Tema: Ocluzia - Relațiile Ocluzale Și de Postură Mandibulară - Rapoartele Între Arcadele Dentare Fiziologice Și Patologice - Biomecanica Mandibulară [PDF]

Zitiervorschau

Tema: Ocluzia.Relațiile ocluzale și de postură mandibulară.Rapoartele între arcadele dentare fiziologice și patologice.Biomecanica mandibulară.

1. Ocluzia. Definiție. Concepte. Ocluzia - stare de contact dentodentar dintre arcada dentară inferioară și arcada dentară superioară.Din această defini ție și luînd în considerație că mandibula este un organ mobil,vom conchide că contactele dentodentare pot fi statice și dinamice.Din aceste considerente deosebim ocluzie statică și ocluzie dinamică. Din punct de vedere practic deosebim următoarele variante de relații ocluzale:centrică,anterioară,posterioară,laterală din dreapta și laterală din stînga. Concepte : Conceptul ocluziei bilateral balansate(echilibrate bilateral): Această teorie susține necesitatea contactelor multiple în intercuspidare maximă,distribuite uniform pe toată arcada.În propulsie contactul dinților frontali este însoțit de contacte în zona distală bilateral.În laterotruzie,pe lîngă contacte de partea lucrătoare în zona frontală și distal,există și contacte pe partea nelucrătoare cu rol în echilibrarea arcadelor și în stabilizarea mandibulei,confrom principiului tripodal Bonwill; Conceptul ocluziei fucționale: Ocluzia funcțională este o noțiune unanim acceptată,care are cîteva caracteristici care permit menținerea stării de sănătate a tuturor componentelor ADM.Pankey și Schuyler au stabilit 5 criterii în acest sens:

1.Stopuri ocluzale stabile și simultane,fără contacte premature,pe cît mai mulți dinți cu condilii în RC, 2.Ghidaj anterior în acord cu mișcările funcționale și cu posibilățile ATM, 3.Dezocluzia dinților cuspidați în propulsie, 4.Prezența contactelor de partea lucrătoare și absența lor de partea nelucrătoare în mișcarea de lateralitate, 5.Absența interferențelor în mișcările de lateralitate la nivelul dinților cuspidați de partea activă,indiferent de tipul ghidajului. În concluzie caracteristicile ocluziei funcționale sunt următoarele: *RC nu coincide cu PIM, *ibertatea de articulare în cîmpul de ocluzie-freedom in centric, *Mandibula trece ușor de la ocluzia de RC la ocluzia funcțională. a)Poziția centrică.În RC condilii sunt în poziția lor centrică.Cînd arcadele sunt în intercuspidare maximă,condilii sunt într-o poziție anterioară RC.Diferența dintre acestea două poziții variază între 0,2 mm și 1,75 mm,iar după Posselt normal este 1,2 mm pentru adulții cu dentație sănătoasă,media de 0,3-0,8 mm fiind indicată cînd se realizează o restaurare în long centric. b)Poziții excentrice **Partea lucrătoare.Versantele interne ale cuspizilor vestibulari maxilari sunt în contact cu versantele externe ale cuspizilor vestibulari mandibulari.Există un contact maxim de la canin la molar.Rezulatnta sarcinilor ocluzale pe partea lucrătoare este repartizată pe ansamblul dinților canini,premolari și molari. **Partea nelucrătoare.Nu există nici un contact între dinții de partea opusă părții lucrătoare. **Poziția de propulsie.Nu există contact între dinții posteriori cînd dinții anteriori sunt în poziție cap la cap. c)Deglutiția are loc în PIM,

