54 0 3MB
STOIC ZI DE ZI
All rights reserved including the right of reproduction in whole or in part in any form. Această ediție este publicată prin acordul cu Portfolio, membră a grupului Penguin Publishing Group, o companie Penguin Random House LLC. The Daily Stoic Copyright © 2016 by Ryan Holiday and Stephen Hanselman Originally published by Portfolio/Penguin, an imprint of Penguin Random House LLC. © 2020 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească Editura ACT și Politon Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202. tel: 0723 150 590, e-mail: [email protected] www.actsipoliton.ro/blog Traducător: Bogdan Ghiurco Redactor: Camelia Zara Tehnoredactor: Teodora Vlădescu Coperta: Marian Iordache Copyright Manager: Andrei Popa Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României HOLIDAY RYAN Stoic zi de zi / Ryan Holiday & Stephen Hanselman; trad.: Bogdan Ghiurco. Bucureşti: ACT şi Politon, 2020 ISBN 978-606-913-592-1 I. Hanselman, Stephen II. Ghiurco, Bogdan (trad.) 159.9 AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a acestei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de titlu le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la crearea acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care le-ați aflat din acest material, într-un mod corect și responsabil.
RYAN HOLIDAY ȘI STEPHEN HANSELMAN
STOIC ZI DE ZI 366 de citate despre înțelepciune, perseverență și arta de a trăi Traducere din limba engleză de Bogdan Ghiurco
2020
CUPRINS INTRODUCERE9 Din Grecia și Roma până în zilele noastre12 O carte filosofică pentru o existență filosofică14 PARTEA I – DISCIPLINA REPREZENTĂRII
17
Ianuarie: Claritate18 Februarie: Patimi și emoții55 Martie: Conștientizare89 Aprilie: Gândire imparțială123 PARTEA A II-A – DISCIPLINA ACȚIUNII
157
Mai: Acțiunea corectă158 Iunie: Rezolvarea problemelor192 Iulie: Datorie228 August: Pragmatism262 PARTEA A III-A – DISCIPLINA VOINȚEI
297
Septembrie: Tărie de caracter și capacitate de adaptare298 Octombrie: Virtute și bunătate336 Noiembrie: Acceptare/Amor fati369 Decembrie: Cugetări despre moarte402 Păstrează-ți stoicismul
437
Un model de practică caracteristică stoicismului târziu și un glosar de termeni-cheie și fragmente439 Despre traducerile folosite463 Sugestii de lecturi suplimentare465
Din partea lui Stephen pentru mult iubita mea Julia, care m-a ajutat să descopăr bucuria.
„Dintre toț�i muritorii sunt liniș� tiț�i doar cei care se consacră filosofiei; doar ei trăiesc cu adevărat. Ei nu se mulț�umesc să se î�ngrijească prea tare de existenț�a proprie; la vârsta lor î�ș�i adaugă toate secolele, î�nsuș� indu-ș� i toț�i anii scurș� i î�nainte ca ei să se fi născut. Ș� i, ca să fim drepț�i, va trebui să recunoaș� tem că vestiț�ii î�ntemeietori ai doctrinelor sacre s-au născut pentru noi, nouă ne-au pregătit viaț�a.” – SENECA*
* Despre scurtimea vieții, 14.1 (n.tr.)
INTRODUCERE
J
urnalele intime ale unui mare î�mpărat al Romei, scrisorile personale ale unuia dintre cei mai pricepuț�i dramaturgi latini ș� i, totodată, un foarte î�nț�elept agent al puterii, cuvântările unui fost sclav ș� i exilat, devenit un influent dascăl. Contrar tuturor aș� teptărilor ș� i după trecerea a două milenii, aceste documente extraordinare au reuș� it să supravieț�uiască. Ce ne spun ele? Oare aceste pagini străvechi ș� i necunoscute chiar pot conț�ine ceva relevant pentru existenț�a modernă? Se pare că da. Ele conț�in câteva dintre cele mai î�nț�elepte cuvinte din istoria omenirii. Î�mpreună, aceste documente constituie temelia a ceea ce se numeș� te stoicism, o filosofie antică care a fost cândva una dintre cele mai răspândite discipline civice din Occident, practicată deopotrivă ș� i de bogaț�i, ș� i de sărmani, ș� i de cei puternici, ș� i de cei nevoiaș� i, î�n î�ncercarea de a se bucura de o viaț�ă senină. Cu trecerea veacurilor, î�nsă, acest mod de gândire, cândva esenț�ial pentru mulț�i, a dispărut î�ncet din atenț�ia oamenilor. Cu excepț�ia căutătorilor avizi de cunoaș� tere, stoicismul este fie necunoscut, fie greș� it î�nț�eles. De fapt, cu greu ai putea găsi un cuvânt mai nedreptăț�it î�n limba engleză decât termenul „stoic”. Pentru omul de rând, acest mod de viaț�ă intens, orientat spre acț�iune, revoluț�ionar, a devenit o prescurtare pentru „impasibilitate”. Ț� inând cont că simpla menț�ionare a cuvântului „filosofie” î�i plictiseș� te sau î�i neliniș� teș� te pe mulț�i, „filosofia stoică” s-ar zice că este ultimul lucru de care vor să audă, darămite de care să aibă nevoie î�n viaț�a de zi cu zi. Ce soartă tristă pentru o filosofie pe care chiar ș� i unul dintre criticii ei ocazionali, Arthur Schopenhauer, o descrie
10
INTRODUCERE
drept „punctul cel mai î�nalt î�n care omul poate ajunge prin simpla folosire a raț�iunii”. Scopul nostru cu această carte este de a-i reda stoicismului locul cuvenit ca instrument î�n căutarea stăpânirii de sine, a perseverenț�ei ș� i î�nț�elepciunii: ceva de care oamenii se pot folosi pentru a duce o viaț�ă minunată, ș� i nu un domeniu ezoteric de cercetare academică. Cu siguranț�ă, mulț�i dintre marii gânditori ai istoriei nu doar că au î�nț�eles stoicismul î�n esenț�a sa, dar au ș� i căutat să-l practice: George Washington, Walt Whitman, Frederick cel Mare, Eugène Delacroix, Adam Smith, Immanuel Kant, Thomas Jefferson, Matthew Arnold, Ambrose Bierce, Theodore Roosevelt, William Alexander Percy, Ralph Waldo Emerson. Fiecare dintre ei i-a studiat, i-a citat ș� i i-a admirat pe stoici. Stoicii antici nu erau niș� te nepricepuț�i. Numele pe care le vei î�ntâlni î�n această carte – Marc Aureliu, Epictet, Seneca – aparț�in unui î�mpărat roman, unui fost sclav care a izbutit să devină un influent dascăl ș� i prieten al î�mpăratului Hadrian, respectiv unui celebru dramaturg ș� i consilier politic. Alț�i stoici au fost Cato cel Tânăr, un politician demn de toată admiraț�ia; Zenon, un negustor prosper (ca alț�i stoici, de altfel); Cleanthes, un fost boxer, care a lucrat ca sacagiu pentru a-ș� i permite să urmeze o ș� coală; Chrysippus, un maratonist, ale cărui opere s-au pierdut până la noi, dar despre care se spune că a scris peste ș� apte sute de cărț�i; Poseidonios, care a fost ambasador; Musonius Rufus, care a fost profesor; ș� i mulț�i alț�ii. Î�n prezent (mai ales după recenta publicare a cărț�ii mele The Obstacle Is the Way – Obstacolul este calea*), stoicismul ș� i-a găsit un public nou ș� i variat, printre care se numără echipele de antrenori ale celor de la New England Patriots ș� i
* Carte apărută cu acest titlu la Editura Seneca, traducere de Dragoș Tudor, București, 2017. (n.tr.)
INTRODUCERE
11
Seattle Seahawks, rapperul LL Cool J, crainica Michele Tafoya, precum ș� i numeroș� i alț�i sportivi profesioniș� ti, directori executivi, manageri de fonduri speculative, artiș� ti, persoane î�n funcț�ii de conducere ș� i figuri publice. Ce au găsit î�n stoicism aceste persoane importante ș� i altora le-a scăpat din vedere? Foarte multe. Î�n vreme ce academicienii consideră adesea stoicismul ca fiind o metodologie î�nvechită de interes minor, oamenii de acțiune ai lumii au descoperit că le oferă forț�a ș� i rezistenț�a de care au nevoie î�n viaț�a lor plină de provocări. Când jurnalistul ș� i veteranul războiului civil Ambrose Bierce i-a spus unui tânăr scriitor că studierea stoicilor î�l va î�nvăț�a „cum să fie un oaspete demn la masa zeilor”, ori când pictorul Eugène Delacroix (celebru pentru tabloul „Libertatea conducând poporul”) a zis despre stoicism că este „religia lui consolatoare”, ei vorbeau din experienț�ă. La fel ș� i colonelul Thomas Wentworth Higginson, un brav aboliț�ionist, care a condus primul regiment alcătuit doar din persoane de culoare î�n timpul războiului civil american ș� i care a făcut una dintre cele mai memorabile traduceri ale lui Epictet î�n limba engleză. Moș� ierul ș� i scriitorul William Alexander Percy, care a coordonat acț�iunile de salvare din timpul Marii Inundaț�ii din 1927, avea un punct de referinț�ă unic, spunând despre stoicism că „atunci când totul este pierdut, acesta e de neclintit”. La fel ș� i autorul ș� i investitorul Tim Ferriss, care s-a referit la stoicism ca la „sistemul de operare personal” ideal (alte persoane î�n funcț�ii importante, precum Jonathan Newhouse, directorul Condé Nast International, i-au dat dreptate). Î�nsă cea mai potrivită aplicare a stoicismului pare să fie pe câmpul de luptă. Î�n 1965, căpitanul James Stockdale (decorat ulterior cu Medalia de Onoare) s-a paraș� utat din avionul lovit pe care î�l pilota deasupra Vietnamului ș� i a avut parte de cinci ani de prizonierat ș� i torturi. Ce nume credeț�i că a avut
12
INTRODUCERE
pe buze î�n tot acest timp? Numele lui Epictet. Ș� i despre Frederick cel Mare se spune că pornea la luptă cu operele stoicilor î�n raniț�a de la ș� a, iar comandantul de marină al NATO, generalul James Mattis, poreclit „Câine turbat”, lua cu el cartea Către sine a lui Marc Aureliu î�n misiunile din Golful Persic, Afganistan ș� i Irak. Repet, oamenii aceș� tia nu erau profesori, ci oameni de acț�iune, iar stoicismul li s-a părut filosofia practică ideală pentru scopurile lor. DIN GRECIA ȘI ROMA PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE Stoicismul este o ș� coală filosofică î�ntemeiată î�n Atena de Zenon din Citium, la î�nceputul secolului al III-lea î�.Hr. Numele provine din cuvântul grecesc stoa, care î�nseamnă pridvor, fiindcă la î�nceput acolo î�ș�i ț�inea lecț�iile. Această filosofie spune că virtutea (î�ndeosebi, cele patru virtuț�i cardinale: stăpânirea de sine, curajul, dreptatea ș� i î�nț�elepciunea) î�nseamnă fericire, ș� i că cele mai multe probleme ale noastre sunt cauzate de felul î�n care percepem lucrurile – ș� i nu de lucrurile î�n sine. Stoicismul ne î�nvaț�ă că nu putem controla ș� i nu ne putem î�ncrede î�n nimic exterior sferei „alegerii noastre raț�ionale”, după cum o numea Epictet, adică abilitatea de a ne folosi raț�iunea pentru a alege felul î�n care etichetăm evenimentele externe, cum reacț�ionăm la ele ș� i cum ne reorientăm. La î�nceputuri, stoicismul se apropia î�ntr-o măsură mai mare de celelalte ș� coli filosofice antice, ale căror nume s-ar putea să-ț�i fie destul de familiare: epicurism, cinism, platonism, scepticism. Adepț�ii săi discutau despre diverse subiecte, printre care fizică, logică, cosmologie ș� i multe altele. Una dintre analogiile preferate ale stoicilor pentru a-ș� i descrie filosofia era cea a unui câmp fertil. Logica era gardul î�mprejmuitor, fizica era câmpul î�n sine, iar recolta rezultată era morala – sau cum să trăiești.
INTRODUCERE
13
Î�nsă pe măsură ce a progresat, stoicismul a ajuns să se concentreze mai ales asupra a două dintre subiecte: logica ș� i etica. Ajungând din Grecia î�n Roma, stoicismul a devenit o disciplină mult mai practică, pentru a se potrivi mai bine existenț�ei active ș� i pragmatice a sârguincioș� ilor cetăț�eni romani. Mai târziu, Marc Aureliu avea să observe: „Le mulț�umesc zeilor că, atunci când m-am î�ndrăgostit de filosofie, nu am căzut î�n mâinile unui sofist ș� i nu mi-am irosit timpul citind istorii sau descâlcind silogisme ori cercetând apariț�iile din văzduh”*. Î�n loc de asta, el (la fel ș� i Epictet ș� i Seneca) s-a concentrat pe o serie de î�ntrebări, nu foarte diferite de cele pe care ni le punem astăzi: „Care este cel mai bun mod de a trăi?”; „Cum î�mi stăpânesc furia?”; „Care sunt obligaț�iile mele faț�ă de semeni?”; „Mi-e frică de moarte; de ce?”; „Cum fac faț�ă situaț�iilor dificile cu care mă confrunt?”; „Cum gestionez puterea sau succesul?”. Acestea nu erau î�ntrebări abstracte. Î�n scrierile lor – de regulă, epistole personale sau jurnale – ș� i î�n cuvântări, stoicii s-au străduit să ofere răspunsuri concrete, practice. Î�n cele din urmă, ș� i-au bazat opera pe o serie de exerciț�ii din trei discipline esenț�iale: • Disciplina percepț�iei (cum vedem ș� i percepem lucrurile din lumea î�nconjurătoare) • Disciplina acț�iunii (deciziile ș� i acț�iunile pe care le î�ntreprindem – ș� i cu ce finalitate) • Disciplina voinț�ei (cum facem faț�ă lucrurilor pe care nu le putem schimba, cum dobândim o judecată clară ș� i convingătoare ș� i cum ajungem la o înțelegere adevărată a locului nostru î�n lume)
* Către sine, Cartea I. (n.tr.)
14
INTRODUCERE
Controlându-ne percepț�iile, ne spun stoicii, putem dobândi claritate mentală. Direcț�ionându-ne corect ș� i just acț�iunile, vom fi eficienț�i. Folosindu-ne ș� i î�ntărindu-ne voinț�a, vom găsi î�nț� elepciunea ș� i perspectiva necesare pentru a face faț� ă oricărei î�ncercări care ne iese î�n cale. Ei erau convinș� i că, devenind mai buni î�n aceste discipline, vor putea cultiva capacitatea de adaptare, scopul ș� i chiar bucuria vieț�ii. Apărut î�n tumultoasa lume antică, stoicismul viza natura imprevizibilă a traiului cotidian ș� i oferea o serie de instrumente practice destinate utilizării zilnice. Lumea noastră modernă poate părea radical diferită de porticul pictat (Stoa Poikilê) al Agorei Ateniene ș� i de Forul ș� i Curtea romană. Dar stoicii se străduiau mereu să-ș� i amintească (vezi 10 noiembrie) că nu se confruntau cu probleme diferite faț�ă de strămoș� ii lor ș� i că viitorul nu va schimba radical natura ș� i finalitatea existenț�ei umane. O zi este ca toate celelalte zile, după cum le plăcea stoicilor să spună. Ș� i acest lucru este î�ncă adevărat. Ajungem astfel la momentul de faț�ă. O CARTE FILOSOFICĂ PENTRU O VIAȚĂ FILOSOFICĂ
Unii dintre noi suntem stresaț�i. Alț�ii, suprasolicitaț�i. Poate te confrunț�i cu noile responsabilităț�i de părinte, sau cu haosul unei noi afaceri. Poate ai cunoscut deja succesul ș� i ai bătăi de cap cu obligaț�iile care vin odată cu puterea sau influenț�a. Poate te lupț�i cu vreo dependenț�ă, eș� ti î�ndrăgostit până peste cap, sau treci de la o relaț�ie defectuoasă la alta. Poate te apropii de vârsta de aur sau te bucuri de răsfăț�urile tinereț�ii. Poate eș� ti ocupat ș� i activ sau plictisit de moarte. Î�n orice situaț�ie te-ai afla, indiferent prin ce treci, î�nț�elepciunea stoicilor î�ț�i poate fi de folos. De fapt, î�n multe cazuri, aceș� tia au î�nfruntat direct î�ntrebările, î�n termeni extraordinar de actuali. Pe asta ne vom concentra atenț�ia î�n cartea de faț�ă.
INTRODUCERE
15
Inspirându-ne direct din principiile stoice, vom prezenta o selecț�ie de traduceri originale ale unor fragmente semnificative aparț�inând celor trei mari figuri ale stoicismului târziu – Seneca, Epictet ș� i Marc Aureliu – laolaltă cu câteva citate ale predecesorilor lor (Zenon, Cleanthes, Chrysippus, Musonius Rufus, Hecaton). Fiecare citat este î�nsoț�it de o poveste, un context, o î�ntrebare, un exerciț�iu sau de explicaț�ia perspectivei stoicului care l-a spus, ca să poț�i dobândi o î�nț�elegere mai profundă a răspunsurilor pe care le cauț�i. Operele stoicilor au fost î�ntotdeauna actuale, indiferent de oscilaț�iile istorice ale popularităț�ii lor. Prin această carte nu intenț�ionăm să le modernizăm, să le reactualizăm sau să le reî�mprospătăm (există multe traduceri excelente), ci am căutat, pe cât posibil, să organizăm ș� i să prezentăm vasta î�nț�elepciune colectivă a stoicilor î�ntr-o formă digerabilă, accesibilă ș� i coerentă. Poț�i oricând – ș� i ar trebui – să citeș� ti operele stoicilor î�n î�ntregime (vezi Sugestii de lecturi suplimentare de la sfârș� it). Până atunci, î�nsă, pentru cititorul ocupat ș� i activ, am î�ncercat să alcătuim un ghid zilnic, care să fie la fel de practic ș� i la subiect ca ș� i filosofii din care ne-am inspirat. Ș� i, după tradiț�ia stoică, am adăugat î�nsemnări pentru a stârni ș� i facilita marile î�ntrebări. Organizată după cele trei discipline (Percepț�ie, Acț�iune ș� i Voinț�ă) ș� i î�mpărț�ită apoi î�n temele semnificative ale acestora, vei descoperi că fiecare lună se va concentra asupra unei trăsături specifice ș� i fiecare zi va oferi o nouă metodă de a gândi ș� i acț�iona. Vor fi reprezentate toate domeniile de interes major pentru stoici: virtutea, moartea, emoț�iile, conș� tiinț�a de sine, tăria de caracter, justa acț�iune, rezolvarea problemelor, acceptarea, claritatea mentală, pragmatismul, gândirea nepărtinitoare ș� i datoria. Stoicii au fost iniț�iatorii ritualului de dimineaț�ă ș� i de seară: dimineaț�a rezervată pregătirii, iar seara reflecț�iei. Am scris
16
INTRODUCERE
această carte pentru a fi utilă î�n ambele situaț�ii. O cugetare pe zi, î�n fiecare zi a anului (ș� i o zi î�n plus pentru anii bisecț�i!). Dacă simț�i nevoia, î�nsoț�eș� te-o cu un jurnal î�n care să-ț�i notezi gândurile ș� i reacț�iile (vezi 21 ș� i 22 ianuarie ș� i 22 decembrie), aș� a cum făceau adesea stoicii. Scopul acestei abordări practice a filosofiei este să te ajute să duci o viaț�ă mai bună. Sperăm ca î�n această lucrare să nu existe niciun cuvânt care să nu poată sau să nu trebuiască să fie transformat î�n fapte, ca să-l parafrazăm pe Seneca. Î�n acest sens, î�ț�i oferim cartea de faț�ă.
Partea I
DISCIPLINA PERCEPȚIEI
IANUARIE
CLARITATE
CLARITATE
19
1 ianuarie
CONTROL ȘI ALEGERE
C
„Principala sarcină î�n viaț�ă este următoarea: să identific ș� i să separ lucrurile î�n aș� a fel î�ncât să-mi pot spune clar care sunt cele exterioare, î�n afara controlului meu, ș� i care ț�in de alegerile aflate sub controlul meu. Unde caut aș� adar binele ș� i răul? Nu î�n cele exterioare, ci î�năuntrul meu, î�n alegerile care î�mi aparț�in…” – Epictet, Diatribe, 2.5.4-5
el mai important lucru î�n filosofia stoică este să facem deosebirea î�ntre ceea ce putem schimba ș� i ceea ce nu putem; î�ntre ceea ce putem influenț�a ș� i ceea ce nu. Un zbor î�ntârzie din cauza vremii – oricât am striga la reprezentantul companiei aeriene, nu vom face furtuna să se oprească. Năzuinț�a, oricât de mare, nu ne poate face mai î�nalț�i sau mai scunzi ș� i nu poate schimba ț�ara î�n care ne-am născut. Oricât de mult ne-am strădui, nu putem obliga pe cineva să ne placă. Î�n plus, timpul irosit alergând după aceste ț�eluri de neclintit l-am fi putut folosi pentru chestiunile pe care le putem schimba. Comunităț�ile celor care î�ncearcă să scape de anumite dependenț�e practică ceva ce se numeș� te Rugăciunea Seninătăț�ii: „Dumnezeu mi-a dat harul de a accepta cu seninătate lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba ș� i î�nț�elepciunea de a le deosebi pe unele de celelalte”. Persoanele dependente nu pot schimba abuzurile suferite î�n copilărie. Nu pot schimba alegerile pe care le-au făcut sau durerea provocată. Dar pot schimba viitorul – prin puterea pe care o au î�n momentul prezent. După cum spunea Epictet, ei pot controla alegerile pe care le fac î�n clipa de faț�ă.
20
IANUARIE
Acelaș� i lucru este valabil astăzi ș� i pentru noi. Dacă ne putem da seama care părț� i ale zilei se află sub stăpânirea noastră ș� i care sunt peste puterile noastre, nu doar că vom fi mai fericiț�i, dar vom avea un avantaj clar î�n faț�a persoanelor care nu reuș� esc să î�nț�eleagă că duc o luptă imposibil de câș� tigat.
CLARITATE
21
2 ianuarie
EDUCAȚIA ÎNSEAMNĂ LIBERTATE
D
„Care este rodul acestor î�nvăț�ături? Cea mai frumoasă ș� i mai bună recoltă a celor cu adevărat educaț�i: seninătatea, neî�nfricarea ș� i libertatea. Nu ar trebui să ne î�ncredem î�n gloata care spune că doar cei liberi pot fi educaț�i, ci, mai degrabă, î�n iubitorii de î�nț�elepciune, care spun că numai cei educaț�i sunt liberi.” – Epictet, Diatribe, 2.1.21-23a
e ce ai ales această carte? De ce să alegi orice carte? Nu ca să te dai mai deș� tept, nu ca să ai ce face î�n avion, nici ca să auzi ceea ce vrei să auzi – există o sumedenie de alegeri mai uș� oare decât lectura. Nu, ai ales această carte ca să î�nveț�i cum să trăieș� ti. Pentru că vrei să fii mai liber, neî�nfricat ș� i să cunoș� ti o stare de pace. Educaț�ia – să citeș� ti ș� i să cugeț�i la î�nț�elepciunea marilor gânditori – nu trebuie făcută de dragul ei. Are un scop î�n sine. Adu-ț�i aminte de acest imperativ î�n zilele î�n care î�ncepi să fii cu gândul î�n altă parte, când privitul la televizor sau o gustare par o utilizare mai bună a timpului decât lectura sau studierea filosofiei. Cunoaș� terea – î�n special cunoaș� terea de sine – î�nseamnă libertate.
IANUARIE
22
3 ianuarie
FII NEÎNDUPLECAT CU LUCRURILE CARE NU CONTEAZĂ
U
„Cât de mulț�i au fost cei care te-au jefuit de viaț�ă, fără ca tu să-ț�i dai seama ce pierzi, cât de mult timp s-a dus î�n suferinț�ă vană, bucurie prostească, patimă lacomă ș� i î�n vorbe linguș� itoare, cât de puț�in ț�i-a rămas pentru tine din propriul timp. Î�ț�i vei da seama că mori î�nainte de vreme!” – Seneca, Despre scurtimea vieții, 3.3b
nul dintre cele mai grele lucruri î�n viaț�ă este să spui „nu”. Invitaț�iilor, solicitărilor, obligaț�iilor, activităț�ilor pe care le face toată lumea. Ș� i mai greu este să spui „nu” anumitor emoț�ii care consumă timp: furia, entuziasmul, distracț�ia, obsesia sau poftele trupeș� ti. Niciunul dintre aceste impulsuri nu pare, î�n sine, mare lucru, dar scăpate de sub control, ele devin î�n mare măsură un angajament. Dacă nu eș� ti precaut, acestea vor fi exact acele obligaț�ii care î�ț�i vor sufoca ș� i consuma existenț�a. Te-ai î�ntrebat vreodată cum ai putea să recuperezi o parte din timpul pierdut, cum ai putea să fii mai puț�in ocupat? Î� ncepe prin a î�nvăț�a puterea lui „Nu!” – „Nu, mulț�umesc”, sau: „Nu, n-am să mă las atras î�n această chestiune”, sau: „Nu, pur ș� i simplu nu pot acum”. S-ar putea să faci unii oameni să sufere. S-ar putea să-i î�ndepărtezi pe alț�ii. S-ar putea să fie greu. Dar cu cât î�nveț�i să spui „nu” lucrurilor care nu contează, cu atât vei ș� ti să spui „da” celor cu adevărat importante. Asta î�ț�i va da posibilitatea să trăieș� ti ș� i să te bucuri de viaț�ă – de viaț�a pe care ț�i-o doreș� ti.
CLARITATE
23
4 ianuarie
CELE TREI DISCIPLINE DE AUR
P
„Este de ajuns să ai î�n clipa de faț�ă o părere sigură, î�ntemeiată pe î�nț�elegere, să desfăș� ori activitatea prezentă î�n interesul tuturor, să ai î�n prezent dispoziț� ia de a primi cu mulț�umire orice eveniment provocat de o cauză din afară.” – Marc Aureliu, Către sine, 9.6
ercepț�ie, Acț�iune, Voinț�ă. Acestea sunt disciplinele cumulate esenț�iale ale stoicismului (ș� i reprezintă totodată modul de organizare a acestei cărț� i ș� i a călătoriei de un an î�n care tocmai ai pornit). Desigur, acest curent filosofic este mult mai amplu – ș� i am putea vorbi o zi î�ntreagă despre convingerile unice ale diferiț�ilor stoici: „Heraclit credea următoarele…”, „Zenon era din Kition, un oraș� din Cipru, ș� i considera că…”. Î�nsă asemenea fapte î�ț�i vor fi oare de folos î�n viaț�a de zi cu zi? Ce claritate î�ț�i pot oferi informaț�iile de cultură generală? Î�n schimb, următoarele fraze rezumă cele mai importante trei caracteristici ale filosofiei stoice de care merită să ț�ii cont zilnic, î�n fiecare decizie: • Controlează-ț�i percepț�iile. • Orientează-ț�i acț�iunile î�n direcț�ia potrivită. • Acceptă cu seninătate lucrurile pe care nu le poț� i controla. Asta e tot!
IANUARIE
24
5 ianuarie
CLARIFICĂ-ȚI INTENȚIILE
L
„Orice efort trebuie să aibă un scop, să privească î�ntr-o direcț�ie! Nu hărnicia î�i tulbură pe cei neliniș� tiț�i ca pe niș� te nebuni, ci părerile false despre lucruri.” – Seneca, Despre liniștea spiritului, 12.5
egea 29 din cartea The 48 Laws of Power (Cele 48 de legi ale puterii)* este: Plănuieș� te totul, punct cu punct, până la capăt. Robert Greene scrie: „Planificând până la capăt, nu vei fi copleș� it de î�mprejurări ș� i vei ș� ti când să te opreș� ti. Călăuzeș� te-ț�i cu grijă soarta ș� i determină-ț�i viitorul gândind î�n perspectivă.” A doua recomandare din The 7 Habits of Highly Effective People (Cele 7 obișnuințe ale persoanelor extraordinar de eficace)** este: î�ncepe cu finalul î�n minte. A avea î�n vedere finalul nu este o garanț�ie că vei ajunge acolo – niciun stoic nu ar fi de acord cu o asemenea presupunere – dar a nu te gândi la deznodământ este o garanț�ie pentru eș� ec. Pentru stoici, oiêsis (concepț�iile false) sunt responsabile nu doar de tulburările sufleteș� ti, dar ș� i pentru traiul ș� i acț�iunile haotice ș� i disfuncț�ionale. Dacă nu-ț�i direcț�ionezi eforturile către o cauză sau un scop, de unde vei ș� ti ce să faci zi de zi? Cum vei ș� ti ce să accepț�i ș� i ce să refuzi? Cum vei ș� ti că ț�i-a fost de ajuns, că ț�i-ai atins ț�elul, că te-ai abătut de la traseu, dacă nu ai definit niciodată care sunt aceste limite?
* Carte scrisă de Robert Greene și Joost Elffers și apărută sub titlul Succes și putere. 48 de legi pentru a reuși în viață, traducere de Mihaela Gafencu-Cristescu, Editura Teora, București, 2015. (n.tr.)
** Carte scrisă de Stephen R. Covey și apărută ca audiobook la Editura ACT și Politon, București, 2015. (n.tr.)
CLARITATE
25
Răspunsul este că nu vei ș� ti. Ș� i, astfel, vei fi sortit eș� ecului – sau, ș� i mai rău, ignorarea lipsei de direcț�ie te va duce spre nebunie.
IANUARIE
26
6 ianuarie
UNDE, CINE, CE ȘI DE CE
R
„Cel care nu ș� tie ce este universul nu ș� tie nici î�n ce loc se află el î�nsuș� i. Iar cine nu ș� tie pentru ce-a fost născut nu ș� tie nici cine este el î�nsuș� i, nici ce este universul. Iar cel care trece cu vederea una din acestea nu poate spune nici pentru ce s-a născut. Atunci ce crezi despre cel care evită sau caută lauda celor care aplaudă, a celor care nu ș� tiu nici unde sunt, nici ce sunt?” – Marc Aureliu, Către sine, 8.52
egretatul comediant Mitch Hedberg povestea î�n spectacolele lui o î�ntâmplare amuzantă. Aflându-se î�n studioul unui radio pentru un interviu, reporterul l-a î�ntrebat: „Deci, cine eș� ti tu?”. Î�n acel moment, a trebuit să se gândească serios dacă tipul ăla era foarte profund sau dacă nimerise la postul de radio greș� it. De câte ori nu ni se î�ntâmplă să răspundem la î�ntrebări de genul: „Cine eș� ti?”, „Cu ce te ocupi?” sau „De unde eș� ti?”. Considerându-le niș� te î�ntrebări superficiale – asta dacă le considerăm î�n vreun fel – nu ne obosim să dăm un alt fel de răspuns decât superficial. Dar majoritatea oamenilor nu ar putea da un răspuns mai consistent nici cu pistolul la tâmplă. Tu ai putea? Ai stat vreodată să te gândeș� ti pe î�ndelete ș� i să î�ț�i dai seama clar cine eș� ti ș� i care sunt valorile tale? Sau eș� ti prea ocupat să alergi după chestiuni găunoase, să copiezi influenț�e proaste ș� i să urmezi cărări inexistente care duc la dezamăgire sau la neî�mplinire?
CLARITATE
27
7 ianuarie
ȘAPTE FUNCȚII CLARE ALE MINȚII „O muncă pe potriva minț�ii este exerciț�iul alegerii, refuzului, năzuinț�ei, respingerii, pregătirii, ț�elului ș� i acceptării. Aș� adar, ce poate pângări ș� i î�mpiedica funcț�ionarea corectă a minț�ii? Nimic altceva decât propriile ei decizii viciate.” – Epictet, Diatribe, 4.11.6-7
Să analizăm aceste sarcini pe rând: • • • •
Alegerea – să faci ș� i să gândeș� ti ce trebuie Refuzul – ispitei Năzuinț�a – de a fi mai bun Respingerea – negativismului, influenț�elor proaste, a neadevărului • Pregătirea – pentru ce ne aș� teaptă sau urmează să se î�ntâmple • Ț� elul – principiul nostru călăuzitor ș� i prioritatea numărul unu • Acceptarea – eliberării de iluzia lucrurilor care se află sub controlul nostru ș� i a celor ce nu sunt (ș� i de a le accepta aș� a cum sunt pe acestea din urmă)
Acesta este scopul minț�ii. Trebuie să ne asigurăm că tratează ș� i vede restul lucrurilor ca pe o î�ntinare sau viciere.
IANUARIE
28
8 ianuarie
ÎNȚELEGE DE CE ANUME EȘTI DEPENDENT „Trebuie să renunț�ăm la lucrurile pe care le strângem la piept de parcă ar fi lucruri de bine. Altfel, dispare tăria sufletului care trebuie să se pună singură la î�ncercare. Dispare generozitatea, care nu se poate manifesta dacă nu priveș� te cu dispreț� , de parcă ar fi fără valoare, toate acele bunuri pe care mulț�imea le doreș� te ș� i le ț�ine la mare preț� .” – Seneca, Epistole către Lucilius, 74.12b-13
M
icile slăbiciuni se pot transforma cu uș� urinț�ă î�n dependenț�e î�n toată regula. Bem cafea dimineaț�a ș� i, î�n scurtă vreme, nu ne mai putem î�ncepe ziua fără ea. Ne verificăm e-mailurile pentru că face parte din slujba noastră ș� i, fără să ne dăm seama, simț� im cum ne bâzâie telefonul î�n buzunar la fiecare câteva secunde. Î�n scurt timp, aceste obiceiuri nevinovate ajung să ne conducă viaț�a. Viciile mărunte ș� i pornirile pe care le avem nu doar că ne ș� tirbesc libertatea ș� i autonomia, dar ne î�nceț�oș� ează gândirea. Credem că suntem stăpâni pe noi î�nș� ine – dar oare aș� a să fie? După cum spunea un narcoman, dependenț�a se produce atunci când „pierdem libertatea de a ne abț�ine”. Hai să ne recăpătăm această libertate. Tu ce dependenț� ă ai? Sucul acidulat? Medicamentele? Văicăreala? Bârfa? Internetul? Rosul unghiilor? Trebuie să î�ț�i recapeț�i capacitatea de a te abț�ine pentru că de ea depind claritatea ș� i autocontrolul tău.
CLARITATE
29
9 ianuarie
CE CONTROLĂM ȘI CE NU „Există printre realităț�ile care ne stau î�n faț�ă, unele î�n puterea noastră ș� i altele independente de voinț�a ș� i puterea noastră. Ț� in de noi părerea, impulsurile, dorinț�a ș� i aversiunea, î�ntr-un cuvânt, tot ceea ce reprezintă propria activitate. Sunt î�n afara voinț�ei noastre trupul, faima, forț�a de conducător, î�ntr-un cuvânt tot ceea ce nu constituie treburi specifice nouă. Mai mult, lucrurile care stau î�n puterea noastră sunt prin natura lor libere, nestingherite ș� i fără piedici, pe când cele î�n afara voinț�ei noastre sunt slabe, supuse, pot fi zădărnicite ș� i nu ne aparț�in.” – Epictet, Manualul, 1.1-2
N
u poț�i controla evenimentele de astăzi. Ț� i se pare î�nfricoș� ător? Este un pic, dar lucrurile se echilibrează când î�nț�elegem că ne putem controla opinia despre aceste evenimente. Tu decizi dacă sunt bune sau rele, dacă sunt drepte sau nedrepte. Nu poț�i controla situaț�ia, dar poț�i controla părerea ta despre ea. Î� nț�elegi cum funcț�ionează? Fiecare lucru aflat î�n afara controlului tău – lumea exterioară, ceilalț�i oameni, norocul, karma ș� i aș� a mai departe – are totuș� i o zonă corespunzătoare pe care o stăpâneș� ti. Acest simplu fapt î�ț�i oferă destul spaț�iu de manevră, destulă putere. Mai presus de toate, o î�nț�elegere sinceră a lucrurilor pe care le putem controla ne oferă o claritate totală cu privire la lume: nu deț�inem nimic altceva decât propria minte. Aminteș� te-ț�i acest lucru astăzi, când î�ncerci să-ț�i extinzi raza de acț�iune î�n exterior; este mult mai bine ș� i mai potrivit să te orientezi spre interior.
IANUARIE
30
10 ianuarie
DACĂ VREI SĂ FII STATORNIC
S
„Esenț�a binelui este un anumit tip de alegere raț�ională; după cum esenț�a răului este o altfel de alegere. Cum rămâne atunci cu factorii externi? Ei nu sunt decât materia primă pentru alegerea noastră raț� ională, care va determina binele ș� i răul din interacț�iunea cu ei. Cum va determina binele? Cu siguranț�ă nu minunându-se dinaintea celor materiale! Căci dacă judecata despre lucrurile materiale este dreaptă, atunci alegerile noastre vor fi bune, iar dacă judecata este strâmbă, alegerile noastre vor fi rele.” – Epictet, Diatribe, 1.29.1-3
toicii caută statornicia, stabilitatea ș� i seninătatea – caracteristici la care aspirăm cei mai mulț�i dintre noi, dar de care avem parte doar î�n treacăt. Cum reuș� esc ei să atingă acest ț�el greu de atins? Cum î�ntruchipează ei eustatheia (cuvântul prin care Arrian* descria î�nvăț�ăturile lui Epictet)? Ei bine, nu e o chestiune de noroc ș� i nici nu poate fi realizată prin eliminarea influenț�elor exterioare sau izolându-ne î�n liniș� te ș� i singurătate, ci presupune trecerea lumii exterioare prin sita propriei judecăț�i. Acest lucru este la î�ndemâna raț�iunii noastre – aceasta poate lua natura strâmbă, confuză ș� i copleș� itoare a evenimentelor exterioare ș� i î�i poate da o formă ordonată. Î�nsă, dacă judecăț�ile noastre sunt strâmbe, pentru că nu ne folosim raț�iunea, tot ceea ce va urma va fi strâmb ș� i ne vom pierde fermitatea î�n haosul ș� i î�n goana existenț�ei noastre. Dacă vrei să fii statornic, dacă î�ț�i doreș� ti claritate, cea mai bună soluț�ie este o judecată corectă.
* Arrian din Nicomedia (n.c. 86/89 – d.c. 146/160), filosof, istoric și comandant militar grec. (n.tr.)
CLARITATE
31
11 ianuarie
DACĂ VREI SĂ FII NESTATORNIC
I
„Dacă un om va fi atent la propriile alegeri raț�ionale ș� i la consecinț�ele acestor alegeri, va căpăta totodată dorinț�a de a le ț�ine la distanț�ă, î�nsă dacă î�ș�i va î�ndrepta atenț�ia dinspre propriile alegeri raț�ionale î�nspre lucrurile care nu sunt sub controlul său, căutând să evite lucrurile controlate de alț� ii, atunci va deveni agitat, temător ș� i nestatornic.” – Epictet, Diatribe, 2.1.12
maginea pe care o avem despre filosoful Zen este cea a unui călugăr aflat pe un deal liniș� tit, î�nverzit sau î�ntr-un templu frumos, ridicat pe o stâncă abruptă. Stoicii reprezintă antiteza acestei idei. Pentru ei, este reprezentativ omul din piaț�ă, senatorul din for, soț�ia curajoasă care aș� teaptă î�ntoarcerea bărbatului ei de la luptă, sculptorul ocupat î�n atelier. Ș� i totuș� i, un stoic este î�n egală măsură î�mpăcat cu sine î�nsuș� i. Epictet ne reaminteș� te că seninătatea ș� i statornicia sunt rezultatul alegerilor ș� i judecăț�ii noastre, nu ale mediului î�nconjurător. Dacă î�ncercăm să evităm toate piedicile din calea liniș� tii noastre – ceilalț�i oameni, evenimentele externe, stresul – nu vom avea nicicând succes. Problemele ne vor urma oriunde am alerga ș� i ne-am ascunde. Dar dacă î�ncercăm să evităm judecățile nocive ș� i perturbatoare care provoacă aceste probleme, vom reuș� i să fim statornici ș� i echilibraț�i indiferent unde ne-am afla.
IANUARIE
32
12 ianuarie
SINGURA CALE SPRE SENINĂTATE
Î
„Păstrează la î�ndemână acest gând, din zori ș� i până seara: nu există decât o singură cale spre fericire, iar aceasta este renunț�area la tot ce se află î�n afara sferei tale de alegere, să nu priveș� ti nimic drept un bun al tău, să predai totul î�n mâinile divinităț�ii ș� i soartei.” – Epictet, Diatribe, 4.4.39
n această dimineaț�ă, aminteș� te-ț�i ce se află sub controlul tău ș� i ce nu. Aminteș� te-ț�i să te concentrezi asupra celor dintâi, ș� i nu asupra celor din urmă. Î�nainte de prânz, aminteș� te-ț�i că singurul lucru pe care î�l ai cu adevărat î�n stăpânire este capacitatea ta de a alege (ș� i de a-ț�i folosi raț�iunea ș� i judecata când alegi). De acest lucru nu vei fi privat niciodată. După amiaza, aminteș� te-ț�i că, î�n afara alegerilor pe care le faci, soarta ta nu depinde î�n totalitate de tine. Lumea se î�nvârte, iar noi ne î�nvârtim odată cu ea – indiferent î�n ce direcț�ie, bună sau rea. Seara, aminteș� te-ț�i iarăș� i de cele ce sunt sub controlul tău ș� i de cele ce nu sunt, ș� i unde î�ncep ș� i ț�i se termină alegerile. Când te culci, aminteș� te-ț�i că somnul este o formă de abandon ș� i de î�ncredere, ș� i că vine foarte uș� or. Iar a doua zi, fii gata să repeț�i î�ntregul ciclu.
CLARITATE
33
13 ianuarie
SFERA CONTROLULUI
A
„Deț�inem controlul asupra alegerii noastre raț�ionale ș� i asupra tuturor acț�iunilor care ț�in de acea dorinț�ă morală. Ce iese de sub controlul nostru sunt corpul ș� i toate părț�ile componente, bunurile noastre, părinț�ii, fraț�ii ș� i surorile, copiii sau patria – orice lucru cu care ne-am putea asocia.” – Epictet, Diatribe, 1.22.10
ceastă afirmaț�ie este atât de importantă î�ncât merită repetată: o persoană î�nț�eleaptă ș� tie ce se află î�n sfera sa de control ș� i ce nu. Partea bună e că este destul de uș� or de ț�inut minte ce se află sub controlul nostru. Potrivit stoicilor, sfera controlului cuprinde un singur lucru: PROPRIA MINTE. Ai auzit bine, nici chiar trupul tău nu este î�n î�ntregime î�năuntrul sferei. La urma urmei, poț�i fi afectat de o boală sau de un handicap fizic î�n orice moment. Sau ai putea să mergi î�ntr-o ț�ară străină ș� i să te trezeș� ti aruncat î�n î�nchisoare. Dar toate acestea sunt veș� ti bune, pentru că acest fapt reduce drastic numărul lucrurilor la care trebuie să te gândeș� ti. Î�n simplitate există claritate. Î�n timp ce toț�i ceilalț�i aleargă î�ncolo ș� i-ncoace cu o listă de responsabilităț�i lungă de-un kilometru – chestiuni pentru care nu sunt, de fapt, responsabili – lista ta cuprinde un singur element. Trebuie să gestionezi o singură problemă: alegerile tale, voinț�a ta, mintea ta. Aș� a că, fii chibzuit.
IANUARIE
34
14 ianuarie
TAIE SFORILE CARE ÎȚI MANEVREAZĂ MINTEA „Trebuie să-ț�i dai seama că ai î�n tine, totuș� i, ceva mai puternic ș� i mai î�nrudit cu natura divină, decât toate cele care aț�âț�ă patimile tale făcându-te î�n acelaș� i timp să te miș� ti î�ntocmai ca o marionetă. Ce este acum gândirea mea? Oare nu cumva este frică, bănuială, poftă sau altceva de felul acestora?” – Marc Aureliu, Către sine, 12.19
G
ândeș� te-te la toate lucrurile care concurează pentru o parte din portofelul tău sau pentru o secundă din atenț�ia ta. Oamenii de ș� tiinț�ă din industria alimentară pregătesc produse care să-ț�i satisfacă papilele gustative. Inginerii din Silicon Valley proiectează aplicaț�ii care creează dependenț�ă la fel ca jocurile de noroc. Mass-media fabrică poveș� ti care stârnesc indignarea ș� i furia. Acestea sunt doar o mică parte din ispitele ș� i forț�ele care acț�ionează asupra noastră – ele ne distrag ș� i ne î�ndepărtează de lucrurile care contează cu adevărat. Din fericire, Marc Aureliu nu a fost expus la aceste aspecte extreme ale culturii moderne. Dar a cunoscut ș� i el din plin hăurile distragerii atenț�iei: bârfe, muncă neî�ntreruptă, teamă, suspiciune ș� i pofte carnale. Fiecare dintre noi este atras de aceste forț�e interne ș� i externe, a căror putere este î�n continuă creș� tere ș� i ne e tot mai greu să le facem faț�ă. Filosofia ne spune doar să fim cât mai atenț�i ș� i să ne străduim să fim mai mult decât simpli pioni. După cum spune Viktor Frankl î�n The Will to Meaning (Voința de sens)*: „Omul
* Carte apărută sub titlul Voința de sens. Fundamente și aplicații ale logoterapiei, traducere de Dana Mareș, Editura Trei, București, 2018. (n.tr.)
CLARITATE
35
este tras î�n jos de impulsuri ș� i ridicat de valori.” Aceste valori ș� i vigilenț�a interioară fac să nu fim doar niș� te marionete. Desigur, atenț�ia presupune efort ș� i conș� tientizare, dar oare nu este ea de preferat atârnării de o frânghie?
IANUARIE
36
15 ianuarie
CA SĂ FII ÎMPĂCAT, NU TE ABATE DIN DRUM
S
„Î�mpăcarea o poate atinge numai cel care ș� i-a format o judecată sigură ș� i de nezdruncinat. Toț�i ceilalț�i se prăbuș� esc de mai multe ori, se pun din nou pe picioare ș� i se lasă purtaț�i de valuri, pe rând, î�nspre renunț�ări ori î�nspre dorinț�e. Care este pricina nestatorniciei lor? Faptul că nimic nu este limpede pentru cel care se sprijină pe criteriul cel mai nesigur: părerea mulț�imii.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 95.57b-58a
eneca, î�n eseul său despre liniș� tea spiritului, foloseș� te cuvântul grecesc euthymia, pe care el î�l defineș� te drept „credinț�a î�n tine î�nsuț�i ș� i î�ncrederea că te afli pe drumul cel bun ș� i nu eș� ti î�ncercat de î�ndoiala celor care urmează cărări nenumărate, rătăcind î�n toate direcț� iile”. Această stare de spirit, spune el, este cea care asigură seninătatea. Claritatea viziunii ne oferă această credinț�ă. Asta nu î�nseamnă că vom fi î�ntotdeauna siguri de toate lucrurile, î�n proporț� ie de 100%, ș� i nici că ar trebui să fim aș� a, ci este mai degrabă o garanț�ie a faptului că ne î�ndreptăm î�n direcț�ia corectă – că nu trebuie să ne comparăm î�n permanenț�ă cu ceilalț�i oameni sau să ne răzgândim la fiecare cinci minute, î�n lumina noilor informaț�ii apărute. Seninătatea ș� i î�mpăcarea se regăsesc î�n identificarea drumului nostru ș� i î�n menț�inerea lui: să mergem neabătuț�i pe el; desigur, putem face mici corecț�ii, dar trebuie să ignorăm cântecul sirenelor, care ne atrage spre stânci.
CLARITATE
37
16 ianuarie
SĂ NU FACI NIMIC DIN OBIȘNUINȚĂ
D
„Aș� adar, î�n majoritatea celorlalte privinț�e, abordăm situaț�iile nu conform presupunerilor corecte, ci, î�n mare parte, dintr-o obiș� nuinț�ă jalnică. Î�ntrucât acesta este cazul î�n tot ce-am spus, î�nvăț�ăcelul trebuie să caute să se ridice deasupra, î�ncetând să mai caute plăcerea ș� i să se î�ndepărteze de suferinț�ă; să î�nceteze să se mai agaț�e de viaț�ă ș� i să deteste moartea; iar î�n cazul averilor ș� i banilor, să î�nceteze să preț�uiască dobândirea lor î�n detrimentul dăruirii.” – Musonius Rufus, Cuvântări, 6.25.5-11
acă î�ntrebi un angajat: „De ce-ai procedat î�n felul acesta?”, va răspunde: „Pentru că aș� a s-a făcut dintotdeauna”. Răspunsul va nemulț�umi orice ș� ef bun ș� i va lăsa cu gura deschisă orice antreprenor. Angajatul nu mai gândeș� te ș� i î�ș�i desfăș� oară activitatea absent, din rutină. Afacerea este vulnerabilă î�n faț�a concurenț�ei, iar angajatul va fi probabil concediat de un ș� ef cu capul pe umeri. Trebuie să ne tratăm propriile obiș� nuinț�e la fel de nemilos. De fapt, studiem filosofia tocmai pentru a pune capăt acestui comportament de rutină. Descoperă lucrurile pe care le faci din reflex sau din obiș� nuinț�ă. Ș� i î�ntreabă-te: Oare asta este într-adevăr cea mai bună soluție? Află de ce faci ceea ce faci – ș� i fă lucrurile aș� a cum se cuvine.
IANUARIE
38
17 ianuarie
PUNE-TE PE TREABĂ „Eu sunt î�nvăț�ătorul vostru ș� i voi sunteț�i î�n ș� coala mea. Ț� elul meu este să vă duc spre realizare, neabătuț�i, eliberaț�i de comportamente viciate, neî�ngrădiț�i, fără ocară, liberi, î�nfloritori ș� i fericiț�i, căutându-l pe Dumnezeu î�n lucrurile mari ș� i î�n cele mărunte. Ț� elul vostru este să î�nvăț�aț�i ș� i să practicaț�i cu sârguinț�ă toate aceste lucruri. Atunci de ce nu î�ncheiaț�i lucrarea, dacă aveț�i ț�elul corect ș� i eu la fel ș� i pregătirea corespunzătoare? Ce lipseș� te?... Lucrarea este cât se poate de realizabilă ș� i este singurul lucru î�n puterea noastră… Despărț�iț�i-vă de trecut. Trebuie doar să î�ncepem. Credeț�i-mă ș� i veț�i vedea.” – Epictet, Discursuri, 2.19.29-34
M
ai ț�ii minte cum te temeai, când erai la ș� coală sau î�ncă foarte tânăr, să î�ncerci un anumit lucru de teama eș� ecului? Cei mai mulț�i dintre adolescenț�i preferă să-ș� i piardă timpul decât să depună efort. Un lucru făcut fără tragere de inimă le oferă o scuză numai bună: „Nu contează. Nici măcar nu m-am străduit”. Pe măsură ce î�naintăm î�n vârstă, eș� ecul nu mai este atât de neglijabil. Miza nu mai este o notă subiectivă sau un trofeu sportiv câș� tigat î�n curtea ș� colii, ci calitatea vieț�ii ș� i capacitatea de a ne confrunta cu lumea î�nconjurătoare. Nu te descuraja, totuș� i. Ai parte de cei mai buni profesori din lume: cei mai î�nț�elepț�i filosofi care au trăit vreodată. Ș� i nu doar că stă î�n puterile tale, dar ș� i sarcina profesorului este una foarte simplă: tu doar pune-te pe treabă. Restul vine de la sine.
CLARITATE
39
18 ianuarie
PRIVEȘTE LUMEA CU OCHII UNUI POET ȘI ARTIST
E
„Aș� adar, petrece-ț�i această clipă a timpului î�n conformitate cu natura ș� i î�ncheie-ț�i viaț�a î�mpăcat, cum măslina cade î�n clipa când e coaptă, binecuvântând pământul care a purtat-o ș� i mulț�umind pomului care i-a dat naș� tere.” – Marc Aureliu, Către sine, 4.48.2
xistă câteva expresii extraordinar de frumoase î�n cartea Către sine a lui Marc Aureliu – o î�ncântare surprinzătoare, ț�inând cont de publicul pentru care a fost scrisă (doar propria persoană). Î�ntr-un pasaj, el laudă „farmecul ș� i vraja” naturii, „spicele care se apleacă la pământ, pielea de pe fruntea leului, balele care curg din gura mistreț�ilor” ș� i multe altele. Ar trebui să-i mulț�umim profesorului de retorică Marcus Cornelius Fronto pentru imaginile vii descrise î�n aceste fragmente. Fronto, considerat cel mai bun orator al Romei pe lângă Cicero, a fost ales de tatăl adoptiv al lui Marc Aureliu ca dascăl de oratorie ș� i gramatică pentru fiul său. Aceste gânduri sunt mai mult decât niș� te fraze frumoase, căci i-au oferit lui Marc Aureliu – iar acum, ș� i nouă – o perspectivă cuprinzătoare asupra evenimentelor obiș� nuite ș� i aparent „nefrumoase”. E nevoie de un ochi de artist pentru a î�nț�elege că sfârș� itul vieț�ii nu se deosebeș� te de căderea unui fruct copt din copac. E nevoie de privirea unui poet pentru a remarca felul î�n care „coacerea face ca pâinea să crape din loc î�n loc ș� i, deș� i nu era î�n intenț�ia meș� teș� ugului brutarului, aceste crăpături ne atrag privirea ș� i ne stârnesc pofta de mâncare”. Există claritate (ș� i bucurie) î�n a vedea ceea ce alț�ii nu pot vedea, î�n a descoperi graț�ia ș� i armonia locurilor pe care ceilalț�i le trec cu vederea. Nu este de preferat asta unei viziuni sumbre asupra lumii?
IANUARIE
40
19 ianuarie
ÎN ORICE DIRECȚIE TE-AI ÎNDREPTA, ALEGEREA ÎȚI APARȚINE
S
„Ș� i podiumul, ș� i î�nchisoarea sunt locuri î�n care poț�i ajunge, unul la mare cinste, celălalt, jalnic, dar î�n oricare din ele î�ț�i poț�i păstra libertatea de alegere, dacă vrei asta.” – Epictet, Diatribe, 2.6.25
toicii au fost de toate rangurile. Unii au fost bogaț�i, alț�ii s-au născut la coada rigidei ierarhii romane. Unora le-a mers bine î�n viaț�ă, altora cumplit de greu. Acest lucru este valabil ș� i pentru noi – fiecare provine din medii diferite ș� i de-a lungul vieț�ii a avut parte de suiș� uri ș� i coborâș� uri, de noroc ș� i de ghinion. Dar î�n toate situaț�iile – la restriș� te sau î�n momentele de bucurie – trebuie să facem un singur lucru: să ne concentrăm asupra lucrurilor care stau î�n puterea noastră, nu asupra celorlalte. S-ar putea ca î�n momentul de faț�ă să fim la pământ din cauza greutăț�ilor, î�n vreme ce î�n urmă cu doar câț�iva ani trăiam pe picior mare, după cum este posibil ca peste câteva zile să avem atât de mult succes, î�ncât să devină o povară. Un lucru va rămâne î�nsă neschimbat: libertatea noastră de alegere – atât î�n plan general, cât ș� i la scară mică. Î�n cele din urmă, asta î�nseamnă claritate. Oricine am fi, oriunde ne-am afla – ceea ce contează sunt alegerile noastre. Care sunt ele? Cum le vom evalua? Cum vom profita de pe urma lor? Acestea sunt î�ntrebările pe care ni le pune viaț�a, indiferent de rangul pe care-l avem. Tu ce răspuns dai?
CLARITATE
41
20 ianuarie
REVIGOREAZĂ-ȚI GÂNDURILE
Ț
„Cum altfel ar putea fi ucise î�nvăț�ăturile, dacă nu oprind reprezentările care le corespund ș� i pe care ai tot timpul posibilitatea să le reî�nvii?... Î�ț�i e î�ngăduit să renaș� ti: vezi din nou lucrurile cum erai obiș� nuit să le vezi. Î�n aceasta constă renaș� terea.” – Marc Aureliu, Către sine, 7.2
i-a mers prost î�n ultimele săptămâni? Te-ai abătut de la principiile ș� i convingerile la care ț�ii? E absolut î�n regulă. Ni se î�ntâmplă tuturor. De fapt, i s-a î�ntâmplat probabil ș� i lui Marc Aureliu – altfel n-ar fi făcut această î�nsemnare. Poate a avut de-a face cu niș� te senatori dificili ori a î�ntâmpinat greutăț�i cu fiul său problematic. Poate ș� i-a pierdut cumpătul î�ntr-o astfel de situaț�ie, a intrat î�n depresie sau a renunț�at la introspecț�ie. E de î�nț�eles. Î�nsă, î�n situaț�ia de faț�ă, ar trebui să ț�inem minte că, orice s-ar î�ntâmpla, oricât de dezamăgitor a fost comportamentul nostru î�n trecut, principiile rămân neschimbate. Ne putem reî�ntoarce la ele ș� i adopta din nou î�n orice moment. Ce s-a petrecut ieri – sau acum cinci minute – ț�ine deja de trecut. Putem reaprinde focul ș� i o putem lua de la capăt oricând dorim. De ce nu chiar acum?
IANUARIE
42
21 ianuarie
RITUALUL DE DIMINEAȚĂ „Dimineaț�a, imediat ce te-ai trezit, î�ntreabă-te următoarele: • Ce-mi lipseș� te pentru a mă elibera de dorinț�e? • Dar pentru a ajunge la î�mpăcare? • Ce sunt eu? Un simplu organism, un proprietar de bunuri sau un nume vrednic de cinste? Niciuna dintre acestea. • Atunci ce sunt? O ființ�ă raț�ională. • Aș� adar, ce se pretinde de la mine? Să cuget asupra acț�iunilor mele. • Cum mi-am pierdut seninătatea? • Ce fapte neprietenoase, antisociale sau nepăsătoare am făcut? • Unde am greș� it î�n toate aceste privinț�e?” – Epictet, Diatribe, 4.6.34-35
M
ajoritatea oamenilor de succes au un ritual matinal. Unii meditează. Alț�ii fac miș� care. Mulț�i dintre ei ț�in un jurnal – câteva rânduri, î�n care î�ș�i notează gândurile, temerile, speranț�ele. Î�n aceste cazuri, nu contează atât activitatea î�n sine, cât ritualizarea gândirii. Important este să î�ț�i acorzi câteva minute pentru introspecț�ie ș� i analiză. Stoicii au susț�inut alocarea acestui interval de timp mai mult decât orice altceva. Nu ș� tim dacă Marc Aureliu ș� i-a scris cugetările dimineaț�a sau seara, dar ș� tim că ș� i-a alocat câteva clipe de liniș� te pentru el î�nsuș� i – ș� i că a scris pentru sine, nu pentru altcineva. Dacă eș� ti î�n căutarea unei surse de inspiraț�ie pentru ritualul propriu, poț�i î�ncepe prin a urma exemplul lui Marc Aureliu sau a răspunde listei de î�ntrebări a lui Epictet. Zi de zi, î�ncepând de astăzi, răspunde la aceste î�ntrebări dificile. Î�ngăduie-i filosofiei ș� i efortului susț�inut să te călăuzească spre răspunsuri mai bune, dimineaț�ă după dimineaț�ă, de-a lungul î�ntregii vieț�i.
CLARITATE
43
22 ianuarie
RETROSPECTIVA ZILEI
Î
„Î�mi voi î�ndrepta de î�ndată atenț�ia asupra mea ș� i, lucru foarte folositor, î�mi voi cerceta ziua. Nimeni nu-ș� i examinează propria viaț�ă ș� i tocmai aceasta ne face cu adevărat răi; noi ne gândim – ș� i î�ncă rareori – la ceea ce facem, dar niciodată la ceea ce am făcut; numai că sfatul pentru viitor vine din trecut.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 83.2
ntr-o scrisoare către fratele lui mai mare, Novatus, Seneca vorbeș� te despre un exerciț�iu util î�mprumutat de la un alt filosof de seamă. La sfârș� itul fiecărei zile, î�ș�i punea următoarele î�ntrebări: De ce nărav prost am dat dovadă astăzi? Cum am devenit mai bun? Acțiunile mele au fost întemeiate? Ce pot schimba în bine la propria-mi persoană? La î�nceputul sau sfârș� itul fiecărei zile, stoicii î�ș�i luau jurnalul ș� i treceau î�n revistă: ce-au făcut, ce-au gândit, unde ar fi loc de mai bine. Din acest motiv, cartea Către sine a lui Marc Aureliu este greu de pătruns – a fost scrisă pentru claritatea personală, nu î�n beneficiul public. Notarea exerciț�iilor stoice a fost ș� i este, totodată, o formă de practicare a acestora, la fel ca repetarea unei rugăciuni sau a unui imn. Ț� ine un jurnal, fie că e pe calculator sau pe un caiet. Fă-ț�i timp să treci conș� tient î�n revistă evenimentele din ziua precedentă. Fii de neclintit î�n judecăț�ile tale. Observă ce anume a contribuit la fericirea ta ș� i ce te-a î�ndepărtat de ea. Notează ce aspecte ai vrea să î�mbunătăț�eș� ti sau citatele care ț�i-au plăcut. Făcând efortul de a-ț�i scrie gândurile, va fi mai greu să le uiț�i. Î�n plus, vei avea un bilanț� prin care să î�ț�i monitorizezi progresul.
IANUARIE
44
23 ianuarie
ADEVĂRUL DESPRE BANI
S
„Să-i lăsăm pe săraci, să trecem la bogaț�i: cât de multe sunt î�mprejurările î�n care aceș� tia sunt asemenea săracilor! Cufărul celui ce călătoreș� te nu e destul de î�ncăpător ș� i, de câte ori trebuie să se grăbească, renunț�ă la alai. Iar cei care sunt î�n armată, cât de puț�in din lucrurile lor iau cu sine…” – Seneca, Consolație pentru Helvia, 12.1.b-2
criitorul F. Scott Fitzgerald care, î�n cărț�i precum Marele Gatsby, a redat adesea î�ntr-o lumină seducătoare stilul de viaț�ă al celor bogaț�i ș� i celebri, î�ș�i î�ncepe una din povestiri cu replica devenită de-acum clasică: „Haideț�i să vă povestesc despre cei foarte bogaț�i. Ei sunt foarte diferiț�i de mine ș� i de tine.” Câț�iva ani mai târziu, după ce povestirea* a fost publicată, prietenul său, Ernest Hemingway, l-a tachinat pe Fitzgerald, scriindu-i: „Da, au mai mulț�i bani.” Asta ne reaminteș� te ș� i Seneca. Fiind unul dintre cei mai bogaț�i oameni din Roma, el a î�nț�eles pe propria-i piele că banii î�ț�i schimbă viaț�a doar î�ntr-o foarte mică măsură. Nu rezolvă problemele, aș� a cum cred oamenii mai puț�in î�nstăriț�i. De fapt, niciun fel de bun material nu le va rezolva. Chestiunile exterioare nu pot repara problemele interioare. Uităm î�n permanenț�ă acest lucru – ș� i asta ne provoacă foarte multă confuzie ș� i durere. Mai târziu, Hemingway a scris despre Fitzgerald: „A crezut că [bogaț�ii] sunt o rasă aparte, plină de strălucire, ș� i când a descoperit că nu-i aș� a, asta l-a distrus mai mult decât orice.” Fără o schimbare, acelaș� i lucru se va î�ntâmpla ș� i cu noi.
