Tehnologia Si Invatamantul [PDF]

Zitiervorschau

1

INFLUENTELE TEHNOLOGIEI INFORMATIILOR SI COMUNICATIILOR ASUPRA PROCESULUI DE PREDARE-INVATARE-EVALUARE Şcoala, educaţia au reprezentat din totdeauna motorul progresului societăţii. La finele secolului al XII-lea – începutul secolului al XIII-lea, apariţia universităţilor în spaţiul cultural occidental a însemnat nu doar o evoluţie la nivel intelectual, ci şi una din punct de vedere economic întrucât cei care beneficiaseră de pe urma lor priveau lucrurile obişnuite, de zi cu zi, dintr-o perspectivă nouă, care le permitea să imagineze şi să dezvolte instrumente noi pentru nevoile lor. Mai târziu, în secolul al XX-lea, datorită faptului că învăţământul devenise de masă, şcolile au contribuit enorm la creşterea calităţii vieţii, la apariţia unor noi meserii, la inovaţii în domenii din ce în ce mai diverse. Acum, la început de secol XXI, dezvoltarea TIC constituie un element definitoriu al societăţii, iar educaţia are o importanţă deosebită în valorificarea noilor tehnologii, importanţă recunoscută atât la nivel economic, dar şi la nivel politic. Calitatea vieţii va depinde de implementarea adecvată a societaţii informaţionale. Dacă modul de implementare este ales corect, există multiple posibilitaţi de îmbunătăţire a educaţiei, sănătaţii şi accesului la informaţie.În contextul societăţii moderne actuale, datorită faptului că întreaga lume tinde să se transforme într-o societate informatională, apare nevoia ca, înca de la cele mai fragede vârste, copiii sa fie pregatiţi pentru un contact benefic cu lumea în care trăiesc, prin intermediul calculatorului. Lumea contemporană reprezintă o permanentă şi inedită provocare pentru educaţie. Existenţa fiecărui individ în parte, ca şi a întregii societăţi în ansamblul ei, capată deci un ritm din ce în ce mai alert, devine tot mai marcată de necesitatea cunoaşterii rapide,complete şi corecte a realităţii înconjurătoare, pentru ca luarea deciziilor să fie facută ferm, oportun şi competent. Aceasta duce inevitabil, la creşterea volumului de informaţii ce trebuie analizat, la necesitatea stocării şi prelucrării acesteia, deci la necesitatea utilizării calculatorului atât în viaţa de zi cu zi cât şi în procesul instructiveducativ. Pe de altă parte, procesul educaţional însuşi beneficiază de pe urma introducerii noilor tehnologii în şcoală. Societatea informaţională, bazată pe cunoaştere, a impus utilizarea tehnologiei ca punct de referinţă al schimbărilor de fond în sistemele de învăţământ, iar provocările s-au conturat, la început, pe trei direcţii majore: dotarea şcolilor, pregătirea cadrelor didactice şi asigurarea resurselor necesare. Ulterior, conjugându-se cu alte direcţii prioritare, cum ar fi asigurarea calităţii în educaţie, învăţarea pe parcursul întregii vieţi, profesionalizarea cadrelor didactice, aceste trei direcţii au fost detaliate şi completate. Ca atare, acum se vorbeşte tot mai mult de o accelerare a procesului, iar premisele se modifică sensibil, prin prisma necesităţii de fundamentare teoretică, psihologică şi pedagogică, spre formarea de competenţe transferabile şi construirea de structuri şi operaţii mentale, spre o regândire a strategiilor de predare-învăţare şi a sistemului de educaţie în sine. 2