d)Instrumentar.Ca mijloace de înregistrare,transfer și reabilitare,autorii acestui concept recomandă: *arc facial de transfer *arc facial cinematic *articulator parțial programabil, e)Înregistrarea relațiilor intermaxilare: *înregistrarea RC cu autorul cerii Aluwax fără să aibă perforații pentru a evita orice mișcare de flectare a mandibulei, *înregistrarea pozițiilor extreme:propulsie,laterotruzie dreaptă și stîngă cu ajutorul cerii Coprwax f)Analiza ocluzală și echilibrarea:se realizează preproteic. g)Modelare în ceară:trebuie să respecte următoarele cinci criterii: *Modul de realizare după conceptul ,,un dinte în contact cu doi dinți,, stabilește următoarele raporturi: *în PIM: *linia vestibulo-ocluzală a cuspizilor vestibulari mandibulari ai premolarilor și molarilor inferiori oclude cu linia foselor centrale ale premolarilor și molarilor superiori *linia palato-ocluzală a cuspizilor palatinali ai premolarilor și molarilor superiori oclude cu linia foselor centrale a premolarilor și molarilor inferiori, *toate vîrfurile cuspizilor de sprijin sunt în raport cu crestele marginale antagoniste în afara cuspizilor meziopalatinali a molarilor superiori și a cuspidului distovestibular al molarilor inferiori care oclud cu fosele centrale antagoniste, *cei șase dinți frontali superiori sunt în raport cu opt dinți inferiori *În excursiile mandibulare: *pe partea lucrătoare cuspizii în contact trec unii pe lîngă alții fără obstacole, *pe partea nelucrătoare cuspizii trec fără nici un contact unul pe lîngă celălalt

Acest concept ocluzal prezintă unele dezavantaje în aplicarea sa practică: *Uzura versantelor interne ale cuspizilor vestibulari superiori cu uzura versantelor externe la cuspizii inferiori,rezultînd o pierdere a înălțimii verticale cu tendință la mobilitate dentară;

2.Ocluziacentrică.Relația centrică.Definiție.Caracteristica Relația centrică – raport mandibulo-cranian static și reproductibil, în care condilii sunt plasați în poziția cea mai înaltă a cavității glenoide, la baza pantelor tuberculului articular, într-o poziție de retruzie neforțat, indiferent de prezența sau absența totalăa dinților. Este condiționată de contracția simetrică a mușchilor ridicători. Reprezintă cea mai bună poziție de sprijin, în care se efectuează doar mișcări de rotație pură, fără alunecare; Ocluzia centrică – raport static dintre arcadele dentare în plan sagital, transversal și vertical, în care există contact intercuspidian maxim.Acest tip de ocluzie este considerat ca

un

raport

static

vertical,transversal

și

într

arcadele

sagital

cînd

dentare avem

un

în

plan

contact

dentodentar maximal,iar condilii articulari ai mandibulei în timpul

contracției

mobilizatori

sunt

maximale situați

la

bilaterale baza

a

pantelor

mușchilor tuberculilor

articulari.Pentru ocluzia centrică sînt caracteristice patru semne:dentar,articular,muscular

și

faringoglandular.Deci

ocluzia centrică,fiind statică poate fi definită ca un raport dintrre

arcadele

dentare

în

plan

sagital,transversal

și

vertical,cînd mandibula ocupă o poziție centrică față de

baza craniului și maxilă. Aceasta asigură poziționarea anterioară a condililor articulari în fosele articulare,la baza pantei

tuberculilor

articulari

și

un

contact

maxim

interdentar,manifestat de contacția bilaterală,uniformă și simetrică a mușchilor ridicători ce coincide cu mișcarea de deglutiție.

3.Semnele

ocluziei

fiziologice

centrice

pentru

rapoartele fiziologice dintre aracdele dentare. Pentru rapoartele fiziologice dintre arcadele dentare sînt

comune

următoarele

centrică:1.fiecare

dinte

semne

contactează

de

ocluzie

cu

doi

dinți

antagoniști,afară de incisivii centrali inferiori și ultimii molari

superiori,care

au

numai

cîte

un

dinte

antagonist,2.linia mediană a feței se găsește într-un plan cu lini interincisivală dintre incisivii centrali superiori și cei inferiori,3.primul molar superior contactează cu primul și al doilea molar inferior în așa mod că pe primul îl acoperă aproximativ cu 2/3 pe al doilea cu ½ iar cuspidul meziovestibular

este

meziovestibulari

situat și

în

fisura

centrovestibulari

dintre ai

primului

cuspizii molar

inferior,4.arcada dentară superioară este mai mare și o acoperă pe cea inferioară.Alte semne de ocluzie centrică sînt particulare în dependență de varietatea de raport dintre arcadele dentare.În caz de raport patologic dintre arcadele dentare lipsesc unul sau mai multe din semnele indicate și sînt depistate diverse rapoarte de contact interdentar,sau absența lui în anumite segmente ale arcadelor dentare.