* Băiatul cel bogat (1926). (n.tr.)
CLARITATE
45
24 ianuarie
ÎNCEARCĂ SĂ-ȚI APROFUNDEZI CUNOAȘTEREA
P
„De la Rusticus… m-am deprins să cercetez totul cu rigurozitate, să nu mă mulț�umească o cunoaș� tere generală, superficială, să nu mă pripesc ș� i să dau prea grabnic crezământ flecarilor.” – Marc Aureliu, Către sine, 1.7.3
rima carte a cugetărilor lui Marc Aureliu, Către sine, î�ncepe cu o listă de mulț�umiri. Rând pe rând, el î�ș�i exprimă recunoș� tinț�a pentru cei care au avut o influenț�ă marcantă î�n viaț�a sa. Una dintre persoanele căreia î�i mulț�umeș� te este Quintus Iunius Rusticus, profesorul care a făcut să se nască î�n elevul său iubirea pentru claritate profundă ș� i î�nț�elegere, dorinț�a de a nu se opri la suprafaț�ă când vine vorba de î�nvăț�are. Tot Rusticus i-a făcut lui Marc Aureliu cunoscută opera lui Epictet. De fapt, Rusticus i-a î�mprumutat copia personală a cuvântărilor lui Epictet. E evident că Marc Aureliu nu s-a mulț�umit doar să extragă ideea principală din aceste cuvântări ș� i nu le-a acceptat doar pentru că erau o recomandare din partea profesorului său. Paul Johnson a spus odată î�n glumă că Edmund Wilson citeș� te cărț�ile „de parcă autorul lor ar fi î�ntr-un proces î�n care riscă să fie condamnat la moarte”. Î�n acelaș� i fel l-a citit ș� i Marc Aureliu pe Epictet – iar când prelegerile ș� i-au dovedit importanț�a, le-a asimilat cu totul. Au devenit o parte din ADN-ul său ca ființ�ă umană. A vorbit despre ele î�n detaliu de-a lungul vieț�ii, găsind claritate ș� i forț�ă î�n acele cuvinte, chiar ș� i după ce a ajuns la lux ș� i putere. Acesta este tipul de lectură ș� i studiu profund pe care trebuie să-l cultivăm, de aceea trebuie să citim câte o pagină pe zi, ș� i nu un capitol î�ntreg odată. Pentru a avea timpul necesar să citim cu atenț�ie ș� i î�n profunzime.
IANUARIE
46
25 ianuarie
SINGURA RĂSPLATĂ „Ce merită oare să fie preț�uit? Consider că merită a fi luat î�n seamă faptul că omul se miș� că potrivit cu firea proprie… ș� i educatorii, ș� i dascălii năzuiesc către aceeaș� i ț�intă – un asemenea ț�el e vrednic să fie considerat! Ș� i dacă stăpâneș� ti bine acest lucru, nimic din celelalte nu-ț�i vei mai dori… Dacă nu, atunci nu vei fi independent, mulț�umit cu propria-ț�i persoană, netulburat. Î�n mod necesar, atunci pizmuieș� ti, eș� ti gelos, suspectezi pe cei ce-ar fi î�n stare să-ț�i răpească aceste bunuri, unelteș� ti î�mpotriva acelora care au ceea ce este apreciat de tine… Dar respectarea ș� i preț�uirea propriei tale gândiri te va face mulț�umit, vei fi plăcut oamenilor ș� i recunoscător zeilor, fiindcă vei lăuda toate cele hărăzite ș� i rânduite de aceș� tia.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.16.2b-4a
W
arren Buffett, a cărui avere este estimată la 65 de miliarde de dolari, locuieș� te î�n aceeaș� i casă pe care a cumpărat-o î�n 1958 cu suma de 31.500 de dolari. John Urschel, fundaș� al echipei Baltimore Ravens, câș� tigă milioane de dolari, dar trăieș� te cu doar 25.000 de dolari pe an. Vedeta celor de la San Antonio Spurs, Kawhi Leonard, circulă cu aceeaș� i maș� ină Chevy Tahoe, model 1997, pe care a avut-o din adolescenț�ă, deș� i are un contract î�n valoare de 94 de milioane de dolari. De ce? Nu pentru că ar fi zgârciț�i. Ci pentru că lucrurile care contează pentru ei sunt ieftine. Nici Buffet, nici Urschel, nici Leonard n-au ajuns aș� a din î�ntâmplare. Stilul lor de viaț�ă este rezultatul definirii priorităț�ilor. Interesele pe care le cultivă sunt categoric inferioare
CLARITATE
47
posibilităț�ilor lor financiare ș� i, prin urmare, orice venit le-ar da libertatea de a obț�ine lucrurile pe care ș� i le doresc cel mai mult. Doar î�ntâmplarea face că s-au î�mbogăț�it peste aș� teptări. Acest gen de claritate – cu privire la ce-ș� i doresc cel mai mult pe lumea asta – î�nseamnă că se pot bucura de viaț�ă. Î� nseamnă că vor fi î�n continuare fericiț�i, chiar dacă piaț�a financiară s-ar prăbuș� i sau dacă ș� i-ar î�ncheia cariera din cauza unei accidentări. Cu cât ne dorim mai multe lucruri ș� i cu cât trebuie să muncim mai mult pentru a câș� tiga bani sau pentru a atinge acele obiective, cu atât ne vom bucura mai puț�in de viaț�ă – ș� i ne vom pierde libertatea.
IANUARIE
48
26 ianuarie
PUTEREA UNEI MANTRE
T
„Ș� terge din mintea ta î�nchipuirile, spunându-ț�i necontenit: stă î�n puterea mea acum, ca î�n acest suflet să nu fie nicio josnicie, nicio poftă, î�ntr-un cuvânt nicio pricină de tulburare ș� i, considerând ce fel de natură au toate, să mă folosesc de fiecare î�n raport cu valoarea sa. Adu-ț�i aminte de această î�nsuș� ire hărăzită ț�ie de natură.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.29
oț�i cei care au urmat un curs de yoga ori sunt familiarizaț�i cu gândirea hindusă sau budistă au auzit probabil de conceptul de mantră. Î�n sanscrită, î�nseamnă „rostire sacră” – î�n esenț�ă, un cuvânt, o frază, un gând sau chiar un sunet – care are menirea să ofere claritate sau î�ndrumare spirituală. O mantră poate fi extrem de utilă î�n procesul de meditaț�ie, fiindcă ne ajută să ț�inem la distanț�ă orice nu are legătură cu lucrul asupra căruia ne concentrăm. Se cade aș� adar să invocăm o mantră stoică aparț�inând lui Marc Aureliu – un memento, o frază pe care s-o folosim când ne simț�im sub influenț�a falselor impresii, a confuziei sau când ne apasă traiul cotidian. Î�n esenț�ă, ea spune următoarele: „Am puterea interioară de a ț�ine aceste lucruri la distanț�ă. Pot vedea adevărul.” Alege-ț�i cuvintele după plac. Partea aceasta ț�ine de tine. Dar stabileș� te-ț�i o mantră ș� i foloseș� te-o pentru a dobândi claritatea după care tânjeș� ti.
CLARITATE
49
27 ianuarie
CELE TREI SFERE DE EDUCAȚIE
A
„Există trei sfere î�n care o persoană ce î�ncearcă să devină bună ș� i î�nț�eleaptă trebuie să se educe. Prima are de-a face cu dorinț�ele ș� i aversiunile, pentru ca o persoană să nu rateze ț�inta dorinț�elor sale ș� i nici să cadă pradă lucrurilor care î�i provoacă repulsie. Cea de-a doua are de-a face cu impulsurile pentru acț�iune ș� i inacț�iune – ș� i, î�n sens mai larg, cu datoria – ca o persoană să poată acț�iona cu grijă, din motive î�ntemeiate, iar nu cu nepăsare. Cea de-a treia are legătură cu liniș� tea sufletească, cu eliberarea de deziluzie ș� i cu î�ntreaga sferă a discernământului, a consimț�ământului pe care mintea noastră î�l acordă percepț�iilor sale. Dintre aceste sfere, cea mai importantă ș� i mai imperioasă este prima, cea care are de-a face cu pasiunile, î�ntrucât emoț�iile puternice se nasc doar atunci când eș� uăm î�n dorinț�ele ș� i aversiunile noastre.” – Epictet, Diatribe, 3.2.1-3a
stăzi, să ne concentrăm asupra celor trei sfere de educaț�ie definite de Epictet. Î�n primul rând, trebuie să reflectăm asupra a ceea ce ar trebui să ne dorim ș� i asupra a ceea ce ar trebui să refuzăm. De ce? Pentru a ne dori ceea ce este bun ș� i a evita ceea ce este rău. Nu este suficient să ne ascultăm corpul – pentru că atracț�iile noastre ne duc adesea la rătăcire. Apoi, trebuie să ne analizăm impulsurile pentru acț�iune – adică motivaț�iile. Facem lucrurile din motive î�ntemeiate, sau acț�ionăm pentru că ne-am suspendat judecata? Ori poate credem că avem obligația să facem un anumit lucru?
50
IANUARIE
Î�n cele din urmă, trebuie să reflectăm asupra discernământului nostru. Abilitatea de a vedea lucrurile clar ș� i corect se dobândeș� te folosind cel mai important dar al naturii: rațiunea. Acestea sunt cele trei sfere distincte de educaț�ie, dar, î�n practică, ele sunt legate indisolubil. Discernământul ne influenț�ează dorinț�ele, dorinț�ele ne influenț�ează felul î�n care acț�ionăm, după cum ș� i discernământul determină modul nostru de acț�iune. Dar nu ne putem aș� tepta ca acestea să se producă de la sine. Trebuie să reflectăm ș� i să investim multă energie î�n fiecare dintre aceste sfere ale vieț�ii noastre. Dacă facem asta, vom avea parte de claritate ș� i succes.
CLARITATE
51
28 ianuarie
OBSERVĂ-L PE CEL ÎNȚELEPT
S
„Examinează cu atenț�ie principiile călăuzitoare ale oamenilor, cu precădere ale celor prevăzători ș� i î�nț�elepț�i, ș� i vezi care sunt lucrurile dorite ș� i cele nedorite de ei.” – Marc Aureliu, Către sine, 4.38
eneca spunea: „Fără riglă, nu poț�i î�ndrepta lucrurile strâmbe.” Acesta este rolul î�nț�elepț�ilor î�n viaț�a noastră – să ne servească drept model ș� i sursă de inspiraț�ie. Să ne confruntăm ideile cu ale lor ș� i să ne testăm prezumț�iile. De tine depinde cine va fi persoana care va juca acest rol pentru tine. Poate fi tatăl sau mama ta. Poate fi un filosof, un scriitor sau un gânditor. Sau poate Iisus este modelul potrivit pentru tine. (Ce ar face Iisus?). Numai alege pe cineva, observă ce face (ș� i ce nu face) ș� i străduieș� te-te să-i urmezi exemplul.
IANUARIE
52
29 ianuarie
NU COMPLICA LUCRURILE
F
„Î�n fiecare clipă, gândeș� te cu seriozitate, ca roman ș� i bărbat, să faci tot ce-ț�i vine la î�ndemână cu o distincț�ie gravă ș� i neprefăcută, cu dragoste pentru semeni, cu spirit independent ș� i cu echitate ș� i î�nlesneș� te-ț�i uș� urarea de celelalte gânduri. Î�ț�i vei dărui uș� urare, dacă vei săvârș� i orice activitate, cu gândul că este cea din urmă din viaț�a ta ș� i vei părăsi orice neglijenț�ă, patimă care abate de la raț�iune, orice prefăcătorie, iubire de sine ș� i nemulț�umire î�mpotriva rânduielilor destinului. Vezi cât de puț�ine sunt cele pe care, dacă cineva le stăpâneș� te, poate trăi o viaț�ă prosperă ș� i pioasă, căci zeii nu vor pretinde nimic î�n plus celui ce respectă aceste norme.” – Marc Aureliu, Către sine, 2.5
iecare zi ne oferă prilejul de a analiza î�n exces lucrurile. Cu ce să mă î�mbrac? Oare le place de mine? Mănânc destul de sănătos? Care e următorul pas pe care să-l fac î�n viaț�ă? Oare ș� eful e mulț�umit de munca mea? Hai să ne concentrăm astăzi doar asupra lucrurilor imediate. Vom urma dictonul antrenorului celor de la New England Patriots, Bill Belichick: „Fă-ț�i treaba”. Ca un roman, ca un bun soldat, ca un maestru al propriului meș� teș� ug. Să nu ne î�mprăș� tiem î�ntr-o mie de direcț�ii sau să ne băgăm nasul î�n treburile altora. Marc Aureliu spunea să abordăm fiecare sarcină ca ș� i cum ar fi ultima din viaț�a noastră, căci chiar aș� a s-ar putea să fie. Găseș� te claritatea î�n simplitatea de a-ț�i î�ndeplini sarcina de azi.
CLARITATE
53
30 ianuarie
NU TREBUIE SĂ FII MEREU LA CURENT CU TOT
U
„Dacă vrei să faci progrese, î�ndură cu resemnare să fii socotit nechibzuit sau nebun, din cauza dispreț�ului tău pentru lucrurile din afară – să nu vrei să laș� i impresia că eș� ti atotș� tiutor. Ș� i chiar dacă unora li se pare că eș� ti cineva, nu te î�ncrede prea mult î�n tine.” – Epictet, Manualul, 13a
na dintre cele mai puternice arme pe care le avem ca ființ�e umane, î�n lumea noastră mediatică hiperconectată, 24 de ore din 24, este să spunem: „Nu ș� tiu”. Sau, ș� i mai provocator: „Nu-mi pasă”. Cei mai mulț�i dintre noi am luat-o ca pe o obligaț�ie să fim la curent cu orice eveniment actual, să urmărim fiecare episod dintr-un serial apreciat de critici, să urmărim ș� tirile cu religiozitate ș� i să ne prezentăm î�n faț�a altora ca niș� te indivizi informaț�i ș� i cosmopoliț�i. Dar care sunt dovezile că acest lucru este necesar? Este o obligaț�ie impusă de poliț�ie? Sau acț�ionăm aș� a de teamă să nu rămânem fără subiect de conversaț�ie la o petrecere? Da, eș� ti dator ț�ie, patriei ș� i membrilor familiei tale să te informezi despre evenimentele care i-ar putea afecta direct, dar asta-i tot. Cât timp, energie ș� i capacitate intelectuală pură ț�i-ar rămâne dacă ț�i-ai reduce drastic consumul de produse mediatice? Cât de odihnit ș� i de prezent te-ai simț�i dacă nu te-ai mai entuziasma sau revolta la fiecare scandal, ș� tire de ultimă oră sau potenț�ială criză (dintre care multe oricum nu vor avea loc)?
IANUARIE
54
31 ianuarie
FILOSOFIA CA LEAC PENTRU SUFLET
C
„Nu te î�ntoarce spre filosofie ca spre un educator, ci aș� a cum năzuiesc bolnavii de ochi către burete sau către ou, ori ceilalț�i bolnavi către cataplasme ș� i priș� niț�e. Î�n felul acesta, nu vei arăta cu lăudăroș� enie supunerea ta faț�ă de raț�iune, ci î�n raț�iune î�ț�i vei afla cu adevărat liniș� tea.” – Marc Aureliu, Către sine, 5.9
u cât suntem mai ocupaț�i, cu cât muncim, studiem ș� i citim mai mult, cu atât s-ar putea să rătăcim mai departe. Intrăm î�ntr-un anumit ritm. Câș� tigăm bani, suntem creativi, activi ș� i ocupaț�i. Totul pare să meargă bine. Dar ne î�ndepărtăm din ce î�n ce mai mult de filosofie. Î� n cele din urmă, această neglijenț�ă va crea probleme – stresul se va acumula, mintea ni se va î�nceț�oș� a, vom uita ce este cu adevărat important – ș� i vom avea parte de suferinț�ă. Când se va î�ntâmpla acest lucru, trebuie să călcăm frâna – să punem capăt elanului ș� i momentului respectiv. Să revenim la regimul ș� i practicile despre care ș� tim că î�ș�i au rădăcinile î�n claritate, î�n buna judecată, î�n principiile lucide ș� i î�n sănătatea de fier. Stoicismul a fost gândit să fie leac pentru suflet. Să ne ofere alinare pentru slăbiciunile vieț�ii moderne ș� i să ne redea vigoarea de care avem nevoie pentru a prospera î�n viaț�ă. Administrează-l de astăzi ș� i lasă-l să-ș� i facă efectul.
FEBRUARIE
PATIMI ȘI EMOȚII
FEBRUARIE
56
1 februarie
PENTRU CEL IRASCIBIL
D
„Ai totdeauna î�n minte convingerea neabătută că nu este deloc o purtare bărbătească, când târât de mânie, te laș� i tulburat de patimi. Dimpotrivă, blândeț�ea ș� i bunăvoinț�a sunt mai fireș� ti pentru un caracter bărbătesc, după cum sunt ș� i mai potrivite pentru o natură cu adevărat omenească. Ai î�n vedere că este mai multă forț�ă, mai mult nerv, mai multă bărbăț�ie î�n acela care stăpâneș� te aceste calităț�i decât î�n cel care se lasă subjugat de mânie ș� i de necazuri. Căci î�n ce măsură omul se simte mai legat de eliberarea sa de sub domnia patimilor, î�n aceeaș� i măsură devine mai apropiat de putere.” – Marc Aureliu, Către sine, 11.18.5b
e ce se bălăcăresc sportivii î�ntre ei? De ce-ș� i aruncă tot felul de ocări ș� i sudălmi pe la spatele arbitrului? Pentru a stârni o reacț�ie. Perturbarea ș� i enervarea adversarului sunt cea mai simplă metodă de a-l scoate din joc. Î�ncearcă să-ț�i aminteș� ti acest lucru când simț�i că te enervezi. Mânia nu este impresionantă, nici dificilă – este o greș� eală. O slăbiciune. Î�n anumite situaț�ii, poate fi chiar o capcană î�ntinsă de cineva. Fanii ș� i adversarii l-au supranumit pe boxerul Joe Louis „Robotul ringului” pentru că era cu desăvârș� ire lipsit de emoț�ii – comportamentul său rece ș� i calm era mult mai î�nspăimântător decât o căutătură nebună sau o răbufnire emoț�ională. Tăria de caracter î�nseamnă capacitatea de a nu te pierde cu firea. Î�nseamnă să fii o persoană care nu se î�nfurie niciodată, care nu poate fi scoasă din sărite, pentru că î�ș�i stăpâneș� te patimile, nu este robul lor.
PATIMI ȘI EMOȚII
57
2 februarie
STAREA DE SPIRIT POTRIVITĂ
D
„Judecă astfel: eș� ti om bătrân, nu î�ngădui să-ț�i fie robită raț�iunea, nici să fie pradă pornirilor contrare vieț�ii sociale, nici să cârtească î�mpotriva a ceea ce ț�i-a fost hărăzit, contra celor ce se î�ntâmplă î�n prezent sau să se teamă de ce va fi î�n viitor.” – Marc Aureliu, Către sine, 2.2
etestăm genul de oameni care î�ncearcă să facă pe ș� efii de î�ndată ce-ș� i fac apariț�ia. Nu-mi spune mie cum să mă îmbrac, cum să gândesc, cum să-mi fac treaba, cum să trăiesc. Asta pentru că suntem oameni independenț�i, pe picioarele noastre. Sau, cel puț�in, aș� a ne amăgim. Cu toate acestea, dacă cineva spune un lucru cu care nu suntem de acord, o parte din noi ne spune că trebuie să ne certăm cu el. Dacă avem dinaintea noastră un platou cu fursecuri, trebuie să le mâncăm. Dacă cineva face ceva ce nu ne este pe plac, trebuie să ne ieș� im din pepeni. Când se î�ntâmplă vreun necaz, trebuie să fim triș� ti, deprimaț�i sau î�ngrijoraț�i. Dar dacă peste câteva minute se î�ntâmplă ceva pozitiv, devenim brusc voioș� i, entuziaș� ti ș� i vrem mai mult. Nu i-am permite niciodată unei persoane să ne controleze aș� a cum le dăm voie impulsurilor să o facă. E momentul să vedem lucrurile î�n această lumină – nu suntem niș� te marionete care se lasă manipulate î�ntr-o direcț�ie sau alta doar pentru că aș� a simț�im. Noi ar trebui să fim cei care deț�inem controlul, nu emoț�iile, pentru că suntem oameni independenț�i, pe picioarele noastre.
FEBRUARIE
58
3 februarie
SURSA ÎNGRIJORĂRILOR
U
„Când văd pe cineva cum î�ș�i face griji, mă î�ntreb ce doreș� te. Căci, dacă o persoană nu ș� i-ar dori ceva din afara sferei sale de control, ce motive de neliniș� te ar avea?” – Epictet, Diatribe, 2.13.1
n tată î�ngrijorat se teme pentru copiii lui. Ce-ș� i doreș� te el? O lume sigură tot timpul. Un călător î�mpătimit – ce-ș� i doreș� te? Ca vremea să-i fie favorabilă ș� i traficul lejer, să poată ajunge la timp la aeroport. Un investitor agitat – ca piaț�a să se schimbe ș� i investiț�ia lui să-i aducă profit. Toate aceste scenarii au un element comun. După cum spunea Epictet, este vorba despre ceva ce se află î�n afara sferei noastre de control. Enervarea, entuziasmul, agitaț�ia – aceste momente intense, chinuitoare ș� i neliniș� titoare ne scoate la suprafaț�ă latura cea mai ineficientă ș� i mai vulnerabilă. Când stăm cu ochii pe ceas, pe panoul bursier, pe cer, când căutăm cea mai liberă casă de marcat, este ca ș� i cum am face parte dintr-un cult religios care crede că zeii sorț�ii ne vor da ce le cerem dacă ne sacrificăm liniș� tea sufletească. Astăzi, când simț�i că te cuprinde î�ngrijorarea, î�ntreabă-te: De ce am un nod în stomac? Eu sunt cel care deține controlul, sau mă conduce neliniștea? Și, cel mai important: e bună la ceva toată îngrijorarea asta?
PATIMI ȘI EMOȚII
59
4 februarie
DESPRE INVINCIBILITATE
A
„Cine este aș� adar invincibil? Cel care nu poate fi tulburat de nimic ce nu ț�ine de alegerea lui raț�ională.” – Epictet, Diatribe, 1.18.21
i văzut vreodată cum se comportă cu presa cei experimentaț�i? Nicio î�ntrebare nu e prea dificilă pentru ei, niciun ton prea ridicat sau jignitor. Parează fiecare lovitură cu umor, stăpânire de sine ș� i răbdare. Chiar ș� i când sunt î�nț�epaț�i sau provocaț�i, ei aleg să nu se clintească ș� i să nu reacț�ioneze. Sunt capabili de asta nu doar datorită antrenamentului ș� i experienț�ei, ci ș� i pentru că î�nț�eleg că reacț�iile bazate pe emoț�ii nu ar face decât să î�nrăutăț�ească situaț�ia. Presa abia aș� teaptă să se bâlbâie sau să se enerveze, aș� a că, pentru a face faț�ă cu succes evenimentelor mediatice, au î�nvăț�at stăpânirea de sine. Este puț�in probabil ca astăzi să fii bombardat de î�ntrebările invazive ale unei cohorte de reporteri curioș� i. Dar, de fiecare dată când stresul, frustrările sau suprasolicitarea te copleș� esc, s-ar putea să-ț�i prindă bine să-ț�i aminteș� ti această idee ș� i să o foloseș� ti ca model pentru a-ț�i î�nfrunta problemele. Alegerea raț�ională – prohairesis, aș� a cum o numeau stoicii – este genul de invincibilitate pe care o putem cultiva. Putem face faț�ă atacurilor ostile ș� i putem depăș� i presiunile sau problemele. Ș� i, la fel ca î�n cazul exemplului de faț�ă, la final putem arăta cu degetul spre mulț�ime ș� i striga: „Următorul!”
FEBRUARIE
60
5 februarie
DOMOLEȘTE-ȚI PORNIRILE „Nu te lăsa răsucit de vârtej! Ci î�n orice năzuinț�ă păstrează spiritul drept ș� i cu privire la orice reprezentare foloseș� te-ț�i puterea de î�nț�elegere ș� i judecata.” – Marc Aureliu, Către sine, 4.22
G
ândeș� te-te la oamenii maniaci din viaț�a ta. Nu la cei care, din păcate, suferă de o boală nefericită, ci la cei care duc o viaț�ă dezordonată, făcând alegeri haotice. Pentru ei, totul este la una din extreme; o zi oarecare este fie un dezastru, fie uimitoare. Nu-i aș� a că genul acesta de oameni sunt obositori? Nu ț�i-ai dori să aibă un filtru prin care să-ș� i cearnă pornirile pozitive de cele negative? Acest filtru există. Dreptatea. Raț�iunea. Filosofia. Dacă există vreun mesaj central al gândirii stoice, atunci acesta este: vei avea tot felul de porniri, iar sarcina ta este să le controlezi, ca ș� i cum ai dresa un câine. Ș� i mai simplu spus: gândeș� te î�nainte să acț�ionezi. Î�ntreabă-te: Cine deține controlul? Care sunt principiile după care mă orientez?
PATIMI ȘI EMOȚII
61
6 februarie
NU CĂUTA CEARTĂ
A
„Nu sunt de acord cu cei care se aruncă î�n mijlocul valurilor ș� i aleg o viaț�ă agitată, luptând aprig î�n fiecare zi cu mii de greutăț�i. Î�nț�eleptul se cuvine să le suporte, dar nu să le iasă î�n î�ntâmpinare, ș� i să prefere liniș� tea î�n locul luptei.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 28.7
devenit un cliș� eu să citezi discursul lui Theodore Roosevelt, „Omul din arenă”, î�n care preamăreș� te individul „cu faț�a plină de praf, sânge ș� i sudoare, care se străduieș� te neobosit…”, î�n comparaț�ie cu criticul care stă pe margine. Roosevelt a ț�inut acest discurs la scurt timp după ce ș� i-a î�ncheiat mandatul, când se afla la apogeul popularităț�ii. Câț�iva ani mai târziu, avea să candideze î�mpotriva fostului său protejat, î�ncercând să recâș� tige fotoliul de la Casa Albă, dar a suferit o î�nfrângere usturătoare, fiind cât pe ce să fie asasinat. A fost la un pas de moarte î�n timpul unei expediț�ii pe fluviul Amazon, a vânat mii de animale î�n safariuri î�n Africa, ș� i l-a implorat pe Woodrow Wilson să-i permită să se î�nroleze î�n armată, î�n Primul Război Mondial, deș� i avea 59 de ani. Avea să facă o mulțime de lucruri care, privite retrospectiv, par de-a dreptul năucitoare. Theodore Roosevelt a fost î�ntr-adevăr un mare om. Dar, totodată, s-a lăsat condus de impulsuri, de o dependenț�ă de muncă ș� i de acț�iune care păreau de nestăvilit. Mulț�i dintre noi suferim de aceeaș� i afecț�iune – suntem conduș� i de ceva ce ne scapă de sub control. Ne temem să stăm locului, aș� a că pornim î�n căutarea conflictului ș� i a acț�iunii ca după o distracț�ie. Alegem să ducem adevărate războaie – câteodată,
62
FEBRUARIE
literalmente – deș� i pacea este, de fapt, o alegere mai onorabilă ș� i mai potrivită. Da, omul din arenă merită toată admiraț�ia. La fel ș� i soldatul, ș� i politicianul, ș� i femeia de afaceri ș� i restul ocupaț�iilor. Dar, ș� i acesta este un mare dar, numai dacă ne aflăm î�n arenă din motive î�ntemeiate.
PATIMI ȘI EMOȚII
63
7 februarie
TEAMA ESTE O PROFEȚIE CARE SE AUTO-ÎNDEPLINEȘTE „Adesea, teama pe oameni î�i stinge. Ș� i mulț�i dintre dânș� ii sosesc la soroc când fug de ursită.” – Seneca, Oedip, 992
„N
umai paranoicii supravieț�uiesc”, spune o replică celebră a lui Andy Grove, fost director executiv al Intel. Poate. Dar este la fel de adevărat că, adeseori, paranoicii se distrug singuri mai repede ș� i mai rău decât orice duș� man. Seneca, cu î�nț�elegerea lui ș� i privilegiul de a face parte din elita romană, a asistat de nenumărate ori la această dinamică. Nero, discipolul ale cărui excese Seneca a î�ncercat să le potolească, ș� i-a ucis ș� i mama, ș� i soț�ia, ș� i î�n final, avea să se î�ntoarcă ș� i î�mpotriva acestuia, mentorul lui. Combinaț�ia de putere, frică ș� i manie poate fi letală. Conducătorul, convins că ar putea fi trădat, acț�ionează el primul ș� i î�i trădează pe ceilalț�i. De teamă că nu este adulat, se străduieș� te atât de mult să fie pe placul celorlalț�i, î�ncât obț�ine efectul invers. Convins că subalternii nu gestionează cum trebuie situaț�iile, ajunge să gestioneze el fiecare detaliu, devenind astfel singur sursa problemelor. Ș� i aș� a, la nesfârș� it – lucrurile care ne sperie sau ne î�nspăimântă ajungem să ni le provocăm singuri orbeș� te. Data viitoare când te temi de un deznodământ posibil dezastruos, aminteș� te-ț�i că, dacă nu-ț�i controlezi pornirile, dacă î�ț�i pierzi stăpânirea de sine, s-ar putea să te transformi î�n î�nsăș� i sursa dezastrului de care te temi. Au păț�it-o ș� i alț�i oameni, mai inteligenț�i, mai puternici ș� i cu mai mult succes. Ni se poate î�ntâmpla ș� i nouă.
FEBRUARIE
64
8 februarie
ASTA TE FACE SĂ TE SIMȚI MAI BINE?
D
„Simt o durere sfâșietoare. Ș� i ce dacă? Nu o mai simț�i dacă te porț�i ca o femeiuș� că?” – Seneca, Epistole către Lucilius, 78.17
ata viitoare când vezi pe cineva că se enervează – că plânge, ț�ipă, sparge chestii, este tăios sau dur – observă-l cum rămâne fără cuvinte dacă-i serveș� ti următoarea replică: „Sper că asta te face să te simț�i mai bine”. Fiindcă, bineî�nț�eles, nu se î�ntâmplă aș� a. Doar când ne aflăm sub efectul emoț�iilor extreme putem justifica un comportament de acest gen – iar atunci când suntem chemaț�i să dăm socoteală pentru el, de regulă ne ruș� inăm sau ne simț�im stânjeniț�i. Merită să te ghidezi după acest standard. Data viitoare când te apucă pandaliile, când te smiorcăi ș� i te vaiț�i ca apucat de friguri ori plângi cu lacrimi de crocodil, î�ntreabă-te doar: Oare asta chiar mă face să mă simt mai bine? Îmi alină simptomele de care voiam să scap?
PATIMI ȘI EMOȚII
65
9 februarie
NU E OBLIGATORIU SĂ AI O OPINIE
I
„Stă î�n puterea oricui să nu aibă niciun fel de părere despre cele ce i se î�ntâmplă ș� i să nu simtă î�n suflet nicio tulburare – căci faptele, prin ele î�nsele, nu sunt de natură să stârnească părerile noastre.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.52
ată un exerciț�iu straniu: gândeș� te-te la toate chestiunile tulburătoare pe care nu le cunoș� ti – lucruri pe care alț�ii le-au spus pe la spatele tău, eventuale greș� eli pe care nu le-ai sesizat, obiecte pe care le-ai pierdut fără să-ț�i dai seama. Ce reacț�ie ai avea? Niciuna, pentru că nu ș� tii despre aceste chestiuni. Cu alte cuvinte, se poate să nu ai nicio opinie despre un lucru negativ. Trebuie doar să-ț�i cultivi această forț�ă, î�n loc s-o foloseș� ti la î�ntâmplare. Mai ales atunci când faptul de a avea o părere este probabil să ne irite. Foloseș� te-ț�i abilitatea de a nu avea absolut nicio opinie despre un anumit lucru – poartă-te ca ș� i cum n-ai ș� ti că s-a produs. Sau că n-ai auzit despre el. Fă î�n aș� a fel î�ncât să devină irelevant ori inexistent pentru tine. Î�n acest fel, va avea mai puț�ină putere asupra ta.
FEBRUARIE
66
10 februarie
MÂNIA ESTE UN COMBUSTIBIL DĂUNĂTOR
D
„Nici o ameninț�are nu este mai fulgerătoare, nici o forț�ă mai nimicitoare decât mânia. Dacă reuș� eș� te, e orgolioasă, dacă dă greș� , î�nnebuneș� te de-a binelea. Eș� ecul nu-i stârneș� te dezgust, iar dacă din î�ntâmplare rămâne fără potrivnic, î�ș�i î�ntoarce muș� cătura asupra ei î�nș� iș� i.” – Seneca, Despre mânie, 3.1.5
upă cum au spus stoicii î�n repetate rânduri, enervarea nu rezolvă aproape niciodată nimic. De regulă, î�nrăutăț�eș� te situaț�ia. Ne enervăm, apoi cealaltă persoană se enervează la rândul ei – la final, toată lumea e nervoasă ș� i problema e departe de a fi rezolvată. Numeroș� i oameni de succes î�ț�i vor spune că furia este un combustibil eficient î�n viaț�a lor. Dorinț�a de a „dovedi tuturor că se î�nș� ală” sau de a „le-o arunca î�n faț�ă” i-a făcut miliardari. Furia stârnită atunci când au fost numiț�i graș� i sau proș� ti a creat exemplare remarcabile din punct de vedere fizic ș� i minț�i sclipitoare. Mânia provocată de respingere i-a motivat pe mulț�i să-ș� i croiască propriul drum. Dar aceasta este o viziune î�ngustă. Astfel de poveș� ti ignoră poluarea generată ca efect secundar ș� i gradul de uzură provocat motorului. Ignoră ceea ce se î�ntâmplă când furia iniț�ială se epuizează – ș� i că e nevoie de furie din ce î�n ce mai multă pentru a menț�ine motorul pornit (până când, î�n cele din urmă, singura sursă rămasă este furia î�ndreptată către sine). „Ura este o povară prea greu de suportat”, i-a avertizat î�n 1967 Martin Luther King Jr. pe colegii săi, activiș� ti ai drepturilor cetăț�eneș� ti, deș� i aveau motive cât se poate de î�ntemeiate de a răspunde urii prin ură.
PATIMI ȘI EMOȚII
67
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru mânie – de fapt, pentru majoritatea emoț�iilor extreme. Sunt combustibili toxici. Există din plin î�n lumea î�n care trăim, fără î�ndoială, dar nu merită preț�ul.
FEBRUARIE
68
11 februarie
EROU SAU DESPOT?
S
„Sufletul nostru este uneori un rege, alteori un tiran. Rege, când are î�n vedere binele, când poartă de grijă corpului ce i s-a î�ncredinț�at, când nu-i porunceș� te nimic urât, nimic murdar. Când î�nsă este nestăpânit, lacom, capricios, el trece î�ntr-o categorie hulită ș� i blestemată ș� i devine tiran.” – Seneca, Scrisori către Luciliu, 114.24
e spune că puterea absolută corupe î�n mod absolut. La prima vedere, pare adevărat. Elevul lui Seneca, Nero, ș� i lista sa lungă de crime ș� i nelegiuiri sunt exemplul perfect. Un alt î�mpărat, Domiț�ian, i-a izgonit samavolnic pe toț�i filosofii din Roma (ca urmare, Epictet a fost nevoit să ia calea exilului). Mulț�i î�mpăraț�i romani au fost niș� te tirani. Totuș� i, după doar câț�iva ani, Epictet avea să devină prietenul apropiat al unui alt î�mpărat, Hadrian, care l-a ajutat pe Marc Aureliu să ajungă pe tron, un exemplu autentic de cârmuitor filosof, plin de î�nț�elepciune. Aș� a că nu este atât de clar dacă puterea corupe întotdeauna. De fapt, se pare că are legătură, î�n multe feluri, cu forț�a interioară ș� i conș� tiinț�a de sine a indivizilor – cu valorile lor, cu î�nfrânarea dorinț�elor, cu respectul ș� i măsura î�n care conceptul lor despre corectitudine ș� i dreptate poate contracara ispitele unei bogăț�ii ș� i veneraț�ii nelimitate. Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru tine. Atât pe plan personal, cât ș� i profesional. Tiran sau rege? Erou sau despot? Tu ce alegi?
PATIMI ȘI EMOȚII
69
12 februarie
PROTEJEAZĂ-ȚI LINIȘTEA SUFLETEASCĂ „Păzeș� te-ț�i percepț�iile î�n permanenț�ă, pentru că nu aperi un lucru neî�nsemnat, ci respectul, î�ncrederea ș� i statornicia, liniș� tea sufletească, eliberarea de durere ș� i frică, î�ntr-un cuvânt, libertatea ta. Pentru ce ai vrea să vinzi aceste lucruri?” – Epictet, Diatribe, 4.3.6b-8
O
slujbă nesatisfăcătoare care te epuizează din cauza stresului, o relaț�ie conflictuală, o viaț�ă î�n lumina reflectoarelor. Stoicismul, pentru că ne ajută să ne gestionăm ș� i să ne analizăm reacț�iile emoț�ionale, poate face acest gen de situaț�ii mai uș� or de suportat. Ne poate fi de ajutor î�n dezamorsarea declanș� atorilor care par pe punctul de a exploda î�n orice moment. Dar iată o î�ntrebare: de ce te supui la aș� a ceva? Este oare acesta mediul pentru care am fost creaț�i? Să fim provocaț�i de e-mailuri răutăcioase ș� i de o serie nesfârș� ită de probleme de serviciu? Glandele suprarenale pot rezista doar până î�ntr-un punct î�nainte să cedeze. Oare n-ar trebui să le păstrezi pentru situaț�iile de viaț�ă ș� i de moarte? Aș� adar, da, foloseș� te-te de gândirea stoică pentru a face faț�ă acestor greutăț�i, dar nu uita să te î�ntrebi: este oare aceasta viața pe care mi-o doresc cu adevărat? De fiecare dată când te enervezi, un dram de viaț�ă î�ț�i părăseș� te corpul. Chiar vrei să consumi pe astfel de lucruri această resursă nepreț�uită? Nu te teme să faci o schimbare – schimbarea cea mare.
FEBRUARIE
70
13 februarie
PLĂCEREA SE POATE TRANSFORMA ÎN PEDEAPSĂ
S
„Dacă te aț�âț�ă imaginea vreunei desfătări, supraveghează-te, ca î�n toate celelalte î�mprejurări, ș� i nu te lăsa târât spre aceasta, ci î�ntârzie î�nfăptuirea ei ș� i acordă-ț�i răgazul necesar unei dezbateri cu tine î�nsuț�i. După aceasta, adu-ț�i î�n minte cele două momente: atât acela al î�nfruptării din plăcerea respectivă, cât ș� i acela î�n care, după ce te-ai desfătat, mai târziu te căieș� ti, tu î�nsuț�i devenind propriul dojenitor. Ș� i opune acestor regrete ș� i remuș� cări, cât de mult te vei bucura ș� i cât de mult te vei felicita, după ce totuș� i te-ai î�nfrânat. Iar dacă prilejul ț�i se pare nimerit ca să te hotărăș� ti pentru ea, bagă de seamă, să nu te î�nfrângă pofta acelei desfătări, nici ca plăcere, nici ca ispită ș� i opune-i astfel, cu cât este mai folositor să-ț�i mărturiseș� ti, satisfacț�ia că ai izbândit o asemenea victorie.” – Epictet, Manualul, 34
tăpânirea de sine este un lucru dificil, fără î�ndoială. Acesta este motivul pentru care s-ar putea să-ț�i fie util un truc celebru preluat de la curele de slăbire. Unele diete permit o „zi de triș� are” – o dată pe săptămână, cei aflaț�i la regim pot mânca tot ce vor ș� i î�n orice cantitate. Ba chiar sunt î�ncurajaț�i să î�ntocmească pe parcursul săptămânii o listă cu toate alimentele pe care ș� i le-au dorit, astfel î�ncât să le poată savura pe toate deodată, î�ntr-un adevărat festin (ideea fiind că, dacă mănânci sănătos ș� ase zile pe săptămână, eș� ti î�n continuare î�n avantaj). La î�nceput, acest lucru sună de vis, dar oricine a făcut asta ș� tie adevărul: î�n fiecare zi de triș� are, te î�ndopi până la refuz ș� i te urăș� ti apoi pentru asta. Î�n scurt timp, ajungi să te
PATIMI ȘI EMOȚII
71
abț�ii de bună voie de la triș� at. Pentru că nu ai nevoie de asta ș� i, cu siguranț�ă, nu ț�i-o doreș� ti. Seamănă cu situaț�iile î�n care părinț�ii î�ș�i prind copiii cu ț�igări î�n buzunar ș� i î�i obligă să fumeze tot pachetul. Este important să facem legătura dintre aș� a-numita tentaț�ie ș� i efectele sale reale. Odată ce vei î�nț�elege că a-ț�i face pofta s-ar putea să fie mai rău decât să te abț�ii, vei î�ncepe să-ț�i pierzi apetitul. Î�n acest fel, stăpânirea de sine va deveni adevărata plăcere, iar tentaț�ia, un regret.
FEBRUARIE
72
14 februarie
GÂNDEȘTE ÎNAINTE SĂ ACȚIONEZI
D
„Î�nț�elepciunea este un singur lucru: să î�nț�elegi raț�iunea cosmică, ea fiind aceea care conduce toate lucrurile.” – Heraclit, citat î�n Diogene Laerț�iu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, 9.1
e ce-am făcut asta? te-ai î�ntrebat probabil. Toț�i ne-am î�ntrebat. Cum de-am fost așa prost? Unde mi-a fost capul? Răspunsul este: nicăieri. Asta-i problema. Î�n capul nostru se află toată raț�iunea ș� i inteligenț�a de care avem nevoie. Trebuie să ne asigurăm doar că ț�inem cont de ele ș� i le folosim, iar asta e mai dificil. Trebuie să ne asigurăm că mintea deț�ine controlul, nu emoț�iile, nu senzaț�iile fizice imediate, nu hormonii care clocotesc. Concentrează-ț�i atenț�ia asupra inteligenț�ei. Las-o să-ș� i facă treaba.
PATIMI ȘI EMOȚII
73
15 februarie
DOAR COȘMARURI
Î
„Reî�mprospătează-ț�i puterile ș� i recheamă-te pe calea cea dreaptă ș� i după ce te-ai trezit iarăș� i ș� i ai î�nț�eles că visele ț�i-au adus neliniș� ti, priveș� te din nou, î�n stare de veghe, cauzele tulburărilor tale, aș� a cum le-ai privit î�n vis.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.31
ntr-una dintre scrisorile adresate editorului său, autorul Raymond Chandler a făcut un portret care ne caracterizează pe mulț�i dintre noi: „Nu m-am uitat niciodată î�napoi, deș� i de multe ori mi-a venit greu să privesc î�nainte”. Thomas Jefferson a glumit cândva î�ntr-o scrisoare către John Adams: „Câtă durere ne-au adus relele care nu s-au produs niciodată!”. Iar Seneca a spus-o ș� i mai bine: „Temerile noastre nu au nimic mai cert decât faptul că de majoritatea lucrurilor care ne î�nspăimântă s-a ales praful”. Multe dintre chestiunile care ne nemulț�umesc, considerau stoicii, sunt un produs al imaginaț�iei, nu o realitate. Asemenea viselor, ele par vii ș� i reale pe moment, dar devin ridicole după ce am scăpat de ele. Î�n vis, nu ne oprim niciodată să ne gândim ș� i să spunem: „Are oare vreo logică?”. Nu, ne lăsăm purtat de el. Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru accesele de furie sau pentru alte trăiri extreme. Când te enervezi este ca ș� i cum ț�i-ai continua visul î�n starea de veghe. Factorul care te-a iritat nu era adevărat – dar reacț�ia ta, da. Ș� i, astfel, un lucru fals produce consecinț�e reale. De aceea trebuie să te trezeș� ti chiar î�n acest moment, î�n loc să creezi un coș� mar.
FEBRUARIE
74
16 februarie
NU COMPLICA LUCRURILE MAI MULT DECÂT E CAZUL
I
„Dacă cineva te î�ntreabă cum se scrie numele tău, oare făcând efort, vei pronunț�a fiecare dintre litere? Ori, dacă se mânie cumva, î�i vei î�ntoarce patima, mâniindu-te ș� i tu? Nu vei pronunț�a numele cu calm, rar, enumerând ș� i accentuând fiecare dintre litere? Deci tot astfel adu-ț�i aminte că ș� i î�n această viaț�ă orice datorie e alcătuită dintr-un anumit număr de acț�iuni. Trebuie dar, păstrând î�n minte acest lucru, să î�naintezi până la capăt pe drumul stabilit.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.26
ată o situaț�ie des î�ntâlnită: ai un coleg de muncă enervant sau un ș� ef dificil. Te roagă să faci ceva ș� i, pentru că mesagerul î�ț�i este antipatic, protestezi imediat. Tu te confrunț�i deja cu alte probleme, sau poate solicitarea lui este agasantă ș� i nepoliticoasă. Aș� a că î�i răspunzi: „Nu, n-am de gând să fac asta”. El se răzbună nefăcând un lucru pe care i l-ai cerut anterior. Ș� i astfel conflictul ia proporț�ii. Î�ntre timp, dacă ai reuș� i să faci un pas î�napoi ș� i să vezi obiectiv situaț�ia, ai remarca, probabil, că nu tot ce ț�i se cere este nerezonabil. De fapt, o parte este chiar uș� or de realizat sau, cel puț�in, acceptabilă. Iar dacă ai î�ndeplini sarcina respectivă, s-ar putea ca ș� i celelalte să devină un pic mai uș� or de făcut. Î�n scurt timp, le-ai rezolva pe toate. Viaț�a (ș� i munca) este destul de dificilă. Hai să n-o complicăm ș� i mai mult lăsându-ne afectaț�i de chestiunile lipsite de importanț�ă sau angajându-ne î�n bătălii de care nu ne pasă cu adevărat. Hai să nu lăsăm emoț�iile să stea î�n calea kathêkon, a acț�iunilor simple ș� i oportune pe drumul spre virtute.
PATIMI ȘI EMOȚII
75
17 februarie
INAMICUL FERICIRII
V
„Este de-a dreptul imposibil să aducem laolaltă fericirea cu dorinț�a după toate cele pe care nu le avem. Fericirea are tot ce-ș� i doreș� te ș� i se aseamănă cu cel î�ndestulat, care nu cunoaș� te nici foamea, nici setea.” – Epictet, Diatribe, 3.24.17
oi fi fericit când voi absolvi facultatea, ne spunem. Voi fi fericit după ce obțin promovarea asta, după ce dieta va da rezultate, după ce voi fi mai bogat decât au fost părinții mei. Psihologii numesc acest mod de gândire fericire condiț�ională. Putem străbate kilometri î�ntregi ș� i, asemenea orizontului, tot nu o putem atinge. Nu reuș� im nici măcar să ne apropiem de ea. Aș� teptarea cu î�nflăcărare a unui eveniment viitor, imaginarea cu entuziasm a unui obiect mult dorit, anticiparea cu nerăbdare a unui scenariu fericit – oricât de plăcute ar fi aceste activităț�i, ele ne distrug ș� ansa de a fi fericiț�i aici ș� i acum. Conș� tientizează-ț�i dorinț�a de mai mult, mai bine, sau într-o zi ș� i dă-ț�i seama de ceea ce este cu adevărat: un inamic al satisfacț�iei. Alege î�ntre ea ș� i fericirea ta. După cum spunea Epictet, cele două nu sunt compatibile.
FEBRUARIE
76
18 februarie
PREGĂTEȘTE-TE DE FURTUNĂ
E
„Acesta este adevăratul atlet – persoana care se antrenează riguros î�mpotriva falselor aparenț�e. Păstrează-ț�i fermitatea, nu te lăsa păcălit de impresii! Lupta este grea, sarcina divină – pentru a câș� tiga măiestria, libertatea, fericirea ș� i î�mpăcarea.” – Epictet, Diatribe, 2.18.27-28
pictet a mai folosit ș� i metafora cu furtuna, spunând că impresiile noastre nu se deosebesc de vremea extremă, care ne poate prinde ca î�ntr-un vârtej. Putem î�nț�elege asta atunci când ne simț�im surescitaț�i sau ne î�nflăcărăm pentru ceva anume. Dar hai să ne gândim la rolul vremii î�n timpurile moderne. Î�n prezent, avem meteorologi ș� i experț�i care pot prezice cu destulă precizie caracteristicile unei furtuni. Î�n ziua de astăzi, suntem lipsiț�i de apărare î�n calea unui uragan doar dacă refuzăm să ne pregătim sau să ascultăm avertismentele. Dacă nu avem un plan, dacă nu am î�nvăț�at niciodată cum să montăm obloanele anti-furtună, atunci suntem la cheremul acestor elemente externe – ș� i interne. Suntem î�ncă niș� te ființ�e plăpânde î�n calea vântului de peste o sută de kilometri pe oră, dar avem avantajul de a putea să ne pregătim – de a-l î�nfrunta î�ntr-un alt fel.
PATIMI ȘI EMOȚII
77
19 februarie
BANCHETUL VIEȚII
D
„Aminteș� te-ț�i că î�n viaț�ă trebuie să te comporț�i î�ntocmai ca la un banchet. Dacă un platou cu bucate care face î�nconjurul mesei este adus până la tine, î�ntinzi mâna ș� i te serveș� ti cu modestie ș� i cumpătare. Se î�ndepărtează de tine, nu-l reț�ii. Nu vine î�ncă? Nu-ț�i trâmbiț�ezi dinainte dorinț�a, ci rabzi până este adus lângă tine. Fii la fel faț�ă de soț�ie, de copii, de î�naltele dregătorii, la fel faț�ă de bogăț�ii, ș� i cândva vei deveni vrednic să fii tovarăș� de ospăț� al zeilor.” – Epictet, Manualul, 15
ata viitoare când vezi ceva ce-ț�i doreș� ti, aminteș� te-ț�i de metafora lui Epictet cu banchetul. Când î�ncepi să te agiț�i, gata să faci tot posibilul ca să obț�ii acel lucru – ca ș� i cum te-ai î�ntinde peste masă ș� i ai î�nș� făca platoul din mâinile cuiva – fă bine ș� i reaminteș� te-ț�i: acestea sunt niș� te maniere grosolane ș� i nejustificate. Apoi aș� teaptă cu răbdare să-ț�i vină rândul. Această metaforă are ș� i alte interpretări posibile. Spre exemplu, poate ar fi cazul să reflectăm asupra norocului pe care l-am avut că am fost invitaț�i la un asemenea festin (recunoș� tinț�ă). Sau poate ar trebui să nu ne grăbim ș� i să ne delectăm cu cele oferite (să savurăm momentul prezent), căci î�ndoparea până la greaț�ă cu mâncare ș� i băutură nu face bine nimănui, cu atât mai puț�in sănătăț�ii (lăcomia este, la urma urmei, unul dintre păcatele capitale). Iar la sfârș� it, este nepoliticos să nu ajutăm gazda să strângă masa ș� i să spele vasele (altruism). Î�n fine, data viitoare, e rândul nostru să găzduim ș� i să-i tratăm pe alț�ii aș� a cum am fost omeniț�i ș� i noi (mărinimie). Poftă bună!
FEBRUARIE
78
20 februarie
MAREA PARADĂ A PLĂCERII „Cât de multe plăceri au simț�it tâlharii, desfrânaț�ii, ucigaș� ii de părinț�i, tiranii?” – Marc Aureliu, Către sine, 6.34
N
u se cuvine să-i judecăm pe alț�ii, dar merită totuș� i să analizăm un pic ce î�nseamnă un trai plin de răsfăț�. Scriitoarea Anne Lamott glumeș� te î�n Bird by Bird: Some Instructions On Writing and Life (Cum înveți să scrii ficțiune pas cu pas. Sugestii despre scris și viață)*: „Te-ai î�ntrebat vreodată care este părerea lui Dumnezeu despre bani? Uită-te cui î�i dă.” Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru plăcere. Uită-te la un dictator ș� i la haremul lui sufocat de urzelile ș� i comploturile ibovnicelor. Uită-te cât de repede petrecerea unei tinere starlete se transformă î�n dependenț�ă de droguri ș� i o carieră stagnantă. Î�ntreabă-te: oare chiar merită? Oare plăcerea este chiar atât de mare? Gândeș� te-te la asta atunci când tânjeș� ti după un lucru sau visezi cu ochii deschiș� i, î�ngăduindu-ț�i un viciu „inofensiv”.
* Carte apărută cu acest titlu la Editura Paralela 45, traducere de Ileana Ioniță-Iancu, Pitești, 2013. (n.tr.)
PATIMI ȘI EMOȚII
79
21 februarie
NU TÂNJI, NU DORI
E
„Ț� ine minte că nu doar dorinț�a de î�mbogăț�ire ș� i căpătuire ne î�njoseș� te ș� i subjugă, ci ș� i dorinț�a de pace, recreere, călătorie ș� i î�nvăț�are. Nu contează care este factorul extern, valoarea pe care i-o acordăm este cea care ne subjugă… căci acolo unde este inima noastră, acolo zace ș� i prilejul nostru de poticnire.” – Epictet, Diatribe, 4.4.1-2; 15
pictet nu spune că pacea, recreerea, călătoriile ș� i î�nvăț�area sunt lucruri rele, nu-i aș� a? Din fericire, nu. Î�nsă dorința continuă ș� i arzătoare – dacă nu este rea prin ea î�nsăș� i – aduce o mulț�ime de posibile complicaț�ii. Ceea ce ne dorim ne face vulnerabili. Fie că este vorba de oportunitatea de a călători î�n lume sau de a fi preș� edinte ori despre cinci minute de pace ș� i liniș� te, când tânjim după un anumit lucru, când sperăm zadarnic, pregătim terenul pentru dezamăgire. Pentru că soarta poate interveni î�n orice clipă ș� i atunci, probabil, vom reacț�iona pierzându-ne stăpânirea de sine. Diogene, celebrul filosof cinic, spunea: „Este privilegiul zeilor să nu-ș� i dorească nimic, iar al oamenilor evlavioș� i să vrea puț�in.” A nu-ț�i dori nimic te face invincibil – pentru că nimic nu se află î�n afara controlului tău. Acest lucru este valabil nu doar pentru chestiuni uș� or de criticat, cum ar fi averea sau gloria – genul de bazaconii prezentate î�n unele dintre piesele de teatru clasice ș� i î�n fabule. Acea luminiț�ă verde* la care
* Un motiv recurent în Marele Gatsby, care a ajuns să fie interpretat
drept un simbol al năzuințelor, viselor și speranțelor personajului principal. (n.tr.)
80
FEBRUARIE
năzuia Gatsby poate reprezenta ș� i ceva bun, cum ar fi iubirea sau o cauză nobilă. Dar, î�n egală măsură, poate duce la pierzanie. Î�n stabilirea ț�elurilor ș� i lucrurilor după care tânjeș� ti, î�ntreabă-te: Eu le controlez, sau ele mă controlează pe mine?
PATIMI ȘI EMOȚII
81
22 februarie
CE ESTE MAI BINE SĂ NU SPUI
E
„Cato a exercitat ș� i instrumentul cuvântului public, gândind că î�ntr-o cetate mare este bine ca filosofiei politice să i se adauge ceva ș� i de luptă. Dar nu-ș� i făcea exerciț�iile cu ceilalț�i, nici nu-l auzea cineva vorbind, iar când un prieten i-a zis: «Cato, oamenii î�ț�i reproș� ează tăcerea», Cato a răspuns: «Numai să nu-mi reproș� eze viaț�a! Voi î�ncepe când voi putea să spun lucruri demne de tăcerea mea.»” – Plutarh, Cato cel Tânăr, 4
ste uș� or să acț�ionezi – să te arunci pur ș� i simplu cu capul î�nainte, ș� i mai greu să te opreș� ti ș� i să te gândeș� ti: Nu, nu sunt sigur că ar trebui să fac asta deocamdată. Nu sunt convins că sunt pregătit. Când Cato a intrat î�n politică, mulț�i aș� teptau de la el lucruri mari ș� i imediate – discursuri antrenante, acuze răsunătoare, analize î�nț�elepte. El era conș� tient de această presiune – una la care suntem supuș� i î�n permanenț�ă – ș� i i-a rezistat. Este uș� or să cedezi mulț�imii (ș� i egoului). Aș� adar, Cato a aș� teptat ș� i s-a pregătit. Ș� i-a analizat gândurile, s-a asigurat că nu reacț�ionează influenț�at de emoț�ii, prematur, din egoism sau din ignoranț�ă. Abia după asta a vorbit – după ce a căpătat î�ncrederea că vorbele lui merită să fie auzite. Pentru a reuș� i asta este nevoie de conș� tientizare. Trebuie să ne oprim ș� i să ne evaluăm sincer. Tu poț�i face asta?
FEBRUARIE
82
23 februarie
ÎMPREJURĂRILOR NU LE PASĂ DE SENTIMENTELE NOASTRE „Nu trebuie să te superi din cauza lucrurilor, căci lor nu le pasă deloc de asta.” – Marc Aureliu, Către sine, 7.38
O
mare parte din cugetările lui Marc Aureliu sunt alcătuite din citate scurte ș� i fragmente aparț�inând altor scriitori. Acest lucru se datorează faptului că el nu a ț�inut neapărat să realizeze o lucrare originală, ci să facă practică ș� i să-ș� i reamintească din când î�n când anumite lecț�ii importante, iar printre aceste lecț�ii se numărau uneori ș� i lucruri despre care citea. Citatul de mai sus este deosebit î�ntrucât provine dintr-o piesă a lui Euripide, care, cu excepț�ia câtorva fragmente precum acesta, nu a dăinuit până î�n zilele noastre. Din câte ne putem da seama din ce a rămas din piesă, Belerofon, eroul, ajunge să se î�ndoiască de existenț�a zeilor. Î�nsă, î�n pasajul următor, acesta spune: De ce ne-am obosi să ne pierdem cu firea în privința cauzelor și forțelor superioare nouă? De ce luăm aceste lucruri personal? La urma urmei, evenimentele externe nu sunt ființe conștiente – nu pot răspunde vaietelor și strigătelor noastre – după cum nici zeii, în indiferența lor, nu o pot face. De acest lucru î�ș�i reamintea Marc Aureliu prin citatul de faț�ă: î�mprejurările sunt insensibile ș� i indiferente la sentimentele, teama sau entuziasmul tău. Lor nu le pasă de reacț�ia ta. Ele nu sunt ființ�e vii. Aș� a că nu mai acț�iona ca ș� i cum agitaț�ia ta ar avea vreun impact asupra situaț�iei. Situaț�iile sunt complet indiferente.
PATIMI ȘI EMOȚII
83
24 februarie
ADEVĂRATA SURSĂ A RĂULUI
S
„Nici vorba rea ș� i nici băț�ul care te loveș� te nu te doare, ci părerea ta despre dânsele. Ș� i aș� a, la î�nceputul oricărei dureri, vei găsi î�ndată nu un lucru, ci părerea ta despre acel lucru. Caută dar, î�nainte de toate, să nu te răpească imediat părerea; căci dacă tu capeț�i puț�in răgaz de gândire, mai uș� or î�ț�i vei păstra cumpătul.” – Epictet, Manualul, 20
toicii ne amintesc că, de fapt, nu există î�ntâmplări bune sau rele î�n mod obiectiv. Faptul că un miliardar pierde un milion de dolari din cauza fluctuaț�iei pieț�ei nu e acelaș� i lucru ca atunci când unul dintre noi ar pierde aceeaș� i sumă. Criticile primite din partea duș� manului tău de moarte sunt receptate diferit de cuvintele negative pe care ț�i le adresează partenerul de viaț�ă. Dacă cineva î�ț�i trimite un e-mail furibund, î�nsă tu nu î�l citeș� ti, se poate considera că acest fapt s-a produs vreodată? Cu alte cuvinte, pentru a fi „rele”, aceste situaț�ii au nevoie de participarea noastră, de context ș� i de catalogare. Î�n realitate, reacț�ia noastră este cea care decide dacă s-a produs ceva rău. Dacă simț�im că am fost nedreptăț�iț�i ș� i ne-am supărat, bineî�nț�eles că aș� a va fi. Dacă ridicăm vocea fiindcă ni s-a părut că am fost provocaț�i, bineî�nț�eles că se va ajunge la o confruntare. Dar dacă ne păstrăm stăpânirea de sine, decidem dacă etichetăm un anumit lucru drept bun sau rău. De fapt, s-ar putea să avem reacț�ii diferite faț�ă de acelaș� i eveniment î�n funcț�ie de momentul î�n care acesta are loc î�n viaț�a noastră. Aș� a că, nu ar fi oare mai bine să nu aplicăm anumite etichete? N-ar fi mai bine să nu reacț�ionăm?
