Vasile Traciuc Jurnalism Radio [PDF]

Zitiervorschau

C O P E R T A / D A N OAN( 'EA Ilustraţie coperta 1 / Revista Realitatea lluslrala, l'i.l.s T E H N O R E D A C T A R E / C A R M E N GOI,(i( ).IAN

/ in­ vasile Traciuc

Jurnalism " radio

© COPYRIGHT TRITONIC B U C U R E Ş T I / R O M Â N I A 2003 e-mail:

[email protected]

tel/fax: + 4 0 . 2 1 . 2 4 2 . 5 4 . 0 9

www. tritonic.ro www.j

uriialism.ro

TRITONIC BUCUREŞTI

1. SCURT ISTORIC AL RADIOULUI Transmiterea informaţiei la distanţă a reprezentat un ideal al omului din cele mai vechi timpuri, dar odată cu descoperirile tehnice în domeniu s-a dorit ca distanţele la care se putea comunica să fie mărite. Desigur că acest ideal a fost realizat şi este de neconceput acum, în condiţiile existenţei telefoniei mobile, a internetului, a radioului şi a televiziunii să se mai pună problema unei îngrădiri sau limitări a comunicării între oameni. Drumul parcurs până a se ajunge aici este interesant şi pasionant prin paşii mărunţi, dar eficienţi, făcuţi în acest domeniu.

Descrierea C I P a Bibliotecii Naţionale a României TRACIUC, V A S I I I Jurnalism radio / V a s i l e T r a c i u c . - B u c u r e ş t i : T r i t o n i c , 2 0 0 3 Bibliogr. ISBN

973-8497-31-0

070

La realizarea acestui volum au participat: B o g d a n şi Constantin Hrib, Veronica R o t a m , Gabriela Mitroi, Beatrice Dinulescu, Nicolae Golgojan, M a r i u s D i m i t r i u (Tritonic Media) Tiraj II, B u n de tipar: 3 0 . 0 7 . 2 0 0 3

.:

Oamenii de ştiinţă au făcut eforturi şi au folosit diferite mijloace specifice nivelului de dezvoltare tehnică a perioadelor în care au trăit, s-au completat şi au continuat studiile sau experienţele făcute de predecesori pentru a putea, prin căutări continue, descoperiri succesive, să găsească noi m e t o d e şi mijloace de transmitere a informaţiei la distanţă. Odată cu descoperirea electricităţii s-a deschis o nouă şi importantă etapă în dezvoltarea umană, care a permis accelerarea descoperirilor în domeniul comunicaţiilor prin fir. Căutările cercetătorilor nu s-au oprit aici şi au fost inventate mijloace de transmitere a mesajului la distanţă, fără a mai fi folosit firul, cu ajutorul undelor electromagnetice. Descoperirile în acest domeniu s-au derulat în perioada ultimelor trei secole şi au creat premisele apariţiei radiocomunicaţiilor, ca mai târziu să fie posibilă apariţia presei electro­ nice, cu ajutorul căreia informaţia a avut posibilitatea să circule cu rapiditate. Pe parcursul acestei perioade se disting următoarele etape: - etapa descoperirilor teoretice; - construirea unor aparate şi folosirea lor în radiocomunicaţii; 5

- folosirea acestor descoperiri pentru a crea un nou mijloc

electric numai în momentul când în atmosferă se produceau descărcări electrice.

de comunicare în masă. Chiar dacă la un m o m e n t dat se poate observa o întrepă­ trundere a primelor două, aceasta se datorează faptulu i că unele descoperiri au fost făcute întâmplător, fără a avea o funda­ mentare teoretică, astfel încât a fost necesară o perioadă pentru reluarea experienţelor anterioare. în p r i m a etapă toate d e s c o p e r i r i l e au fost teoretice,

în anul 1894, fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov a inventat antena, o altă descoperire importantă, care, fiind cuplată la coheror, a rezultat un alt aparat denumit „înregistrator de furtună". Acesta începea să sune atunci când în atmosferă se înregistrau descărcări electrice, chiar la distanţe mai mari, semnalând înrăutăţirea timpului.