Folosirea tehnologiilor moderne în şcoală face parte din evoluţia naturală a învăţării şi sugerează o soluţie firească la provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor elevilor. Intregrarea acestora în procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o oportunitate de a integra inovaţiile tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite de modul tradiţional de cunoaştere. Nu este un proces uşor, dar dificultăţile pot fi depăşite având în vedere potenţialul acestui tip de cunoaştere. Elevii din ziua de astăzi sunt diferiţi de generaţia părinţilor şi a bunicilor lor. Majoritatea acestora, mai ales în mediul urban, au deja ca rutină folosirea internetului şi a email-ului, a sms-urilor sau a reţelelor de socializare de tip Yahoo sau Facebook. Acest mod de comunicare se face simţit şi în modul lor de a învăţa. Chiar dacă profesorul foloseşte sau nu la clasă tehnologia informaţiei şi a comunicării (TIC), elevii menţionaţi vor folosi cu siguranţă acasă mijloacele moderne de informare ca sprijin pentru teme. Comunicarea scurta sau abreviata de tip chat sau sms se face simţită deja se la nivelul standardelor gramaticale şi al ortografiei şi este clar că folosirea TIC acasa deja crează inegalităţi între elevi. Că vrem sau nu, când se schimbă contextul de viaţă, se schimbă şi felul în care elevul învaţă. Profesorul trebuie să se simtă liber să răspundă critic, dar în acelaşi timp creativ noilor tehnologii şi sub nici o formă nu poate să ignore acest aspect dacă vrea să comunice cu elevii. Apariţia şi prezenţa calculatoarelor în viaţa fiecăruia dintre noi, face ca în cuplul tradiţional format din profesor şi elevi să intervină calculatorul atât ca mijloc de învăţare (prin programele de învăţare asistată de calculator) cât şi ca sursă de informaţii (prin DVD-uri, CD-uri, dicţionare electronice, Internet etc.). În ziua de azi putem astfel vorbi de cel de al treilea factor implicat în educaţie ca fiind multimedia. El se găseşte la intersecţia unor domenii majore ca: informatică, telecomunicaţii, presă, produse audio-video, industria filmelor şi a televiziunii. Elevii, dar şi profesorii se găsesc, de multe ori, în contacte online cu alţi transmiţători de informaţii, aflaţi în diferite zone geografice. Există deci o comunicare prin mijloace virtuale dincolo de orele de curs. Profesorul trebuie să conştientizeze că are roluri multiple în procesul de predare-învăţareevaluare: transmiţător de cunoştinţe, ghid, sfătuitor, colaborator sau chiar receptor de informaţii din partea elevilor. Sarcina actuală ce revine profesorului, prin diversele roluri pe care şi le asumă, este de a-i face pe elevi să dobândească competenţe şi nu cunoştinţe punctuale care, în ziua de astăzi, pot fi în scurt timp perimate. În acest context, profesorul trebuie să realizeze activităţi didactice care să stimuleze o învăţare conştientă şi activă utilizând noile mijloace ale tehnologiei informaţiei. Profesorul trebuie să-şi lărgească strategiile didactice pentru a le adapta societăţii informaţionale. El trebuie să încurajeze activităţi în echipă chiar şi cu echipe care colaborează numai online, activităţi de căutare de informaţii, concursuri pe Internet, chiar şi activităţi de învăţare la 3

distanţă etc. Scopul unor astfel de demersuri este ca elevul să devină capabil de a căuta şi selecta informaţii, să devină responsabil pentru propria sa dezvoltare şi totodată propriul său evaluator. În acest context reţeaua Internet trebuie exploatată ca resursă educaţională. Studiile realizate în ultimii ani în diverse ţări au arătat că introducerea TIC în şcoală, la clasă şi în afara ei, în procesele educaţionale în ansamblul lor, contribuie într-o măsură  foarte  mare  la îmbunătăţirea  rezultatelor elevilor. În  primul rând, acest lucru se  datorează  faptului că  TIC  se adaptează nevoilor de învăţare ale elevilor şi nevoilor de predare ale profesorilor. În România anului 2009 se poate constata foarte uşor că există o reticenţă faţă de regândirea procesului de predare-învăţare astfel încât tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor să  fie parte din acest proces şi nu doar simple instrumente de lucru. Din acest motiv, majoritatea  profesorilor din învăţământul preuniversitar, care folosesc în acest fel TIC,  apelează în cele mai multe cazuri la prezentări în PowerPoint şi într-o măsură mult mai mică la software educaţional. Însă TIC nu se reduce doar la atât. Există o serie întreagă de tehnologii, atât software cât şi hardware (de exemplu, tablele inteligente – smartboard – care îndeplinesc atât funcţia de video proiector, cât şi pe cea de tablă normală, putând fi utilizate fără a mai fi nevoie să ştergeţi ceea ce aţi scris şi putând chiar să salvaţi pe un calculator tot ceea aţi lucrat la clasă), care vin în întâmpinarea profesorului şi-l ajută să lucreze cu elevii. Utilizarea TIC în procesele de predare-învăţare face ca elevii să fie mai atenţi la ceea ce se predă, creşte receptivitatea lor precum şi interactivitatea. Dacă în sistemul clasic elevul ascultă lecţia şi era învăţat să ia notiţe, utilizând TIC în predare se stimulează atenţia audio-vizuală. Este o foarte mare diferenţă între explicarea în sistemul clasic a gravitaţiei şi explicarea însoţită  de  un suport video în care sunt ilustrate efectele gravitaţiei. Adevărata importanţă a tipului de predare–învăţare-eveluare care