FEBRUARIE
84
25 februarie
PRAFUL ȘI PULBEREA LEGENDEI „Recheamă fără î�ncetare î�n minte pe toț�i aceia care din nimic se mâniau faț�ă de oricine, pe cei care s-au distins printr-o glorie deosebită, cunoscuț� i mai mult decât alț� ii, prin marile nenorociri î�ntâmpinate sau prin duș� măniile violente stârnite, ori prin orice fel de ursite asemănătoare! Cugetă apoi, unde sunt acum toate acestea? Praf, pulbere ș� i legendă, sau nici măcar legendă…” – Marc Aureliu, Către sine, 12.27
M
arc Aureliu subliniază mereu î�n scrierile sale faptul că î�mpăraț�ii care s-au succedat î�naintea lui abia dacă mai erau amintiț�i după câț�iva ani. Pentru el, acesta a fost un indiciu că, oricâte teritorii ar fi cucerit, oricât de mult ș� i-ar fi impus voinț�a asupra lumii, ar fi ca ș� i cum ar construi un castel de nisip – î�n scurtă vreme totul ar fi spulberat de trecerea timpului. Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru cei purtaț�i pe culmile urii, furiei, obsesiei sau perfecț�ionismului. Lui Marc Aureliu î�i plăcea să atragă atenț�ia asupra faptului că Alexandru Macedon – unul dintre cei mai î�nflăcăraț�i ș� i ambiț�ioș� i oameni din istorie – a fost î�ngropat î�n acelaș� i pământ ca î�ngrijitorul catârilor lui. Î�n cele din urmă, toț�i vom pieri ș� i vom fi uitaț�i, î�ncetul cu î�ncetul. Ar trebui să ne bucurăm de scurtul răgaz avut pe Pământ – nu să ne lăsăm robiț�i de emoț�iile care ne umplu de nefericire ș� i nemulț�umire.
PATIMI ȘI EMOȚII
85
26 februarie
FIECĂRUIA DUPĂ MERIT
U
„Greș� eș� te un altul cu ceva faț�ă de mine? El va vedea! El are o stare de spirit ș� i un fel propriu de a acț�iona. Eu am acum ceea ce doreș� te natura comună a universului ș� i fac ce vrea structura mea.” – Marc Aureliu, Către sine, 5.25
neori, Abraham Lincoln î�ș�i ieș� ea complet din sărite din cauza câte unui subordonat, a unui general sau chiar a unui prieten. Î�n loc să se adreseze direct acelei persoane, concepea o scrisoare lungă î�n care î�ș�i prezenta cazul, detaliind unde a greș� it respectivul ș� i ce voia să afle de la el. Apoi î�mpăturea scrisoarea, o punea î�ntr-un sertar ș� i n-o expedia niciodată. Multe dintre scrisori au supravieț�uit doar din î�ntâmplare. Ș� tia, după cum ș� tia ș� i fostul î�mpărat al Romei, că este uș� or să ripostezi. Este tentant să-ț�i spui păsul. Dar aproape de fiecare dată ajungi să regreț�i. Aproape de fiecare dată î�ț�i doreș� ti să nu fi trimis scrisoarea. Gândeș� te-te când ț�i-ai ieș� it din pepeni ultima oară. Care a fost deznodământul? Ce ai avut de câș� tigat?
FEBRUARIE
86
27 februarie
SEAMĂNĂ INDIFERENȚA ACOLO UNDE ALȚII CULTIVĂ PASIUNEA
I
„Dintre toate lucrurile, unele sunt bune, altele rele, iar altele, indiferente. Bune sunt virtuț�ile ș� i cei care dau dovadă de ele; rele sunt viciile ș� i cei care se dedau lor; cele indiferente se află la mijloc, î�ntre virtuț�i ș� i vicii, ș� i printre ele se numără bogăț�ia, sănătatea, viaț�a, moartea, plăcerea ș� i durerea.” – Epictet, Diatribe, 2.19.12b-13
maginează-ț�i puterea de care ai avea parte î�n viaț�ă ș� i î�n relaț�ii dacă lucrurile care î�i deranjează pe toț�i ceilalț�i – cât de slabi sunt, câț�i bani au, cât mai au de trăit, cum vor muri – n-ar conta aș� a de mult pentru tine. Cum ar fi dacă, î�n vreme ce alț�ii sunt supăraț�i, invidioș� i, emoț�ionaț�i, posesivi sau lacomi, tu ai fi obiectiv, calm ș� i cu mintea limpede? Te poț�i vizualiza astfel? Imaginează-ț�i ce ar î�nsemna pentru relaț�iile profesionale, pentru viaț�a amoroasă sau pentru prieteniile tale. Seneca era un om extraordinar de bogat, chiar celebru – ș� i, cu toate acestea, era stoic. Deț�inea multe bunuri, î�nsă, după cum spun stoicii, era indiferent faț�ă de ele. Se bucura de ele pe moment, dar accepta că le-ar putea pierde î�ntr-o zi. O atitudine mult mai potrivită decât dorinț�a disperată de mai mult sau teama chinuitoare de a nu pierde nici măcar un bănuț� . Indiferenț�a este un teren neutru solid. Nu î�nseamnă să eviț�i sau să excluzi ceva, ci, mai degrabă, să nu acorzi deznodământului, oricare ar fi el, mai multă putere sau importanț�ă decât este cazul. Cu siguranț�ă nu este uș� or, dar dacă î�ț�i va reuș� i acest lucru, nu vei fi oare mult mai relaxat?
PATIMI ȘI EMOȚII
87
28 februarie
CÂND PIERZI CONTROLUL
A
„Sufletul nostru este ca un vas cu apă, iar reprezentările noastre sunt ca razele de lumină care cad deasupra apei. Dacă tulburăm apa, pare că ș� i lumina se miș� că, dar nu se î�ntâmplă asta. Aș� adar, când o persoană î�ș�i pierde firea, cele care se tulbură nu sunt talentele ș� i virtuț�ile sale, ci spiritul î�năuntrul cărora acestea există, iar când spiritul se calmează, ș� i ele se liniș� tesc.” – Epictet, Diatribe, 3.3.20-22
i î�ncurcat puț�in iț�ele. Sau poate chiar ai făcut-o de oaie. Ș� i? Asta nu schimbă filosofia pe care o cunoș� ti. Nu e ca ș� i cum alegerea ta raț�ională te-ar fi părăsit cu totul. Mai degrabă, tu eș� ti cel care a abandonat-o temporar. Ț� ine minte că instrumentele ș� i scopurile educaț�iei noastre nu sunt afectate de tulburările de moment. Opreș� te-te. Recapătă-ț�i calmul. Te aș� teaptă.
FEBRUARIE
88
29 februarie
NU POȚI OBȚINE MEREU CEEA CE VREI „Când un copil î�ș�i bagă mâna cu totul î�ntr-un borcan cu dulciuri, nu ș� i-o mai poate scoate ș� i î�ncepe să plângă. Dă drumul câtorva dulciuri ș� i vei reuș� i s-o scoț�i. Domoleș� te-ț� i pofta – nu te fixa asupra prea multor lucruri deodată ș� i vei obț�ine ceea ce-ț�i trebuie.” – Epictet, Diatribe, 3.9.22
„L
e putem avea pe toate” este mantra existenț�ei noastre moderne. Slujbă, familie, sens, succes, timp liber – le vrem pe toate, î�n acelaș� i timp (aici ș� i acum). Î�n Grecia antică, sala de clasă (scholeion) era un centru de recreere î�n care î�nvăț�ăceii reflectau asupra lucrurilor superioare (binele, adevărul ș� i frumosul) î�n scopul î�mbunătăț�irii vieț�ii. Era vorba despre stabilirea priorităț�ilor ș� i despre a le pune la î�ndoială pe cele ale lumii exterioare. Astăzi, suntem prea ocupaț�i să obț�inem lucruri materiale, fără să ne punem prea multe semne de î�ntrebare, asemenea unor copii care î�ș�i bagă mâna î�n borcanul cu dulciuri. „Nu-ț�i dori atât de multe lucruri deodată”, spune Epictet. Concentrează-te. Stabileș� te-ț�i priorităț�ile. Antrenează-ț�i mintea să-ș� i pună următoarele î�ntrebări: Am nevoie de lucrul ăsta? Ce se întâmplă dacă nu-l obțin? Mă pot descurca fără el? Răspunsul te va ajuta să te relaxezi, să renunț�i la toate chestiunile inutile care î�ț�i ocupă timpul î�ntr-atât î�ncât nu ai parte de echilibru ș� i fericire.
MARTIE
CONȘTIENTIZARE
MARTIE
90
1 martie
UNDE ÎNCEPE FILOSOFIA
F
„Un loc bun pentru a î�ncepe î�n filosofie este acesta: o percepț�ie clară asupra propriului principiu director.” – Epictet, Diatribe, 1.26.15
ilosofia este intimidantă. De unde să î�ncepi? Cu cărț�ile? Cu lecț�iile? Cu a-ț�i vinde bunurile lumeș� ti? Nicidecum. Epictet spune că devii filosof atunci când î�ncepi să-ț�i foloseș� ti raț�iunea călăuzitoare ș� i să te î�ndoieș� ti de emoț�iile, convingerile ș� i chiar de limbajul pe care alț�ii le iau de bune. Se crede că un animal are conș� tiinț�ă de sine atunci când e capabil să se recunoască î�n oglindă. Atunci, am putea spune, poate, că ne î�ncepem călătoria î�n filosofie când devenim conș� tienț�i de capacitatea de a ne analiza propria minte. Poț�i î�ncepe astăzi cu acest pas? Când vei face asta, vei descoperi că prinzi cu adevărat viaț�ă, că ajungi – ca să-l parafrazăm pe Socrate – să duci o viaț�ă care merită trăită.
CONȘTIENTIZARE
91
2 martie
AUTOEVALUAREA EXACTĂ „Î�nainte de toate, este nevoie ca un om să se cântărească pe sine î�nsuș� i, pentru că de obicei ni se pare că suntem capabili de mai mult decât putem î�n realitate.” – Seneca, Despre liniștea spiritului, 5.2
M
ajoritatea oamenilor evită să-ș� i facă o autoevaluare sinceră, fiindcă se tem, probabil, să nu li se diminueze unele convingeri cu privire la cine sunt ș� i ce pot. După cum spune maxima lui Goethe, este un mare defect „să te vezi mai presus decât ceea ce eș� ti”. Cum ai putea să consideri că eș� ti conș� tient de sine, dacă refuzi să-ț�i recunoș� ti punctele slabe? Nu-ț�i fie teamă de autoevaluare crezând că va trebui să recunoș� ti unele lucruri despre tine. A doua parte din maxima lui Goethe este la fel de importantă. El spune că este dăunător î�n egală măsură să te „preț�uieș� ti mai prejos decât valoarea ta reală”. Oare nu este la fel de des î�ntâlnit cazul î�n care rămâi surprins de cât de bine ai reuș� it să faci faț�ă unei situaț�ii de care te temeai? De cum reuș� im să trecem peste durerea pierderii unui apropiat ș� i să purtăm altora de grijă – deș� i am crezut î�ntotdeauna că vom fi complet distruș� i dacă li s-ar î�ntâmpla ceva părinț�ilor sau fraț�ilor noș� tri; de cum reuș� im să facem faț�ă cu brio unei situaț�ii stresante sau unei ocazii care ne schimbă viaț�a. Ne subestimăm capacitatea la fel de mult ș� i de periculos pe cât ne-o supraestimăm. Cultivă-ț�i abilitatea de a te judeca corect ș� i sincer. Introspectează-te pentru a î�nț�elege de ce anume eș� ti capabil ș� i de ce este nevoie pentru a descătuș� a acest potenț�ial.
MARTIE
92
3 martie
(DEZ)INTEGRARE
C
„Aceste lucruri nu se potrivesc. Trebuie să fii o ființ�ă unită, fie bună, fie rea. Trebuie să lucrezi cu sârguinț�ă fie asupra felului tău de a raț�iona, fie asupra lucrurilor aflate î�n afara controlului tău – ai mare grijă la ceea ce se află î�n interior, nu î�n exterior, adică stai î�n rând cu filosoful, nu cu gloata!” – Epictet, Diatribe, 3.15.13
u toț�ii suntem oameni complicaț�i. Avem multe laturi – dorinț�e conflictuale, năzuinț�e ș� i temeri. Lumea exterioară nu este mai puț�in confuză ș� i contradictorie. Dacă nu suntem atenț�i, toate aceste forț�e – de atracț�ie ș� i respingere – au să ne sfâș� ie î�ntr-un final. Nu putem fi ș� i dr. Jekyll ș� i dl. Hyde. Î� n orice caz, nu pentru mult timp. Avem o alegere de făcut: să stăm alături de filosof ș� i să ne concentrăm neobosit asupra lumii interioare, sau să ne comportăm ca liderul unei gloate, devenind ceea ce ne cere mulț�imea pe moment. Dacă nu ne concentrăm asupra integrităț�ii interne – asupra conș� tiinț�ei de sine – riscăm dezintegrarea externă.
CONȘTIENTIZARE
93
4 martie
CONȘTIENTIZAREA ÎNSEAMNĂ LIBERTATE
E
„Liber este acela care trăieș� te după plac, nici obligat, nici î�mpiedicat, nici constrâns de ceva – ale cărui alegeri nu sunt î�ngreunate, ale cărui dorinț�e izbândesc ș� i care nu cade pradă lucrurilor care î�i provoacă dezgustul. Cine vrea să trăiască î�n minciună – captiv, î�ncurcat, needucat, văitându-se, î�n impas? Nimeni. Aceș� tia sunt oameni josnici, care nu trăiesc după plac; ș� i, prin urmare, nicio persoană josnică nu este liberă.” – Epictet, Diatribe, 4.1.1-3a
trist când ne gândim la cât de mult timp petrec oamenii î�n cursul unei zile făcând lucruri pe care „trebuie” să le facă – nu neapărat obligaț�ii, cum ar fi slujba sau familia, ci acele angajamente pe care ni le asumăm din vanitate sau ignoranț�ă. Gândeș� te-te la faptele pe care le î�ntreprindem ca să-i impresionăm pe alț�ii sau la eforturile pe care le depunem ca să ne satisfacem poftele sau dorinț�ele pe care nici nu le punem sub semnul î�ntrebării. Î�ntr-una din celebrele sale epistole, Seneca observă cât de des cad oamenii puternici pradă banilor, averii, ibovnicelor, chiar ș� i sclavilor lor – î�n Roma, acest lucru era legal. „Nicio sclavie nu este mai ruș� inoasă decât cea aleasă de bunăvoie.” Vedem acest tip de sclavie peste tot: o persoană co-dependentă, care nu reuș� eș� te să nu facă curat î�n urma unui prieten disfuncț�ional; un ș� ef care controlează ș� i cele mai mici decizii ale angajaț�ilor ș� i care tremură pentru fiecare bănuț�; nenumăratele situaț�ii, evenimente ș� i î�ntâlniri pentru care suntem prea ocupaț�i, dar la care totuș� i ne î�nhămăm. Din când î�n când, trece-ț�i î�n revistă obligaț�iile. Câte dintre ele sunt alese de bună voie? Câte sunt cu adevărat necesare? Eș� ti chiar atât de liber pe cât crezi?
MARTIE
94
5 martie
REDUCEREA COSTURILOR
D
„De aceea, î�n ț�intele pe care ni le fixăm ș� i spre care ne î�ndreptăm cu mare râvnă, se cuvine să fim atenț�i să nu fie defel avantaje sau ca dezavantajul să fie mai mare; unele lucruri sunt inutile, altele nu merită atâta efort. Numai că nu ne dăm seama de asta ș� i par să fie gratuite unele care, de fapt, ne fac să plătim foarte scump.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 42.6
intre numeroasele scrisori ale lui Seneca, aceasta este probabil una dintre cele mai importante – ș� i printre cele mai puț�in î�nț�elese. El susț�ine o idee ignorată î�ntr-o societate a caselor din ce î�n ce mai mari ș� i a bunurilor din ce î�n ce mai multe: ș� i anume, că toate aceste acumulări au un preț� ascuns. Ș� i cu cât conș� tientizăm mai repede acest lucru, cu atât mai bine. Ț� ine minte: chiar ș� i ceea ce obț�inem gratis are un preț� , fie el doar cel de depozitare – î�n garajul sau î�n mintea noastră. Î� n timp ce treci astăzi pe lângă bunurile tale, î�ntreabă-te: Am nevoie de asta? Nu este de prisos? Cât valorează de fapt? Cât mă costă? S-ar putea să fii surprins de răspunsuri ș� i de preț�ul pe care l-ai plătit fără să realizezi.
CONȘTIENTIZARE
95
6 martie
NU-ȚI ÎNDRUGA SINGUR POVEȘTI
F
„Î�n conversaț�ie nu aduce vorba la tot pasul, cu rost sau fără rost, de isprăvile ș� i î�ntâmplările tale, căci plăcerea ce o ai tu de a povesti, n-o au ș� i cei dimprejur de a te asculta.” – Epictet, Manualul, 33.14
ilosoful modern Nassim Taleb ne-a atenț�ionat î�n privinț�a „erorii narative” – tendinț�a de a face legătura î�ntre evenimente din trecut, care, de fapt, nu au legătură î�ntre ele. Aceste poveș� ti, oricâtă bucurie ar aduce, sunt î�nș� elătoare prin natura lor. Oferă un sentiment de coeziune ș� i certitudine care nu este real. Dacă ț�i se pare exagerat, aminteș� te-ț�i că, după cum spunea Epictet, există un alt motiv pentru care nu trebuie să-ț�i spui poveș� ti despre trecut. Fiindcă este un lucru plictisitor, enervant ș� i egocentric. Poate tu te simț�i bine dominând conversaț�ia ș� i atrăgând atenț�ia asupra ta, dar cum crezi că se simt ceilalț�i? Chiar crezi că oamenii mor de nerăbdare să asculte rezumatul meciurilor tale de glorie din liceu? Oare chiar e momentul pentru î�ncă o poveste gogonată despre priceperea ta î�ntr-ale sexului? Străduieș� te-te să nu creezi o astfel de bulă fantastică – trăieș� te î�n realitate. Ascultă ș� i interacționează cu oamenii, nu te da î�n spectacol pentru ei.
MARTIE
96
7 martie
NU DA CREZARE SIMȚURILOR
C
„Heraclit spunea că părerea personală e epilepsie ș� i că ochiul minte.” – Diogene Laerț�iu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, 9.7
onș� tiinț�a de sine reprezintă abilitatea de a te autoevalua obiectiv. Este capacitatea de a pune sub semnul î�ntrebării propriile instincte, modele ș� i presupuneri. Oiêsis, amăgirea de sine sau părerea arogantă ș� i necontestată, ne cere să ne analizăm cu severitate opiniile; până ș� i ochii ne pot î�nș� ela. Pe de altă parte, acest lucru este alarmant. Nu pot avea încredere nici măcar în propriile-mi simțuri? Sigur, ai putea privi lucrurile î�n felul acesta. Sau ai putea adopta o altă perspectivă: fiindcă simț�urile noastre sunt adesea î�nș� elătoare, emoț�iile excesiv de alerte, iar reprezentările exagerat de optimiste, am face bine să nu tragem concluzii pripite î�n nicio privinț�ă. Trebuie să ne oprim î�ntotdeauna din ceea ce facem ș� i să devenim conș� tienț�i de toate cele ce se î�ntâmplă, astfel î�ncât să putem lua decizia corectă.
CONȘTIENTIZARE
97
8 martie
NU RENUNȚA FĂRĂ VOIE LA LIBERTATEA TA „Dacă cineva ar pune corpul tău la dispoziț�ia primului venit, te-ai indigna, pe drept cuvânt. Dar când tu singur î�ț�i pui sufletul la dispoziț�ia oricui, pentru ca de insulta lui să se tulbure ș� i să-ș� i iasă din fire, nu ț�i-e oare ruș� ine de tine?” – Epictet, Manualul, 28
N
e vine instinctiv să ne protejăm corpul. Nu-i lăsăm pe alț�ii să ne atingă, să ne î�mpingă, să decidă î�ncotro mergem. Dar î�n privinț�a minț�ii, suntem mai puț�in disciplinaț�i. O predăm de bună voie reț�elelor sociale, televizorului, părerilor altor persoane sau bârfei. Ne aș� ezăm la birou ca să muncim ș� i, pe nesimț�ite, ajungem să pierdem timpul pe internet. Ne aș� ezăm la masă î�mpreună cu cei din familie, dar, după câteva minute, scoatem telefonul. Ne aș� ezăm liniș� tiț�i pe o bancă, î�n parc, dar î�n loc să ne analizăm pe noi î�nș� ine, judecăm trecătorii. Nici măcar nu ne dăm seama că facem asta. Nu realizăm cât timp pierdem, cât de ineficienț�i ș� i de neatenț�i devenim. Ș� i, ce este ș� i mai grav – nimeni nu ne face să ne purtăm aș� a. E ca ș� i cum ne-am pedepsi singuri. Pentru stoici, aceasta este o oroare. Ei ș� tiu că lumea ne poate controla trupul – putem fi aruncaț�i î�n î�nchisoare sau deprimaț�i de vreme. Î�nsă mintea? Ea ne aparț�ine. Trebuie s-o protejăm. Păstrează controlul minț�ii ș� i percepț�iilor, ar spune ei. Sunt cele mai de preț� bunuri ale tale.
MARTIE
98
9 martie
GĂSEȘTE ANTURAJUL POTRIVIT „Mai presus de toate, fii cu băgare de seamă să nu fii niciodată atât de legat de foș� tii tăi tovarăș� i ș� i prieteni, ca să nu fii tras î�n jos, la nivelul lor. Dacă nu te păzeș� ti, eș� ti pierdut… Trebuie să alegi, fie să fii iubit de aceș� ti prieteni ș� i să rămâi aceeaș� i persoană, fie să devii o persoană mai bună cu preț�ul acestor prietenii… dacă vrei să le ai pe amândouă, nu vei face niciun progres, ș� i nici nu vei păstra ce-ai avut cândva.” – Epictet, Diatribe, 4.2.1; 4-5
C
„De la oamenii buni vei î�nvăț�a binele, dar dacă te î�ncurci cu cei răi, î�ț�i vei pierde sufletul pe care l-ai avut cândva.” – Musonius Rufus, citându-l pe Teognis din Megara, Cuvântări, 11.53.21-22
ea mai citată replică a lui Jim Rohn e următoarea: „Eș� ti media celor cinci oameni cu care petreci cel mai mult timp.” James Altucher î�i sfătuieș� te pe tinerii scriitori ș� i antreprenori să-ș� i găsească propriul „anturaj” – un grup de persoane cu aceleaș� i interese, care să-i ajute să progreseze. Poate că tatăl tău te-a avertizat când te-a văzut că pierdeai timpul cu niș� te lichele: „Bagă de seamă, vei ajunge să semeni cu prietenii tăi.” Una dintre maximele lui Goethe redă cel mai bine situaț�ia: „Spune-mi cu cine te-nsoț�eș� ti ca să-ț�i spun cine eș� ti.” Analizează î�n amănunt pe cine accepț�i î�n viaț�a ta – dar nu fi un snob elitist, ci o persoană care î�ncearcă să-ș� i cultive cea mai bună viaț�ă posibilă. Pune-ț�i î�ntrebări despre oamenii cu care te î�ntâlneș� ti ș� i cu care î�ț�i petreci timpul: Mă ajută ei să fiu mai bun? Mă încurajează să progresez și mă responsabilizează, sau mă trag în jos, la nivelul lor? Apoi, ț�inând cont de aceste
CONȘTIENTIZARE
99
î�ntrebări, răspunde la cea mai importantă: Ar trebui să petrec mai mult sau mai puțin timp cu acești oameni? A doua parte a maximei lui Goethe ne dezvăluie miza acestei alegeri: „Dacă ș� tiu cum î�ț�i petreci timpul”, spunea el, „atunci ș� tiu ce se va alege de tine”.
MARTIE
100
10 martie
GĂSEȘTE PE CINEVA PRECUM CATO
C
„Mare parte din vină se risipeș� te dacă se află un martor lângă cei ce sunt pe cale să greș� ească. Sufletul are î�n felul acesta pe cineva care î�i inspiră respect ș� i care face, prin autoritatea sa, ca până ș� i cotlonul cel mai tainic să fie pur. Ferice de cel care ne ajută să ne î�ndreptăm nu numai când este de faț�ă, ci ș� i când doar ne gândim la el!” – Seneca, Epistole către Lucilius, 11.9
ato cel Tânăr, politician roman, cunoscut pentru autodisciplina sa ș� i pentru apărarea eroică a Republicii î�mpotriva lui Iulius Cezar, este un personaj care apare constant î�n literatura stoică – ceea ce este foarte interesant, ț�inând cont că nu a scris nici măcar un rând. Nu a ț�inut lecț�ii. Nu a acordat interviuri. A devenit un filosof atât de celebru ș� i de des citat datorită exemplului de curaj ș� i î�ndrăzneală. Seneca spune că ar trebui ca fiecare dintre noi să aibă un Cato al său – o persoană nobilă ș� i măreaț�ă pe care să o primim î�n mintea noastră ș� i care să ne ghideze acț�iunile, chiar ș� i atunci când nu este prezentă. Economistul Adam Smith avea un concept similar, pe care el l-a numit „spectatorul indiferent”. Nu trebuie să fie cineva real, ci o persoană care, după cum spunea Seneca, să fie martoră a comportamentului nostru. Cineva care să ne bată obrazul pe tăcute dacă ne gândim să facem ceva comod, necinstit sau egoist. Ș� i, dacă izbutim, dacă ne trăim astfel viaț�a, poate ajungem să jucăm la rândul nostru rolul lui Cato sau al spectatorului indiferent pentru cineva care are nevoie de asta.
CONȘTIENTIZARE
101
11 martie
UN TRĂI FĂRĂ RESTRICȚII
U
„Cel care duce un trai neî�ngrădit, care este stăpân pe ceea ce va face, indiferent de situaț�ie, este un om liber. Î�nsă cel care poate fi î�ngrădit, constrâns sau forț�at să facă ceva î�mpotriva voinț�ei sale este un sclav.” – Epictet, Diatribe, 4.1.128b-129a
ită-te puț�in la cei mai puternici, mai bogaț�i ș� i mai faimoș� i oameni din lume. Ignoră î�nsemnele succesului lor ș� i lucrurile pe care ș� i le permit ș� i uită-te la ceea ce trebuie să dea la schimb – vezi care este preț�ul succesului. Î�n cazul celor mai mulț�i dintre ei? Libertatea. Profesia le cere să se î�mbrace la costum. Reuș� ita lor depinde de participarea la anumite petreceri. Trebuie să linguș� ească oameni pe care nu-i agreează. Î�n mod inevitabil, ajung să-ș� i dea seama că nu pot spune liber ce gândesc. Mai rău chiar, trebuie să devină cu totul alț�i oameni decât sunt sau să facă lucruri necurate. Desigur, s-ar putea să câș� tige mulț�i bani – î�nsă n-au analizat niciodată tranzacț�ia cu adevărat. După cum spunea Seneca, „sclavia locuieș� te î�n case de aur ș� i marmură”. Foarte mulț�i oameni de succes sunt prizonierii unor î�nchisori pe care ș� i le-au construit cu propriile mâini. Asta î�ț�i doreș� ti ș� i tu? Pentru asta te speteș� ti atât? Să sperăm că nu.
MARTIE
102
12 martie
PRIVEȘTE LUCRURILE CA UN VINOVAT
S
„Când greș� eș� te cineva faț�ă de tine, cugetă fără î�ntârziere, î�n urma cărei păreri asupra binelui sau asupra răului, a greș� it. Căci, cunoscând aceasta, vei avea milă faț�ă de el, ș� i nici nu te vei mai mira, nici nu vei mai fi mânios. Căci, ori socoteș� ti ș� i tu că acest lucru este bun, la fel ca ș� i el, ori ai o părere asemănătoare ș� i, prin urmare, trebuie să-l ierț�i. Ori, dacă tu nu consideri bune sau rele, aceleaș� i lucruri, î�ntocmai cu opinia sa, mult mai uș� or vei fi binevoitor, faț�ă de unul care se află î�n necunoș� tinț�ă ș� i greș� eală.” – Marc Aureliu, Către sine, 7.26
ocrate, poate cea mai î�nț�eleaptă persoană care a trăit vreodată, spunea că „nimeni nu greș� eș� te de bună voie”. Î�n sensul că nimeni nu greș� eș� te dinadins. Nimeni nu crede că greș� eș� te, chiar dacă face asta. Toț�i credem că avem dreptate, doar că am greș� it. Altfel, n-am mai gândi aș� a! E posibil oare ca nesocotinț�ele de care ai avut parte sau răul primit de la alț�ii să nu fi fost provocat intenț�ionat? Dacă aceș� tia au crezut că fac ceea ce trebuie – pentru ei, ba chiar ș� i pentru tine? E ca î�n cazul monumentului ridicat î�n memoria soldaț�ilor Confederaț�iei la Arlington (î�n mod evident, o cauză greș� ită susț�inută de oameni care au greș� it), pe care este scris, parț�ial, că soldaț�ii confederaț�i au slujit „supunându-se datoriei, aș� a cum au î�nț�eles-o ei”. Iarăș� i – au î�nț�eles greș� it, dar a fost o î�nț�elegere sinceră, după cum ș� i Lincoln a fost sincer la sfârș� itul celebrului său discurs de la Cooper Union, când a spus: „Haideț�i să î�ndrăznim să ne facem datoria până la capăt aș� a cum o î�nț�elegem noi.”
CONȘTIENTIZARE
103
Cu cât ai fi mai tolerant ș� i mai î�nț�elegător astăzi dacă ai privi acț�iunile celorlalț�i oameni ca pe o î�ncercare de a face ceea ce trebuie? Fie că eș� ti de acord sau nu, cât de radical ț�i-ar schimba această viziune perspectiva asupra unor acț�iuni altfel ostile ș� i jignitoare?
MARTIE
104
13 martie
ÎNTR-O ZI, TOTUL VA AVEA SENS „Atunci când vrei să acuzi providenț�a, î�ntoarce acel lucru pe toate părț�ile î�n minte ș� i vei vedea că cele î�ntâmplate î�ș�i au rostul lor.” – Epictet, Diatribe, 3.17.1
O
parte din motivul pentru care luptăm î�mpotriva î�ntâmplărilor prin care trecem ț�ine de faptul că ne concentrăm atât de mult asupra planului nostru, î�ncât uităm că s-ar putea să existe un plan mai mare, despre care nu avem cunoș� tinț�ă. Nu-i aș� a că ni s-a î�ntâmplat deseori ca ceva ce consideram a fi o catastrofă să se dovedească, cu trecerea timpului, un noroc chior? Totodată, uităm că nu suntem singurii oameni care contează ș� i că pierderea noastră ar putea î�nsemna câș� tigul altcuiva. Acest sentiment de nedreptăț�ire este doar o problemă de conș� tientizare. Trebuie să ne reamintim că toate lucrurile sunt conduse de raț�iune – dar mai există ș� i o raț�iune universală, imensă, pe care nu o observăm de fiecare dată. Nu vedem că uraganul neaș� teptat a fost rezultatul bătăilor din aripi ale unui fluture aflat î�n cealaltă emisferă sau că necazul prin care trecem este un simplu preludiu pentru un viitor plăcut, de invidiat.
CONȘTIENTIZARE
105
14 martie
AMĂGIREA DE SINE ESTE DUȘMANUL NOSTRU „Zenon spunea totodată că nimic nu este mai ostil stăpânirii ferme a cunoaș� terii decât amăgirea de sine.” – Diogene Laerț�iu, Despre viețile și doctrinele filosofilor
A
măgirea de sine, iluzia grandorii – acestea nu sunt doar niș� te trăsături enervante de personalitate. Egoul nu este doar antipatic ș� i odios, ci inamicul de moarte al capacităț�ii noastre de î�nvăț�are ș� i creș� tere. Epictet spunea: „Este imposibil ca o persoană să î�nceapă să î�nveț�e ceva ce crede că ș� tie deja.” Nici astăzi nu vom reuș� i să consolidăm, să î�nvăț�ăm, să câș� tigăm respectul celorlalț�i dacă ne credem deja perfecț�i, niș� te genii unanim apreciate. Î�n acest sens, egoul ș� i amăgirea de sine sunt duș� manii lucrurilor la care aspirăm, fiindcă ne amăgim singuri, crezând că le avem deja. Aș� adar, trebuie să tratăm egoul cu aceeaș� i ostilitate ș� i dispreț� pe care el le urzeș� te cu viclenie î�mpotriva noastră – să-l ț�inem la distanț�ă, fie ș� i numai pentru douăzeci ș� i patru de ore.
MARTIE
106
15 martie
PREZENTUL ESTE TOT CE AVEM
A
„Chiar dacă ț�i-a fost hărăzit să vieț�uieș� ti trei mii de ani, sau de tot atâtea ori zece mii, aminteș� te-ț�i totuș� i că nimeni nu pierde altă viaț�ă decât cea pe care o trăieș� te ș� i, de asemenea, că nimeni nu trăieș� te altă viaț�ă decât cea pe care o pierde. Până î�ntr-atât, deci, cea mai lungă existenț�ă poate fi socotită la fel cu cea mai scurtă, căci prezentul este egal pentru toț�i, chiar dacă trecutul nu este egal, iar ceea ce se pierde apare de cea mai mică importanț�ă. Căci cu adevărat, nimeni nu poate pierde nici trecutul, nici viitorul. De altfel, cum ar fi posibil să ia cineva de la vreunul ceea ce nu are?” – Marc Aureliu, Către sine, 2.14
stăzi, observă cât de des î�ț�i doreș� ti câte ceva. Adică ai vrea ca trecutul să fie mai mult decât a fost (diferit, mai bun, î�ncă prezent etc.) sau ca viitorul să se desfăș� oare î�ntocmai după aș� teptările tale (fără să te gândeș� ti prea mult la cum i-ar afecta asta pe ceilalț�i). Când faci acest lucru, ignori momentul prezent. Ce ingrat! Există o vorbă – atribuită caricaturistului Bil Keane – de care merită să ne amintim: „Ieri î�nseamnă trecutul, mâine viitorul, dar ziua de astăzi este un dar. De aceea i se spune prezent*”. El î�ț�i aparț�ine – dar are o dată de expirare, una care se apropie cu rapiditate. Dacă te bucuri pe deplin de el, va fi suficient. Î�ț�i poate ajunge pentru o viaț�ă î�ntreagă.
* Joc de cuvinte intraductibil. În engleză, cuvântul present înseamnă și dar, și prezent. (n.tr.)
CONȘTIENTIZARE
107
16 martie
ACEA PARTE SACRĂ DIN TINE
F
„Cinsteș� te ș� i preț�uieș� te puterea ta de judecată. Numai ea, la urma urmei, poate opri ca î�n raț�iunea ta conducătoare să nu î�ncolț�ească vreo idee potrivnică naturii sau alcătuirii unei ființ�e raț�ionale. Iar alcătuirea unei ființ�e raț�ionale pretinde statornicie ș� i chibzuinț�ă, bunăvoinț�ă prietenească faț�ă de oameni, supunerea de bună voie faț�ă de zei.” – Marc Aureliu, Către sine, 3.9
aptul că poț�i gândi, faptul că poț�i citi această carte, faptul că eș� ti capabil să gândeș� ti dacă să te implici sau să te detaș� ezi de o anumită situaț�ie – toate acestea î�ț�i oferă capacitatea de a-ț�i crea condiț�ii mai prielnice ș� i de a deveni mai bun. Este important să apreciem această capacitate, pentru că este una autentică. Nu toată lumea are norocul ăsta. Serios – ceea ce tu iei drept un bun garantat, alț�ii nici nu ar î�ndrăzni să viseze. Acordă-ț�i astăzi puț�in timp pentru a-ț�i reaminti că eș� ti binecuvântat cu capacitatea de a folosi logica ș� i raț�iunea pentru a face faț�ă situaț�iilor ș� i î�mprejurărilor. Ea î�ț�i oferă inimaginabila putere de a schimba î�mprejurările tale ș� i ale altora. Ș� i nu uita că această putere este î�nsoț�ită de o mare responsabilitate.
MARTIE
108
17 martie
FRUMUSEȚEA ALEGERII
E
„Tu nu eș� ti corpul tău sau pieptănătura ta, ci capacitatea de a face alegeri bune. Dacă alegerile tale sunt frumoase, ș� i tu vei fi la fel.” – Epictet, Diatribe, 3.1.39b-40a
xistă o replică î�n filmul Fight Club care sună aș� a: „Tu nu eș� ti slujba ta, nu eș� ti contul tău din bancă. Nu eș� ti maș� ina pe care o conduci. Nu eș� ti conț�inutul portofelului tău.” Este evident că amicul nostru Epictet n-a văzut filmul ș� i nici n-a citit cartea* – dar se pare că ș� i î�n Roma antică exista acelaș� i materialism tipic anilor 1990. E uș� or să confundăm imaginea pe care o afiș� ăm î�n faț�a lumii cu cine suntem de fapt, mai ales atunci când maș� inăria mass-media estompează intenț�ionat această distincț�ie. S-ar putea să arăți foarte bine astăzi, dar dacă asta este rezultatul unei obsesii vanitoase î�n oglindă, azi dimineaț�ă, stoicii te-ar putea î�ntreba: Oare eș� ti cu adevărat frumos? Un corp sculptat cu mult efort este demn de admiraț�ie. Unul construit ca să impresioneze ș� mecherii de la sala de forț�ă, nu. Asta ne î�ndeamnă stoicii să luăm î�n considerare. Nu cum sunt lucrurile la exterior, ci rezultatul căror eforturi, activităț�i sau alegeri sunt ele.
* Chuck Palahniuk, Fight Club, traducere de Dan Croitoru, Editura Polirom, Iași, 2004. (n.tr.)
CONȘTIENTIZARE
109
18 martie
IMPOSIBIL FĂRĂ ACORDUL TĂU
S
„Astăzi am scăpat din toate cele ce-mi creau dificultăț�i. Ba, mai mult chiar, am î�nlăturat tot ce-mi provoca greutăț�i, căci tot ce era stânjenitor nu era î�n afara mea, ci î�n propriul meu fel de a gândi, adică î�năuntrul meu.” – Marc Aureliu, Către sine, 9.13
-ar putea să ne spunem î�n zilele grele: „Munca pe care o fac este copleș� itoare” sau „Ș� eful meu este de-a dreptul enervant”. De-am putea î�nț�elege că acest lucru este imposibil! Oamenii nu te pot enerva, munca nu te poate copleș� i – aceș� tia sunt factori externi ș� i nu au acces la mintea ta. Emoț�iile pe care le î�ncerci, oricât de reale sunt ele, vin din interior, nu din exterior. Stoicii folosesc cuvântul hypolêpsis, care î�nseamnă „a prelua controlul” – percepț�iilor, gândurilor ș� i judecăț�ilor minț�ii noastre. Lucrurile pe care le presupunem, lucrurile la care ne gândim de bună voie, depind de noi. Nu-i putem acuza pe alț�ii că suntem stresaț�i sau nemulț�umiț�i, după cum nu-i putem î�nvinui pentru invidia noastră. Cauza se află î�năuntrul nostru. Ei sunt doar niș� te ț�inte.
MARTIE
110
19 martie
ÎNȚELEPCIUNE ETERNĂ
P
„Căci există două reguli pe care trebuie să le avem mereu la dispoziț�ie: nu există nimic bun sau rău î�n afara alegerii noastre raț�ionale ș� i nu ar trebui să determinăm evenimentele, ci să le urmăm.” – Epictet, Diatribe, 3.10.18
e la jumătatea secolului XX, a existat un preot iezuit indian pe nume Anthony de Mello. Născut î�n Mumbai, pe când acesta se afla î�ncă sub dominaț�ie britanică, de Mello era un amestec de culturi ș� i perspective diferite: Orient, Occident; avea până ș� i studii de psihoterapie. Este interesant de văzut cum inteligenț�a atemporală se dezvoltă mai presus de ș� coli, epoci sau idei. Iată un citat din cartea lui de Mello, The Way to Love (Chemarea iubirii)*, care sună ca un citat din Epictet: „Cauza iritării mele nu se află î�n această persoană, ci î�n mine.” Ț� ine minte, fiecare are de ales. Tu eș� ti î�ntotdeauna cel care deț�ine controlul. Cauza enervării – sau impresia că ceva este greș� it – vine dinăuntrul nostru, din etichetările ș� i aș� teptările noastre. Putem schimba aceste etichetări cu uș� urinț�ă; putem să ne schimbăm atitudinea că totul ni se cuvine ș� i să acceptăm ș� i să ne bucurăm de evenimentele care se petrec î�n jurul nostru. Această î�nț�elepciune a fost repetată ș� i descoperită separat î�n toate veacurile ș� i î�n toate ț�inuturile de la î�nceputul timpului.
* Carte apărută cu acest titlu la Editura Mix, Brașov, 2018. (n. tr.)
CONȘTIENTIZARE
111
20 martie
PREGĂTIT ȘI GATA DE LUPTĂ
P
„Eu aș� vrea să scap de tortură, dar dacă trebuie să o suport, aș� vrea să mă port cu forț�ă, cu demnitate ș� i curaj. Cu siguranț�ă, prefer să nu izbucnească războiul; dar, dacă totuș� i izbucneș� te, aș� vrea să î�ndur ca un om vrednic rănile, foamea ș� i toate nenorocirile de neocolit î�n război. Nu sunt atât de smintit î�ncât să-mi doresc să mă î�mbolnăvesc, aș� vrea să nu-mi pierd cumpătul ș� i să mă port bărbăteș� te. Î�n felul acesta, sunt de dorit nu suferinț�ele, ci virtuț�ile prin care sunt suportate suferinț�ele.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 67.4
reș� edintele James Garfield a fost un om extraordinar – crescut î�n condiț�ii modeste, a fost un autodidact ș� i a ajuns erou al Războiului Civil – al cărui mandat a fost curmat de glonț�ul unui asasin. Î�n scurtul interval petrecut î�n funcț�ie, s-a confruntat cu o ț�ară profund divizată ș� i un Partid Republican î�n aceeaș� i situaț�ie. Î�n timpul unui conflict care î�i contesta î�nsăș� i autoritatea î�n funcț�ie, a rămas de neclintit, spunându-i unui consilier: „Bineî�nț�eles că dispreț�uiesc războiul, dar dacă ajunge la uș� a mea, vestitorul mă va găsi acasă.” Despre acest lucru vorbeș� te Seneca î�n citatul de mai sus. Am fi nebuni să vrem să ne confruntăm cu greutăț�i î�n viaț�ă. Dar am fi la fel de nebuni dacă ne-am preface că nu vom avea parte de ele. De aceea, atunci când acestea ne vor bate la uș� ă – lucru care s-ar putea î�ntâmpla chiar î�n dimineaț�a asta – trebuie să ne asigurăm că suntem pregătiț�i să le deschidem uș� a. Nu aș� a cum am face cu un oaspete î�ntârziat, î�n noapte, ci ca ș� i cum ar fi vorba despre un musafir important: î�mbrăcaț�i, î�ntr-o dispoziț�ie sufletească bună, gata de luptă.
MARTIE
112
21 martie
CEL MAI BUN REFUGIU ESTE ÎNĂUNTRU, NU AFARĂ
U
„Oamenii caută pentru ei î�nș� iș� i locuri retrase, case la ț�ară, ț�ărmuri de mare ș� i munț� i. Deseori, obiș� nuieș� ti să-ț� i doreș� ti asemenea locuri. Preferinț�a aceasta este de-a dreptul foarte comună, din moment ce ț�i se oferă prilejul să te î�nchizi î�n tine î�nsuț�i î�n orice clipă doreș� ti. Î�n niciun loc nu se poate retrage omul ca să fie mai plin de liniș� te ș� i mai lipsit de griji decât către propriul suflet, mai ales că î�n profunzimea sufletului omenesc sunt asemenea forț�e î�ntăritoare î�ncât î�ndată ce se î�ndreaptă spre ele, omul simte o desăvârș� ită uș� urare. Ș� i, o spun deschis, această plăcută uș� urare nu este altceva decât o bună rânduială a minț�ii. Prin urmare, dăruieș� te-ț�i î�n mod obiș� nuit o asemenea retragere ș� i reî�mprospătează-te necontenit.” – Marc Aureliu, Către sine, 4.3.1
rmează să pleci î�ntr-o vacanț�ă? De-abia aș� tepț�i weekendul ca să ai parte de puț�ină pace ș� i liniș� te? Te gândeș� ti, poate, să faci asta după ce se mai aș� ază lucrurile sau după ce termini treaba. Dar de câte ori funcț�ionează acest lucru? Maestrul de meditaț�ie zen Jon Kabat-Zinn a rostit o replică ajunsă celebră: „Oriunde te duci, acolo eș� ti.” Putem găsi un refugiu î�n orice moment, dacă privim î�năuntrul nostru. Putem sta cu ochii î�nchiș� i ș� i simț�i cum inspirăm ș� i expirăm. Putem da drumul la muzică ș� i ne putem deconecta de restul lumii. Putem sta departe de tehnologie sau ne putem curma gândurile răscolitoare din minte. Așa vom cunoaș� te î�mpăcarea. Nicidecum altfel.
CONȘTIENTIZARE
113
22 martie
SEMNUL ADEVĂRATEI EDUCAȚII „Ce î�nseamnă aș� adar să fii bine educat? Să î�nvăț�ăm să aplicăm preconcepț�iile noastre naturale asupra lucrurilor potrivite, î�n concordanț�ă cu Natura, ș� i, dincolo de asta, să deosebim cele ce stau î�n puterea noastră de cele ce ne scapă.” – Epictet, Diatribe, 1.22.9-10a
N
otele din catalog î�nseamnă că eș� ti educat î�n aceeaș� i măsură î�n care pantofii din picioare î�nseamnă că mergi. Reprezintă un î�nceput, dar nu este nici pe departe suficient. Altfel, cum se face că atât de mulț�i oameni „educaț�i” iau decizii ilogice? Ori scapă din vedere chestiuni evidente? Parț�ial, se datorează faptului că aceș� tia uită că ar trebui să se concentreze asupra celor ce stau sub stăpânirea lor. Un fragment aparț�inând filosofului Heraclit, care a supravieț�uit până î�n zilele noastre, exprimă această realitate: „Mulț�i care au î�nvăț�at de la Hesiod nenumăratele nume ale zeilor ș� i monș� trilor nu au priceput niciodată că ziua ș� i noaptea sunt una.”
La fel cum poț�i merge foarte bine fără pantofi î�n picioare, nu trebuie să urmezi vreo ș� coală ca să î�nț�elegi realitatea elementară a naturii ș� i a rolului nostru î�n ea. Î�ncepe prin conș� tientizare ș� i reflecț�ie. Nu doar o dată, ci î�n fiecare secundă a zilei.
MARTIE
114
23 martie
SUFLETUL ÎN CĂMAȘĂ DE FORȚĂ
Î
„Bolile spiritului raț�ional sunt viciile care au prins rădăcini, î�ndărătnice, aș� a cum este avariț�ia ori ambiț�ia; au î�nfăș� urat strâns sufletul ș� i au devenit rele ce nu î�ncetează. Ca să î�nchei pe scurt: boala aceasta este o judecată î�ndârjită î�n rău, cum ar fi să cauț�i aprig ceea ce prea puț�in trebuie să cauț�i.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 75.11
n dezastrul financiar de la sfârș� itul anilor 2000, sute de oameni inteligenț�i ș� i raț�ionali au pierdut averi de miliarde de dolari. Cum se face că niș� te persoane atât de deș� tepte au acț�ionat atât de nesăbuit? Cunoș� teau sistemul, ș� tiau mecanismele pieț�ei ș� i gestionau miliarde de dolari, dacă nu cumva chiar trilioane. Ș� i totuș� i, aproape până la ultimul dintre ei, s-au î�nș� elat – spre nenorocirea ș� i prăpădul pieț�ei mondiale. Nu e greu să analizezi situaț�ia ș� i să î�nț�elegi că lăcomia a fost o parte din problemă. Lăcomia i-a determinat să creeze pieț�e complexe, pe care nu le î�nț�elegea nimeni, î�n speranț�a unui câș� tig financiar facil. Lăcomia i-a determinat pe alț�ii să facă tranzacț�ii dubioase ș� i să acumuleze datorii imense. Lăcomia i-a î�mpiedicat să vadă situaț�ia aș� a cum era – un castel din cărț�i de joc, gata să fie doborât de cea mai mică pală de vânt. Nu ai prea multe de câș� tigat dacă-i critici pe oamenii aceș� tia post-factum. E mai bine să observi felul î�n care lăcomia ș� i viciile au un efect similar î�n viaț�a ta. Spre ce erori de judecată te î�mping viciile tale? De ce „boală” suferi? Ș� i cum poate interveni mintea raț� ională pentru a le modera?
CONȘTIENTIZARE
115
24 martie
FILOSOFIA E ÎN TOT ȘI-N TOATE
P
„Mănâncă ca omul, bea ca omul, î�mbracă-te, căsătoreș� te-te, fă copii, intră î�n politică – suferă abuzul, î�ndură alături de fratele, părintele, fiul, vecinul sau tovarăș� ul tău î�ncăpăț�ânat la culme. Dă dovadă de aceste lucruri ca să vedem că ai î�nvăț�at cu adevărat de la filosofi.” – Epictet, Diatribe, 3.21.5-6
lutarh, biograf roman ș� i admirator al stoicilor, nu a î�nceput să studieze titanii literaturii latine decât târziu î�n viaț�ă. Dar, după cum aminteș� te î�n biografia dedicată lui Demostene, a fost surprins de rapiditatea cu care a î�nț�eles totul. Spune: „Nu atât cuvintele mi-au oferit o î�nț�elegere deplină a evenimentelor, ci faptul că, nu ș� tiu cum, parcă am trăit personal î�ntâmplările, î�ngăduindu-mi să urmăresc î�ndeaproape sensul cuvintelor.” La asta se referă Epictet când vorbeș� te despre studiul filosofiei. Studiază, da, dar trăieș� te-ț�i ș� i viaț�a. Doar aș� a vei î�nț�elege ce î�nseamnă, de fapt, fiecare. Ș� i mai important de-atât, doar acț�iunile ș� i alegerile tale de-a lungul timpului î�ț�i pot dezvălui dacă ai asimilat cu adevărat vreuna dintre î�nvăț�ături. Conș� tientizează acest lucru astăzi, când mergi la serviciu, ieș� i la o î�ntâlnire, hotărăș� ti pe cine să votezi, î�ț�i suni părinț�ii, î�ț�i saluț�i vecinul când ieș� i pe uș� ă, dai un bacș� iș� curierului, î�ț�i iei rămas bun de la cineva apropiat. Toate astea sunt filosofie. Toate astea sunt experienț�a care dă î�nț�eles cuvintelor.
MARTIE
116
25 martie
BELȘUGUL ȘI LIBERTATEA SUNT GRATUITE
E
„...nu-ț�i asiguri libertatea umplându-ț�i sufletul de dorinț�ă, ci î�nlăturând-o.” – Epictet, Diatribe, 4.1.175
xistă două posibilităț� i de î�mbogăț� ire: să obț� ii tot ce vrei sau să vrei tot ce ai. Care dintre ele este mai uș� or de realizat acum, î�n clipa de faț�ă? Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru libertate. Dacă te zbaț�i, ș� i te lupț�i, ș� i te chinui să capeț�i tot mai multă, nu vei fi niciodată liber. Î�nsă cum ar fi dacă te-ai concentra pe libertatea pe care o ai deja? Ei bine, atunci ai fi liber, chiar aici, chiar acum.
CONȘTIENTIZARE
117
26 martie
CINE ÎȚI DIRIJEAZĂ RAȚIUNEA CONDUCĂTOARE?
P
„Î�n ce fel se foloseș� te de ea î�nsăș� i raț�iunea ta conducătoare? Aceasta reprezintă totul. Căci ceea ce rămâne, fie dependente de tine, fie independente, sunt leș� uri ș� i fum.” – Marc Aureliu, Către sine, 12.33
oetul satiric Iuvenal este celebru pentru următoarea î�ntrebare: Quis custodiet ipsos custodes? (Cine-i păzeș� te pe paznici?) Î�ntr-un fel, acelaș� i lucru se î�ntreabă ș� i Marc Aureliu – ș� i vei ajunge să te î�ntrebi ș� i tu cândva. Ce ne influenț�ează raț�iunea conducătoare care ne ghidează viaț�a? Pentru a da un răspuns e nevoie de explorarea unor domenii precum biologia evoluț�ionistă, psihologia ș� i neurologia ș� i chiar de studiul subconș� tientului. Fiindcă aceste forț�e profunde modelează până ș� i minț�ile cele mai disciplinate ș� i mai raț�ionale. Poț�i fi cea mai răbdătoare persoană din lume, dar dacă ș� tiinț�a ne demonstrează că, pe stomacul gol, luăm decizii proaste – la ce bun toată această răbdare? Aș� a că nu te opri la stoicism, ci explorează forț�ele care determină ș� i fac posibil stoicismul. Află ce stă la baza acestei filosofii pe care o studiezi, cum funcț�ionează trupul ș� i mintea. Î�nț�elege nu doar raț�iunea ta conducătoare – paznicul tău – ci ș� i pe cei sau cele care o conduc.
MARTIE
118
27 martie
DĂ PE LUCRURI ATÂT CÂT MERITĂ
P
„Diogene din Sinop spunea că lucruri preț�ioase se vând pe nimic, ș� i invers.” – Diogene Laerț�iu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, 6.2.35b
oț�i cumpăra o canapea Plume Blanche î�ncrustată cu diamante pentru circa două sute de mii de dolari. Poț�i, de asemenea, să angajezi un ucigaș� cu simbrie cu cinci sute de dolari. Adu-ț�i aminte de asta data viitoare când vei auzi pe cineva aiurind despre felul cum piaț�a este cea care determină valoarea lucrurilor. S-ar putea ca piaț�a să fie raț�ională… dar oamenii care o alcătuiesc, nu. Diogene, care a î�ntemeiat ș� coala cinică de filosofie, a evidenț�iat adevărata valoare (axia) a lucrurilor, un concept care a persistat î�n stoicism ș� i s-a reflectat atât î�n opera lui Epictet, cât ș� i a lui Marc Aureliu. E uș� or să pierzi măsura. Când cei din jur cheltuie o avere pe niș� te tinichele pe care nu le pot lua cu ei după moarte, se poate să ț�i se pară ș� i ț�ie o investiț�ie bună. Dar bineî�nț�eles că nu este. Î�n viaț�ă, lucrurile bune costă atât cât merită. Lucrurile inutile nu valorează nimic, oricât ar costa. Secretul este să fii conș� tient de diferenț�ă.
CONȘTIENTIZARE
119
28 martie
LAȘITATEA CA PROBLEMĂ DE PROIECTARE
E
„Dacă lipseș� te ț�inta, viaț�a este o rătăcire; iar dacă trebuie negreș� it aleasă o ț�intă, este nevoie de percepte. Vei fi de acord cu mine, cred, că nimic altceva nu merită mai mult să fie condamnat decât un om care, măcinat de î�ndoieli, de nesiguranț�e, de spaime, se î�ntoarce pe propriile sale urme. Tocmai asta ni se va î�ntâmpla î�n orice î�mprejurare dacă nu smulgem din rădăcini tot ce ne ț�ine ș� i ne î�nlănț�uie spiritul, î�mpiedicându-l să meargă î�nainte ș� i să se lupte din toate puterile sale.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 95.46
chipa adversă este puternică, marchează repede ș� i nu mai apuci să recuperezi. Participi la o ș� edinț�ă de afaceri, eș� ti prins cu garda jos ș� i totul se duce de râpă. O conversaț�ie pe teme sensibile se transformă î�ntr-o ceartă. Ț� i-ai schimbat specializarea la jumătatea facultăț�ii, aș� a că a trebuit să reiei cursurile ș� i ai obț�inut mai târziu licenț�a. Î�ț�i sună cunoscut? Haosul rezultă din lipsa unui plan. Nu imperfecț�iunea planurilor, ci lipsa lor – ca o trupă de infanterie fără un lider priceput – este cea care va conduce la suprasolicitare ș� i la eș� ec. Antrenorul Bill Walsh, câș� tigător al Super Bowl, evita riscul î�ntocmind scenariul pentru î�nceputul meciurilor. „Dacă vrei să dormi î�n noaptea de dinaintea partidei”, a spus el î�ntr-o prelegere despre planificarea jocului, „organizează-ț�i î�n cap, cu o noapte î�nainte, primele 25 de scheme de joc. Aș� a poț�i păș� i pe stadion ș� i poț�i î�ncepe meciul fără factorul de stres.” Vei putea totodată să ignori primele puncte sau vreo surpriză pregătită de adversar. Pentru tine sunt irelevante – ai deja ordinele de marș� . Nu î�ncerca să faci lucrurile din mers. Fă-ț�i un plan.
MARTIE
120
29 martie
DE CE TREBUIE SĂ IMPRESIONEZI IAR OAMENII?
E
„Dacă te trezeș� ti uneori cu gândul la cele materiale, de dragul cuiva, să ș� tii că te-ai abătut din calea dreaptă. Căci oricând ș� i oriunde tu trebuie să fii filosof. Nu-i vorba să pari altora aș� a, ci să fii î�n faț�a conș� tiinț�ei tale ș� i î�n toată sinceritatea. Căci poț�i.” – Epictet, Manualul, 23
xistă oare ceva mai trist decât eforturile uriaș� e pe care le facem ca să impresionăm pe cineva? Examinate retrospectiv, chestiunile pe care le facem pentru a obț�ine î�ncuviinț�area cuiva pot părea rezultatul unei forme de nebunie temporară. Brusc, ne î�mbrăcăm incomod, ridicol, fiindcă ni s-a spus că arătăm ș� mecher, mâncăm diferit, vorbim diferit, aș� teptând cu î�nfrigurare un telefon sau un mesaj. Dacă am face astea pentru plăcerea noastră, ar fi una. Dar nu e cazul. E vorba doar de un mijloc prin care ne atingem scopul – acela de a obț�ine aprobarea cuiva. Ironia face, după cum subliniază Marc Aureliu î�n repetate rânduri, că oamenii a căror opinie o preț�uim nu sunt prea grozavi. Au defecte – sunt atraș� i ș� i uluiț�i de tot felul de prostioare. Ș� tim asta ș� i, totuș� i, nu vrem să ț�inem cont. Ca să citez iarăș� i din Fight Club: „Cumpărăm lucruri de care nu avem nevoie ca să impresionăm oameni care nu ne plac.” Nu-i aș� a că este destul de ridicol? Ba mai mult, nu ne î�ndepărtăm oare astfel de seninătatea ș� i siguranț�a pe care ni le poate oferi filosofia?
CONȘTIENTIZARE
121
30 martie
RAȚIUNE ÎN TOT ȘI-N TOATE
D
„Grăbeș� te apoi paș� ii gândului ș� i cercetează propria ta raț�iune conducătoare, pe aceea a Universului ș� i pe cea a unui om oarecare. Pe a ta ca să dobândeș� ti ș� i să-ț�i menț�ii o judecată dreaptă, cinstită. Pe aceea a Universului pentru ca să-ț�i dai seama din ce î�ntreg eș� ti o parte. Pe aceea a unui om oarecare ca să î�nț�elegi dacă faptele lui au ca temei neș� tiinț�a sau ș� tiinț�a ș� i totodată pentru ca să ai î�n vedere că ai aceeaș� i origine cu el.” – Marc Aureliu, Către sine, 9.22
acă nu raț�iunea ne conduce viaț�a, atunci ce o conduce? Impulsurile? Capriciile? Mimetismul? Obiș� nuinț�a nechibzuită? Examinându-ne comportamentul trecut, este trist cât de des constatăm că astfel au stat lucrurile – că nu am acț�ionat conș� tient sau î�n mod deliberat, ci sub influenț�a unor forț�e pe care nu ne-am obosit să le analizăm. Î� ntâmplarea face, totodată, ca acestea să fie situaț�iile pe care le regretăm cel mai mult.
MARTIE
122
31 martie
EȘTI PRODUSUL EDUCAȚIEI TALE
U
„Este o neghiobie să alergi urmărind ceva cu neputinț�ă de realizat ș� i este imposibil ca cei netrebnici să nu facă ce le este caracteristic.” – Marc Aureliu, Către sine, 5.17
n câine căruia i se permite să alerge după maș� ini va alerga după maș� ini. Un copil căruia nu i se impun limite va deveni răsfăț�at. Un investitor lipsit de disciplină nu este un investitor – ci un parior. O minte care nu deț�ine controlul asupra ei î�nsăș� i, care nu-ș� i î�nț�elege puterea de a se disciplina, va fi tulburată de evenimentele externe ș� i de impulsurile nepuse sub semnul î�ntrebării. Nu se poate să vrei să arate aș� a ziua de mâine. Conș� tientizează aș� adar problema. Trebuie să pui î�n practică obiceiuri ș� i mijloace de educaț�ie prin care să î�nlocuieș� ti ignoranț�a ș� i lipsa de disciplină. Abia atunci vei î�ncepe să te comporț�i ș� i să acț�ionezi diferit. Abia atunci vei î�nceta să mai cauț�i imposibilul, imediatul ș� i inutilul.
APRILIE
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
APRILIE
124
1 aprilie
CULOAREA GÂNDURILOR TALE
D
„Î�n felul î�n care, foarte des, î�ț�i formezi, î�n imaginaț�ia ta, reprezentările unor lucruri, î�n acelaș� i fel va fi ș� i gândirea ta.” – Marc Aureliu, Către sine, 5.16
acă î�ț�i ț�ii zilnic corpul aplecat, pe scaun, pentru o perioadă suficient de lungă, curbura coloanei vertebrale se va modifica. Medicii î�ș�i pot da seama după o radiografie (sau autopsie) dacă cineva ș� i-a câș� tigat existenț�a lucrând la birou. Dacă î�ț�i î�nghesui zilnic picioarele î�n niș� te pantofi de ocazie mici, strâmț�i, picioarele vor ajunge să ia forma lor. Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru minte. Dacă adopț�i tot timpul o perspectivă negativă, î�n scurtă vreme, totul ț�i se va părea negativ. Izolează-ț�i mintea ș� i vei căpăta o viziune î�ngustă. Nuanț�eaz-o cu gânduri rele ș� i viaț�a ta va dobândi aceeaș� i culoare.
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
125
2 aprilie
AI GRIJĂ LA LUCRURILE PE CARE LE LAȘI SĂ TE INFLUENȚEZE
C
„Pantomima, războiul, groaza, amorț�irea, trudnica sclavie vor ș� terge, zi după zi, din sufletul tău toate sfintele principii pe care ț�i le-ai imaginat, fără să le sprijini pe temeinica observare a naturii ș� i le părăseș� ti acum.” – Marc Aureliu, Către sine, 10.9
ât de greu î�ț�i este să faci ce se cuvine când eș� ti î�nconjurat de oameni cu standarde scăzute? Cât de greu î�ț�i vine să rămâi pozitiv ș� i empatic î�n bula de negativitate formată de pălăvrăgeala de la televizor? Cât de greu î�ț�i este să te concentrezi asupra propriilor probleme atunci când eș� ti distras de evenimentele ș� i conflictele altor persoane? La un moment dat, vom fi inevitabil expuș� i acestor influenț�e, oricât ne-am strădui să le evităm. Dar când se va î�ntâmpla asta, nimic nu ne obligă să le permitem să ne pătrundă î�n minte. Avem capacitatea de a ridica garda ș� i de a hotărî� ce lăsăm să treacă ș� i ce nu. S-ar putea să avem parte de musafiri nepoftiț�i, dar nu e cazul să-i rugăm să rămână ș� i la cină. Nu trebuie să-i lăsăm să ne intre î�n minte.