4. Ce definește termenul de relație de postură mandibulară. Relaţie de postură mandibulară este o stare de repaus fiziologic relativ al mandibulei cu o relaxare relativă a mușchilor mobilizatori, asigură relaxarea capsulei articulare, a mușchilor mobilizatori, datorită spațiului de inocluzie fiziologică

care

se

creează

asupra

parodontului

nu

acționează permanent presiunea masticatoare, precum și asigură funcția fonetică.

5. Ce spațiu se crează între arcadele dentare în stare de postură a mandibulei. Spaţiu se crează între arcadele dentare în stare de postură a mandibulei se numește spațiul de inocluzie fiziologică, poate avea 1-6 mm, dar în mediu 2-3mm, se micșorează considerabil în zonele laterale.

6. Elementele active și pasive ce realizează poziția de postură a mandibulei. Elementele pasive sînt prezentate de acțiunea specifică a

complexului

mușchi-tendon,articulație

temporo-

mandibulară și a presiunii negative din cavitatea bucală ce apare la deplasarea mandibulei în jos.Primele două elemente în stare de repaus fiziologic relativ și echilibrat,datorită particularităților de strucutră,posedă însușiri elastice ca și orice corp fizic cu așa caracteristici.Aceste însușiri se manifestă

prin

contractarea

greutății

mandibulei

și

poziționarea ei în anumite relații craniene.La amplificarea acestui

fenomen

participă

și

presiunea

negativă

din

cavitatea

bucală,care

apare

la

deplasarea

în

jos

a

mandibulei împreună cu limba cînd buzele își păstrează contactul,iar între fața dorsală a limbii și bolta palatină apare un spațiu cu vid.

7. Definiție ,,Spațiul de inocluzie fiziologică,,.Importanța practică. Formarea unui spațiu interdentar de inocluzie,de 1-6 mm la nivelul arcadelor dentare,iar în mediu constituie 2-3 mm.Acest

spațiu

se

micșorează

în

zonele

laterale

considerabil și are un caracter individual. Inocluzie fiziologica - raportul in care se afla in mod normal cele 2 arcade dentare intre ele in stare de repaus a mandibulei - se caracterizeaza prin existenta unui spatiu de 2-4 mm intre suprafetele ocluzale antagoniste. Importanța practică: Datorită spațiului de inocluzie fiziologică asupra parodontului nu acționează în permanență presiunile masticatoare,ceea ce ar fi pentru el dăunător.Prin urmare,poziția de postură a mandibulei poate fi considerată drept un mecanism biologic de protecție a sistemului stomatognat.Totodată spațiul de inocluzie fiziologică în timpul funcției fonetice poate fi minimal-la pronunțarea consoanei ,,S,, și maximal-la prounțarea vocalei ,,A,,.Din cele expuse se poate constata că atît poziția de repaus fiziologic a mandibulei cît și spațiul de inocluzie fiziologică joacă un rol important la îndeplinirea funcțiilor de bază a sistemului stomatognat.De aceea la cnfecționarea protezelor dentare este necesar de ținut cont de aceste particularități.

8. Definiție ,,Spațiul liber de vorbire,,.Importanța practică. Spațiul liber pentru funcția fonetică a sistemului stomatognat,este individual ca și spațiul de inocluzie fiziologic și mărimea lui va varia în raport de caracterul fonației.Maximal el se va manifesta la pronunțarea vocalei ,,a,,,iar minimal-la pronunțarea consoanei ,,s,,.Nu există vreo independență a mărimii acestui spațiu de varietatea de rapoarte normale dintre arcadele dentare,însă pe parcursul vieții el poate fi supus diferitelor modificări,ba chiar și pe parcursul zilei,în dependență de starea sistemului nervos.