punându-se bazele teoriei fenomenului electromagnetic. Astfel,

Descoperirile făcute până la acest m o m e n t au pregătit

în anul 1774, Benjamin Franklin descoperă paratrăznetul şi

etapa următoare în care au putut fi transmise, pentru prima

sugerează ideea folosirii electricităţii în comunicaţii, iar Lesage

dată, undele radio şi luând naştere „radiotehnica". Guglielmo

construieşte un aparat cu circuite electrice corespunzătoare lite­

Marconi, considerat „părintele radioului", a reuşit să sintetizeze

relor din alfabet. în anul 1813, fizicianul danez Hans Cristian

toate datele existente şi a realizat primul sistem de radiocomu-

Oersted descoperă faptul că acul unei busole este deviat, atunci

nicaţie, prin transmiterea unui semnal la distanţă fără a mai fi

când în apropiere se află un conductor prin care circulă curentul

folosit firul. în anul 1895 a reuşit să transmită semnale între

electric. Michael Faraday reface experienţa, în anul 1821, şi

două puncte, separate de un deal, fără vizibilitate directă, fapt

publică prima lucrare referitoare la fenomenele electromag­

ce a impresionat lumea oamenilor de ştiinţă. Marconi a început

netice.

m u n c a de perfecţionare şi a reuşit, doi ani mai târziu, să

Samuele Morse, în anul 1832, a inventat telegraful electric şi alfabetul format din linii şi puncte, care-i poartă numele. In 1865, fizicianul scoţian James Clark Maxwell elaborează teoria

realizeze o legătură radio la o distanţă de 14 km., iar în anul 1903 a făcut posibilă legătura radio între două continente (Europa-America).

electromagnetică a luminii. Un m o m e n t important îl reprezintă

Fizicienii şi-au concentrat eforturile în perioada următoare

anul 1887, când Heinrich Rudolf Hertz reuşeşte să producă şi

pentru descoperirea componentelor electronice, cu ajutorul

să studieze undele electromagnetice, descoperind şi faptul că

cărora puteau fi construite emiţătoarele şi receptoarele necesare

aceste unde au şi o mărime corespunzătoare sursei de oscilaţie.

unei legături radio. Fleming, bazându-se pe fenomenul termo-

Cu toate că la momentul respectiv nu le-a dat nici o aplicaţie

ionic, descoperit de Edison, a creat dioda (cel mai simplu tub

practică, descoperirile lui au stat la baza radiocomunicaţiilor.

electronic), iar Lee de Forest a creat trioda (tubul electronic

Pentru ca toate aceste descoperiri să depăşească pragul

cu trei electrozi). Este inutil să a m i n t i m că aceste tuburi

laboratoarelor şi să fie aplicate în practică, au mai fost necesare câteva invenţii fundamentale. In 1890, fizicianul francez Branly a realizat un aparat denumit „coheror", care era de fapt un simplu tub de sticlă umplut cu pulbere de nichel, astupat la cele două capete cu material izolant, prin care circula curentul 6

electronice aveau dimensiuni considerabile, dar pentru perioada respectivă s-au dovedit utile şi eficiente, iar până la desco­ perirea materialelor semiconductoare, care au permis miniaturizarea acestor aparate de emisie şi recepţie, a mai fost necesară o altă perioadă de căutări. 7

T o a t e a c e s t e d e s c o p e r i r i au avut la î n c e p u t utilizări

1.1. Radioul în l u m e

• • >

speciale, îndeosebi militare, dar în final s-a ajuns la folosirea lor pentru crearea unui nou mijloc de comunicare în masă:

Apariţia radioului ca mijloc de comunicare în masă a fost

R A D I O U L . Accesul la informaţie devine un bun al majorităţii

posibilă datorită preocupărilor oamenilor de ştiinţă, care au

oamenilor, condiţionat de posibilitatea fiecăruia de a poseda

î n c e r c a t la î n c e p u t prin d e s c o p e r i r i t e o r e t i c e , apoi prin

un receptor radio, care avea costuri destul de ridicate pentru

confecţionarea unor aparate adecvate, să transmită cu ajutorul

acea perioadă. Radioul devine astfel un concurent serios al

undelor electromagnetice semnale şi mesaje sonore la distanţă.