APRILIE
126
3 aprilie
AMĂGIT ȘI INDECIS „Lucrurile ne î�nș� ală: pe ele deosebeș� te-le. Î�mbrăț�iș� ăm răul î�n locul binelui, urmărim astăzi cu totul altceva decât urmăream ieri, dorinț�ele noastre se ciocnesc cu alte dorinț�e, planurile, cu alte planuri.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 45.6
O
femeie spune că vrea să cunoască un bărbat de treabă ș� i să se mărite – totuș� i se î�nconjoară de neisprăviț�i. Un bărbat spune că ș� i-ar dori să găsească o slujbă bună, dar nu se deranjează să o caute. Un ș� ef î�ncearcă să implementeze două strategii diferite î�n acelaș� i timp – politică de expectativă, pe numele ei – ș� i e ș� ocat să vadă că niciuna nu are succes. Toț�i aceș� tia, asemenea nouă de multe ori, se amăgesc ș� i sunt indeciș� i. Un bou trage î�ntr-o direcț� ie, celălalt, î�n alta. După cum spunea Martin Luther King Jr.: „Î�n viaț�a noastră se dă un adevărat război civil”, o luptă î�n interiorul fiecăruia dintre noi î�ntre componentele sufleteș� ti bune ș� i cele rele. Stoicii spun că războiul este, de regulă, rezultatul dorinț�elor noastre conflictuale, al judecăț�ilor anormale ș� i al gândurilor tendenț�ioase. Nu ne oprim să ne î�ntrebăm: Bine, dar ce vreau cu adevărat? De ce mă aflu de fapt aici? Dacă am face asta, am sesiza dorinț�ele contradictorii ș� i inconsistente pe care le avem. Ș� i am î�nceta să ne autosabotăm.
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
127
4 aprilie
SĂ NU ȚI SE URCE LA CAP
E
„Ai î�n vedere să nu porț�i î�n tine prea mult dintr-un Cezar, nu te lăsa pătruns de un astfel de spirit, căci aș� a se î�ntâmplă. Păstrează-te deci simplu, bun, î�ntreg ș� i curat, demn, natural, prieten al dreptăț�ii, pios, binevoitor, duios ș� i ferm î�n î�ndeplinirea celor ce se cuvine să faci. Luptă ca să rămâi aș� a cum a vrut să te modeleze filosofia. Respectă zeii, ocroteș� te oamenii. Viaț�a este scurtă – singura roadă a vieț�ii pământeș� ti, o clară ș� i virtuoasă dispoziț�ie a spiritului ș� i activitatea pentru folosul comun.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.30
ste dificil chiar ș� i numai să ne imaginăm cum a arătat viaț�a lui Marc Aureliu – nu s-a născut î�mpărat ș� i nici nu a căutat dinadins să obț�ină poziț�ia. Tronul i-a fost impus. Î�n orice caz, a devenit brusc cel mai bogat om din lume, conducătorul celei mai puternice armate de pe Pământ, domnind peste cel mai vast imperiu din istorie ș� i privit ca un zeu printre oameni. Nu este de mirare că a conceput mesaje scurte precum cel de mai sus ca să-ș� i reamintească să rămână cu picioarele pe pământ. Î�n lipsa lor, s-ar fi putut să piardă din vedere lucrurile cu adevărat importante – căzând pradă minciunilor oamenilor care doreau ceva de la el. Ș� i totuș� i, iată-ne, indiferent de ocupaț�ia pe care o avem, supuș� i riscului de a pierde contactul cu pământul. Când cunoaș� tem succesul, trebuie să ne asigurăm că acesta nu ne schimbă – că ne păstrăm caracterul î�n ciuda tentaț�iilor. Raț�iunea trebuie să rămână la cârmă, indiferent de ce ne rezervă soarta.
APRILIE
128
5 aprilie
CREDE, DAR CERCETEAZĂ
U
„Î�n primul rând, nu te lăsa dus de forț�a impresiei. Spune-i: «Stai puț�in ș� i permite-mi să văd cine eș� ti ș� i dincotro vii – î�ngăduie-mi să te supun î�ncercării»...” – Epictet, Diatribe, 2.18.24
na dintre minunile minț�ii noastre este rapiditatea cu care î�nț�elege ș� i clasifică lucrurile. După cum scria Malcolm Gladwell î�n Blink (Sclipirea)*, luăm î�n permanenț�ă decizii, î�ntr-o fracț� iune de secundă, bazate pe ani de experienț� ă ș� i cunoș� tinț� e, ș� i, î�n acelaș� i timp, folosim aceeaș� i abilitate pentru a ne confirma prejudecăț�ile, stereotipurile ș� i presupunerile. Este clar că, î�n primul caz, gândirea este o sursă de putere, iar î�n cel de-al doilea, un punct slab. Avem foarte puț�ine de pierdut dacă ne oprim puț�in ș� i ne cântărim gândurile. Este oare chiar atât de rea treaba asta? Ce știu de fapt despre această persoană? De ce am sentimente atât de puternice pentru ea? Cât de mult contribuie neliniștea mea la această situație? Ce are X atât de special? Răspunzând la aceste î�ntrebări – testându-ne impresiile, aș� a cum ne recomandă Epictet – scad ș� ansele de a ne lăsa purtaț�i de val ori de a face o alegere greș� ită sau părtinitoare. Suntem î�n continuare liberi să ne folosim instinctele, dar, aș� a cum spune un proverb rus, să „credem, dar să ș� i cercetăm”.
* Carte apărută cu titlul Blink. Decizii bune în două secunde, traducere de Irina Henegar, Editura Publica, Cluj-Napoca, 2011. (n.tr.)
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
129
6 aprilie
PREGĂTEȘTE-TE PENTRU NEGATIVISM
P
„Odată cu revărsarea zorilor, obiș� nuieș� te-te să-ț�i spui: Urmează să î�ntâlnesc unul care-ș� i vâră nasul peste tot, ori un nerecunoscător, un î�ngâmfat peste măsură, un î�nș� elător, un invidios, ori unul care fuge de societate. Toate aceste feluri de a fi s-au ivit la fiecare din ei ca urmare a necunoaș� terii binelui ș� i răului. Eu î�nsă, fiindcă mi-am dat seama că binele prin natura lui este frumos, că răul prin natura lui este neplăcut ș� i ruș� inos ș� i că î�nsăș� i structura celui ce se află î�n greș� eală este î�nrudită cu mine… nu pot fi păgubit de vreunul din ei; căci nimeni nu mă poate î�mproș� ca cu ruș� ine – iar eu nu sunt î�n stare să mă mânii î�mpotriva unuia de aceeaș� i natură cu mine, nici nu pot să-l urăsc. Î�ntrucât ne-am născut pentru a ne ajuta unul pe celălalt.” – Marc Aureliu, Către sine, 2.1
ot să bag mâna-n foc că, undeva, de-a lungul zilei de astăzi, vei interacț�iona cu cineva care se poartă ca un netrebnic (toț�i trecem prin asta). Î�ntrebarea este: eș� ti pregătit? Acest exerciț�iu î�mi aminteș� te de o glumă a scriitorului ș� i umoristului Nicolas Chamfort, care a spus că, „dacă î�nghiț�i un broscoi de dimineaț�ă”, te fortifici î�mpotriva tuturor celorlalte chestii dezgustătoare prin care s-ar putea să treci pe parcursul zilei. Oare nu e mai bine să î�nț�elegi din prima – de cum te trezeș� ti – că ceilalț�i oameni se poartă de multe ori î�n mod egoist ș� i nechibzuit (broscoiul) decât să te macini toată ziua? Există ș� i o continuare, ca î�n cazul celei de-a doua jumătăț�i a citatului lui Marc Aureliu: „Nimeni nu mă poate î�mproș� ca cu ruș� ine – iar eu nu sunt î�n stare să mă mânii î�mpotriva unuia
130
APRILIE
de aceeaș� i natură cu mine, nici nu pot să-l urăsc.” Scopul acestui exerciț�iu este să nu priveș� ti pe cineva de la î�nceput ca fiind bun de nimic. Astfel, poate, fiindcă te-ai pregătit pentru asta, vei putea să acț�ionezi cu răbdare, iertare ș� i î�nț�elegere.
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
131
7 aprilie
AȘTEAPTĂ-TE SĂ-ȚI SCHIMBI PĂREREA
C
„Există două lucruri care par î�nrădăcinate î�n ființ�a umană – opinia arogantă ș� i neî�ncrederea. Opinia arogantă se aș� teaptă să nu mai fie nevoie de nimic, iar neî�ncrederea consideră că, î�n vârtejul î�mprejurărilor, nu poate exista fericire.” – Epictet, Diatribe, 3.14.8
ât de des ni se î�ntâmplă să î�ncepem un proiect, convinș� i că ș� tim exact cum va decurge? Cât de des î�ntâlnim oameni noi ș� i credem că ș� tim exact cine sunt ș� i ce fac? Cât de des se dovedesc aceste presupuneri a fi cu totul ș� i cu totul greș� ite? Acesta este motivul pentru care trebuie să luptăm î�mpotriva ideilor preconcepute ș� i prejudecăț�ilor noastre: fiindcă sunt o slăbiciune. Î�ntreabă-te: Ce nu am luat în calcul? De ce este acest lucru așa cum este? Sunt parte din problemă sau din soluție? Oare mă înșel? Fii extrem de atent să respecț�i ceea ce nu ș� tii ș� i să faci apoi comparaț�ie cu lucrurile pe care le cunoș� ti cu adevărat. Ț� ine minte: dacă există o î�nvăț�ătură fundamentală a acestei filosofii, aceasta este că nu suntem atât de deș� tepț�i ș� i de î�nț�elepț� i pe cât ne-am dori sau ne credem. Dacă vrem să devenim î�ntr-o zi î�nț�elepț�i, vom obț�ine asta prin î�ndoială ș� i modestie – nu aș� a cum le-ar plăcea multora să creadă, prin certitudine, neî�ncredere ș� i aroganț�ă.
APRILIE
132
8 aprilie
COSTUL ACCEPTĂRII FALSURILOR
P
„Când vine vorba de bani, unde avem un interes arzător, deț�inem un î�ntreg arsenal de mijloace prin care să determinăm valoarea unui obiect… la fel cum acordăm o atenț�ie deosebită judecării lucrurilor care ne-ar putea duce î�ntr-o direcț�ie greș� ită. Dar când vine vorba de propriul nostru principiu conducător, căscăm ș� i moț�ăim, acceptând aparenț�ele sclipitoare, fără să luăm î�n calcul costul.” – Epictet, Diatribe, 1.20.8; 11
e vremea când monedele erau rudimentare, oamenii trebuiau să petreacă foarte mult timp testându-le să vadă dacă sunt autentice sau nu. Cuvântul grecesc dokimazein î�nseamnă „a estima” sau a verifica calitatea unui minereu. Negustorii erau, de regulă, î�ndeajuns de pricepuț�i î�ncât să testeze o monedă lovind-o de o suprafaț�ă tare ș� i ascultând cum sună. Chiar ș� i î�n zilele noastre, dacă cineva ț�i-ar da o bancnotă de o sută de dolari, ai pipăi-o î�ntre degete ș� i ai observa-o î�n lumină, ca să te convingi că nu e falsă. Toate astea pentru niș� te bani imaginari, pentru o invenț�ie socială. Obiectivul acestei metafore este de a sublinia cât de mult efort depunem pentru a ne asigura că banii sunt adevăraț�i, î�n timp ce asupra gândurilor ș� i presupunerilor care ne pot schimba viaț�a nu cumpănim prea mult. Presupuneri de genul: dacă ai mulț�i bani î�nseamnă că eș� ti bogat. Sau, fiindcă mulț�i oameni cred î�ntr-un anumit lucru, î�nseamnă că trebuie să fie adevărat. Ar trebui să controlăm aceste idei cu vigilenț�a unui vameș� . Căci, după cum ne aminteș� te Epictet: „Prima ș� i cea mai de seamă sarcină a filosofului este de a testa ș� i a deosebi aparenț�ele ș� i a nu acț�iona asupra niciunui fapt care nu a fost verificat.”
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
133
9 aprilie
ANALIZEAZĂ-ȚI IMPRESIILE
Î
„Când, dar, câte o idee neagră î�ncepe a î�ntuneca cugetul tău, zi-i î�ndată aș� a: Tu eș� ti părere amăgitoare, nu adevăr. Cerceteaz-o, apoi, la lumina principiilor de mai sus, î�ncepând cu primul: Stă ea în sfera putinței tale, ori dincolo de dânsa? Ș� i dacă stă dincolo, zi-i: Du-te î�n drumul tău, căci pentru mine eș� ti ca ș� i cum n-ai fi.” – Epictet, Manualul, 1.5
ntr-o lume a politicilor ș� i proceselor excesive, unii se orientează î�n direcț�ia opusă. Liderii î�ndrăzneț�i au „î�ncredere î�n instinctul lor”. Guru spirituali susț�in că important este să „laș� i trupul să te ghideze”. Prietenii care î�ncearcă să ne fie de ajutor î�n luarea unei decizii dificile s-ar putea să ne î�ntrebe: „Ce-ț�i spune inima?”. Aceste abordări ale procesului decizional vin î�n contradicț�ie cu amplele studii de caz despre oameni care au dat de bucluc pentru că ș� i-au urmat instinctul. Simț� urile noastre greș� esc î�n permanenț�ă! Fiind niș� te animale supuse forț�ei lente a evoluț�iei, dezvoltăm tot felul de formule, prejudecăț�i ș� i reacț�ii emoț�ionale, care erau utile, poate, î�n savană, dar sunt total contraproductive î�n lumea de astăzi. Stoicismul î�nseamnă, î�n parte, cultivarea conș� tiinț�ei care î�ț�i permite să faci un pas î�napoi ș� i să î�ț�i analizezi simț�urile, să te î�ndoieș� ti de acurateț�ea lor ș� i să dai curs doar celor pozitive ș� i constructive. Desigur, este tentant să renunț�ăm la ordine ș� i disciplină ș� i să acț�ionăm după cum simț�im – î�nsă, dacă e să găsim un folos pentru regretele tinereț�ii, ceea ce acum pare a fi lucrul corect, peste ceva timp nu va mai părea la fel. Tratează-ț�i simț�urile cu suspiciune. Ș� i din nou, crede, dar verifică de fiecare dată.
APRILIE
134
10 aprilie
JUDECĂȚILE STÂRNESC TULBURARE
S
„Nu fenomenele naturii chinuiesc pe oameni, ci părerile oamenilor despre ele.” – Epictet, Manualul, 5
padasinul samurai Musashi deosebea „ochiul care percepe” de „ochiul care observă”. Cel care observă vede lucrurile aș� a cum sunt. Ochiul care percepe vede î�nț�elesul aparent al lucrurilor. Care dintre ei ne provoacă cea mai mare neliniș� te? Un eveniment este neî�nsufleț�it. Este obiectiv. Este, pur ș� i simplu, ceea ce este. Asta vede ochiul care observă. Asta mă va distruge. Cum de s-a petrecut una ca asta? Of! E vina lui cutare și cutare. Acesta este ochiul care percepe. El tulbură lucrurile ș� i apoi dă vina pe î�ntâmplarea respectivă.
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
135
11 aprilie
FII MODEST DACĂ VREI SĂ ÎNVEȚI
D
„Debarasează-te de opiniile vanitoase, fiindcă este imposibil pentru o persoană să î�nveț�e ceva ce consideră că ș� tie deja.” – Epictet, Diatribe, 2.17.1
intre toț�i stoicii, Epictet este cel mai aproape de rolul de profesor adevărat. A avut propria ș� coală. A ț�inut cursuri. De fapt, roadele î�nț�elepciunii lui au fost transmise posterităț�ii prin intermediul unui discipol care a luat foarte atent notiț�e î�n timpul cursurilor. Unul dintre lucrurile care î�l nemulț�umeau pe Epictet î�n privinț�a discipolilor lui – ș� i care î�i nemulț�umeș� te pe toț�i profesorii universitari de la î�nceputul timpului – este când studenț�ii susț�in că vor să î�nveț�e, dar, î�n secret, consideră că ei ș� tiu deja totul. Realitatea este că ne facem cu toț�ii vinovaț�i de convingerea că le ș� tim pe toate ș� i am reuș� i să î�nvăț�ăm mult mai multe dacă am abandona această atitudine. Oricât de inteligenț�i sau de succes am fi, î�ntotdeauna există cineva mai deș� tept ș� i cu mai multe reuș� ite ca ale noastre. Emerson spunea bine: „Fiecare om pe care î�l î�ntâlnesc este un maestru pentru mine î�ntr-o anumită privinț�ă ș� i î�n lucrurile pe care le am de î�nvăț�at de la el.” Dacă vrei să î�nveț�i, dacă vrei să-ț�i î�mbunătăț�eș� ti viaț�a, un bun î�nceput este să cauț�i profesori, filosofi ș� i cărț�i foarte bune. Dar această abordare se va dovedi eficientă doar dacă eș� ti modest ș� i gata să renunț�i la opiniile pe care le ai deja.
APRILIE
136
12 aprilie
REFUZĂ DARURILE AMĂGITOARE
T
„Atreus: Cine alungă darul ursitei revărsate? Thyestes: Oricine î�ncercat-a cât de labil e valul.” – Seneca, Thyestes, 536
hyestes este una dintre cele mai sumbre ș� i mai tulburătoare piese ale lui Seneca. Chiar ș� i după două mii de ani rămâne un clasic î�n ce priveș� te tema răzbunării. Fără să dezvălui deznodământul, citatul de mai sus provine dintr-o scenă î�n care Atreu î�ncearcă să-l atragă pe mult urâtul său frate, Thyestes, î�ntr-o capcană nemiloasă, ispitindu-l cu daruri generoase. La î�nceput, Thyestes refuză, spre stupefacț�ia deplină a duș� manului său. De regulă, suntem surprinș� i atunci când cineva refuză un cadou scump sau o funcț�ie de onoare. Generalul William T. Sherman a respins cu tărie propunerile de a candida la preș� edinț�ia Statelor Unite, spunând la un moment dat: „Nu voi accepta dacă sunt nominalizat ș� i nu-mi voi face datoria dacă sunt ales.” Dacă prietenul său Ulysses S. Grant ar fi făcut o declaraț�ie „Shermanescă” (aș� a cum sunt numite astăzi astfel de refuzuri), Grant ar fi prevenit cu siguranț�ă răsturnarea catastrofală de situaț�ie pe care a suferit-o moș� tenirea sa. Deș� i iniț�ial neî�ncrezător, Thyestes este î�n cele din urmă tentat ș� i convins să accepte „darul ursitei”, ce se va dovedi un vicleș� ug care tăinuia o adevărată tragedie. Nu toate situaț�iile ascund un pericol, dar piesa are rolul de a ne reaminti că atracț�ia noastră pentru lucruri noi ș� i strălucitoare ne poate băga î�n mare necaz.
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
137
13 aprilie
MAI PUȚIN ÎNSEAMNĂ MAI MULT
V
„Nu săvârș� i nimic fără voie, ori din egoism, ori fără o atentă chibzuinț�ă, ș� i nici din dorinț�a de a fi î�mpotrivă. Nu-ț�i î�nfrumuseț�a cu zorzoane gândirea, nu fi flecar, nici pisălog… Lumină senină să fie î�n tine, să nu ai nevoie de cârmaci din afară, de liniș� tea ș� i de echilibrul procurat de alț�ii.” – Marc Aureliu, Către sine, 3.5
orba „mai puț�in î�nseamnă mai mult” este valabilă î�n cele mai multe aspecte ale vieț�ii. De exemplu, scriitorii pe care î�i admirăm sunt, de regulă, mari maeș� tri ai conciziei ș� i economiei de mijloace. Ce exclud din cărț�ile lor este la fel de important – uneori, chiar mai important – decât ce includ. Un poem al lui Philip Levine se intitulează: „He would never use one word where none would do” („El n-ar folosi niciodată un cuvânt acolo unde nu e nevoie”). Ș� i, din Hamlet, cea mai bună replică posibilă – răspunsul reginei Gertruda după un lung discurs retoric al lui Polonius: „Mai mult miez ș� i mai puț�ină oratorie*”, î�i spune ea. Treci la subiect! Imaginează-ț�i că î�mpăratul Romei, cu un public captiv ș� i putere nelimitată, a fost î�n stare să-ș� i spună să nu fie „flecar, nici pisălog”. Adu-ț�i aminte de asta data viitoare când eș� ti prea î�ngăduitor sau prea mulț�umit de tine, data viitoare când simț�i nevoia să te dai î�n spectacol.
* William Shakespeare, Hamlet, traducere de Leon Levițchi și Dan Duțescu, Act II, Scena 2. (n.tr.)
APRILIE
138
14 aprilie
FII EXPERT ÎN CEEA CE CONTEAZĂ
E
„Este mai bine să-ț�i cunoș� ti socotelile propriei tale vieț�i decât pe cele ale grânelor statului.” – Seneca, Despre scurtimea vieții, 18.3b
xistă o sumedenie de domenii î�n care oamenii sunt experț�i: ligi sportive virtuale, informaț�ii despre celebrităț�i, pieț�e de bunuri ș� i instrumente financiare derivate sau obiceiuri igienice ale clerului î�n secolul al XIII-lea. Putem ajunge foarte pricepuț�i la lucrul pe care suntem plătiți să-l facem, sau experț�i î�ntr-un hobby din care ne-am dori să câș� tigăm bani. Cu toate acestea, viaț�a noastră, obiceiurile ș� i î�nclinaț�iile proprii pot rămâne un mister pentru noi. Seneca a scris acest sfat important pentru socrul său, care, î�ntâmplător, era î�n acel moment la conducerea grânarelor Romei. După asta î�nsă, a fost revocat din funcț�ie din motive politice. Cui î�i pasă, spunea Seneca, acum î�ț�i poț�i î�ndrepta energia aceea asupra vieț�ii tale interioare. Când timpul tău pe această planetă va expira, ce cunoș� tinț�e se vor dovedi a fi mai preț�ioase: î�nț�elegerea problemelor de viaț�ă ș� i de moarte sau informaț�iile despre echipa de fotbal Chicago Bears din 1987? Ce se va dovedi de mai mare ajutor pentru copiii tăi: viziunea ta despre fericire ș� i sensul vieț�ii sau consecinț�ele ș� tirilor politice zilnice din ultimii treizeci de ani?
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
139
15 aprilie
ACHITĂ-ȚI DĂRILE
C
„Orice se î�ntâmplă, eu voi primi fără să mă arăt trist ori cu chipul î�ncruntat; nu voi plăti niciun bir î�mpotriva voinț�ei mele. Tot ceea ce ne face să plângem sau ne î�nspăimântă este un bir pe care-l plătim vieț�ii: nu spera, dragul meu Lucilius, să fii scutit de el ș� i nici măcar să nu ceri asta.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 96.2
ând vine momentul să achiț�i taxele, s-ar putea să reacț�ionezi asemenea multor persoane: să te plângi de suma pe care trebuie să o scoț�i din buzunar pentru a o da guvernului. Patruzeci la sută din tot ce câștig se duce la oamenii ăștia? Și pentru ce?! Î�n primul rând, impozitele sunt folosite pentru o mulț�ime de programe ș� i servicii pe care, aproape sigur, le iei de bune. Î�n al doilea rând, de ce crezi că eș� ti mai special? Oamenii se plâng de dări de mii de ani ș� i acum sunt morț�i. Depăș� eș� te momentul. Î�n al treilea rând, asta este o problemă acceptabilă. Mult mai bună decât, spre exemplu, să ai un venit atât de mic î�ncât să nu-ț�i mai rămână nimic de plătit guvernului ori să trăieș� ti î�ntr-o anarhie ș� i să trebuiască să plăteș� ti pentru fiecare serviciu esenț�ial, î�ntr-o luptă contra firii. Dar, ș� i mai important, impozitul pe venit nu este singura taxă pe care o plăteș� ti î�n viaț�ă. Este doar una de tip financiar. Tot ce facem are un cost. Aș� teptarea este un cost pe călătorie. Zvonurile ș� i bârfa sunt taxe care vin odată cu faptul de a deveni un personaj public. Neî�nț�elegerile ș� i nemulț�umirile ocazionale sunt un preț� pe care î�l plătim chiar ș� i pentru cele mai fericite relaț�ii posibile. Furtul este o taxă pe abundenț�ă ș� i pe
140
APRILIE
deț�inerea de bunuri râvnite de alț�ii. Stresul ș� i problemele sunt un tarif care î�nsoț�eș� te succesul. Ș� i aș� a mai departe. Î�n viaț�ă, există felurite tipuri de taxe. Te poț�i î�mpotrivi lor, poț�i merge până î�n pânzele albe ca să le ocoleș� ti – ș� i degeaba – ori poț�i, pur ș� i simplu, să le achiț�i ș� i să te bucuri de roadele cu care rămâi.
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
141
16 aprilie
OBSERVĂ CAUZA ȘI EFECTUL
D
„Referitor la ceea ce vorbeș� ti, trebuie să urmăreș� ti cu atenț�ie cuvânt cu cuvânt, privitor la porniri, se impune să analizezi cu seriozitate consecinț�ele posibile; pe de o parte, deci, să ai î�n vedere imediat urmarea ce poate produce ș� i scopul spre care tinzi, la una, ș� i semnificaț�ia cuvântului rostit, la cealaltă.” – Marc Aureliu, Către sine, 7.4
atorită activităț�ii psihologului Albert Ellis, stoicismul a ajuns la milioane de oameni, prin intermediul aș� a-numitei terapii cognitiv-comportamentale (TCC). Ca formă de terapie, TCC ajută pacienț�ii să identifice tiparele distructive din gândirea ș� i comportamentul lor, reuș� ind, cu timpul, să le influenț�eze ș� i să le dirijeze î�ntr-o direcț�ie pozitivă. Desigur, Marc Aureliu nu a avut o pregătire formală î�n psihologie, dar cuvintele lui sunt la fel de importante ca ale unui medic. El ne î�ndeamnă să devenim observatori ai gândurilor noastre ș� i ai acț�iunilor la care duc acestea. De unde provin? Ce prejudecăț�i conț�in? Sunt constructive sau distructive? Te î�mping spre alte greș� eli sau spre un comportament pe care vei ajunge ulterior să-l regreț�i? Cercetează tiparele; vezi unde cauza se î�ncruciș� ează cu efectul. Abia după ce facem acest lucru putem sparge tiparele negative; abia atunci putem face progrese reale î�n viaț�ă.
APRILIE
142
17 aprilie
FĂRĂ SUPĂRARE, FĂRĂ DURERE
U
„Î�nlăturând părerea, grabnic se stinge ș� i văicăreala provocată: «Am fost vătămat»; î�nlăturând plângerea, este î�ndepărtată dauna î�nsăș� i.” – Marc Aureliu, Către sine, 4.7
n cuvânt poate avea î�nț�elesuri multiple. Unul poate fi aspru, iar altul cu totul nevinovat. Acelaș� i cuvânt poate reprezenta un afront sau o jignire. De asemenea, o remarcă pe un ton sarcastic diferă drastic de o critică răutăcioasă. Interpretarea unei replici sau a unei vorbe are o forț� ă uriaș� ă. Reprezintă diferenț�a dintre un zâmbet ș� i o jignire. Diferenț�a dintre ceartă ș� i conexiunea î�ntre două ființ�e omeneș� ti. De asta este atât de important ca, î�n interacț�iunile noastre, să ne stăpânim prejudecăț�ile ș� i felul î�n care privim lucrurile. Când vezi sau auzi ceva, ce interpretare î�i dai? Cum tinzi de regulă să interpretezi intenț�iile cuiva? Dacă vrei să ai parte de mai puț�ină supărare ori suferinț�ă, asigură-te că interpretarea pe care o dai cuvintelor altora te ajută î�n acest sens. Trage concluzia corectă după acț� iunile cuiva sau î�n urma evenimentele externe ș� i, foarte probabil, vei reacț�iona aș� a cum trebuie.
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
143
18 aprilie
PĂRERILE SUNT CA…
P
„Ce este ghinionul? O părere. Ce sunt conflictul, disputa, vina, acuzaț�ia, ireverenț�a ș� i frivolitatea? Tot păreri ș� i, mai presus de asta, sunt păreri care se află dincolo de alegerea noastră raț�ională, prezentate ca fiind bune sau rele. Î�ngăduie-i unei persoane să-ș� i schimbe opinia doar î�n direcț�ia ce aparț�ine domeniului propriei sale alegeri ș� i î�ț�i garantez că acea persoană va avea conș� tiinț�a liniș� tită, indiferent de ce se va petrece î�n jurul ei.” – Epictet, Diatribe, 3.3.18b-19
ăreri. Toată lumea are câte una. Gândeș� te-te la toate părerile pe care le ai: despre vremea de astăzi, dacă e favorabilă sau nu, despre convingerile liberalilor ș� i ale conservatorilor, despre remarca cutărei persoane, dacă e deplasată sau nu, despre succesul (sau insuccesul) cuiva ș� i aș� a mai departe. Observăm lumea ș� i o condimentăm permanent cu opinia noastră. Iar aceasta este adesea influenț�ată de dogme (religioase sau culturale), justificări, aș� teptări ș� i, î�n unele cazuri, de ignoranț�ă. Nu este de mirare că suntem supăraț�i sau furioș� i atât de des! Dar cum ar fi dacă am renunț�a la aceste opinii? Hai să î�ncercăm să le smulgem din viaț�a noastră (ekkoptein; a tăia, a elimina), astfel î�ncât lucrurile doar să existe. Nici bune, nici rele, fără să fie nuanț�ate de opinii sau judecăț�i. Să existe, ș� i atât.
APRILIE
144
19 aprilie
SFERA IMPULSURILOR NOASTRE
I
„Epictet spunea că trebuie să se găsească o tehnică cu privire la acordarea consimț� ământului, iar î�n partea care se referea la impulsuri, că trebuie să se observe ca acestea să fie î�ngrădite de anumite condiț�ii; să fie î�ntotdeauna potrivite cu interesul comunităț�ii ș� i î�n raport cu valoarea specifică fiecăruia.” – Marc Aureliu, Către sine, 11.37
ată un î�mpărat, cel mai puternic om din lume, citând î�n jurnalul său vorbele de duh ale unui fost sclav (ș� i, din câte se pare, Marc Aureliu a avut acces direct la notiț�ele fostului discipol al lui Epictet, care a asistat la prelegerile acestuia). Cugetarea respectivă se referea la renunț�are ș� i la acț�ionarea î�n numele binelui colectiv – la limitele puterii noastre ș� i la importanț�a de a ne controla impulsurile – un lucru pe care ar trebui să-l audă orice persoană cu autoritate. Puterea ș� i neputinț�a par să intre foarte rar pe aceeaș� i orbită – dar atunci când se î�ntâmplă asta, lumea se poate schimba. Gândeș� te-te la preș� edintele Abraham Lincoln, care s-a î�ntâlnit, a corespondat ș� i a avut de î�nvăț�at de la Frederick Douglass, un alt fost sclav, de o î�nț�elepciune ș� i o pătrundere remarcabile. Î�n orice caz, toț�i aceș� ti oameni au trăit după principiile exprimate mai sus: î�n viaț�ă – fie că ne bucurăm de o putere considerabilă, fie că nu – esenț�ial este să lăsăm loc pentru ceea ce se poate î�ntâmpla ș� i să păstrăm î�n prim plan binele comun ș� i valoarea reală a lucrurilor. Ș� i, mai ales, să fim dispuș� i să î�nvăț�ăm de la oricine, indiferent de rangul social.
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
145
20 aprilie
ADEVĂRATUL BINE E SIMPLU „Poț�i chiar din această clipă să î�nț�elegi ce fel de conț�inut au cele pe care gloata le consideră drept bunuri. Căci dacă cineva socoteș� te unele din realităț�ile î�nconjurătoare cu adevărat bunuri, de exemplu, î�nț�elegerea raț�ională, cumpătarea, spiritul de dreptate, bărbăț�ia, nu mai poate să-ș� i plece urechea spre unul care ar cleveti î�mpotriva lor, căci nu se î�mpacă cu cele ș� tiute despre bunuri.” – Marc Aureliu, Către sine, 5.12
O
are chiar este ceva controversat să afirmi că există lucruri pe care oamenii le preț�uiesc (ș� i te obligă să le apreciezi ș� i tu) – ș� i apoi există lucruri care sunt realmente bune? Sau să ne î�ntrebăm dacă bogăț�ia ș� i faima chiar sunt ceea ce se spune că sunt? După cum observa Seneca î�n una din piesele sale: „Dacă inimile celor bogaț�i s-ar deschide către noi toț�i! Câtă teamă ar stârni î�ntr-î�nș� ii averea.”
Vreme de secole, oamenii au considerat că bogăț�ia este un minunat remediu pentru nefericire ș� i necazuri. Altfel de ce ar fi muncit din greu pentru ea? Dar când au obț�inut banii ș� i statutul pe care ș� i le-au dorit, au descoperit că nu erau chiar aș� a cum sperau. Acelaș� i lucru este valabil pentru multe lucruri după care tânjim fără să ne gândim. Pe de altă parte, „binele” pentru care militează stoicii este mai simplu ș� i mai sincer: î�nț�elepciune, stăpânire de sine, dreptate, curaj. Cei care dobândesc aceste virtuț�i nu mai î�ncearcă remuș� cările cumpărătorului.
APRILIE
146
21 aprilie
NU-ȚI LĂSA ATENȚIA SĂ RĂTĂCEASCĂ „Când î�ț�i laș� i un pic atenț�ia să rătăcească, să nu crezi că ț�i-o vei recăpăta după plac – î�n loc de asta, nu uita că, din cauza greș� elilor de astăzi, tot ce urmează va fi, î�n mod necesar, mai rău… Este posibil să te fereș� ti de greș� eală? Nu î�n toate situaț�iile, dar poț�i fi o persoană care se străduieș� te să evite greș� eala. Căci trebuie să fim mulț� umiț�i că evităm măcar câteva greș� eli nelăsându-ne atenț�ia să rătăcească.” – Epictet, Diatribe, 4.12.1; 19
W
inifred Gallagher, î�n cartea sa Rapt (Cufundat), î�l citează pe David Meyer, cercetător î�n domeniul ș� tiinț�elor cognitive la Universitatea din Michigan: „Einstein nu a descoperit teoria relativităț�ii pe când lucra ca funcț�ionar la biroul elveț�ian de invenț�ii”. Acest lucru s-a î�ntâmplat mai târziu, când a avut timp de concentrare ș� i studiu. Atenț�ia este importantă, iar î�ntr-o epocă î�n care fiecare nouă aplicaț�ie, website, articol, carte, tweet ș� i postare se luptă pentru ea, valoarea n-a putut decât să-i crească. Epictet se referă parț�ial aici la faptul că atenț�ia este un obicei, iar dacă o laș� i să rătăcească, obiceiurile proaste se acumulează ș� i devii vulnerabil la greș� eli. Nu-ț�i vei î�ndeplini niciodată toate sarcinile dacă te laș� i distras de orice fleac. Atenț�ia este una dintre resursele tale decisive. Nu o irosi!
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
147
22 aprilie
ÎNSUȘIRILE UNEI PERSOANE RAȚIONALE
P
„Î�nsuș� irile specifice unui suflet raț�ional sunt: se autoanalizează… ș� i se autodetermină aș� a cum voieș� te. Î�ș�i culege roadele… Î�ș�i î�ndeplineș� te scopul său propriu.” – Marc Aureliu, Către sine, 11.1-2
entru a fi raț�ionali astăzi, trebuie să facem doar trei lucruri:
Mai î�ntâi, trebuie să ne introspectăm. Apoi, trebuie să ne analizăm cu ochi critic. La final, trebuie să luăm singuri decizii – neinfluenț�aț�i de prejudecăț�i sau de idei comune.
APRILIE
148
23 aprilie
MINTEA ÎȚI APARȚINE ÎN TOTALITATE
C
„Trei sunt părț�ile din care eș� ti alcătuit: corpul, răsuflarea care î�ntreț�ine viaț�a ș� i inteligenț�a. Primele două din acestea, î�n măsura î�n care trebuie să le porț�i de grijă, sunt ale tale; Î�nsă numai cea de-a treia î�ț�i aparț�ine î�n sensul propriu al cuvântului ș� i î�n mod definitiv.” – Marc Aureliu, Către sine, 12.3
orpul poate fi devastat de boală, ori vătămat sau schilodit î�ntr-un accident. Poate fi aruncat î�n î�nchisoare ori supus torturii. Putem rămâne fără suflare pentru că ne-a sunat ceasul ori fiindcă ne-a curmat-o cineva. De asemenea, ni se poate î�ngreuna răsuflarea din cauza unei boli sau a efortului. Dar, până î�n ultima clipă, mintea ne aparț�ine. Nu î�nseamnă că celelalte două componente menț�ionate de Marc Aureliu – trupul ș� i suflarea – nu contează. Doar că ne „aparț�in” î�ntr-o mai mică măsură decât mintea. Nu-i aș� a că n-ai petrece prea mult timp reparând o casă pe care vrei s-o î�nchiriezi? Mintea ne aparț�ine – liberă ș� i limpede. Hai să facem î�n aș� a fel î�ncât s-o tratăm corect.
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
149
24 aprilie
DĂ UN FOLOS DISPREȚULUI
E
„Î�ntocmai cum ne facem o părere despre felurile de mâncare ș� i despre tot ce constituie un aliment, gândind că unul reprezintă hoitul unui peș� te, altul al unei păsări, celălalt al unui purcel, sau că vinul de Falera este must stors din struguri, ori că purpura este lână de oaie, muiată î�n sânge de scoică, sau privitor la ceea ce ț�ine de iubire, că, de fapt, se reduce totul la o simplă ș� i obiș� nuită frecare interioară ș� i, după un oarecare spasm, o ejecț�ie vâscoasă. Prin urmare, numai î�n măsura î�n care aceste reprezentări ating esenț�a lucrurilor ș� i le examinează riguros, pătrunzând î�n profunzimea lor, se vede cam ce fel de lucruri sunt.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.13
xistă un exerciț�iu stoic care ar putea fi foarte bine descris drept o exprimare a dispreț�ului. Stoicii folosesc un limbaj aproape cinic pentru a demonta o parte dintre cele mai sofisticate ș� i râvnite aspecte ale vieț�ii. Marc Aureliu glumeș� te despre sex – de ce ar face una ca asta? Ei bine, dacă priveș� ti o clipă sexul î�n această lumină absurdă, s-ar putea să fii mai puț�in predispus să faci un lucru ruș� inos sau stânjenitor urmărind să-l obț�ii. Este o neutralizare a î�nclinaț�iei fireș� ti pe care o avem spre ceva care ne face să ne simț�im foarte bine. Putem aplica acelaș� i mod de gândire pentru o mulț�ime de lucruri preț�uite de oameni. Gândeș� te-te la o fotografie de pe reț�elele de socializare care-ț�i stârneș� te invidia – imaginează-ț�i persoana care a pus-o cu migală î�n scenă. Sau la promovarea î�n carieră care î�nseamnă atât de mult pentru tine. Uită-te la viaț�a aș� a-numiț�ilor oameni de succes. Î�ncă mai crezi că au puteri magice? Gândeș� te-te la banii pe care ni-i dorim cu
150
APRILIE
î�nverș� unare ș� i la care cu greu renunț�ăm, cât de murdari ș� i de plini de bacterii sunt. Sau fata aceea frumoasă, perfectă, pe care o admiri de la distanț�ă. Dacă e singură, asta î�nseamnă că cineva a părăsit-o la un moment dat. Trebuie să fie ceva î�n neregulă cu ea. Nu te vei transforma î�ntr-un cinic î�n urma acestui exerciț�iu. Dar î�ț�i va oferi atât de necesara obiectivitate.
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
151
25 aprilie
NU E GREȘIT SĂ GREȘEȘTI „Dacă cineva poate să mă convingă ș� i să mă determine a sesiza că nu gândesc ș� i că nu lucrez potrivit cu dreptatea, mă voi schimba bucuros, căci eu caut adevărul, prin care nimeni n-a fost vreodată vătămat. Este atins î�nsă acela stăruitor î�n greș� eala ș� i neș� tiinț�a sa.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.21
O
dată, cineva a î�ncercat să-l contrazică pe filosoful Cicero, citând ceva ce acesta scrisese sau rostise. El susț�inea că Cicero adopta acum o poziț�ie, dar, î�n trecut, avusese alte convingeri. Răspunsul lui: „Eu trăiesc de la o zi la alta! Dacă ceva mi se pare rezonabil, spun asta; ș� i iată cum, spre deosebire de toț�i ceilalț�i, rămân un factor liber.” Nimănui n-ar trebui să-i fie ruș� ine că s-a răzgândit – pentru asta există mintea. „O consecvenț�ă nesăbuită este spiriduș� ul minț�ilor î�nguste”, spunea Emerson, „adorat de oamenii de stat mărunț�i, de clerici ș� i filosofi.” De asta depunem atât de multe eforturi pentru a î�nvăț�a ș� i a deveni mai î�nț�elepț�i. Ar fi jenant dacă nu am ajunge să ne dăm seama că am greș� it î�n trecut. Nu uita: eș� ti un factor liber. Atunci când cineva î�ț�i atrage atenț�ia pe bună dreptate asupra unei erori î�n convingerile sau acț�iunile tale, nu î�nseamnă că te critică. Î�ț�i prezintă o variantă mai bună. Accept-o!
APRILIE
152
26 aprilie
LUCRURILE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN TIMPUL ANTRENAMENTULUI
D
„Ne-a zgâriat cineva cu unghiile î�n timpul exerciț�iilor de gimnastică ș� i, lovindu-ne tare, ne-a făcut o rană. Dar nu ne arătăm nemulț�umirea, nici nu suntem contrariaț�i, nici nu-l suspectăm mai târziu ca pe unul care a făcut cu intenț�ie aceasta. Totuș� i, ne păzim de el, dar nu ca de un duș� man, nici cu neî�ncredere, doar î�l evităm cu prudenț�ă binevoitoare. Î�n acest fel trebuie oricine să se comporte ș� i î�n celelalte î�mprejurări ale vieț�ii. Adică să treacă cu vederea multe neplăceri ca ș� i cum ar veni din partea unor colegi î�n cursul unor exerciț�ii de gimnastică. Căci este cu putinț�ă să ne ferim, aș� a cum am spus, dar fără a fi bănuitori ș� i a urî�.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.20
acă privim fiecare zi ș� i fiecare situaț�ie ca pe un exerciț�iu de antrenament, interesele devin brusc mult mai mici. Modul î�n care interpretezi greș� elile tale ș� i ale altora devine, deodată, mult mai generos. Aceasta este cu siguranț�ă o atitudine mult mai flexibilă decât dacă te-ai purta ca ș� i cum campionatul ar depinde de fiecare interacț�iune pe care o ai. Astăzi, când primeș� ti un cot sau o lovitură sub centură, scapă de durere ș� i reaminteș� te-ț�i: învăț. Și celălalt învață. Acesta este pentru amândoi un antrenament – asta-i tot. Aflu puțin mai multe despre el și, din reacția mea, învață la rândul lui puțin mai multe despre mine.
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
153
27 aprilie
ÎNTOARCE LUCRURILE PE TOATE FEȚELE
S
„Răsuceș� te-ț�i trupul pe toate părț�ile, răscoleș� te-l ș� i priveș� te-l cum arată, de pildă, cum se conturează când î�mbătrâneș� te, când este bolnav sau se tăvăleș� te î�n desfrâu. Viaț�ă vremelnică are, deopotrivă, cel care laudă ș� i cel lăudat, cel care pomeneș� te amintirea cuiva ș� i acela a cărui amintire se păstrează. Mai mult î�ncă, chiar î�ntr-un colț� mărunt al oricărei părț�i a pământului, nici măcar acolo nu se pun toț�i de acord, nici fiecare, chiar, nu se î�nț�elege cu sine î�nsuș� i, ș� i trebuie avut î�n vedere că pământul constituie doar un punct î�n spaț�iu.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.21
toicismul î�nseamnă să priveș� ti lucrurile din toate unghiurile – iar anumite situaț� ii sunt mai uș� or de î�nț� eles din perspective diferite. Î�n situaț�ii potenț�ial negative, privirea obiectivă, chiar superficială, s-ar putea dovedi, de fapt, superioară. Această perspectivă ne-ar putea permite să vedem lucrurile limpede, fără să aprofundăm prea mult ce reprezintă ele sau ce anume le-a provocat. Î�n alte situaț�ii, î�n special î�n cele care implică ceva măreț� sau demn de laudă, este utilă un alt tip de abordare, cum ar fi să-ț�i exprimi dezgustul. Examinând situaț�iile pe faț�ă ș� i pe dos, ne lăsăm mai greu amăgiț�i de ele, sunt mai puț�ine ș� anse să ne influenț�eze. Dacă-ț�i analizezi frica de moarte sau de uitare, ce vei descoperi? Analizează pe toate feț�ele o ceremonie pompoasă ș� i vei descoperi, ce?
APRILIE
154
28 aprilie
DORINȚELE TE ÎNROBESC
Î
„Tantalus: Puterea e sublimă! Thyestes: Nimic e de n-o jindui.” – Seneca, Thyestes, 440
n lumea modernă, interacț�iunile noastre cu tirania sunt un pic mai voluntare decât î�n timpurile străvechi. Î�ndurăm toanele unui ș� ef autoritar, deș� i ne-am putea găsi o altă slujbă, dacă am vrea. De ce ne î�mbrăcăm altfel sau ne abț�inem să spunem ce gândim? Pentru că vrem să ne integrăm î�ntr-un grup ș� mecher. De ce suportăm criticile sau clienț�ii răutăcioș� i? Pentru că ne dorim aprobarea lor. Î�n aceste situaț�ii, puterea lor există doar datorită dorinț�elor noastre. Schimbă asta ș� i vei fi liber. Regretatul fotograf de modă Bill Cunningham refuza din când î�n când să ia bani de la reviste pentru ceea ce făcea. Când un î�ncepător l-a î�ntrebat de ce, Cunningham a dat un răspuns epic: „Dacă nu iei bani, nimeni nu-ț�i poate spune ce să faci, băiete”. Ț� ine minte: a lua bani, a-ț�i dori bani – la propriu sau la figurat – te transformă î�n robul oamenilor care î�i au. Indiferenț�a faț�ă de ei, după cum spunea Seneca, reduce cea mai mare putere le zero, cel puț�in î�n ceea ce te priveș� te.
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
155
29 aprilie
SCUTURĂ-TE DE PRAFUL VIEȚII
E
„Priveș� te cu atenț�ie cursul astrelor, ca ș� i cum te-ai roti î�mpreună cu ele; ș� i gândeș� te-te tot timpul la transformările elementelor unele î�n altele; căci reprezentările acestora curăț�ă murdăria vieț�ii trăite pământeș� te.” – Marc Aureliu, Către sine, 7.47
ste aproape imposibil să te uiț�i la stele ș� i să nu simț�i nimic. După cum a explicat cosmologul Neil deGrasse Tyson, cosmosul ne umple de tot felul de sentimente complicate. Pe de o parte simț�im micimea noastră infinitezimală î�n comparaț�ie cu imensitatea universului; pe de altă parte, î�ncercăm o conexiune extremă cu acest î�ntreg. Î�n mod evident, trăind zi de zi î�n corpul nostru, este tentant să credem că acesta este cel mai important lucru din lume. Î�nsă putem contrasta această predispoziț�ie admirând natura – lucrurile mult mai mari decât noi. O frază din Seneca, transformată î�ntre timp î�n maximă, exprimă foarte bine ideea lui Marc Aureliu: Mundus ipse est ingens deorum omnium templum (Lumea î�nsăș� i este un imens templu al tuturor zeilor). Să priveș� ti î�ntinderea cerului este un antidot pentru meschinăriile sâcâitoare ale preocupărilor pământeș� ti. Ș� i este bine ș� i reconfortant să te laș� i atras de această î�ndeletnicire cât mai des posibil.
APRILIE
156
30 aprilie
DE CE ESTE IMPORTANT CARACTERUL?
E
„După cum percepț�ia raț�ionalului sau iraț�ionalului variază de la o persoană la alta, la fel binele ș� i răul ori utilul ș� i inutilul depind de fiecare î�n parte. Acesta este motivul pentru care avem nevoie de educaț�ie, pentru a î�nvăț�a cum să ne acordăm preconcepț�iile despre raț�ional ș� i iraț�ional cu natura. Pentru a face asta, nu trebuie să ne bazăm pur ș� i simplu pe aprecierea individuală a valorii lucrurilor externe, ci trebuie să respectăm totodată caracteristicile de personalitate ale fiecăruia.” – Epictet, Diatribe, 1.2.5-7
ste uș� or să fim absorbiț�i de propriile opinii despre lucruri. Este ca ș� i cum am urma un scenariu invizibil – respectând instrucț�iuni ș� i modele pe care nici măcar nu le î�nț�elegem. Cu cât te vei î�ndoi mai tare de aceste scenarii ș� i le vei supune testului riguros al educaț�iei tale, cu atât vei fi propria ta busolă. Vei avea convingeri ș� i idei proprii, care nu aparț�in nimănui altcuiva. Caracterul este un mijloc puternic de apărare î�ntr-o lume căreia i-ar plăcea la nebunie să te seducă, să te cumpere, să te ispitească ș� i să te schimbe. Dacă ș� tii î�n ce crezi ș� i de ce, vei evita relaț�iile otrăvitoare, slujbele toxice, prieteniile din interes ș� i orice alte rele care î�i afectează pe oamenii care nu s-au preocupat prea mult de profunzimea lucrurilor. Aceasta este educaț�ia ta. Acesta este motivul pentru care depui acest efort.
Partea a II-a
DISCIPLINA ACȚIUNII
MAI
ACȚIUNEA CORECTĂ
ACȚIUNEA CORECTĂ
159
1 mai
TRANSFORMĂ-ȚI CARACTERUL ÎN CEA MAI PUTERNICĂ DECLARAȚIE A TA
C
„Căci filosofia nu constă î�n afiș� area unei imagini î�n exterior, ci î�n a ț�ine cont de ceea ce este necesar ș� i a fi conș� tient de asta.” – Musonius Rufus, Cuvântări, 16.75.15-16
ălugărul î�ș�i î�mbracă mantia. Preotul î�ș�i pune veș� mintele. Bancherul poartă un costum scump ș� i are o servietă. Stoicul nu are uniformă ș� i nu seamănă cu niciun stereotip. Nu este recunoscut după î�nfăț�iș� are, după aspect sau vorbire. Singura metodă prin care poate fi recunoscut? După caracter.
MAI
160
2 mai
FII PERSOANA CARE VREI SĂ FII
E
„Mai î�ntâi, hotărăș� te-te ce fel de persoană vrei să fii, apoi fă ceea ce trebuie. Fiindcă, î�n aproape fiecare î�ndeletnicire, am văzut că aș� a funcț�ionează lucrurile. Cei care au î�ndeletniciri atletice î�ș�i aleg mai î�ntâi sportul pe care ș� i-l doresc, apoi fac asta.” – Epictet, Diatribe, 3.23.1-2a
ste extrem de improbabil ca un arcaș� care nu ș� i-a stabilit ț�inta, să o nimerească. Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru tine, oricare ar fi ț�inta ta. O vei rata cu siguranță dacă nu te oboseș� ti să î�ncordezi arcul ș� i să tragi. Percepț�iile ș� i principiile ne slujesc pe post de ghid î�n alegerea dorinț�elor noastre – dar, î�n cele din urmă, acț�iunile determină dacă ni le î�ndeplinim sau nu. Aș� a că, da, petrece câteva clipe – un interval fără î�ntreruperi – gândindu-te ce contează pentru tine, care sunt priorităț�ile tale. Apoi, muncește î�n acea direcț�ie ș� i uită de ceilalț�i. Nu e suficient să vrei ș� i să speri. Trebuie să acționezi – ș� i să acț�ionezi corect.
ACȚIUNEA CORECTĂ
161
3 mai
ARATĂ CE ȘTII PRIN FAPTE, NU PRIN VORBE „Cei care ingurgitează teoriile brute vor imediat să le scuipe, la fel cum procedează un stomac deranjat cu hrana. Digeră mai î�ntâi teoriile ca să nu-ț�i iasă pe gât. Î�n caz contrar, se vor dovedi crude, stricate ș� i nehrănitoare. După ce le-ai digerat, demonstrează-ne schimbările produse î�n alegerile tale raț�ionale, la fel cum umerii unui gimnast sunt dovada regimului ș� i antrenamentului, iar meș� teș� ugul artizanului arată ce a î�nvăț�at.” – Epictet, Diatribe, 3.21.1-3
M
ulte dintre aforismele stoice sunt uș� or de reț�inut ș� i chiar sună inteligent când le spui. Î� nsă nu despre asta este vorba î�n filosofie. Scopul este să transpui cuvintele î�n realitate. După cum spune Musonius Rufus, filosofia se justifică atunci când „î�nvăț�ătura sănătoasă se î�mbină cu conduita sănătoasă”. Astăzi, ș� i î�n orice altă zi, când remarci că eș� ti pe cale să emiț�i cu suficienț�ă vreo vorbă de duh, î�nfrânează-te ș� i î�ntreabă-te: Oare ar fi mai bine să vorbesc sau să las acțiunile și alegerile mele să ilustreze priceperea mea?
MAI
162
4 mai
CE ESTE CU ADEVĂRAT IMPRESIONANT „Oare nu este cu mult mai bine să se ș� tie că o duci bine decât să duci un trai extravagant? Oare nu este cu mult mai bine să investeș� ti î�n oameni decât î�n obiecte?” – Musonius Rufus, Cuvântări, 19.91.26-28
G
ândeș� te-te la tot ce ș� tii despre stilul de viaț�ă al celor bogaț�i ș� i celebri. Cutare câș� tigă atâtea milioane. Cutare călătoreș� te î�mpreună cu frizerul personal. Cutare are ca animale de companie un tigru ș� i un elefant. Exact acelaș� i tip de bârfă ș� i faimă era foarte răspândit ș� i pe vremea romanilor. Unii romani erau celebri pentru miile de sesterț�i cheltuiț�i pe o fântână arteziană. Alț�ii erau notorii pentru ospeț�ele somptuoase ș� i petrecerile orgiastice. Operele poeț� ilor latini Iuvenal ș� i Marț� ial abundă î�n astfel de picanterii. Oamenii extrem de bogaț�i câș� tigă ș� i, î�n cele din urmă, obț�in ceea ce vor de pe urma cheltuirii banilor: o reputaț�ie. Î�nsă una atât de deș� artă! Este oare chiar atât de impresionant să cheltui, să cheltui, să cheltui î�ntr-una? Având banii necesari, cine n-ar fi î�n stare să facă asta? Marc Aureliu a avut curajul să vândă o parte din mobilierul imperial ca să achite datoriile de război. Î�n istoria recentă, José Mujica, fostul preș� edinte al Uruguayului, s-a remarcat prin faptul că ș� i-a donat 90% din salariul prezidenț�ial unor cauze nobile ș� i conducea o maș� ină veche de douăzeci ș� i cinci de ani. Cine e capabil de una ca asta? Nu toată lumea. Aș� adar, ce este mai impresionant?
ACȚIUNEA CORECTĂ
163
5 mai
PROIECTUL EȘTI TU
P
„Materia primă pentru opera unei persoane bune, ieș� ite din comun, este propria sa raț�iune conducătoare, căci trupul este al doctorului ș� i al antrenorului sportiv, iar ferma a fermierului.” – Epictet, Diatribe, 3.3.1
rofesioniș� tii nu trebuie să-ș� i justifice timpul pe care ș� i-l petrec antrenându-se sau practicându-ș� i meseria. Asta este ocupaț�ia lor ș� i antrenamentul î�i face să devină mai buni. Materia primă diferă de la o profesie la alta, după cum locul ș� i durata variază î�n funcț�ie de persoana ș� i ocupaț�ia respectivă. Ce rămâne constant, î�nsă, este prelucrarea acestor materii, progresul treptat ș� i priceperea. Potrivit stoicilor, mintea este elementul care trebuie prelucrat cu precădere – ș� i î�nț�eles cel mai bine.
MAI
164
6 mai
VIRTUTEA ESTE FRUMOASĂ „Aș� adar, ce î�l face pe om să fie frumos? Oare nu prezenț�a perfecț�iunii umane? Tinere prieten, dacă vrei să fii frumos, atunci lucrează cu sârguinț� ă la perfecț� iunea umană. Ș� i ce anume este aceasta, mai exact? Analizează-i pe cei pe care î�i slăveș� ti fără prejudecăț�i. Pe cel drept sau pe cel nedrept? Pe cel drept. Pe cel echilibrat sau pe cel needucat? Pe cel echilibrat. Pe cel stăpân pe sine sau pe cel necontrolat? Pe cel stăpân pe sine. Î�ncercând să devii o astfel de persoană, vei deveni frumos – dar, dacă ignori aceste calităț�i, vei fi urât, chiar dacă apelezi la toate trucurile de manual ca să pari frumos.” – Epictet, Diatribe, 3.1.6b-9
N
oț�iunile contemporane despre frumuseț�e sunt ridicole. Standardele noastre pentru ceea ce este atractiv sunt extrem de ne-stoice, prin prisma faptului că preț�uim ș� i slăvim lucrurile asupra cărora oamenii nu au aproape niciun control – pomeț�ii î�nalț�i, tenul, î�nălț�imea, ochii pătrunzători. Frumuseț�ea oare chiar î�nseamnă să câș� tigi la loteria genetică? Sau aceasta ar trebui să depindă de alegerile, acț�iunile ș� i atributele pe care ni le dezvoltăm? Echilibrul, simț�ul dreptăț�ii, dăruirea faț�ă de datorie; acestea sunt trăsături frumoase – ș� i sunt mult mai profunde decât î�nfăț�iș� area. Astăzi, poț�i alege să nu ai prejudecăț�i, să acț�ionezi just, să î�ț�i menț�ii echilibrul, să fii stăpân pe tine î�nsuț�i – chiar ș� i atunci când asta î�nseamnă dăruire ș� i sacrificiu. Dacă nu aș� a arată frumuseț�ea, atunci cum?
ACȚIUNEA CORECTĂ
165
7 mai
CUM SĂ AI O ZI BUNĂ
I
„Zeii au dat această lege: dacă vrei ceva bun, obț�ine-l de la tine î�nsuț�i.” – Epictet, Diatribe, 1.29.4
ată cum vei avea î�n mod garantat o zi bună: fă fapte bune. Orice altă sursă de bucurie se află î�n afara controlului tău ori nu este regenerabilă. Dar aceasta î�ț�i aparț�ine pe deplin, mereu, neî�ntrerupt. Este forma absolută de î�ncredere î�n propriile puteri.
MAI
166
8 mai
BINE SAU RĂU? ANALIZEAZĂ-ȚI ALEGERILE
A
„Unde este Binele? Î� n alegerile noastre raț�ionale. Dar Răul? Î�n alegerile noastre raț�ionale. Unde sunt cele care nu sunt nici Bune, nici Rele? Î�n afara alegerii noastre raț�ionale.” – Epictet, Diatribe, 2.16.1
stăzi, pe măsură ce î�nfrunț�i situaț�iile ș� i te î�ntrebi care este semnificaț�ia lor – î�n timp ce cântăreș� ti diferite decizii, adu-ț�i aminte: varianta corectă este dată mereu de alegerea noastră raț�ională. Nu te gândi la răsplată, nici la reuș� ita unui lucru, ci dacă este sau nu alegerea corectă. Dictonul lui Epictet ne ajută să rezolvăm toate acestea cu claritate ș� i î�ncredere. Un anumit lucru este bun sau rău? Este corect sau greș� it? Ignoră orice altceva. Concentrează-te doar pe alegerile tale.
ACȚIUNEA CORECTĂ
167
9 mai
CARPE DIEM
V
„Să urmăm aș� adar un singur ț�el cu tot sufletul ș� i, lăsând deoparte orice pricină care ne-ar abate atenț�ia, să ne concentrăm doar asupra acestui scop: să nu ne dăm seama de iuț�eala devastatoare ș� i de neoprit a timpului abia atunci când vom fi rămas deja î�n urmă. Să preț�uim zilele noastre dintâi ca fiind cele mai bune ș� i să ne folosim de ele. Să punem stăpânire pe timpul ce fuge.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 108.27b-28
ei avea o singură î�ncercare la dispoziț�ie pentru ziua de astăzi. Vei avea doar douăzeci ș� i patru de ore. Ș� i apoi vor dispărea pentru totdeauna. Vei trăi din plin î�ntreaga zi? Vei striga: „Pot să fac asta” ș� i apoi vei da tot ce ai mai bun î�n tine? Ce vei reuș� i să obț�ii de la ziua de astăzi, î�nainte să-ț�i scape printre degete ș� i să devină trecut? Când cineva te î�ntreabă ce-ai făcut ieri, chiar î�ț�i doreș� ti ca răspunsul tău să fie „nimic”?
MAI
168
10 mai
NU FI INSPIRAT, INSPIRĂ-I PE ALȚII
P
„Să î�mplinim ș� i noi măcar o faptă plină de curaj – să devenim pildă pentru alț�ii.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 98.13b
e vremea grecilor ș� i romanilor, la fel ca ș� i î�n zilele noastre, era ceva obiș� nuit ca politicienii să-ș� i măgulească audienț�a. Aceș� tia se lansau î�n laude exagerate la adresa mulț�imii, a ț�ării, a victoriilor militare impresionante din trecut. De câte ori ai auzit un candidat politic spunând: „Aceasta este cea mai grozavă ț�ară din istoria lumii”? După cum a observat oratorul Demostene, suntem bucuroș� i să petrecem ore î�n ș� ir ascultând pe cineva vorbind î�n faț�a câte unui monument faimos sau sacru, „lăudându-ne strămoș� ii, descriindu-le faptele de vitejie ș� i numărându-le trofeele”. Dar unde duce această linguș� ire? La nimic. Mai rău, admiraț�ia pentru distincț�iile strălucitoare ne distrage atenț�ia de la adevăratul lor scop. Totodată, după cum explică Demostene, aceasta reprezintă o trădare pentru chiar strămoș� ii care ne inspiră. El ș� i-a î�ncheiat discursul către poporul atenian cu o frază care avea să fie reluată ulterior de Seneca ș� i care î�ș�i păstrează rezonanț�a ș� i astăzi, după trecerea secolelor. „Ț� ine-ț�i seama, aș� adar”, a spus el, „că strămoș� ii voș� tri au ridicat aceste trofee, nu ca să le priviț�i cu admiraț�ie, ci ca să urmaț�i exemplul virtuț�ilor acelor bărbaț�i care le-au obț�inut.” Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru citatele din această carte ș� i pentru alte cuvinte î�nălț�ătoare pe care le vei auzi. Nu le admira ș� i atât. Foloseș� te-le. Urmează-le exemplul.