combină metodele

pedagogice tradiţionale cu TIC ţine de potenţial. Acest tip de învăţare este o oportunitate în a crea experienţe care pot furniza tipul de predare-învăţare potrivit într-un anumit moment, loc şi pentru un anumit elev nu numai la şcoală, ci şi acasă. Acest tip de învăţare ar putea deveni global, ar putea transcede graniţele formale ale ţărilor şi ar putea aduce împreună grupuri de elevi din culturi şi meridiane diferite. În acest context, generalizarea folosirii TIC în şcoală ar putea deveni una dintre realizările importante ale secolului nostru. În psihologia cognitivă tradiţională, cunoaşterea e văzută ca un fel procesare, adică pare simplu să spui că aceasta va atinge cote cu atât mai înalte cu cât mintea elevului va fi programată cu ajutorul cât mai multor strategii meta-cognitive. Într-un mod cu totul diferit, în tradiţia socio-culturală de tip vigotskian, cunoaşterea este înţeleasă în termeni de învăţare a folosirii instrumentelor culturale.

4

Ca o consecinţă a faptului că acestea sunt totdeauna specifice unor anumite contexte socialistorice este dificil de trasat modele de învăţare care să fie general valabile, excepţie fiind câteva instrumente culturale care care traversează cel mult câteva contexte diferite. În era digitală în care trăim, paradigma cunoaşterii trebuie să fie una a dialogului, educaţia trebuie să meargă dincolo de intrumentele culturale specifice, dar făra a fi redusă la abstracţia oferită de psihologia cognitivă.În tradiţia socio-culturală, TIC este definită ca miloc de mediere pentru cunoaştere, iar din perspectiva dialogică, e văzută ca mijloc de deschidere, adâncire şi lărgire a aspaţiilor de dialog. Nu trebuie să uităm că învăţarea nu presupune doar acumulare de cunoştinţe, ci creştere, îmbogăţire, evoluţie. Până la urmă, nu e nimic nou soare, deci nici tehnologiile moderne nu sunt ceva ieşit din comun. Papirus şi hârtie, cretă şi carte tipărită, retroproiectoare, jucării şi emisiuni educative, toate au fost văzute ca inovaţii la început. PC-ul, Internetul, cd-ul şi mai noile tehnologii complementare mobile sau wireless nu sunt decât cele mai noi dovezi ale creativităţii umane pe care le putem vedea în jurul nostru. Ca şi celelate inovaţii menţionate, acestea pot fi asimilate în practica pedagogică fără să afecteze fundamentele învăţării. Teoretic, n-ar trebui să fie dificultăţi. În realitate, ele pot apărea. Pentru un test simplu, întrebaţi-vă colegii ce cred despre integrarea TIC în procesul de învăţare. Veţi primi răspunsuri de genul: ”N-am auzit despre aşa ceva!”, ”Am auzit ceva, dar nu ştiu prea clar ce este.”, ”Asta e chestia aia nouă adăugată?”, ”Cu ce e diferit de ceea ce ştiam deja, ce e nou în asta?”, ”Păi n-avem cum să facem asta, costă mult şi fonduri nu prea sunt.” Unii profesori consideră că anumite deprinderi mentale asociate tehnologiilor moderne n-ar ajuta în procesul de învăţare, în special atunci când elevii preiau fără discernământ informaţii de pe internet sau îşi însuşesc mentalitatea de tip ”cut and paste” în detrimentul stiloului şi al hârtiei. Ceea ce nu o să auzim prea des este o definiţie clară sau măcar mai mult interes legat de potenţialul acestui tip de învăţare. Pentru înţelegerea şi implementarea TIC în procesul clasic de învăţare e nevoie de entuziasm, energie şi dedicare pentru a transforma teoria în soluţii reale bazate pe nevoile individuale ale elevilor. Combinarea TIC cu metodele tradiţionale pedagogice reprezintă o schimbare de paradigmă cu implicaţii asupra cunoaşterii în societate în general şi asupra învăţării în special, de aceea disciplina pedagogică trebuie modificată în conformitate cu noul context în care trăim. Folosirea TIC în şcoală face parte din evoluţia naturală a învăţării şi sugerează o soluţie elegantă la provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor elevilor. Intregrarea TIC în procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o oportunitate de a integra ultimele descoperiri tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite de modul tradiţional de cunoaştere. 5

