om. * Lumea de azi nu mai are timp să-şi savureze în linişte miturile. * Se pare că din bustul lui Adam, Dumnezeu a ales coasta cea mai gălăgioasă şi mai cheltuitoare. * Meşterul Manole este românul care îşi zideşte soţia, chiar dacă, biata de ea, vine să-i aducă de mâncare. * Cu poezia, Orfeu îmblânzea fiarele sălbatice. Nouă nu ne prea reuşeşte nici cu oamenii.
* Marele revoluţionar al Olimpului rămâne Prometeu. * E greu să fii zeu neguvernat de capricii. * Mitul suprem este banul. Şi colaboratorii lui apropiaţi. * Prometeu – acest mare disident al Olimpului. * Iadul este mult mei tolerant. Din el nimeni nu a fost încă alungat. * Iisus – această mare bornă a iubirii. * Deşi compromis de Eva, mărul rămâne totuşi în topul celor mai sănătoase fructe. * Adam, Paris şi Newton sunt principalii agenţi publicitari ai mărului. * Să-i sărutăm în contumacie mâna lui Adam. El ne-a scăpat de plictiseală. * În orice Penelopă stă la pândă o Xantipă. * Orice bărbat rănit din dragoste devine un Polifem rănit. *
RELIGIE Rugăciunile sărmanilor sunt, probabil, coloanele care sprijină cerul. * Tăria oricărei religii trebuie să constea în îndemnul la bunătate. * Mare înghesuială trebuie să mai fie şi în poala lui Dumnezeu. * Nu e greu să-l lauzi pe Dumnezeu. Ci să-ţi intri sub piele câteva din învăţăturile lui. * Vin unii la slujbele religioase ca la nişte reuniuni moderne. * Avem nevoie şi de ruga altora. A noastră poate e prea egoistă. * Se pare că Dumnezeu a făcut lumea şi a dat-o apoi pe mâna selecţiei naturale. * Setea de absolut l-a determinat, încă de la început, pe um să-şi transforme peştera în chilie. *
Adam şi Eva au dat Raiul etern pe un război perpetuu cu viaţa. * Raiul- acest tulburător miros de mere coapte. * Greu trebuie să-i fie sufletului într-un timp fără vocaţie de templu! * Pentru tot mai mulţi creştini, calendarul religios este un prilej de ospeţe, nu de metafizică. * Ruşii s-au despărţit forţat de religie, apoi de comunism. De votcă nu s-au deslipit nicicând. * Pământul a devenit o coridă de... divinităţi. * Sub îngăduitoarea streaşină a bisericii s-a adăpostit şcoala, genomul culturii şi al civilizaţiei de astăzi. * Ca şi Iisus, Don Quijote a cucerit lumea prin blândeţe. * Filozofii nu au cum să ajungă la puritatea mistică a babei Rada. * Chiar şi după ce preotul îi dă ultima împărtăşanie, optimistul tot mai speră că va fi nemuritor. * Facem noi ce facem şi tot oiştea în gardul iadului o dăm. * Îl zăresc pe Dumnezeu cuibărit în sufletul de copil al marilor poeţi. * Ura creşte exponenţial, deşi toate religiile propovăduiesc iubirea.
* Nu am nevoie de luntrea lui Coron. Aştept un buştean ca să trec pe blat Styxul. * Tot religia ne-a învăţat să asortăm tragediile cu sarmale , pilaf, ţuică şi vin. * Dumnezeu a creat pe om ca leac împotriva singurătăţii. Nu şi-a putut imagina totuşi că va fi un leac atât de toxic. * Mulţi călugări visează probabil, că chilia de aici se va metamorfoza măcar Dincolo în cabaret. * Da, omul a descoperit legile naturii. Dar cine le-a gândit şi le-a probat? * Uneori, este mai uşor să intri în relaţii metafizice cu un câine, decât cu un om. * Mă îngrozeşte Raiul. Pentru că acolo, se pare, nu mai e nimic de făcut. * Deasupra babei Safta străluceşte un cer netulburat de întrebări. * Doamne, ce electorat numeros au întemeietorii de religii! * Iisus a murit pentru fiecare celulă din noi. * Moise a propovăduit o stomatologie echilibrată. Metoda lui fundamentală era dinte pentru dinte. * Iisus a înnobilat condiţia umană pentru câteva milenii. *
Ferocitatea descalifică orice religie. * Religiile se pot revigora fertilizând morala, nu polemizând cu ştiinţa. * Pe Golgota orice cruce pare de plumb. * Nu poţi să-l iubeşti pe Dumnezeu, şi să-i urăşti pe oameni. * Fundamentaliştii se tem de dialog, nu de moarte. * Cărarea spre sacru rămâne principala noastră geană de speranţă. * Cea mai mare popularitate o au întemeietorii şi demolatorii de religii * Omul leagă de credinţă sublimul. Dar şi frica. * Cât încă mai pot greşi, mai lasă-mă, Doamne, pe Pământ! * Raiul ar fi minunat. Dar prea multă prohibiţie s-a îngrămădit în el. * Religia i-a lăsat omului o rană deschisă : nevoia de sacru. * Dacă a creat o lume, înseamnă că şi Dumnezeu este poet. * Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne o punte.
* Cei care nu cred în nimic sunt imbecili, nu atei. * E foarte greu să fii ateu pe patul morţii. * Burţile preoţilor de la sate sunt adevărate cimitire de găini. * Prea altruişti nu suntem nici când e vorba de formularea rugăciunilor. * Religiile – aceste antene de decodare a sensului metafizic al existenţei noastre. * Creştinismul a eradicat, în primul rând, desfrâul din Olimp. * Ereticii grăbesc primenirea religiilor. * Prima icoană cu chipul lui Iisus a fost bobul de grâu. * Nu pot lega mirosul de rai decât cu cel al fânului proaspăt cosit. * Dacă te are trecut pe listă, Diavolul te pescuieşte şi din mănăstire. * Iisus ne-a promis iubire, nu belşug. * Să fie relaţia om – divinitate sintaxă sau mister? *
Doar două lucruri mă apasă : cerul şi pământul. * Şi cel mai amărât suflet tot templu e. * Nu toţi cei care au fost urcaţi pe cruce au nimerit într-o legendă. * Se cuvine ca rugăciunea să fie omagiu, nu negociere. * Devenim evlavioşi când simţim că se apropie dogoarea iadului. * O religie dispare, când oamenii nu-şi mai pot primeni idolii. * Ca orice suveran, şi Dumnezeu ne-a dat pe mâna subalternilor. * Speranţele noastre continuă să fie pilonii de susţinere a cerului. * Pe dealul Golgota nu s-a instalat teleferic decât pentru turişti. * Nu toate ideologiile sunt sortite prin definiţie efemerului. Cunoaştem pe Unul care s-a născut în iesle şi a edificat o ideologie pentru milenii. * Doamne, mai apasă-te şi pe cei bogaţi, că pe noi ne dărâmi. * Dumnezeu a creat lumea. Şi după aceea a uitat-o, probabil, la soare. * În biserică te aşteaptă aproapele, în bibliotecă – departele tău drag.
* Clopotele rup felii de Absolut. * Şi cei care au transformat pământul în rug speră să cucerească cerul. * În umbra oricărui întemeietor de religii, creşte un Prometeu. * Şi totuşi, Biblia este plină de violenţă. Ca şi mitologia. * Unii nu-l roagă, ci îi ordonă lui Dumnezeu cum să-i ajute. * Omul contemporan a dat transcendenţa pe pragmatism. * Fără transcendenţă, ne-am fi pierdut regnul. * În zgomotul contemporan, se nasc doar secte, nu religii. * Exacerbarea sexualităţii poate fi un semn, că în curând, toţi vom fi mahomedani. * Credinţa netezeşte drumul speranţei. * Creştinismul a reuşit să logodească cea mai accesibilă exprimare cu cel mai profund conţinut. * Deşi sursele luminoase s-au perfecţionat la maximum, numai bătrâna lumânare îşi păstrează conotaţiile metafizice. *
Sacrul poate fi cărarea vieţii spre sens. * Religiile se străduiesc să transforme iluziile nemărginirii în speranţe. * Mi-l imaginez pe Dumnezeu hohotind de râs, precum Zorba, la toate năstruşniciile noastre. * Atât în viaţă cât şi în artă, Diavolul are din ce în ce mai multă roşeaţă în obraji. * Freud şi Jung nu au cercetat mănăstirile. Le considerau asexuate. * Învinge talentul fecundat de o credinţă. * Ţăranii – aceşti salahori ai sacrului. * Important e ce faci tu cu ce ţi-a dat Domnul. * Setea omului de miracole a zămislit religii. * Adevărul propriu e ca o religie. Fiecare îl crede autentic numai pe al lui. * Metafizica este coloana de rezistenţă a multor capodopere. * De ce să ne obsedeze Paradisul celest, când am putea transforma Pământul într-o rezervaţie de îngeri. * Credinţa poate însemna certitudinea căutării şi sublimul negăsirii.
* În fiecare Rai pândeşte o reptilă. * Absenţa credinţei poate legitima orice demenţă umană. * Argumentul suprem al tuturor religiilor este frica de moarte. * La Sărbătorile de Crăciun simt cum Pământul devine Cer. * Important e ca în fiecare suflet să pâlpâie o candelă. * Când vor să surpe o religie, cotropitorii îi distrug idolii şi preoţii. * Căinţa poate fi marele pas spre mântuire. * Numai credinţa îi mai dă omului anvergură cosmică. * În marile războaie mor oamenii de-a valma. Apoi, fiecare Dumnezeu şi-i caută pe ai lui. * Dumnezeu nu poate poposi într-un suflet insalubru. * Misiunea religiilor e să îmblânzească neantul. * Pilonul fundamental al tuturor religiilor este speranţa. *
La Judecata de Apoi, împăratul şi soldatul se prezintă goi. Ca la recrutare. * Ortodocşii se luptă din greu cu praznicele. * Nu toţi diavolii au putut evita călimara lui Luther. * Creştinismul este admirabil esenţializat în colinde. *
EVOLUŢIE
* Nu orice calitate de şoric se poate transforma în obraz. * Şi dacă maimuţa se trage totuşi din om? * S-ar putea să aflăm mai târziu că omul nu este decât un semipreparat. * După ce ne-am dat jos din copaci, ne-am cam pierdut silueta. * Nu ni s-au vindecat încă toate cucuiele de la căzătura din copaci. * Ne-am dat jos din copaci pentru că ne frigeau stelele.
* Nu toate labele s-au putut transforma în aripi. * Nu ştim cu adevărat de unde venim. Şi nici dacă vrem să ajungem undeva. * Nu rămâneau pasive celelalte animale, dacă ar fi simţit că maimuţa duhnea a om. * Poate în tinereţe şi balenele au fost sirene. * Acceptăm uşor să fim trepte, numai dacă generaţiile viitoare vor veni cu tălpile curate. * În cazul unor oameni nu se cunoaşte că s-au mutat din grajd în casă. * Fără artă, omul rămânea în zoologie. * Nu suntem probabil egali nici ca spermatozoizi. * Am ajuns nişte marsupiale. Ne caută toată ziua copiii prin buzunare. * Cad din istorie popoarele care nu reuşesc să găsească o motivaţie corespunzătoare muncii. * Am coborât din copaci, când au început să ni se înalţe aspiraţiile.. * Cranii de pitecantrop nu există în oraş decât două. Unul este al muzeului, celălalt – al directorului. *
După ce îmbătrânesc puţin, paradoxurile devin banalităţi. * Înaintăm, ca specie, din derivă în derivă. * De la nativ la omul de valoare, este un drum lung, similar cu cel de la firul de nisip la perlă. * Strămoşii se burduşesc în genele noastre ca în Turnul Babel. * Dacă intuia că jos îl aşteaptă munca, omul nu ar mai fi coborât din copaci. * Omul este vieţuitoarea care îşi respectă cu stricteţe strămoşii. Pe unii i-a dus la muzeu, pe alţii – în parcurile zoo. * Deocamdată, omul este singura maimuţă aproape integral epilată. * Instinctele au mai pierdut din vitalitate. Au câştigat însă în şiretenie. * Dacă te prind, om te fac! Striga ovulul spre spermatozoid. * În lipsa de pudoare a maimuţei se simte apropierea omului. * Dintr-o banală creatură, omul a ajuns un sublim creator. * S-ar putea ca în curând să fim împinşi în rezervaţii alături de bizon şi de capra neagră. * Neatractivi sexual, cu memoria opacă şi gândirea rigidă, la ce ne-ar mai ajuta, oare longevitatea?
* În scurta istorie a condiţiei umane, a fost până acum mai mult noapte. * Unii oameni au luat-o înapoi spre Neanderthal. * Prea repede a trecut omul de la hrana bazată pe rădăcini şi carne crudă la alimente ultrarafinate. *
EDUCAŢIE
* Meseria de dascăl trebuie să aibă ieşire la zâmbet. * Nu poate fi verticalizat viitorul cu ajutorul unei şcoli cocoşate. * Pedagogul slab îi confiscă tânărului responsabilitatea. Adică aproape totul. * Şcoala mediocră transformă copilul în maimuţă. Ori în papagal. * Diplomele pentru şcoala vieţii le dă strada. Uneori chiar maidanul. * Greu se lasă mârlănia manipulată de educaţie. * Vocaţia creşte din modele. *
Şcoala nu-i dă unui viitor creator nici 10% din ce va avea el nevoie. * Şcoala trebuie să stimuleze şi apetitul cultural al elevilor. * Fără dialog, educaţia devine dresaj. * Misiunea nepoţilor e să-şi revigoreze bunicii. * Un singur ingredient ar putea salva şcoala contemporană – dialogul. * Există şi maeştri care nu reuşesc decât să-şi transforme discipolii în nulităţi. * Şcoala s-a specializat să înăbuşe cu măiestrie sfânta răzvrătire creatoare a elevilor. * Bucuria elevului e să-şi prindă profesorul în flagrant delict de ignoranţă. * O carte valoroasă poate deveni un pedagog naţional. * Şcoala imbecilă torturează memoria şi zahariseşte inteligenţa. * Maestrul desenează aripile. Învăţarea zborului intră în atribuţiile discipolului. * Educaţia nu e contagioasă precum guturaiul. * Educatorul mediocru şi-a dorit întotdeauna elevi ascultători, adică blegi.
* Copilul inteligent este cel mai rebel aluat. * Didactica trebuie să fie un imens tratat de iubire. * Şcoala trebuie să-i dea copilului busolă, nu doar rucsac. * În absenţa unei pasiuni puternice, profesorul rămâne un biet slujnicar. * Pentru multe buruieni din noi, şcoala nu reprezintă nici un pericol. * În condiţiile actualului ritm de viaţă, copiii nu mai au decât un surogat de părinţi. * Tulburările de comportament ale copiilor cedează la explicaţii, nu la ameninţări. * Şcoala trebuie să-i înveţe pe copii să reziste şi în faţa pericolelor neinventate încă. * Maeştrii exercită asupra discipolilor o influenţă germinativă. * Educaţia poate accelera arderea etapelor spre civilizaţie. * Menirea tineretului e să înalţe şi să demoleze idoli. * Ca să-i câştigi unui copil sufletul, ia-i în seamă opiniile. *
Dialogul şcolar trebuie să fie un fluid capabil să adune toată mirarea din bănci. * Esenţa vieţii se decide în adolescenţă. * Şcoala rătăcită ucide intuiţia şi subminează dialogul. * Şcoala nu trebuie să fie junglă, dar nici seră. * Dacă îţi iubeşti copilul ajută-l să se descurce singur. * Nu poţi deveni maestru, dacă pierzi din ochi ucenicul din tine. * Profesorul îi rămâne, oricum, elevului la suflet. Ori la ficat. * Prin dresaj, omul devine obedient, nu virtuos. * O fărâmă din soclul oricărei personalităţi aparţine şi unui manual şcolar. * Educatorul valoros îi rezervă discipolului bucuria soluţiei. * În materie de educaţie, uităm că aluatul se poate modela numai înainte de a-l introduce în cuptor. * Scumpul meu urmaş, îţi las ca moştenire numele. Tu vezi ce faci cu prenumele. * Şcoala şi cultura au ţâşnit de sub streaşina bisericii.
* Pentru tineri, dialogul este de-a dreptul terapeutic. * Părintele trebuie să fie alături de copil. Nu în locul lui. * Dintr-un maestru ţâşnesc discipolii precum ciupercile după ploaie. * Ceasul rău este, de regulă, şi deşteptător. * Tineretul de astăzi învaţă cum să-şi protejeze sexul, nu şi sufletul. * Zestrea genetică apropie popoarele. Gradul de educaţie le diferenţiază. * Educaţia trebuie să transforme inteligenţa în caracter. * Profesorul nu va dispărea pentru că numai el ştie să umanizeze informaţia. * O şcoală bună îşi propune să livreze societăţii conştiinţe umane, nu neapărat candidaţi la Premiul Nobel. * Copilul trebuie anunţat la timp că are şi responsabilităţi, nu doar interese. * Şcoala trebuie să-i redea copilului bucuria spontaneităţii. * Adolescenţa înseamnă aripă de cocor. *
Şcoala trebuie să deschidă căi, nu să castreze speranţe. * Pedagogul care se oferă ca model îşi pregăteşte discipolii spre trecut, nu spre viitor. * Unii au înţeles că reforma învăţământului înseamnă să-l predăm pe Einstein la grădiniţă. * Când dascălul o merită, iubirea discipolului devine torenţială. * Feriţi-vă de privirile copiilor! De acolo nu se mai poate şterge nimic. * Pentru tineret, învăţătura capătă din ce în ce mai mult gustul unturii de peşte. * Oile au foarte mult respect faţă de bâta păstorului. * Înving doar cei care ştiu să ia din eşec doar virtuţile pedagogice. * Şcoala continuă să secreteze cantităţi enorme de plictiseală. * Nu poţi deveni înţelept stocând şi rumegând doar gândurile altora. * Spiritele interogative fascinează tineretul. * De pe la 3-4 ani, copiii îşi întrerup educaţia pentru că încep să se uite la televizor. * Talentul se cultivă în linişte, caracterul în taifunurile vieţii.
* Tranziţia ne-a procopsit cu un lumpen tineret şcolar. * Norocul nostru că dragostea nu se mai predă în şcoală. Am avea o obligaţie în plus. *
IDEAL * Şi totuşi, în om există mai mulţi nuferi decât nămol.
* Oamenii mari sunt cei care trag ţărmurile după ei. * Zboară la timp! Altfel, îţi rămân aripile mici. * Stelele autentice strălucesc şi în oiştea dricului. * Nu trebuie să aşteptăm indiferenţi zorile. Mai putem mişca şi noi pământul spre ele. * Suntem molecule de drum. * Inadaptabilul are numai două posibilităţi : să cadă, ori să târască specia după el. * Când târâtoarele nu-ţi dau pace, nu ai încotro. Trebuie să zbori. * Cele mai crunte datorii le am faţă de pozele mele din copilărie. * Se pare că scopul suprem al viitorului va fi confortul. * Prea multe potăi ridică piciorul pe idealurile noastre. * Colivia vulturului e cerul. * Migălesc aforisme cu disperarea puşcăriaşului care roade gratiile celulei. *
Poţi deveni vultur şi de scârba muştelor. * În orice om s-ar putea planta o speranţă. * Imediat după Revoluţie, oamenii transformă idealurile eroilor căzuţi în cârnaţi. * A rămas cerul prea mic. Trebuie să ne agăţăm mai mulţi de aceeaşi stea. * Omul – o ţărână celestă. * Idealul muştei este bălegarul. * Când eşti zidit, poţi să sfărâmi peretele. Sau poţi să zbori cu el cu tot. * Creativitatea înseamnă puterea de germinaţie a unui popor. * Stomacul ni l-a dat Dumnezeu. Hrana însă trebuie să ne-o găsim singuri. * Dorul este heraldul inefabilului românesc. * Dreptatea înseamnă punerea adevărului în brazdă. * Vreau să fiu un european din Priponeşţi. * Orice creier sănătos ar putea oxigena o pasiune.