9. Planul de ocluzie.Importanța practică. Planul de ocluzie trece sub planul Camper și este paralel cu el.Între aceste planuri după Land,există o distanță de aproximativ 26 mm.Această corelație între planul de ocluzie și planul Camper este utilizată de către proteticieni la determinarea ocluziei centrice la pacienții cu edentații totale și servește punct de reper la montarea dinților artificiali,din care considerente planul de ocluzie a primit denumire și de plan protetic.Datorită curbării arcadelor dentare în plan sagital și transversal(curbele Spee,Monson-Willson,incizală) fiecare dinte se află față de planul de ocluzie imaginar într-un anumit raport.Așa,de exemplu,la închiderea arcadelor dentare în ocluzia centrică,dinții laterali superiori întretaie acest plan,iar cei inferiori nu-l ating.În zona frontală a arcadelor dentare incisivii centrali și caninii superiori ating planul de ocluzie,iar cei inferiori îl întretaie.Prin urmare,planul de ocluzie este alcătuit din trei segmente:unul frontal și două laterale.Segmentele laterale după cum s-a constatat sunt paralele planului Camper,iar cel frontal cu linia bipupilară care trece prin centrul pupilelor ochilor.Totodată segmentul frontal din punct de vedere constituțional poate fi situat sub

buza superioară la 1,0-1,5 mm la nivelul ei sau mai jos de ea cu 1,0-1,5 mm.

10. Curbele de ocluzie.Importanța practică. Curba sagitală Spee este o curbură anatomică sagitală a aliniamentului fețelor ocluzale ale dinților laterali mandibulari; este convexă spre inferior la maxilă și concavă spre superior la mandibulă. Adîncimea maximă se găsește la nivelul molarului I și are 1-3 mm. Curba poate fi evidențiată așezînd o riglă pe cuspidul vestibular al primului premolar inferior și pe fața ocluzală a ultimului molar inferior. Cu cît este mai pronunțată curbura, cu atît este mai șters relieful ocluzal, cu cît este mai plană curba, cu atît sunt mai înal ți cuspizii și mai adînci fosele. Se mai numește curbă de compensare a mișcărilor sagitale a condililor mandibulari, deoarece traiectoriile acestora se înscriu pe aceeași curbură cu direcția forțelor ocluzale ale lateralilor inferiori. Este o relație direct proporțională între gradul de supraacoperire frontală și adîncimea curburii. La propulsia mandibulei cînd incisivii sunt cap la cap se produce o dezocluzie fiziologică în zona laterală (fenomenul Cristhensen). Dacă există contacte se formează o pîrghie de gr.II și are o acțiune traumatică asupra ATM. Importanța: corelația morfologică între gradul supraacoperirii frontale și adîncimea curbei; gradul de supraacoperire frontală și dezocluzia dinților laterali se face în funcție de înălțimea cuspizilor și adîncimea reliefului negativ, perturbările curbei pot genera interferențe nelucrătoare în mișcările de propulsie. Curba transversală Wilson este rezultatul înclinării coroanei dinților laterali inferiori spre lingual, astfel, cuspizii vestibulari sunt mai înalți decît cei linguali iar dacă trasăm o linie imaginară prin vărfurile cuspizilor vestibulari și linguali

observăm o curbă cu concavitatea orientată spre superior. Adîncimea variază pînă la 5 mm. Importanța: Este o curbă de compensare a mișcărilor de lateralitate a condililor mandibulari, deoarece pantele condiliene uneori au o înclinare asemănătoare cu cea a fețelor ocluzale ale dinților laterali. În timpul mișcării de lateralitate pe partea lucrătoare (înspre care s-a efectuat mișcarea) se păstrează contactele pe cuspizii vestibulari iar pe cealaltă parte se creează un spațiu de dezocluzie (fenomenul Cristhensen transversal). Curba vestibulară – o linie imaginară care unește cuspizii vestibulari și marginile incizale; este mai largă la maxilar decît la mandibulă. Este formată de direcția de implantare a dinților și de presiunile exercitate de mușchii oro-faciali și de limbă. Gradul curburii variază de la individ la individ. Importanța: imprimă anumite particularități etajului inferior și fizionomiei individului.