Înţelepciunea tradiţiei poate şi trebuie să fie combinată cu soluţiile tehnologice moderne. Tehnologiile digitale nu trebuie să reprezinte o simplă adăugare în planul de învăţământ, ele trebuie sa fie integrate deplin „în serviciul educaţiei” la toate nivelurile sistemului şcolar. Actorii educaţionali trebuie să fie formaţi pentru a face faţă schimbării, incertitudinii si inovării. Complexitatea crescută a şcolilor şi mediilor de învaţare de astăzi sugerează nevoia realizării într-o nouă manieră a activităţilor educaţionale. Un prim avantaj îl constituie chiar faptul că elevii, fiind deja familiarizați cel puțin cu utilizarea internetului și a mediilor de socializare, cărora statistic vorbind, le acordă o bună parte din timpul lor, pot fi, în principiu, convinși să le utilizeze și în activitatea școlară. Internetul, spațiu virtual labirintic, vine spre noi cu bune și cu rele. Ca adulți, reușim, probabil , mult mai ușor să evităm anumite capcane ale bombardamentul cu informații disparate, haotice și care necesită efort de ordonare. Integrarea TIC în activitatea didactică, din această perspectivă, poate avea un dublu avantaj: pe de o parte, permite accesul rapid la informații, pe de altă parte, contactul cu aceste informații poate fi orientat într-o o manieră constructivă și eficientă. De exemplu, în realizarea studiilor de caz la limba și literatura română, elevii pot utiliza internetul ca sursă de documentare și adesea îl preferă consultării unei bibliografii tradiționale (cărți, studii, reviste etc). Rolul profesorului este important aici în formarea elevilor în direcția selectării judicioase și critice a surselor pe care le au la dispoziție. Faptul că elevul înțelege că nu orice informație găsită pe internet este valoaroasă, ci numai cea care răspunde unei teme, unor ipoteze de lucru sau ca dovadă în susținerea unor argumente este adevăratul câștig al întâlnirii dintre tehnologie și educație. Ce câștigă elevul? Plăcerea explorării, urmată de dezvoltarea capacității de analiză, selectare, combinare și sintetizare a datelor obținute. Obișnuința de a verifica o informație folosind mai multe surse poate dezvolta elevilor deprinderea de a gândi critic și de a rezolva autonom o problemă. În cadrul unui chestionar legat de plăcerea lecturii pe care l-am realizat la nivelul școlii, am descoperit cu oarecare strângere de inimă de filolog că 45% dintre elevi consideră că o carte poate fi înlocuită de calculator. Trecând peste șocul inițial, am încercat să găsesc un liant între cele două. Faptul că le este mai familiar calculatorul decât o bibliotecă a reprezentat un avantaj, căci, atunci când au avut de citit o carte am indicat elevilor mei posibilitatea de a folosi wikisource, site pe care se găsesc majoritatea textelor din programa disciplinei. Am avut surpriza să constat că, nu numai că au căutat, dar chiar au și citit textele pe un astfel de site. A funcționat oare o ”modă” a unei generații sau fiecare generație preferă să se informeze altfel și școala trebuie să fie sensibilă la astfel de modificări? Unul dintre dezideratele școlii actuale îl reprezintă dezvoltarea comprtențelor de lucru prin colaborare și TIC-ul poate fi integrat și aici cu succes. De exemplu, site-ul E twinning, ca parte a programelor Comenius,