* Scopul polarizează drumeţii. * Pentru părinte, copilul este o datorie, nu o dobândă. * Pentru scaunele de lux prudenţa a ajuns cea mai fină husă. * S-ar cuveni ca ţăranii să miroase numai a cozonaci. * Ţăranul e veşnic treaz. Deşi multe secole a stimulat că doarme. * Lipsa tandreţii înalţă ospicii. * Măcar o pisică să aibă nevoie de tine. * Omul a fost proiectat punte, nu abis. * Au scris tulburător despre viaţă cei cu speranţele fracturate. * Ţăranul îşi păstrează tandreţea faţă de pământ chiar dacă ajunge academician. * Marii patrioţi au în locul inimii un arc voltaic. * Mai frumos decât visul nu poate fi decât zborul spre el. *
Scriu ca să-l găsesc pe cel ascuns în mine. * Înving cei care ştiu să ia din eşec doar virtuţile pedagogice. * Bărbatul de succes este acela care câştigă mai mult decât poate cheltui nevasta. * Numai femeile inteligente reuşesc să transforme frumuseţea in mister. * Emigrantul trebuie să-şi ia în raniţă şi cerul natal. * Bărbatul îşi doreşte o femeie inteligentă ca să-i poată observa deşteptăciunea; dar şi cu zone de mediocritate ca să-l poată admira. * Şi idealurile ruginesc în timp. * Spre coarnele condeiului ne mână o suferinţă, un pariu, o obsesie. * Cu timpul, unele idealuri ajung ca brânza uitată la soare. * Idealul săracului este hedonismul. * Nici un ideal nu e încheiat chiar la toţi nasturii. * Scriu cu gândul la elite, dar şi la cititorul de drept comun. *
ÎMPLINIRI
* Omul cult transformă misiunea în vocaţie.
* Omul inteligent poate plasa în orice colţ al zilei o bucurie. * Şi bunătatea ne-ar putea salva de mediocritate. * Femeia dozează oxigenul căsniciei. * Aurul nu rugineşte în pământ. Şi nici valoarea sub furtuna conjuncturilor. * Critica se cuvine să fie busolă, nu bici. * Înving în artă talentele care transformă perseverenţa în obsesie. * Nu e uşor să învingi. Dar e mult mai greu să-ţi cenzurezi după aceea entuziasmul. * Laudele pot îmblânzi chiar mai repede decât banii. * Cele mai vechi blazoane ale românilor rămân doinele şi baladele populare. * Performanţa poate apărea din logodna chinului cu pasiunea. * Unii au făcut tribună sau amvon chiar din celulele închisorilor. * Înving cei care ştiu să-şi anestezieze frica.. *
Pe stadioane, tinerii trăiesc tulburări aproape erotice. * Acasă – acest loc geometric al marilor nostalgii. * Dorul – această vibraţie sufletească garnisită cu melancolie. * Managerul inteligent îşi concediază subalternul care nu-l contrazice. * Am dreptul la respect. Sunt os de ţăran! * Nu voi lăsa nici o moleculă de a mea să meargă în genunchi. * Mila poate murdări demnitatea săracului. * Câinele nu-i om. Pentru că el nu poate uita o binefacere. * Pot trece drept curajoşi cei care nu au înţeles întrebarea. * Luptă-te cu balaurii, nu cu şopârlele. * Bunul-simţ se învaţă mai uşor în bordei decât în palate. * Bucuria este adevărată numai când se divide. * Riscul dă şarm vieţii.
* Bibliotecile – aceste silozuri de frumuseţe şi de înţelepciune. * Echilibrul în faţa catastrofelor dă caratele spiritualităţii unui popor. * Politeţea dă strălucire valorii. * Originalitatea poate fi provocată şi de erori. * Dintr-un adversar onest se poate confecţiona chiar un prieten. * Primul pas spre comunicare este ascultarea. * Cu trei prieteni poţi construi un paradis. * Popoarele cu vocaţie hedonistă sunt imune la alienare.
GLORIE Accesul spre glorie este, probabil, cea mai zgomotoasă întreprindere umană. * Atât gloria cât şi anonimatul îşi invidiază reciproc privilegiile. * Tot mai mulţi oameni sunt tentaţi de scurtătura vicleană spre podium. * Sfaturile antume sunt gelatinoase, gonflabile chiar. * Fără promisiunea gloriei, arta ar fi dispărut dinaintea dinozaurilor. * Copleşitoare moştenire când eşti fiu ori nepot de statuie. *
Eternitatea este insistent curtată şi de conchistadorii clipei. * Misiunea geniilor e să înalţe ştacheta spirituală a contemporanilor şi al urmaşilor lui. * Pe unii creatori timpul i-a stors atât de tare, că nu a mai rămas decât geniul din ei. * Nici oamenii de geniu nu pot rata întotdeauna paranoia. * Râvnim podiumul regal al artei. Nu şi urcuşul până acolo. * Când sunt contemporani, oamenii de geniu reacţionează, unii faţă de alţii precum păunii. * Noi, românii, suntem înşurubaţi în univers prin speranţa fără de sfârşit a lui Brâncuşi. * Capodoperele se spală pe mâini cu ifosele timpului. * Scrie mai puţin, maestre! Cum ai să te cari cu atâta nomenclatură la Judecata de Apoi? * Geniile nu încap în topuri. * Prima grijă a generaţiei tinere e să dărâme statuile înaintaşilor. * Orice geniu are coasta lui de drac. * Scriitorii de mare talent îşi trag în nemurire şi duşmanii.
* Gipsul vindecă, bronzul imortalizează. * Iluzia gloriei a stors mai multă transpiraţie decât transformarea munţilor în piramide. * După ce ajund celebri, unii oameni îşi recuperează somnul chiar în şedinţele omagiale ce le sunt dedicate. * Geniile greşesc întotdeauna secolul în care apar. Imbecilii, în schimb, se simt oricând ca în sânul lui Avraam. * Marii creatori îşi vântură visurile pe claviatura eternităţii. * Încep să semăn cu Picasso! Văd pe stradă numai oameni dezmembraţi de grijile lor şi de indiferenţa celorlalţi. * Din politică, orgolioşii pleacă ori în mausoleu, ori în groapa comună. * Ne străduim din răsputeri să nu murim în cei care rămân. * Talentul ţi-l dă Dumnezeu. Transpiraţia trebuie să ţi-o produci singur. * Geniul poate fi un munte de nelinişti muiat într-un ocean de luciditate. * Celebritatea vine când vrea. Şi stă cât o rabdă timpul. *
Spre oceanul eternităţii unii pleacă în transatlantice de lux. Alţii aşteaptă câte o scândură rătăcită pe care să o încalece. * Nu există celebritate în care să nu încapă şi puţină caricatură. * Eşti celebru când şi cel care te scuipă devine peste noapte cunoscut. * I se întâmplă uneori chiar gloriei să miroase a parşiveniei. * După moarte, sufletul ia calea înfricoşatului neant, în timp ce nemernicul trup se lăfăie prin cavouri, mausolee ori piramide. * Şi imbecilul, dar şi geniul sar din gramatica speciei. * Se mai înmulţesc şi geniile. Dar sporul demografic este asigurat de epigoni. * Geniile pot transforma nefericirea în valoare.După câteva secole, încrâncenatele evenimente istorice capătă iz de telenovelă.
* Din sevele ruseşti, Nichita Stănescu nu a moştenit numai setea de votcă, ci şi aburii rafinaţi ai marii poezii. * La adolescenţă, toţi avem impresia că suntem geniali. Imbecilii însă îşi păstrează această convingere toată viaţa. * Groaza de anonimat ne-a luat în primire încă din buza peşterii.
* Oamenii superiori sunt şi foarte politicoşi. Se urcă singuri pe cruce. * Drumurile bărbaţilor spre culmi sunt străjuite de semafoare feminine. * După parastasul de 40 de zile, multora dintre noi posteritatea nu le mai aduce nici un omagiu. * Prometeu, Socrate, Iisus – sunt tot atâtea argumente că celebritatea este drastic impozitată. * Cucuta a vitalizat gloria lui Socrate. * O laudă meritată e o nemurire în miniatură. * Cetatea ori nu şi-a iubit poeţii, ori a făcut-o dureros de târziu. * Marii reformatori nu s-au întâlnit cu odihna decât pe cruce. * Merită să munceşti toată viaţa pentru un bust. Chiar dacă posteritatea te va scăpa de apăsarea lui. * Marii creatori îşi vântură visurile pe claviatura eternităţii. * Cerşim favorurile capricioasei eternităţi, deşi suntem fascinaţi de farmecul efemerului. * De obicei, bustul înmugureşte în om sub formă de cucuie. *
Suntem egali la poarta cimitirului, nu şi la uşa posterităţii. * Celebre nu sunt textele din manualele şcolare de literatură, ci acelea fredonate prin cârciumi. * În soclul unei statui este îngrămădită uneori întreaga generaţie a celui de deasupra. * Groapa comună – acest Pantheon al nedreptăţilor soartei. * Se adună în eternitate cei care ştiu să se risipească în alţii. * Cu timpul, marile umbre devin torţe. * Chiar dacă mori de hemoroizi pe front, tot erou ajungi. * Orice culme poate fi şi ţeapă? * Statuile făcute din bălegar put. * Geniul – o adolescenţă incurabilă. * Se adună în eternitate cei care ştiu să se risipească în alţii. * Nu-mi trebuie statuie. Mă mulţumesc cu un bust. Ca să nu mă poată lovi posteritatea sub centură. *
IUBIRE Marile virtuţi ornează iubirea. * Libertatea nu prea le-a folosit femeilor. Tot obiecte erotice au rămas multe dintre ele. * Siliconul distruge misterul feminin. În curând, vom mângâia, probabil superbe picioare din fier beton şi adorabile năsucuri din câlţi ori din rumeguş. * Femeile vor mereu decoruri noi. Acum îşi modifică sănii, mâine vor schimba legea gravitaţiei. * Femeia continuă să rămână îndeosebi muza poetului şi a creatorului de modă. * Misiunea viitorului a fost întotdeauna o utopie: transformarea conflictelor în iubire. * La bătrâneţe, omul se poate simţi prin scleroză. Ori prin iubire. * Va ajunge oare iubirea un preludiu al drogurilor? * Sub aspect sentimental, bărbaţii înnebunesc pe la 40 de ani. Când apare acea pubertate a senecrităţii. *
Nu te duci la bordel ca să cucereşti o femeie. Ci ca să o cumperi. * Tragismul existenţei noastre poate fi luminat de iubire. Şi de sublimul surâs al creaţiei. * Căsniciile artiştilor sunt din ce în ce mai rezumative. * Ca şi rugăciunea, iubirea poate fi spovedanie, ori nimic. * Iubirea- această sublimă fereastră spre brazi. * În linii marii, arta este o nesfărşită poveste de iubire. * Într-o mare iubire, fiecare partener vine cu partea lui de cer. * Iubirea- acest sublim fălfâit de îngeri. * În clipa declanşării, toate iubirile sunt de cinci stele. * Prima iubire merită să fie intonată ca un imn personal. * Şi când tace, îndrăgostitul îngână un madrigal. * Să fie adulterul doar o formă de altruism? * Şi acum poţi cuceri femeile cu versuri. Pentru că lor le plac oamenii caraghioşi.
* Cele mai tulburătoare iubiri se derulează în contumacie. * Este cu adevărat superioară femeia care ştie că regizeze ca lumea o despărţire. * A dispărut şi luna de miere. Poate scăpăm, în felul acesta, de diabet. * În iubire, nu vărsta dă ora exactă. * Instinctul sexual este aproape identic la toţi omenii. Numai artiştii mai toarnă puţină disperare în el. * În prea multe căsnicii partenerii locuiesc alături, nu împreună. * Tragic e că îmbătrânim numai noi. Nu şi iubirea. * În materie de sex, bărbaţii îşi doresc o pâine pe zi, femeile o savarină pe săptămână. * Dragostea înseamnă şi sex, dar , mai ales voluptatea de a se îmbăta unul cu răsuflarea celuilalt. * Iubeşte-i pe ceilalţi! Şi dacă iţi mai rămâne ceva timp, fă-ţi şi ţie curte. * Cronometrele vieţii ar trebui să pună în ramă numai timpul în care iubim. * Soţul bătrân cu nevastă tânără seamănă cu un fumător de pipă stinsă. *
Toţi îndrăgostiţii au unduiri de vers în priviri. * În tinereţe, nu ştii prea bine dacă eşti prost sau îndrăgostit. * Când iubeşti, viscolul devine simfonic. * La pânza freatică a marii iubiri pot ajunge şi analfabeţii. * Fidelitatea nu este întotdeauna sinonimă cu iubirea. * Iubirea – un Everest care trebuie cucerit în fiecare zi. * Inefabilul este principala enzimă a iubirii. * Ecuaţia iubirii este doi la puterea nemărginirii. * Nu vreau să am dreptate împotriva iubirii. * Şi în dragoste confundă unii jarul cu cenuşa. * Iubeşte, dacă vrei să rezişti în zona sublimului. * Bărbaţii cărunţi se uită la femeile frumoase precum infirmii spre Everest. * Dragostea îl poate face şi pe olog să uite cârjele pe bancă în parc.
* În idilele întâmplătoare, bărbaţii sunt atât de grăbiţi, de parcă ar suferi de grave deranjamente stomacale. * Ca orice comoară, femeia este greu de păzit. * Firesc ar fi ca salvarea să ne vină de la iubire. Pentru că ea ne-a exmatriculat din Rai. * Iubirile mari fac depărtările să cânte. * Cel mai divin instrument muzical rămâne tot trupul femeii îndrăgostite. * Dragostea – alt cui în coasta perisabilităţii. * O femeie îndrăgostită vede şi în Quasimodo un Făt-Frumos. * Marile iubiri sunt pigmentate cu scânteieri de coridă. * Unii nu rămân din dragoste decât cu transpiraţia. * Iubirea poate transforma o noapte de catran într-o constelaţie de luceferi. * Sunt bărbaţi care îşi scutură femeia ca pe un pom fructifer. * Iubirea rămâne principala materie primă a sublimului. .
* Iubirea – o instigare la sublim. * Don Juan – acest toreador al iubirii. * Iubirea – această catapeteasmă a condiţiei umane. * Trupurile îndrăgostiţilor au desenat pe nisipul eternităţii cele mai frumoase poeme. * Dragostea adevărată este imună la vulgaritate. * Când ştii să seduci, e păcat să mai şi domini. * Dragostea e tot ce a putut face omul dintr-o pedeapsă originară. * În definitiv, Don Juan a dus şi el o cruce. * Fiecare iubire are şi un Westerloo al ei. * Admir îndrăgostiţii pur-sânge. Nu corciturile. * Merităm să iubim. Chiar dacă ar fi să plătim impozit pe fiecare sărut. * Femeile îşi câştigă florile mai întâi cu nurii, apoi cu cratiţa. *
Iubirea – marea funie care ne-ar putea scoate din abis. * Ce-ar fi putut, oare să-i spună Don Juan Julietei? * Un petic de velă tot i-a rămas iubirii noastre. * Iubirea marilor creatori nu înseamnă tandreţe, ci zidire. Ana lui Manole nu este decât un cap de listă * Bărbaţii admiră femeile inteligente şi le preferă pe cele frumoase. * Prea mulţi au făcut scuipătoare din candela iubirii. * Să nu ne lăsăm conduşi de femei nemângâiate. * Nici un om nu e de prisos pe harta iubirii. * Iubirea ar putea fi revanşa tuturor injustiţiilor existenţiale. * Ideile sunt precum amantele. Trebuie agitate mai întâi. * Femeile inteligente îşi transformă amanţii în prieteni. * Mă tem că de la arc voltaic, iubirea a luat-o spre opaiţ. * Iubirea rămâne marele arc voltaic al vieţii.
* În esenţă, iubirea este o inefabilă rugăciune. * Să facem din iubire marea revanşă la adresa morţii. * A ajuns, iată, şi iubirea în marea groapă cu var a sentimentelor. * Are şi iubirea cota ei de frig. * Iubirea are parfum de fân proaspăt cosit. * Iubirea – o sublimă caleaşcă spre rai. * Pe la treizeci de ani, tinerii pun frâu iubirii. Petru că trebuie să se căsătorească. * De regulă, în iubire te atinge un glonţ rătăcit. * Iubirea adolescentină poate înfrunzi şi stâlpii de telegraf. * După ce apare adulterul, căsnicia devine o instituţie second-hand. * Cearta frăgezeşte iubirea. * Marile iubiri sunt pigmentate cu scânteieri de coridă. *
Iubirea – acest buchet de gheizere. *
O iubire poate dura şi cât statuia unui nor. * Iubirea – un alt cui în coasta perisabilităţii. * Mă tem că iubirea se străduieşte să scape de tirania poeziei. * Iubirea stă să cadă de pe harta sentimentelor umane. * Epoca noastră i-a mai pus un bemol iubirii. * Iubirea arde. Dar, uneori, mai şi fumegă. * După căsătorie, devii ori fericit, ori filozof. * Au rezistat până la nunta de aur. Aşa ca să-şi facă în ciudă unul altuia. * Unei tinere îi trebuie multă îndemânare ca să sărute ca o începătoare. * Căsnicia este singurul război în care duşmanii dorm împreună. * Englezii se minunează că românii fac sex şi când nu sunt beţi. *
Iubirea poate face din orice Figaro un Romeo. * Marile iubiri sacralizează sublimul. * Fetelor, când iubiţi, fiţi leoaice, nu biete păsări fără pene. * Iubirea – această însumare de harfe. * Trebuie să căutăm femeia ideală. Chiar dacă ştim că nu există. * Când iubesc, femeile superioare transformă instinctele în poezie. * Iubirea logodeşte cosmosul cu intimitatea. * Cumplita cruce a iubirii : fugim de lângă cei care ne iubesc spre cei care nu ne vor. * Soţia îl tratează ca pe vioara a doua. Iar el e bucuros că încă mai e în orchestră. * O femeie trebuie să ştie când să fie Julieta şi când Andromaca. * În iubire, bărbatul care ştie să cânte are permanent la butonieră un trifoi cu patru foi. * Don Juan? Doamne, ce cazier sentimental! * Puţini se mai pot ridica zdraveni de sub şenilele unei mari iubiri.