presei scrise, dovedindu-se în timp a fi totuşi un partener în

La aceste descoperiri au participat mai multe generaţii de

peisajul mass-media. Primele posturi de radio au avut un caracter experimental, dar poate fi menţionat faptul că primul a funcţionat la Pittsburg, în anul 1916, care a devenit post de radio oficial în 1920, când a primit licenţa de emisie. în condiţiile apariţiei mai multor posturi de radio şi în alte ţări a fost necesară înfiinţarea unui organism internaţional, Uniunea Internaţională de Radiodifuziune, a cărei menire era să înlesnească negocierile pentru acordarea lungimilor de undă, pe care se emitea, fiind evitate în acelaşi timp şi posibilele

oameni cu preocupări ştiinţifice, fiecare aducându-şi contribu­ ţia prin descoperirile făcute la perfecţionarea şi eficientizarea aparatelor de emisie şi recepţie. La eforturile lui Marconi s-au alăturat şi alţi oameni de ştiinţă, cu alte descoperiri. Edison a realizat, la sfârşitul anului 1870, prima imprimare a vocii umane pe aparatul construit de el, numit fonograf, cu ajutorul căruia a reuşit să „conserve" vocea. Toate aceste descoperiri au fost folosite, Ia început, pentru a face posibilă comunicarea în scopuri militare sau utilitare, cum ar fi transporturile navale.

interferenţe între posturi, prin ordonarea frecvenţelor de emisie.

După apariţia radioului, ca mijloc de comunicare în masă,

în România, primul post de radio a luat fiinţă la 1 Noiem­

nu întârzie să apară şi adversari, care considerau că uşurinţa

brie 1928, când s-a difuzat prima emisiune în limba română.

cu care puteau fi recepţionate aceste unde şi de alte persoane

Dezvoltarea radiofoniei la noi în ţara cunoaşte ritmuri destul

r e p r e z e n t a u n m a r e d e z a v a n t a j , astfel î n c â t s-au c ă u t a t

de lente, din cauza lipsei receptoarelor, care erau fabricate

posibilităţi de a le dirija pentru a păstra caracterul lor secret.

numai în străinătate, cu costuri destul de ridicate; singurele

D u p ă primul război mondial s-au mai făcut încercări, fără

accesibile fiind receptoarele de radio cu galena (cu audiţie în

un scop bine definit, de a transmite prin radio cântece, prin

cască), cu un preţ relativ redus şi cu perfomanţe satisfăcătoare.

redarea unor discuri de gramofon, dar ziua de 15 iunie 1920

Faptul că audiţia era posibilă individual, în cască, se constituia

reprezintă m o m e n t u l de cotitură în utilizarea, în favoarea

în singura m a r e deficienţă.

publicului, a noului mijloc de comunicare. De la gara din

Pe plan m o n d i a l s-au înregistrat noi succese în acest

Chelrnsford (SUA) a fost transmis un concert al cântăreţei

domeniu, prin descoperirea semiconductoarelor, în anul 1948,

N e l l i e M e l b a , c a r e a fost r e c e p ţ i o n a t în m u l t e r e g i u n i

care a dus la reducerea considerabilă a volumului aparatelor şi

americane. La Pittsburg ia fiinţă, în acelaşi an, primul post

a ridicat foarte mult calitatea emisiei şi recepţiei undelor radio.

oficial de radio. Doi ani mai târziu serviciul american de radiodifuziune a acordat aproximativ 670 de licenţe pentru 9

emisie noilor posturi de radio înfiinţate. Şi în alte ţări se înfiinţează posturi de radio. în 1922 ia fiinţă primul post de radio în Franţa, iar peste un an, în Germania. Toate descoperirile în domeniul radiotehnicii au dus la apariţia unui alt mijloc de comunicare în masă, „sora mai mică a radioului"- televiziunea, care avea posibilitatea să ofere pe lângă sunet şi imagine, dovedind, în timp, că are un alt impact a s u p r a p u b l i c u l u i . Cu t o a t e a c e s t e a , atât r a d i o u l cât şi televiziunea s-au dovedit capabile sa-şi îndeplinească fiecare funcţiile rezultate din specificul canalului. Ofensiva exercitată de televiziune asupra radioului a determinat căutarea unor noi tehnologii,