ACȚIUNEA CORECTĂ
169
11 mai
REMUȘCAREA ESTE MAI GREA DECÂT ÎNCHISOAREA „Î�n privinț�a î�mpăcării – î�n mare parte, î�nseamnă să te porț�i bine cu toț�i: cei puternici duc o viaț�ă agitată ș� i plină de neliniș� te.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 105.7
G
ândeș� te-te la evadaț�ii care se predau de bună voie, după ani de zile î�n care au stat ascunș� i. Au fost liberi, cu un pas î�naintea legii, dar au renunț�at! Fiindcă vina ș� i stresul vieț�ii de fugar devin mai greu de î�ndurat decât perspectiva pierderii libertăț�ii – de fapt, trăiau tot î�ntr-un fel de î�nchisoare. Din acelaș� i motiv, când erai mic, s-ar putea să-ț�i fi mărturisit minciunile î�n faț�a părinț�ilor care nu bănuiau absolut nimic. Tot din această cauză, unii î�ș�i recunosc de bună voie infidelitatea – cu toate că partenerii nu bănuiesc nimic. „De ce-mi spui asta?!” strigă persoana î�nș� elată când iese pe uș� ă. „Pentru că lucrurile mergeau atât de bine ș� i eu nu pot să mai î�ndur!” Răul presupune costuri imense, nu doar pentru societate, ci ș� i pentru făptuitor. Uită-te la soarta celor care resping morala ș� i disciplina ș� i la haosul ș� i nefericirea de care au apoi parte. Această pedeapsă este aproape î�ntotdeauna la fel de rea, ba chiar mai rea, decât orice măsură socială. Din acest motiv, foarte mulț�i infractori mărunț�i î�ș�i recunosc vina ș� i se predau voluntar. Nu se ț�in mereu de cuvânt, dar î�n momentele cele mai disperate, î�ș�i dau seama: asta nu e viaț�ă. Caută î�mpăcarea sufletească oferită de î�nfăptuirea a ceea ce se cuvine. Ș� i tu, la fel.
MAI
170
12 mai
BUNĂTATEA ESTE ÎNTOTDEAUNA RĂSPUNSUL CORECT
C
„Bunăvoinț�a ș� i omenia apar cu neputinț�ă de î�nvins, dacă sunt î�nnăscute, când nu sunt un surâs prefăcut, o făț�ărnicie. Căci ce rău oare î�ț�i va putea face chiar cel mai violent ș� i mai nesăbuit om dacă tu, cu statornicie, rămâi binevoitor faț�ă de el ș� i, când se iveș� te prilejul, î�l sfătuieș� ti cu blândeț�e ș� i dacă, chiar î�n clipa când i se oferă ocazia să-ț�i facă rău, î�l î�nveț�i unde greș� eș� te?” – Marc Aureliu, Către sine, 11.18.5.9a
um ar fi dacă data viitoare când ai fi tratat cu răutate, te-ai abț�ine să ripostezi – cum ar fi dacă ai răspunde cu bunătate deplină? Cum ar fi dacă ț�i-ai „iubi vrăjmaș� ii, ai face bine celor care te urăsc”*? Ce efect crezi că ar avea acest lucru? Biblia ne î�nvaț�ă că atunci când faci un gest amabil pentru duș� manul tău, este ca ș� i cum ai „î�ngrămădi cărbuni aprinș� i pe capul lui”**. Reacț�ia aș� teptată pentru ură este ș� i mai multă ură. Astăzi, când cineva î�ți� spune ceva critic sau răutăcios, se aș� teaptă să răspunzi cu aceeaș� i monedă – nu cu bunătate. Când nu se î�ntâmplă aș� a, acea persoană e stânjenită. Este un ș� oc pentru sistemul ei – care vă va transforma î�n bine pe amândoi. Grosolănia, răutatea ș� i cruzimea maschează, de multe ori, o slăbiciune profundă. Î�n astfel de situaț�ii, bunătatea este posibilă doar pentru oamenii foarte puternici. Tu ai puterea asta. Foloseș� te-o!
* Citat aproximativ din Evanghelia după Matei, 5:43-44: „Aţi auzit că s-a zis: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău. Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc”. (n. tr.)
** Proverbe, 25:22. (n.tr.)
ACȚIUNEA CORECTĂ
171
13 mai
ALIMENTEAZĂ FOCUL OBIȘNUINȚEI „Toate obiceiurile ș� i aptitudinile se dovedesc ș� i se dezvoltă prin acț�iunile lor corespunzătoare, mersul prin mers, alergatul prin alergat… prin urmare, dacă vrei să realizezi un lucru, transformă-l î�ntr-un obicei, iar dacă nu, nu, dar fă-ț�i totuș� i un obicei din ceva. Acelaș� i principiu funcț�ionează ș� i î�n starea noastră sufletească. Dacă te enervezi, nu doar că trăieș� ti acel rău, dar consolidezi totodată un obicei prost, turnând gaz pe foc.” – Epictet, Diatribe, 2.18.1-5
„S
untem ceea ce facem î�n mod repetat”, spunea Aristotel, „prin urmare, perfecț�iunea nu este o acț�iune, ci o obiș� nuinț�ă.” Stoicii completează fraza, susț�inând că suntem un produs al propriilor gânduri („Aș� a cum sunt gândurile tale obiș� nuite, aș� a va fi ș� i caracterul minț�ii tale”, spunea Marc Aureliu). Gândeș� te-te la activităț�ile tale din ultima săptămână, precum ș� i la planul pentru astăzi ș� i săptămâna care urmează. Persoana care vrei să ajungi sau î�ț�i imaginezi că eș� ti – cât de mult î�i corespund acț�iunile tale? Ce foc alimentezi? Ce fel de persoană devii?
MAI
172
14 mai
BUNĂSTAREA STĂ ÎN ACȚIUNILE NOASTRE
D
„Cine este dornic de faimă consideră activitatea altuia ca propriul său bun. Cel ce iubeș� te plăcerile priveș� te drept bun al său propriile sale patimi, iar cel ce are cu adevărat gândire limpede recunoaș� te ca bun propriu acț�iunile ș� i faptele proprii… Ce fel de oameni sunt cei cărora vor să placă unii, î�n vederea căror scopuri ș� i datorită căror fapte? Cu câtă repeziciune veș� nicia va î�nvălui totul ș� i câte a cuprins până acum?” – Marc Aureliu, Către sine, 6.51, 59
acă fericirea ta depinde de î�ndeplinirea anumitor obiective, ce se î�ntâmplă atunci când intervine soarta? Când eș� ti pus la colț�? Când evenimentele exterioare î�ț�i taie elanul? Când realizezi tot ce ț�i-ai propus, dar remarci că nu ai impresionat pe nimeni? Asta este problema care se iveș� te atunci când î�ngădui ca fericirea să fie determinată de lucrurile pe care nu le poț�i controla. Este un risc nebunesc. Dacă actorii s-ar concentra pe cum primeș� te publicul un proiect – să fie pe placul criticilor sau să aibă succes, ar fi dezamăgiț�i ș� i ar suferi î�n permanenț�ă. Dar dacă î�ș�i iubesc meseria – ș� i i se dedică total ș� i cu toată priceperea – vor fi satisfăcuț�i î�ntotdeauna de ceea ce fac. Asemenea lor, ar trebui să ne bucurăm de acț�iunile noastre – de luarea deciziilor corecte – ș� i nu de rezultatele obț�inute î�n urma lor. Nu ar trebui să ne ambiț�ioneze dorinț�a de câș� tig, ci să jucăm din tot sufletul. Intenț�ia noastră nu este să ni se mulț�umească sau să fim recunoscuț�i, ci să ajutăm ș� i să facem ceea ce considerăm noi că este corect. Atenț�ia noastră nu trebuie să fie asupra a ceea ce se î�ntâmplă, ci a felului î�n care reacț�ionăm. Prin aceasta, vom obț�ine mereu mulț�umire ș� i rezistenț�ă.
ACȚIUNEA CORECTĂ
173
15 mai
FII RECUNOSCĂTOR PENTRU CEEA CE AI
R
„Nu cugeta asupra celor inexistente, ca ș� i cum ar fi î�n clipa de faț�ă. Iar dintre cele prezente, ț�ine seama care sunt cele mai folositoare ș� i, graț�ie părerii formate, aminteș� te-ț�i cum le-ai fi căutat dacă nu le aveai. Păzeș� te-te î�nsă totodată ca nu cumva, pentru că te bucuri astfel de ele, să le preț�uieș� ti atât de mult î�ncât să fii răscolit dacă n-ar mai fi vreodată.” – Marc Aureliu, Către sine, 7.27
âvnim adesea la bunurile altora. Î�ncercăm cu disperare să ț�inem pasul cu vecinii, iar aceș� tia sunt nefericiț�i pentru că î�ncearcă să ț�ină pasul cu noi. Ar fi amuzant, dacă n-ar fi atât de trist. Aș� a că, astăzi, î�ncearcă să nu mai tânjeș� ti la averea altora. Î�nfrânge-ț�i impulsul de a strânge ș� i acumula. Nu aș� a trebuie să trăieș� ti ș� i să te comporț�i. Apreciază ș� i profită de ceea ce ai deja ș� i ghidează-te î�n faptele tale după această atitudine.
MAI
174
16 mai
METODA ÎNȘIRUIRII
C
„Dacă nu vrei să fii impulsiv, nu-ț�i alimenta năravul. Î�ncearcă mai î�ntâi să rămâi calm ș� i să numeri zilele din clipa când te-ai enervat ultima oară. Cândva, mă enervam î�n fiecare zi, apoi o dată la două zile, după care o dată la trei sau la patru zile… dacă reuș� eș� ti să te abț�ii timp de 30 de zile, slavă cerului! Căci năravul este slăbit mai î�ntâi ș� i apoi dat uitării cu totul. Când vei putea spune: «Nu m-am pierdut cu firea astăzi, ș� i nici î�n ziua următoare sau î�n următoarele trei sau patru luni, ci mi-am păstrat calmul când am fost provocat», vei ș� ti că eș� ti î�ntr-o stare de sănătate mai bună.” – Epictet, Diatribe, 2.18.11b-14
omediantul Jerry Seinfeld i-a dat odată un sfat unui tânăr confrate despre cum să scrie ș� i să inventeze glume. I-a spus să ț�ină un calendar, ș� i, de fiecare dată când scrie ceva, să pună un X la ziua respectivă. Î�n scurt timp, va î�ncepe să se formeze un lanț� – iar sarcina lui era, pur ș� i simplu, să nu î�ntrerupă lanț�ul. Succesul devine o chestiune de inerț�ie. După ce ai căpătat avânt, este mai uș� or să mergi î�n continuare. Î�n vreme ce Seinfeld a folosit metoda î�nș� iruirii pentru a crea un obicei pozitiv, Epictet spune că aceasta poate fi folosită ș� i pentru a scăpa de un nărav. Nu diferă prea mult de a te abț�ine de la alcool „zi după zi”. Î�ncepe î�ntr-o zi oarecare, fie că vrei să-ț�i controlezi temperamentul, ochii care-ț�i fug după fuste sau delăsarea. Apoi repetă acest lucru ș� i mâine, ș� i poimâine. Fă un ș� ir ș� i ai grijă să nu-l î�ntrerupi. Nu rupe lanț�ul.
ACȚIUNEA CORECTĂ
175
17 mai
STOICUL ESTE O LUCRARE ÎN CONTINUĂ DESFĂȘURARE
Î
„Arătaț�i-mi pe cineva bolnav ș� i fericit, î�n pericol ș� i fericit, pe moarte ș� i fericit, exilat ș� i fericit, dezonorat ș� i fericit. Arătaț�i-mi! Pentru Dumnezeu, cât mi-ar plăcea să cunosc un stoic. Dar cum nu-mi puteț�i arăta pe cineva de o formă perfectă, arătaț�i-mi cel puț�in pe cineva care se modelează activ î�n direcț�ia asta, cu astfel de î�nclinaț�ii… Arătaț�i-mi!” – Epictet, Diatribe, 2.19.24-25a, 28
n loc să priveș� ti filosofia ca pe un scop la care aspiri, priveș� te-o ca pe o disciplină pe care o aplici. Nu ocazional, ci de-a lungul î�ntregii vieț�i – î�nregistrând un progres treptat. O realizare susț�inută, nu manifestări nedefinite. Lui Epictet î�i plăcea să-ș� i scoată discipolii din starea de satisfacț�ie plină de aroganț�ă dată de progresul lor. El voia să le reamintească – ș� i acum ș� tii ș� i tu – de efortul constant ș� i de pregătirea serioasă de care este nevoie zilnic pentru a se apropia cât de cât de acea formă perfectă. Î�n propria noastră călătorie spre autoperfecț�ionare, este important să reț�inem: nu vom ajunge niciodată acolo. Î�nț�eleptul – stoicul desăvârș� it, care se comportă perfect î�n orice situaț�ie – este un ideal, nu un scop.
MAI
176
18 mai
CUM FACI UN LUCRU, AȘA LE FACI PE TOATE
E
„Dă cea mai mare atenț�ie la tot ce ț�i se iveș� te î�n cale: faptă, părere, î�nț�elesul unei vorbe.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.22
ste distractiv să ne gândim la viitor. Este uș� or să rememorăm trecutul. Este mai dificil î�nsă să investim această energie î�n ceea ce ni se aș� terne î�n faț�ă, î�n prezent – mai ales dacă este vorba despre ceva ce ne displace. Ne gândim: Asta e doar o slujbă; nu ceea ce sunt eu. Nu contează. Dar contează. Cine ș� tie – s-ar putea să fie ultimul lucru pe care apuci să-l mai faci. Aici zace Dave, îngropat de viu sub un munte de treburi neterminate. Există o veche zicală: „Cum faci un lucru, aș� a le faci pe toate”. E adevărat. Cum te comporț�i astăzi, te comporț�i î�n fiecare zi. Cum gestionezi minutul prezent, aș� a gestionezi fiecare minut din viaț�a ta.
ACȚIUNEA CORECTĂ
177
19 mai
ÎNVAȚĂ, EXERSEAZĂ, ANTRENEAZĂ-TE
F
„De aceea filosofii ne previn să nu ne mulț�umim doar cu î�nvăț�area, ci să o completăm prin exersare ș� i antrenament. Căci, odată cu trecerea timpului, uităm ce-am î�nvăț�at ș� i ajungem să facem exact contrariul ș� i să susț�inem păreri opuse celor ce se cuvin.” – Epictet, Diatribe, 2.9.13-14
oarte puț�ini oameni reuș� esc să urmărească un filmuleț� cu instrucț�iuni sau să asculte o explicaț�ie ș� i apoi să ș� tie, de la cap la coadă, cum să procedeze. Majoritatea dintre noi trebuie să facem un lucru de mai multe ori ca să î�l î�nvăț�ăm cu adevărat. Una dintre caracteristicile artelor marț�iale, antrenamentelor militare sau celor sportive, indiferent de natura lor, sunt orele nesfârș� ite de exerciț�ii monotone. Un sportiv care a ajuns la cel mai î�nalt nivel se va fi antrenat ani de zile pentru a efectua niș� te miș� cări care pot dura doar câteva secunde – sau mai puț�in. Instrucț�ia de două minute, cum să scapi dintr-o strânsoare, săritura perfectă. Simplele cunoș� tinț�e nu sunt suficiente. Trebuie să le asimilăm cu muș� chii ș� i cu trupul. Trebuie să devină o parte din noi. Altfel riscăm să eș� uăm î�n clipa î�n care trecem prin stres sau greutăț�i. Acest lucru este valabil ș� i pentru principiile filosofice. Nu se poate să le asculț�i o dată ș� i să crezi apoi că te poț�i baza pe ele î�n momentele când lumea se prăbuș� eș� te î�n jurul tău. Nu uita, Marc Aureliu nu ș� i-a scris cugetările pentru altcineva. El a cugetat mereu pentru el însuși. Î�n ciuda faptului că era un om de succes, î�nț�elept ș� i experimentat, a pus î�n practică ș� i s-a pregătit să facă ceea ce trebuie până î�n ultimele zile ale existenț�ei sale. Asemenea unui deț�inător de centură neagră,
178
MAI
a exersat zilnic î�n sala de luptă; asemenea unui sportiv de performanț�ă, ș� i-a făcut săptămânal apariț�ia la antrenament – deș� i altora li s-a părut, poate, inutil.
ACȚIUNEA CORECTĂ
179
20 mai
CALITATE, NU CANTITATE „La ce bun nenumărate cărț�i ș� i biblioteci al căror stăpân de-abia citeș� te toată viaț�a sumarele? Mulț�imea de cărț�i î�l î�ncarcă pe cel care î�nvaț�ă, nu î�l formează, ș� i este cu mult mai bine să te ocupi de un număr mic de autori, decât să rătăceș� ti prin mulț�i.” – Seneca, Despre liniștea spiritului, 9.4
N
u primeș� ti niciun premiu dacă ai citit cele mai multe cărț�i î�nainte să mori. Chiar dacă ai fi cel mai devotat cititor din lume – cu o carte pe zi chiar – colecț�ia ta nu va fi niciodată, probabil, mai mare decât cea a unei mici biblioteci de cartier. N-o să te apropii nici pe departe de numărul cărț�ilor stocate pe serverele Google Books sau de sutele de mii de noi titluri publicate anual pe Amazon. Cum ar fi dacă, î�n privinț�a lecturii ș� i î�nvăț�ării, ai face o prioritate din calitate, nu din cantitate? Ce s-ar î�ntâmpla dacă ai citi î�n profunzime unele cărț�i bune, î�n loc să răsfoieș� ti sumar noile apariț�ii? S-ar putea ca rafturile tale să fie mai goale, dar creierul ș� i viaț�a ta să fie mai pline.
MAI
180
21 mai
CE FEL DE BOXER EȘTI?
S
„Dar ce este filosofia? Nu î�nseamnă să mă pregătesc efectiv pentru ceea ce urmează? Nu î�nț�elegi că asta presupune că, dacă sunt gata să rezist, atunci se poate î�ntâmpla orice? Î�n caz contrar, aș� fi ca un boxer, care ar părăsi ringul pentru că a î�ncasat niș� te pumni. De fapt, pot părăsi ringul de box fără consecinț�e, dar ce avantaj aș� obț�ine prin renunț�area la căutarea î�nț�elepciunii? Aș� a că, ce răspuns dăm fiecare dintre noi la î�ncercările prin care trecem? Eu pentru asta m-am antrenat, căci aceasta este disciplina mea!” – Epictet, Diatribe, 3.10.6-7
toicii se dădeau î�n vânt după metaforele din box ș� i lupte, aș� a cum noi folosim astăzi analogiile din baseball ș� i fotbal. Acest lucru se datorează probabil faptului că disciplina sportivă pankration – literalmente „î�ntreaga forț�ă”, o formă mai pură a artelor marț�iale mixte pe care le vedem î�n prezent î�n UFC (Ultimate Fighting Championship) – erau o componentă integrală a educaț�iei tinerilor ș� i bărbaț�ilor î�n Grecia ș� i Roma. (De fapt, observaț�ii recente au descoperit la unele statui greceș� ti aș� a-numitele „urechi-conopidă”, o rană des î�ntâlnită î�n confruntările corp la corp.) Stoicii amintesc de lupte pentru că nu aveau alte referinț�e. Seneca scrie că bunăstarea nevătămată este slabă ș� i uș� or de î�nfrânt î�n ring, dar „bărbatului care se confruntă constant cu nenorocirile, i se bătătoreș� te pielea de suferinț�ă”. Acesta, spune Seneca, se luptă până la capăt ș� i nu renunț�ă niciodată. Ș� i Epictet se referă la acelaș� i lucru. Tu ce fel de boxer eș� ti dacă abandonezi după o lovitură? Aceasta este natura sportului! E de ajuns să te facă să renunț�i?
ACȚIUNEA CORECTĂ
181
22 mai
ASTĂZI E MOMENTUL „Suferi pe drept cuvânt, pentru că preferi să devii mâine un om bun, decât să fii î�ncă de astăzi.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.22
Ș
„Nu-mi plâng răgazul scurt: E prea de-ajuns. Aduce această zi o faptă Ce nu va fi nicicând uitată. Î�nfrunt pe zei ș� i zgudui universul!” – Seneca, Medeea, 423-425
tim aproape î�ntotdeauna ce anume se cade să facem. Ș� tim că n-ar trebui să ne supărăm, că n-ar trebui s-o luăm personal, că ar trebui să intrăm î�n magazinul cu alimente sănătoase î�n loc să trecem cu maș� ina pe la fast-food, că ar trebui să stăm locului pentru o oră ș� i să ne concentrăm. Partea mai grea este să ne hotărâm să facem ce se cuvine î�n momentul respectiv. Ce ne î�mpiedică? Autorul Steven Pressfield numeș� te această forț�ă Rezistenț�a. După cum spune î�n cartea sa, The War of Art (Războiul artei): „Nu ne spunem: «N-am să compun niciodată simfonia aia», ci: «Am să compun simfonia aia; doar că î�ncep de mâine»”. Nu mâine, ci astăzi este ziua î�n care putem î�ncepe să fim buni.
MAI
182
23 mai
ARATĂ-MI CUM SĂ TRĂIESC „Î�nvaț�ă-mă că valoarea vieț�ii nu ț�ine de durata ei, ci de felul cum este folosită; că se poate î�ntâmpla, ba chiar se î�ntâmplă adeseori, ca cine a trăit vreme î�ndelungată să fi trăit puț�in.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 49.10b
N
u e cazul să-i demonstrezi lui Seneca. Demonstrează-ț�i ț�ie î�nsuț�i. Că, indiferent cât ț�i-a fost dat să trăieș� ti, se va putea spune limpede ș� i onest despre viaț�a ta că a fost una lungă ș� i î�mplinită. Ș� tim cu toț�ii pe cineva – cineva care a dispărut dintre noi prea curând, dar, chiar ș� i acum, ne gândim: Dacă aș reuși să realizez măcar jumătate din câte a făcut el, m-aș considera împlinit. Cea mai bună metodă de î�mplinire este să te concentrezi pe prezent, pe sarcinile care-ț�i sunt la î�ndemână – mai mari sau mai mici. După cum spune Seneca, dacă ne revărsăm cu totul ș� i cu bună ș� tiinț�ă î�n prezent, „blând este zborul grăbit al timpului”*.
* Epistole către Lucilius, 49.2. (n.tr.)
ACȚIUNEA CORECTĂ
183
24 mai
NOROCUL ȘI-L FACE OMUL CU MÂNA LUI
C
„Î�n ce mă priveș� te, eu pot oricând să fiu un om fericit, î�n orice poziț�ie ș� i î�n orice situaț�ie mi-ar fi rezervate, fiindcă, de fapt, este un om fericit cel care-ș� i asigură un destin fericit, iar o ursită bună î�nseamnă activităț�i sufleteș� ti fără cusur, porniri frumoase ș� i fapte bune.” – Marc Aureliu, Către sine, 5.36
are este definiț�ia mai avantajoasă a norocului? Cea conform căreia este definit de factori complet aleatorii, aflaț�i î�n afara controlului tău, sau că este o chestiune de probabilitate care poate fi crescută – dar nu ș� i garantată – de deciziile corecte ș� i pregătirea corespunzătoare? Cu siguranț� ă ultima dintre ele. Din acest motiv oamenii de succes ș� i „norocoș� i” î�n mod misterios tind să î�ncline spre ea. Potrivit excelentului site Quote Investigator (Detectivul Citatelor), versiuni ale acestei idei datează cel puț�in din secolul al XVI-lea, sub forma proverbului: „Sârguinț�a este mama norocului”. Î�n anii 1920, Coleman Cox i-a dat o nuanț�ă modernă, afirmând: „Cred cu tărie î�n noroc. Cu cât muncesc mai mult, cu atât se pare că am mai mult.” (Această maximă i-a fost atribuită greș� it lui Thomas Jefferson, care nu a spus nimic de acest fel.) Î�n prezent, se spune: „Norocul este atunci când munca grea se î�ntâlneș� te cu ocazia prielnică.” Sau poate o fi invers? Astăzi, poț�i spera ca norocul ș� i soarta să-ț�i fie favorabile ca prin farmec, sau î�ț�i poț�i face norocul cu mâna ta, concentrându-te pe acț�iunea potrivită la momentul potrivit – ș� i, î�n mod ironic, făcând norocul să devină aproape inutil.
MAI
184
25 mai
UNDE GĂSEȘTI BUCURIA
D
„Bucuria omului este să facă cele proprii firii omeneș� ti, iar firii omeneș� ti î�i sunt proprii: bunăvoinț�a către cei care se trag din aceeaș� i tulpină, dispreț�ul pentru ispitele instinctelor, cercetarea atentă a unor reprezentări, deș� i par convingătoare, î�nț�elegerea naturii universului ș� i a tuturor evenimentelor survenite potrivit legilor sale.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.26
e regulă, atunci când dresorii î�ncep să lucreze cu un câine problematic, prima î�ntrebare pe care i-o pun stăpânului este: „Î�l scoateț�i la plimbare?”. Î�ntreabă asta deoarece câinii sunt meniț�i să facă anumite sarcini – să facă ceva – iar atunci când sunt privaț�i de această componentă esenț�ială a naturii lor, suferă ș� i o arată. Acest lucru este valabil oricât de răsfăț�aț�i ar fi sau oricât de bine ar duce-o. Ș� i oamenii sunt la fel. Atunci când stoicii resping anumite emoț�ii sau bunuri materiale de lux, nu se î�ntâmplă asta pentru că nu s-ar bucura de ele. Nu e din cauză că viaț�a stoicilor este una lipsită de fericire sau distracț�ie. Stoicii î�ș�i doresc doar să ne descoperim esenț�a – să ne bucurăm de lucrurile pe care le facem ca oameni.
ACȚIUNEA CORECTĂ
185
26 mai
ÎNCETEAZĂ SĂ-ȚI MAI PESE DE CE CRED CEILALȚI
C
„Foarte des am fost uimit gândindu-mă de ce fiecare om, cu toate că se iubeș� te incomparabil mai mult decât pe oricare altul, pune totuș� i un temei mai mic pe propria sa părere despre sine decât pe părerile altora… Ca urmare, î�ncercăm un sentiment de ruș� ine mai mult datorită vecinilor ș� i a părerii lor despre noi, decât suntem afectaț�i de noi ș� i de propria noastră opinie despre noi î�nș� ine.” – Marc Aureliu, Către sine, 12.4
ât de repede ne desconsiderăm propriile sentimente cu privire la ceva ș� i le adoptăm pe ale altora! Î�n magazin, ni se pare că o cămaș� ă arată bine, dar o vom privi cu ruș� ine ș� i dispreț� dacă partenerul sau un coleg de muncă face o observaț�ie nelalocul ei. Putem duce o viaț�ă cât se poate de fericită – până aflăm că o persoană pe care o dispreț�uim e mai prosperă ca noi. Sau, ș� i mai grav ș� i mai periculos, nu avem o părere bună despre realizările ș� i aptitudinile noastre până nu primim validarea unui terț� . Asemenea celor mai multe exerciț�ii stoice, ș� i acesta î�ncearcă să ne î�nveț�e că, deș� i suntem stăpâni pe părerile noastre, nu putem controla ce gândesc ceilalț�i – despre noi, cel puț�in. Din acest motiv, a ne pune la cheremul opiniilor lor ș� i a î�ncerca să obț�inem aprobarea celorlalț�i este demersul cel mai periculos cu putinț�ă. Nu petrece prea mult timp gândindu-te la ce vor crede alț�ii. Gândeș� te-te la ce gândeș� ti tu. Gândeș� te-te, mai degrabă, la rezultate, la impactul a ceea ce faci ș� i dacă faci ceea ce trebuie.
MAI
186
27 mai
NU TE CRAMPONA DE FLEACURI
C
„Fericirea se realizează cu î�ncetul ș� i, totuș� i, nu-i puț�in lucru î�n sine.” – Zenon, citat î�n Diogene Laerț�iu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, 7.1.26
elebrul biograf Diogene Laerț�iu î�i atribuie citatul de mai sus lui Zenon, dar recunoaș� te că s-ar putea să-i aparț�ină lui Socrate, ceea ce î�nseamnă că este un citat dintr-un citat după un citat. Dar oare chiar contează asta? Adevărul e adevăr. Î�n cazul de faț�ă, adevărul este unul pe care-l cunoaș� tem bine: pic cu pic se face marea. O persoană este bună nu pentru că declară asta, ci pentru că acț�iunile ei sunt bune. O persoană nu î�ncepe să se poarte cum trebuie ca prin farmec – este o chestiune care vizează mai multe alegeri individuale. Are legătură cu trezitul devreme, cu a-ț�i face patul, cu a refuza scurtăturile, cu investiț�ia î�n propria persoană, cu î�ndeplinirea sarcinilor. Ș� i, fără doar ș� i poate, deș� i acț�iunile individuale sunt mărunte, impactul lor cumulat este mare. Gândeș� te-te la toate micile alegeri care ț�i se vor prezenta astăzi. Ș� tii care este calea corectă ș� i care este cea uș� oară? Alege varianta corectă ș� i vei vedea cum toate aceste lucruri mărunte vor contribui la transformare.
ACȚIUNEA CORECTĂ
187
28 mai
PRIMELE DOUĂ PRINCIPII ÎNAINTE SĂ ACȚIONEZI
I
„Î�n primul rând, să nu te frămânț�i, căci toate se petrec potrivit cu planurile naturii universului ș� i î�n scurtă vreme tu nu vei mai fi nicăieri, aș� a cum nu mai sunt Adrian ș� i Augustus. Î�n al doilea rând, î�ntoarce-ț�i privirea către realitate, cerceteaz-o atent, aminteș� te-ț�i că trebuie să fii om de bine, precum ș� i ceea ce pretinde natura unui om, fă aceasta fără să ș� ovăi ș� i spune-ț�i că aș� a î�ț�i pare a fi cel mai drept cu putinț�ă. Făptuieș� te î�nsă totul numai cu bunăvoinț�ă, cu modestie ș� i fără prefăcătorie.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.5
maginează-ț�i pentru o clipă cum trebuie să fi arătat viaț�a lui Marc Aureliu ca î�mpărat. Prezida Senatul. Conducea trupele î�n război, dirija strategia generală a armatei, î�n calitate de comandant suprem. Audia totodată apelurile juridice – de la cetăț�eni, de la avocaț�i, de la conducerea statelor străine. Cu alte cuvinte, i se cerea, asemenea altor oameni cu autoritate, să ia decizii: de dimineaț�a până seara, zi de zi, decizie după decizie. Formula sa pentru luarea deciziilor este o metodă testată pe câmpul de luptă pentru a face ceea ce trebuie ș� i a acț�iona corect – literalmente. De aceea ar fi bine s-o î�ncercăm ș� i noi. Î�n primul rând, nu te î�nfuria, pentru că acest lucru î�ț�i va influenț�a negativ decizia ș� i î�ț�i va î�ngreuna situaț�ia mai mult decât este cazul. Î�n al doilea rând, aminteș� te-ț�i scopul ș� i principiile pe care le preț�uieș� ti cel mai mult. Faptul de a trece posibilele acț�iuni prin acest filtru va elimina alegerile proaste ș� i le va scoate î�n evidenț�ă pe cele corecte.
MAI
188
Nu te î�nfuria. Fă ce se cuvine. Asta-i tot.
ACȚIUNEA CORECTĂ
189
29 mai
MUNCA ÎNSEAMNĂ TERAPIE
C
„Truda dă puteri spiritelor generoase.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 31.5
unoș� ti senzaț�ia aia când ai chiulit de la sală câteva zile? Eș� ti un pic moale. Iritat. Claustrofob. Nesigur. Alț�ii trăiesc un sentiment asemănător după ce au fost î�n vacanț�ă prea mult sau imediat după ce se pensionează. Mintea ș� i corpul trebuie să fie folosite – dacă nu au un scop productiv, î�ncep să se degradeze. E trist dacă ne gândim că această frustrare este o realitate zilnică pentru foarte mulț�i oameni. Renunț�ă să-ș� i î�ndeplinească potenț�ialul pentru că au o slujbă unde nu fac mare lucru ori pentru că au prea mult timp liber la dispoziț�ie. Ș� i mai grav e atunci când î�ncearcă să scape de aceste sentimente cumpărând chestii, ieș� ind î�n oraș� , certându-se sau dându-se î�n spectacol – mulț�umindu-se cu caloriile serbede ale existenț�ei î�n loc să descopere hrana adevărată. Soluț�ia este simplă ș� i, din fericire, mereu la î�ndemână. Treci la treabă!
MAI
190
30 mai
MUNCEȘTI DIN GREU SAU MUNCEȘTI CU GREU?
C
„Nu pot spune că o persoană este muncitoare doar pentru că aud despre ea că citeș� te ș� i scrie, chiar ș� i dacă face asta toată noaptea. Până nu aflu la ce lucrează, n-o pot considera sârguincioasă… Pot face asta dacă munca ei este î�n slujba principiului său conducător, dacă este ș� i rămâne î�n continuă armonie cu Natura.” – Epictet, Diatribe, 4.4.41; 43
are sunt ș� ansele ca persoana cea mai ocupată pe care o cunoș� ti să fie ș� i cea mai productivă? Avem tendinț�a să asociem multele î�ndeletniciri cu priceperea ș� i să credem că nenumăratele ore petrecute la serviciu ar trebui răsplătite. Mai degrabă, evaluează ce faci, de ce faci un anumit lucru ș� i unde vei ajunge după ce-l î�ndeplineș� ti. Dacă nu ai un răspuns bun, opreș� te-te.
ACȚIUNEA CORECTĂ
191
31 mai
AVEM O SINGURĂ DATORIE
S
„Care este arta ta? Să fii bun.” – Marc Aureliu, Către sine, 11.5
toicii credeau, mai presus de toate, că sarcina noastră pe acest pământ este să fim buni. Este o datorie fundamentală ș� i, totuș� i, inventăm tot felul de scuze ca să o evităm. Ca să-l citez iar pe Belichick: „Fă-ț�i treaba”.
IUNIE
REZOLVAREA PROBLEMELOR
REZOLVAREA PROBLEMELOR
193
1 iunie
SĂ AI MEREU ÎN MINTE O CLAUZĂ INVERSĂ „Căci, la drept vorbind, nimic altceva decât inteligenț�a raț�ională nu poate constitui o piedică pentru cele proprii inteligenț�ei. Nu au atingere prin niciun raport cu inteligenț�a nici focul, nici oț�elul săbiilor, nici tiranii, nici calomnia.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.41
O
bstacolele fac parte din viaț�ă – se î�ntâmplă tot felul de lucruri, î�ntâmpinăm piedici, situaț�iile degenerează. Dar nimic nu poate î�mpiedica mintea unui stoic dacă funcț�ionează corespunzător, fiindcă, pentru fiecare plan de acț�iune, el ș� i-a păstrat „o clauză inversă”. Ce este aceasta, mai exact? Este o opț� iune de rezervă. Dacă un prieten ne trădează, clauza inversă ne ajută să aflăm cum s-a î�ntâmplat acest lucru ș� i cum să-i iertăm greș� eala. Dacă suntem aruncaț�i î�n î�nchisoare, clauza inversă ne ajută să nu fim î�nfrânț�i de acest curs al evenimentelor ș� i să î�ncercăm să fim de ajutor celorlalț�i prizonieri. Când o eroare tehnică ne ș� terge toată munca, clauza inversă ne ajută să o luăm de la capăt ș� i să facem o treabă mai bună de data asta. Progresul nostru poate fi î�mpiedicat sau perturbat, î�nsă ne putem schimba oricând felul de a gândi – mintea are puterea de a redirecț�iona lucrurile. Pentru asta, trebuie să ne reamintim cursul normal al evenimentelor. Legea lui Murphy spune că „dacă ceva poate merge prost, aș� a va fi”. Prin urmare, trebuie să păstrăm această clauză inversă la î�ndemână, fiindcă va trebui, probabil, s-o folosim. Pe ea nimeni nu o poate zădărnici.
IUNIE
194
2 iunie
VIZIUNEA LUI PLATON
E
„Ce frumos a spus Platon: cel care vorbeș� te despre oameni trebuie să aibă î�n vedere cele pământeș� ti ca ș� i cum ar privi de undeva de sus, mulț�imile de oameni, armatele, culturile agricole, căsătoriile, despărț�irile, naș� terile, morț�ii, rumoarea confuză a curț�ilor de judecată, peste pământurile pustii sau peste mozaicul popoarelor barbare, sărbătorile de bucurie, î�nmormântările amare, pieț�ele publice, amestecul de oameni ș� i lucruri, rânduiala lumii, formate din atâtea contrarii.” – Marc Aureliu, Către sine, 7.48
xistă un dialog foarte bun intitulat „Icaromenippus, o expediț�ie aeriană”, scris de poetul Lucian din Samosata, î�n care naratorului i se oferă capacitatea de a zbura ș� i a vedea lumea de sus. Î�ntorcându-ș� i privirea spre pământ, acesta vede cât de ridicol de mici par de sus cei mai bogaț�i oameni, cele mai mari proprietăț�i ș� i cele mai î�ntinse imperii. Toate confruntările ș� i grijile lor au devenit mărunte, î�n perspectivă. Î�n antichitate, acest exerciț�iu era unul pur teoretic – cel mai sus puteai urca până î�n vârful unui munte sau al unei clădiri de câteva etaje. Dar, odată cu progresul tehnologiei, oamenii au reuș� it să aibă acces la o perspectivă similară cu cea a păsărilor – sau chiar de ș� i mai departe. Astronautul Edgar Mitchell a fost unul dintre primii oameni care au văzut Pământul din cosmos. Ulterior, a povestit: „Î�n spaț�iu, capeț�i instantaneu o conș� tiinț�ă globală, un interes pentru oameni, o nemulț�umire intensă faț�ă de starea lumii ș� i dorinț�a de a face ceva î�n acest sens. De acolo, de pe lună, politica internaț�ională pare atât de
REZOLVAREA PROBLEMELOR
neî�nsemnată. Ț� i-ai dori să î�nhaț�i un politician de guler, să-l tragi după tine la 300.000 de kilometri altitudine ș� i să-i spui: «Uită-te la asta, ticălosule.»”
195
Nenumărate probleme pot fi rezolvate adoptând perspectiva lui Platon. Foloseș� te-o.
IUNIE
196
3 iunie
E BINE SĂ FII FLEXIBIL
C
„Nu î�i este permis să fie soldat? Să caute o funcț�ie publică. Trebuie să ducă o viaț�ă privată? Să fie orator. I s-a impus tăcerea? Să î�ș�i ajute concetăț�enii printr-o apărare tăcută. Este primejdioasă chiar intrarea î�n for? Î�n case particulare, la spectacole, la ospeț�e, să se arate ca un bun tovarăș� , ca un prieten de î�ncredere, ca un oaspete care cunoaș� te măsura. Dacă a pierdut î�ndatoririle de cetăț�ean, să le exercite pe cele de om.” – Seneca, Despre liniștea sufletului, 4.3
u puț�in timp î�nainte de moartea sa, pe când deznodământul Războiului Civil era cunoscut, Lincoln a povestit unui public format din generali ș� i amirali despre un bărbat care-l abordase ca să fie numit î�ntr-o funcț�ie guvernamentală de rang î�nalt. Mai î�ntâi, bărbatul a î�ntrebat dacă n-ar putea fi desemnat ministru al afacerilor externe. După ce a fost refuzat, a cerut o funcț�ie mai modestă. Fiind refuzat iarăș� i, a solicitat să fie angajat ca funcț�ionar vamal de rang inferior. Răspunzându-i-se că nu i se poate acorda nici măcar acea poziț�ie, î�ntr-un final i-a cerut lui Lincoln o pereche veche de pantaloni. „Ah”, a râs Lincoln î�ncheind povestea, „este bine să fii modest”. Această poveste ilustrează flexibilitatea ș� i determinarea stoicismului. Dacă nu putem face asta, atunci, poate, o putem î�ncerca pe cealaltă. Ș� i dacă nu ne iese nici asta, poate reuș� im altceva. Iar dacă acest lucru este imposibil, se găseș� te î�ntotdeauna altul. Chiar dacă realizarea finală nu î�nseamnă decât să fim buni, avem î�ntotdeauna ocazia să ne punem î�n practică filosofia, să ne aducem contribuț�ia.
REZOLVAREA PROBLEMELOR
197
4 iunie
PENTRU ASTA SUNTEM AICI „De ce ne indignăm atunci? De ce ne plângem? Pentru asta suntem aici.” – Seneca, Despre providență, 5.7b-8
N
imeni n-a spus că viaț�a e uș� oară. Nimeni n-a spus că va fi justă. Nu uita, î�nsă, că te tragi dintr-un ș� ir neî�ntrerupt de strămoș� i care au supravieț�uit unor calamităț�i, greutăț�i ș� i confruntări de neimaginat. Prin corpul tău curge acum sângele ș� i genele lor. Fără ei, n-ai fi aici astăzi. Moș� teneș� ti o tradiț�ie impresionantă – ș� i, ca urmaș� viabil al lor, eș� ti capabil de ceea ce au fost ș� i ei î�n stare. Eș� ti menit pentru asta. Selectat pentru asta. Iată un lucru demn de reț�inut când dai de greutăț�i.
IUNIE
198
5 iunie
SUFLĂ-ȚI NASUL
L
„Ne rugăm cerurilor atotputernice, cum să scăpăm din acest calvar? Nebunule, î�ț�i lipsesc braț�ele? Ori poate zeii au uitat să te î�nzestreze cu o pereche? Stai ș� i roagă-te să nu-ț�i curgă nasul! Sau mai degrabă, ș� tergeț�i-l ș� i î�ncetează să cauț�i un ț�ap ispăș� itor.” – Epictet, Diatribe, 2.16.13
umea este nedreaptă. Jocurile sunt măsluite. Cutare sau cutare are ceva cu tine. Poate aceste teorii sunt adevărate, î�nsă, discutând practic – pentru clipa de faț�ă – la ce-ț�i folosesc? Acel raport guvernamental ori acel articol î�nduioș� ător de presă nu-ț�i va plăti facturile, nu-ț�i va vindeca piciorul rupt ș� i nu-ț�i va obț�ine creditul-punte de care ai atâta nevoie. Dacă î�mbrăț�iș� ezi autocompătimirea ș� i scenariul cu „vai de mine”, nu realizezi nimic – doar te privezi de energia ș� i motivaț�ia de care ai nevoie ca să faci ceva în privința problemei cu care te confrunți. Avem de ales: fie ne concentrăm asupra nedreptăț�ilor suferite, fie folosim situaț�ia dată ș� i ne punem pe treabă. Fie aș� teptăm un salvator, fie ascultăm apelul î�ncurajator al lui Marc Aureliu, de a „acț�iona pentru propria salvare – dacă-ț�i pasă câtuș� i de puț�in de tine – acum, cât î�ncă se mai poate”. E mai bine aș� a decât doar să ne suflăm nasul (care este un progres î�n sine).
REZOLVAREA PROBLEMELOR
199
6 iunie
CÂND SĂ PERSEVEREZI ȘI CÂND SĂ RENUNȚI
Î
„Gândeș� te-te ș� i la cei prea puț�in schimbători, nu dintr-o slăbiciune de caracter, ci din inerț�ie, ș� i trăiesc nu cum doresc, ci cum au î�nceput.” – Seneca, Despre liniștea spiritului, 2.6b
n cartea The Dip (Hopul*), Seth Godin face o analogie interesantă î�n privinț�a celor trei tipuri de oameni pe care î�i î�ntâlneș� ti la coadă, la supermarket. Primul se pune la coada cea mai scurtă ș� i rămâne acolo indiferent cât de î�ncet î�naintează sau cât de repede par să se deplaseze celelalte. Al doilea schimbă coada de mai multe ori, î�n funcț�ie de cea care i se pare că are să-i aducă un câș� tig de câteva secunde. Al treilea schimbă rândul o singură dată – când e limpede că acesta se miș� că greu ș� i dacă există o alternativă clară – după care î�ș�i vede de treaba lui pentru restul zilei. Godin te î�ndeamnă să te î�ntrebi: tu î�n ce categorie te î�ncadrezi? Seneca ne sfătuieș� te să fim asemenea celui de-al treilea individ. Doar pentru că ai î�nceput pe un anumit drum, nu î�nseamnă că trebuie să-l urmezi la infinit, mai ales dacă această cale se dovedeș� te a fi greș� ită sau plină de obstacole. Î�n acelaș� i timp, aceasta nu este un pretext să fii nestatornic sau capricios la nesfârș� it. Este nevoie de curaj să decizi să faci lucrurile diferit ș� i să produci o schimbare, precum ș� i de disciplină ș� i conș� tiinț�a faptului că „o, chestia asta arată ș� i mai bine” este o ispită căreia nu-i putem ceda de fiecare dată.
* Carte apărută cu acest titlu la Editura Publica, traducere de Cosmin Maricari, București, 2018. (n.tr.)
IUNIE
200
7 iunie
GĂSEȘTE-ȚI MENTORII POTRIVIȚI
S
„Spunem î�ndeobș� te că nu a stat î�n puterea noastră să ne alegem părinț�ii, care le sunt daț�i oamenilor de î�ntâmplare – totuș� i, putem fi fiii oricui ne dorim.” – Seneca, Despre scurtimea vieții, 15.3a
untem norocoș� i că o parte din cei mai mari oameni din istorie ș� i-au notat î�nț�elepciunea (ș� i nebunia) î�n cărț�i ș� i jurnale. Viaț�a multor altora a fost consemnată de biografi prevăzători – de la Plutarch la Boswell, până la Robert Caro. Cărț�ile disponibile î�ntr-o bibliotecă obiș� nuită î�nsumează milioane de pagini ș� i mii de ani de cunoș� tinț�e, perspective ș� i experienț�e. Poate părinț�ii tăi au fost niș� te exemple proaste sau ț�i-a lipsit un mentor adevărat. Î�nsă, dacă vrem, putem avea lesne acces la î�nț�elepciunea celor care au trăit î�naintea noastră – a celor cu care aspirăm să semănăm. Nu numai că suntem datori faț�ă de noi î�nș� ine să căutăm această î�nț�elepciune greu dobândită, dar suntem datori ș� i faț�ă de cei care ș� i-au dedicat timpul consemnării experienț�elor lor, pentru a duce mai departe tradiț�iile ș� i a le urma exemplul – pentru a fi copiii promiț�ători ai acestor părinț�i nobili.
REZOLVAREA PROBLEMELOR
201
8 iunie
CĂRĂMIDĂ CU CĂRĂMIDĂ, ORICÂT DE PLICTISITOR AR FI
S
„Viaț�a trebuie rânduită faptă cu faptă ș� i dacă, atât cât este cu putinț�ă, fiecare este potrivită cu menirea ei, să-ț�i fie de ajuns. Ș� i nimeni nu poate să te î�mpiedice ca fiecare faptă a ta să fie corespunzătoare menirii ei. Dar vei zice: se poate ivi vreo piedică din afară. Î�n calea unei fapte săvârș� ite cu respectarea dreptăț�ii, cu moderaț�ie ș� i prudenț�ă, nicicând nu se poate ivi vreo piedică. Este posibil î�nsă ca, î�n acelaș� i chip, să fie frânată o altă activitate. Dar dacă rabzi obstacolul cu mulț�umire, dacă, plin de î�nț�elepciune, cu dăruire, î�ț�i călăuzeș� ti efortul numai spre ceea ce este î�ngăduit, î�n locul celei zădărnicite de piedica ivită, ț�i se va oferi prilejul altei activităț�i, î�n deplină rânduială cu rânduiala despre care este vorba.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.32
portivii de elită din colegiile ș� i cluburile profesioniste respectă din ce î�n ce mai mult o filosofie cunoscută sub numele de „Procesul”. A fost concepută de antrenorul Universităț�ii din Alabama, Nick Saban, care ș� i-a î�nvăț�at jucătorii să ignore imaginea de ansamblu – meciurile importante, câș� tigarea campionatului, avansul enorm al adversarului – ș� i să se concentreze, î�n schimb, pe î�ndeplinirea cu succes a celor mai mărunte sarcini – să se antreneze din toate puterile, să finalizeze o anumită schemă de joc, să profite de pe urma singurei situaț�ii î�n care deț�in posesia mingii. Un sezon durează luni de zile, un meci câteva ore, egalarea s-ar putea să fie la patru goluri distanț�ă, dar o fază durează doar câteva secunde. Iar meciurile ș� i sezoanele sunt alcătuite din secunde.
202
IUNIE
Dacă o echipă respectă Procesul, de obicei, câș� tigă. Depăș� eș� te obstacolele ș� i, î�n cele din urmă, î�ș�i croieș� te drum spre vârful ierarhiei, fără să se fi concentrat pe obstacole. Dacă urmezi Procesul î�n viaț�a ta – reunind acț�iunile corespunzătoare î�n ordinea corectă, una după alta – ș� i tu vei avea succes. Ș� i nu doar atât, vei fi mai bine pregătit să faci faț�ă obstacolelor pe parcurs. Vei fi prea ocupat să pui un picior î�naintea celuilalt, ca să observi măcar că există obstacole.
REZOLVAREA PROBLEMELOR
203
9 iunie
REZOLVĂ DIN TIMP PROBLEMELE „Nu există niciun viciu de care să nu ne putem apăra, niciunul care să nu fie, la î�nceput, umil ș� i uș� or de contracarat – dar, după asta, problema se răspândeș� te pe scară largă. Dacă î�i permiț� i s-o ia din loc, nu vei mai reuș� i să-l opreș� ti. Toate emoț�iile sunt mai î�ntâi firave. Apoi, se î�nsufleț�esc ș� i prind forț�ă din mers – este mai uș� or să le domoleș� ti decât să le schimbi.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 106.2b-3a
„R
âurile”, ne aminteș� te Publilius Syrus î�ntr-o epigramă, „sunt mai uș� or de traversat la izvoare”. La acest lucru se referă ș� i Seneca. Apele î�nvolburate ș� i curenț�ii fatali ai relelor năravuri, proastei discipline, haosului ș� i disfuncț�ionalităț�ii – cândva, au fost doar un firicel subț�ire de apă. Cândva, au fost doar un lac sau un iaz liniș� tit sau un izvor subteran care clipocea. Ce preferi: să riș� ti să te î�neci peste câteva săptămâni sau să traversezi acum, când e î�ncă uș� or? Tu decizi.
IUNIE
204
10 iunie
POȚI REUȘI
E
„Dacă ceva pare greu de realizat pentru tine, să nu socoteș� ti că este cu neputinț�ă oricărui om; dar dacă ceva este posibil omului î�n general ș� i potrivit naturii sale, consideră că acest lucru poate fi î�nț�eles ș� i făcut ș� i de către tine.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.19
xistă două feluri de oameni pe lumea asta. Primul se uită la alț�ii care au realizat anumite lucruri ș� i se î�ntreabă: De ce ei? De ce nu eu? Al doilea se uită la aceiaș� i oameni ș� i se gândeș� te: Dacă ei pot, eu de ce n-aș fi în stare? Prima situaț�ie este un caz de invidie ș� i de joc cu sumă nulă (dacă tu câș� tigi, eu pierd). Cealaltă persoană vede î�n succesul celorlalț�i o sursă de inspiraț�ie ș� i este un joc cu sumă nonzero* (există destul pentru toată lumea). Ce fel de atitudine vei adopta de acum î�nainte? Care te va conduce la amărăciune ș� i disperare? Cine alegi să fii?
* În teoria jocurilor, un joc cu sumă zero sau nulă descrie o situație în care câștigul sau pierderea unui participant este perfect echilibrată de pierderea sau câștigul de valoare egală al unui alt participant. În schimb, situațiile în care participanții pot câștiga sau pierde împreună sunt denumite jocuri cu sumă non-zero. (n.tr.)
REZOLVAREA PROBLEMELOR
205
11 iunie
NU AGRAVA SITUAȚIA
P
„Trebuie să î�nț�elegi că mâniile ș� i mâhnirile provocate de aceste acț�iuni stârnesc î�n noi tulburări mai grele chiar decât acț�iunile care irită sau î�ntristează.” – Marc Aureliu, Către sine, 11.18.8
rima regulă a gropilor, spune dictonul, este: „dacă eș� ti î�ntr-o groapă, nu mai săpa”. Aceasta este vorba de duh cel mai des î�ncălcată din î�ntreaga lume. Fiindcă, atunci când ni se î�ntâmplă ceva, ne merge prost ori suferim vreun neajuns, majoritatea dintre noi agravăm situaț�ia – mai î�ntâi, î�nfuriindu-ne sau ofensându-ne, apoi, agitându-ne de colo-colo fără să avem perspectiva unui plan. Astăzi, asumă-ț�i sarcina cea mai simplă ș� i mai uș� or de î�ndeplinit: nu agrava situaț�ia. Indiferent de ce s-ar î�ntâmpla, nu mai adăuga la această ecuaț�ie ș� i furia ta sau emoț�iile negative. Nu reacț�iona doar de dragul de-a o face. Lasă lucrurile aș� a cum sunt. Nu mai săpa. Apoi planifică-ț�i ieș� irea din groapă.
IUNIE
206
12 iunie
O MINTE ANTRENATĂ ESTE MAI BUNĂ DECÂT ORICE SCENARIU
A
„Trebuie să î�nț�elegi, aș� adar, cât e de ridicol să spui: «Zi-mi ce să fac!» Ce sfat aș� putea să-ț�i dau? Nu! O rugăminte infinit mai potrivită este: «Antrenează-mi mintea să se adapteze oricărei î�mprejurări»... Î�n acest fel, dacă î�mprejurările te abat de la scenariul stabilit… nu vei căuta cu disperare un nou î�ndemn.” – Epictet, Diatribe, 2.2.20b-1; 24b-25a
r fi bine să existe cineva care să ne arate ce să facem î�n fiecare situaț�ie. Ș� i, î�ntr-adevăr, asta facem mare parte din viaț�ă: ne pregătim pentru una, studiem pentru alta. Ne cruț�ăm forț�ele sau aș� teptăm un eveniment arbitrar din viitor. Dar planurile, după cum remarca fostul boxer Mike Tyson, rezistă doar până primeș� ti un pumn î�n faț�ă. Stoicii nu caută să găsească răspuns la toate î�ntrebările sau un plan pentru fiecare situaț�ie. Cu toate acestea, nu-ș� i fac griji. De ce? Pentru că au î�ncredere că se vor putea adapta ș� i schimba î�n funcț�ie de î�mprejurări. Î�n loc să caute î�ndrumare, î�ș�i cultivă aptitudinile cum ar fi creativitatea, independenț�a, î�ncrederea î�n sine, ingeniozitatea ș� i capacitatea de a rezolva problemele. Î�n acest fel, sunt rezistenț�i, nu rigizi. Ș� i noi putem face la fel. Astăzi, ne vom concentra pe strategie, nu pe tactică. Ne vom reaminti că este de preferat să î�nveț�i să faci ceva decât să primești de-a gata, să fii flexibil î�n loc să respecț�i cu stricteț�e scenariul.
REZOLVAREA PROBLEMELOR
207
13 iunie
VIAȚA ESTE UN CÂMP DE LUPTĂ
S
„Nu ș� tii că viaț�a este asemenea unei campanii militare? Unul trebuie să stea de veghe, altul să plece î�n recunoaș� tere, altul să fie pe linia frontului… La fel ș� i pentru noi – viaț�a fiecărei persoane este ca o bătălie, una lungă ș� i variată. Trebuie să stai de veghe ca un soldat ș� i să faci tot ce ț�i se ordonă… Ai primit un post cheie, nu unul umil, ș� i nu pentru o perioadă scurtă, ci pentru o viaț�ă î�ntreagă.” – Epictet, Diatribe, 3.24.31-36
criitorul Robert Greene foloseș� te deseori fraza: „Î�n viaț�ă, ca la război”. Este un aforism demn de ț�inut minte, pentru că viaț�a este o bătălie, atât la propriu, cât ș� i la figurat. Ca specie, luptăm pentru supravieț�uire pe o planetă indiferentă la reuș� ita noastră î�n această privinț�ă. Ca indivizi, luptăm pentru supravieț�uire printre alte specii a căror populaț�ie este de ordinul miliardelor. Chiar ș� i î�n organismul nostru se dau bătălii î�ntre diferite specii de bacterii. Vivere est militare. (A trăi î�nseamnă a lupta.) Astăzi, vei lupta pentru atingerea scopului tău, vei lupta î�mpotriva impulsurilor, vei lupta să fii persoana care vrei să devii. Aș� adar, care sunt atributele necesare pentru a câș� tiga aceste numeroase bătălii? • • • • • •
Disciplină Tărie de caracter Curaj Limpezime î�n gândire Altruism Sacrificiu
IUNIE
208
Ș� i care sunt atributele care duc la pierderea bătăliilor? • • • • • •
Laș� itate Nechibzuinț�ă Dezorganizare Exces de î�ncredere Neputinț�ă Egoism
La fel ca la război, aceste atribute contează î�n viaț�a de zi cu zi.
REZOLVAREA PROBLEMELOR
209
14 iunie
ÎNCEARCĂ TOARTA CEALALTĂ
C
„Orice lucru are două toarte: de una poț�i să-l ridici; de alta, nu. Ț� i-a făcut fratele tău vreun rău? Nu apuca numai de răul făcut, căci ai prins chestiunea de toarta cea rea. Apuc-o mai bine de toarta cealaltă: ț�i-e frate ș� i ai crescut cu dânsul î�mpreună. Ș� i atunci ai dat de toarta dreaptă.” – Epictet, Manualul, 43
elebrul jurnalist William Seabrook suferea atât de grav de alcoolism î�ncât s-a internat î�n 1933 î�ntr-un azil de nebuni, care era, î�n acele timpuri, singurul loc î�n care se putea trata de dependenț�ă. Î�n Asylum (Azilul), autobiografia sa, vorbeș� te despre lupta dusă pentru a-ș� i schimba viaț�a î�n acea instituț�ie. La î�nceput, ș� i-a păstrat modul de gândire caracteristic alcoolicilor – ș� i, ca urmare, era un intrus, care intra mereu î�n bucluc ș� i se răzvrătea î�mpotriva personalului. Nu a î�nregistrat aproape niciun progres ș� i a fost cât pe ce să fie dat afară. Apoi, î�ntr-o zi, a dat chiar peste acest citat din Epictet – despre cum toate lucrurile au două toarte. „Am apucat situaț�ia de cealaltă toartă”, ș� i-a amintit el ulterior, „ș� i am mers mai departe”. A î�nceput chiar să se simtă bine acolo. S-a concentrat pe recuperare cu un entuziasm real. „Am descoperit brusc cât de minunat, de straniu ș� i de frumos este să fii treaz… Ca ș� i cum de pe toate lucrurile ar fi fost î�ndepărtat un văl, un praf, o peliculă, atât vizual, cât ș� i auditiv.” Este o experienț�ă î�mpărtăș� ită de numeroș� i dependenț�i, care î�ncetează, î�n sfârș� it, să facă lucrurile de capul lor ș� i se deschid spre perspectivele, cunoș� tinț�ele ș� i î�nvăț�ăturile celor care au trăit î�naintea lor.
210
IUNIE
Nu-ț�i pot promite că î�ncercând să faci astfel lucrurile – să prinzi de cealaltă toartă – vei obț�ine ș� i tu rezultate importante. Dar de ce ai vrea să apuci î�n continuare de toarta care nu a funcț�ionat?
REZOLVAREA PROBLEMELOR
211
15 iunie
OBȚII MAI MULTE ASCULTÂND DECÂT VORBIND
C
„Unui tinerel care vorbea lucruri neserioase, Zenon i-a spus: «Motivul pentru care avem două urechi ș� i o singură gură este ca să ascultăm mai mult ș� i să vorbim mai puț�in».” – Diogene Laerț�iu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, 7.1.23
um se face că î�nț� elepț� ii au atât de puț� ine probleme î�n comparaț�ie cu cei mai mulț�i dintre noi? Există câteva explicaț�ii simple. Î�n primul rând, persoanele î�nț�elepte î�ș�i controlează aș� teptările cât mai mult posibil. Rareori se aș� teaptă la ceva care nu este posibil de la bun î�nceput. Î�n al doilea rând, î�nț�elepț�ii iau î�ntotdeauna î�n calcul ș� i cea mai bună, ș� i cea mai proastă variantă. Nu se gândesc doar la ceea ce ș� i-ar dori să se î�ntâmple, ci ș� i la ceea ce se poate î�ntâmpla, la modul cât mai realist, î�n cazul î�n care situaț�ia ar suferi o turnură bruscă. Î�n al treilea rând, acț�ionează cu o clauză inversă – ceea ce î�nseamnă nu doar că iau î�n calcul ce ar putea decurge prost, ci sunt ș� i pregătiț�i ca acest lucru să fie exact ceea ce î�ș�i doreau să se î�ntâmple. Este un prilej de manifestare a măiestriei ș� i virtuț�ii. Iar dacă î�l urmezi astăzi, vei descoperi la rândul tău că nimic nu te poate lua prin surprindere sau nu se poate î�ntâmpla contrar aș� teptărilor tale.
IUNIE
212
16 iunie
NU E O RUȘINE SĂ CERI AJUTORUL „Nu te ruș� ina că ț�i se oferă ajutorul. Căci ț�i s-a hotărât să faci ce ț�i-a fost î�ncredinț�at, asemenea unui soldat la asedierea zidurilor unei cetăț�i. Ce-ai face, spre exemplu, dacă, fiind ș� chiop, n-ai putea să urci pe metereze, dar î�mpreună cu altul ai putea s-o faci?” – Marc Aureliu, Către sine, 7.7
N
imeni nu spune că te-ai născut cu toate instrumentele necesare pentru rezolvarea fiecărei probleme cu care te vei confrunta î�n viaț�ă. De fapt, un nou-născut este complet neajutorat. Cineva te-a ajutat î�n acele momente ș� i ai ajuns la concluzia că poț�i cere ajutorul. Aș� a ai aflat că eș� ti iubit. Ei bine, eș� ti iubit î�n continuare. Poț�i solicita ajutorul oricui. Nu trebuie să faci totul de unul singur. Dacă ai nevoie de sprijin, prietene, trebuie doar să-l ceri.