* În iubire eşti ori vioara întâi, ori a cincea roată la căruţă. * Spectrul iubirii se întinde generos între opaiţ şi arcul voltaic. * Iubirea rămâne versantul fundamental al sublimului. * Iubirea faţă de semeni este un superlativ al vieţii. Deşi nici Prometeu şi nici Iisus nu au sfârşit-o prea bine. * Bărbatul trebuie să ştie neapărat că din garderoba zilnică a femeii nu poate lipsi tandreţea. * Marea iubire are aripă de izvor şi plămâni de furtună. * Din iubirea noastră nu ies în pierdere nici îngerii nici diavolii. * Iubirea poate fi lavă clocotită la 60 de ani, dar şi supă reîncălzită la douăzeci. * Când iubeşti şi cugeţi, cel puţin una din acţiuni este de prisos. * O frumoasă declaraţie de dragoste poate transforma haosul picăturilor de tandreţe într-un curcubeu. * Cele mai multe iubiri se împieliţează din priviri. *. În iubire şi în artă se află bibliografia marilor noastre speranţe. *
Căsătorindu-se, o femeie frumoasă schimbă puzderia de admiratori pe un singur critic. * Şi în iubire câştigă cel care ştie să dăruiască. * Don Juan a practicat tactica sufletelor pârjolite. * Artiştii au nevoie de dragoste. Cum să zbori cu o singură aripă? * Deosebirea dintre sex şi lectură? Da. Lectură poţi să faci şi singur fără să râdă cineva de tine. * Dintr-o iubire poţi pleca cu demnitatea în priviri sau în portmoneu. * O mare iubire mai accesibilizează parcă absolutul. * Iubirea – această pată de sublim a condiţiei umane. *
FERICIRE
* Rezistă la intemperii fericirea cu formula chimică cea mai simplă. * Am bănuiala că fericirea nu se află pe Pământ. Şi nici sub el. * Se pare că din Palatul Fericirii nu s-a dat, deocamdată, în exploatare decât sala de aşteptare. * Fericirea depinde, în primul rând, de etajul aspiraţiilor. * De regulă, fericirea este travestită în confort. * Cu mult timp înainte de a descinde, fiecare epocă ne ameninţă cu fericirea. * Zvâcnetul prim al pruncului în mamă este tulburătorul dangăt al bucuriei cosmice. * Utopicii căutau fericirea şi pe rug. * Fericirea – un Everest himeric. * Între lanţuri şi glezna învinsului a existat întotdeauna o sfâşietoare tandreţe. *
Se scumpeşte mereu încălţămintea. Doamne, bine că nu ne-ai făcut miriapozi. * Omul curge, de cele mai multe ori, de-a curmezişul fericirii. * Pragmaticii îşi caută îngroziţi fericirea numai în afara lor. * Fericirea autentică are un miez cultural. * Omul fericit îşi concediază raţiunea. * Omul are în fiinţa lui toate ingredientele fericirii. Dar nu prea ştie să le combine. * Primul strat al fericirii rămâne ghiftuiala. * Epocile fericite nu rezistă prea mult pe retina istoriei. * Specia celor care caută fericirea prin cărţi a scăzut dramatic. Dar nu va dispărea. * Nesimţirea rămâne totuşi principalul afluent al fericirii. * L-am făcut fericit pe fiul meu de două ori : când i-am cumpărat pianul şi când i l-am vândut. * Fericirea rămâne totuşi o chestiune homeopatică. * Fericirea generală nu este decât o lozincă incoloră.
* Fericirea este un bazar de bucurii simple. *
ILUZII * Şi eu i-am sfătuit pe mulţi tineri să scrie capodopere. * După accident, mi-am pus trupul în ghips,iar el, nătângul, credea că e bronz. * Orice scriitor vrea să scrie o carte cât un destin. * Arta nu poate face rotunde capetele pe care moaşa le-a lăsat pătrate. * Păşesc pe marginea mării ca pe streaşina cosmosului. * A cerut să fie incinerat. Ca să existe bănuiala că a fost şi el o torţă. * De la Hamlet încoace, toţi groparii se consideră filozofi. * Numai când dau sfaturi, înţeleg ce lucru mare e să fii filozof. * Noaptea de Crăciun – o dovadă că sublimul în relaţiile umane este posibil.
* Întotdeauna vârstnicii au mâncat coji, fiind convinşi că miezul este rezervat generaţiilor următoare. * Cu lira lor dezacordată, poeţii minori nu reuşesc să cânte. Dar fac un zgomot infernal. * Atât comunismul cât şi fascismul au apărut pe lume ca speranţe. * Stresul creşte proporţional cu împuţinarea iluziilor. * De la Demostene încoace, niciodată nu ştim ce au oratorii în gură. * Uimirea poate fi produsul revelaţiei. Dar şi al sclerozei. * Dumnezeu a dat toată cota de talent criticilor literari. Iar ei o repartizează pe scriitori. * Orice prozator este convins că a scris o variantă a romanului „Război şi pace”. * În cazul creatorilor de artă e greu să fii şi mare şi viu. * Orice tânăr creator are impresia că a transformat cerul în şvaiţer. * A existat temerea că prin emancipare, femeile vor schimba cărţile de bucate cu cele de filozofie. * Inteligenţa şi caracterul încap cu greu în acelaşi trup. *
Când vom fi conduşi de cei drepţi, vom fi deja în ceruri. * Nu întotdeauna apa este contemporană cu setea. * Şi ce poem frumos ar fi putut fi omul! * Un om incolor poate trece drept curat. * Nu toate inteligenţele devin caractere. * Diplomaţii şi îndrăgostiţii ar trebui să ştie că nu poţi prinde păstrăv cu momeală de plevuşcă. * Misiunea generaţiilor tinere e să transforme iluziile înaintaşilor în decepţii. * El scruta infinitul. Şi ceilalţi îl credeau saşiu. * Leii de la circ îşi mănâncă uneori dresorii crezând că pot deveni liberi. * Ideile prigonite capătă un luciu de nobleţe, chiar dacă sunt uşor imbecile. * Şi slujitorii Inchiziţiei erau convinşi că servesc binele şi adevărul. * Să-l preţuim totuşi pe omul actual. Nu se ştie ce ne va aduce viitorul. * Nu scriu la calculator. Contactul cu pixul mi se pare un gest senzual.
* Chiar crezi că îţi iartă Dumnezeu păcatele dacă dai ceva mărunţiş unui cerşetor beţiv? * Am crezut că reuşim să-l transformăm pe prigonitul din noi în apostol. * Viciile trec drept agenţi publicitari ai fericirii. * Toţi parveniţii se cred la per Tu cu Dumnezeu. * Toţi sceleraţii lumii s-au considerat neînţeleşi. * Oamenii sunt egali ca drepturi, nu ca însuşiri. * De regulă, exilul îţi asigură pâinea, nu dreptul la diferenţă spirituală şi naţională. * Solidaritatea umană rezistă. Dar ca slogan. * Să ne mutăm în cosmos! De acolo, Pământul încă se vede frumos. * Scriitorii debutanţi au impresia că sunt la o azvârlitură de băţ de tainele Absolutului. * Uneori, iluziile sunt mai importante decât hrana. * În orice credinţă este importantă speranţa că răul va trece. *
Un singur om s-a luptat cu ridicolul, fără să se contamineze cu virusul lui : Don Quijote. * Actualii regizori de teatru sunt mult mai deştepţi decât piesele pe care le montează. * Dărâmă unii imperii ca să se salveze de frică. * După ce îşi înving inhibiţiile, debutanţii se scaldă în ostentaţii. * Orice diletant are impresia că volumele lui vor constitui teme de casă pentru generaţiile viitoare. * Toţi grafomanii cred că revoluţionează literatura. * Unii îşi scrijelesc numele pe arbori ori pe stânci. Alţii, cu mai puţin folos, pe cărţile anodine. * Orice bărbat neînţeles se crede filozof. * Biografii naivi vor să reconstituie carnea transformată de creator în statuie. * Nu chiar orice animal s-a putut strecura în heraldică. * Merge drept şi cel care şchiopătează de ambele picioare. * Adolescenţa este perioada de incubaţie a marilor iluzii. * Ghizii ideali spre mister sunt iluziile.
* Ajunse la maturitate, aproape toate iluziile noastre îşi dau în petec. * Succesul subit poate fi asemenea grecilor care aduc daruri. * În faţa Marelui Malefic al lumii a rămas un singur disident de marcă : Don Quijote. * Şi în cadavre mişună viaţa. Dar sub formă de viermi. * Nu chiar toţi cei cu stalactite lichide în nas revoluţionează, aşa precum pretind, arta. * Pudoarea nu este prin definiţie poetică, şi nici sexul-pamflet. * Grajdul cosmetizat nu poate deveni catedrală. Şi nici perseverenţa – talent. * Poeţii geniali sunt robi ai marilor utopii. * Pe ofilirea iluziilor se instalează bătrâneţea. * Există scriitori care speră să supravieţuiască doar prin agresivitatea titlurilor. * Nu toţi scriitorii găsesc socluri libere. * Speranţa că raţiunea ar putea salva omenirea rămâne o emoţionantă utopie. *
Dacă vrei să te gândeşti la fructul oprit, fă-te ascet! * Nu alerga după elogii. Ele îţi vor aduce în grabă cohorte de denigratori. * Dimensiunea cosmică a marilor artişti nu poate fi deturnată de pigmei. * Nu căuta obiectivitatea în preajma podiumului de premiere. * Pleci în viaţă drept Don Quijote şi ajungi, spre final, un venerabil Sancho Panza. * Nu chiar orice noroi are virtuţi terapeutice. * Nu trebuie să aştepţi bătrâneţea ca să înţelegi că ai navigat pe bălţi, nu pe oceane. * Orice om crede că este un oracol care se ignoră. * Se pare că viaţa are totuşi un sens. Dar e foarte bine ascuns. * De pe masa de lucru a artistului pot pleca în lume diamante ori moloz. * Iluziile ornează, nu dizolvă griul din noi. * Împing unii împlinirea speranţelor spre perimetrul pensiei. * Stomacul face alergie la iluzii.
* În tranziţia spre democraţie, oamenii cred că libertatea înseamnă să traversezi strada pe unde vrei. * Nu toţi tinerii care urăsc matematica devin poeţi. * Înainte de a fi scrisă, orice hârtie are ten de capodoperă. * Când i se naşte un fiu, orice bărbat e ca Napoleon după Austerlitz. * Lipsa de gust – o infirmitate de care suferă întotdeauna alţii. * Se îndrăgostesc unii de literatură ca de o hangiţă nurlie. * În cazul mediocrilor şi iluziile sunt pitice. * Ne străduim din răsputeri să lăsăm urme eterne pe zăpada vremii. * Debutantul care nu se consideră genial este, pur şi simplu, un troglodit. * Adolescenţa are impresia că toate indicatoarele duc spre fericire. * În iubire şi în istorie nu există locuri rezervate. * Citind inscripţiile din cimitir, constaţi că pământul nu acceptă decât oameni excepţionali. *
S-au deschis graniţele şi pentru scriitori români. Se pot duce la cules căpşuni în Spania. * Toţi tinerii care vor să se căsătorească cred că au dat de fata moşului. * Foarte mulţi tineri scriu poezii. Deşi par oameni serioşi. * Operele avangardiste sunt greu de citit, nu de scris. * Şi în artă, gloabele cred că sunt cai de cursă. * Exilul îţi îndestulează intestinul, nu sufletul. * Bordelul este iluzia că iadul singurătăţii poate fi învins. * Nu există imbecil mai mare decât acela care, făcând cuiva bine, se aşteaptă la recunoştinţă. * Cei care caută absolutul în dragoste au soarta lui Icar. * Toţi leneşii se cred inadaptabili. * Cârciuma este o agoră, o purgaţie a necazurilor. * Fiecare epocă are impresia că îşi înalţă piramidele ei. * Din scris pot trăi scribii, nu scriitorii.
* Avea mare succes la femei. Nici una nu-l dorea ca soţ. * Visul vulgarităţii e să ajungă instanţă morală. * Pe câmpul de luptă au căzut eroii învingătorilor şi ticăloşii celor învinşi. * Nu mizaţi prea mult pe lipsa de precizie a plutoanelor de execuţie. * Aplauzele pot stimula talentul. Dar şi paranoia. * Cândva, cuvântul om suna ca o promisiune. * A existat iluzia că democraţia creează în mod spontan caractere şi prosperitate. * Libertatea este marele premiu de consolare a celibatarilor. * Orice debutant în artă crede că se află la o aruncătură de băţ de celebritate. * Curcubeul străluceşte şi deasupra mlaştinii. * Ca orice naiv incorigibil, mitraliez haita cu pixul. * Suntem noi, românii, geniali, dar nici aşa cum spun criticii literari când îşi prezintă amicii. *
Unici suntem toţi. De neînlocuit nu e nimeni. * Iluziile seamănă tot mai mult cu ciupercile de pădure. Toate par comestibile. * Orice dorinţă împlinită curge spre deziluzii. * Tare mă tem că Homer nu a avut nici legitimaţie de scriitor. *
DESTIN
* Natura lucrează probabil în compensaţie. După un Tolstoi, aduce pe piaţă şi un Stalin. * Dacă eşti bou, toţi se vor repezi să te înjuge. * Ciobanul din Mioriţa nu se putea apăra de destin cu ghioaga. * Destinul ţăranului poate fi citit tot în craterele din desenele palmei. * Trăim în concubinaj cu destinul. * Destinul poate fi învins. Nu şi mituit. * Destinul a venit cu aşii pe care noi i-am transformat în valeţi. * Uneori am impresia că nu ne putem apăra destinul nici de muşte. * Creaţia rămâne singura tiflă pe care o putem expedia pe adresa destinului. * Noi, românii, avem multe valori. Lipseşte însă mortarul dintre ele. * Când lupţi împotriva tuturor, ajungi ori erou, ori în focarul tuturor furculiţelor. * Nu cu piatra, ci cu un măr a aruncat destinul în om, într-un moment hotărâtor al evoluţiei sale. *
Şanse literare: statuie sau soclu. * Cărăm toată viaţa pe tălpi geografia locului natal. * Destinul este instrumentul care ne dă cu capul de pereţii vieţii. * Cele mai multe destine sunt reglate de claxoanele celor din jur. * E posibil ca omul să fi apărut în urma spargerii din greşeală a unor eprubete. * Norocul poate fi izvorul cauzalităţii, dar şi fratele geamăn al hazardului. * Pe pâinea unora creşte unt şi când a fost semănată marmeladă. * De pe stânci diferite, noi şi destinul ne bulgărim de câteva mii de ani. * Destinul ne tranşează cu indiferenţa cu care noi sacrificăm marile iluzii. * Ghinionul vine când cel puţin un detaliu este dereglat. * Succesul vine când destinul îţi suflă în aripi. * Cum să descifrezi desenul din covorul destinului tău doar în câteva decenii? * Bunica avea dreptate. Viaţa e ca o trecere de pietoni : o dungă albă, sub una neagră.
* Voluptatea destinului e să-l bată pe cel bătut. * Pe omul drept îl aşteaptă multe cotituri în viaţă. * Există copii care nu au fost mângâiaţi decât înainte de a se naşte. * Omul sărman se află la confluenţa tuturor conjuncturilor. * În confruntările cu destinul, nu victoria contează, ci verticalitatea luptei. * Destinul lui Iisus : cu fariseii putea să ajungă pe tron, cu apostolii pe cruce. * Potcoava poate fi norocoasă când ajunge la tine fără copită. * Până în clipa fatală, destinul se poartă cu noi ca pisica cu şoarecele. * Zilnic simţim în noi harpoanele destinului. * Când este un exemplar unic într-o cultură, laureatul Nobel are două şanse : să fie linşat, ori plimbat ca pe un fazan împăiat. * În materie de destin, contează ce visezi, dar şi în ce calci. * Cu destinul nu te poţi lua la întrecere. El oricând poate da şase-şase. *
Timpul se teme de piramide, iar destinul de Oedip. *
ISTORIE
*
În abatoarele istoriei sângele intelectual a avut cea mai teribilă bursă. * Istoria este calendarul marilor ratări umane. * Istoria – această obsedantă piromană. * Deasupra popoarelor mici a atârnat întotdeauna furculiţa lui Damocles. * Deseori, istoria ne-a obligat să bem apă, mai ales când nu ne era sete. * Drumurile istoriei sunt pietruite cu idealurile învinşilor. * Bucuriile multor popoare au rămas în frigiderul istoriei. * Nu ţăranul este de vină dacă mămăliga istoriei rămâne crudă sau are cocoloaşe. * Istoria ne avertizează că sultanul poate face oricând dintr-un paşă un eunuc. * Secolul al XX-lea şi-a cam bătut joc de blocul de marmură care i-a fost repartizat. * Nu putem lăsa trecutul fără sicriu dar nici viitorul fără leagăn. * Eroii sunt cariatide ale istoriei. * Marile decizii ale istoriei se iau pe la colţurile congreselor.
* Acordurile de pace sunt nişte hârtii care rezistă până la primul scuipat al istoriei. * Istoria trăieşte din ecarisajul arhivelor. * Întotdeauna marii cuceritori ai lumii au aflat prea târziu că doi metri cubi de pământ le erau prea de ajuns. * Grecii antici au fost atât de perseverenţi şi de buni psihologi, încât le-a reuşit şi idealul fizic de om. * Cotropitorii vicleni distrug mai întâi infrastructura spirituală a învinşilor. * Toţi sceleraţii lumii s-au considerat neînţeleşi. * Şi în scenariile istoriei există popoare care duc tava. * Cele mai multe tragedii naţionale apar după decimarea elitelor. * De regulă, în istorie rămân numai anii negri, buboşi, sângeroşi şi răpănoşi. * Combinând epocile, înţelegem că în curând s-ar putea să mâncăm arpacaş cu soia. * Nu a omorât poporul rus atâtea muşte câţi oameni a ucis Stalin în numai câteva decenii. * În istorie rămân comandanţii ignoranţi, nu genialii lor consilieri. *
Fiecare secol are buboaiele lui. * Unii ajung pe Sf. Elena fără să treacă prin Austerlitz. * Roşim pe rând : când eu, când tu, scumpul meu secol! * De la Maria Stuart încoace, femeile îşi pierd mult mai uşor capul. * Unele epoci nu admit nici să ucidă câinii, nici să mărească osul. * Istoria ne-a împiedicat prea des pe noi, românii, să ne bucurăm de darurile Geografiei. * De multe ori, istoria a salutat popoarele mici cu spatele. * Nu contează câte carate are coroana regală, ci soclul ei. * Poporul care nu ascultă de legile lui, joacă după regulile altora. * Epoca strâmbă pune eroarea în ramă. * Unele popoare se adaptează la orice zăbală a istoriei. * Istoriei i-a fost întotdeauna frică de judecata culturii. * La volanul istoriei ajung prea des oameni fără permis de conducere.
* Istoria – acest imens cazier al omenirii. * Viitorul omenirii va depinde şi de voinţa imensei magme islamice. * Popoarele care se scufundă în filozofie, nu se pot îneca în istorie. * Locul intelectualilor de marcă a fost întotdeauna în preajma roţilor dinţate ale istoriei. * Secolul al XX-lea s-a spălat pe mâini cu toate naivităţile noastre. * Lăsaţi smintiţii în pace! Dar nu pe tronuri. * Mulţi dintre cei care au pornit să schimbe lumea s-au uitat prea târziu în oglindă. * Pe orice meridian, rostogolirea scaunelor încântă lumea. * Insectarul istoriei este plin de curtezani ai puterii. * Înţelepţii greci credeau că, după decenii de democraţie, este binevenită şi câte o cură de tiranie. * De ce nu vin investitorii străini în România? Păi ei ştiu din istorie că : „Pe aici nu se trece.” *
Marile decizii ale istoriei se iau în alcovuri nu în congrese. * În istorie, au rămas grecii pentru că au edificat o civilizaţie înfloritoare. Dar şi perşii care au incendiat-o. * Cad din istorie popoarele care nu reuşesc să găsească o motivaţie corespunzătoare muncii. * Comuniştii erau blazaţi în economie, capitaliştii – în cultură. * Prin bucătăria ţăranului român trece, de multe secole, meridianul foamei. * Cine mai poate face ordine în debandada orologică a istoriei? * Comunismul şi fascismul au fost nişte promisiuni. Dar au mizat pe bestii. * Cinci secole s-au străduit turcii şi tătarii să ne explice cam cum va arăta venirea comuniştilor. * Puţini dintre diplomaţii lumii prind trenul istoriei. * Pe soclurile istoriei se mai caţără unii prin efracţie, ori prin uzurpare. * Istoria a fost întotdeauna provocată. De sabie, de cruce, de prostie, de orgolii etc. * Ţările mici dau şăgalnic din coadă când spre Est, când spre Vest. * După revoluţie, libertatea se livrează brusc şi fără prospect de utilizare.