dea si alte

utilităţi radioului ca mijloc de comunicare. începând cu anul 1987, în Europa, a fost folosită o nouă tehnologie, care a oferit posesorilor de radioreceptoare noi facilităţi pentru recepţie şi serviciile oferite. N o u a tehnologie denumită „Sistem de date pentru radiodifuziune" ( R B D S ) a fost un produs colateral c a l c u l a t o r u l u i şi f u n c ţ i o n e a z ă folosind limbajul b i n a r al acestuia. Un emiţător, dotat cu un echipament special, transmite un extrasemnal inaudibil, pe canalul audio, sub formă digitală (1.0), receptorul primeşte şi decodifică, permiţând recepţia unor mesaje comandate. Principiul de funcţionare constă în faptul că emiţătorul transmite un cod de format standardizat, care poate fi recunoscut numai de scanerul încorporat în receptor, făcând posibilă identificarea staţiei prin formatul emisiei. N o u a tehnologie a cucerit, prin rapiditatea şi eficienţa serviciilor oferite, mulţi amatori, firma producătoare putând să ofere ascultătorilor posibilitatea să obţină informaţii bursiere, meteo sau alte mesaje utile, chiar în condiţiile în care aparatul

Printr-o comandă poate obţine aceste informaţii, care sunt afişate pe ecranul aparatului; - când şoferul c o n d u c e a u t o t u r i s m u l spre o z o n ă periculoasă pentru traficul auto, atunci pe ecran apare un mesaj care-1 avertizează; - semnalul recepţionat scade, atunci când autoturismul se depărtează de emiţător şi calitatea recepţiei se reduce, dar în cazul acestei tehnologii receptorul trece automat pe alt emi­ ţător, calitatea rămânând aceeaşi; - prin apăsarea unui buton, ascultătorul poate trece în revistă toate posturile recepţionate şi alege pe cel preferat; - pe ecranul receptorului din autoturism pot apărea diferite mesaje utile cum ar fi: „Dă telefon acasă ! . Unele facilităţi, cum ar fi trecerea prin toate posturile şi alegerea celui dorit, căutarea automată a postului, afişarea diferitelor p r o g r a m e pe display, le p o t oferi şi aparatele moderne existente, în acest moment, la noi în ţară, dar nu dispunem de tehnologia R B D S , care oferă mult mai multe servicii. Radioului îi era pregătit la un m o m e n t dat, prin anii 1995, un alt viitor, fiind preconizată transmisia şi recepţia progra­ melor radio prin satelit, dar această tehnologie presupunea şi schimbarea sistemelor de recepţie, astfel încât creşteau foarte mult costurile. S-a considerat că este mai eficient şi mai rentabil ca sateliţii să fie folosiţi pentru transmisiile de televiziune. Radioul rămâne totuşi cel mai rapid mijloc de informare, din punct de vedere jurnalistic, iar din punct de vedere tehnic are putere de penetrare în cele mai îndepărtate zone cu ajutorul vechiului sistem de retransmitere prin satelit.

aparatul mai târziu şi nu ştie cine şi ce melodie interpretează.

Programele vorbite, transmiterea de ştiri şi muzică chiar şi în cele mai izolate colţuri ale lumii au deschis oamenilor posibilităţi nebănuite, până atunci, de cunoaştere a eveni­ mentelor ce se desfăşurau în lume, cu o operativitate de caic presa scrisă nu dispunea şi nu dispune nici în prezent.