REZOLVAREA PROBLEMELOR
213
17 iunie
OFENSIVĂ SAU DEFENSIVĂ? „Soarta nu are braț�ele lungi, aș� a cum am crede: î�i prinde numai pe cei care se agaț�ă de ea. Ș� i atunci, să ne î�ndepărtăm de ea cât de mult.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 82.5b-6
M
achiavelli, care se pare că î�l admira pe Seneca, scrie î�n Prințul că „averea este o femeie ș� i trebuie, ca s-o păstrezi, s-o baț�i ș� i să te lupț�i cu ea”. Chiar ș� i pentru secolul al XVI-lea această imagine este î�ngrozitoare. Î�nsă, pentru un conducător nemilos ș� i infinit de ambiț�ios, este ceva obiș� nuit. La asemenea stil de viaț�ă josnic tânjeș� ti? Hai să comparăm această viziune cu cea a lui Seneca. El nu doar spune că eș� ti mai vulnerabil î�n faț�a averii cu cât te agăț�i mai mult de ea, ci ne aminteș� te totodată că cea mai bună cale de apărare este „zidul impenetrabil” al filosofiei. Filosofia, spune el, ne ajută să î�mblânzim „frenezia nebună a lăcomiei noastre ș� i ne liniș� teș� te furia temerilor”. Î�n sport sau î�n război, metafora aici ar fi alegerea î�ntre o strategie ofensivă, nesfârș� ită ș� i epuizantă, ș� i una defensivă, rezistentă ș� i flexibilă. Pe care o alegi? Ce fel de persoană eș� ti? Doar tu poț�i răspunde la această î�ntrebare. Î�nsă ar fi o neglijenț�ă din partea ta să nu iei î�n considerare scopul final al celor mai mulț�i prinț�i din cartea lui Machiavelli – ș� i felul î�n care foarte puț�ini dintre ei au murit î�n patul lor, î�nconjuraț�i de cei dragi.
IUNIE
214
18 iunie
PREGĂTIT ȘI ACTIV „Soarta să ne găsească pregătiț�i ș� i harnici. Este măreț� spiritul care se lasă î�n voia sorț�ii: este î�nsă mărunt ș� i umil dacă se luptă cu ea ș� i priveș� te cu dispreț� rânduiala universului, preferând să-i î�ndrepte pe zei, nu pe sine.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 107.12
O
rice s-ar î�ntâmpla astăzi, hai să fim pregătiț�i ș� i activi: gata pentru probleme, gata pentru dificultăț�i, gata să avem de-a face cu oameni care se comportă î�n mod dezamăgitor sau derutant, gata să acceptăm ș� i să facem lucrurile să meargă. Hai să nu ne dorim să dăm timpul î�napoi sau să recreăm universul după preferinț�ele noastre. Fiindcă ar fi mult mai bine ș� i mai uș� or să ne recreăm pe noi î�nș� ine.
REZOLVAREA PROBLEMELOR
215
19 iunie
RĂMÂI CONCENTRAT PE PREZENT
C
„Să nu te zbuciumi î�ncercând să-ț�i reprezinț�i î�n ansamblu î�ntreaga-ț�i viaț�ă. Nu te chinui să măsori cu gândul, fie ca aspect, fie ca număr, toate î�ncercările care presupui că ț�i se pot î�ntâmpla. Ci, cu privire la fiecare dintre cele prezentate, î�ntreabă-te cu cât mai multă obiectivitate: oare ce este greu de î�ndurat î�n această î�ncercare?” – Marc Aureliu, Către sine, 8.36
ând priveș� ti î�n urmă la o parte din cele mai impresionante, ba chiar î�nfricoș� ătoare, lucruri pe care le-ai făcut sau î�ndurat vreodată, cum crezi că au fost posibile? Cum de ai izbutit să răzbeș� ti prin pericole sau î�n ciuda sorț�ilor potrivnici? După cum spune Marc Aureliu, erai prea ocupat cu detaliile ca să laș� i î�ntreaga situaț�ie să te strivească. De fapt, probabil nici nu te-ai gândit atunci la asta. Un personaj din romanul lui Chuck Palahniuk Lullaby (Cântec de leagăn)* spune: „Secretul ignorării peisajului de ansamblu este să priveș� ti totul de foarte aproape.” Câteodată, e important să î�nț�elegem tabloul general, iar stoicii ne-au ajutat ș� i altă dată î�n această privinț�ă. De multe ori î�nsă, este contraproductiv ș� i copleș� itor să ne gândim la tot ce ni se aș� terne dinainte. Aș� adar, concentrându-ne exclusiv pe prezent, vom reuș� i să evităm sau să eliminăm din perspectiva noastră acele gânduri intimidante sau negative. Un echilibrist pe o sârmă î�ngustă î�ncearcă să nu se gândească cât de sus se află. O echipă neî�nvinsă î�ncearcă să nu se gândească la ș� irul perfect de victorii. La fel ca noi, este de preferat să pună un picior î�naintea celuilalt ș� i să considere că orice altceva le este străin.
* Volum apărut cu acest titlu la Editura Polirom, traducere de Radu Gîrmacea, Iași, 2007. (n.tr.)
IUNIE
216
20 iunie
CALMUL ESTE MOLIPSITOR
E
„Ca urmare, ceea ce se va spune sau se va gândi despre tine, ori ceea ce se va î�ntreprinde î�mpotriva ta, nu va putea nici măcar pătrunde î�n gândirea ta, deoarece nu te vei mulț�umi cu aceste două lucruri: să î�ndeplineș� ti î�n spiritul dreptăț�ii toate acț�iunile tale prezente ș� i să iubeș� ti ceea ce î�ț�i este hărăzit î�n clipa de faț�ă din urzelile destinului.” – Marc Aureliu, Către sine, 11.11
xistă o maximă a trupelor de elită ale Marinei americane, transmisă de la ofiț�er la ofiț�er, de la om la om. Î�n mijlocul haosului, ba chiar î�n negura războiului, sfatul lor î�ncercat î�n luptă este următorul: „Calmul este molipsitor”. Mai ales atunci când calmul este transmis de la un om cu funcț�ie de conducere. Dacă oamenii î�ncep să-ș� i piardă capul, dacă echipa nu ș� tie cum să acț�ioneze, atunci datoria liderului este să facă un singur lucru: să insufle calmul – nu prin forț�ă, ci prin exemplu. Aș� a trebuie să devii, indiferent de domeniul î�n care lucrezi: o persoană nonș� alantă, relaxată î�n orice situaț�ie, care le spune celorlalț� i să respire adânc ș� i să nu-ș� i facă griji. Pentru că eș� ti stăpân pe situaț�ie. Nu fi un agitator, un paranoic, un speriat sau un iraț�ional. Fii personificarea calmului, nu a vulnerabilităț�ii. Se vor molipsi ș� i alț�ii de la tine.
REZOLVAREA PROBLEMELOR
217
21 iunie
FĂ O PLIMBARE
Î
„Trebuie să facem plimbări afară, ca mintea să se î�ntărească ș� i să se refacă î�n aer liber, respirând din plin.” – Seneca, Despre liniștea spiritului, 17.8
ntr-un oraș� notoriu pentru gălăgia lui precum Roma, era imposibil să te bucuri de puț�ină liniș� te ș� i pace. Zgomotele căruț�elor, strigătele negustorilor, izbiturile de ciocan ale fierarilor umpleau străzile cu o intensitate pătrunzătoare (ca să nu mai vorbim de mirosurile râncede ale unui oraș� cu probleme de canalizare ș� i salubritate). Aș� a că filosofii ieș� eau des la plimbare – ca să ajungă unde-ș� i doreau, să-ș� i limpezească mintea, să ia o gură de aer. De-a lungul veacurilor, filosofii, scriitorii, poeț�ii ș� i gânditorii au descoperit că mersul pe jos oferă ș� i un alt beneficiu – timp ș� i spaț�iu pentru a lucra mai bine. După cum avea să spună mai târziu Nietzsche: „Doar ideile dobândite î�n urma unei plimbări au o valoare.” Astăzi, fă î�n aș� a fel î�ncât să ieș� i la plimbare. Iar, pe viitor, când eș� ti stresat sau copleș� it, fă o plimbare. Când ai o problemă grea de rezolvat sau o decizie de luat, fă o plimbare. Când vrei să fii creativ, fă o plimbare. Când simț�i nevoia de aer curat, fă o plimbare. Când ai de dat un telefon, fă o plimbare. Când trebuie să faci puț�ină miș� care, fă o plimbare. Când ai o î�ntâlnire sau un prieten î�n vizită, faceț�i o plimbare î�mpreună. Hrăneș� te-ț�i mintea ș� i rezolvă-ț�i problemele din mers.
IUNIE
218
22 iunie
DEFINIȚIA NEBUNIEI
S
„Dacă eș� ti î�nfrânt o dată ș� i î�ț�i spui că vei izbândi, dar continui să te comporț�i ca mai î�nainte, să ș� tii că, î�n cele din urmă, vei ajunge atât de bolnav ș� i de slăbit î�ncât nici măcar nu-ț�i vei remarca greș� eala ș� i vei î�ncepe să-ț�i justifici comportamentul.” – Epictet, Diatribe, 2.18.31
e spune că definiț�ia nebuniei este să î�ncerci să faci la nesfârș� it acelaș� i lucru ș� i să te aș� tepț�i la alt rezultat. Cu toate astea, exact aș� a procedează majoritatea oamenilor. Î�ș�i spun singuri: Astăzi nu mă mai enervez. Astăzi nu mă mai ghiftuiesc. Dar, de fapt, nu fac nimic diferit. Repetă aceeaș� i rutină ș� i speră că de data asta va funcț�iona. Speranț�a nu este o strategie! Eș� ecul este o parte a vieț�ii asupra căreia deț�inem foarte puț�in control. Pe de altă parte, î�nvăț�area din greș� eli este facultativă. Trebuie să alegem să î�nvăț�ăm. Trebuie să optăm conș� tient să facem diferit lucrurile – să le ajustăm ș� i să le schimbăm până obț�inem rezultatele dorite. E greu î�nsă. Pe când repetarea aceluiaș� i tipar neproductiv este simplă. Nu solicită niciun fel de gândire sau efort suplimentar, motiv pentru care majoritatea oamenilor procedează aș� a.
REZOLVAREA PROBLEMELOR
219
23 iunie
CALEA ÎNTORTOCHEATĂ
Î
„Toate lucrurile acelea la care vrei să ajungi pe o cale î�ntortocheată le poț�i avea acum, dacă nu ț�i le refuzi.” – Marc Aureliu, Către sine, 12.1
ntreabă-i pe oameni care este scopul eforturilor lor ș� i majoritatea î�ț�i vor răspunde: „Î�ncerc să devin [completează tu profesia]”. Ori î�ț�i vor spune că î�ncearcă să obț�ină numirea î�n vreun comitet sau î�ntr-o poziț� ie de prestigiu, să devină milionari, să-i descopere cineva, să ajungă celebri etc. Acum, î�ntreabă-i altceva, cum ar fi: „De ce faci asta?” sau „Cum speri că vor arăta lucrurile după ce obț�ii asta?” ș� i vei descoperi că, î�n esenț�ă, oamenii î�ș�i doresc libertate, fericire ș� i respectul semenilor. Stoicii privesc toate astea ș� i dau din cap când văd efortul imens ș� i costul investit î�n urmărirea unor scopuri simple ș� i uș� or de obț�inut. Este ca ș� i cum am alege să petrecem ani de zile construind o maș� inărie complicată Rube Goldberg*, î�n loc să î�ntindem mâna ș� i să luăm ce ne trebuie. Este ca ș� i cum am căuta ochelarii de soare peste tot, iar apoi ne dăm seama că î�i aveam pe frunte de la bun î�nceput. Libertatea? Simplu. Depinde de alegerile tale. Fericirea? Simplu. Depinde de alegerile tale. Respectul semenilor tăi? Ș� i acesta ț�ine de alegerile pe care le faci. Ș� i toate acestea sunt chiar î�n faț�a ta. Nu este nevoie să baț�i drum lung pentru a ajunge acolo.
* O mașinărie denumită după inventatorul său, Reuben Garrett Lucius Goldberg (1883–1970), care execută sarcini foarte simple printr-o succesiune de acțiuni foarte complexe. (n.tr.)
IUNIE
220
24 iunie
PERSOANELE CU ADEVĂRAT EDUCATE NU SUNT PUSE PE HARȚĂ
D
„O persoană bună ș� i frumoasă nu se ceartă cu nimeni ș� i, pe cât î�i stă î�n putere, nici nu le î�ngăduie altora să se certe… acesta este scopul educaț�iei – să î�nveț�i unde să-ț�i bagi nasul ș� i unde nu. Dacă o persoană se poartă astfel, unde ar mai putea fi loc de ceartă?” – Epictet, Diatribe, 4.5.1; 7b-8a
upă cum se ș� tie, Socrate s-a dus î�n Atena, i-a abordat pe oamenii cu care nu era nicidecum de acord ș� i s-a angajat î�n lungi discuț�ii cu ei. Î�n aceste dialoguri – sau, mai bine zis, î�n relatările despre ele – există multe exemple de parteneri de conversaț�ie pe care î�ntrebările lui numeroase î�i exasperează, î�i supără ori î�i scot din sărite. Î�ntr-adevăr, atenienii s-au î�nfuriat î�n cele din urmă pe Socrate ș� i l-au condamnat la moarte. Dar se pare că Socrate nu s-a î�nfuriat pe ei niciodată. Chiar ș� i î�n chestiuni de viaț�ă ș� i de moarte, ș� i-a păstrat calmul. Era mult mai interesat de opinia celorlalț�i decât să se facă auzit – aș� a cum ț�inem cei mai mulț�i dintre noi – ș� i să câș� tige disputa. Data viitoare când te confrunț�i cu o disensiune î�n ce priveș� te politica sau o dispută personală, pune-ț�i î�ntrebarea: Există vreun motiv pentru care m-aș certa din cauza asta? Oare cearta rezolvă ceva? Oare o persoană cu adevărat î�nț�eleaptă sau educată s-ar pune pe harț�ă, aș� a cum ai î�nclina să faci iniț�ial? Ori ar respira adânc, s-ar relaxa ș� i ar rezista tentaț�iei de a intra î�n conflict? Gândeș� te-te numai câte ai putea realiza – ș� i cât de bine te-ai simț�i – dacă ai putea să-ț�i î�nfrângi tendinț�a de a lupta ș� i de a cuceri fiecare redută neî�nsemnată.
REZOLVAREA PROBLEMELOR
221
25 iunie
ÎNȚELEPTUL NU ARE „PROBLEME”
P
„Acesta este motivul pentru care spunem că î�nț�eleptului nu i se poate î�ntâmpla nimic î�mpotriva aș� teptărilor.” – Seneca, Despre liniștea spiritului, 13.3b
oetul Hesiod spunea că „cea mai de preț� comoară este o limbă moderată”. Robert Greene o consideră o lege a puterii: spune î�ntotdeauna mai puț�in decât este nevoie. Vorbim fiindcă considerăm că uș� urează situaț�ia, î�n timp ce, î�n realitate, o î�nrăutăț�eș� te. Când partenerul de viaț�ă î�ș�i varsă năduful, simț�im nevoia să-i spunem ce să facă. De fapt, nu-ș� i doreș� te decât să î�l ascultăm. Ș� i î�n alte situaț�ii, oamenii î�ncearcă să ne ofere părerea sau perspectiva lor, dar î�ncercăm să scăpăm de problemă prin vorbe – ș� i nu facem decât s-o î�nrăutăț�im. Aș� a că astăzi, alegi să fii parte din problemă sau din soluț�ie? Vrei să asculț�i vorbele de duh ale lumii sau să te î�nconjori de ș� i mai mult zgomot?
IUNIE
222
26 iunie
ÎNCEARCĂ CONTRARIUL
V
„Ce sprijin putem găsi î�n lupta î�mpotriva obiș� nuinț�ei? Î�ncearcă contrariul!” – Epictet, Diatribe, 1.27.4
iktor Frankl, strălucitul psiholog ș� i supravieț�uitor al Holocaustului, î�ș�i vindeca pacienț�ii care sufereau de fobii sau de obiceiuri nevrotice cu ajutorul unei metode pe care el o numea „intenț�ie paradoxală”. Să zicem că un pacient nu poate dormi. Terapia standard ar presupune o metodă evidentă, cum ar fi tehnici de relaxare. Î�n schimb, Frankl î�ș�i î�ncuraja pacienț�ii să î�ncerce să nu adoarmă. El a descoperit că devierea concentrării de la problemă î�ndepărta atenț�ia obsesivă a pacientului de la ea ș� i î�i permitea, î�n cele din urmă, să adoarmă normal. Fanii serialului TV Seinfeld î�ș�i amintesc probabil un episod intitulat „The Opposite” („Opusul”), î�n care George Costanza î�ș�i î�mbunătăț�eș� te viaț�a ca prin farmec făcând exact contrariul a ceea ce ar fi făcut î�n mod normal. „Dacă fiecare instinct pe care î�l ai este greș� it”, î�i spune Jerry, „atunci contrariul ar trebui să fie corect.” Contextul mai larg este că, uneori, instinctele sau obiceiurile noastre se blochează î�ntr-un tipar negativ, care ne î�ndepărtează tot mai mult de firea noastră naturală ș� i sănătoasă. Acum nu trebuie să arunci pe fereastră toate lucrurile din viaț�a ta – unele funcț�ionează (doar citeș� ti această carte!). Dar dacă ai î�ncerca să faci contrariul? Dacă ai sparge tiparele?
REZOLVAREA PROBLEMELOR
223
27 iunie
CARACTERUL UNUI OM SE VEDE LA GREU
Î
„Spune-mi, o, soț�ul meu, ce-ajută S-aț�âț�i prin aer răul? Socot regească faptă Să-nfrunț�i năpăstuirea: cu cât e mai incertă Ș� i starea ș� i povara puterii ce se surpă Cu-atât să stai mai vajnic ș� i cu un pas mai sigur. Nu-i faptă bărbătească să-ntorci Fortunei chipu-ț�i.” – Seneca, Oedip, 80
n calitate de director executiv al companiei Charles Schwab, Walt Bettinger angajează sute de oameni î�n fiecare an ș� i intervievează alte câteva sute. Putem afirma, fără teama de a greș� i, că de-a lungul vieț�ii sale a cunoscut ș� i succese, ș� i eș� ecuri, ș� i surprize î�n privinț�a oamenilor pe care i-a luat î�n echipă. Î�nsă ia î�n calcul o tehnică pe care o folosea când a mai î�naintat î�n vârstă: invita candidatul la micul dejun ș� i ruga administratorul restaurantului să-i greș� ească intenț�ionat comanda. Î�i testează astfel reacț�ia. Se enervează? Se poartă grosolan? Lasă un lucru atât de neî�nsemnat să-i strice î�ntâlnirea, sau reacț�ionează la acest mic inconvenient cu graț�ie ș� i bunătate? Felul î�n care reacț�ionezi la un necaz minor poate părea nesemnificativ, dar, î�n realitate, dezvăluie totul.
IUNIE
224
28 iunie
NU E CAZUL SĂ TE AUTOFLAGELEZI
C
„Filosofia cere cumpătare, nu caznă, iar cumpătarea nu e musai să fie neplăcută la vedere.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 5.5
ugetările lui Marc Aureliu sunt foarte autocritice, la fel ș� i scrierile altor stoici. Este important să reț�inem totuș� i că nu merg mai departe de atât. Nu există autoflagelări, penitenț�e, probleme de respect de sine datorate sentimentului de vină ș� i de ostilitate la adresa propriei persoane. Nu-i vei auzi niciodată spunând despre ei î�nș� iș� i că sunt niș� te oameni de nimic, nici nu-i vei vedea î�nfometându-se ori tăindu-se cu cuț�itul ca pedeapsă. Autocritica lor este constructivă. A-ț�i pune cenuș� ă-n cap, a te supune lipsurilor nejustificate, a te pedepsi singur – î�nseamnă să te autoflagelezi, nu să progresezi. Nu e cazul să fii prea dur cu tine î�nsuț�i. Stabileș� te-ț�i standarde î�nalte, dar nu imposibile. Ș� i iartă-te atunci când greș� eș� ti.
REZOLVAREA PROBLEMELOR
225
29 iunie
FĂRĂ SCUZE „Ai posibilitatea să-ț�i supui pofta măruntă de faimă, dar mai ales trebuie să nu te mânii î�mpotriva celor lipsiț�i de bun simț� ș� i nici î�mpotriva celor nerecunoscători, ba chiar mai mult, să-i iei pe toț�i aceș� tia î�n grija ta.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.8
„A
ș� a m-am născut.” „N-am î�nvăț�at nimic altceva.” „Părinț�ii mei au fost un exemplu groaznic.” „Toată lumea face la fel.” Ce sunt astea? Scuze prin care oamenii justifică de ce nu se schimbă, î�n loc să se străduiască să devină mai buni. Desigur, ai putea î�ncerca să-ț�i stăvileș� ti aroganț�a, să-ț�i stăpâneș� ti furia ș� i să devii o persoană amabilă. Alț�ii cum crezi că reuș� esc? Cu siguranț�ă n-au avut părinț�i perfecț�i ș� i nici n-au ieș� it din pântece lipsiț�i de ego sau imuni la tentaț�ii. Au depus efort. Ș� i-au făcut din asta o prioritate. Au rezolvat-o aș� a cum ar face cu orice altă problemă: dedicându-se găsirii unei soluț�ii, făcând progrese treptate, până au izbutit. Au devenit ceea ce sunt. La fel ș� i tu poț�i reuș� i.
IUNIE
226
30 iunie
OBSTACOLUL ESTE CALEA
A
„Activităț�ile mele exterioare ar putea să fie î�mpiedicate de către unii; ei î�nsă nu pot să devină o frână a pornirilor ș� i dispoziț�iilor mele interioare datorită puterii sufletului de a se determina ș� i de a-ș� i schimba orientarea. Căci inteligenț�a î�ntoarce ș� i schimbă orice obstacol al acț�iunii î�ntr-un principiu folositor ș� i ceea ce fusese un obstacol pentru acț�iune devine mijloc de sprijin al acelei acț�iuni. Iar ceea ce fusese o piedică î�n calea omului devine un nou punct de plecare pentru continuarea drumului său.” – Marc Aureliu, Către sine, 5.20
stăzi se vor î�ntâmpla unele lucruri contrar planurilor tale. Dacă nu astăzi, atunci cu siguranț�ă mâine. Din cauza acestor obstacole, nu vei putea să faci ce ț�i-ai planificat. Acest lucru nu este atât de rău pe cât pare, pentru că mintea este infinit de elastică ș� i adaptabilă. Deț�ii puterea de a te folosi de exerciț�iul stoic al răsturnării obstacolelor, care î�nseamnă să iei o î�mprejurare negativă ș� i să o transformi î�n ocazia de a practica fără să vrei o virtute sau o formă de măiestrie. Dacă ceva te î�mpiedică să ajungi la timp la destinaț�ie, atunci ai ocazia să exersezi răbdarea. Dacă un angajat face o greș� eală costisitoare, atunci ai ocazia să-l î�nveț�i o lecț�ie importantă. Dacă un defect tehnic î�ț�i ș� terge toată munca din calculator, atunci ai ocazia unui nou î�nceput. Dacă cineva te face să suferi, atunci ai ocazia să exersezi iertarea. Dacă un lucru e dificil, atunci ai ocazia să devii mai puternic.
REZOLVAREA PROBLEMELOR
227
Testează acest mod de gândire ș� i vezi dacă există vreo situaț�ie î�n care să nu poț�i practica vreo virtute sau din care să nu obț�ii niciun beneficiu. Nu există niciuna. Fiecare impediment poate sprijini progresul, î�ntr-o formă sau alta.
IULIE
DATORIE
DATORIE
229
1 iulie
FĂ-ȚI DATORIA
S
„Orice-ar face sau orice-ar spune cineva, eu trebuie să fiu bun, î�ntocmai cum aurul, smaraldul sau purpura ș� i-ar spune necontenit: Orice-ar face sau orice-ar spune cineva, eu trebuie să fiu smarald ș� i să-mi păstrez culoarea strălucitoare.” – Marc Aureliu, Către sine, 7.15
toicii credeau că fiecare persoană, animal ș� i obiect au un scop sau un loc î�n natură. Chiar ș� i î�n vremurile Greciei ș� i Romei antice, ei au î�nț�eles oarecum că lumea este compusă din milioane de atomi minusculi. Această idee – această î�nț�elegere a unui cosmos interconectat – a stat la baza sentimentului că fiecare persoană ș� i fiecare acț�iune fac parte dintr-un sistem mai amplu. Toată lumea are o sarcină – o datorie specifică. Chiar ș� i oamenii care au făcut lucruri rele – î�ș�i fac datoria de a fi răi, fiindcă răul este parte din viaț�ă. Cea mai importantă parte a acestui sistem este credinț�a că tu, discipolul aflat î�n căutarea stoicismului, ai cea mai importantă sarcină: să fii bun! Să fii î�nț�elept. „Să rămâi acea persoană î�n care filosofia ș� i-a dorit să te transforme.” Fă-ț� i astăzi datoria. Orice s-ar î�ntâmpla, indiferent de datoria pe care o au alte persoane, tu fă-o pe a ta. Fii bun.
IULIE
230
2 iulie
DESPRE DATORIE ȘI CONTEXT „Când î�ț�i î�ndeplineș� ti datoria, nu-ț�i face nicio grijă, fie că tremuri de frig sau ț�i-e cald, fie că moț�ăi sau ai dormit din plin, fie că afli de propria defăimare sau laudă, fie că poate ai să mori sau că faci altceva. Căci ș� i moartea este una din acț�iunile care folosesc la î�ntreț�inerea vieț�ii. Prin urmare, este de ajuns ș� i î�n ceea ce priveș� te moartea, dacă î�n momentul când se î�nfăț�iș� ează, î�ț�i menț�ii buna dispoziț�ie.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.2
O
are afacerea asta mă va îmbogăți? Voi impresiona oamenii? Cât de tare trebuie să mă străduiesc? Cât va dura? Mie ce-mi iese la faza asta? Ar trebui să fac altceva? Acestea sunt î�ntrebări pe care ni le punem zilnic î�n lumina oportunităț�ilor ș� i obligaț�iilor ivite. Marc Aureliu avea multe responsabilităț�i, ca, de altfel, toate persoanele cu putere executivă. Judeca procese, audia apeluri, trimitea trupele la război, desemna administratori, aproba bugetul. O mulț�ime de oameni depindeau de alegerile ș� i acț�iunile sale. Să facă asta sau cealaltă? Să se ocupe de problema asta sau de cealaltă? Când mai avea timp ș� i pentru el? Simpla rememorare a cuvintelor de mai sus î�i era suficientă pentru a dezlega nodul gordian al intereselor, plângerilor ș� i temerilor care concurau pentru atenț�ia lui. Este o decizie pe care trebuie s-o luăm ș� i noi î�n fiecare etapă a vieț�ii. Moralitatea poate fi complicată – dar ceea ce se cuvine este, de regulă, destul de limpede ș� i de intuitiv de făcut î�ncât să cunoaș� tem asta instinctiv. Datoria noastră este rareori uș� oară, dar este importantă. Totodată ea reprezintă, de obicei, alegerea mai dificilă. Dar trebuie s-o luăm.
DATORIE
231
3 iulie
TRANSFORMĂ TREBUIE SĂ... ÎN AM OCAZIA SĂ... „Datoria unui filosof: ar trebui să ne armonizăm voinț�a cu tot ce se poate î�ntâmpla, astfel î�ncât să nu decurgă nimic î�mpotriva voinț�ei noastre ș� i nimic din ceea ce ne dorim să nu cunoască eș� ecul.” – Epictet, Diatribe, 2.14.7
O
listă lungă de sarcini pare intimidantă ș� i î�mpovărătoare – o listă cu toate lucrurile pe care trebuie să le facem î�n decursul unei zile sau săptămâni. Dar o listă cu lucrurile pe care apucăm să le facem pare un privilegiu – o listă cu toate lucrurile de care ne bucurăm că am avut ocazia să le punem î�n practică. Acesta nu este doar un joc semantic. Este un aspect central al viziunii despre lume a filosofului. Astăzi, nu î�ncerca să-ț�i impui voinț�a asupra lumii, ci consideră-te norocos că beneficiezi ș� i răspunzi voinț�ei în lume. Eș� ti blocat î�n trafic? Iată câteva minute extraordinare î�n care să stai ș� i să te relaxezi. Ț� i s-a stricat maș� ina după ce nu ai mai folosit-o mult timp? Ah, ce prilej bun să faci o plimbare lungă. Un ș� ofer idiot, care vorbea la mobil, a scăpat maș� ina de sub control ș� i era cât pe ce să te lovească ș� i te-a stropit din cap până-n picioare cu apă ș� i noroi? Ce avertisment bun despre cât de fragilă este existenț�a noastră ș� i cât de stupid este să ne enervăm pentru un lucru atât de banal, cum ar fi câteva minute de î�ntârziere sau problemele cu transportul î�n comun! Lăsând gluma deoparte, s-ar putea să nu ț�i se pară mare diferenț�ă î�ntre a privi viaț�a ca o sumă de lucruri pe care trebuie să le faci ș� i lucruri pe care apuci să le faci, dar este. E o diferenț�ă uriaș� ă, extraordinară.
IULIE
232
4 iulie
OCROTEȘTE FLACĂRA
B
„Apără-ț�i binele personal î�n tot ce faci ș� i, î�n privinț�a celorlalte lucruri, primeș� te cele ce ț�i se oferă, atât timp cât te poț�i folosi de ele î�ntr-un mod raț�ional. Dacă nu faci asta, vei fi lipsit de noroc, sortit eș� ecului, stingherit ș� i î�n impas.” – Epictet, Diatribe, 4.3.11
unătatea din tine este ca o flacără, iar tu eș� ti ocrotitorul ei. Este de datoria ta, astăzi ș� i î�n orice zi, să te asiguri că este alimentată suficient, că nu este î�năbuș� ită ș� i nu se stinge. Fiecare persoană are flacăra ei ș� i răspunde de ea, la fel ca tine. Dacă dă greș� , lumea va fi un loc mai î�ntunecat – un lucru pe care tu nu-l poț�i controla. Dar atâta vreme cât flacăra ta î�ncă mai pâlpâie, va exista puț�ină lumină pe lumea asta.
DATORIE
233
5 iulie
NIMENI N-A SPUS CĂ VA FI UȘOR
D
„Omul vrednic va face ceea ce consideră că este moral, chiar dacă asta va î�nsemna pentru el trudă, chiar dacă î�i va produce neajunsuri ori î�l va pune î�n primejdie; nu va săvârș� i, î�n schimb, vreo faptă nedemnă, chiar dacă aceasta i-ar aduce bani ori plăcere ori putere. Nimic nu-l va ț�ine departe de ceea ce este moral, nimic nu-l va ademeni la ceea ce este nedemn.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 76.18
acă ar fi uș� or să faci bine, toată lumea ar face-o. (Iar dacă răul n-ar fi ispititor sau atrăgător, nu l-ar face nimeni.) Acelaș� i lucru se aplică ș� i î�n cazul datoriei tale individuale. Dacă oricine ar putea-o face, atunci ar fi atribuită altcuiva. Dar ț�i-a fost desemnată ț�ie. Din fericire, nu eș� ti ca ceilalț�i oameni. Nu dai î�napoi la greu. Poț�i rezista atracț�iei unor recompense superficiale. Nu-i aș� a?
IULIE
234
6 iulie
RIDICĂ-TE ȘI STRĂLUCEȘTE
E
„Dimineaț�a, când abia te desprinzi din braț�ele somnului, să ai imediat î�n atenț�ie ideea: M-am trezit ca să desfăș� or activităț�ile potrivite omului! Am de gând, oare, să cârtesc, nemulț� umit, dacă mă î�ndrept spre făptuirea treburilor pentru care m-am născut ș� i î�n vederea cărora ocup un loc î�n univers? Sau am fost destinat doar pentru ca, tolănindu-mă sub aș� ternut, să mă î�ncălzesc pe mine? Ai să-mi răspunzi poate: Dar aceasta este mai plăcut! Deci te-ai născut pentru a te desfăta? Î�n definitiv, nu ai apărut pentru activitate ș� i muncă?” – Marc Aureliu, Către sine, 5.1
ste reconfortant când te gândeș� ti că până ș� i î�mpăratul Romei de acum două mii de ani (care era, se pare, puț�in insomniac) î�ș�i ț�inea singur câte un discurs motivaț�ional ca să aibă puterea să arunce pătura de pe el dimineaț�a ș� i să se dea jos din pat. Din clipa î�n care suntem trimiș� i la ș� coală până la pensionare, avem de dus aceeaș� i bătălie. Ar fi bine să putem î�nchide ochii ș� i să amânăm alarma î�ncă de vreo câteva ori. Dar nu putem. Fiindcă avem o datorie de făcut. Nu e vorba doar despre vocaț�ia căreia ne-am dedicat, ci ș� i despre cauza superioară de care vorbeau stoicii: binele general. Nu ne putem sluji pe noi î�nș� ine, pe ceilalț�i sau lumea î�ntreagă decât dacă ne ridicăm ș� i ne apucăm de treabă – cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Aș� a că, haida! Intră la duș� , bea-ț�i cafeaua ș� i dă-i bătaie.
DATORIE
235
7 iulie
DATORIA NOASTRĂ DE A ÎNVĂȚA „Î�nvaț�ă-mă mai degrabă, ca pe Ulise, î�n ce fel să-mi iubesc patria, soț�ia, tatăl, î�n ce fel – chiar după ce am naufragiat – să mă pot î�ndrepta spre portul vredniciei.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 88.7b
M
ulț�i profesori de ș� coală predau Odiseea î�ntr-un mod cu totul greș� it. Ei vorbesc despre date, dezbat dacă Homer a fost î�ntr-adevăr autorul sau nu, dacă era orb, explică tradiț�ia orală, le spun elevilor ce este un ciclop sau ce rol avea Calul Troian. Sfatul lui Seneca pentru cei care studiază clasicii este să uite toate aceste lucruri. Datele, numele, locurile – contează prea puț�in. Ce contează este morala. Dacă î�nț�elegi greș� it restul Odiseei, dar reț�ii importanț�a perseverenț�ei, pericolele sfidării zeilor, riscurile ispitei ș� i distragerii, atunci ai î�nvăț�at î�ntr-adevăr ceva. Nu trebuie să excelăm la examene sau să impresionăm profesorii, ci să citim ș� i să î�nvăț�ăm cum să trăim, cum să fim buni – acum ș� i î�ntotdeauna.
IULIE
236
8 iulie
NU MAI ARDE GAZUL DE POMANĂ „Destul cu această viaț�ă nenorocită. Cu murmurul ei cârtitor, cu ș� iretlicuri de maimuț�ă. Ce te frământă? Ce-ț�i pare neobiș� nuit din toate acestea? Ce te scoate din fire? Cumva elementul cauzal activ? Priveș� te-l! Ori poate temelia materială? Priveș� te-o ș� i pe aceasta: î�n afara lor nu există nimic, iar faț�ă de zei, fii mai sincer, mai virtuos, măcar din clipa de faț�ă. Trei ani, dacă vei fi avut î�n vedere acest lucru, sau timp de o sută de ani, este acelaș� i lucru.” – Marc Aureliu, Către sine, 9.37
„C
aracterul”, scria Joan Didion î�ntr-unul dintre cele mai bune eseuri ale sale, „disponibilitatea de a-ț�i asuma responsabilitatea pentru propria viaț�ă, este sursa din care izvorăș� te respectul de sine”. Marc Aureliu ne î�ndeamnă să nu pierdem timpul văitându-ne din cauza lipsurilor sau a nereuș� itelor noastre. Trebuie să î�ncetăm să mai pierdem timpul ș� i să devenim stăpânii propriei vieț�i. Caracterul poate fi dezvoltat ș� i, atunci când vom reuș� i asta, vom obț�ine respectul de sine. Dar asta î�nseamnă să ne punem pe lucru ș� i să tratăm serios situaț�ia. Nu mai târziu, nu după ce am primit răspunsul la anumite î�ntrebări, nu după ce ne-am ocupat de unele distrageri, ci î�n clipa de faț�ă. Chiar acum. Asumarea responsabilităț�ii este primul pas. Lipsa acestui tip de caracter este cea mai grea dintre sorț�i. Î�n cartea On Self-Respect (Despre respectul de sine), Joan Didion spune: „A trăi fără respect de sine î�nseamnă să te trezeș� ti î�ntr-o noapte, î�n ciuda paharului de lapte călduț� băut î�nainte, a fenobarbitalului, cu mâna amorț�ită deasupra păturii, numărând păcatele angajamentelor ș� i omisiunilor făcute, persoanele a
DATORIE
237
căror î�ncredere ai trădat-o, promisiunile î�ncălcate subtil, darurile irosite irevocabil din slăbiciune, sau laș� itate, sau nepăsare.” Eș� ti mult mai bun de atât.
IULIE
238
9 iulie
REGELE-FILOSOF „Eu cred că un rege bun este, din capul locului ș� i î�n mod necesar, un filosof, iar filosoful este, prin natura sa, o persoană cu sânge albastru.” – Musonius Rufus, Cuvântări, 8.33.32-34
G
eneralul israelian Herzl Halevi consideră că filosofia este esenț�ială pentru rolul său de lider ș� i militar. „Oamenii î�mi spuneau că administrarea afacerilor este potrivită pentru o existenț�ă pragmatică, iar filosofia, pentru spirit”, a spus el. „Cu trecerea anilor, am descoperit exact contrariul – m-am folosit de filosofie î�ntr-un mod mult mai practic”. Războiul ș� i arta de a conduce presupun o serie interminabilă de decizii etice pentru care este nevoie de stabilirea priorităț�ilor, de echilibru ș� i claritate. Aici ne ajută filosofia. Platon cunoș� tea acest lucru atunci când ș� i-a imaginat î�n vârful ierarhiei statului său utopic un rege-filosof. „Ori filosofii ar trebui să ajungă regi”, scria el î�n Republica, „ori cei care sunt numiț�i acum regi ar trebui să stăpânească cu adevărat filosofia”. Marc Aureliu a fost literalmente un rege-filosof. De ce te priveș� te acest lucru? Există foarte puț�ini regi î�n zilele noastre, dar suntem cu toț�ii lideri, î�ntr-un sens sau î�n altul – suntem cap de familie, conducem companii, echipe, spectatori, grupuri de prieteni ori pe noi î�nș� ine. Studiul filosofiei este cel care ne cultivă raț�iunea ș� i etica, astfel î�ncât să ne putem face bine treaba. Nu ne putem baza doar pe improvizaț�ie – prea mulț�i oameni depind de reuș� ita noastră.
DATORIE
239
10 iulie
IUBEȘTE-ȚI UMILUL MEȘTEȘUG
D
„Iubeș� te umilul meș� teș� ug î�nvăț�at ș� i sprijină-te liniș� tit pe acesta. Petrece-ț�i restul zilelor ca un om care, din î�ntreaga sa ființ�ă, a î�ncredinț�at zeilor toate ale sale, fără să devină nici tiran, nici sclav al cuiva.” – Marc Aureliu, Către sine, 4.31
acă intri î�ntr-o seară oarecare î�ntr-un club de comedie din New York sau Los Angeles, probabil că î�i vei î�ntâlni acolo pe cei mai mari ș� i mai bogaț�i comedianț�i din lume, demonstrându-ș� i măiestria î�n faț�a unei mâini de oameni. Deș� i câș� tigă o avere din filmele sau turneele pe care le fac, iată-i acolo, practicând cea mai elementară formă a artei lor. Î�ntreabă-i pe oricare dintre ei: „De ce faci asta? De ce mai evoluezi î�ncă pe scenă?”. Răspunsul lor va fi, de regulă: „Pentru că mă pricep la asta. Pentru că-mi place la nebunie. Pentru că vreau să devin mai bun. Pentru că tânjesc după contactul cu publicul. Pentru că, pur ș� i simplu, nu mă pot abț�ine.” Pentru ei, nu e o muncă să urce pe scenă la Carolines sau la Comedy Cellar la 1.00 noaptea. Este ceva revigorant. Nu sunt obligați s-o facă. Sunt liberi ș� i aleg să facă asta. Indiferent de umilul meș� teș� ug pe care î�l practici, eș� ti sigur că î�i aloci destul timp? Î�ț�i place ce faci î�ntr-atât î�ncât să î�ț�i găseș� ti timp pentru asta? Ai î�ncredere că, dacă investeș� ti destul efort, restul va decurge de la sine? Fiindcă aș� a va fi. Iubeș� te-ț�i meș� teș� ugul, fii un adevărat maestru.
IULIE
240
11 iulie
PUNE-ȚI BAZELE PROPRIEI PERSOANE
Î
„Dar ce spune Socrate? «După cum cineva se delectează î�ngrijindu-ș� i ogorul sau calul, ș� i mie î�mi face plăcere să mă î�ngrijesc de propria-mi perfecț�ionare, zi de zi.»” – Epictet, Diatribe, 3.5.14
n zilele noastre, a devenit o modă să-ț�i î�nființ�ezi propria companie – să fii antreprenor. Fără discuț�ie, construirea unei afaceri de la zero poate fi o realizare plină de satisfacț�ii. De aceea oamenii î�ș�i dedică î�ntreaga viaț�ă acestui scop, muncind ore î�n ș� ir ș� i asumându-ș� i nenumărate riscuri. Dar n-ar trebui oare să investim la fel de mult î�n a pune bazele propriei persoane, aș� a cum procedăm cu afacerea noastră? Ca ș� i î�n cazul unui start-up, î�ncepem de la o simplă idee: suntem concepuț�i, aduș� i pe lume, unde ne dezvoltăm î�ncet, iar apoi, cu timpul, atragem parteneri, angajaț�i, clienț�i, investitori ș� i bunăstare. Este oare chiar atât de ciudat dacă ne tratăm viaț�a cu aceeaș� i seriozitate pe care o investim î�ntr-o idee de afaceri? Care dintre ele este, de fapt, o chestiune de viaț�ă ș� i de moarte?
DATORIE
241
12 iulie
CÂTEVA REGULI SIMPLE
S
„Nu fi delăsător î�n treburile tale, nu fi certăreț� ș� i î�ncurcat î�n discuț�ii, nu rătăci cu î�nchipuirile tale, nu te î�nchide î�n tine, totodată î�nsă nu te repezi prea febril, nici nu te lăsa prea mult prins î�n activităț� ile tale î�n cursul vieț�ii.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.51
implu î�nseamnă rareori ș� i uș� or. Dar acum, că ai aceste reguli, fă-ț�i datoria de a le pune î�n practică – cu primul element din lista ta de sarcini, cu prima conversaț�ie pe care o ai, cu sufletul tău ș� i, desigur, cu viaț�a pe care ț�i-o construieș� ti singur. Nu doar astăzi, ci î�n fiecare zi. Scrie asta pe tablă ș� i ț�ine-o minte.
IULIE
242
13 iulie
DATORIA LIDERULUI ESTE SĂ CONDUCĂ
A
„Un om oarecare, spre exemplu, ori de câte ori face un serviciu cuiva, s-a obiș� nuit să-i pună aceluia la socoteală î�nlesnirea făcută. Altul, cu toate că nu are această obiș� nuinț�ă, î�l priveș� te, totuș� i, pe cel ajutat ca pe un datornic ș� i ș� tie că a făcut un bine. Un altul î�nsă, nu numai că, î�ntr-un anumit fel, nici nu ia î�n seamă ce-a săvârș� it, dar se aseamănă cu viț�a-de-vie care î�ș�i poartă ciorchinii ș� i, odată ce ș� i-a dat propria roadă, nu mai pretinde nimic altceva, după cum nici calul nu cere nimic după ce î�ș�i urmează drumul lui sau câinele când aleargă vânatul ori albina după ce a produs mierea. Deci ș� i omul nu trebuie să se laude î�n gura mare că a făcut un bine, ci să păș� ească la săvârș� irea unei alte fapte bune, î�ntocmai ca viț�a-de-vie care mereu, î�n anotimpul hotărât, î�ș�i poartă rodnică ciorchinii.” – Marc Aureliu, Către sine, 5.6
i auzit vreodată pe cineva repetând o idee a ta ca ș� i cum i-ar aparț�ine? Ai remarcat la fraț�ii sau rudele mai mici cum î�ț�i imitau comportamentul, felul cum te î�mbrăcai sau muzica pe care o ascultai? Ori poate te-ai mutat î�ntr-un cartier nou ș� i o seamă de hipsteri s-au luat după tine. Uneori, când suntem tineri ș� i fără experienț�ă, reacț�ionăm negativ la aceste situaț�ii. Nu mă mai copia! Eu am făcut-o primul! Pe măsură ce ne maturizăm, î�ncepem să vedem situaț�ia î�n altă lumină. Î�nț�elegem că a ieș� i î�n faț�ă ș� i a fi de ajutor este un serviciu pe care liderii î�l aduc omenirii. Este de datoria noastră să facem asta – î�n situaț�ii importante ș� i mai puț�in importante. Dacă vrem să fim lideri, trebuie să î�nț�elegem că acest serviciu ingrat este î�n fiș� a postului. Trebuie să facem
DATORIE
243
ceea ce fac liderii, pentru că asta este datoria lor – nu de dragul reputaț�iei, nici al mulț�umirilor, nici al recunoaș� terii. Este datoria noastră.
IULIE
244
14 iulie
CUNOAȘTEREA PUȚINĂ ESTE PERICULOASĂ „Pentru novici, puterea ieș� ită din comun este periculoasă. Prin urmare, trebuie să-i î�ndrumi cum poț�i mai bine, dar î�n armonie cu natura.” – Epictet, Diatribe, 3.13.20
M
arii dascăli se poartă, de obicei, cel mai dur cu elevii cei mai promiț�ători. Când profesorii î�ntrevăd potenț�ialul cuiva, î�ș�i doresc ca acesta să se î�mplinească pe deplin. Dar marii dascăli sunt, totodată, conș� tienț�i de faptul că aptitudinile î�nnăscute ș� i o minte sclipitoare pot fi periculoase pentru un î�nvăț�ăcel, dacă este lăsat de capul lui. Talentul timpuriu poate duce la un exces de î�ncredere ș� i poate crea năravuri proaste. Cei care prind repede sunt notorii pentru faptul că sar peste lecț�iile de bază ș� i ignoră chestiunile fundamentale. Nu te lăsa luat de val. Ia-o î�ncetiș� or. Î�nvaț�ă cu modestie.
DATORIE
245
15 iulie
ESTE DE AJUNS SĂ FACI CE SE CUVINE
R
„De câte ori te comporț�i ca un binefăcător ș� i altul primeș� te bine aceasta, de ce cauț�i o a treia satisfacț�ie, î�n afară de acestea, aș� a cum î�ncearcă neghiobii, ș� i anume gloria de a fi făcut bine sau dobândirea unei recompense?” – Marc Aureliu, Către sine, 7.73
ăspunsul la î�ntrebarea: „De ce-ai făcut ce se cuvine?” ar trebui să fie de fiecare dată: „Fiindcă era ceea ce se cuvenea să fac”. La urma urmei, când vezi alt om – mai ales unul care a î�ndurat greutăț�i sau neajunsuri din cauză că a făcut ce trebuia – nu-i aș� a că te gândeș� ti: Iată un Om cu O mare? Prin urmare, de ce ai nevoie de mulț�umiri sau recunoaș� tere pentru că ai făcut ceea ce trebuia? Este de datoria ta.
IULIE
246
16 iulie
PROGRESUL SPIRITULUI
C
„Dar pentru ce oare folosesc eu sufletul meu acum? Clipă de clipă, aceasta trebuie să se î�ntrebe omul ș� i să cerceteze, cât mai riguros: ce am eu î�n această parte din mine care se numeș� te raț�iune conducătoare? Ș� i al cui suflet î�l am eu acum? Nu cumva este al unui copil, al unui adolescent… al unui tiran sau al unei fiare?” – Marc Aureliu, Către sine, 5.11
ui te dedici? Cărei cauze, misiuni sau scop? Ce faci? Ș� i, mai important chiar, de ce o faci? Cum reflectă activitatea ta zilnică valorile de care spui că î�ț�i pasă? Acț�ionezi î�n concordanț�ă cu lucrurile pe care le preț�uieș� ti, sau rătăceș� ti, confuz, î�n orice altă direcț�ie decât a propriei ambiț�ii? S-ar putea să nu-ț�i pice bine răspunsurile la aceste î�ntrebări. Asta e bine. Î�nseamnă că ai făcut primul pas pentru a-ț�i corecta comportamentul – pentru a fi mai presus de acele creaturi sălbatice despre care vorbeș� te Marc Aureliu. Î�nseamnă, totodată, că te apropii din ce î�n ce mai tare de descoperirea datoriei pe care o ai î�n viaț�ă. Iar, odată descoperită, te apropii ș� i mai mult de î�mplinirea ei.
DATORIE
247
17 iulie
NU-I ABANDONA PE CEILALȚI… SAU PE TINE ÎNSUȚI
P
„După cum, atunci când î�naintezi pe un drum ce urmează î�ndrumările raț�iunii, aceia care î�ț�i stau î�mpotrivă nu te pot abate de la o activitate sănătoasă, tot astfel să nu poată î�mpuț�ina î�n inima ta bunăvoinț�a faț�ă de ei. Tu deci, din contră, păstrează-ț�i deopotrivă aceste două atitudini, adică nu numai judecată ș� i activitate echilibrată ș� i statornică, ci chiar amabilitate faț�ă de aceia care î�ș�i propun să-ț�i pună piedici ori te tulbură î�n vreun alt chip. Căci a provoca neplăceri ș� i dificultăț�i este o slăbiciune, după cum tot o slăbiciune î�nseamnă a te lăsa abătut de la treburi sau a î�ndepărta ceea ce î�ț�i produce groază. Căci deopotrivă dezertează ș� i-ș� i părăsesc posturile atât acela care se lasă î�nfricoș� at, cât ș� i î�nstrăinatul de cel care, prin natură, î�i este de acelaș� i neam ș� i prieten.” – Marc Aureliu, Către sine, 11.9
e măsură ce viaț�a merge î�nainte, ajungem să cunoaș� tem limitele persoanelor din jurul nostru. Este ca o dietă. Când toată lumea mănâncă nesănătos, se produce un fel de aliniere naturală. Dar dacă o persoană î�ncepe să mănânce sănătos, interesele se ciocnesc brusc. De acum, există un motiv de ceartă pentru alegerea localului pentru cină. Aș� a cum nu trebuie să renunț�i la noua cale aleasă doar pentru că alț�ii au o problemă cu ea, la fel nu trebuie să renunț�i nici la aceș� ti oameni. Nu-i lăsa cu ochii î�n soare, nici nu le da papucii. Nu te î�nfuria ș� i nu te certa cu ei. La urma urmei, sunt î�n acelaș� i loc î�n care te aflai ș� i tu până nu demult.
IULIE
248
18 iulie
FIECARE SĂ FIE STĂPÂNUL PROPRIULUI DOMENIU
T
„Voinț� a semenului meu este pentru mine tot aș� a de indiferentă ca ș� i respiraț�ia sau corpul acestuia. Căci, chiar dacă suntem născuț�i unul pentru celălalt î�ntr-o mare măsură, raț�iunile noastre conducătoare au, fiecare, domeniul ș� i autoritatea lor proprie; fiindcă altfel viciul semenului meu ar putea constitui pentru mine un rău, dar divinitatea mea n-a hotărât ca propria mea nefericire să fie provocată de un altul.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.56
emelia unei ț�ări libere este că libertatea ta de a agita pumnul se termină acolo unde î�ncepe nasul cuiva. Adică, oricine este liber să facă ce-ș� i doreș� te până î�n momentul î�n care interferează cu trupul ș� i spaț�iul tău fizic. Această maximă poate fi totodată ș� i o foarte bună filosofie de viaț�ă. Pentru un asemenea trai este î�nsă nevoie de două premise importante. Mai î�ntâi, trebuie să î�ț�i trăieș� ti viaț�a î�n aș� a fel î�ncât să nu o influenț�ezi negativ pe a celorlalț�i. Iar î�n al doilea rând, trebuie să fii deschis ș� i suficient de receptiv î�ncât să-i laș� i ș� i pe ceilalț�i să procedeze la fel. Poț�i face asta? Chiar ș� i atunci când dezaprobi din tot sufletul alegerile pe care le fac? Poț�i î�nț�elege că viaț�a lor este treaba lor ș� i tu trebuie să-ț�i vezi de a ta? Ș� i că ai oricum destule de rezolvat la propria persoană fără să-i mai deranjezi ș� i pe alț�ii?
DATORIE
249
19 iulie
IARTĂ-I CĂ NU ȘTIU CE FAC
U
„Platon spune că, fără voia lui, orice suflet este lipsit de adevăr. Aș� adar, î�n acelaș� i fel, este lipsit ș� i de spiritul de dreptate, de cumpătare, de bunăvoinț�ă ș� i de orice virtute asemănătoare. Este cu totul obligatoriu să-ț�i aduci aminte necontenit de acest adevăr, căci, astfel, vei fi mai î�ngăduitor.” – Marc Aureliu, Către sine, 7.63
rcând Via Dolorosa, spre Golgota, Iisus (sau Christus, numele sub care ar fi fost cunoscut de Seneca ș� i de contemporanii lui romani) a suferit enorm. A fost bătut, biciuit, î�njunghiat, obligat să-ș� i poarte crucea ș� i apoi crucificat î�ntre doi criminali de rând. I-a văzut pe soldaț�i dând cu zarurile pentru hainele lui, i-a auzit pe oameni rânjind ș� i batjocorindu-l. Indiferent de î�nclinaț�iile tale religioase, cuvintele pe care le-a rostit Iisus mai apoi – ț�inând cont că le-a spus pe când era supus unui chin de neimaginat – î�ț�i dau fiori pe ș� ira spinării. El a ridicat privirea spre cer ș� i a spus simplu: „Tată, iartă-i, căci nu ș� tiu ce fac”. Acelaș� i adevăr î�l regăsim ș� i la Platon, cu câteva secole mai devreme, iar Marc Aureliu l-a exprimat un secol ș� i jumătate după Iisus; ș� i creș� tinii trebuie să fi rostit acest adevăr î�n timp ce erau executaț�i cu cruzime de către romani, î�n timpul domniei lui Marc Aureliu; călăii lor erau privaț�i de adevăr. N-ar fi spus asta dacă n-ar fi fost aș� a. Foloseș� te-te de această cunoaș� tere ș� i fii blând ș� i milostiv.
IULIE
250
20 iulie
NĂSCUȚI PENTRU DREPTATE
S
„Cel care face o nedreptate este lipsit de pietate. Fiindcă, prin î�nsuș� irile date lor de natura universului, ființ�ele raț�ionale sunt născute unele î�n folosul altora, astfel î�ncât să se ajute reciproc, î�n raport cu valoarea fiecăreia, ș� i să nu se vatăme î�n niciun fel. Este deci limpede că acela care î�ncalcă voinț�a naturii universale este lipsit de pietate faț�ă de cea mai veche dintre divinităț�i.” – Marc Aureliu, Către sine, 9.1.1
punem despre cele mai abominabile fapte că sunt crime î�mpotriva naturii. Considerăm anumite acte un afront la adresa umanităț�ii, spunând despre ele că: „Î�ncalcă tot ce este sfânt”. Oricât de diferite ar fi părerile noastre î�n privinț�a religiei, educaț�iei, politicii, claselor sociale sau sexelor, î�n această privinț�ă reuș� im să ne punem de acord. De ce? Pentru că simț�ul dreptăț�ii este adânc î�nrădăcinat î�n noi. Ne displac oamenii care se bagă î�n faț�ă la coadă; dispreț�uim profitorii; adoptăm legi care î�i protejează pe cei lipsiț�i de apărare; ș� i ne plătim impozitele, fiind de acord să distribuim o parte din avere către cei nevoiaș� i. Pe de altă parte, dacă ni se pare că putem scăpa basma curată, s-ar putea să î�ncercăm să triș� ăm sau să denaturăm regulile. Ca să-l parafrazez pe Bill Walsh, atunci când suntem lăsaț�i de capul nostru, mulț�i dintre noi, asemenea apei, vom căuta terenul cel mai de jos. Secretul este aș� adar să ne î�ncurajăm î�nclinaț�ia naturală pentru dreptate, prin limite ferme ș� i angajamente solide; să î�mbrăț�iș� ăm, aș� a cum Lincoln a î�ndemnat să facă o naț�iune dezbinată ș� i furioasă, „î�ngerii mai buni ai naturii noastre”.
DATORIE
251
21 iulie
NĂSCUȚI PENTRU COOPERARE
D
„De câte ori, cu greutate te smulgi din mrejele somnului, aminteș� te-ț�i că este potrivit cu alcătuirea ta ș� i cu firea omenească să te dăruieș� ti activităț�ilor obș� teș� ti, pe câtă vreme somnolenț�a devine comună ș� i vieț�uitoarelor lipsite de raț�iune. Î�n acelaș� i timp, ceea ce este potrivit cu natura fiecărei ființ�e pare mai apropiat, mai legat ș� i mai convenabil pentru structura aceasta.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.12
acă un câine petrece toată ziua î�n pat – î�n patul tău, cel mai probabil – nu-i nimic. Aș� a sunt câinii. Nu trebuie să ajungă nicăieri, nu au nicio altă obligaț�ie î�n afară de a fi aș� a cum sunt. Conform stoicilor, noi, oamenii, avem o datorie mai î�naltă – nu faț�ă de zei, ci faț�ă de ceilalț�i. Lucrul care ne face să ne ridicăm dimineaț�a din pat – chiar dacă, asemenea lui Marc Aureliu, nu ne vine uș� or – este praxeis koinonikas apodidonai (să î�ndeplinim sarcinile comune). Civilizaț�ia ș� i naț�iunea sunt proiecte măreț�e pe care le construim î�mpreună, la ridicarea cărora au contribuit ș� i strămoș� ii noș� tri vreme de milenii. Suntem născuț�i pentru cooperare (synergia). Prin urmare, dacă ai nevoie de un stimulent î�n plus pentru a te ridica dimineaț�a din pat, dacă ai nevoie de ceva mai mult decât î�ț�i poate oferi cofeina, î�ncearcă acest lucru. Oamenii depind de tine. Scopul tău este să ne ajuț�i să ridicăm î�mpreună această lucrare măreaț�ă. Aș� teptăm cu nerăbdare să pui ș� i tu umărul.
IULIE
252
22 iulie
NU-ȚI ȚINE NIMENI PISTOLUL LA TÂMPLĂ „Nu sunt morale acț�iunile î�mplinite î�mpotriva voinț�ei sau cu sila; tot ceea ce este moral este rezultat al voinț�ei libere.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 66.16b
N
u trebuie să faci ceea ce se cuvine. Ai î�ntotdeauna opț�iunea să fii egoist, necioplit, î�ngrozitor, limitat, pedant, rău sau prost. De fapt, uneori poț�i găsi anumite motivaț�ii să fii rău. Î�n mod categoric, nu toț�i infractorii sunt prinș� i. Î�nsă cum funcț�ionează de regulă tipul acesta de gândire? Cum arată o viaț�ă de acest fel? Nu trebuie să faci ce se cuvine, la fel cum nu trebuie să-ț�i faci datoria. O faci pentru că alegi asta. Pentru că vrei.
DATORIE
253
23 iulie
PRIMEȘTE ONORURILE ȘI OCĂRILE CU ACEEAȘI MĂSURĂ
Î
„Primeș� te totul fără î�ngâmfare ș� i fii gata să pierzi cu simplitate ș� i uș� urinț�ă.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.33
n toiul destrămării Republicii Romane, î�n timpul războiului civil dintre Pompei ș� i Cezar, Pompei a luat decizia să-i desemneze lui Cato conducerea flotei militare. Era o imensă onoare ș� i o poziț�ie extrem de puternică. Dar apoi, câteva zile mai târziu, ca reacț�ie la protestele invidioase ale cercului său restrâns, Pompei a revenit asupra deciziei ș� i i-a luat comanda. Ar fi putut fi considerată o umilinț�ă publică imensă – să ț�i se acorde o promovare ș� i apoi să-ț�i fie luată. Î�nsă relatările arată că reacț�ia lui Cato a fost ca ș� i inexistentă. A reacț�ionat cu aceeaș� i măsură ș� i la onoare, ș� i la dezonoare: cu indiferenț�ă ș� i acceptare. Ș� i, cu siguranț�ă, n-a lăsat ca acest lucru să-i afecteze susț�inerea cauzei. De fapt, după această ocară, a pus umărul la mobilizarea soldaț�ilor î�nainte de bătălie prin discursuri de î�mbărbătare – aceiaș� i soldaț�i care ar fi trebuit să se afle sub comanda sa. Despre asta vorbeș� te Marc Aureliu. Nu lua personal neajunsurile zilei – nici recompensele, nici recunoaș� terile, mai ales atunci când datoria ț�i-a rezervat o cauză importantă. Detaliile banale, cum ar fi urcarea sau coborârea î�n ierarhie, nu spun nimic despre tine ca persoană. Doar purtarea ta o poate face – ca ș� i î�n cazul lui Cato.
IULIE
254
24 iulie
UNDEVA, UN OM MOARE
U
„Ori de câte ori primeș� ti veș� ti tulburătoare, gândeș� te-te că nicio veste nu poate fi vreodată relevantă pentru alegerea ta raț�ională. Te poate vesti cineva că presupunerile ș� i dorinț�ele tale sunt greș� ite? Nici vorbă! Î�ț�i poate spune î�nsă că a murit cineva – chiar ș� i aș� a, ce î�nseamnă asta pentru tine?” – Epictet, Diatribe, 3.18.1-2
n prieten bine-intenț�ionat s-ar putea să te î�ntrebe astăzi: „Ce părere ai despre [completează cu o tragedie petrecută la celălalt capăt al Pământului]?”. Tu, î�ngrijorat î�n egală măsură, ai putea răspunde: „Î�mi pare î�ngrozitor de rău”. Î�n acest caz, v-aț�i abandonat amândoi alegerile raț�ionale, fără să faceț�i absolut nimic pentru victimele tragediei. Este atât de uș� or să te laș� i distras, ba chiar afectat, de veș� tile oribile de pe glob. Reacț�ia stoică corespunzătoare faț�ă de aceste evenimente nu este nepăsarea, î�nsă nici compasiunea inutilă, fără rost, nu este de prea mare ajutor (ș� i, î�n majoritatea cazurilor, te costă liniș� tea personală). Dacă poț�i face î�ntr-adevăr ceva pentru acei oameni aflaț�i î�n suferinț�ă, atunci, da, veș� tile tulburătoare (ș� i reacț�ia ta la ele) au legătură cu o alegere raț�ională. Î�nsă dacă emoționarea este singura ta formă de implicare, atunci va trebui să te î�ntorci la datoria ta individuală – faț�ă de tine, de familia ta, de patria ta.