* Pentru început, noi, românii, vom fi puii de avicola ai Uniunii Europene. * Şi rădăcinile ne sunt hoinare. * Popoarele imbecile îşi deversează uscăturile spre vârf. * Există, evident, şi un sentiment românesc al inerţiei. * Istoria se repetă mai întâi ca dramă, apoi ca vodevil. * Comunismul trebuie analizat ştiinţific, nu pamfletar. * Înving popoarele care ştiu să transforme nenorocul în ambiţie. * Şi istoria şi sutienul deformează realitatea. * Românii se străduiesc să se smulgă din zona de contact dintre paşalâc şi gubernie. * Eroii sunt cariatidele istoriei. * Ca popor mic, am depins mereu de tot soiul de istambuluri. * Prea multe gloanţe a oferit istoria celor câteva întrebări capitale ale omului *
Marile tragedii ale istoriei s-au urzit la umbra indiferenţei colective. *
POLITICĂ Unii politicieni nu pot fi cunstiţi, aşa cum canibalii nu pot fi vegetarieni. * Foarte puţină primăvară în buletinele de ştiri ale mapamondului. * În politică, diletantul tembel nu se simte rotund, dacă nu e şi arogant.
* Există politicieni care se poartă cu artiştii ca nişte iluştri şefi de grajd. * Ghilotina a fost cea mai simplă doctrină de guvernare. * Plăcerea politicienilor e să-şi transforme biografia într-un streptease mediatic. * În politică, curajul este adesea confundat cu brancardierul. Şi viceversa. * Unor aleşi ai noştri nu le-a rămas decât să-şi deschidă prohapul în faţa adunării. * De multe ori, principalul adversar al politicii este logica. * Rolul opoziţiei este să stea pe gard rezemată în coate şi să înjure vîrtos puterea. * Majoritatea pecingilor planetei noastre sunt eşecuri politice. * Într-o pânză a lui Breughel, nişte orbi îi călăuzesc pe alţi orbi. Unde? Evident spre prăpastie. * Ajunsă în stadiul de surogat democraţia devine anarhie. * Ne conduc prea mulţi politicieni cu platfus pe cap. * Politica este identică, de multe ori, cu cea mai veche meserie de pe pământ. *
Cele mai multe ideologii apar pe lume cu statut de revanşă. * În democraţiile fragile, politicienii sunt cănd la putere, când la închisoare. * În jurul oricărei puteri se gudură alţi neo- ţucători. * Politica îngroaşă zi de zi oastea rătăciţilor. * Un celebru claustrat regretă că a stat zece ani în închisoare pe banii clasei muncitaoare. * Între putere şi supuşi se urzeşte întotdeauna o persistentă suficienţă. * Contestatarii distrug monotonia epocii. * Mulţi dintre cei ascensiuni vertiginoase nu iau în calcul şi aterizarea. * Politicienii sunt mari specialişti la interesul clătitei. * După ce duce la superlativ harababura, democraţia împinge pe tron dictatorii. * Politica ar fi, poate, ceva mai decentă dacă ar fi lăsată pe mâna birjarilor. * Mecca păduchilor e fruntea. * După Hiroshima şi pietrele ar trebui să facă politică.
* Toţi politicienii sunt cariatide ale istoriei. Unii stâlpi, alţii doar cu valoare decorativă. * Cândva, cea mai la îndemână soluţie politică era cucuta. * Guvernanţii împart linguri şi după ce se termină ciorba. * Viaţa politică exultă îndeosebi prin orgasme electorale. * Mulţi politicieni sunt riguros agramaţi şi impecabil aroganţi. * Nero a fost un ageamiu. Politicienii actuali pot incinera orice speranţă. * Nu vă îngrăşaţi! Să nu cumva să-i vină ideea guvernului că suntem comestibili. * În politică, orice gloabă îşi dă aere de pur-sânge. * În politică, unii poartă scârna pe tălpi, alţii în ghete. * Singurii politicieni care vin la oră fixă sunt nechemaţii. * Nici o epocă nu a reuşit să-i separe ca lumea pe proroci de demagogi. * În orice dictator se ascunde un Ludovic al XV-lea dornic să lase urmaşilor drept moştenire potopul. *
Toate dictaturile i-au asigurat omului un loc în turmă. * Politica mizează pe virtuţile amneziei. *
PROSTIE
* Blândeţea nu poate salva oaia de prostie. * I s-a dat un scaun moale. Pentru că este tare de cap. * Prostia are oroare de anonimat.
* Lipsit de aroganţă, imbecilul ajunge un ratat. * Prostul se simte genial când vorbeşte, nu când ascultă. * Biblioteca nu poate să facă dintr-un prost decât un ignorant studios. * Prostul are viteză, nu ţintă. * Proştii nu au necazuri cu absolutul. * Unui prost îi este foarte greu să nu fie şi arogant. * În epocile tulburi, cursele de cros sunt câştigate mai ales de cei cu platfus. * Ce-am mai freca duşamelele cu el, dacă am avea şi noi, românii, un laureat Nobel. * Este un prost autentic, nu din cei care îţi oferă o şansă să te înşeli. * Orice societate are în dotare şi imbecili. Depinde însă pe ce raft îi aşază. * Proştii nu-i invidiază pe cei inteligenţi. Îi compătimesc. * A ajuns în culmea ratării. Îl laudă toţi proştii. *
Cel care rage nu mai are nevoie de adeverinţă că-i măgar. * Imbecilii nu se încumetă să transforme lumea. Le vine mai uşor să o răstoarne. * Proştii nu se mănâncă între ei. Vor ceva mai fin. * Nu s-a crăpat de ziuă în minţile tuturor. * Şi când voi fi ţărână, mă voi repezi spre ochii imbecililor cocoţaţi. * De la Neanderthal încoace, unora nu le-a mai crescut nici o circumvoluţiune. * Să scoatem mai des proştii la plimbare. Poate acoperă gropile. * E greu să te fereşti de flegma imbecilului cocoţat. * Milioane de ani i-au trebuit creierului uman să-şi încreţească circumvoluţiunile pe care noi le lăsăm nefolosite. * De pe unele frunţi şi muştele pleacă dezamăgite. * În privinţa proştilor, natura este vinovată de două ori : întâi că i-a creat ; apoi că nu le-a adus la cunoştinţă. * Mă tem de proştii cu aspiraţii. *
Nu eşti prost când calci într-o groapă, ci când nu ratezi nici una din câte îţi ies în cale. * Unii simulează prostia. Alţii sunt chiar sinceri. * În mâna prostului creionul devine mitralieră. * Sunt creiere care au mai puţine circumvoluţiuni decât ceapa. * Vin unii la cenaclu literar cu decoraţiile de război. * Prostul şi din groapă te priveşte de sus. * Are şi prostia liderii ei. * O fi porcul prost, dar ce creier delicios are ! * Visul prostului e să ajungă mediocru. * Marea plăcere a prostiei e să se reverse. * Prostul râde mult. Dar epidemic. * Toţi suntem responsabili de prosperitatea prostiei. * Afirmaţia că există un centru al prostiei este o diversiune. Proşti se găsesc pe toate drumurile.
* Dintr-un prost sănătos, indiferent şi infatuat se poate obţine oricând un om fericit. * Fugi de la ospăţul imbecibilităţii victorioase ! * Alergăm imbecilizaţi după cabine de lux pe un vapor în derivă. * De regulă, majoritarii mustesc de mediocritate. * Faţă de abuzurile mărunte, oamenii au fost întotdeauna extrem de vigilenţi. * Marea plăcere a proştilor e să bulverseze ierarhiile. * Ce să facă prostul cu o perucă de anonim ? * Ucenicul care uită să-şi insulte maestrul este lipsit de personalitate. * Târâtoarele râd întotdeauna de puii de vultur care se mai izbesc uneori de stânci. * Unii nu acceptă să-şi bălăcească picioarele decât la izvor. * Neavând suficient creier, proştii şi-au dezvoltat plămânii. * Troglodiţii se descurcă fără cultură, bădăranii fără civilizaţie. *
Fugi de tandreţea cretinilor ! * Mulţi contemporani de-ai noştri prind muşte cu steagul ţării. * Muiat în puţină cultură, prostul devine snob. * Se resping vanităţile, se atrag vacuităţile. * În disputa cu prostia, omenirea nu se poate mândri, deocamdată, cu un Waterloo. * Toţi suntem responsabili de prosperitatea prostiei. * Cea mai pitorească încrengătură este cea a idioţilor cu baghetă. * Prostul deţine secretul transformării surâsului în rânjet. * Ar fi teribil dacă am ajunge la nivelul de inteligenţă la care pretind că s-au căţărat proştii. * Prostul are pe creier un strat invulnerabil de şuncă. *
TIMP
* Timpul transforma trupul în şandrama, iar iubirea, în ironie. * Ajutat de femei, timpul a surpat imperii. * Ne zbatem între Scylla clipei şi Charybda veşniciei. * Misiunea bătrâneţii este să caricaturizeze idealurile de altă dată.
* Trecerea timpului salvează arta de inflaţie. * În ciorba lui Cronos nu a reuşit sa sufle decât arta. * În materie de dorinţe, cea mai severă cenzură o exercită vârsta. * Bătrâneţea este urâcioasa pentru ca împuţinează şi mintea şi puterea. * Numai timpul repară ierarhiile cizelate sperjur. * Bătrâneţea vine numai după ce lăsăm dragostea să plece. * Îmi utilizez uneori timpul, de parcă ar fi al duşmanilor mei. * Dialogul omului cu eternitatea poate începe şi în faţa unui puf de păpădie. * Unde te ascunzi de laba de leu a timpului? * Cel puţin patruzeci de milenii au trăit strămoşii noştri în peşteri. La ce locuinţe durabile am renunţat! * Se distrează şi timpul, dând bobârnace statuilor. * În faţa trecerii nemiloase a timpului îmi vine şi mie să exclam precum Meşterul Manole : „Dă, Doamne, un vânt…”. *
Vremelnicia nu scuza nemernicia. * Când deliciile vieţii prind riduri, devin amintiri. * Cu trecerea anilor, ajungi să crezi că tinereţea nu a fost decât o frivolitate. * Peştera ? O, ce agoră ! Ce libertăţi! * În sufletul fiecărui om, trecerea timpului modelează câte o surpare. * Spre sfârşitul vieţii se înmulţesc ţintele, dar se împuţinează gloanţele. * O, tempora ! Pe bustul lui Stalin, adolescenţii ruşi exersau cândva sărutul. Apoi – scuipatul ! * Pentru nemurire, unii nu fac decât copii. * Cândva, de ruşine, românul nu urina în faţa vacii. Acum o face pe stradă, sau chiar în direct la televizor. * Nu se ştie încă ce profil de azil va avea viitorul. * Timpul dă cu flit clasamentelor din artă. * Una dintre misiunile capodoperei e să sfideze timpul. * Călimara oricărui scriitor este, în linii mari, copilăria.
* Fac unii din bătrâneţe o troiţă. Alţii, o mlaştină. * Timpul poate fi înnobilat, nu dilatat. * Doi duşmani ai omului şi-au dat mâna : oglinda şi ceasul. * Strângeţi căt mai multe amintiri. Insomniile bătrâneţii sunt foarte lungi. * La bătrâneţe, omul devine ori şampanie, ori oţet. * Scriu ca să mai calmez duşmănia timpului. * Maestrul îmbătrâneşte frumos polemizând cu foştii săi ucenici. * Bătrâneţea este perioada în care apa continuă să curgă, dar nu mai învârte roata morii. * O generaţie înalţă idoli, alta îi doboară. * Am copilărit în căruţă şi îmbătrânesc pe Internet. * Viaţa este rotundă. Cu mintea copiilor, de exemplu, şi cu pamperşii ne reîntâlnim şi la senectute. * La bătrâneţe, stingem lumina din motive economice, nu sentimentale. *
Orice amintire are iz de clopot. * Timpul poate fi mlaştină. Dar şi curcubeu. * La bătrâneţe, ne dor toate îmbrăţişările amânate sau anulate. * Feriţi-vă de privirile copiilor! De acolo nu se mai poate şterge nimic. . * Când simţi că nu mai poţi, refugiază-te în copilărie. * Din copilărie rămân icoane, nu amintiri. * Mi se întâmplă uneori să – mi aşez gândurile sub formă de şotron. * Orice inimă are un marsupiu pentru copilul de altădată.. * Cu trecerea timpului, frustrările artiştilor devin orgolii. *
SECOLUL NOSTRU Ţările sărace au un număr exagerat de ziare. Dar le lipseşte hârtia igienică. * Hitler a vrut să-i bage pe gât omenirii un mileniu de pace. Şi ce frumuseţe de laringită a ieşit. * Prea multe invenţii tehnice au ajuns în stăpânirea unor urangutani bipezi. * Politica trebuie să fie penetrată de cât mai multe femei. Care să le arate bărbaţilor pista. * Uneori simt că noţiunea de infinit este o jignire la adresa puterii mele de înţelegere. * După câteva secole,încrâncenatele evenimente istorice capătă iz de telenovele. *
Ne apropiem de etapa în care vom fi doctori în ştiinţă şi analfabeţi în cultură. * Galaxia Gutemberg aşteaptă rădăptoare să obosească epoca imaginii. * S-ar putea ca marele duşman al condiţiei umane să fie goana după confort, nu poluarea. Şi nici terorismul. * Nu murmuraţi pământeni! Avertismentul transmis cândva atenienilor a devenit acum planetar. * Mileniul al treilea ne-a găsit cu frustrările în floare. * Dacă nu ne refacem echilibrul psihic, Pământul va deveni un ospiciu de şapre stele. * Omul precar îşi leagă speranţa mântuirii de tehnologie. * Am intrat în mileniul al treilea cu faţa crispată de inteligenţă. * Să fie marca dolarului($) zvastica actuală a lumii? * Specialiştii spun că un sfert dintre pământeni sunt marcaţi psihic. Ne vom înţelege probabil, ca lumea, când toţi vom fi duşi cu pluta. * Trăim indescifrabile amurguri. * Stresul creşte proporţional cu împuţinarea iluziilor. *
Omenirea a intrat în mileniul al treilea cu sufletul împuţinat. * Nu slobozi din ochi timpul. Încearcă să alergi cu viteza lui. * Ziua de azi e împinsă de regretele trecutului ca să se agaţe de speranţele viitorului. * Peste tot ni se dau numere de ordine. În curând vom avea, probabil, şi etichete. * Fundătura condiţiei umane se adânceşte. Singura salvare ar putea veni, poate de la OZN. * Ca să fiţi ceva mai liniştiţi, daţi votul celor care nu-şi doresc puterea. * De mii de ani, lumea primeşte avertismentul că este contemporană cu preapocalipsa. * Înainte de a ne da limba, săngele şi numele lor, romanii ne-au urcat în lanţuri pe Columnă. * Atacul în haită- instinct ancestral recuperat în timp şi de politicieni. * Dictatura banului tinde să ne retrogradeze ratingul de regn. * Indiferent de ideologie, politicienii rămân aceiaşi atleţi ai compromisului. * Primul cosmos al omului primitiv a fost peştera. Bordeiul a însemnat deja saltul spre confortul sporit. * Trece viaţa. Ca şi circul.
* Pe mărunta noastră planetă au rămas urmele lui Iisus şi Shakespeare. Dar şi cele ale lui Hitler, Stalin, etc. * Uneori simt că noţiunea de infinit este o jignire la adres puterii mele de înţelegere. * Computerele ne lustruiesc memoria. Nu sensibilitatea. * Timpul liber, amplificat de dezvoltarea tehnicii, ni-l fură hedonismul, nu cultura. * Din confruntarea cu tehnica, spiritul iese tot mai împuţinat. * Suntem stresaţi pentru că toţi vor să facă ordine în viaţa celorlalţi. * Epoca noastră tinde să devină un soi de bazin cu peşti piranha. * Indolenţa nu ne este codificată în genă. Ne-o procurăm singuri. * Meseria de psihiatru va fi scutită, se pare, în viitor de spectrul şomajului. * Mă tem că, înaintea economiei, vom globaliza kitsch-ul. * După ce omul a renunţat la bicicletă, singurul vehicul cu tracţiune inteligentă, au apărut îngrozitoarele accidente de circulaţie şi poluarea. * Această lume plurischizofrenică nu se împiedică de mofturile artei. *
Lumea contemporană este ameninţată de inaniţie estetică. * Ne-am robotizat complet. În jurul nostru nu se mai schimbă decât clima. * Stresul a crescut odată cu înmulţirea subordonărilor. * Ştiinţa şi cultura viitorului nu vor mai rezista decât sub imperiul esenţialului. * Neobarbarii pariază pe deşert. * Se pare că nu economia va omogeniza planeta, ci ignoranţa. * Mă tem că nu pe soclul viitorului se va căţăra greaţa. * Nici Sfinxul nu poate să ghicească dacă va învinge Internetul sau jihadul. * Suntem foarte agitaţi. Nu am avut închidere de lună, ci de mileniu. * Stresul – adică senzaţia că locuim unul în marsupiul celuilalt. * Lumea actuală pare un film făcut de Mefisto pe un scenariu de Kafka. * Deocamdată, tehnica are morminte, nu şi temple. * Omul contemporan insultă tehnica, nu pe cel care o foloseşte anapoda.
* Dolarul – această stea polară a pragmatismului. * Poate în cuştile de la zoo am fi fost mai liniştiţi. * Aroganţa civilizaţiei faţă de cultură pare iremediabilă. * Capitalismul aduce prosperitate şi alienare. * Lumea a devenit un uriaş Salon nr. 6. * Globalizarea este a oţelului, nu a dansului popular. * Contemporaneitatea îşi menajează tubul digestiv, nu şi sufletul. * Se pare că, în curând, ne vom întâlni mai des la psihiatru decât în biblioteci ori la concerte. * Omul contemporan tinde să devina o anexa a butoanelor. * Globalizarea sentimentelor poate fi începutul drumului spre marele rut. * Parcă prea repede am ajuns din peşteră în cosmos. * Mă tem că secolul nostru ne va urca speranţele pe cruce. *
Ultima licitaţie s-a încheiat. Condiţia umană a pierdut livada cu vişini. * Trăim în senzaţional, aşa cum anticii se scăldau în mituri. * Tragedia va începe când tinerii nu vor mai dori să schimbe lumea. * Vom deveni, probabil, doctori în … disperare. * Unii am venit în secolul nostru cu grotă cu tot. * Internetul este generator de geniu şi ucigaş de sublim. * Arta tulbură, ştiinţa îngrozeşte. * Dacă bucătăriile noastre vor fi lipsite de energie, vom deveni ori vegetarieni, ori canibali. * Singurul progres al unor oameni de-a lungul mileniilor este acela că s-au mutat din copac în apartament. * Mă tem de globalizarea de tip dinozaur : prea mult corp şi prea puţin creier. * Când navighează pe Internet, toţi sedentarii se consideră matrozi. * Sloganul mileniului al treilea ar putea fi : „La balamuc, birjar!” * Trăim într-o lume atenuată spiritual.