Importanța practică: Prezenața curburilor de ocluzie favorizează echilibrarea statică și dinamică a dinților și arcadelor dentare în mișcările mandibulei.Aceste particularități esențiale stau la baza restabilirii integrității arcadelor dentare la confecționarea construcțiilor protetice conjuncte și,îndeosebi,la crearea arcadelor dentare artificiale în proteze mobilizabile. 11. Rapoarte între arcadele dentare fiziologice(Tipuri de ocluzii fiziologice) Pentru ca ocluzia să fie fiziologică trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:  Se realizează cheia de ocluzie a lui Angle - cuspidul mezio-vestibular al molarului I superior angrenează (se

încadrează) între cuspidul mezio și centrovestibular în dreptul șanțului de descărcare vestibular mezial.  Liniile interincisive coincid între ele și cu linia mediană.  Dinții superiori îi acoperă pe cei inferiori  Fiecare dinte are doi antagoniști, excepție făcînd incisivul central inferior și ultimul molar superior.  Dinții inferiori au o poziție mai mezială decît dinții superiori  Cuspizii vestibulari superiori acoperă cuspizii omogeni inferiori, cuspizii palatinali superiori contactează cu șanțurile principale intercuspidiene ale dinților inferiori iar cuspizii linguali acoperă versantele interne ale cuspizilor palatinali. În dependentă de acești factori sunt cunoscute următoarele tipuri de ocluzie fiziologică: Ortognată (ideală, psalidodontă), dreaptă (labiodont/cap la cap), biprognată (protruzie bimaxilară), opistognată (retruzie bimaxilară).

Raporturi neutrale ale grupului incisiv:  În plan vertical: raport labiodont (cap la cap) sau psalidodont (superiorii îi acoperă pe inferiori cu 1/3, 1/2 sau 1-2 mm);  În plan sagital: în raport labiodont marginile incizale contactează între ele; în raport psalidodont marginea incizală a inferiorilor contactează cu fața palatinală a superiorilor iar între fața vestibulară a inferiorilor și marginea incizală a superiorilor există un spațiu de 1-2 mm (treaptă sagitală fiziologică);  În plan transversal: liniile interincisive maxilară și mandibulară coincid între ele și cu linia mediană; devieri minime (0,2-1mm) se încadrează în limitele fiziologice.

 *protruzia fiziologică bimaxilară: ambele procese alveolare împreună cu dinții frontali sunt îndreptate spre vestibular cu contact psalidodont .  *retruzie fiziologică bimaxilară: ambele procese alveolare împreună cu dinții frontali sunt îndreptate spre oral.

Raporturi neutrale la canini:  În plan vertical: superiorul acoperă o treime a înălțimii feței vestibulare a inferiorului.  În plan sagital: cuspidul inferiorului se plasează între incisivul lateral și caninul superiori.  În plan transversal: superiorul îl circumscrie pe inferior (îl acoperă). Raporturi neutrale ale grupului lateral:  În plan vertical: molarii I superior și inferior permanenți formează stopuri ocluzale normale  În plan sagital: Cheia de ocluzie (Angle).  În plan transversal: cuspizii vestibulari ai dinților laterali superiori acoperă cuspizii vestibulari ai din ților laterali inferiori. Tipuri de ocluzii: Ocluzia dreaptă(cap-la-cap).Este mau puțin frecventă(10-20%) și se întîlnește mai des la eschimoși avînd aceeași parametri caracteristici ca și în cazul ocluziei ortognatice,cu excepția criteriilor de contact dentodentar la nivelul zonei frontale.În acest caz de ocluzie dinții frontali superiori stabilesc în zona frontală un raport ocluzal de margine incisivală la margine incisivală,de tipul cap-la-

cap,din care cauză ocluzia dreaptă estenumită și ocluzie cap-la-cap sau labiodonșie.Datorită acestui raport dentodentar frontal,mandibula se deplasează fără obstacol la mișcările de propulsie și retropulsie. Ocluzia biprognată.Se întîlnește mai frecvent la populațiile din Africa și este însoțită de aceleași semne morfologice la nivelul arcadei dentare ca și ocluzia ortognată,cu deosebirea că la ocluzia biprognată avem o înclinare vestibulară a tuturor dinților frontali superiori și inferiori împreună cu procesele alveolare.Datorită protruziei frontale bimaxilare,acest tip de ocluzie se numește și protruzie fiziologică bimaxilară sau ocluzie prognată fiziologică. Ocluzie opistognată.Se întîlnește mai rar decît la ocluziile precedente și se deosebește de ele,în special de cea ortognată,printr-o înclinație orală a tuturor dinților frontali superiori și inferiori împreună cu procesele alveolare.Acest tip de ocluzie se mai numește retruzie fiziologică bimaxilară.