10

11

este oprit. Dintre facilităţile oferite de această tehnologie, se pot da câteva exemple: - pe post se transmite o melodie, dar ascultătorul a pornit

•• 1.2. Radioul românesc

• •-••• ,. >

animator al reuşitelor ce au urmat a fost profesorul Dragomir Hurmuzescu, directorul Institutului Electrotehnic, adevăratul

Daca ne propunem să punctam momentele importante în

p ă r i n t e al r a d i o f o n i e i r o m â n e ş t i . Ca o r e c u n o a ş t e r e a

apariţia radioului la noi în ţară, nu putem trece peste primele

preocupărilor în acest domeniu profesorul H u r m u z e s c u u r m a

încercări reprezentate de radiotelegrafie, care şi-a găsit prima

să devină, în anul 1928, primul preşedinte al Consiliului de

aplicaţie practică în ţara noastră, în anul 1908, prin instalarea

Administraţie al Societăţii R o m â n e de Radiodifuziune. La 1 noiembrie 1928 avea loc prima emisiune oficială a

la Constanţa a primului post de către Serviciul Maritim Român. In anul următor marina militară a instalat trei posturi sistem

Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România, chiar

Telefunken la Călăraşi, Giurgiu si Cernavodă.

dacă şedinţa de constituire a avut loc la 17 ianuarie 1928.

în august 1914a fost instalat în Parcul Carol din Bucureşti,

Această primă transmisie a unei emisiuni a postului public

un post de telefonie-telegrafie fără fir (T.F.F.), iar în anul

s-a făcut din sediul situat în str. General Berthelot nr. 60, cu

următor acesta a fost amplasat şi pe vagoane de cale ferată,

un emiţător de 400 de W pe 401,6 m. Profesorul D r a g o m i r H u r m u z e s c u a rostit, d u p ă acel

România având astfel primul tren din lume cu instalaţie de

m e m o r a b i l „Alo, Alo, aici R a d i o B u c u r e ş t i " , c u o c a z i a

telefonie-telegrafie fără fir. Un nou post cu puterea de 150 kw. a fost instalat în anul

inaugurării postului de radio românesc câteva cuvinte

1916 la Herăstrău, dar din cauza războiului a fost evacuat în

memorabile: „Să nu se creadă că radiofonia este o chestiune

luna noiembrie a aceluiaşi an în M o l d o v a şi reinstalat la

numai de distracţie. Radiofonia este de o m a r e importanţă

Botoşani, iar în februarie 1917 transferat la Iaşi pe dealul.

socială, cu mult mai mare decât teatrul, pentru răspândirea

Copoului, ca din 1918, după semnarea armistiţiului, acesta să

culturii şi pentru unificarea sufletelor, căci se poate adresa la

fie readus la Bucureşti.

o lume întreagă, p ă t r u n z â n d în coliba cea m a i razleata a

Odată drumul deschis, instalarea şi utilizarea acestor

săteanului". Emisiunea a mai cuprins, printre altele, un buletin

posturi va deveni un fapt normal pentru acele vremuri, astfel

de ştiri, informaţii meteorologice, muzică şi p r i m a conferinţă

încât în anul 1920, la Universitatea din Bucureşti a fost introdus

difuzată la radio, intitulată „Poezia populară r o m â n e a s c ă " ,

primul curs de radiocomunicaţii, iar în 1921 Guvernul de la

prezentată de Horia Furtună. î n c ă din primele luni de existenţă am putea m e n ţ i o n a

acea dată a h o t ă r â t înfiinţarea unei reţele de posturi radiotelegrafice, care să acopere întreg teritoriul naţional.

m o m e n t e de pionierat cum ar fi: la 10 noiembrie - primele

Un m o m e n t important în evoluţia radiofoniei româneşti

emisiuni pentru copii, la 8 decembrie - primele emisiuni pentru

a fost în iulie 1925, când s-a transmis prima emisiune în limba

femei, la 10 decembrie - primele sfaturi medicale la radio, la

română. Astfel au devenit posibile primele audiţii publice, de

18 decembrie - prima emisiune umoristică. Odată începutul

două ori pe săptămână, joia şi sâmbăta la orele 21,30. Din

făcut, a crescut şi numărul de abonaţi. Astfel, de la 14.500

acest m o m e n t se poate spune că şi în România s-a trecut de la

abonaţi în anul apariţiei postului public, se ajunge la peste

radiotelegrafie şi radiotelefonie la radiofonia propriu-zisă, cu

274.000 în următorii 10 ani şi la peste 4 milioane astăzi.

toate că postul de radio încă nu devenise oficial. Principalul

UJ iii

12

5 h iti?*

liihj

«s *iJ

iu

-Ji>-.:'::

. . . . . .

î-3