DATORIE
255
25 iulie
CE VA SCRIE PE PIATRA TA FUNERARĂ?
U
„Când vei vedea un om purtând toga pretextă* sau când vei vedea unul al cărui nume este faimos î�n for, să nu-l invidiezi; aceste bunuri se obț�in cu preț�ul vieț�ii… Pe unii viaț�a i-a lăsat î�n mijlocul primelor confruntări, î�nainte ca ei să răzbească până î�n vârful ambiț�iei lor; alț�ii, după ce s-au târât prin mii de fapte lipsite de demnitate până la punctul cel mai de sus al demnităț� ii, au fost cuprinș� i de gândul nefericit că au trudit doar pentru o inscripț�ie de mormânt.” – Seneca, Despre scurtimea vieții, 20
neori, angajamentele noastre profesionale pot deveni un scop î�n sine. Un politician î�ș�i poate justifica neglijarea familiei de dragul funcț�iei sale, iar un scriitor poate ajunge să creadă că „geniul” său î�i scuză comportamentul antisocial sau egoist. Dar oricine are o oarecare perspectivă poate vedea că, de fapt, politicianul este î�ndrăgostit de glorie, iar scriitorul este î�nfumurat ș� i se simte superior. Obsedaț�ii de muncă î�ș�i găsesc î�ntotdeauna scuze pentru egoismul lor. Deș� i această atitudine poate duce la realizări impresionante, costul ei rareori se justifică. Capacitatea de a munci din greu ș� i î�n ritm susț�inut este admirabilă. Î�nsă eș� ti o ființă umană, nu o faptă umană. Seneca subliniază faptul că nu suntem animale. „Este oare chiar atât de plăcut să mori î�n jug?” se î�ntreba el. Aleksandr Soljeniț�în � o spune ș� i mai bine: „Caii mor de trudă. Toată lumea ar trebui să ș� tie asta.”
* Togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni. (n.tr.)
IULIE
256
26 iulie
CÂND OAMENII BUNI STAU DEOPARTE
I
„Adeseori, săvârș� eș� te o nedreptate ș� i cel care nu î�ndeplineș� te un anumit lucru, nu numai cel care face ceva.” – Marc Aureliu, Către sine, 9.5
storia abundă î�n dovezi că omenirea este capabilă de rău, nu doar î�n mod activ, ci ș� i pasiv. Î�n câteva dintre cele mai ruș� inoase momente ale noastre – de la sclavie la Holocaust ș� i de la segregarea rasială la uciderea lui Kitty Genovese* – vina a aparț�inut nu doar făptuitorilor, ci ș� i cetăț�enilor obiș� nuiț�i care, dintr-o sumedenie de motive, au refuzat să se implice. Există o vorbă veche: pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic. Nu este suficient să nu faci rău. Trebuie să fii, totodată, pe cât posibil, un agent al binelui pe această lume.
* Catherine (Kitty) Susan Genovese a fost o tânără newyorkeză de 28
de ani, care a fost ucisă în 1964 în fața blocului în care locuia. La două săptămâni de la eveniment, un articol din New York Times relata că 38 de martori au văzut sau auzit atacul, dar niciunul nu a chemat poliția sau i-a sărit în ajutor. Cu timpul, cazul a ajuns să fie invocat ca exemplu de neimplicare din partea semenilor. Studii recente pun însă la îndoială acuratețea relatării originale, existența celor 38 de martori și autenticitatea participării lor. (n.tr.)
DATORIE
257
27 iulie
UNDE EXISTĂ CEVA MAI BUN?
T
„Dacă tu găseș� ti î�n viaț�a omenească ceva mai bun decât dreptatea, adevărul, moderaț�ia, bărbăț�ia, î�ntr-un cuvânt ceva mai bun decât ceea ce î�mpacă spiritul tău cu tine î�nsuț�i, î�mpăcare pe care spiritul ș� i-o dăruieș� te prin tot ceea ce face potrivit cu dreapta raț�iune ș� i cu ceea ce i-a fost ursit din lucrurile petrecute î�n afara voinț�ei sale, dar hărăzite lui – dacă, î�ț�i spun, ai să vezi ceva mai bun decât cele amintite acum, î�ntoarce-te către acesta cu î�ntreaga ta ființ�ă ș� i bucură-te ca de cea mai aleasă descoperire.” – Marc Aureliu, Către sine, 3.6.1
oț�i am alergat după lucruri pe care le credeam importante. La un moment dat, am crezut cu toț�ii că banii sunt răspunsul la toate problemele, că succesul este cea mai mare răsplată posibilă, că iubirea nepieritoare a unei persoane frumoase ne va î�ncălzi, î�n sfârș� it, sufletul. Cum reacț�ionăm î�nsă atunci când obț�inem efectiv aceste obiecte sacre? Nu că ar fi serbezi sau lipsite de semnificaț�ie – numai cei care nu le-au avut pot gândi aș� a – dar descoperim că ele, î�n sine, nu sunt de ajuns. Banii aduc probleme. Escaladarea unui vârf de munte ne dezvăluie existenț� a altuia, ș� i mai î�nalt. Nu avem niciodată suficientă iubire. Există î�nsă ceva mai bun: adevărata virtute. Ea este o recompensă î�n sine. Virtutea este singurul bun care ne depăș� eș� te aș� teptările ș� i pe care nu-l putem deț�ine parț�ial. Fie o avem, fie nu. Ș� i, de aceea, virtutea – alcătuită din dreptate, onestitate, disciplină ș� i curaj – este singurul lucru care merită strădaniile noastre.
IULIE
258
28 iulie
NUMĂRĂ-ȚI PRIVILEGIILE
L
„Unii oameni sunt ascuț�iț�i la minte, alț�ii obtuzi; unii cresc î�ntr-un mediu mai bun, alț�ii î�n altul mai prost. Aceș� tia din urmă, având o educaț�ie ș� i maniere inferioare, vor avea nevoie de mai multe dovezi ș� i de instrucț�iuni atente pentru a stăpâni aceste î�nvăț�ături ș� i a fi modelaț�i de ele – î�n aceeaș� i măsură î�n care trupurile aflate î�ntr-o condiț�ie fizică proastă necesită mai multă î�ngrijire pentru o î�nsănătoș� ire perfectă.” – Musonius Rufus, Cuvântări, 1.1.33-1.3.1-3
a sfârș� itul unui schimb de replici enervante, s-ar putea să te trezeș� ti spunându-ț�i: Of, tipul ăsta e chiar idiot; ori î�ntrebându-te: De ce nu e în stare să facă lucrurile cum trebuie? Dar nu toată lumea a avut avantajele pe care le-ai avut tu. Asta nu î�nseamnă că tu ai avut o viaț�ă uș� oară – doar că ai avut un mic avans î�n faț�a altora. De aceea este de datoria noastră să-i î�nț�elegem ș� i să avem răbdare cu ceilalț�i. Filosofia î�nseamnă formare spirituală, î�nseamnă să ne î�ngrijim de suflet. Unii au nevoie de mai multă î�ngrijire decât alț�ii, la fel cum unii au un metabolism mai rapid ori au crescut mai î�nalț�i decât alț�ii. Cu cât eș� ti mai iertător ș� i mai î�ngăduitor cu ceilalț�i – cu cât devii mai conș� tient de diferitele privilegii ș� i avantaje pe care le-ai avut – cu atât vei deveni mai binevoitor ș� i mai răbdător.
DATORIE
259
29 iulie
UN LEAC PENTRU SUFLET
C
„Dacă cineva voieș� te să practice filosofia ca să devină mai bun, atunci sufletul să-i fie generos, plin de î�ncredere ș� i să pară a fi măreț� ș� i de neî�ntrecut oricui i-ar sta alături.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 111.2
e este „un leac pentru suflet”? Poate Seneca vrea să spună că, prin natură ș� i educaț�ie, ne dezvoltăm un amestec unic de caracteristici – unele pozitive, altele negative. Când aceste caracteristici negative î�ncep să aibă consecinț�e î�n viaț�a noastră, unii dintre noi apelează la terapie, psihanaliză sau la ajutorul unui grup de sprijin. Scopul? Pentru a vindeca anumite aspecte egoiste, distructive din noi î�nș� ine. Î�nsă, dintre toate soluț�iile de vindecare a caracteristicilor noastre negative, filosofia este cea mai veche ș� i i-a ajutat pe cei mai mulț�i oameni. Ea se preocupă nu doar de atenuarea efectelor unor boli mintale sau ale nevrozelor, ci a fost concepută să î�ncurajeze progresul oamenilor. A fost concepută să ne ajute să ducem o Viaț�ă Bună. Nu meriț�i oare bunăstarea? Nu ț�i-ar plăcea să fii un spirit puternic, plin de î�ncredere, invulnerabil la evenimentele externe? Nu ț�i-ar plăcea să fii ca o ceapă, cu multe straturi de măreț�ie? Atunci practică filosofia.
IULIE
260
30 iulie
BUCURIA STOICĂ
F
„Dă-mi crezare, adevărata bucurie este un lucru serios. Sau poate crezi că omul cu chipul vesel sau, cum spun năzuroș� ii ăș� tia, hilar î�i râde î�n nas morț�ii, î�ș�i deschide casa sărăciei, î�ș�i ț�ine plăcerea î�nfrânată, e pregătit să-ș� i î�ndure durerile? Cine chibzuieș� te la acestea se află î�ntr-o stare de mare bucurie, dar prea puț�in ademenitoare. Bucuria aceasta vreau eu s-o stăpâneș� ti: nu-ț�i va lipsi î�n veci odată ce ai aflat de unde să o iei.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 23.4
olosim prea uș� or cuvântul „bucurie”. „Veș� tile mă bucură extrem de mult.” „Este o bucurie să fii î�n preajma ei.” „Este o ocazie plină de bucurie.” Dar niciunul dintre aceste exemple nu reflectă adevărata bucurie. Ele sunt apropiate mai degrabă de termenul „veselie”. Veselia este la nivel superficial. Pentru Seneca, bucuria este o stare profundă a ființ�ei. Este un simț�ământ interior ș� i are puț�ine de-a face cu zâmbetul sau râsul. Deci, atunci când oamenii spun că stoicii sunt mohorâț�i sau depresivi, nu î�nț�eleg cum stau lucrurile. Cui î�i pasă dacă cineva este voios când vremurile sunt bune? Ce mare realizare e asta? Î�nsă poț�i să fii pe deplin mulț�umit de viaț�a ta, eș� ti î�n stare să î�nfrunț�i cu tărie ce-ț�i rezervă viaț�a de la o zi la alta, eș� ti capabil să-ț�i revii de pe urma nenorocirilor, fără să dai î�napoi un pas, poț�i fi o sursă de forț�ă ș� i inspiraț�ie pentru cei din jur? Aceasta este bucuria stoică – bucuria rezultată din scop, excelenț�ă ș� i datorie. Este un lucru serios – mult mai serios decât un zâmbet sau o voce veselă.
DATORIE
261
31 iulie
CARIERA TA NU ESTE O CONDAMNARE PE VIAȚĂ „Respingător este cel care î�ș�i dă ultima suflare î�n mijlocul unui proces, î�n timp ce, î�naintat î�n vârstă ș� i căutând î�ncă aplauzele unui cerc de nepricepuț�i, pledează pentru clienț�i necunoscuț�i.” – Seneca, Despre scurtimea vieții, 20.2
O
dată la câț�iva ani, ș� tirile redau un spectacol trist. Câte un milionar bătrân, î�ncă stăpân pe imperiul său de afaceri, este dat î�n judecată. Acț�ionarii ș� i rudele lui apelează la instanț�ă, susț�inând că acesta nu mai are discernământ – că patriarhul nu mai este capabil să-ș� i conducă propria companie ș� i afacerile juridice. Fiindcă acest om cu influenț�ă refuză să cedeze controlul sau să dezvolte un plan de succesiune, este supus uneia dintre cele mai grave umilinț�e din viaț�ă: dezvăluirea celor mai intime vulnerabilităț�i ale sale. Nu trebuie să ne lăsăm niciodată atât de absorbiț�i de muncă î�ncât să credem că suntem imuni la realitatea vieț�ii ș� i la î�naintarea î�n vârstă. Cine vrea să fie genul de persoană care nu renunț�ă niciodată? Oare viaț�a ta are o semnificaț�ie atât de redusă î�ncât singurul tău ț�el este munca, de care nu eș� ti dispus să te desparț�i decât cu picioarele î�nainte? Fii mândru de munca ta. Dar ea nu reprezintă totul.
AUGUST
PRAGMATISM
PRAGMATISM
263
1 august
NU AȘTEPTA PERFECȚIUNEA
V
„Castravetele e amar? Aruncă-l! Î�n drum sunt mărăcini? Ocoleș� te-i! Este de ajuns. Nu mai adăuga î�ntrebarea: de ce s-au făcut acestea î�n lume? Fiindcă vei fi luat î�n râs de către cei care studiază natura, după cum ai fi luat î�n râs de către un cizmar sau de către un tâmplar dacă le-ai aduce mustrări pentru ce vezi î�n atelierul lor, talaș� , surcele, crâmpeie rămase de la cele alcătuite de ei. Ș� i totuș� i, aceș� tia au locuri unde să le arunce. Natura î�nsă nu are nimic î�n afară de sine.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.50
rem să meargă totul perfect, prin urmare ne spunem că ne vom apuca de treabă î�n clipa î�n care vom avea condiț�iile potrivite sau când vom ș� ti î�ncotro ne î�ndreptăm. Dar ar fi mult mai bine dacă ne-am descurca cu ceea ce avem. Marc Aureliu î�ș�i reamintea singur: „Nu aș� tepta perfecț�iunea din Republica lui Platon”. El nu se aș� tepta ca lumea să fie exact aș� a cum î�ș�i dorea să fie, dar ș� tia instinctiv, după cum avea să noteze ulterior filosoful catolic Josef Pieper, că „poate î�nfăptui binele doar acela care ș� tie cum sunt lucrurile ș� i care este situaț�ia sa”. Astăzi, să nu lăsăm î�nț�elegerea noastră sinceră cu privire la lume să ne î�mpiedice să scoatem la iveală ce are ea mai bun de oferit. Nici să nu î�ngăduim fleacurilor ș� i piedicilor mărunte să stea î�n calea datoriei pe care o avem de î�ndeplinit.
AUGUST
264
2 august
PUTEM LUCRA ÎN ORICE CONDIȚII
L
„Î�ntr-adevăr, cum ar putea exilul să fie un obstacol î�n calea cultivării cuiva sau a dobândirii virtuț�ii, când exilul nu a privat pe nimeni de î�nvăț�area sau practicarea a ceea ce se cuvine?” – Musonius Rufus, Cuvântări, 9.37.30-31, 9.39.1
a un moment dat, după o intervenț�ie chirurgicală, medicii i-au spus lui Theodore Roosevelt că s-ar putea să rămână î�ntr-un scaun cu rotile pentru tot restul vieț�ii. Cu efervescenț�a sa bine-cunoscută, el a răspuns: „Î�n regulă. Pot lucra ș� i aș� a!”. Acesta ar putea fi răspunsul nostru chiar ș� i î�n faț�a celor mai cumplite î�ntorsături ale sorț�ii – să lucrăm cu ceea ce ne-a rămas. Nimic nu ne poate î�mpiedica să î�nvăț�ăm. De fapt, situaț�iile dificile sunt adesea niș� te lecț�ii sui-generis, chiar dacă nu sunt pe gustul nostru. Î�n ce-l priveș� te pe Musonius Rufus, acesta a fost exilat de trei ori (de două ori de Nero ș� i o dată de Vespasian), dar expulzarea forț�ată din locuinț�ă ș� i ruperea de stilul de viaț�ă cunoscut nu i-au afectat studiul filosofiei. Î�n felul său, răspunsul i-a fost acelaș� i: „Î�n regulă. Pot lucra ș� i aș� a!”. Ș� i chiar a făcut asta, reuș� ind să petreacă un timp, î�ntre două exiluri, cu un î�nvăț�ăcel pe nume Epictet, reuș� ind astfel să ducă la apariț�ia stoicismului î�n lume.
PRAGMATISM
265
3 august
VIAȚA BUNĂ SE GĂSEȘTE PRETUTINDENI
U
„Acum nu călătoreș� ti, ci rătăceș� ti ș� i te laș� i dus ș� i te strămuț�i dintr-un loc î�ntr-altul – iar î�n vremea asta, ceea ce cauț�i tu, viaț�a senină*, se găseș� te pretutindeni. Există oare un loc mai agitat decât forul? Chiar ș� i aici, dacă trebuie, se poate trăi cu seninătate.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 28.5b-6a
n scriitor celebru s-a plâns odată că, după ce a cunoscut succesul, prietenii cu stare î�l invitau mereu î�n locuinț�ele lor frumoase ș� i exotice. „Vino la noi, î�n sudul Franț�ei”, spuneau ei. Sau: „Cabana noastră de schi din Elveț�ia este un loc numai bun pentru scris”. Scriitorul călătorea î�n toată lumea, trăia î�n lux, sperând să găsească inspiraț�ie ș� i creativitate î�n aceste conace ș� i vile impresionante. Î�nsă, de puț�ine ori s-a î�ntâmplat asta. Exista î�ntotdeauna atracț�ia pentru altă casă, mai frumoasă. Existau mereu distrageri de tot felul, erau mereu atâtea lucruri de făcut – iar nesiguranț�a ș� i blocajul creativ, care sunt o pacoste pentru artiș� ti, l-au î�nsoț�it peste tot. Ne spunem mereu că avem nevoie de contextul potrivit î�nainte să ne suflecăm mânecile ș� i să ne apucăm serios de lucru. Sau ne spunem că o vacanț�ă ori puț�in timp de unul singur va prinde bine relaț�iei sau suferinț�ei noastre. Nici că se poate să ne minț�im mai tare. Este mult mai bine să devenim pragmatici ș� i adaptabili – î�n stare să facem ceea ce trebuie, oriunde ș� i oricând. Locul î�n care î�ț�i poț�i face treaba, î�n care poț�i duce un trai bun, este aici.
* În original, în latină, bene vivere. În contextul de față, potrivit notelor Ioanei Costa, traducătoarea textului, are înțelesul de „arta de a trăi în conformitate cu învățăturile filosofice”. (n.tr.)
AUGUST
266
4 august
FĂRĂ ACUZE. DOAR CONCENTREAZĂ-TE „Trebuie să î�ncetezi să ridici pumnul către zei ș� i să-i acuzi pe alț�ii. Trebuie să fii stăpân deplin al dorinț�ei tale ș� i să-ț�i î�ndrepț� i atenț� ia spre cele ce ț� in de alegerea ta raț� ională. Nu trebuie să mai simț�i furie, resentimente, invidie sau regret.” – Epictet, Diatribe, 3.22.13
N
elson Mandela a fost î�nchis vreme de douăzeci ș� i ș� apte de ani pentru că s-a î�mpotrivit brutalului regim de apartheid din Africa de Sud. Timp de optsprezece ani, a avut o găleată pe post de WC, un pat tare î�ntr-o celulă î�ngustă ș� i dreptul la o singură vizită pe an – pentru o jumătate de oră. Era un tratament crud, menit să-i izoleze ș� i să-i facă pe prizonieri să cedeze psihic. Ș� i totuș� i, î�n ciuda acestui lucru, Mandela a devenit î�n î�nchisoare un simbol al demnităț�ii. Deș� i a fost privat de o mulț�ime de lucruri, el a găsit î�n continuare modalităț�i creative de a-ș� i impune voinț�a. Neville Alexander, unul dintre deț�inuț�ii din î�nchisoare, a povestit î�n cadrul emisiunii Frontline: „El [Mandela] insista mereu: dacă ț�i se spune să alergi, tu î�ncăpăț�ânează-te să mergi. Dacă ț�i se spune să mergi repede, tu î�ncăpăț�ânează-te să mergi î�ncet. Asta era ideea. Noi puteam să stabilim condiț�iile”. Pentru a-ș� i păstra condiț�ia fizică, se prefăcea că sare coarda ș� i exersa miș� cări de box. Î�ș�i ț�inea capul mai sus decât ceilalț�i deț�inuț�i, î�i î�ncuraja la greu ș� i nu ș� i-a pierdut niciodată siguranț�a de sine. Ș� i tu trebuie să-ț�i revendici siguranț�a de sine. Indiferent de ce se va î�ntâmpla astăzi, indiferent unde te afli, orientează-te spre cele ce ț�in de alegerea ta raț�ională. Ignoră, pe cât posibil, emoț�iile care apar din senin ș� i care te-ar putea distrage cu uș� urinț�ă. Nu fi emotiv – fii concentrat.
PRAGMATISM
267
5 august
TĂCEREA ÎNSEAMNĂ PUTERE
A
„Tăcerea se î�nvaț�ă din chinul lung al vieț�ii.” – Seneca, Thyestes, 309
du-ț�i aminte când ai spus ultima oară o mare gogomănie, una care s-a î�ntors î�mpotriva ta. De ce ai spus-o? E foarte probabil să nu fi fost nevoie s-o faci, dar te-ai gândit că aș� a vei părea deș� tept sau ș� mecher ori te vei integra î�ntr-o gaș� că. „Cu cât vorbeș� ti mai mult”, scrie Robert Greene, „cu atât cresc ș� ansele să scoț�i pe gură o prostie.” La aceasta adăugăm: cu cât vorbeș� ti mai mult, cu atât cresc ș� ansele să dai cu piciorul oportunităț�ilor, să ignori părerile altora ș� i să-ț�i provoci suferinț�ă. Persoanele lipsite de experienț�ă ș� i neî�ncrezătoare vorbesc ca să prindă curaj. Capacitatea de a asculta, de a sta intenț�ionat deoparte î�ntr-o conversaț�ie ș� i de a trăi fără validare este una rară. Tăcerea este o modalitate de consolidare a forț�ei ș� i autosuficienț�ei.
AUGUST
268
6 august
EXISTĂ ÎNTOTDEAUNA MAI MULT SPAȚIU DE MANEVRĂ DECÂT CREZI
Ț
„Foloseș� te raț�iunea când ai greutăț�i: ceea ce este dur poate fi î�nmuiat, ce este î�ngust, lărgit, ce e greu va apăsa mai puț�in pe umerii celui care suportă cu dibăcie.” – Seneca, Despre liniștea spiritului, 10.4b
i s-a î�ntâmplat vreodată să fii î�n postura de a pierde fără speranț�ă un joc, ș� i totuș� i să te luminezi brusc ș� i să reuș� eș� ti să câș� tigi î�n final? Mai ț�ii minte când erai convins că vei pica un examen, dar după ce ai î�ngrăș� at porcul î�n ajun ș� i cu puț�in noroc, ai reuș� it să iei o notă decentă? Ori presimț�irea căreia i-ai dat curs deș� i toț�i ceilalț�i renunț�aseră – ș� i care s-a dovedit a fi exactă? De acest tip de energie ș� i creativitate ș� i, mai presus de toate, de credință î�n tine î�nsuț�i ai nevoie acum. Defetismul nu te va duce nicăieri (decât la î�nfrângere). Dar dacă te concentrezi pe puț�inul spaț�iu rămas, pe minuscula ocazie, ai o ș� ansă. Un consilier al lui Lyndon Johnson a remarcat odată că î�n jurul acestuia „exista sentimentul că, dacă faci tot posibilul, vei câș� tiga”. Tot posibilul. Ori, după cum spunea Marc Aureliu, dacă este posibil din punct de vedere uman, poț�i reuș� i.
PRAGMATISM
269
7 august
PRAGMATIC ȘI PRINCIPIAL „Oriunde î�ț�i este hărăzit să trăieș� ti, pretutindeni se poate trăi cum se cuvine.” – Marc Aureliu, Către sine, 5.16
W
illiam Lee Miller, î�n remarcabila sa „biografie etică” dedicată lui Abraham Lincoln, remarcă un aspect important despre celebrul preș� edinte: idolatrizându-l, oamenii au uitat că era, de fapt, politician. Ne concentrăm pe originile lui modeste, pe faptul că a fost un autodidact, pe discursurile frumoase. Dar î�i trecem cu vederea meseria, ș� i anume că făcea politică. Din cauza acestui lucru ignorăm ceea ce era cu adevărat impresionant la el: Lincoln a fost aș� a cum a fost – plin de compasiune, chibzuit, drept, deschis la minte, consecvent – deși era politician. Avea calităț�i demne de toată stima î�ntr-o profesie despre care credem că este populată exclusiv de genul de persoane care duc lipsă ele. Principialitatea ș� i pragmatismul nu se exclud reciproc. Poț�i trăi cu seninătate ș� i dacă locuieș� ti î�n cuibul de vipere de la Washington, D.C., ș� i printre materialiș� tii de pe Wall Street, ș� i dacă copilăreș� ti î�ntr-un orăș� el lipsit de perspective. Numeroș� i alț�ii au reuș� it s-o facă.
AUGUST
270
8 august
ÎNCEPE DIN STADIUL ÎN CARE SE AFLĂ LUMEA
A
„Fă ceea ce î�n această clipă î�ț�i pretinde natura. Pune-te î�n miș� care ș� i nu-ț�i î�ntoarce privirea de jur î�mprejur ca să vezi dacă te observă cineva. Nu spera să instaurezi Republica lui Platon, ci, dimpotrivă, fii mulț�umit dacă cel mai mic lucru progresează ș� i consideră că până ș� i dobândirea acestui rezultat nu este ceva neî�nsemnat.” – Marc Aureliu, Către sine, 9.29.(4)
i auzit vreodată expresia „Mai binele este duș� manul binelui”? Asta nu î�nseamnă să te mulț� umeș� ti cu puț� in sau să-ț�i î�ncalci standardele, ci, mai degrabă, să nu devii prizonierul idealismului. Organizatorul comunitar Saul Alinsky î�ș�i î�ncepe cartea Rules for Radicals (Reguli pentru radicali) cu un î�ndemn pragmatic ș� i î�ncurajator î�n acest sens: „Ca organizator, î�ncep din stadiul î�n care se află lumea î�n acel moment, cu bune ș� i rele, nu de unde mi-aș� dori eu să se găsească. Faptul că acceptăm lumea aș� a cum este nu ne slăbeș� te nicidecum dorinț�a de a o schimba conform credinț�elor noastre – trebuie să î�ncepem din stadiul î�n care se află dacă vrem s-o transformăm aș� a cum credem noi de cuviinț�ă.”
Există o mulț�ime de lucruri pe care le poț�i face chiar acum, astăzi, pentru a transforma lumea î�ntr-un loc mai bun. Există o mulț�ime de paș� i mici pe care, dacă î�i faci, poț�i ajuta la progres. Nu-ț�i găsi pretexte să nu-i faci, invocând condiț�iile imperfecte sau posibila apariț�ie a unor ocazii mai bune. Fă ce ț�ine de tine acum. Iar după asta, priveș� te lucrurile î�n perspectivă, nu exagera rezultatele. Evită ș� i orgoliul, ș� i pretextele, ș� i î�nainte, ș� i după.
PRAGMATISM
271
9 august
REZUMĂ-TE LA FAPTE
L
„Nu-ț�i spune niciodată mai multe decât cele ce-ț�i sunt anunț�ate de către primele tale reprezentări. De pildă, eș� ti informat că un oarecare te vorbeș� te de rău. Aceasta ț�i se anunț�ă. N-ai fost avertizat că ai fost ș� i vătămat. Văd că-mi este copilul bolnav. Văd. Nu văd î�nsă că ar fi î�n primejdie. Aș� adar, mărgineș� te-te la primele reprezentări, nu adăuga nimic dinlăuntrul tău ș� i astfel nimic nu ț�i se va î�ntâmpla.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.49
a î�nceput, acest lucru poate părea opusul a tot ce ai î�nvăț�at. Nu ne cultivăm mintea ș� i aptitudinile de gândire critică tocmai ca să nu acceptăm lucrurile î�n forma î�n care se prezintă? Ba da, î�n majoritatea cazurilor. Dar, uneori, această abordare poate fi contraproductivă. Filosofii au capacitatea, după cum spunea Nietzsche, de „a se opri fără frică la suprafaț�a lucrurilor” ș� i a le vedea î�n forma lor simplă ș� i obiectivă. Nici mai mult, nici mai puț�in. Da, stoicii erau „superficiali”, spunea el, „lipsiți de profunzime”. Astăzi, î�n timp ce alț�i oameni se lasă duș� i de val, tu adoptă această atitudine: un soi de pragmatism simplu – de a privi lucrurile aș� a cum par la prima vedere.
AUGUST
272
10 august
PERFECȚIUNEA ESTE DUȘMANUL ACȚIUNII
P
„Nu ne abandonăm ț�elurile doar pentru că î�ncercăm cu disperare să le dăm forma perfectă.” – Epictet, Diatribe, 1.2.37b
sihologii vorbesc despre distorsiuni cognitive – tipare de gândire exagerată, care au un impact distructiv asupra vieț�ii pacientului. Una dintre cele mai des î�ntâlnite este aș� a-numita gândire de tipul totul-sau-nimic (denumită ș� i gândire divizată). Câteva exemple din această categorie sunt: • Cine nu e cu mine e î�mpotriva mea. • Cutare este extrem de bun/rău. • Pentru că n-a fost un succes deplin, a fost un eș� ec total.
Acest tip de gândire extremă este asociată cu depresia ș� i frustrarea. Ș� i cum să nu fie? Perfecț�ionismul duce rareori la perfecț�iune – ci doar la dezamăgire. Pragmatismul nu cunoaș� te astfel de suiș� uri ș� i coborâș� uri. El obț�ine ceea ce poate. Despre acest lucru ne vorbeș� te Epictet. Nu vom reuș� i niciodată să fim perfecț�i – asta dacă am putea fi vreodată. Suntem oameni, la urma urmei. Ț� elurile noastre ar trebui să se î�ndrepte spre progres, spre realizările care stau î�n puterea noastră, fie ele cât de mărunte.
PRAGMATISM
273
11 august
NU ESTE TIMP PENTRU TEORII, DOAR PENTRU REZULTATE „Când ne-am pus problema care dintre cele două este mai potrivită pentru atingerea virtuț�ii: obiș� nuinț�a sau teoria – prin teorie î�nț� elegând î�nvăț� ăturile purtării corecte, iar prin obiș� nuinț�ă deprinderea de a acț�iona conform acestei teorii – Musonius a fost de părere că obiș� nuinț�a este mai eficientă.” – Musonius Rufus, Cuvântări, 5.17.31-32, 5.19.1-2
După cum spune Hamlet:
„Căci se petrec î�n cer ș� i pe pământ Mai multe lucruri de câte-a visat, Horaț�io, filosofia ta.”*
Nu avem timp să disecăm corectitudinea teoriilor noastre. Aici ne confruntăm cu lumea reală. Ce contează este cum vei face faț�ă situaț�iei din prezent ș� i dacă vei reuș� i s-o depăș� eș� ti ș� i să treci la următoarea. Asta nu î�nseamnă că orice e permis – dar nu putem uita că, deș� i teoriile sunt clare ș� i simple, situaț�iile sunt rareori astfel.
* Hamlet, Actul I, scena 5. (n.tr.)
AUGUST
274
12 august
VORBEȘTE CU CUVINTELE TALE
U
„Toate principiile pe care le desfăș� oară stoicii, pe care le practică dinaintea unei mulț�imi ce î�i ascultă, sunt ale altora: ale lui Platon, Zenon, Chrisip, Posidonius ș� i ale unei cete bogate de filosofi de seamă. Iată î�n ce fel pot demonstra că aceste principii sunt ale lor: să făptuiască ce au spus.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 108.35; 38
na dintre criticile aduse stoicismului de către traducătorii ș� i profesorii moderni este sumedenia de repetiț�ii. Marc Aureliu, de exemplu, a fost respins de intelectuali pentru lipsă de originalitate, fiindcă scrierile sale se aseamănă cu ale altor stoici, care l-au precedat. Această critică scapă din vedere esenț�ialul. Chiar ș� i î�naintea lui Marc Aureliu, Seneca era conș� tient de faptul că existau o mulț�ime de pasaje î�mprumutate ș� i comune printre filosofi. Asta pentru că filosofii adevăraț�i nu erau preocupaț�i de autenticitate, ci doar de ceea ce funcț�iona. Ș� i mai mult, ei credeau că cele spuse contau mai puț�in decât cele realizate. Acest lucru este valabil ș� i astăzi la fel de mult ca atunci. Eș� ti liber să iei toate vorbele marilor filosofi ș� i să le foloseș� ti după bunul tău plac (sunt morț�i; nu se supără). Poț�i să le modifici, să le revizuieș� ti ș� i să le î�mbunătăț�eș� ti după cum î�ț�i convine. Adaptează-le la condiț�iile reale ale lumii reale. Modul prin care poț�i demonstra că ai î�nț�eles cu adevărat ceea ce vorbeș� ti ș� i scrii, că eș� ti cu adevărat original, este să le pui î�n practică. Transpune vorbele î�n fapte, mai presus de orice altceva.
PRAGMATISM
275
13 august
PREIA FRÂIELE ȘI PUNE CAPĂT NECAZURILOR
C
„Ai î�ndurat mii de nenorociri fiindcă nu te-ai mulț�umit cu raț�iunea ta conducătoare care făcea treburile pentru care a fost alcătuită. Destul î�nsă cu toate acestea!” – Marc Aureliu, Către sine, 9.26
âte dintre temerile tale s-au adeverit? De câte ori, din cauza anxietăț�ii, te-ai comportat î�ntr-un mod pe care ulterior l-ai regretat? De câte ori ai lăsat gelozia, frustrarea sau lăcomia să te î�mpingă pe un drum greș� it? Ar putea părea că e nevoie de mai mult efort să lăsăm raț�iunea să ne dicteze ziua, dar î�n realitate ne scuteș� te de multe bătăi de cap. După cum spune o vorbă de duh a lui Ben Franklin: „Un gram de prevenț�ie face cât un kilogram de medicamente”. Creierul a fost conceput pentru această muncă. A fost menit să separe ce este important de lucrurile lipsite de sens, să analizeze î�n perspectivă, să se tulbure doar din motive î�ntemeiate. Tu trebuie doar să-l foloseș� ti.
AUGUST
276
14 august
NU E DE DRAGUL DISTRACȚIEI. E O CHESTIUNE DE VIAȚĂ ȘI DE MOARTE
E
„Filosofia nu este un meș� teș� ug pe placul mulț�imii ș� i nici ceva bun de arătat î�n lume; nu stă î�n cuvinte, ci î�n fapte. Nu poate fi folosită pentru a-ț�i trece î�n chip plăcut zilele, pentru a-ț�i goni plictisul adus de tihnă: dă formă ș� i consistenț�ă spiritului, rânduieș� te viaț�a, stăpâneș� te actele, arată ce e de făcut ș� i ce e de lăsat deoparte, stă la cârmă ș� i păstrează direcț�ia pentru cei aruncaț�i de valuri din stâncă-n stâncă. Î�n absenț�a ei, nimeni nu poate trăi fără teamă, nimeni nu poate trăi î�n siguranț�ă: fiecare oră ce trece aduce î�ntâmplări fără număr ce au nevoie de un sfat, care trebuie să fie căutat î�n filosofie.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 16.3
xistă o poveste despre Cato cel Bătrân, al cărui strănepot, Cato cel Tânăr, a devenit o figură î�nsemnată î�n viaț�a romanilor. Î�ntr-o zi, Cato a asistat la un discurs foarte bun al lui Carneades, un filosof sceptic, î�n care acesta elogia poetic importanț�a justiț�iei. Î�nsă, î�n ziua următoare, Cato l-a găsit pe Carneades argumentând cu pasiune despre problemele justiț�iei – care nu era decât o tactică inventată de societate pentru crearea ordinii. Cato a fost î�nspăimântat de acest tip de „filosof”, care trata un subiect atât de preț�ios ca pe o dezbatere î�n care susț�inea ambele aspecte ale unei chestiuni doar de dragul spectacolului. Care, Dumnezeu, era rostul? Aș� a că a făcut presiuni asupra Senatului să-l trimită pe Carneades î�napoi la Atena, de unde să nu-i mai poată corupe pe tinerii romani cu trucurile sale retorice. Pentru un stoic, ideea de a discuta cu detaș� are o problemă – de a crede sau de
PRAGMATISM
277
a argumenta două idei contrarii – este o pierdere absurdă de timp, energie ș� i convingere. După cum spunea Seneca, filosofia nu este un truc pentru amuzament. Ea trebuie folosită – pentru viaț�ă.
AUGUST
278
15 august
CURTEA SUPREMĂ A MINȚII „Ideea aceasta se poate formula ș� i pe scurt, cu puț�ine cuvinte: virtutea este singurul bine, nu există niciun bine fără virtute, virtutea se află î�n partea cea mai bună din noi, cea raț�ională. Ce este, aș� adar, această virtute? O putere de judecată, adevărată ș� i de neclintit; de la ea vin imboldurile spiritului ș� i ea dă limpezime oricărei imagini care generează un simbol.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 71.32
G
ândeș� te-te la persoanele cunoscute care au un caracter de fier. De ce sunt atât de demne de î�ncredere, de loiale, de formidabile? De ce au o reputaț�ie impecabilă? S-ar putea să î�ntrezăreș� ti un tipar: consecvenț�a. Sunt sincere nu doar atunci când le convine. Nu-ț�i sunt alături doar la bine. Calităț�ile care le fac să fie admirabile se reflectă î�n fiecare acț�iune a lor (survin cu fiecare „imbold al spiritului”). De ce î�i venerăm, de exemplu, pe oamenii ca Theodore Roosevelt? Nu pentru că a fost brav o dată, sau curajos o dată, sau de neclintit o dată. Ci pentru că aceste calităț�i răzbesc din fiecare poveste despre el. Când era tânăr ș� i slab, s-a făcut boxer. Când era ș� i mai tânăr ș� i mai fragil, a făcut gimnastică acasă î�n fiecare zi, vreme de ore î�ntregi. Când a fost zdrobit de pierderea soț�iei ș� i a mamei sale, survenite î�n aceeaș� i zi, s-a retras î�ntr-un loc să crească vite. Ș� i aș� a mai departe. Devii suma acț�iunilor tale ș� i, pe parcurs, urmările acestui proces – imboldurile tale – reflectă acț�iunile î�ntreprinse. Alege aș� adar cu î�nț�elepciune.
PRAGMATISM
279
16 august
ORICE POATE FI UN AVANTAJ
L
„După cum fiecare dintre ființ�ele raț�ionale a primit de la natură aproape toate î�nsuș� irile pe care le are î�nsăș� i natura raț�ională a lumii, tot astfel a primit ș� i această aptitudine. Adică î�n acelaș� i chip î�n care natura transformă orice obstacol î�ntâlnit î�n cale ș� i î�nglobează î�n propriul său destin tot ce i se î�mpotriveș� te, făcându-l parte din ea î�nsăș� i, orice ființ�ă raț�ională, de asemenea, are puterea să transforme piedica ivită î�n drum î�ntr-un material propriu, să o folosească potrivit cu năzuinț�ele sale.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.35
a cei 1,60 metri ai săi, Muggsy Bogues a fost cel mai scund jucător profesionist de baschet din istorie. De-a lungul carierei sale, oamenii au râs de el, l-au subestimat sau l-au lăsat pe tuș� ă. Dar Bogues a triumfat, transformându-ș� i î�nălț�imea î�ntr-un avantaj care l-a făcut cunoscut la nivel naț�ional. Unii i-au privit î�nălț�imea ca pe un blestem, dar el a considerat-o o binecuvântare. A descoperit avantajele oferite de ea. De fapt, pe terenuri mai mici, acestea erau numeroase: viteză ș� i rapiditate, abilitatea de a fura mingea din mâna jucătorilor naivi (ș� i semnificativ mai î�nalț�i), ca să nu mai vorbim despre faptul că adversarii efectiv î�l subestimau. Oare această abordare nu poate fi utilă ș� i î�n viaț�a ta? Care sunt lucrurile care, după părerea ta, te-au tras î�napoi, deș� i erau, probabil, o sursă ascunsă de forț�ă?
AUGUST
280
17 august
JOCUL SE OPREȘTE AICI
A
„Căci nimic din afara alegerii mele raț�ionale nu o poate î�mpiedica sau vătăma – doar alegerea mea raț�ională î�ș�i poate face singură una ca asta. Dacă ne-am sprijini astfel ori de câte ori eș� uăm ș� i ne-am î�nvinovăț�i doar pe noi î�nș� ine ș� i ne-am aminti că doar opinia este cauza unei minț�i tulburate ș� i neliniș� tite, atunci, jur pe ceruri că vom cunoaș� te progresul.” – Epictet, Diatribe, 3.19.2-3
stăzi, î�ncearcă să nu dai vina pe nimeni ș� i pe nimic. Cineva nu respectă instrucț�iunile primite – este problema ta că te-ai aș� teptat la un rezultat diferit. Cineva spune o grosolănie – sensibilitatea ta este cea care a interpretat observaț�ia astfel. Portofoliul tău de acț�iuni î�nregistrează o pierdere masivă – la ce te aș� teptai de ai investit o sumă atât de mare? La urma urmei, de ce verifici piaț�a de acț�iuni î�n fiecare zi? Orice ar fi, oricât de rea ar fi situaț�ia, vezi dacă poț�i rezista o zi î�ntreagă bazându-te total pe alegerea ta raț�ională. Dacă nu reziș� ti o zi, î�ncearcă timp o oră. Dacă nu o oră, atunci zece minute. Î�ncepe de unde poț�i. Chiar ș� i un minut î�n care nu joci cartea vinei este un progres î�n arta de a trăi.
PRAGMATISM
281
18 august
DOAR NEBUNII SE GRĂBESC
U
„Cei buni sunt invincibili pentru că nu se aruncă cu capul î�nainte î�n î�ntreceri unde nu excelează. Dacă vrei să le iei proprietatea, ia-le-o – ia-le oamenii, meș� teș� ugul ș� i trupul. Dar nu-i vei abate niciodată de la ce ș� i-au propus, nici nu-i vei constrânge să facă ceva de care se feresc. Căci singura î�ntrecere î�n care se î�nscriu cei buni este cea a propriei alegeri raț�ionale. Cum să nu fie invincibili astfel de oameni?” – Epictet, Diatribe, 3.6.5-7
nul dintre principiile fundamentale ale artelor marț�iale spune că o forț�ă nu trebuie să acț�ioneze î�mpotriva altei forț�e. Adică: nu î�ncerca să-ț�i răpui adversarul cu armele lui. Dar exact asta facem atunci când î�ntreprindem o sarcină imposibilă, pe care nu ne-am obosit s-o analizăm î�n amănunt. Sau când permitem cuiva să ne pună î�n dificultate. Ori când spunem da tuturor oportunităț�ilor care ni se ivesc î�n cale. Unii oameni cred că, dacă „î�ț�i alegi bătăliile”, acesta este un semn de slăbiciune sau de precauț�ie. Î�nsă cum ar putea fi o slăbiciune reducerea numărului de eș� ecuri prin care treci ori limitarea numărului de răni suferite? De ce ar fi ceva rău? Vorba proverbului: discreț�ia este partea mai bună a dârzeniei. Stoicii o numesc alegere raț�ională. Asta î�nseamnă să fii raț�ional! Să te gândeș� ti serios î�nainte să alegi, ș� i să devii imbatabil.
AUGUST
282
19 august
ÎNLĂTURĂ CELE DE PRISOS
S
„Preocupă-te de puț�ine, spunea cineva, dacă î�ț�i doreș� ti să ai î�ntotdeauna o bună dispoziț�ie. N-ar fi fost oare mai bine dacă ar fi spus să se săvârș� ească î�ntâi cele trebuincioase, adică toate cele pretinse de natura raț�ională a unei ființ�e sociale? Căci un asemenea gând aduce nu numai mulț�umirea de a fi făcut ceva î�n mod desăvârș� it, ci ș� i satisfacț�ia de a te fi mărginit la preocupări puț�ine. Cea mai mare parte din cele ce spunem ș� i facem nu sunt strict necesare. De aceea, dacă fiecare le-ar î�nlătura, ar fi cu mult mai liniș� tit, mai lipsit de zbucium. Î�n concluzie, este o datorie ca omul să se cerceteze pe sine cu privire la fiecare dintre ele ș� i să se î�ntrebe: nu cumva nu face parte dintre cele strict necesare? Trebuie, de asemenea, î�nlăturate nu numai activităț�ile inutile, ci chiar ș� i reprezentările care le provoacă, iar î�n felul acesta, nici măcar urmările î�nchipuirilor omului nu se vor mai ivi î�n calea sa.” – Marc Aureliu, Către sine, 4.24
toicii nu erau călugări. Nu trăiau retraș� i î�n sanctuarul unei mânăstiri sau î�ntr-un templu. Erau politicieni, negustori, soldaț�i, artiș� ti. Î�ș�i aplicau filosofia î�n iureș� ul vieț�ii – la fel cum î�ncerci ș� i tu să faci. Secretul acestei reuș� ite stă î�n î�nlăturarea fără milă a lucrurilor neesenț�iale din viaț�a noastră. Obligaț�iile create din vanitate, angajamentele luate din lăcomie, proastele obiceiuri, consimț�ămintele date din laș� itate, toate acestea trebuie eliminate, eliminate, eliminate.
PRAGMATISM
283
20 august
CEEA CE CONTEAZĂ
D
„Pe dinăuntru, toate să fie altfel; î�nsă chipul să ne fie ca al tuturor.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 5.2
iogene Cinicul a fost un filosof controversat, care rătăcea pe străzi ca un vagabond. Mii de ani mai târziu, rostirile sale î�ncă ne pun pe gânduri. Dar dacă l-am fi văzut la vremea aceea, cei mai mulț�i dintre noi s-ar fi gândit: Cine mai e și nebunul ăsta? Este tentant să duci filosofia la extreme, dar cui î�i foloseș� te? De fapt, respingerea fundamentelor sociale î�i î�nstrăinează pe ceilalț�i, ba chiar î�i sperie. Mai mult, transformarea exterioară – hainele, maș� ina, dichiseala – poate părea importantă, dar este superficială î�n comparaț�ie cu transformarea interioară. Aceasta este o schimbare despre care ș� tim doar noi.
AUGUST
284
21 august
NU FI NEFERICIT DINAINTE
D
„Este cu totul nefericit spiritul ce-ș� i face griji pentru viitor ș� i simte nenorocirea mai î�nainte de a se î�ntâmpla, fiind frământat de gândul că bunurile de care se bucură nu vor dura până la moarte. Nu-ș� i va găsi nicicând pacea ș� i, î�n aș� teptarea viitorului, va pierde bunurile prezentului, de care s-ar fi putut bucura.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 98.5b-6a
acă stai bine să te gândeș� ti, e bizar cum ne facem griji pentru anumite veș� ti proaste care s-ar putea ivi la orizont. Prin definiț�ie, aș� teptarea presupune că un eveniment nu s-a petrecut î�ncă, aș� a că este numai alegerea noastră să ne î�ngrijorăm î�n avans. Î�nsă aș� a facem: ne roadem unghiile, ni se strânge stomacul, î�i dăm la o parte î�n mod grosolan pe cei din jur. De ce? Pentru că î�n curând s-ar putea să se î�ntâmple ceva rău. O persoană pragmatică, un om de acț�iune, este prea ocupată ca să-ș� i piardă timpul cu aș� a o stupizenie. Un om pragmatic nu se poate î�ngrijora dinainte pentru fiecare deznodământ posibil. Ia gândeș� te-te. Î�n cazul cel mai fericit – dacă veș� tile se dovedesc a fi mai bune decât am anticipat, tot acest timp a fost irosit degeaba temându-ne inutil. Î�n cazul cel mai nefericit – am fost amărâț�i mai mult timp, din alegerea noastră. Ș� i cum poț�i folosi mai bine acest timp? O zi care ar putea fi ultima din viaț�a ta – chiar vrei să ț�i-o petreci î�ngrijorându-te? Sub ce aspecte poț�i progresa, î�n timp ce alț�ii stau cu sufletul la gură, aș� teptându-ș� i pasiv soarta? Lasă veș� tile să vină la timpul lor. Fii prea ocupat să munceș� ti ca să-ț�i mai pese.
PRAGMATISM
285
22 august
NU-ȚI BATE CAPUL CU MĂRUNȚIȘURI
Î
„Trebuie să ai î�n vedere ca preocuparea pentru fiecare activitate să fie proporț�ională cu valoarea ș� i importanț�a ei. Căci numai astfel nu vei fi dezamăgit dacă nu te vei opri prea mult asupra unor activităț�i de mică importanț�ă.” – Marc Aureliu, Către sine, 4.32b
n 1997, psihoterapeutul Richard Carlson a publicat o carte intitulată Don’t Sweat the Small Stuff . . . and It’s All Small Stuff (Nu-ți bate capul cu mărunțișuri… și toate sunt mărunțișuri). A devenit rapid una dintre cele mai bine vândute cărț�i din toate timpurile ș� i a rămas ani de zile pe lista bestsellerurilor, vânzându-se î�n milioane de exemplare ș� i fiind tradusă î�n mai multe limbi. Indiferent dacă ai citit sau nu cartea, remarca succintă a lui Carlson despre această idee atemporală merită amintită. Până ș� i Cornelius Fronto, profesorul de retorică al lui Marc Aureliu, ar fi considerat-o o cale de exprimare a î�nț�elepciunii pe care discipolul său a î�ncercat s-o surprindă î�n citatul de mai sus. Amândoi spun acelaș� i lucru: nu-ț�i irosi timpul (cea mai valoroasă dintre resurse ș� i singura care nu poate fi reî�nnoită) pe lucrurile care nu contează. Cum rămâne î�nsă cu lucrurile care nu contează, dar pe care trebuie neapărat să le faci? Ei bine, î�ngrijorează-te ș� i ocupă-te de ele cât mai puț�in cu putinț�ă. Dacă acorzi lucrurilor mai mult timp ș� i energie decât merită, atunci nu mai sunt lipsite de importanț�ă. Tocmai le-ai acordat importanț�ă prin viaț�a pe care ai consumat-o pe ele. Ș� i, din păcate, lucrurile cu adevărat importante – familia, sănătatea, angajamentele veritabile – au avut de suferit ca urmare a timpului de care le-ai privat.
AUGUST
286
23 august
ESTE ÎN INTERESUL TĂU
E
„Spune-mi atunci de ce î�nț� eleptul nu se cuvine să se î�mbete; arată-mi cu fapte, nu cu vorbe, hidoș� enia ș� i brutalitatea acestui viciu. Dovedeș� te-mi – î�ț�i va fi foarte la î�ndemână – că aș� a-numitele plăceri, atunci când î�ntrec măsura, devin suferinț�e.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 83.27
xistă oare o tehnică mai puț�in eficientă de a-i convinge pe oameni să facă ceva decât cicăleala? Oare î�i inhibă ceva mai tare decât noț�iunile abstracte? Acesta este motivul pentru care stoicii nu spun: „Nu mai face asta, e un păcat”, ci: „Nu mai face asta pentru că vei fi nefericit”. Nu spun: „Plăcerea nu este plăcută”, ci: „Plăcerea nesfârș� ită devine o pedeapsă î�n sine”. Metodele lor de convingere coincid cu sfatul din cartea The 48 Laws of Power (Cele 48 de legi ale puterii): „Apelează la interesul personal al oamenilor, niciodată la mila sau recunoș� tinț�a lor”. Dacă î�ncerci să convingi pe cineva să se schimbe ori să facă ceva diferit, aminteș� te-ț�i ce pârghie eficientă este interesul personal. Nu e vorba că un lucru sau altul este rău, ci că este spre binele acelei persoane să acț�ioneze diferit. Ș� i demonstrează-i – nu î�i ț�ine morală. Ș� i vezi ce se î�ntâmplă atunci când aplici acest mod de gândire asupra propriului comportament.
PRAGMATISM
287
24 august
FURĂ DIN TOATE SURSELE
U
„Niciodată nu-mi va fi ruș� ine să citez un autor prost dacă spune ceva bine.” – Seneca, Despre liniștea spiritului, 11.8
n aspect uimitor prezent î�n scrisorile ș� i eseurile lui Seneca este frecvenț�a cu care î�l citează pe filosoful Epicur. De ce este aș� a de mirare? Pentru că stoicismul ș� i epicurismul ar trebui să fie filosofii diametral opuse! (Î�n realitate, diferenț�ele, deș� i semnificative, sunt de regulă exagerate.) Î�nsă era ceva de aș� teptat din partea lui Seneca. El căuta î�nț�elepciunea, punct. Nu conta provenienț�a ei. Acesta este un aspect pe care mulț�i fundamentaliș� ti – ai religiei, filosofiei sau ai altor domenii – î�l scapă din vedere. Cui î�i pasă dacă o vorbă de duh aparț�ine unui stoic, cui î�i pasă dacă este î�n concordanț�ă perfectă cu stoicismul? Important este să î�ț�i facă viaț�a mai bună, să te facă pe tine mai bun. Ce î�nvăț�ătură sau sprijin vei descoperi astăzi dacă vei renunț�a să mai acorzi importanț�ă afilierilor ș� i reputaț�iilor? Cât de mult ai avea de câș� tigat dacă te-ai concentra doar pe merit?
AUGUST
288
25 august
RESPECTĂ TRECUTUL, DAR FII DESCHIS SPRE VIITOR
T
„Nu trebuie să merg pe urmele celor de dinaintea mea? De bună seamă că pot străbate vechiul drum, dar dacă voi găsi un altul mai scurt ori mai lin, voi î�ncerca să-l fac drum aș� ternut. Oamenii care au ridicat aceste î�ntrebări î�naintea noastră nu sunt stăpânii noș� tri, ci călăuzele noastre. Adevărul stă deschis tuturor; nimeni î�ncă nu s-a î�nstăpânit pe el.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 33.11
radiț�iile sunt, de regulă, niș� te bune practici care au trecut proba timpului. Dar nu uita că ideile conservatoare de astăzi au fost cândva controversate, revoluț�ionare ș� i inovatoare. De aceea, nu trebuie să ne temem să punem î�n practică idei noi. Î�n cazul lui Seneca, era vorba, probabil, de adoptarea unei noi perspective filosofice care aducea î�mbunătăț�iri scrierilor lui Zenon sau Cleanthes. Î�n cazul nostru, ar putea fi vorba despre o descoperire revoluț�ionară î�n psihologie care vine î�n sprijinul celor scrise de Seneca sau Marc Aureliu. Ori, poate, o descoperire î�n ce ne priveș� te. Dacă aceste idei sunt mai bune ș� i adevărate, adoptă-le – foloseș� te-le. Nu trebuie să fii prizonierul unor bătrâni decedaț�i care au î�ncetat să î�nveț�e acum două mii de ani.
PRAGMATISM
289
26 august
CAUTĂ NAUFRAGIUL
Z
„Am naufragiat mai î�nainte de a mă î�mbarca… Călătoria m-a î�nvăț�at cât de multe obiecte fără rost avem ș� i cât de uș� or ar fi să renunț�ăm la ele; de fapt, dacă de nevoie ni se î�ntâmplă să fim lipsiț�i de ele, nici nu ne dăm seama de absenț�a lor.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 87.1
enon, considerat de mulț�i fondatorul ș� colii stoice, a fost negustor î�nainte de a fi filosof. Î�n timpul unei expediț�ii de la Fenicia la Pireu, nava î�n care se afla s-a scufundat cu tot cu î�ncărcătură. Zenon a ajuns î�n cele din urmă la Atena ș� i, pe când vizita un magazin de cărț� i, a descoperit filosofia lui Socrate ș� i, ulterior, un filosof atenian pe nume Crates. Aceste influenț�e i-au schimbat drastic cursul vieț�ii, făcându-l să dezvolte gândirea ș� i principiile pe care le cunoaș� tem astăzi sub numele de stoicism. Potrivit biografului antic Diogene Laerț�iu, Zenon spunea î�n glumă: „Acum, că am trecut printr-un naufragiu, sunt pe drumul cel bun” sau, potrivit unei alte relatări: „Ai făcut bine, zeiț�ă Fortuna, î�ndrumându-mă astfel spre filosofie” ar fi spus el. Stoicii nu vorbeau la modul teoretic atunci când spuneau că ar trebui să acț�ionăm cu o clauză inversă ș� i că până ș� i cele mai nefericite evenimente se pot dovedi a fi extrem de prielnice. Î�ntreaga filosofie se î�ntemeiază pe această idee!
AUGUST
290
27 august
SĂ RÂZI SAU SĂ PLÂNGI?
S
„Heraclit, ori de câte ori ieș� ea î�n public, plângea, iar Democrit râdea. Unuia î�i păreau nenorociri toate lucrurile pe care le facem, celuilalt – prostii. De aceea trebuie să luăm lucrurile mai uș� or ș� i să le suportăm cu sufletul binevoitor, pentru că este mai omeneș� te să râdem de viaț�ă decât să o deplângem.” – Seneca, Despre liniștea spiritului, 15.2
ă fie oare această observaț�ie la originea faimoasei expresii despre veș� tile descurajante: „Nu ș� tiu dacă să râd sau să plâng”? Stoicii nu prea găseau rostul să se î�nfurie sau să se î�ntristeze din cauza unor lucruri indiferente faț�ă de sentimentele lor. Mai ales când acele sentimente î�i făceau să se simtă mai prost. Este, de asemenea, o altă dovadă că stoicii nu erau nici pe departe o adunătură de moș� negi deprimaț�i ș� i ursuzi. Chiar ș� i atunci când situaț�ia era cu adevărat gravă, când lumea î�i î�mpingea spre disperare ori furie, ei alegeau să râdă de ea. Asemenea lui Democrit, ș� i noi putem face aceeaș� i alegere. Î�n fiecare situaț�ie putem găsi cu uș� urinț�ă mai mult umor decât ură. Ș� i, cel puț�in, umorul este productiv – fie ș� i numai pentru că oferă alinare.
PRAGMATISM
291
28 august
STOICUL OPULENT
C
„Cel ce a creat universul ș� i ne-a dat legile vieț�ii s-a î�ngrijit ca noi să supravieț�uim, nu să trăim cu mofturi: tot ce ne trebuie pentru a trăi este gata ș� i la î�ndemână; plătim î�nsă cu multe chinuri ș� i suferinț�e faptul de a ne satisface dorinț�ele. Să ne folosim deci de acest mare dar al naturii ș� i să ne gândim că meritul ei cel mai de seamă constă î�n faptul că putem lua fără greutate tot ceea ce ne este necesar.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 119.15b
hiar ș� i pe vremea lui, Seneca a fost criticat pentru că predica virtuț�ile stoice î�n timp ce acumula una dintre cele mai mari averi din Roma. Seneca era atât de bogat î�ncât unii istorici bănuiesc că î�mprumuturile uriaș� e pe care le-a acordat locuitorilor de pe teritoriul Marii Britanii de astăzi au provocat î�n zonă o răscoală extrem de violentă. Criticii î�i spuneau î�n batjocură „stoicul opulent”. Răspunsul lui Seneca la aceste critici era unul destul de simplu: poate că deț�inea mari bogăț�ii, î�ntr-adevăr, dar nu avea nevoie de ele. Nu se baza pe ele ș� i nici nu era dependent de ele. Ș� i, î�n ciuda uriaș� ului său cont bancar, nu putea fi considerat nici pe departe unul dintre marii cheltuitori sau amatori de plăceri ai Romei. Indiferent dacă justificarea sa era adevărată sau nu (ori era un pic ipocrit), aceasta este totuș� i o bună reț�etă după care să ne orientăm î�n societatea materialistă, bazată pe avere, din zilele noastre. Aceasta este abordarea pragmatică a bogăț�iei, prin opoziț�ie cu cea moralistă.
292
AUGUST
Putem trăi bine fără să devenim sclavii luxului. Ș� i nu trebuie să luăm decizii care să ne oblige să muncim î�ntruna ș� i să ne î�ndepărteze de studiu ș� i contemplaț�ie pentru a face rost de ș� i mai mulț�i bani cu care să ne cumpărăm lucruri inutile. Nu există nicio regulă care să spună că succesul financiar te obligă să trăieș� ti peste limita posibilităț�ilor tale. Nu uita: oamenii pot fi fericiț�i cu foarte puț�in.
PRAGMATISM
293
29 august
DACĂ NU-ȚI DOREȘTI NIMIC, AI TOTUL
E
„Nimeni nu poate avea tot ce-ș� i doreș� te, dar poate să nu voiască ceea ce nu are ș� i să se bucure de ce i se oferă.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 123.3
xistă cineva atât de bogat, î�ncât, literalmente, să poată cumpăra orice? Sigur că nu. Chiar ș� i cei mai bogaț�i oameni dau greș� frecvent î�n tentativele lor de a cumpăra voturi, respect, statut, iubire ș� i alte lucruri care nu sunt de vânzare. Dacă averile indecente nu pot cumpăra totul, atunci să renunț�ăm, oare? Sau există o altă modalitate de a rezolva această ecuaț�ie? Pentru stoici, există: schimbă ceea ce-ț�i doreș� ti. Schimbându-ț�i modul de gândire, vei reuș� i să obț�ii ce vrei. John D. Rockefeller, care era peste măsură de bogat, considera că „averea unui om trebuie să fie determinată de relaț�ia dintre dorinț�ele ș� i cheltuielile sale î�n raport cu venitul său. Dacă se simte bogat cu 10 dolari ș� i are tot ce-ș� i doreș� te, atunci este î�ntr-adevăr bogat.” Astăzi, poț�i î�ncerca să-ț�i sporeș� ti averea, sau poț�i alege o variantă mai scurtă ș� i să-ț�i dorești mai puțin.
AUGUST
294
30 august
CÂND ȚI-E LENE
D
„Tot ceea ce trebuie deocamdată făcut, virtutea poate izbuti cu promptitudine ș� i cutezanț�ă. Căci oricui i se va părea o dovadă de nechibzuinț�ă să î�ț�i asumi o sarcină cu un spirit leneș� ș� i pizmuitor, ori să î�ț�i î�mpingi trupul î�ntr-o direcț�ie ș� i mintea î�n alta, să fii sfâș� iat de impulsuri sălbatic divergente.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 31.b-32
acă î�ncepi un lucru ș� i simț�i de î�ndată că te cuprinde lenea ș� i iritarea, î�ntreabă-te: De ce fac asta? Dacă este î�ntr-adevăr o necesitate, î�ntreabă-te: Ce stă în spatele reticenței mele? Frică? Dușmănie? Oboseală? Nu merge î�nainte sperând că va apărea cineva ș� i-ț�i va lua de pe umeri sarcina de care te-ai lipsi. Sau că cineva î�ț�i va explica brusc importanț�a a ceea ce faci. Nu spune da cu gura ș� i nu prin fapte. Steve Jobs declara pentru BusinessWeek î�n 2005, pe când Apple era doar la jumătatea ascensiunii către topul celor mai importante companii mondiale: „Calitatea este mult mai bună decât cantitatea… Un home run este mult mai bun decât două duble”.