* Acceptarea diferenţierii ne-ar putea salva de robotizare. *
RAZBOI Agresivitatea forţei nu mai aree nevoie de motive. * Deruta conştiinţelor exactă armele. * Războaiele au impulsionat ştiinţa. Dar au şi trivializat-o. * Şi morţii cotropitorilor se numesc eroi? * Nici o armă de luptă nu a fost făcută special pentru muzeu. * Războaiele sunt nişte purgaţii ale indigestiilor politice. * Războaiele continuă să fie generate de orgolii paranoice ori de imbecilităţi strălucitoare.
* Fără aportul rafinat al inteligenţei, războiul nu ar fi putut să provoace decât cucuie. * Terorismul este arma urangutanilor frustraţi. * Cu un cal de lemn şiret, ca cel al lui Ulise, se pot câştiga şi războaie atomice. *. Epoca noastră îşi aprinde rugurile cu brichete nucleare. * Alchimiştii moderni vor să obţină aur mestecând plumbul cu sânge. * În definitiv orice război poate fi înlocuit cu un duel.. * Acum, comandantul nu mai merge la război în frunte. Ca să nu-l împuşte ai lui. * Secolul al douăzecilea a murdărit până şi războiul. * Violenţa este masă succesorală a istoriei. * Un glonte costă cam cât o carte. Şi are acelaşi destinatar : capul. * Cel mai teribil cadou pe care gorila îl aşteaptă de la om este energia nucleară. * Prea multe gloanţe a oferit istoria celor câteva întrebări capitale ale omului. * Produsul finit al multor victorii militare este cenuşa.
* Din lagărele naziste nu se putea ieşi decât pe coş. * Violenţa acoperă deficitul de inteligenţă. * Întotdeauna armele au avut vad mai bun decât arta. * Inchiziţia ne dorea prăjiţi. Epoca noastră ne vrea mai mult în sânge. * Tot la cer se ridică, oare, şi cei care au coborât iadul pe pământ? * Cele mai multe războaie au ţâşnit din orgolii, nu din necesităţi. * Important e să câştigi pacea, nu războiul. * Un război nuclear nu s-ar putea încheia decât cu cea mai cenuşie remiză. *
ARTĂ
Unele cărţi de memorii sunt hârdaie de abjecţii răsturante în capul adversarilor. * Niciodată şi niciunde, drepturile de autor nu au putut atâmpăra setea creatorilor de artă. * Prea mulţi artişti şi-au mutat altarul în cârciumi. * Între epocă, autor şi operă există întotdeauna tandre ori capricioase complicităţi. * Arta va trăi totuşi prin frăgezimea ei de auroră. * Importante premii artistice se mai dau uneori şi după principii sindicaliste. * Pe unii scriitori, chiar laureaţi ai Premiului Nobel, poţi să-i citeşti cu ventilatorul deschis, la viteza de o sută de pagini pe minut.
* Nu-i pace sub măslinii artei! Şi poate nici nu-i de dorit. * Există poeţi pe care îi iubesc toate femeile lumii. În afară de muze. * Probabil că arta ne-a dat jos din copaci, iar absenţa ei ne va readuce la înălţimile pierdute. * Muzica lui Bach- fâlfâiri de aripi îngereşti. * Pentru că au dispărut librăriile, scriitorii actuali devin clasici ducându-şi cărţile direct la anticariat. * Unele generaţii de poeţi par ieşite din coşul de hărtii al înaintaşilor. *
Respectarea măsurii te ajută să devii mediocru. Pentru geniu e nevoie de puţină sminteală. * În gena creaţiei, Dumnezeu pune harul, iar necuratul, neastâmpărul. * Toţi artiştii se consideră vulturi. De aceea nu pot trăi în stoluri ca vrăbiile. * Unii critici de artă scriu despre confraţii lor cu voluptatea celor care zgârie, cu un cui, limuzinele de lux din parcare. * Orice ramură a artei are câte o stâncă Tarpeiană de pe care timpul deversează nonvalorile. * Într-o lume constipată, cea mai preţuită este literatura de closet.
* Defrişăm păduri pentru nişte cărţi care rămân necitite. * Unii scriitori sunt de dicţionar. Alţii, de supermarket. * Cutare poet a tipărit 30 de volume. Dar nu i-a rămas niciunul în viaţă. * Uneori, critica literară de întâmpinare pare a fi şi de îmbălsămare. * George Călinescu şi Tudor Vianu i-au sărutat mâna lui Mihail Sadoveanu. Acum foarte mulţi i-au pupat în fund degeaba pe Alex Ştefănescu şi pe Nicolae Manolescu. * Când te transformi într-o statuie antumă, câinii comunitari tot confundă copia cu originalul. * Artiştii au abisuri cosmice sub aripi. * Cauţi în arta recentă frăgezimea purpurei de miel şi dai de agerimea muşchiului de câine. * Autorul scrie o carte, criticul comentează alta, iar cititorul dialoghează cu ce vrea muşchii lui. * Unele cărţi par o hrană vomitată deja de alţii. * Fereşte-ne, Doamne, de excesul de sare, zahăr, grăsimi. Şi de cel de incultură. * Toţi artiştii sunt imorali: preacurvesc cu iluzia eternităţii. *
Libertatea nu poate să facă bici de mătase chiar din orice cititor. * Orcât ne-am scufunda noi, românii, în cultură, tot ni se zăreşte scăfârlia lui Mitică. * Lectura nu are, ce-i drept ştiinţa seducerii precum vinul de Cotnari îngurgitat după cârnaţii de Pleşcoi. * Şi o carte bună te poate lua cu fierbinţeli pe şira spinării. * Doar două cărţi îl cinstesc pe bietul scriitor: biblioteca şi cârciuma. * Unele romane actuale de iubire pot fi citite mai ales în avion, pentru că acolo se dau gratuit pungi de colectat vomă. * La vreme de secetă, artistul întreţine speranţa ploii. * Artiştii, nişte bieţi minoritari, învinşi la vot de toate timpurile. * Marii artişti beau licoarea brahică din craniul lui Cronos.
Scriu unii versuri şi chiar cred că e poezie. * Convinşi că acasă se doarme mai bine, doar 0,12% dintre români se duc la spectacole de operă. * Frământările apocaliptice ale omului contemporan s-ar putea să conducă, în final, spre un nou echilibru interior. *
Casele de creaţie- aceste maternităţi de capodopere. * Goana după consacrare în artă e ca şi cum ai căuta o scândură în mare în plină furtună. * Drama omului contemporan nu o constituie neapărat incultura, ci faptul că acest fenomen nu îl deranjează. * Când mă tulbură Bach, simt că mă mângâie Dumnezeu pe creştet. * Proza porno a tinerilor de astăzi se pare că a luat-o într-o erecţie greşită. * Pline de obscenităţi, unele volume de poezie actuală sunt din ce în ce mai greu de citit cu lumina aprinsă. * Şi înainte de a te aşeza la masa de scris este nevoie de un preludiu. * Nesinceritatea în artă e ca bălegarul vacii căzut în doniţa cu lapte. * Nu cred în viabilitatea creaţiei de mare tonaj a unor prozatori. * Artistul adevărat nu poate emigra decât împreună cu ţara. * Scriitorul provincial mai bagă şi el câteodată capul în pozele de grup ale consacraţilor veniţi din Capitală să se fotografieze cu aborigenii. * Mulţi dintre scriitori provin din corigenţii de altădată la matematică. *
În SUA coabitează încă o strălucitoare subcultură cu o supereconomie. * Ori o parte din arta actuală s-a născut moartă, ori noi nu avem dioptrii potrivite. * În timpul procesului de gestaţie a operei, artistul simte zvârcoliri de pisică sălbatică în măruntaie. * Pe conducătorii de popoare îi fascinează spaţiul. Pe artişti, timpul. * În poezie, cei care nu zvâcnesc la timp vor ascuţi toată viaţa creioanele maeştrilor. * Artistul care nu-şi trâmbiţează geniul cu aplomb este un ratat. * Prima grijă a artei de avangardă e să le arate consumatorilor limba. * Există şi critici de artă care nu pot admira decât labele lebedei. * Poezia- această crevasă în adâncul sinelui. * Toţi debutanţii se consideră scriitori de formula unu. * Scrisul rămâne o problemă manuală. Ca şi luatul cu mâinile de cap. * În poezie, cuvântul este lutul care îşi aşteaptă olarul priceput. * Avem destule valori de care ne batem joc. De ce să mai creştem altele?
* Când citeşti unele volume de poezie recentă, îţi vine să-ţi iei lumea în cap. Chiar dacă te strâng pantofii. * Apropo de cultură! Dă-i amărâtului pâine rumenită şi nu va mai trage la lături. * Visătorii continuă să editeze munţi de cărţi într-o mare de necititori. * Fiindcă nu am putut aduna averi, m-am apucat de scris. Aşa dintr-o imbecilă răzbunare. * În artă e ca la box. Rareori poţi să dai mai mult decât ai primit. * În artă e ca în politică. Mânjii care tropăie prin grajduri vor să ajungă cât mai repede pe hipodrom. * Arta este cântecul de nai la căpătâiul unei existenţe fracturate. * De pe la al zecelea volum de poezii, începe să apară suspiciunea de obezitate lirică. * Obligaţia noastră este să ne familiarizăm cu neologismele artei. * Principala preocupare a scriitorului consacrat e să uite că a fost debutant. * Veleitarii şi-ar putea recupera banii numai dacă îşi vând cărţile la uşile latrinelor publice. * Dacă nu ar exista scriitorii, unele colectivităţi nu ar avea pe cine să desconsidere. *
Când e vorba de modernizare, în artă e ca la bordel. Trebuie schimbate fetele, nu dormezele. * Poeţii uită că pe lumea cealaltă trebuie să-şi recite, la un pahar de smoală, toate versurile proaste. * Hrana te ajută să trăieşti. Arta îţi spune şi de ce să o faci. * Orice creator de artă lucrează la propria-i statuie. Multe dintre ele rămân neterminate, ori nefinisate. * Marea artă este şi rugă. * Mă tem că din globalizarea culturii nu vor putea ieşi decât sufletele cacofonice. * Poezie scumpă, tu, văduvioara mea! * Receptarea artei funcţionează, de când lumea, în sistem zigurat. Consumatorul urcând până unde îl ţine cureaua. * Capodoperele se hârjonesc în voie prin arterele timpului. * Toţi creatorii de artă se cred răstigniţi pe catapeteasma veşniciei. * Artiştii de astăzi par tot mai violaţi de soartă. * Testamentar, artiştii lasă câte o ultimă zicere, care speră să devină celebră. Şi foarte multe datorii financiare. *
În artă, alcoolul pretinde să i se recunoască statutul de coautor. * Boema artistică presupune libertăţi imperiale, nu ţinută de boschetar.
Nu poţi să scrii ca James Joyce şi să-ţi vinzi cărţile ca Dan Brown ori Coelho. * A lăuda o carte proastă e ca şi cum ai picta o prostituată în pronaosul bisericii. * Unele cărţi sunt rău scrise, altele, prost citite. * Pe unii scriitori avangardişti îi înţelege, probabil, numai Dumnezeu. Şi asta numai după lecturi repetate. * Există şi poezii de zădărât câinii. * În preajma acordării premiilor anuale, artiştii sunt ca puii de găină care trag de caeeaşi râmă. * Votca poeţilor contemporani are din ce în ce mai multe grade pe scara Richter. * Mulţi poeţi contemporani beau ca Edgar Poë, Esenin şi Nichita, convinşi fiind că aceasta este autostrada spre nemurire. * În unele poze cu scriitori doar fotograful e celebru. * În lumea de astăzi, scriitorul poate deveni VIP doar prin viol ori tâlhărie. * Pe măsură ce îl cunoşti mai bine pe artist, îl înţelegi mai greu.
* Singurătatea poate fi un abis spre semeni. Dar şi o punte spre artă. * De multe ori, în artă, premiile sunt proptelile talentelor impotente. * Lectura trebuie să aprindă treptat o flacără în noi. Ori, măcar un opăiţ. * Uneori, poezia actuală seamănă cu o prăjitură. Mai bine o înghiţi, decât să o comentezi. * S-ar putea ca arta să rămână un haos fără drumuri. * Este literatura o minciună. Dar cu ştaif. * Numai românii au ştiut să transforme o tragedie existenţială într-o nuntă cosmică. * Poeţii nu beau lapte. Dar pot bea vaca. * Deseori, dintre iluştrii încornoraţi ai soartei şi ai iubirii se aleg marii poeţi ai lumii. * Nu toţi artiştii ştiu să se bucure de mirificele izvoare din ei. * Creaţia artistică înseamnă echilibru pe sârma încinsă care leagă frumosul de absolut. * Trăim în epoca hârtiei tipărite şi necitite. *
Artiştii sunt înalţi paznici ai focului sacru. * În poezie, cuvântul nu poate fi decât iceberg. * Săpunul trebuie dublat de lectură. Nu putem lăsa nici sufletul murdar. * Creatorii de frumos împânzesc mlaştinile cu lotuşi. * Poezia se scrie la vârsta arderii, nu la cea a junghiurilor. * Spiritul trebuie lăsat să colcăie la focul încins al dilemelor. * Există scriitori mari, alţii de raftul doi şi restul, care cad de pe orice policioară. * Toate capodoperele sunt interactive. * Arta agită conexiunile din noi. * Arta poate fi un energizant pentru fantezie şi un afrodiziac pentru speranţă. * Artei nu – i revin decât nemărginirile din noi. * Creaţia – o sublimă înlănţuire de mistere. * Surtucarii scrisului frăgezesc solul marilor scriitori.
* Hamlet nu are în mână o carte, ci biblioteca lumii. * Fiecare epocă rescrie marile teme ale artei. * Marii scriitori confiscă sevele limbii. * Arta poate însemna urme pe nisipul îndoielilor. * Arta deschide ferestre, nu dărâmă pereţi. * Un tablou în casă e o fereastră spre tine însuţi. * Ca să înţelegem arta nouă trebuie să ne accelerăm creierul şi sensibilitatea. * Cafeneaua literară poate fi seră, dar şi coridă a talentelor
Artistului trebuie să – i patineze ochii de nelinişti, nu de foame. * Marii poeţi adună tăcerea explozivă din cuvinte. * Arta nu ne salvează de moarte. Dar ne poate ameliora poziţia în faţa ei. * Poezia contemporană a evoluat. Nu mai este inevitabilă. *
Scrisul relaxează aproape cât o înjurătură. * În artă, ori valsezi, ori falsezi. * În artă, nimeni nu poate lua locul nimănui. * Cultura îmbracă marile spaime ale omului în consolări. * Nu se mai scrie literatură încheiată la toţi nasturii. * S – au sofisticat poeţii. Nu mai sunt banali cioplitori de metafore. * Capodoperele au ieşire spre sublim. * Fără cultură, talentul e ca sămânţa căzută pe asfalt. * Arta are deschideri spre toate azimuturile. * Muzica – o profesie care tinde spre religie. * Arta se străduieşte să ne cureţe sentimentele de steril. * Prin cărţile altora descoperim în noi teritorii nebănuite. * Cultura spintecă bezna cu fulgerări de laser
* Arta ne poate condimenta identitatea. * Unele capodopere au alonjă de evanghelie. * În artă, orice spontaneitate miroase a transpiraţie. * Artistul caută nectarul din semeni. * Fără răzvrătirile avangardiste, nu se poate ajunge la liniştea clasică. * Arta ne aspiră din banal şi ne propulsează spre inefabil. * Trupul a optat pentru civilizaţie, sufletul înclină spre cultură. * Toţi cei care i – au pus mustăţi artei s – au trezit grohăind. * Capodopera nu moare decât odată cu întrebările din ea. * Criticii de artă pot bulversa ierarhiile, nu operele. * Harul transformă cuvântul în poezie, aşa cum politica face steag dintr-o cârpă. * Poeţii – aceşti pelerini ai Absolutului. *
Marea artă urcă în straturile atemporale. * Arta poate fi măduva fierbinte a clipei. * Arta încearcă să administreze insomniile planetei. * Marii artişti nu încap în cuşca unei generaţii. * Arta – această formă de protecţie spirituală a nefericirii umane. * Spre unele limanuri sufleteşti numai muzica ştie drumul. * Puternice sunt doar culturile intens polemice. * Trec unii prin cultură ca sfoara prin mămăligă. * Muzica de orgă are irizări de infinit. * Muzica poate face dintr-un suflet răvăşit o catedrală. * Contează ce cânţi, dar şi la ce balcon. * Muzica – încă o liturghie a speranţei. * Unii trec prin cultură fără urmări grave.
* Îmi cad uneori în mână cărţi atât de slabe, încât îi invidiez pe analfabeţi. * Sunt cărţi pe care le citeşti parcă ai mânca peşte : mai mult scuipi. * În curând oamenii nu vor mai citi decât facturi. * Nu minţiţi tineretul ! Avertizaţi – l că cea mai nerentabilă prestaţie a speciei umane este cultura. * O carte poate instiga la colaborare generaţii întregi. * În artă, drumul gloriei este presărat şi cu numeroase cârciumi. * Arta se naşte din concubinajul speranţei cu disperarea. * Cel mai păgubos divorţ care se conturează este cel dintre emoţie şi artă. * În artă, ghilotina este sinonimă cu uitarea. * Aforismul trebuie să fie scurt şi dificil. * Condeiul – acest paratrăsnet prin care se scurg neliniştile pe hârtie. * Arta şi iubirea sunt sevele fundamentale ale condiţiei umane. *
Artiştii contemporani sunt din ce în ce mai sadici cu fanii lor. * Unii artişti se străduiesc să mai pieptene haosul, alţii doar îl ciufulesc. * Arta rămâne generoasa zonă a tuturor morilor de vânt. * Omul contemporan se îndepărtează de artă. Dar nici amurgul soarelui nu mai are spectatori. * Spiritual, popoarele trăiesc din respiraţia elitelor. * Aceleaşi cuvinte a folosit şi Cehov. Dar noi nu găsim tensiunea necesară dintre ele. * În cazul creatorilor de artă, e greu să fii şi mare şi viu. * Numai cultura ştie pe unde să scoată întunericul din noi *. O creaţie devine capodoperă după ridiculizarea insultelor la adresa ei. * Criticul iscusit ştie să picure în laude şi puţină cucută. * Talentele artistice se rumenesc prin cafenele. * Marii creatori duc nedumeririle epocii spre mister. * Marii artişti transformă angoasele din om în artă.