oferă posibilitatea realizării unor proiecte între școli din toate colțurile

Europei, pentru toate categoriile de vârstă și pe teme dintre cele mai diverse. 6

Toate activitățile se desfășoară în spațiul virtual care utilizează instrumente variate precum blogurile, chat-ul, prin care elevii pot intra ușor în legătură cu alți elevi, din alte țări, lărgindu-și astfel orizontul cultural și de cunoaștere. Un aspect deosebit de important îl reprezintă avantajele pe care TIC-ul le are în sprijinul educațional al elevilor cu CES, fie că vorbim despre cei cu dificultăți de învățare, fie despre cei cu tulburări de comportament sau cu diferite dizabilități. De exemplu, având la clasă un elev cu grave deficiențe vizuale, de un real folos a fost faptul că am putut realiza cu ușurință documente de lucru cu caracterele și dimensiunile care să-i asigure o bună receptare. De asemenea, în cazul unor clase eterogene, TIC-ul mi-a oferit posibilitatea realizării mult mai facile a unor documente de lucru adaptate nevoilor și ritmurilor diferite ale elevilor. Faptul că astăzi profesorii au acces la site-uri specializate, forumuri profesionale și platforme de învățare asigură o mai bună circulație a informației de specialitate și o mai accesibilă legătură cu exemplele de bună practică ale colegilor. Consider că și acest lucru este un avantaj al integrării TIC , pentru că un cadru didactic pregătit și aflat mereu în actualitatea meseriei sale este o condiție a succesului procesului educativ. Posibilitatea de arhivare a documentelor realizate pentru diferite lecții, de realizare a unei statistici sau grafice care să ofere o imagine completă a evaluării și a progresului elevilor de-a lungul unei perioade lungi de timp reprezintă aspecte care ușurează și îmbunătățesc activitatea unui profesor. Activitatea didactică presupune o bună relaționare profesor-elev-părinte. În situația actuală, în care implicarea părinților în evoluția școlară a copilului este adesea afectată de cauze diverse (timp, absența din țară etc), consider că realizarea unui catalog electronic prin care părintele să afle în timp real situația exactă a copilului său prin simpla accesare a internetului ar putea contitui o modalitate de îmbunătățire a relației școală-părinți, cel puțin la nivel informațional. Încheind, consider că integrarea TIC-ului în activitatea didactică are numeroase avantaje, în măsura în care se identifică nevoile reale care pot fi împlinite prin metodele specifice și atât timp cât școala reușește să formeze un elev care să înțelegă critic importanța folosirii TIC.

7

Bibliografie 1.Cursul „Utilizarea calculatorului personal; aplicarea tic în şcoală şi afaceri”   2.Muresan, P., Invatarea rapida si eficienta, Editura Ceres, Bucuresti, 1990 3.Pacurari, O., Tarca, A., Sarivan, L., Strategii inovative, suport de curs, Editura Sigma, Bucuresti, Colectia Centrul Educatia 2000+, 2003 4. Miron Ionescu, Ioan Radu, Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004. 5. Romita Iucu, Marin Manolescu, Elemente de pedagogie, Editura Credis, Bucuresti 2004. 5.I.Jinga ,E. Istrate, Manual de pedagogie,editia III-a,Editura ALL 2006 http://iteach.ro/ http://www.elearning.ro http://www.compendiu.ro/

8