Sigilarea Fisurilor Dentare. Metoda Invaziva de Sigilare A Fisurilor Dentare [PDF]

Zitiervorschau

Tema 8: Sigilarea fisurilor dentare. Însuşirea practică a metodei invazive de sigilare a fisurilor dentare. Deseori în practică stomatologică după înlăturarea plăcii bacteriene de pe suprafeţele dentare, în fisurile şi gropiţele naturale se pot depista manifestări incipiente ale procesului carios. În acest caz se va aplica metoda invazivă de sigilare a fisurilor. Etapele de realizare: 1.

Îndepărtarea depozitelor şi a resturilor organice de la nivelul şanţurilor şi a fosetelor coronare de sigilat pentru a favoriza condiţionarea acidă şi penetrarea sigilantului cât mai în profunzime;

2.

pentru o vizualizare mai bună, fisurile şi şanţurile coronare se vor deschide cu freze cilindrice diamantate;

3.

dacă procesul carios este în limitele smalţului, se vor condiţiona acid toţi pereţii şi fundul fisurii timp de 15-60 secunde;

4.

când timpul de condiţionare a expirat, acidul se spală timp de 15-30 secunde, folosind getul de apă, direcţionat astfel încât să nu contamineze suprafaţa demineralizată cu fluid oral;

5.

izolarea dintelui, uscarea cavităţii;

6.

la fundul cavitaţii se va aplica un compozit corespunzător, fotopolimerizarea timp de 60 secunde;

7.

obturaţia din compozit şi toată fisura se va acoperi cu un sigilant;

8.

adaptarea ocluzală, şlefuirea, poleirea;

9.

aplicarea lacurilor sau gelurilor fluorate. În cazul în care sunt prezente afecţiuni carioase cavitare, ce au un diametru mic ( nu mai

mare de 1/3 din distanţa dintre tuberculi) se realizează sigilarea fisurilor cu acoperirea preventivă a acestora cu cimenturi glass ionomere. Există cimenturi glass ionomere produse special pentru sigilare. Avantajul acestor materiale este faptul că ele eliberează fluor o perioadă de timp îndelungată, mecanism prin care scade susceptibilitatea la carie a ţesuturilor aflate în contact. Studiile arată că cimenturile glass ionomer autopolimerizabile prezintă o eliberare mai masivă de ioni de fluor, comparativ cu cele fotopolimerizabile. De asemenea, cimenturile glass ionomer permit o retenţie mai bună, chiar chimică, şi fără a necesita o condiţionare prealabilă a ţesuturilor acoperite. Însă prin condiţionarea suprafeţelor dentare cu o soluţie de acid poliacrilic 10%, se obţine o reducere a tensiunii superficiale şi o mai bună adaptare a sigilantului la suprafeţele de smalţ. Punctele slabe ale cimenturilor glass ionomer sunt rezistenţa mai mică la uzură şi vâscozitatea, comparativ cu răşinile diacrilice. Studiile

recente arată că umplerea cu cimenturi glass ionomer a fisurilor mai înguste de 200 µm este dificilă. Etapele de realizare: 1. Îndepărtarea depozitelor şi a resturilor organice de la nivelul şanţurilor şi a fosetelor coronare de sigilat; 2. Prepararea fisurilor cu freze diamantate cilindrice; 3. Aplicarea la fundul fisurii a unui ciment glass ionomer, se acordă timp de priză; 4. Condiţionarea acidă a fisurii, spălarea cu un get de apă, uscarea, izolarea; 5. Aplicarea sigilantului în toată fisura, fotopolimerizarea; 6. Adaptarea ocluzală, şlefuirea, poleirea. Aplicarea lacurilor sau geluirilor fluorate