* Inefabilul – această sublimă ambrozie a artei. * Arta încearcă să menţină în plisc ramura de măslin. * Artistul - acest caimac al ţărânii. * O inimă de poet pe un afet de pescăruş. * Poetul – lacrima de cristal a omenirii. * Arta a fost întotdeauna „ la per tu ” cu marile idealuri ale omenirii. * Arta modernă – o baie de aluzii. * I – a fost dat marii poezii să nu încapă în cuvinte. * Vinul bun se zbate în artist ca o viperă opărită de soare. * Dumnezeu a făcut în şase zile o lume pe care, de mii de ani, o deformează sublim artiştii. * Arta şi metafizica sunt cei doi lobi ai respiraţiei celeste. * Asistăm indiferenţi la despărţirea artei de emoţie şi a civilizaţiei de cultură. *
Creatorii de artă au în sânge fâlfâiri de vulturi. * Când ucenicii încep să – ţi zică „ maestre ”, înseamnă că ramolismentul a devenit vizibil. * Românul actual este tot poet. Dar nu şi cititor de poezie. * Cauţi bronzul în operă, nu în biografia autorului. * Discipolul rebel îşi revitalizează maestrul. * Marea poezie miroase a măr domnesc. * Cu parfumul Paranoya se pot obţine oricând clasici în viaţă. * Scriitorii sunt solidari doar în eternitate. * S – a umplut lumea artistică de suplinitori. * Nu sunt atât de confuz încât să pot pricepe toată poezia actuală. * Arta este cea mai subtilă pedagogie. * În artă este nevoie de arhitecţi, nu de zidari. * Aforismul ar trebui să fie statuia unui gând.
* Poetul care uită de cititori e ca aviatorul care sfidează munţii. * Gioconda – o nouă dovadă că omul este un altar de surâsuri. * Omul este singura vieţuitoare care se îndeletnicea cândva cu cititul cărţilor. * Capitalismul este eficient în economie şi indiferent în cultură. * Specia celor care caută fericirea prin cărţi a scăzut dramatic. Dar nu a dispărut. * Esenţial nu e câte valori a dat un popor. Ci dacă le – a aplaudat sau le – a insultat. * Ratează unii alfabetul, nu şi contul în bancă. * Intelectualul român salivează prin librării precum flămândul pe scările cârciumii. * Trăim în plină teroare a vizualului. * Pe seama culturii se ameliorează silueta multor bugete din lume. * Marile puteri economice sunt gata să cadă de pe harta culturală a lumii. * În fiecare cultură se scufundă, iremediabil, din când în când, câte un transatlantic de cărţi. *
Anticariatul – acest azil al cărţilor. * Incultura a început să fie purtată cu oarecare mândrie. * Unele lansări de volume sunt adevărate parastase antume. * În societăţile ingrate şi inculte, pălăriile artiştilor pot fi folosite şi pentru cerşit. * Dostoievski – acest ocnaş al abisurilor umane. * Capodoperele nu pot fi receptate decât la temperatura arcului voltaic. * Arta devine autentică după ce se scutură de toţi pomii lăudaţi. * Orice suflet de artist subînchiriază o inimă de adolescent. * Critica se cuvine să fie busolă, nu bici. * Numai interdicţia ar mai reuşi poate să reabiliteze gustul pentru lectură al oamenilor. * Fiecare artist poartă în el un Don Quijote crucificat. * În artă, înving cei care fac din perseverenţă o obsesie. * Creaţia – o voluntară logodnă cu zbuciumul.
* Sărăcia a manifestat întotdeauna o infinită tandreţe faţă de creatorii de artă. * Artiştii i – au brodat omenirii zările. * Orice capodoperă emană ceva din aerul fabulos al marilor începuturi. * Citind cronicile literare, constat cu satisfacţie că, prin puzderia de genii, se mai strecoară şi câte un scriitor normal. * Arta este un răsad de miracole. * Nici brânza nu are voie să fie mediocră. D – apoi arta. * În artă, caracterul se dobândeşte greu, nu talentul. * Îndemnul ţăranului : „ Să nu tragi la lucru prost ” echivalează cât un tratat de estetică. * A sprijini nonvalorile în artă e similar cu furajarea şobolanilor în agricultură. * Scriitorii mediocri nu pot supravieţui decât în parodiile altora. * Arta autentică are alonjă de vultur. * Din păcate, o parte a artei contemporane nu prea duhneşte a sublim. *
Oricărui cronicar de artă îi pot înmuguri gânduri de ayatolah. * Cu ceai de sunătoare nu poţi recepta o poezie scrisă la temperatura coniacului. * A rupe condeiul unui scriitor e ca şi cum ai ucide o căprioară când bea apă. * Dispreţul artei este combustibilul frigului. * În artă contează drapelul, nu solda. * Poezia – o împărtăşanie a orelor de taină. * Arta încearcă o îmblânzire a abisurilor din noi. * Reduta din faţa oricărui creator este durata. * Un aforism poate fi un grăunte de uraniu spiritual. * Inefabilul stabileşte caratele artei autentice. * Arta contemporană încearcă uneori să asorteze mămăliga cu şampania. * În artă şi prieteniile sunt tensionate concurenţial. * Când citesc o capodoperă simt cum curge textul direct în biografia mea.
* Cei care au revoluţionat arta nu s – au sfiit să facă naveta între ridicol şi sublim. * Ticăloşia are vigoare în viaţă şi expresivitate în artă. * Poeţii contemporani îşi afişează creaţiile prin metrouri. Deşi cele mai duioase clipe şi le petrece omul la W.C. * Într-o pădure sunt câteva privighetori şi foarte mulţi guguştiuci. Nici în artă nu este altfel. * Sărăcia a manifestat întotdeauna multă tandreţe faţă de talente. * Unde sunt cărţile care să – i determine pe oameni să – şi vândă televizoarele ? * Poeţii contemporani se înjură fără să se mai citească unii pe alţii. * În artă, dacă nu mănânci jar la timp, rămâi definitiv răpciugă. * Drumul cuvântului spre poezie este similar cu cel al lutului spre porţelan. * În artă încape şi cârciuma şi altarul. * Poezia poate face dintr-un instinct o aripă de curcubeu. * Orice debutant are în barbă firimituri din operele înaintaşilor. *
Cartea care nu – şi propune să schimbe lumea este un rebut, o blasfemie. * Relaţia scriitor – critic seamănă uneori cu cea dintre copac şi câine. * Cartea debutantului merge spre librării precum fecioara la primul ei bal. * În orice creaţie valoroasă există speranţa unui drum. * Important e să scrii până când dai de sens. * Talentele mediocre mizează pe excentricităţi. * Nici un creator modern nu mai poate să –şi sacrifice, asemenea Meşterului Manole, soţia. Deşi mulţi ar fi dispuşi să o facă. * În artă procentul de perisabilităţi este uneori mai mare decât în alimentaţia publică.. * Poeţii – aceşti pelerini ai absolutului. * Arta autentică este o instigare la meditaţie. * Muzica – acest suflu bioenergetic al vieţii. * Utopicii au crezut că pot logodi cultura cu masele. * Nici lectura şi nici călătoriile nu reuşesc să frăgezească şunca de pe creierul ignorantului arogant.
* Arta trebuie să fie un ghimpe în coasta neantului. * În artă, ori sugerezi, ori enervezi. * Dintre toţi mincinoşii mapamondului, numai o parte dintre ei fac literatură. * Există o diviziune a muncii şi în artă. Unii şoptesc în poezie, alţii urlă prin redacţii. * În artă şi în credinţă suveran e harul. * Arta ar mai putea întârzia puţin reîntoarcerea noastră în copaci. * Luciditatea în artă netezeşte drumul spre identitate. * Numai cultura ne – ar mai putea topi solzii de pe creier. * Marea revanşă la deşertăciunea vieţii este creaţia. * Uneori în artă e ca în totalitarism. Ierarhiile antume nu mai pot fi modificate decât de Dumnezeu. * Va mai conduce arta balul ? * Mercantilismul transformă şi arta în cârnaţi. *
Optimismul însiropează arta. Capodoperele ţâşnesc din disperare. * Marea artă este spovedanie. * Când se apropie de pisc, arta devine rugăciune. * Nici arta nu a încheiat pacea cu morile de vânt. * În artă e mai greu decât la spital. Suferi şi pentru alţii. * Marea creaţie ţine de revelaţii divine ori de alte conjuncturi cosmice. * Singură creaţia ar mai putea înţepeni clepsidrele. * Artistul – această ţărână celestă. * Arta tulbură, nu demonstrează. * Arunci o piatră într-un câine şi loveşti un poet. * Arta autentică înseamnă un tulburător concubinaj cu absolutul. * I – am savurat cartea ca pe o ciorbă de potroace. * Căutaţi bronzul în opera, nu în biografia autorului.
METEHNE Faţă de cea a caracterelor, criza economică este benignă. * Oamenii sunt vulturi fără pene. Pentru că se jumulesc unii pe alţii. * O generaţie înseamnă forţa liderilor, nu bancul de peşti al mediocrilor. * Niciodată generaţia tânără nu face genoflexiuni în templul valorilor. * Televiziunea este o invenţie epocală, pentru că a reuşit să răvăşească şi codul uman. * Prostul ratează toate ocaziile în care ar fi putut să tacă. * Viaţa este o tulburătoare minune. De care ne plictisim aproape zilnic. * Menirea civilizaţiei nu trebuie să constea în defrişarea miracolelor. * Politicienii stăpânesc arta de a îneca esenţialul în prea multe vorbe. *
Prima grijă a parveniţilor e să-şi confecţioneze o mină cât mai elitistă. * Când e gestionată corect şi lenea îşi dezvăluie deliciile ei. * Televiziunea- acest logareic membru al familiei actuale. * Când e vorba de ingratitudine, discipolii pot semăna leit cu odraslele proprii ale maeştrilor. * În unele căsnicii, cearta ţine doar 121 luni pe an. În restul timpului este o armonie perfectă. * Televiziunile comerciale ştiu că publicul trebuie puerilizat mai întâi. Şi apoi faci ce vrei cu el. * Nu se poate vorbi despre popoare inferioare, ori superioare. Există doar colectivităţi bine, ori prost administrate pe termen lung. * Dacă aş avea un megafon cu acoperire planetară. Aş ţipa în el zi şi noapte: lăsaţi-vă de fumat şi de răutate! * Bolile trupului le tratăm cu medicamente scumpe şi sofisticate, iar pe cele ale spiritului le oblojim doar cu vorbe. * Nu le poţi vorbi oamenilor despre fericire, fără riscul de a fi taxat drept idiot. * Nu lăsăm să răzbată adevărul din noi. Ştim câtă mizerie poate să răscolească. * Până când ajunge la noi, muzica sferelor se transformă în zgomote şi urlete. *
Cercul este zona de elită a bâlciului. * Schimbările nu pot veni de la sine. De aceea ne împingem unii pe alţii toată viaţa. * Se pare că nu putem ieşi din noroi, decât înfundându-i pe alţii. * Cruzimea animalelor este alimentată de instincte. La om, intervine şi aportul inteligenţei. * Trăim în nămol. Şi tot nu ne vindecăm de reumatism. * Întotdeauna ne-a fost mai uşor să huiduim decât să aplaudăm calităţile altora. * Din banale unelte, cuvintele tind să se transforme în stăpânii noştri. * Orizontala este a râvnei, verticala, a vulturului. * În avion şi în sala de reanimare ne umanizează frica. * Caracterul uman este extrem de perisabil. Deconspirat de câteva detalii, începe imediat să pută. * Bine ar fi să mai băgăm sub duş şi sentimentele. * Din când în când iese la iveală lupul din noi. Care, evident, începe su urle. * Hoţii banali îţi golesc averile. Ceilalţi, speranţele.
* Politicenii ne bagă degetele în ochi, numai dacă ale noastre sunt în nas. * Beţivul cade singur. Prostul trebuie ajutat! * Atenţie! Politica produce constipaţie! Uitaţi-vă bine la figurile unora dintre aleşii noştri. * Trăim vremuri când pictura urâţeşte pereţii. * Dispreţuim bucuriile simple, pentru că ni se par prea ieftine. * Ziaristul se repede la ştirile de senzaţiue, precum porcul spre rahatul cald din cărare. * Tot mai mulţi dintre conducătorii de popoare par recrutaţi din azilurile de glumeţi. * Mulţi dintre adulţi sunt văduvi. Nu prin decesul partenerilor, ci al iubirii. * De la o lumea fără repetenţi s-ar putea să ajungem la una fără premianţi. * Prea puţini artişti detectează clipa când încep să devină spălători de cadavre. * Există şi filantropi care te îngraşă să te taie. * Nu mai există riscul ca omul modern să fie deteriorat de bibliotecă. *
Când nu te interesează în ce port vrei să acostezi, orice vânt ţi se pare prielnic. * Maculatura a devenit atât de penetrantă, încât se infiltrează uneori şi prin lucrările laureaţilor Nobel. * În tinereţe, toţi avem impresia că suntem geniali. Imbecilii îşi păstrează această convingere toată viaţa. * Mulţi oameni îşi orânduiesc viaţa după o singură carte: cea de bucate. * Omului actual i s-a deformat mai ales edificiul afectiv. * Cuvântul încornorat are numai formă de masculin. Or fi având femeile lipsă de calciu? * Şi totuşi prea multe aspiraţii devin, după un timp, nostalgii. * Gorila nu acceptă să se epileze. De frică să nu devină om. * Întotdeauna, tinerii s-au străduit să doboare statuile ca să se caţere pe soclurile lor. * Imorale sunt doamnele simandicoase cu amoruri secrete, nu curvele cu tariful la vedere. * Parfumul de Capşa de altădată s-a metamorfozat într-o pestilenţială bârfă de bodegă. * De când lumea, răţoii bătrâni şi bogaţi aleargă după lebede tinere. * Nu fi bătrân cu tinerii!
* Oricât te-ai feri, mai calci câteodată şi în rahat! Că aşa-i viaţa. *
Prostul pare o fiinţă normală. Doar că îi bălteşte creierul. * Uneori se încaieră nu generaţiile, ci imbecilii lor. * Când vrea să se spele pe obraz, prostul scuipă în soare. * Mâncarea preferată a copiilor este sufletul părinţilor. * Nevasta lui îl dezmiardă Vezuviu. Că şi el e stins de mult. * În celebrul său jurnal „Salvador Dali” îşi ţinea zilnic la curent cititorii cu tranzitul său intestinal. Norocul cititorului e că paginile cărţii sunt inodore. * În mod cert Dumnezeu, ne-a dat prea multe degete la mână ca să putem număra adevăraţii prieteni. * Fereşte-te să devii insulă! * Deocamdată, în interiorul partidelor noastre politice, democraţia seamănă cu o nuntă de câini, unde unul exersează actul sexual, iar ceilalţi dau din fund. * Nu-i copleşi pe copiii tăi cu averi imense, pentru că îi obligi să devină ingraţi. *
Politica este imperios necesară oamenilor. Păcat că, aproape tot timpul, e băgată în rahat. * Fără câţiva demagogi de marcă, un partid politic ajunge pe linie moartă. * A rămâne în afara minorităţilor sexuale va însemna, în curând, o blasfemie. * Să se ferească de noi toată viaţa cei pe care i-am ostracizat. * Evident, şi noi suntem vinovaţi de transformarea prietenilor în javre. * Nu-i da parvenitului peste mâini, că nu ştii pe-ale cui testicule le ţine în ele. * Specialiştii spun că avem 99% din ADN-ul cimpazeului. Ne-a rămas deci foarte puţin de recuperat. * Există artişti pe care doar băutura îi ţine în viaţă. * Democraţia ne garantează prin vot că nu există alţii mai răi decât pe cei pe care i-am ales să ne conducă. * Gorilele şi politicienii îşi afirmă prin răgete superioritatea. * Românii cred în hatâruri, nu în drepturi. * Consumerismul exagerat ne apropie de statutul termitelor. * Să nu-l contrazici pe cel care este convins că se trage din maimuţă.
* Noi, românii, marcăm teritoriul lentorii cu miros de mici şi bere. * Linguşitorul se echilibrează denigrând. * Semenii nu mă citesc din nepăsare. Confraţii, din respect. * Majoritatea politicienilor pare căzută direct din fabule.
Imbecilul nu rumegă noul. Îi vine mai uşor să-l espectoreze. * Opriţi coşmarul! Vreau să cobor! * Politica a fost întotdeauna o îmbârligare de machiaverlâcuri. * Orice campanie electorală debutează cu punerea excrementelor pe ventilator. * Unii se spală des. Dar uită să mai schimbe apa. * Prea mulţi oameni învaţă democraţia pe sărite. * Uneori, nici măgarul nu poate îmblânzi o regină. * Noi, nu Cehov, am ucis speranţa. *
Imbecilii aflaţi în exil nu-şi mai trimit spre Ithaca natală decât scuipatul. * Finanţiştii versaţi ştiu să-i ia clientului izmenele de pe el fără să-i clintească pantalonii. * Suntem atât de sedentari, încât ne simţim picioarele ca pe nişte atavisme. * Inconştienţa noastră este combustibilul ideal de încălzire a planetei. * Dacă luptăm împotriva mitocăniei cu armele ei, sunt şanse să apară o mitocănie de tip nou. * Nu ai voie să fii mediocru nici când sforăi. * Unele animale te atacă din faţă, altele, din spate. Proştii o fac din toate punctele cardinale. * Lumea e plină de actori. Dar nimeni nu mai are răbdare să fie spectator. * Degradarea fizică stopează multe vicii. * Dacă ar rămâne pe planea noastră numai trei oameni, unul ar face politică, iar ceilalţi l-ar huidui. * Cele mai îngrijorătoare găuri negre au apărut în stratul de ozon al solidarităţii umane. * Porcul se simte foarte bine cu râtul înfipt în prezentul cald. * Unii oameni nu au beneficiat în viaţă decât de un singur dar: cel al beţiei.
* Chiar dacă ne-am epilat, sub costumele Armani şi Versace, mai avem încă păr de maimuţă. * Prostia poate fi şi parţială. Dar, de regulă, este stereo. * Eşti imbecil, dacă bârfeşti o nulitate. * Nu chiar toţi bipezii sunt oameni. * Urangutanul cultural nu se lasă până când nu îl aduce pe Hamlet la statutul de telenovelă. * Nu mai ucideţi păduchii! Şi ei au sânge uman. * Toate fundamentalismele put! * Scoatem din noi lingouri de ură. * Beneficiind de libertate totală, adolescentele de astăzi vorbesc pe stradă ca la bordel. * Este periculos să te declari fericit, dacă nu eşti imbecil. * Când vă rătăciţi, grohăiţi. * Toate vanităţile politice devin, în cele din urmă, nişte biete cacofonii ale istoriei. *
Important e ca aurul tău să nu semene cu cel pe care îl caută ticăloşii. * În politică, prea puţini oameni reuşesc să meargă doar pe picioarele din spate. * Raiul- acest tulburător miros de mere coapte. * Greu trebuie să-i fie sufletului într-un timp fără vocaţie de templu! * Pentru tot mai mulţi creştini, calendarul religios este un prilej de ospeţe, nu de metafizică. * Ruşii s-au despărţit forţat de religie, apoi de comunism. De votcă nu s-au deslipit nicicând. * Pământul a devenit o coridă de... divinităţi. * Sub îngăduitoarea streaşină a bisericii s-a adăpostit şcoala, genomul culturii şi al civilizaţiei de astăzi. * Ca şi Iisus, Don Quijote a cucerit lumea prin blândeţe. * Filozofii nu au cum să ajungă la puritatea mistică a babei Rada. * Chiar şi după ce preotul îi dă ultima împărtăşanie, optimistul tot mai speră că va fi nemuritor. * Facem noi ce facem şi tot cu oiştea în gardul iadului dăm. * Îl zăresc pe Dumnezeu cuibărit în sufletul de copil al marilor poeţi.