12.Rapoarte între arcadele dentare patologice(Tipuri de ocluzii patologice). În plan vertical (supero-inferior):  Ocluzie deschisă: în dependență de gravitate nu se face contact între dinții frontali superiori și inferiori sau chiar între laterali superiori și inferiori.  Ocluzie adîncă: frontalii superiori îi acoperă cu mai mult de 2/3 pe inferiori, contactul realizîndu-se chiar pe gingia marginală. Poate fi acoperită (contact strîns între fața vestibulară a inferiorilor și palatinală a superiorilor) sau în acoperiș (proalveolodonția superioară – apofiza alveolară și dinții superiori sunt orientați spre vestibular). În plan sagital (antero-posterior):

 Ocluzia prognatică (prognație/ ocl. distală) – deplasarea spre anterior a arcadei dentare și a procesului alveolar superiori cu apariția unui spațiu de inocluzie în plan sagital în regiunea frontală și distalizarea a primului molar inferior față de omologul superior (dacă cheia de ocluzie este dereglată, prognația este adevărată, dacă nu, prognația este falsă). Dinții inferiori nu contactează cu superiorii și prezintă un raport de supraocluzie totală sau ocluzie adîncă. Frontalii superiori sunt înghesuiți, sub formă de evantai sau cu treme și diastemă.  Ocluzia inversă (progenie/ ocl. mezială) – deplasarea spre anterior a arcadei dentare și a procesului alveolar inferior cu apariția unui spațiu de inocluzie în plan sagital în regiunea frontală (sau contactul se poate păstra realizînduse între fața linguală a incisivilor inferiori și fața vestibulară a incisivilor superiori) și mezializarea primului molar inferior față de omologul superior (dacă cheia de ocluzie este dereglată, progenia este adevărată, dacă nu, progenia este falsă). În plan transversal (lateral):  Ocluzia încrucișată: angrenări inverse uni sau bilaterale nu numai în zonele laterale, dar și a unor dinți din zona frontală. Astfel dinții inferiori îi acoperă pe cei superiori, iar cuspizii vestibulari ai dinților laterali superiori contactează cu șanțul central mezio-distal inferior. În unele cazuri cuspizii linguali ai dinților inferiori se găsesc în afara cuspizilor vestibulari ai dinților superiori.

13.Biomecanica mandibulară.Direcțiile mandibulare. Caracteristica.

mișcărilor

Biomecanica mandibulară studiază mișcările mandibulei. Acestea sunt funcționale și voluntare, simetrice