* Ura creşte, deşi toate religiile propovăduiesc iubirea. * Nu mai am nevoie de luntrea lui Caron. Aştept un buştean ca să trec pe blat Styxul. * Tot religia ne-a învăţat să asortăm tragediile cu sarmale, pilaf, ţuică şi vin. * Dumnezeu l-a creat pe om ca leac împotriva singurătăţii. Nu şi-a putut imagina totuşi că va fi un leac atât de toxic. * Mulţi călugări visează, probabil, că chilia de aici se va metamorfoza măcar dincolo în cabaret. * Da, omul a descoperit legile naturii. Dar cine le-a gândit şi le-a aprobat? * Uneori, este mai uşor să intri în relaţii metafizice cu un câine, decât cu un om. * Mă îngrozeşte Raiul. Pentru că acolo, se pare, nu mai e nimic de făcut. * Deasupra babei Safta străluceşte un cer netulburat de întrebări. * Adevărul general este un slogan. Fiecare crede doar în bucăţica lui de adevăr. * Patria îţi poate cere să – ţi dai viaţa, nu să – ţi vinzi conştiinţa.. * Viaţa este o biată paranteză a neantului. *
Dacă s-ar apuca zdravăn de studii, rromii ar înnegri toate topurile muzicale. * Marile oraşe şi – au golit cerul de mistere. * Exilul este aventura viermilor care pleacă dintr-o rădăcină de hrean cu speranţa că vor ajunge într-o sfeclă. * Săracul moare de foame, bogatul – de greaţă. * Pe săraci, nu ghioceii îi anunţă că a sosit primăvara, ci urzicile. * Unii tineri căsătoriţi cheltuiesc în luna de miere şi banii pentru divorţ. * Calitatea spiritului unei naţiuni ţine într-o oarecare măsură şi de lejeritatea digestiei. * Rezistă prieteniile în care investeşti fără speranţa rambursării. * Românul a ştiut întotdeauna să zidească o consolare în spatele oricărei tragedii. * Nu toţi premianţii epocii au putut să fie şi premianţii clasei. * Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne o punte. * Continuă să nesocotească măsura geniile. Şi nebunii. * Cel mai convingător orator este victoria.
* Când învingi şi în artă şi în viaţă, cel puţin una dintre victorii este suspectă. * De pluton se pierd dezertorii. Şi geniile. * Câinele bostănarului se simte ca un eunuc într-un harem. * Corsetul este singurul în stare să scoată sufletul femeilor. * În vârful piramidei eşti far, ori sperietoare. * Cu siguranţă, Dumnezeu e liberal. Prea ne lasă să ne descurcăm „ prin noi înşine ”. * Boema era un amestec de frivolitate şi seniorie. * Misiunea salvamarului e să scoată omul din apă şi apa din om. * Sportul este religia trupului. * Dacă aveţi febră mare, chemaţi pompierii, nu salvarea ! * Ca orice comoară, femeia este foarte greu de păzit. * Când e sacru, focul nu are fumuri. *
Nu există şansa împieliţării unui concubinaj între sexualitate şi spirit. * Tinerele pot fi cucerite cu lira. Mai ales când e sterlină. * Bărbaţii vârstnici pot fi euthanasiaţi şi cu viagra. * Mascota haitei este ciolanul. * Printre cântece şi înjurături, beţivii îşi expun şi sistemul lor filosofic. * Când se întorc bărbaţii acasă, unele soţii se uită la ceas, altele în calendar. * O femeie ocolită de bârfă nu se mai poate considera frumoasă. * Nu a găsit niciodată în şifonier bărbaţi străini. Toţi îi erau prieteni. * Homosexualii căsătoriţi se înmulţesc probabil prin butaşi. * Ajungeam toţi sfinţi. Dacă păcatul ar fi avut gustul chininei. * Nu suntem atât de inumani încât să lăsăm viciile pe drumuri. * Nu toţi cei care aleargă cu o cârjă şi o frânghie în mână sunt alpinişti. Unii îşi caută soţiile. * La radio, paraziţii se aud. La televizor, se şi văd.
* Cel mai liniştit tron rămâne cel din baie. * Semenii te urăsc dacă învingi. Şi te desconsideră când eşti învins. * Foarte periculoşi sunt cei care ştiu că nu pot fi decât examinatori. * Ar fi de – a dreptul inuman să li se răpească subalternilor plăcerea de a – şi bârfi şefii. * Ca şi Napoleon, femeile nu doresc decât trei lucruri : bani, bani, bani. * Între femeie şi bani a existat întotdeauna o poveste de dragoste. * În materie de invidie, se pare că nu mai avem nici un Everest de cucerit. * Golul din noi nu se poate entuziasma de plinul din alţii. * Există o persistentă tendinţă de a vomita pe fericirea altora. * Vulpea critică strugurii, bătrânii – minijupa. * Mecca păduchilor e fruntea. * Constat cu stupoare că nici ticăloşii nu prea mai au caracter. *
Când eşti pe jar, se vor găsi oricând câţiva cunoscuţi care să – ţi întindă o mână de surcele. * Cămătarii alungaţi de Iisus din templu au fondat mai târziu Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. * O femeie nonşuetistă poate constitui un semn de degradare a speciei.
Maestre, eşti genial ! Ţi – o spun cu toată sinceritatea mea de ucenic. * Şi bărbaţii ştiu, slavă Domnului, să fie ţaţe. * Cel mai sadic îndemn adresat poeţilor contemporani ar fi : citeşte – te pe tine însuţi ! * Unii ţărani dau pe bere ce iau pe mere. * Bănuia că o va lăsa bărbatul, dar nu chiar de la o înălţime atât de mare. * Numai la înmormântări pot fi depistaţi adevăraţii actori. * Vai de ţara în care prosperă numai hoţii ! * Din unele priviri fulgeră cucuie. * Unii scriitori îşi comentează sub pseudonim cărţile. Aşa cum vârstnicii îşi dau singuri de pomană. * Suntem atât de păcătoşi şi din vina celor care au populat lumea cu prea multe ispite.
* S – ar putea scrie oricând un eseu despre rolul cârciumii în literatură. * Cel mai rapid liant între oameni rămâne viciul. * Şi desfrânaţii şi – au bătut joc de plăcere. Dar şi asceţii. * Au existat întotdeauna scriitori mari, mediocri şi cei care fac trotuarul literaturii. * Secretul viciului : ştie să – şi aleagă ambalajul. * La rădăcina adulterului nu stă calitatea, ci varietatea. * Nu plăcerile ne epuizează, ci goana după ele. * Plăteşte un critic să te înjure. Altfel, mori anonim. * Vulgar înjură toţi. Cu talent, numai unii. * De când e lumea, scriitorii se înjură prin reviste sau redacţii şi se sărută la bufet. * Două capcane ale condiţiei umane : deşertul şi bordelul. * Unii sunt strâmbi din naştere. Alţii, din cauza aspiraţiilor. *
Când sunt obosit bârfesc un pic şi nu – mi mai trebuie cafea. * Dacă o faci prea tare pe deşteptul, rişti să te aplaude numai snobii. * Nu e greu să învingi, ci să – ţi cenzurezi după aceea ostentaţia. * Avem în noi nebănuite resurse de barbarie. * Diavolul are grijă să arunce în orice biografie câte o furcă de păcate. * Fără zăbală, plăcerile devin călăi. * Tentaţia facilităţii roade în noi ca o surpare. * Seriozitatea românească îşi rupe grumajii când dă de bere şi de mititei. * Bărbaţii sunt foarte chibzuiţi. Nu – şi mănâncă banii de băutură. * Băutorii cu ficatul slab devin oenologi. * Uneori, între palat şi bordel nu e diferenţă decât de recuzită. * Nu se ştie deocamdată, câte etaje are subsolul condiţiei umane. * Înjurătura – o vulgaritate răcoritoare.
* Unii sunt foarte atenţi să nu se păteze de durerile altora. * Întotdeauna vor exista corbi cu alergie la zăpadă. * Cel mai prolific creator de şcoli filosofice continuă să fie alcoolul. * Canalia este regele neîncoronat al lichelelor. * Alcovul – cea mai eficientă poliţie secretă a lumii. * În situaţii limită se poate conta oricând pe laşitatea celor din jurul nostru. * Rezemat etnic în coada lopeţii, românul tranziţiei meditează existenţial în faţa muncii. * În relaţiile cu statul, mulţi cetăţeni se comportă ca nişte slugi leneşe şi hoaţe. * Câinele se gudură pe lângă stăpân şi latră la străin. Există femei care procedează invers. * Stă la îndemâna oricui să zugrăvească cu noroi o valoare. * Ne mâncăm cu atâta poftă unii pe alţii, de parcă am fi din turtă dulce. * Niciodată semenii nu te scuipă dezinteresat. *
Braţul analfabetului călău izbeşte din porunca unei foarte rafinate semnături. * Imbecilul zugrăveşte cu noroi tot ce nu poate demola. * Răutatea ţâşneşte din noi, precum noroiul strâns în pumn. * Orice băţ visează să fie avansat între spiţele unei roţi. * Ne scuipăm unii pe alţii cu tot mai multă voluptate. * Răutatea creşte din amnezia efemerităţii noastre. * Prea multe coate vin în sprijinul fericirii noastre. * Alta ar fi media de vârstă dacă nu ne –am mânca reciproc zilele. *
EŞECURI
Fără mistere, viaţa devine dietetică. * Aştept până când canibalii vor deveni vegetarieni. * Milioane de oameni mor pe planeta noastră de sete. Pentru că nu au după ce să bea apă. * Cultura nu îl interesează deloc pe cel flămând. Şi nici pe cel veşnic ghiftuit. * Vom căuta sublimul în angoase? * Exilatul este un străin şi acolo unde pleacă. Dar şi acasă, după ce se întoarce. * Somnul nu este distribuit echitabil. Unii dorm de câteva generaţii. * Există şi femei care nu pot fi curtate decât de bărbaţi în stare de ebrietate. * Reuşesc unii să se sincronizeze cu viteza timpului în care trăiesc. Nu şi cu direcţia lui. *
In puţ pot cădea căscaţii, dar şi visătorii. * Îl tragi spre ozon, iar el se repede în hidrogen sulfurat. * O durere de dinţi poate genera indiferenţă faţă de toate cataclismele mapamondului. * Entuziasmul este o boală de care nu mai suferă decât fanaticii. * Iubirea tinde să devină un soi de gherilă sexuală. * Suntem mai mulţi. Dar mult mai singuri. * Viaţa mi se pare uneori o încăierare de busturi care îşi caută cu înfrigurare capetele. * S-ar putea ca omul mileniului trei să fie o fiinţă degrevată de artă. * Se pare că specia noastră şi-a îngrămădit singurătatea în exemplarele ei de lux. * Multor oameni nu li s-a îndeplinit decât ultima dorinţă : cea de pe eşafod. * Suntem poluaţi. Nici animalele de pradă nu ne mai mănâncă decât în situaţii disperate. * Aripile încurcă la mers. Şi mai ales la târâre. * Ţipăm deseori într-un telefon scos din priză.
* Nu suntem prea departe de vremurile când vom circula pe străzi numai cu avizul psihiatrilor. * Privite prin gaura cheii, toate biografiile par cenuşii. * Şi-a ales o stea din lac. * Totul e să nu votezi pentru condiţia de grajd. * Nu vom mai putea rezista probabil pe verticală decât sprijiniţi pe cruce. * După primul mare eşec începi să crezi că orice ideal este o gafă. * Eşecurile repetate în dragoste duc ori spre viciu, ori spre marea poezie. * Orice ţel abandonat devine scorbură. * E greu să-ţi păstrezi calmul, când îţi deraiază toate şansele. * Când sunt prea ascuţite, circumvoluţiunile se pot transforma în cucuie. * Înţeleptul cu prea mulţi fani este un ratat. * Suntem coautorii cenuşiului din noi. *
Există creaţii literare actuale pe care nu le poţi înţelege decât dacă eşti suferind. * Suportăm parcă mai greu victoriile altora, decât eşecurile noastre. * Multor oameni le rămâne străină respiraţia estetică a vieţii. * Până acum , omenirea a ratat aproape toate orele astrale. * Eşecul este proba de foc a valorii. * Marii învinşi transformă suferinţa în lumină. * Există o alchimie a transformării durerii în sensibilitate şi a eşecului în substanţa cenuşie. * De multe ori, înălţarea are în ea şi morbul surpării. * Multe drumuri duc spre ratare. Important e să nu-l alegi pe cel mai scurt. * Fiecare îşi regizează propria năruire. * Se pare că noi, românii, am fost stopaţi prematur din fierbere. * Când crezi în înfrângere, nu o mai poţi ocoli. * La eşec şi la furie, numai neghiobii îşi insultă sfinţii.
* Fără artă, viaţa se circumscrie erorii. * Fug artiştii contemporani de claritate ca de o boală venerică. * Cine vrea să câştige bani trebuie sa vândă, nu să scrie cărţi. * Muzica de orgă poate constitui onorariul reconcilierii cu Dumnezeu. * Mă tem că, în zilele noastre, doar catastrofele mai pot genera solidaritate umană. * Se pare că omul contemporan nu mai poate transforma disperarea în artă. * Există critici care molfăie, rumegă, dar nu digeră. * Singura direcţie pe care te poţi baza uneori este cea a vântului. * Inaccesibilul poate fi tifla, dar şi resort. * Nu mai avem timp de meditaţie decât la budă. * Câţi reuşesc să-şi tăbârcească monumentul din cimitir până în piaţa oraşului? * Greşelile se mai prescriu. Meritele – niciodată. *
Nici nu a visat ignoranţa ce aplauze o pândesc. * Stilul nu poate suplini carenţele de ortografie. * Foarte greu renunţă omul la cota lui de beznă. * Intelectual nu înseamnă un cumul de citate. * Omul contemporan şi-a câştigat destul de uşor dreptul la incultură. * Când lupţi împotriva tuturor, ori ajungi erou, ori în focarul tuturor furculiţelor. * Imprudent, m-am blamat cândva. Şi de atunci, toţi neghiobii mă citează. * Caut răspunsul care nu epuizează întrebarea. * Multor rumegători de neant le scapă metafizica printre măsele. * Cenaclul era mixt : unii talentaţi, alţii – nu. * Lumea se clatină pentru că i s-au tulburat reperele. * Celibatarii sunt nişte bărbaţi ori prea timizi, ori prea inteligenţi. * În faţa unei ferestre murdare soarele răsare degeaba.
* Numai câinii mai păstrează, ca atavism, maladia recunoştinţei. * Dimineaţa când te scoli suflă într-o oglindă! Dacă se abureşte, e OK! * Cerul este capacul care ne mai îmblânzeşte nemărginirea. * Emigrantul păstrează de acasă dorul şi accentul. * În sala de spectacole pot exista două soiuri de singurătăţi: a celor care joacă şi a celor care nu-i ascultă. *
MOARTE * După înhumare, firele de iarbă vor fi singurele noastre antene spre cosmos. * Moartea vine, probabil, tot pe hornul pe care, în copilărie, se strecura Moş Crăciun. * Multă vreme, moartea te strigă şi se ascunde. Şi, deodată, nu mai are chef de joacă. * Navigaţia de pe Styx este garantată tuturor. * Chiar şi după ce coborâm în mormânt, cei apropiaţi aruncă în noi cu bulgări de pământ. * Sper să fiu aşteptat dincolo cu steguleţe şi pancarte. * In tinereţe zburdam singur. Acum simt că vine o urâtanie din urmă. * Apropierea morţii ne transformă în disperaţi, nu în filosofi. * Pe termen lung, învinge tăcerea. * Unele popoare îi dau şi agoniei un iz de voluptate. *
Nu poţi fugi prea mult din calea morţii. Pe Tolstoi, de exemplu, l-a ajuns chiar în prima haltă. * Unii oameni devin cernoziom, alţii – leşie. * Pentru medic strâng eu bani. Pentru preot, voi. * Era colţuros. De-abia l-a înghiţit şi moartea. * Pământul – acest laborator care ne va ocroti descompunerea. * Singura fiinţă căreia Dumnezeu a îndrăznit să-i spună că va muri este omul. * Tot la discreţia viermilor vom fi şi dincolo. * Superlativul morţii este uitarea. * Mormintele eroilor trebuie să genereze meditaţie, nu lacrimi. * Trupul păcătuieşte în continuu, ştiind că el nu se va prezenta la Judecata de Apoi. * Misterul suveran al vieţii rămâne moartea. * Poate singurul mare mister lipsit de frumuseţe este moartea. * Oamenilor de valoare le cresc punţi şi după moarte.
* Moartea este asemenea OZN-urilor. Mulţi spun ca le-au văzut, dar fiecare le descrie altfel. * Relative sunt toate. În cuie sunt bătute doar sicriele. * Moartea nu ţine jurnal. Ea redactează statistici. * Micile îmbolnăviri pot fi subtile telegrame existenţiale. * Se poate trăi fără suflet şi se poate muri de prea multă inimă. * Nu ştreangul m-ar speria, cât discursul care ar preceda execuţia. * Ce păcat că, în preajma morţii, oamenii nu reuşesc să devină lebede. * Până la urmă, medicamentele ucid bolnavul, nu boala. * Canibalii se bucură când sunt vizitaţi de misionari. Îşi mai diversifică şi ei meniul. * Ultimul meu cuvânt va fi : Pământ! * Agoniseşte cât mai multe bunuri, dacă vrei ca urmaşii să nu-ţi cânte veşnica pomenire mormăind. * Orice mormânt e un strigăt. *
Este la modă înhumarea în cavouri din ciment. Sunt mult mai sigure. * Să nu ne săpăm singuri mormântul. Acesta este obligaţia generaţiei următoare. * Un singur mijloc de transport mi-a rămas străin : dricul. * De cele mai multe ori, moartea ucide o răpciugă, nu un bidiviu. * Leneşii au un mare avantaj : îi găseşte moartea odihniţi. * Ne naştem goi şi reuşim să plecăm îmbrăcaţi. * Orice creaţie înseamnă un front deschis în faţa morţii. * Cu tiranii numai moartea se poate lua la trântă. * Moartea este marea poartă spre uitare. * La bătrâneţe, aşteptăm cu înfrigurare invitaţia la masa rotundă a neantului. * Cei slabi îşi topesc deziluziile în sinucideri. * În genomul uman este înscrisă şi plecarea. * În pragul desprinderii de viaţă, îndreaptă-ţi ochii minţii spre raiul copilăriei.