sau asimetrice, cu sau fără contact interdentar, simple sau complexe și limită sau extreme. Direcția și amplitudinea mișcărilor mandibulei sunt determinate de cei trei determinanți ai ADM: posterior – ATM, mijlociu – mușchii mobilizatori ai mandibulei, anterior – dinții anteriori. Mandibula se mișcă în plan sagital – propulsia și retropulsia, coborîre și ridicare, în plan frontal – lateralitate, deschidere și închidere, în plan orizontal – mișcări de lateralitate. Propulsia este mișcarea mandibulei înainte (din relația centrică (RC) mandibula se deplasează spre anterior în poziție de intercuspidare maximă (PIM) apoi în poziție cap la cap urmînd poziția de propulsie maximă); zonele laterale sunt în dezocluzie; acționează mușchii propulsori. Retropulsia este mișcarea mandibulei spre posterior; acționează mușchii retropulsori. Coborîrea este o deplasare în jos a mandibulei; contracția mușchilor coborîtori, relaxarea ridicătorilor. Ridicarea este o deplasare în sus a mandibulei pînă în PIM; contracția ridicătorilor, relaxarea coborîtorilor. Mișcarea de lateralitate (latero și mediotruzie) este o deplasare spre lateral și înapoi a mandibulei. Ea pornește din PIM și se deplasează spre lateral ajungînd în pozi ție cap la cap în lateralitate, executînd apoi lateralitatea maximă. Din această poziție urmează o mișcare de coborîre maximă și apoi închidere pînă în PIM. Mișcările mandibulei ce încep din ocluzia centrică au loc în trei direcțiii conform celor trei planuri:vertical,sagittal,transversal și în 10 sensuri:1)coborîre și ridicare,2)propulsie și revenire,3)retruzie și revenire,4)mișcare lateral spre dreapta și revenire,5)mișcare lateral spre stînga și revenire. Mișcările mandibulare în plan sagital.În această mișcare de propulsive,care are punctul de plecare ocluzia centrică în tipurile de ocluzie cu supraacoperire frontal,mandibula nu poate să se deplaseze anterior din cauza supraacoperirii dinților inferiori de cei superiori.De

aceea marginile incisivale ale dinților frontali inferiori alunecă pe suprafețele palatinale ale dinților antagoniști pînă la contactul de cap-la-cap.Deplasarea mandibulei în plan sagittal se datorește contracției bilaterale a mușchilor pterigoideni externi,care inseră la nivelul condililor articulari și al capsulei articulare. Mișcările mandibulare în plan vertical.Mișcările mandibulei în plan vertical corespund gradului de deschidere și închidere a cavității bucale.Rolul principal la realizarea acestor mișcări revine mușchilor coborîtori.Gradul de deplasare în această direcție va fi variat:de la minium,care se caracterizează prin apariția unui spațiu de inocluzie dintre arcadele dentare la pronunțarea consoanei ,,S,, și pînă la valoarea maximă egală cu 5 m și mai mut.Cinematica în acest sens a mandibulei se poate urmări după diagram lui Posselt care oglindește dinamica mandibulei nu numai în sens sagittal,dar și în sens vertical.La deschidere în etajul superior al articulației temporo-mandibulare,au loc mișcări de propulsive,iar în cel inferior-de șarnieră. Mișcările mandibulare în plan transversal.Mișcările de lateralitate a mandibulei,ca și cele de propulsive se caracterizează printr-o combinare a mișcării de coborăre la contracția unilaterală a mușchilor pterigoideni externi și coborîtori.În mișcările de lateralitate care au loc la actul de masticație,dinții inferiori alternative se deplasează spre dreapta și spre stînga,descriiind curbe care se întretaie sub diferite unghiuri.Cît mai departe se găsește dintele de condilul articular,cu atît mai obtuz este unghiul.În zona incisivilor acest unghi atinge 100-100 grade și poartă denumirea de unghiul traiectoriei incisive transversale.

15.Fazele mișcării mandibulei la actul de masticație după Gizi.Caracteristica.

La masticație mandibular îndeplinește un ilu de mi șcări care de către Gysi au fost împărțite în 4 faze.Fiecare fază începe din poziția arcadelor dentare în ocluzia cetrică denumită faza ,,O,,.Prima fază corespunde mișcării de deschidere a gurii și de propulsie a mandibulei.Faza a doua corespunde mișcării mișcării de lateralitate.Faza a treia corespunde mișcării de închidere a cavității bucale cînd pe hemiarcada activă se produce un contact omogen dintre cuspizi,iar pe hemiarcada de balans(pasivă)-un contact neomogen.Faza a patra corespunde mișcării de alunecare,cînd arcada dentară alunecă pe cea superioară revenind în poziția punctului de plecare-ocluzia centrică,săvîrșind astfel un ciclu de mișcări .De menționat că dacă pe hemiarcada activă totdeauna avem un contact omogen între cuspizii dinților respective,apoi pe hemiarcada de balans poate apărea și un spațiu de inocluzie.Aceste varietăți de raport interdentare de pe hemiarcada de balans depind de gradul de supraacoperire frontală și de pronunțare a curbelor ocluzale transversal(curba Monson și Wilson).