* Mulţi dintre marii români au murit ori în ospiciu, ori în exil. * Murim îndeosebi noaptea. Când lumina nu ne poate apăra. * Cred că şi moartea e poezie. Pentru că ne logodeşte cu Absolutul. * Viaţa este un dar sublim. Iar moartea – o imbecilă necesitate. * Moartea este rampa de lansare a marilor destine. * Nu poţi totuşi să aştepţi cu resemnare ultimul ordin de chemare. * Orice artă speră într-o moarte cu rest. * Orice boală poate fi o presemnalizare a ... finalului. * Gandhi era împotriva spitalelor. Pentru că „ele amână doar plata unor datorii”. * Până acum, firmele de pompe funebre nu au cunoscut nici un gol de producţie. * Ducem în mormânt mai ales tainele căderii, nu pe cele ale izbânzii. * Tot ignoranţi murim. Cu toată setea noastră cognitivă. *
Nimeni nu poate scăpa de moarte. Este singura echitate certă a lumii. * Până la urmă toate iluziile se dizolvă în moarte. * Sunt un sarcofag al morţilor mei. * Moartea ţine de teluric, dar are şi rezonanţe cosmice. * Cu agoniseala suntem contemporani pană la bomboanele de pe colivă. * Pentru unii, filosofia pare o carte de bucate a morţii. * Marea Trecere nu este, de fapt, decât o reîntoarcere. * Longevivii sunt acei cărora moartea le face cu întârziere patul. * Ultima înjurătură din partea colegilor s-ar cuveni să rămână cea prilejuită de strângerea banilor pentru coroană. * Mi-e groază de singurătate! Păstraţi-mi, vă rog, loc într-o groapă comună. * Citind necroloage, te cruceşti când auzi câte fapte excepţionale a făcut un om într-o singură viaţă. * La plecarea fiecărui om, clopotul anunţă că linia este liberă. Sicriul este poate singura proprietate la care nu râvnesc cei din jur. *
Suntem oripilaţi de gândul morţii. Şi de frica de anonimat. * În definitiv, moartea nu este decât un episod. Doar că e ultimul. * Moartea este strâmtoarea cu ieşire spre infinit. * După operaţie începuseră să-i apară irizări de dric. * Va veni o vreme când de o parte a baricadei voi fi eu, iar dincolo-infinitul. * Mă tem că pe pământ singurul act de justiţie este moartea. * Nu e bine să-ţi faci cavou din timpul vieţii. Dacă se extind vecinii? * Moartea nu e totul. Urmează cumplitul război al moştenitorilor. * Şi pe mine moartea mă va lăsa rece. * Mai nou, la despărţirea finală s-ar putea spune : „să-i fie betonul uşor”! * Dangătul de clopot – un recviem de care beneficiază orice muritor. * Bucură-te acum de viaţă! Ca mâine îţi cântă preotul TVA-ul! * Deocamdată, randament maxim nu are decât moartea.
* Una din misiunile fiecărei zile e să ne apropiem de moarte. * Unde s-au ascuns, oare, cauzele pentru care merită să mori? * Uităm de moarte, pentru că venim pe rând, dar plecăm pe sărite. * De multe ori, jurnalul literar nu este decât o bârfă de dincolo de mormânt. * Frica de moarte a izvodit interesul pentru longevitate. * Şi poeţii devin pământ. Dar de flori. * Viermii – aceşti nepedepsiţi profanatori de morminte. * Singura croazieră în care plecăm fără bagaje este cea de peste Styx. * Amânarea morţii poate fi negociată cu medicii, nu şi cu destinul. * Se sinucid cei mai slabi, nu cei mai vinovaţi. * S-au înroşit clopotele de atâta moarte. * S-ar putea ca nici mort să nu fie rău. Dar viu e totuşi acceptabil. *
Viaţa – această acoladă între zone de întuneric. * Avem o singură viaţă şi aceea cu sens unic! * Taurii coridelor sunt crescuţi pentru moarte. Ca şi noi. * Cerul poate fi un imens curcubeu, ori un cenuşiu capac de sicriu. * Morţii – aceste cariatide orizontale ale pământului. * Martirii găsesc şi morţii un sens. * În faţa morţii toţi am vrea să fim cuprinşi de complexul Penelopei. * Principalul aliat al morţii este uitarea. * Moartea este serviciul de salubritate a lumii. Ce ne-am face, oare, fără ea? * Morţii devin ori repere, ori fum. * Totuşi, coasa este şi simbolul regenerării. * Când îţi moare un copil, puţin din tine mai rămâne deasupra mormântului. * Imaculat, ca în discursurile funebre.
* Trăieşte intens! Să nu mai găsească moartea nimic viu în tine!. * Moartea lasă văduve o sumedenie de speranţe. * Cerul nu are deci nevoie de cadavrele noastre. * Deocamdată invincibilă cu adevărat nu este decât moartea. * În absenţa morţii, viaţa ar putea fi o nesfârşită frivolitate. * Moartea este egală pentru toţi. Posteritatea – nu. *
ETC *
La bătrâneţe, fiecare zi în plus înseamnă depăşirea unui nou naufagiu. * Viaţa nu e un roman poliţist. Aici vinovatul rămâne, de regulă, necunoscut. Iar destinul poartă cagulă. * Ultimul pat de spital ne curăţă de orgolii şi de aspiraţiile pragmatice. * Cred că şi Dincolo ne vom călca, unii pe alţii, pe bombeuri. * Poţi glumi cu moartea. Dar nu e zămbetul tău. * Singurul sentiment al celor ajunşi în Rai este, probabil, regretul că au zăbovit prea mult pe pământ. * Înţeleptul îşi trăieşte din plin viaţa. Nu este doar un maratonist al plăcerilor. * Umorul poate atenua orice junghi al vieţii. * Omul pare a fi un terminal biologic. Nu are cum să evolueze spre bine. * Superlativul dorului poate fi urletul. * Trebuie să-l întreţinem şi pe îngerul salvator de pe umăr. Altfel, ne părăseşte. * Chiar dacă oamenii s-au inmulţit ca iepurii, majoritari vor fi întotdeauna cei dedesupt. * Da. Şi prea frumosul incomodează.
* La bătrâneţe, ni se tasează oasele. Începem să intrăm de vii în pământ. * Ce mai citeam noi dacă ocnaşul Dostoievski nu-i săruta mâna ţarului ca să-i cruţe viaţa? * Salvarea noastră rămâne coşmarul. Numai de acolo, Pământul se vede frumos. * Am nostalgia bucuriei generate de lumina marilor începuturi. * Sublimul este un pisc în care nu ai cum să te odihneşti. * De înlănţuirea cosmică nu scapă nici trupul. Se contopeşte cu pământul care străluceşte ca o stea. * Viaţa poate fi o banală comparaţie. Dar şi o subtilă metaforă. * Cultura generală este cultura de ozon a spiritului. * Sunt prea mulţi oameni supăraţi pe mine. De ce aş mai face-o şi eu? * Mărturisirea adevărului te face liber. Chiar dacă acest gest te trimite după gratii. * Singurătatea poate fi temniţă. Dar şi templu. * Nu rata steaua pe care o vezi numai tu. *
Dialogul închide multe ospicii.
* Moartea este un obstacol major. Dar, până acum, nu i s-a întâmplat nimănui să nu-l poată trece. * Cosmetizăm frica de moarte cu tot soiul de consolări. * Cu toate ciudăţeniile lui, omul nu este totuşi o pasiune inutilă. * Caracterul se edifică în tumult, dar se finisează în singurătate. * Unii merg totuşi pe stradă fiindcă nu şi-au putut procura încă un loc de veci. * Nici câinii şi nici presa nu atacă numai oameni vinovaţi. * Când am învăţat şi eu să înot, tocmai s.a terminat oceanul. * Pâinea exilului poate fi mai parfumată, dar are tot gustul săpunului de casă. * Asocierea câtorva artişti poate constitui un buchet, ori o tufă. * Optimism nu înseamnă să vezi în orice rahat o savarină. * Adevărata victorie presupune să-ţi învingi adversarul fără să-l umileşti. *
Nu sta fără prieteni! Caută-i pe străzi, în cârciumi, ori chiar în biblioteci. * O bună guvernare trebuie să respecte principiul ancestral: de câţi bani, atâta peşte. * Sentinţele capitale nu mai vin de la tribunale, ci de la laboratoarele care investighează biopsii. * Stomacul rezistă la incultură, nu şi la foame. * Omul poate fi scos din letargie de trâmbiţe. Dar mai ales din şoapte. * Ţăranul român nu mănâncă fasole veche. Pentru că aceasta nu are timp să se învechească. * Continuă să urci, chiar dacă ţi s-a terminat scara. * Ca să-mi alung melancolia, mă adresez uneori celor din cimitir: sâc!eu sunt încă deasupra. * Trebuie să ai o poveste a vieţii tale în care să poţi coborî, din când, pentru o gură de aer proaspăt. * Acostează uneori în mine vapoare de tristeţe. * Simulează curajul, chiar dacă ţi s-au umezit nădragii! * Am uneori impresia că vorbirea a apărut din necesitatea imperioasă a omului de a bârfi. * Între bine şi rău se află o imensă împărăţie gri.
* Orice pârâu de munte este o capodoperă. * În prietenie, întinzi mâna pentru un transfer de energie, nu pentru a fi umplută. * Liber se consideră şi paiul dus de apă. * Moartea este o regulă generală şi firească în univers. Numai omul a îmbălsămat-o cu inutile angoase. * În viaţă e, de multe ori, ca în tramvai. Când prinzi un loc mai în faţă, trebuie să cobori. * Numai morţii au coloana vertebrală, cu adevărat dreaptă. * Fără câteva picături de umor, creaţia intră în ordinul posomorâtelor. * Ar fi cumplit dacă destinul, în esenţă tragic, nu ar fi îmblânzit de existenţa noastră, în general, comică. * Coabitează în noi şi vulturul şi abisul. * De o veşnicie, Dumnezeu lucrează la simfonia nocturnă a cerului înstelat. * Sunt aerieni atât tinerii cât şi vârstnicii. Primii cred că lumea începe cu ei; ceilalţi, că se termină cu plecarea lor. * În ultima seară a vieţii aş vrea să contemplu un superb apus de soare, nu nişte reci şi abstracte conturi bancare.
* Bucuriile nespovedite se borşesc. * Natura a vrut, probabil să fim egali. Dar am ieşit complementari. * Drumul spre civilizaţie trece şi prin estetica la zi a closetelor. * Dacă ai forţă, mută munţii! Că pe oameni, oricum nu-i poţi clinti. * Frica poate fi un omagiu adus forţei. * Ca filozofie, moartea nu mă deranjează. Mă dezgustă însă detaliile. * Important e ca în lupta cu destinul să te menţii în şa. Să nu-ţi fugă calul de sub tine. * Trăieşte măcar pentru morţii tăi. * Fulgerul orbeşte, nu luminează. * Toată viaţa cerşim clipe şi surâsuri. * Lipsa de comunicare este materniatea multor tragedii. * Omul este singura fiinţă mobilată cu speranţa veşniciei. *
Trăieşti frumos când simţi că te naşti în fiecare dimineaţa. * Când nu-şi găseşte dascălul potrivit în şcoală, discipolul îl caută în stradă. * Raţiunea poate fi liberă şi în ocnă. * Ne logodim din leagăn cu perisabilul. * Ne întoarcem spre trecut ca să descoperim izvoare, nu locuri stătute. * La fiecare patru secunde, mor în lume doi oameni. Unul de foame, celălalt de obezitate. Trăim deci un echilibru stabil.
Umorul e garnisit cu speranţă. * Există oameni atât de mici, încât pot fi trimişi la origine fără riscuri majore. * Nu ne-am decis încâ dacă vrem stelele de pe cer, ori pe cele din fântână. * Fiecare zi se naşte ca speranţă. * Chestionarele despre fericire trebuie aplicate îndeosebi în cârciumi. * După ce au descoperit războiul, oamenii nu s-au mai putut despărţi de el. * În exil pierzi ţara. Uneori şi sufletul.
* Când ajungi la străini,prima reacţie a lor e să-ţi pună în mână lopata, nu bisturiul. * Da, râul te duce gratis. Dar unde vrea el. * Între oameni nu trebuie să existe un echilibru ecologic. Doar nu trăim în codru. * La lansarea Titanicului, englezii au exclamat: „Nici Dumnezeu nu poate să-l scufunde!” pentru că nu dorea acest lucru. Dar şi-a băgat coada drăcuşorul de iceberg. * Întorc şi eu, dar pumnul, nu celălalt obraz. * De la o vârstă încolo, orice aniversare are în ea şi uşoare insinuări de priveghi. * Nu mă tem decât de două lucruri: de viaţă şi de moarte. * După ce îşi cumpără loc de veci, bătrânii sunt mai senini. Măcar Dincolo să nu mai fie chiriaşi. * Virilitatea nu depinde de gabarit. Boul e imens faţă de cotoi. Şi? * Mi-e dor de zâmbetul, chiar strivit, al zambilelor. * Uneori umorul este felia de tort oferită unui amărât lihnit de dorul mămăligii. * Cei mai mulţi dintre noi trăim cu acte, dar fără prea multe dovezi. *
Are şi bătrâneţea pete de sublim. Când începe să ne părăsească memoria. * Cum să te pregăteşti temeinic în doar câteva decenii pentru o destinaţie veşnică? * Între viaţă şi moarte, unii preferă o soluţie de mijloc. * Uneori trecem pe lângă moarte, şi aproape zilnic alunecăm pe lângă viaţă.
* Cea mai înnobilată minciună este arta. * Ca să ne simţim bine trebuie să trăim foarte rău. * Urâm moartea pentru că înlocuieşte tandreţea cu sictiruri. * Nu te baza pe destin. El oricând îţi poate arunca sub tălpi o coajă de banană.
Copilăria este tărâmul fericirii pentru că ne mulţumim cu lingori de nisip. * În relaţia cu sănătatea noastră ne comportăm ca la frizer. Îi dăm ciubuc după ce ne-a sluţit. * La cumpăna drumurilor, dispar pe rând troiţele şi apar tot mai multe cârciumi. * Femeile neglijente sunt ca ceapa. Când încep să se dezbrace, te apucă plânsul. * Laptele este ambrozia pe care o consumă şi academicienii şi viţeii.
* Se spune că ecologiştii fanatici nu mai acceptă friptura decât dacă este de om. * Misiunea destinului e ca în viaţa fiecărui om să existe şi grâu şi neghină. * Senilitatea are un avantaj: nu te doare nici în fund de nimeni şi de nimic. * Valoarea se măsoară în confruntarea cu obstacolul. * Prin solidaritate, nisipul devine beton. * Clipa este oul proaspăt. Iar viaţa, uneori, o imensă omletă. * Ce mai citeam noi daca deţinutul Dostoiveski nu ii săruta măna ţarului. * Salvarea noastră rămâne cosmosul. Numai de acolo. Pământul se vede frumos. * Am nostalgia bucuriei generate de lumina marilor începuturi. * Sublimul e un pisc în care nu ai cum să te odihneşti. * De înlănţuirea cosmică nu scapă nici trupul. Se contopeşte cu pământul care străluceşte ca o stea. * Viaţa poate fi o banală comparaţie. Dar şi o subtilă metaforă. *
Cultura generală este centura de ozon a spiritului. * Sunt prea mulţi supăraţi pe mine. De ce aş mai face-o şi eu? *
UMOR * Există femei care simt lipsa bărbatului o singură zi pe an : când îşi cumpără lemne de foc. * Fără acces la zâmbet, gândirea se zahariseşte. * O anecdotă potrivită frăgezeşte expunerea.
* Timpul este cel mai mare umorist. El ştie să râdă de toţi şi de toate. * Râsul – un dans în jurul fricii. * Jovialitatea zeflemistă ne-a salvat pe noi, românii, de multe hăuri. Dar şi de piscuri. * Campaniile electorale salvează umorul lumii. * Râsul nu este sănătos, dacă nu te pune pe gânduri. * Umoriştii cei vechi au spus totul. Ceilalţi – restul. * S-a constatat că umoriştii trăiesc mai mult, când nu râd de contemporanii lor. *
Ironia poate fi armă. Dar şi scut. * Nu scăpaţi cărţile de umor în mâna proştilor. Mai bine incineraţi-le! * Incultura degradează umorul împingându-l spre zeflemea. * În compania râsului, redutele feminine cedează subit. * Hazul nostru de necaz este poate o tiflă dată absurdului vieţii. * Umorul în artă e precum sarea în bucate. * Principala victorie a omului asupra lui însuşi rămâne umorul. * Proştii rânjesc, nu râd. * Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. * Haz de necaz înseamnă umor de subzistenţă. * Zâmbetul ar putea zdruncina angoasele din temelii. * Glumele noi se asortează de minune cu şampania veche. * În unele epoci, râsul este o instituţie artificial menţinută în viaţă.
* Şi în artă umorul amână ridurile. * Umorul poate fi concepţie de viaţă. Ori terapeutică de supravieţuire. * Inteligenţa se relaxează prin râs. * Umorul destinde frunţi şi deschide căi. * Insuportabilă este viaţa smântânită de umor. * În compania oamenilor veseli, orice samar devine suportabil. * Ironia cenzurează sentimentalismul şi vestejeşte aroganţa. * Nu ştiu dacă mai trăieşte marele umorist. Constat însă că scrie mereu. * Dacă viaţa e scurtă, măcar să o facem … lată! * Simţul umorului ar putea ridiculiza orice fanatism. * Cărţile de memorii provoacă umorul, pentru că sunt scrise în anotimpul amneziilor. * Umorul impune un important grad de risc. El te poate ajuta să pierzi : iubire, prietenie, funcţii şi chiar libertatea. *
Creşte pofta de râs? Înseamnă că oamenii nu mai au ce pierde. * Ironia se infiltrează în amabilităţi. * Zeflemeaua este ruda impertinentă a umorului. * Gafele mărunte sporesc zona de pitoresc a marilor personalităţi. * Fără simţul umorului, inteligenţa devine rigidă, casantă chiar. * Zeflemeaua poate împinge chiar şi tragicul în derizoriu. * A evoluat şi râsul. A devenit rânjet. * Ironia trebuie să gâdile, nu să muşte. * Plăcerea de a ironiza e sublimă. Până când încep să curgă consecinţele. * Şi eu mă gândeam să înalţ nişte piramide. Dar aud că mi-au luat-o înainte egiptenii şi mexicanii. * M-aţi învins! Dar lăsaţi-mă să-mi finalizez râsul. * Zâmbetul şi mângâierea rămân principalele enzime ale vieţii. * O urgenţă a condiţiei umane este reabilitarea zâmbetului.
* Zâmbetul prefaţează integrala iubirii. * Ironia, un procedeu care transformă, cu randament maxim prietenii în duşmani. * Omenirea se află deja în căutarea râsului pierdut. * Zâmbetul ar putea fi mascota izbânzii. * Râsul tronează încă în clanul învingătorilor. * Românii şi-au depozitat geniul în glume. * Întotdeauna, umorul este fertilizat de imperfecţiunile epocii. * Gluma bună flirtează, nu se dezbracă. * Este din ce în ce mai greu de deosebit zâmbetul posac de rânjetul amabil. * Angajăm actori de comedie. Rugăm – foarte multă seriozitate. * Zâmbetul e un semn că viaţa are totuşi un sens. * Jovialitatea imbecilă nu este rudă cu umorul. *
Umorul – această mirodenie a artei. * Zeflemeaua pare a fi un concubinaj al aroganţei cu prostia. * Umorul se luptă cu radicalii liberi ai răutăţii umane. * Zâmbetul trebuie citit şi pe verso. * Trivialităţile pretind că sporesc umorul. * Gafa poate fi un agent al sincerităţii. Sau al prostiei. * Descifrat corect, râsul ne-ar putea salva. * Surâsul – o lizieră a bucuriei. * Cei care fac haz de necaz anesteziază puţin timpul, dar nu înving frica. * Zâmbetul nu poate vindeca, probabil, nici o boală. Le-ar putea însă preveni aproape pe toate. * În umor, inteligenţa vine cu un-doi-uri scăpărătoare. * Micile ironii pot surpa imensele trufii. * Râsul nu reuşeşte să interzică moartea. Dar îi poate face multe zile fripte.
* Roade în noi cariul ironiei corozive. * Veselia unei epoci este direct proporţională cu inteligenţa ei. * Oricât de negru ar fi, umorul tot speranţă rămâne. * Umorul ne-a venit târziu, când nu mai erau prea multe de salvat. * Umorul suculent poate deveni şi grosier. * Când nu este rânced, umorul frăgezeşte stilul operei. * Hazul nostru de necaz este poate o tiflă dată absurdului vieţii. * Umorul în artă e precum sarea în bucate. * Principala victorie a omului asupra lui însuşi rămâne umorul. *