PRAGMATISM
295
31 august
IA ÎN CALCUL ȘI EȘECURILE „Când te loveș� ti de eroarea cuiva, reculege-te imediat, î�ntoarce-te asupra ta ș� i adu-ț�i aminte cum chiar ș� i tu ai greș� it î�ntr-un fel asemănător. De pildă, faptul că ai socotit argintul drept un bun, sau plăcerile simț�urilor, sau mărunta glorie ș� i multe altele, fiecare după chipul său. Căci, dacă totdeauna î�ț�i vei propune asemenea preocupări, vei uita cu repeziciune mânia, mai ales dacă adaugi ș� i remarca: este constrâns, ce mai poate să facă? Ori, dacă-ț�i stă î�n putinț�ă, î�ndepărtează de lângă el tot ceea ce-l constrânge.” – Marc Aureliu, Către sine, 10.30
M
ai devreme, am vorbit despre convingerea plină de î�ngăduinț�ă a lui Socrate, conform căreia „nimeni nu greș� eș� te intenț�ionat”. Dovada cea mai clară a acestei ipoteze? Toate acele cazuri î�n care am greș� it și noi, fără răutate sau intenț�ie. Ț� i le aminteș� ti? Faza aia când te-ai purtat ca un bădăran pentru că nu dormiseș� i de două zile. Momentul ăla când ai acț�ionat fiindcă fuseseș� i dezinformat. Atunci când te-ai lăsat luat de val, ai uitat sau n-ai î�nț�eles ceva. Ș� i lista poate continua la nesfârș� it. De aceea este important să nu priveș� ti oamenii cu răutate ori să-i categoriseș� ti drept duș� mani. Fii la fel de î�ngăduitor ca ș� i cu tine î�nsuț�i. Las-o mai moale cu ei, aș� a cum ai proceda ș� i î�n cazul tău, ca să poț�i continua să lucrezi cu ei ș� i să beneficiezi de talentele lor.
Partea a III-a
DISCIPLINA VOINȚEI
SEPTEMBRIE
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
299
1 septembrie
UN SPIRIT PUTERNIC ESTE MAI BUN DECÂT NOROCUL
C
„Spiritul este mai puternic decât orice soartă, rânduieș� te de la sine lucrurile î�ntr-o direcț�ie ori î�ntr-alta ș� i este cauza propriei sale fericiri sau nefericiri.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 98.2b
ato cel Tânăr avea destui bani cât să-ș� i permită haine scumpe. Cu toate acestea, se plimba adesea desculț� prin Roma, nepăsător la părerile trecătorilor. Ar fi putut să se desfete cu cele mai rafinate mâncăruri. Prefera î�nsă hrana simplă. Ș� i pe ploaie, ș� i pe caniculă alegea să umble cu capul descoperit. De ce nu-ș� i î�ngăduia puț�ină alinare? Deoarece Cato î�ș�i antrena spiritul să fie puternic ș� i adaptabil. Mai exact, î�nvăț�a indiferenț�a: o atitudine de tipul „fie ce-o fi”, care să-i prindă bine î�n tranș� eele militare, î�n For ș� i î�n Senat, precum ș� i î�n rolul său de tată ș� i om de stat. Antrenamentul l-a pregătit pentru orice fel de condiț�ii, pentru orice i-ar fi pregătit soarta. Dacă facem antrenamente ș� i pregătiri, s-ar putea să ne î�ntărim ș� i noi la fel de mult.
SEPTEMBRIE
300
2 septembrie
ȘCOALA UNUI FILOSOF ESTE CA UN SPITAL
A
„Bărbaț�i, sala de clasă a unui filosof este un spital – n-ar trebui să o părăsiț�i simț�ind plăcere, ci durere, pentru că nu eraț�i sănătoș� i când aț�i intrat î�n ea.” – Epictet, Diatribe, 3.23.30
i fost vreodată internat pentru fizioterapie sau recuperare? Indiferent ce sugerează numele sau ce minciuni spun unii, nu e plăcut să ț�i se facă masaj. Se pare că vindecarea doare. Experț�ii ș� tiu exact unde trebuie să exercite presiune ș� i pe ce parte a corpului să se concentreze, astfel î�ncât să poată î�ntări punctele slabe ale pacientului ș� i să ajute la stimularea zonelor atrofiate. Filosofia stoică se aseamănă mult cu acest proces. Unele observaț�ii sau exerciț�ii vor atinge anumite puncte dureroase. Nu e nimic personal. Trebuie să doară. Astfel î�ț�i veț�i dezvolta voinț�a de a î�ndura ș� i a trece cu perseverenț�ă peste numeroasele dificultăț�i ale vieț�ii.
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
301
3 septembrie
ÎNTÂI DE TOATE, UN ANTRENAMENT DUR DE IARNĂ
Î
„Trebuie să trecem printr-un antrenament dur de iarnă ș� i să nu ne apucăm orbeș� te de chestiuni pentru care nu ne-am pregătit.” – Epictet, Diatribe, 1.2.32
nainte de războiul modern, armatele erau demobilizate pe timpul iernii. Războiul nu era unul total, aș� a cum î�l î�nț�elegem astăzi, ci mai degrabă o serie de raiduri, marcate de bătălia decisivă. Când Epictet spune că ar trebui să trecem printr-un „antrenament dur de iarnă” – cuvântul grecesc este cheimaskêsai – el contestă noț�iunea de soldat cu jumătate de normă (sau a oricărei î�ndeletniciri cu jumătate de normă, de altfel). Pentru a obț�ine victoria, trebuie să dedici fiecare secundă ș� i fiecare resursă pregătirii ș� i antrenamentului. LeBron James nu î�ș�i ia vacanț�ă de vară – el profită de această perioadă pentru a-ș� i î�mbunătăț�i alte aspecte ale jocului. Soldaț�ii din armata S.U.A. se antrenează zi ș� i noapte când nu sunt î�n război, pentru a fi pregătiț�i î�n cazul î�n care acesta se declanș� ează; iar atunci când pleacă la război, luptă până la capăt. Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru noi. Nu putem face faț�ă vieț�ii cu jumătate de măsură. Nu există timp liber. Nu există nici măcar weekenduri. Ne pregătim permanent pentru eventualele obstacole ale vieț�ii – ș� i, atunci când se ivesc, suntem gata să le depăș� im, fără să dăm î�napoi.
SEPTEMBRIE
302
4 septembrie
DE UNDE ȘTII, DACĂ N-AI FOST NICIODATĂ PUS LA ÎNCERCARE? „Te consider nefericit pentru că nu ai fost niciodată nefericit. Ai trecut prin viaț�ă fără a avea un adversar: nimeni nu va ș� ti de ce ai fi fost î�n stare, nici măcar tu.” – Seneca, Despre providență, 4.3
M
ulț�i oameni care au trecut prin vremuri grele, ajung ulterior să etaleze aceste experienț�e ca pe niș� te medalii de onoare. „Ce vremuri”, s-ar putea să-i auzi spunând, deș� i î�n prezent trăiesc î�n condiț�ii mult mai bune. „Să fiu iar tânăr ș� i cu burta goală”, s-ar putea să zică un altul, melancolic. „A fost cel mai bun lucru care mi s-a î�ntâmplat vreodată” sau „n-aș� schimba nicio virgulă”. Oricât de dure au fost acele perioade, ele au fost, î�n cele din urmă, niș� te experienț�e constructive. I-au făcut să fie oamenii care sunt astăzi. Aș� a-numitele vitregii ale sorț�ii mai aduc un avantaj. După ce am trecut prin ele ș� i am supravieț�uit, rămânem cu o mai bună î�nț�elegere a propriei capacităț�i ș� i forț�e interioare. Depăș� irea unei probe de foc ne dă putere, fiindcă ș� tim că, pe viitor, putem supravieț�ui unor greutăț�i similare. „Ce nu mă ucide mă face mai puternic”, spunea Nietzsche. Aș� a că, astăzi, dacă lucrurile par să ia o turnură urâtă ori ț�i se schimbă norocul, de ce te-ai î�ngrijora? S-ar putea să fie una dintre experienț�ele formative pentru care vei fi, mai târziu, recunoscător.
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
303
5 septembrie
CONCENTREAZĂ-TE DOAR PE TREBURILE TALE
D
„Prin urmare, ia aminte. De vei confunda sfera libertăț�ii cu cea a necesităț�ii, sau sfera suveranităț�ii tale cu cea a fatalităț�ii universale, să ș� tii că mergi de-a dreptul la ciocniri, amărăciuni ș� i nenorociri inevitabile ș� i, deci, la conflicte ș� i cu omenirea, ș� i cu zeii. Din contră, dacă vei distinge cu precizie sfera ta proprie de cea străină ț�ie, faptele tale nu vor cunoaș� te nici î�nceput, nici oprire forț�ată din afară; nu te vei plânge de nimeni, nici nu vei da vina pe nimeni; ș� i, contând î�n toate numai pe voinț�a ta, nu te poate nici atinge, nici duș� măni nimeni; căci n-are nici cum, nici de ce.” – Epictet, Manualul, 1.3
upă ce căpitanul James Stockdale a fost doborât î�n Vietnam, a î�ndurat ș� apte ani ș� i jumătate de prizonierat î�n diferite lagăre. A fost supus unor torturi groaznice, dar a făcut tot ce i-a stat î�n putinț�ă să reziste. Odată, când temnicerii săi au vrut să-l facă să apară î�ntr-un clip de propagandă, ș� i-a provocat singur răni grave pentru a zădărnici acest lucru. Când avionul lui Stockdale a fost lovit, ș� i-a spus că „intră î�n lumea lui Epictet.” Nu se referea la faptul că urma să participe la un seminar de filosofie. Ș� tia ce-l aș� teaptă după ce a fost doborât. Ș� tia că nu-i va fi uș� or să supravieț�uiască. Intervievat de Jim Collins pentru cartea sa Good to Great* (De la bine la excelent), devenită un clasic al genului business, Stockdale a povestit că unui anumit grup i-a fost cel mai greu
* Carte apărută sub titlul Excelența în afaceri. De ce anumite companii reușesc saltul de la „bun” la „excelent”, iar altele nu?, traducere de Eugen Damian, Editura Curtea Veche, București, 2006. (n.tr.)
304
SEPTEMBRIE
î�n î�nchisoare. „Era cel al optimiș� tilor”, a spus el, „… al celor care spuneau: «Până la Crăciun scăpăm de-aici». Iar Crăciunul venea ș� i trecea. Apoi spuneau: «Până la Paș� te scăpăm de-aici». Iar Paș� tele venea ș� i trecea. Ș� i urma Ziua Recunoș� tinț�ei ș� i apoi iarăș� i Crăciunul. Ș� i ei au murit de inimă rea.” Dar Stockdale a perseverat ș� i a reuș� it să scape. Ș� i-a domolit dorinț�ele ș� i s-a concentrat exclusiv pe ceea ce putea controla: pe sine î�nsuș� i.
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
305
6 septembrie
POȚI FI PUS ÎN LANȚURI, DAR…
S
„Mă poț�i lega de picior, dar nici măcar Zeus n-are puterea de a-mi frânge libertatea de alegere.” – Epictet, Diatribe, 1.1.23
e spune că Epictet era ș� chiop fiindcă fusese ț�inut î�n lanț�uri când era sclav. După două mii de ani, ș� i James Stockdale a fost legat cu lanț�uri la picioare (ș� i agăț�at de tavan de mâinile î�ncătuș� ate la spate, articulaț�iile fiindu-i dislocate de mai multe ori). Viitorul senator John McCain a fost prizonier î�n aceeaș� i î�nchisoare ș� i a fost supus, î�n mare parte, aceloraș� i abuzuri. Datorită celebrităț�ii tatălui său, temnicerii i-au oferit de multe ori lui McCain ocazia să-ș� i abandoneze camarazii ș� i să fie eliberat mai devreme. Î�nsă ș� i el ș� i-a păstrat cu fermitate libertatea de alegere, refuzând să cedeze tentaț�iei, chiar dacă asta î�nsemna pierderea libertăț�ii fizice pe care ar fi putut-o dobândi. Niciunul dintre aceș� ti oameni nu a cedat. Nimeni n-a reuș� it să-i facă să-ș� i sacrifice principiile. Asta e ideea – poț�i fi pus î�n lanț�uri, dar nimeni nu are puterea să schimbe cine eș� ti. Chiar ș� i sub cele mai grave torturi ș� i cruzimi de care oamenii sunt î�n stare, puterea pe care o avem asupra propriei minț�i ș� i puterea de a lua singuri deciziile nu poate fi î�nfrântă – doar abandonată.
SEPTEMBRIE
306
7 septembrie
PUTEREA NOASTRĂ ASCUNSĂ
P
„Gândeș� te-te cine eș� ti. Mai presus de toate, o ființ�ă umană, ce nu are altă putere mai mare decât propria alegere raț�ională, care controlează toate celelalte lucruri ș� i nu se supune niciunui alt stăpân.” – Epictet, Diatribe, 2.10.1
sihologul Viktor Frankl a fost prizonier trei ani î�n diverse lagăre de concentrare, printre care la Auschwitz. Soț�ia ș� i rudele i-au fost ucise, munca de-o viaț�ă i-a fost distrusă, libertatea i-a fost răpită. A rămas, literalmente, fără nimic. Î�nsă, aș� a cum a descoperit după î�ndelungi cugetări, a rămas totuș� i cu ceva: cu capacitatea de a stabili sensul acestei suferințe. Nici măcar naziș� tii nu-i puteau răpi asta. Mai mult, Frankl ș� i-a dat seama că poate găsi unele aspecte pozitive î�n situaț�ia lui. Avea ocazia să-ș� i testeze ș� i să-ș� i analizeze teoriile psihologice (ș� i, eventual, să le revizuiască). De asemenea, putea fi de ajutor celorlalț�i. Ba chiar s-a consolat î�ntr-o anumită măsură prin faptul că persoanele dragi erau scutite de suferinț�a ș� i mizeria pe care el le î�ndura zilnic î�n lagăr. Puterea ta ascunsă este abilitatea de a folosi raț�iunea ș� i de a face alegeri, oricât de mici sau de limitate ar fi acestea. Gândeș� te-te la aspectele vieț�ii tale î�n care eș� ti constrâns sau î�mpovărat de obligaț�ii. Ce alegeri ai la dispoziț�ie, zi de zi? S-ar putea să fii surprins de numărul lor. Profiț�i de ele? Găseș� ti aspectele pozitive?
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
307
8 septembrie
NU TE LĂSA AMĂGIT DE SOARTĂ
Î
„Nu m-am î�ncrezut niciodată î�n soartă, nici chiar atunci când părea să fie paș� nică… Am pus distanț�ă mare î�ntre darurile oferite cu generozitate ș� i mine: î�n felul acesta, ea mi le-a luat, nu mi le-a smuls. Soarta potrivnică l-a zdrobit numai pe cel pe care l-a î�nș� elat fiindu-i binevoitoare.” – Seneca, Consolație pentru Helvia, 5.4b, 5b-6
n anul 41 d.Hr., Seneca a fost exilat din Roma î�n Corsica – nu ș� tim cu exactitate de ce, dar se spune că a fost din cauza unei aventuri cu sora î�mpăratului. La scurt timp după, i-a trimis o scrisoare mamei sale, căutând s-o liniș� tească ș� i să-i aline suferinț�a. Dar, î�n multe privinț�e, se adresa, probabil, lui î�nsuș� i – mustrându-se pentru această răsturnare neaș� teptată a sorț�ii pe care o suporta cu destulă greutate. Cunoscuse un oarecare succes politic ș� i social. Alergase, probabil, după unele plăceri carnale. Iar acum, el ș� i familia lui aveau de î�ndurat consecinț�ele – ca, de altfel, noi toț�i pentru purtările ș� i riscurile asumate. Cum avea să reacț�ioneze? Cum urma să se descurce? Ei bine, î�n primă fază, a avut instinctul să-ș� i consoleze mama, î�n loc să-ș� i plângă singur de milă. Deș� i alte scrisori ne dovedesc că Seneca a implorat să fie reprimit la Roma, î�n cercurile de putere (cerere care i-a fost î�n cele din urmă aprobată), se pare că a suportat destul de bine durerea ș� i dizgraț�ia exilului. Filosofia pe care o studiase vreme î�ndelungată l-a pregătit pentru acest tip de greutăț�i ș� i i-a oferit determinarea ș� i răbdarea de a aș� tepta. După ce ș� i-a recăpătat averea, odată cu revenirea î�n cercurile de elită, filosofia l-a î�mpiedicat s-o considere un bun garantat ș� i să devină dependent de ea. A fost un
308
SEPTEMBRIE
lucru bun pentru că soarta î�i rezerva o nouă răsturnare de situaț�ie. Când noul î�mpărat ș� i-a î�ndreptat mânia spre el, cu ajutorul filosofiei, Seneca era deja pregătit.
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
309
9 septembrie
NU AVEM A NE TEME DECÂT DE TEAMA ÎNSĂȘI
F
„Omul nu mai are niciun motiv să trăiască, nu-mi mai poate ț�ine î�n frâu nefericirea, dacă se teme atât cât e î�n stare să se teamă.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 13.12b
ranklin Delano Roosevelt, abia ales preș� edinte, a depus jurământul ș� i ș� i-a susț�inut discursul inaugural î�n primele zile ale crizei care avea să fie cunoscută sub numele de Marea Depresiune Economică. Fiind ultimul care a deț�inut funcț�ia de preș� edinte î�nainte de ratificarea celui de-al XX-lea Amendament*, FDR n-a putut să preia funcț�ia până î�n martie – ceea ce a î�nsemnat că ț�ara a fost privată de autoritate luni de zile. Panica plutea î�n aer, băncile se prăbuș� eau, iar oamenii erau î�ngroziț�i. Ai auzit probabil expresia: „Nu avem a ne teme decât de teama î�nsăș� i”, pe care FDR a rostit-o î�n faimosul său discurs, î�nsă merită să menț�ionăm î�ntregul pasaj, fiindcă este valabil pentru multe dificultăț�i cu care ne confruntăm î�n viaț�ă: „Permiteț�i-mi să-mi exprim convingerea fermă că nu avem a ne teme decât de teama î�nsăș� i – o teroare neidentificată, iraț�ională, nejustificată, ce paralizează eforturile de a trece de la regres la progres.”
Stoicii ș� tiau că trebuie să se teamă de teamă din cauza nefericirii pe care o provoacă. Lucrurile de care ne temem pălesc î�n comparaț�ie cu pagubele pe care ni le provocăm noi
* Amendament constituțional adoptat în 23 ianuarie 1933, prin care investiturile președintelui și Senatului american erau mutate din 4 martie în 20 ianuarie, respectiv 3 ianuarie, pentru fiecare ciclu electoral. (n.tr.)
310
SEPTEMBRIE
î�nș� ine sau alț�ii atunci când ne dăm peste cap să le evităm. O criză economică este rea; panica este ș� i mai gravă. Teroarea nu este de ajutor î�ntr-o situaț�ie disperată – nu face decât să î�nrăutăț�ească lucrurile. De aceea, trebuie să rezistăm î�n faț�a ei ș� i să o respingem dacă vrem ca sorț�ii să ne devină favorabili.
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
311
10 septembrie
FĂ-ȚI VARA SANIE
C
„Vreau să-ț�i pun la î�ncercare tăria spiritului î�ntr-atât î�ncât voi alege anume pentru tine unul dintre preceptele bărbaț�ilor de seamă: lasă să treacă vreo câteva zile î�n care să te mulț�umeș� ti cu hrană puț�ină ș� i sărmană, cu o haină grosolană ș� i aspră ș� i spune-ț�i: «Ă� sta e lucrul care trezeș� te teama?» Chiar î�n vremurile de liniș� te, spiritul să se pregătească pentru cele grele ș� i, aflat î�ntre binefaceri, să se î�ntărească î�mpotriva nedreptăț�ilor sorț�ii. Î�n plină pace, soldatul face exerciț�ii, construieș� te un val de apărare fără să fie vreun duș� man ș� i se osteneș� te cu o trudă fără rost, ca să poată ț�ine piept nevoilor reale.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 18.5-6
um ar fi dacă ai petrece o zi pe lună î�ncercând pe pielea ta sărăcia, foamea, izolarea completă sau oricare alt lucru de care te temi? După ș� ocul cultural iniț�ial, vei î�ncepe să te simț�i normal ș� i să nu mai fii atât de speriat. Există o mulț�ime de necazuri pe care le poț�i testa, o sumedenie de probleme pe care le poț�i rezolva î�n avans. Prefă-te că ai rămas fără apă caldă. Prefă-te că ț�i-a fost furat portofelul. Prefă-te că salteaua ta confortabilă este foarte departe ș� i trebuie să dormi pe jos, ori că maș� ina ț�i-a fost ridicată ș� i trebuie să mergi pe jos peste tot. Prefă-te că ț�i-ai pierdut locul de muncă ș� i trebuie să cauț�i altul. Repet, nu doar te gândi la aceste lucruri, trăiește-le. Ș� i fă asta acum, când î�ț�i merge bine. După cum ne aminteș� te Seneca: „Sufletul ar trebui să se î�ntărească pentru situaț�ii de mare presiune tocmai î�n momentele î�n care suntem scutiț�i de griji… Dacă vrei ca cineva să nu se clintească î�n vremuri de criză, antrenează-l î�nainte ca acestea să sosească.”
SEPTEMBRIE
312
11 septembrie
CE AR ÎNSEMNA MAI PUȚIN PENTRU TINE?
S
„Să ne obiș� nuim să cinăm fără o mulț�ime de oameni, să fim serviț�i de mai puț�ini sclavi, să ne procurăm haine î�n scopul pentru care au fost inventate ș� i să trăim î�n case mai mici.” – Seneca, Despre liniștea spiritului, 9.3b
criitorul Stefan Zweig – cunoscut pentru gândirea sa stoică – a fost la un moment dat unul dintre cei mai bine vânduț�i autori din lume, î�nsă ș� i-a văzut viaț�a distrusă de ascensiunea lui Hitler. Este un ciclu trist, dar atemporal al istoriei: politicienii sunt alungaț�i din funcț�ii pentru că-ș� i asumă o poziț�ie pe care, ulterior, ajungem s-o considerăm curajoasă. Numeroase cupluri harnice ș� i prospere sunt păgubite de escroci financiari. O persoană e acuzată pe nedrept de crimă ș� i nu este reabilitată decât după ani de zile. Î�n orice moment putem fi alungaț�i din frunte ș� i obligaț�i să ne descurcăm cu mai puțin – mai puț�ini bani, mai puț�ină recunoaș� tere, mai puț�ină influenț�ă, mai puț�ină libertate. Dar, î�ntr-un fel, ne putem pregăti pentru asta, deprinzându-ne cu ce ar î�nsemna acest lucru. O modalitate de a te proteja de loviturile destinului – ș� i de vertijul emoț�ional care poate urma – este să trăieș� ti acum î�n limitele posibilităț�ilor tale. Aș� a că hai să î�ncercăm astăzi să î�nvăț�ăm ș� i să trăim cu mai puț�in, pentru ca, î�n eventualitatea î�n care vom fi nevoiț�i să facem asta, să nu ne fie chiar atât de rău.
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
313
12 septembrie
RĂMÂI CU PICIOARELE PE PĂMÂNT CA SĂ NU DAI CU CAPUL DE PRAGUL DE SUS
C
„Zenon obiș� nuia să spună că lucrul cel mai nepotrivit este î�ngâmfarea, mai ales la tineri.” – Diogene Laerț�iu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, 7.1.22
elebra scrisoare a lui Isocrate către Demonicus (care a devenit ulterior sursa de inspiraț�ie pentru discursul lui Polonius: „Iar mai presus de-orice: nu te minț�i pe tine î�nsuț�i*”) conț�ine un avertisment similar cu cel al lui Zenon. Scriindu-i acestui tânăr, Isocrate î�l sfătuieș� te: „Fii binevoitor î�n relaț�iile cu cei care se apropie de tine ș� i niciodată trufaș� ; căci mândria aroganț�ilor chiar ș� i sclavii o î�ndură cu greu.” Unul dintre cele mai des î�ntâlnite motive î�n artă – de la literatura antică la filmele de consum – este cel al tânărului obraznic ș� i exagerat de î�ncrezător î�n sine, căruia un bătrân î�nț�elept trebuie să î�i dea peste nas. Este un cliș� eu pentru că e o realitate: oamenii tind să nu-ș� i vadă lungul nasului, crezând că le ș� tiu pe toate ș� i se pricep mai bine la un lucru decât ceilalț�i. Este atât de neplăcut să ai de-a face cu astfel de oameni î�ncât cineva trebuie să pună piciorul î�n prag ș� i să le dea o lecț�ie. Dar această confruntare poate fi complet evitată. Dacă balonul nu se umflă, atunci nu are cum să se spargă. Excesul de î�ncredere este o mare slăbiciune ș� i un dezavantaj. Dar dacă eș� ti deja o persoană modestă, nu te va pune nimeni la punct – ș� i astfel lumea î�ț�i va rezerva mai puț�ine surprize neplăcute. Dacă rămâi cu picioarele pe pământ, nu vei da niciodată cu capul de pragul de sus – lucru care poate fi dureros.
* Hamlet, Act I, scena 3. (n.tr.)
SEPTEMBRIE
314
13 septembrie
SĂ NE APĂRĂM CETATEA INTERIOARĂ DE FRICĂ
S
„Nu, evenimentele sunt cele care dau naș� tere fricii – dacă altcineva are putere asupra lor sau le poate preveni, acea persoană este capabilă să inspire frică. Cum poate fi distrusă cetatea? Nu prin foc ș� i sabie, ci prin discernământ… de aici trebuie să î�ncepem ș� i de pe această latură trebuie să î�mpresurăm cetatea ș� i să alungăm tiranii.” – Epictet, Diatribe, 4.1.85-86; 87a
toicii ne-au oferit acest minunat concept: cetatea interioară. Este o fortăreaț�ă, credeau ei, care ne protejează spiritul. Chiar dacă suntem vulnerabili din punct de vedere fizic, chiar dacă suntem, î�n multe privinț�e, î�n voia sorț�ii, regatul nostru interior este impenetrabil. După cum a spus Marc Aureliu (î�n mod repetat, de altfel): „materia nu poate atinge spiritul”. Istoria ne î�nvaț�ă î�nsă că ș� i cetăț�ile de nepătruns pot fi cucerite, dacă există un trădător î�n interior. Locuitorii dintre ziduri – dacă pică pradă fricii, lăcomiei sau avariț�iei – pot deschide porț�ile ș� i lăsa vrăjmaș� ul î�năuntru. Aș� a păț�im mulț�i dintre noi când ne pierdem cu firea ș� i cedăm fricii. Ț� i s-a dăruit o cetate puternică. Nu o trăda.
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
315
14 septembrie
UN ALT FEL DE RUGĂCIUNE
R
„De pildă unul se roagă aș� a: «Cum aș� putea să mă culc cu această femeie?» Tu î�nsă să te rogi numai astfel: «Cum să fac să nu râvnesc să mă culc cu această femeie?» Altul se roagă astfel: «Cum să scap de acest om nesuferit?» Tu î�nsă, fă-ț�i doar această rugăciune: «De n-aș� avea nevoie să mă lipsesc de acesta!» Se roagă cineva: «De nu mi-aș� pierde copilaș� ul!» Tu î�nsă, î�nalț�ă doar această rugăciune: «De nu m-aș� teme că-l pierd!»” – Marc Aureliu, Către sine, 9.40.(6)
ugăciunea are o conotaț�ie religioasă, dar î�n viaț�ă nădăjduim ș� i ne rugăm pentru o mulț�ime de lucruri. Î�ntr-o situaț�ie grea, s-ar putea să invocăm î�n tăcere ajutorul cuiva; sau, după o despărț�ire dureroasă, să cerem o a doua ș� ansă; î�n timpul unui meci, s-ar putea să stăm cu sufletul la gură, dorindu-ne un anumit rezultat. „Haide, haide, haide”, spunem. „Te rog…” Chiar dacă nu ne rugăm cuiva anume, tot rugăciune se cheamă. Mai mult, este atât de clar î�n acele momente, când ne dorim ceva din răsputeri, cât de egoiste ne sunt, î�n general, rugăminț�ile. Ne dorim intervenț�ia divină pentru ca viaț�a noastră să devină mai uș� oară ca prin farmec. Dar cum ar fi dacă te-ai ruga să primeș� ti puterea ș� i tăria de caracter necesare pentru a face ceea ce trebuie? Cum ar fi dacă ai căuta claritate cu privire la lucrurile pe care le controlezi, a celor care sunt deja î�n puterea ta? S-ar putea să descoperi că rugăciunile ț�i-au fost deja ascultate.
SEPTEMBRIE
316
15 septembrie
O GRĂDINĂ NU ESTE DE PARADĂ
D
„Î�n primul rând, î�ncearcă să nu-i laș� i pe oameni să ș� tie cine eș� ti – pentru o clipă, păstrează-ț�i filosofia doar pentru tine. Exact aș� a cum creș� te un fruct – sămânț�a este î�ngropată pentru un anotimp, ascunsă, crescând î�ncet până la deplina maturitate. Dar dacă bobul î�ncolț�eș� te î�nainte ca lujerul să se dezvolte complet, nu va da niciodată roade… Genul acesta de plantă eș� ti tu, care î�ș�i arată fructele prea curând ș� i nu va supravieț�ui iernii.” – Epictet, Diatribe, 4.8.35b-37
upă tot ce ai citit, s-ar putea să gândeș� ti: Chestia asta e grozavă. Înțeleg perfect. Sunt un stoic. Dar nu e chiar atât de simplu. Doar pentru că eș� ti de acord cu această filosofie, nu î�nseamnă că rădăcinile ț�i-au cuprins mintea î�n î�ntregime. A face paradă de cărț�ile tale, ca să pari deș� tept sau să-ț�i construieș� ti o bibliotecă impresionantă, este ca ș� i cum ai î�ngriji o grădină pentru a-ț�i impresiona vecinii. Î�ț�i cultivi grădina ca să-ț�i hrăneș� ti familia? Asta î�nseamnă să te foloseș� ti cum trebuie de timpul tău. Seminț�ele stoicismului rămân mult timp sub pământ. Tu î�ngrijeș� te-le ș� i hrăneș� te-le, ca să fie robuste ș� i pregătite pentru iernile nemiloase ale vieț�ii – ca ș� i tine, de altfel.
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
317
16 septembrie
ORICINE POATE AVEA NOROC, DAR NU ORICINE POATE PERSEVERA
S
„De succes au parte ș� i oamenii de rând, ș� i spiritele comune; î�n schimb, puterea de a ț�ine sub control nenorocirile ș� i temerile omeneș� ti ț�ine de caracterul unui om mare.” – Seneca, Despre providență, 4.1
-ar putea să cunoș� ti oameni care au avut un noroc extraordinar î�n viaț�ă. Poate au tras lozul câș� tigător la loteria genetică ori s-au descurcat cu uș� urinț�ă î�n ș� coală ș� i î�n carieră. Î�n ciuda faptului că nu ș� i-au făcut niciodată planuri, că au luat decizii nesăbuite, că au trecut de la una la alta, au reuș� it cumva să scape teferi ș� i nevătămaț�i. Există o vorbă: „Dumnezeu î�i ocroteș� te pe nebuni”. Este firesc să fii un pic invidios pe aceș� ti oameni. Cu toț�ii ne dorim o viaț�ă uș� oară – ori aș� a credem. Dar viaț�a uș� oară este oare chiar atât de admirabilă? Oricine poate avea noroc. Nu-ț�i trebuie niciun talent ca să fii nepăsător ș� i nimeni n-ar privi asta ca pe o dovadă de măreț�ie. Pe de altă parte, cum rămâne cu cel care depăș� eș� te greutăț�ile prin perseverenț�ă, care î�ș�i continuă drumul neabătut când ceilalț�i renunț�ă, care ajunge la destinaț�ie prin muncă asiduă ș� i onestitate? Acesta este demn de admiraț�ie, pentru că supravieț�uirea lui a fost rezultatul tăriei de caracter ș� i al capacităț�ii de adaptare, nu al î�ntâmplării ș� i al drepturilor dobândite prin naș� tere. O persoană capabilă nu doar să depăș� ească obstacolele exterioare pentru a reuș� i, ci să-ș� i stăpânească ș� i firea ș� i emoț�iile pe parcurs este cu mult mai impresionantă. O persoană pe care sorț�ii nu au dezavantajat-o, dar a î�nț�eles asta ș� i a triumfat totuș� i, reprezintă adevărata măreț�ie.
SEPTEMBRIE
318
17 septembrie
CUM SĂ FACI FAȚĂ CELOR CARE TE DETESTĂ
C
„Oare mă va dispreț�ui cineva? Î�l priveș� te. Eu, î�nsă, voi avea î�n vedere să nu fiu găsit vrednic de dispreț� , nici datorită celor ce fac, nici datorită celor ce spun. Mă va urî� oare cineva? Î�l priveș� te. Eu, î�nsă, voi rămâne binevoitor ș� i blând faț�ă de toț�i ș� i voi fi gata să arăt oricând chiar aceluia care mă urăș� te că este î�n greș� eală; dar aceasta n-o voi face î�ntr-un mod jignitor, nici ca ș� i cum aș� vrea să demonstrez că abia-l suport, ci cu o atitudine plină de nobleț�e ș� i de bună credinț�ă.” – Marc Aureliu, Către sine, 11.13
ând cineva are o părere fermă despre o anumită chestiune, asta spune, de regulă, mai multe despre el decât despre obiectul sau persoana vizată de opinia lui. Acest lucru este valabil mai ales când este vorba de resentimente ș� i ură la adresa altor persoane. (Este trist ș� i ironic î�n acelaș� i timp faptul că cei nedreptăț�iț�i nutresc adesea o atracț�ie secretă faț�ă de cei pe care î�i urăsc î�n public.) Din acest motiv, stoicii procedează î�n două feluri atunci când se confruntă cu ura sau cu părerile proaste ale altor persoane. Î�ș�i pun î�ntrebarea: Opinia aceasta ține de controlul meu? Dacă există vreo ș� ansă s-o influenț�eze sau s-o schimbe, atunci î�ncearcă s-o facă. Dar dacă nu, atunci acceptă acea persoană aș� a cum este (ș� i nu urăsc niciodată pe unul care urăș� te). Sarcina noastră este ș� i-aș� a destul de grea. Nu avem timp să ne gândim la ce cred ceilalț�i, chiar dacă este vorba despre noi.
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
319
18 septembrie
CUM SĂ FACI FAȚĂ DURERII
Î
„Să te obiș� nuieș� ti cu gândul că nicio suferinț�ă nu este ruș� inoasă, că datorită ei inteligenț�a călăuzitoare nu devine mai rea, nefiind distrusă sau afectată nici î�n latura universalităț�ii sale materiale, nici î�n cea a sociabilităț�ii. Totuș� i, faț�ă de foarte multe lucruri neplăcute, ia-ț�i ca ajutor ș� i spusele lui Epicur, că suferinț�a nu poate fi de neî�ndurat ș� i nici nu este veș� nică, dacă-ț�i dai seama de mărginirea ei ș� i dacă nu o măreș� ti cu propria-ț�i î�nchipuire. Aminteș� te-ț�i de asemenea că există multe stări care, deș� i asemănătoare cu suferinț�a, î�ș�i ascund caracterul lor supărător, cum este, de exemplu, somnolenț�a sau uscăciunea provocată de febră sau lipsa poftei de mâncare. Deci, de câte ori te nemulț�umeș� te una din acestea, spune-ț�i că te dăruieș� ti suferinț�ei.” – Marc Aureliu, Către sine, 7.64
n 1931, î�n timpul unei călătorii la New York, Winston Churchill a fost lovit pe când traversa strada de o maș� ină care circula cu peste 50 km/h. Un martor ocular a fost convins că a murit. Churchill a stat internat opt zile î�n spital, având o rană gravă la cap ș� i câteva coaste rupte. Cumva, acesta ș� i-a păstrat cunoș� tinț�a. Î�n declaraț�iile date poliț�iei, a insistat foarte mult că a fost numai vina lui ș� i că nu vrea ca ș� oferul să fie acuzat de ceva. Ulterior, ș� oferul a venit î�n vizită la spital. Când a aflat că acesta nu are serviciu, Churchill a î�ncercat să-i ofere – celui care fusese cât pe ce să-l omoare – o sumă de bani. Mai presus de propria durere, s-a preocupat de publicitatea negativă care ar fi putut dăuna î�ncercărilor bărbatului de a-ș� i găsi o slujbă ș� i a î�ncercat să-i vină, pe cât posibil, î�n ajutor.
320
SEPTEMBRIE
„Natura este milostivă”, a scris ulterior despre această experienț�ă î�ntr-un articol de ziar, „ș� i nu-ș� i supune copiii, oameni sau fiare, unor î�ncercări mai mari decât pot î�ndura. Abia atunci când intervine cruzimea omului apar chinurile infernale. Î�n rest – trăieș� te periculos; ia lucrurile aș� a cum vin; nu te teme de nimic, totul va fi bine”. Î�n anii care au urmat, Churchill ș� i lumea î�ntreagă aveau să asiste la unul dintre cele mai infernale chinuri inventate vreodată de om. Totuș� i – î�mpreună cu numeroș� i alț�i strămoș� i ai noș� tri –, Churchill a suportat bine durerea. Oricât de oribilă a fost situaț�ia, î�n cele din urmă s-a î�ndreptat. Pentru că, după cum ne spune Epicur, nimic nu ț�ine la nesfârș� it. Trebuie doar să fii suficient de puternic ș� i de î�ngăduitor ca să izbândeș� ti.
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
321
19 septembrie
FLEXIBILITATEA VOINȚEI
C
„Aminteș� te-ț�i că a putea să te transformi ș� i să dai urmare î�ndrumărilor celui care vrea să te î�ndrepte este asemănător î�ntru totul cu a fi independent. Căci energia ț�i se păstrează î�n acord cu năzuinț�ele ș� i cu puterea ta de judecată ș� i este desăvârș� ită potrivit cu capacitatea ta de gândire.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.16
ând î�ț�i pui î�n gând să faci ceva, chiar duci sarcina respectivă până la capăt de fiecare dată? Este o realizare impresionantă dacă reuș� eș� ti asta. Dar nu cădea prizonier acestui tip de determinare. Acest atu s-ar putea dovedi o slăbiciune î�ntr-o zi. Condiț�iile se schimbă. Noi fapte se ivesc. Apar alte î�mprejurări. Dacă nu te poț�i adapta la ele – dacă mergi pur ș� i simplu î�nainte, incapabil să te adaptezi condiț�iilor suplimentare – nu eș� ti altceva decât un robot. Nu trebuie să ai o voinț�ă de fier, ci o voinț�ă adaptabilă – o voinț�ă care se foloseș� te din plin de raț�iune pentru a-ș� i clarifica percepț�iile, impulsurile ș� i judecăț�ile, acț�ionând eficient î�n scopul potrivit. Schimbarea ș� i adaptarea nu sunt o formă de slăbiciune. Flexibilitatea este o forț�ă aparte. De fapt, această flexibilitate, combinată cu forț�a, ne face adaptabili ș� i de neoprit.
SEPTEMBRIE
322
20 septembrie
VIAȚA NU ESTE UN DANS
D
„Arta de a trăi este mai asemănătoare cu meș� teș� ugul luptelor decât cu arta dansului, prin faptul că se impune să î�nfrunț�i cu dârzenie ș� i bine pregătit tot ceea ce ț�i se iveș� te î�n cale, chiar ș� i evenimentele neprevăzute.” – Marc Aureliu, Către sine, 7.61
ansul este o metaforă des î�ntâlnită pentru viaț�ă. Trebuie să fii flexibil ș� i agil ș� i să ț� ii ritmul muzicii. Trebuie să simț� i, să urmezi ș� i să anticipezi paș� ii partenerului. Dar oricine ș� i-a asumat o sarcină dificilă, fie că este vorba despre o competiț�ie sau de o confruntare cu un adversar, ș� tie că metafora dansului nu este atotcuprinzătoare. Pe ringul de dans nu intervine nimeni ca să doboare dansatorii. Aceș� tia nu sunt niciodată strânș� i de gât de un rival. Pe de altă parte, pentru un luptător, condiț�iile neprielnice ș� i surprizele fac parte din meseria lui. Sportul lui este o luptă, la fel ca viaț�a. El î�nfruntă adversarii ș� i, totodată, propriile limitări, emoț�ii ș� i pregătire. Î�n viaț�ă, ca ș� i î�n lupte, graț�ia nu este suficientă. Trebuie să ne supunem unor antrenamente dure ș� i să ne cultivăm o voinț�ă neî�nduplecată pentru a triumfa. Filosofia este piatra cu care ne ascuț�im această voinț�ă ș� i cu care ne î�ntărim această hotărâre interioară.
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
323
21 septembrie
PĂSTREAZĂ-ȚI SÂNGELE RECE, PĂSTREAZĂ CONTROLUL
D
„De câte ori te vor constrânge î�mprejurările să te zbuciumi din adâncurile ființ�ei, î�ntoarce-te grabnic spre tine î�nsuț�i, nu-ț�i ieș� i din fire mai mult decât este necesar, î�n raport cu ceea ce te-a silit, căci numai astfel vei fi mai stăpân pe armonia ta interioară, mai ales dacă revii necurmat la aceasta.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.11
in când î�n când, vom fi surprinș� i cu garda jos. Nu doar de evenimentele de genul „lebăda neagră*” – un atac terorist sau o criză financiară – ci ș� i de evenimente minore, neaș� teptate. Te lasă bateria de la maș� ină, un prieten anulează î�ntâlnirea î�n ultimul moment, te simț�i rău din senin. Aceste situaț�ii tind să ne zăpăcească ș� i ne deruteze. Ne-am făcut o imagine despre lume ș� i ne-am construit planurile pe baza ei. Acum, când această imagine s-a destrămat, organizarea sau î�nț�elegerea noastră se pot duce de râpă. Este perfect î�n regulă! Se î�ntâmplă. Un detaș� ament de infanterie va trebui să se confrunte cu atacuri nimicitoare – important este să nu î�ngăduie haosului să domnească. Muzicienii vor î�ntâmpina dificultăț�i tehnice ș� i î�ș�i vor pierde din când î�n când locul. Î�n ambele cazuri, tot ce contează este să-ș� i recupereze poziț�ia cât mai rapid posibil. Acelaș� i lucru este valabil astăzi ș� i pentru tine. Î�ț�i poț�i pierde pacea ș� i ordinea din cauza unei î�mprejurări. OK. Vino-ț�i î�n fire ș� i găseș� te calea de î�ntoarcere.
* Teorie dezvoltată de economistul și filosoful Nassim Nicholas Taleb
pentru a desemna evenimentele considerate improbabile. Termenul se întemeiază pe convingerea celor din antichitate că lebedele negre nu există, fiindcă toate cele observate de ei erau albe. (n.tr.)
SEPTEMBRIE
324
22 septembrie
CINE NU SUFERĂ, NU CÂȘTIGĂ
S
„Caracterul unei persoane se vede la greu. Aș� a că, atunci când vei trece printr-o provocare, gândeș� te-te că zeii te pun faț�ă î�n faț�ă cu un partener de antrenament mai tânăr, aș� a cum ar face un antrenor sportiv. De ce? Ca să devii olimpic trebuie să transpiri! Cred că nimeni nu va cunoaș� te o provocare mai potrivită ca a ta, dacă î�nveț�i s-o tratezi aș� a cum ar face un sportiv cu un partener de antrenament mai tânăr.” – Epictet, Diatribe, 1.24.1-2
toicii se dădeau î�n vânt după metafore legate de sporturile olimpice, mai ales de lupte. La fel ca noi, priveau sportul atât ca o modalitate plăcută de a-ț�i petrece timpul, cât ș� i ca pe un teren de antrenament pentru provocările care aveau să apară, inevitabil, de-a lungul vieț�ii. Generalul Douglas MacArthur, ale cărui cuvinte aveau să fie gravate ulterior pe clădirea de antrenament de la West Point, a spus: PE CÂMPURILE ÎNTRECERII PRIETENEȘTI ÎNCOLȚESC ACELE SEMINȚE CARE, PE ALTE CÂMPURI, ÎN ALTE ZILE, VOR PURTA ROADELE VICTORIEI.
Cu toț�ii am cunoscut adversari care ne-au depăș� it forț�ele ș� i ne-au scos din sărite printr-un talent sau î�nzestrare care nouă ne lipseș� te – î�nălț�ime, viteză, viziune etc. Modul î�n care alegem să răspundem acestei confruntări ne dezvăluie cine suntem ca sportivi, ș� i cine vom fi ca oameni. O percepem ca pe o ș� ansă de a î�nvăț�a ș� i de a deveni mai puternici? Ne enervăm ș� i ne văicărim? Sau, ș� i mai grav, renunț� ăm cu totul ș� i
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
325
ne găsim un joc mai simplu, unul care să ne facă să ne simț�im bine, î�n loc să ne provoace? Oamenii extraordinari nu ocolesc aceste teste ale capacităț�ilor lor. Dimpotrivă, le caută, pentru că nu sunt doar o măsură a măreț�iei lor, ci calea către ea.
SEPTEMBRIE
326
23 septembrie
CEA MAI FORTIFICATĂ CETATE
B
„Adu-ț�i aminte că raț�iunea conducătoare devine de neî�nfrânt când se î�ndreaptă către sine, se mulț�umeș� te cu ea î�nsăș� i ș� i nu face nimic î�n dezacord cu sine, chiar dacă pare că se abț�ine î�n mod iraț�ional. Care este deci puterea ei, ori de câte ori omul elaborează o judecată bine chibzuită ș� i acț�ionează deliberat ș� i cu prudenț�ă? Din această cauză gândirea descătuș� ată de patimi devine o adevărată fortăreaț�ă ș� i omul nu are î�n el î�nsuș� i un loc mai î�ntărit ș� i mai sigur î�n care, dacă se refugiază pentru restul zilelor sale, rămâne neî�nfrânt.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.48
ruce Lee a făcut odată o declaraț�ie interesantă: „Nu mă tem de omul care a practicat zece mii de lovituri o dată”, a spus el, „ci de omul care a practicat o lovitură de zece mii de ori.” Când repetăm o acț�iune atât de des î�ncât devine un comportament automat, o putem face din reflex, fără să ne gândim la ea. Antrenamentele î�n artele marț�iale sau cele militare reprezintă un studiu aprofundat al miș� cării. Uneori, î�i privim pe soldaț�i ca pe niș� te roboț�i, dar ceea ce realizează ei, de fapt, este un tipar regulat de comportamente subconș� tiente. Acest lucru este la î�ndemâna oricui. Când Marc Aureliu spune că mintea poate ajunge undeva unde „nu face nimic î�n dezacord cu sine, chiar dacă pare că se abț�ine î�n mod iraț�ional”, el se referă la faptul că un antrenament corespunzător î�ț�i poate schimba deprinderile pe care le faci din reflex. Antrenează-te să renunț�i la furie ș� i nu-ț�i vei mai ieș� i din pepeni din orice pricină. Antrenează-te să ignori
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
327
bârfa ș� i nu vei mai fi atras de ea. Antrenează-ț�i orice altă deprindere ș� i vei reuș� i, inconș� tient, să apelezi la ea î�n momentele de î�ncercare. Gândeș� te-te la deprinderile la care ai vrea să apelezi automat, dacă ai putea. Pe câte dintre ele le-ai exersat o singură dată? Fă î�n aș� a fel î�ncât astăzi să le exersezi a doua oară.
SEPTEMBRIE
328
24 septembrie
ȚI SE POATE ÎNTÂMPLA ȘI ȚIE
Î
„Neprevăzutul face ca nenorocirile să fie mai î�mpovărătoare ș� i toț�i oamenii simt mai aprig durerea dacă sunt luaț�i pe nepregătite. Ar trebui, aș� adar, ca pentru noi nimic să nu fie neaș� teptat. Este bine să iei î�n calcul orice eventualitate ș� i să te gândeș� ti nu numai la ceea ce se î�ntâmplă î�n general, ci ș� i la ceea ce se poate î�ntâmpla. Căci există oare ceva ce soarta nu poate smulge – atunci când voieș� te – de la cineva aflat î�n culmea belș� ugului?” – Seneca, Epistole către Lucilius, 91.3a-4
n anul 64, î�n timpul domniei lui Nero, un incendiu a răvăș� it Roma. Anticul oraș� Lyon, de pe actualul teritoriu al Franț�ei, a trimis o mare sumă de bani î�n ajutorul victimelor. Î�n anul următor, locuitorii Lyonului au fost loviț�i ș� i ei de un incendiu tragic, izbucnit din senin, determinându-l pe Nero să trimită victimelor o sumă egală de bani. Seneca trebuie să fi fost intrigat, probabil, pe când scria o epistolă către unul dintre prietenii săi, de poezia lucrurilor – un oraș� ajută un altul, apoi este lovit de un dezastru similar nu după mult timp. Cât de des ni se î�ntâmplă asta? Consolăm un prieten î�n urma unei despărț�iri, apoi suntem surprinș� i de sfârș� itul relaț�iei noastre. Trebuie să ne pregătim mental pentru eventuale răsturnări de situaț�ie. Data viitoare când donezi bani unei acț�iuni caritabile, nu te gândi doar la fapta bună pe care o faci, ci ia î�n calcul o clipă că s-ar putea ca, î�ntr-o zi, să fii chiar tu cel care are nevoie de acte de caritate. Din câte ș� tim, Seneca a transpus în realitate aceste cuvinte. La numai un an după ce a scris această epistolă, a fost acuzat pe nedrept de complot î�mpotriva lui Nero. Preț�ul plătit? A fost
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
329
condamnat la sinucidere. Potrivit istoricului Tacit, care a descris scena, cel mai bun prieten al lui Seneca a plâns ș� i a protestat î�mpotriva verdictului. „Unde-ț�i sunt”, l-a î�ntrebat Seneca î�n mod repetat, „maximele de filosofie sau anii î�ndelungaț�i de studiu î�n care te-ai pregătit î�mpotriva relelor ce vor să fie? Cine nu cunoaș� te cruzimea lui Nero?” Adică: ș� tia că i s-ar putea î�ntâmpla ș� i lui ș� i s-a pregătit pentru asta.
SEPTEMBRIE
330
25 septembrie
VULNERABILITATEA DEPENDENȚEI
Î
„«E un sclav.» Ș� i asta î�i va aduce vreo scădere? Arată-mi cine nu este: unul e sclav al luxului, altul, al lăcomiei, un altul, al ambiț�iei, toț�i sunt sclavi ai speranț�ei, toț�i sunt sclavi ai spaimei. O să-ț�i arăt un fost consul care e sclavul unei babe, un domn bogat care e sclavul unei slujnice… Nicio sclavie nu este mai ruș� inoasă decât cea aleasă de bunăvoie.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 47.17
ntr-un fel sau altul, cu toții suntem dependenț�i. Dependenț�i de rutină, de cafea, de confort, de aprobarea altcuiva. Asta î�nseamnă că nu noi deț�inem controlul vieț�ii noastre – ci dependenț�a noastră. „Cine vrea să fie cu adevărat liber”, spunea Epictet, „nu va tânji după un lucru care se află, de fapt, sub controlul altei persoane, doar dacă nu vrea cumva să devină sclav.” Subiectul afecț�iunii noastre ne poate fi răpit î�ntr-o clipă. Rutina ne poate fi dată peste cap, doctorul ne poate interzice să mai bem cafea, ne putem trezi î�n situaț�ii neplăcute. De aceea trebuie să ne î�ntărim, analizându-ne aceste dependenț�e î�nainte să devină prea puternice. Poț�i reuș� i să î�nchei ziua fără să faci un anumit lucru? Poț�i ț�ine regim o lună î�ntreagă? Poț�i rezista tentaț�iei de a pune mâna pe telefon ș� i a forma acel număr? Ai făcut vreodată un duș� rece? Nu e chiar atât de neplăcut după ce ai î�ncercat de vreo două ori. Ai condus vreodată maș� ina unui prieten î�n timp ce a ta, mult mai frumoasă, era î�ncă î�n reprezentanț�ă? A fost chiar atât de rău? Devino invulnerabil la dependenț�a de confort ș� i comoditate, altfel, î�ntr-o zi, vulnerabilitatea ta s-ar putea să te răpună.
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
331
26 septembrie
LA CE ESTE BUNĂ TIHNA „Tihna fără studiu este moarte, e viaț�a unui om î�ngropat de viu.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 82.4
M
eriț�i o vacanț�ă. Munceș� ti din greu. Te sacrifici. Î�ț�i forț�ezi limitele. Este timpul pentru o pauză. Sari î�n avion, rezervă-ț�i o cameră la hotel ș� i du-te la plajă – ș� i ia-ț�i o carte sub braț� (dar nu o lectură ieftină de vacanț�ă). Bucură-te de relaxare ca un poet – nu trândăvind, ci î�n mod activ, observând lumea din jurul tău, asimilând-o cu totul, î�nț� elegându-ț� i mai bine locul î�n univers. Ia-ț�i din când î�n când o zi liberă de la serviciu, dar niciodată de la î�nvăț�are. Poate că ț�elul tău este să câș� tigi destui bani cât să te poț�i pensiona mai devreme. Bravo ț�ie! Dar scopul pensionării nu poate fi un trai nepăsător sau o pierdere de timp, oricât de uș� or ar fi acest lucru. El reprezintă, mai degrabă, ș� ansa de a-ț�i urma adevărata chemare, acum, după ce ai scăpat de o mare distragere. Să stai toată ziua ș� i să nu faci nimic? Să te uiț�i ore î�n ș� ir la televizor sau să călătoreș� ti pur ș� i simplu dintr-un loc î�n altul ca să bifezi niș� te obiective de pe o listă? Asta nu e viaț�ă. Ș� i nici libertate.
SEPTEMBRIE
332
27 septembrie
CE VA DEZVĂLUI BUNĂSTAREA?
E
„Chiar ș� i pacea î�ț�i va nutri spaimele; odată ce mintea ș� i-a ieș� it din făgaș� , nu se mai î�ncrede nici măcar î�n ce e sigur, iar când spaimele acestea fără rost devin o obiș� nuinț�ă, omul nu mai este î�n stare să ș� i le stăpânească: nu ocolim primejdiile, ci fugim de ele, iar dacă cineva le î�ntoarce spatele, este î�ncă ș� i mai vulnerabil.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 104.10b
xistă un vechi proverb care spune că banii nu-l schimbă pe om, î�l fac să fie aș� a cum este. Robert Caro scria că „puterea nu corupe, ea dezvăluie”. Î�ntr-un fel, ș� i bunăstarea – financiară ș� i personală – face acelaș� i lucru. Dacă î�n mintea ta s-a dezvoltat un anumit tipar – obiș� nuinț�a spaimei, din exemplul lui Seneca – atunci nu contează cât de bine î�ț�i va merge î�n viaț�ă. Eș� ti î�n continuare vulnerabil la spaimă. Mintea ta va continua să găsească motive de î�ngrijorare ș� i te vei simț�i la fel de groaznic. Poate ș� i mai rău, î�ntrucât acum ai mai multe de pierdut. Acesta este motivul pentru care nechibzuiț�ii î�ș�i doresc să aibă parte de noroc. Dacă e să-ț�i doreș� ti ceva, ar fi bine să tânjeș� ti după tăria de caracter, care-ț�i poate fi de folos î�n vremuri bune. Sau, ș� i mai bine, construieș� te-ț�i acest tip de caracter ș� i î�ncredere. Cântăreș� te-ț�i fiecare acț�iune ș� i fiecare gând – priveș� te-le ca pe niș� te cărămizi ale caracterului tău indestructibil. Apoi străduieș� te-te să le î�ntăreș� ti ș� i să creș� ti importanț�a fiecăreia î�n parte.
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
333
28 septembrie
ATUUL E LA TINE
A
„Zeii au făcut să depindă de noi un singur lucru, cel mai important ș� i stăpân peste toate celelalte: corecta reprezentare a reprezentărilor. Celelalte nu ț�in de noi. Oare de ce, pentru că nu au vrut? Eu mai degrabă cred că, dacă ar fi putut, ni le-ar fi î�ncredinț�at ș� i pe celelalte, dar le-a fost imposibil.” – Epictet, Diatribe, 1.1.7-8
m putea să privim la ziua următoare ș� i să ne lăsăm cuprinș� i de disperare din cauza lucrurilor care ne scapă de sub control: ceilalț�i oameni, sănătatea noastră, clima, rezultatul unui proiect odată ce nu mai ț�ine de noi. Ori am putea privi aceeaș� i zi ș� i sălta de bucurie datorită singurului lucru pe care î�l controlăm cu adevărat: abilitatea de a alege semnificaț�ia oricărui eveniment. A doua opț�iune ne oferă puterea supremă – o formă de control adevărată ș� i dreaptă. Dacă ai deț�ine controlul asupra altor oameni, n-ar î�nsemna oare că ș� i alț�ii ar avea control asupra ta? Î�n schimb, ț�i s-a oferit cel mai corect ș� i mai util atu. Deș� i nu controlezi evenimentele exterioare, deț�ii capacitatea de a decide cum reacționezi la ele. Tu controlezi semnificaț�ia personală a fiecărui eveniment exterior. Aici este inclusă ș� i î�mprejurarea dificilă cu care te confrunț�i chiar acum. Vei descoperi, dacă o abordezi cum trebuie, că acest atu este suficient.
SEPTEMBRIE
334
29 septembrie
NEVOILE TALE SUNT, DE FAPT, MĂRUNTE
A
„Poftei nimic nu-i ajunge, firii î�i ajunge î�nsă ș� i ceea ce pare prea puț�in. Sărăcia unui surghiunit nu poartă î�n sine aș� adar niciun neajuns; niciun loc de surghiun nu este î�n sine atât de sărman î�ncât să nu poată hrăni din belș� ug un om.” – Seneca, Consolație pentru Helvia, 10.11b
r fi util să reflectezi asupra a ceea ce considerai cândva a fi normal. Gândeș� te-te la primul fluturaș� de salariu – cât de mare ț�i s-a părut atunci. La primul tău apartament, cu un dormitor ș� i o baie, ș� i la supa de tăiț�ei pe care ai î�nghiț�it-o pe nemestecate î�n bucătărie. Acum, după ce statutul tău a crescut, acele condiț�ii nu te-ar mai mulț�umi. De fapt, s-ar putea să-ț�i doreș� ti ș� i mai mult decât ai î�n acest moment. Cu toate astea, î�n urmă cu doar câț�iva ani, acele lucruri insignifiante păreau nu doar satisfăcătoare, ci de-a dreptul grozave! După ce cunoaș� tem succesul, uităm cât de puternici eram î�nainte. Ne î�nvăț�ăm cu bunurile deț�inute ș� i credem, î�ntr-o oarecare măsură, că n-am putea trăi fără ele. Desigur, acestea sunt doar vorbe de complezenț�ă. Î�n timpul războiului, părinț�ii ș� i bunicii noș� tri au supravieț�uit cu raț�ii de gaz, unt ș� i electricitate. S-au descurcat, la fel cum te-ai descurca ș� i tu dacă ai avea mai puț�in. Astăzi, ț�ine minte că ai reuș� i să faci faț�ă dacă lucrurile ar merge brusc prost. Adevăratele nevoi sunt, de fapt, mărunte. Există foarte puț�ine ameninț�ări reale la adresa supravieț�uirii tale. Gândeș� te-te la asta – ș� i adaptează-ț�i grijile ș� i temerile î�n consecinț�ă.
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
335
30 septembrie
NU MĂ POȚI ATINGE
Z
„Dacă foloseș� ti violenț�a, numai trupul meu va fi cu tine, iar sufletul meu va rămâne cu Stilpon.” – Zenon, citat î�n Diogene Laerț�iu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, 7.1.24
enon nu pretinde că ar avea puteri magice, ci pur ș� i simplu că, î�n vreme ce trupul său poate fi rănit, filosofia î�i protejează mintea – cultivată cu sprijinul profesorului său, Stilpon – printr-o fortăreaț�ă ale cărei porț�i nu pot fi dărâmate din exterior, ci doar să capituleze. Uită-te la exemplul boxerului Rubin Carter „Uraganul”, care a fost condamnat pe nedrept pentru crimă ș� i a petrecut douăzeci de ani î�n î�nchisoare. El spunea: „Nu recunosc existenț�a î�nchisorii. Ea nu există pentru mine.” Desigur, î�nchisoarea exista ș� i el se afla î�n ea din punct de vedere fizic. Î�nsă refuza să-ș� i lase mintea î�n stăpânirea ei. Ș� i tu deț�ii această forț�ă. Să sperăm că nu va trebui să te foloseș� ti niciodată de ea î�ntr-o î�mprejurare violentă sau î�ntr-un caz grav de nedreptate; totuș� i, te poț�i baza pe ea î�n timpul oricărei adversităț�i. Indiferent ce s-ar petrece cu trupul tău, indiferent de relele pe care ț� i le poate pricinui lumea exterioară, mintea ta î�ș�i poate păstra capacitatea filosofică. Ea este î�n continuare a ta. Este de neatins – ș� i, î�ntr-un fel, ș� i tu eș� ti la fel.
OCTOMBRIE
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
337
1 octombrie
LASĂ VIRTUTEA SĂ STRĂLUCEASCĂ
S
„Lumina unei lămpi străluceș� te până când este stinsă ș� i nu-ș� i pierde razele, dar adevărul din tine, dreptatea, moderaț�ia pot fi oare stinse î�nainte de a te stinge tu î�nsuț�i?” – Marc Aureliu, Către sine, 12.15
eneca, citându-l pe Heraclit, scria că „noi, muritorii, ne aprindem ș� i ne stingem”. Lumina raț�iunii inundă universul. Nu contează câtuș� i de puț�in dacă fitilul lămpii tale se aprinde pentru prima dată după o lungă perioadă de î�ntuneric, ori luminează chiar î�nainte de marea ta trecere. Aici este punctul î�n care te afli î�n acest moment ș� i e la fel de potrivit ca oricare altul pentru a-ț�i lăsa virtutea să strălucească pentru tot restul existenț�ei tale.
OCTOMBRIE
338
2 octombrie
BUNUL CEL MAI DE PREȚ
U
„Î�nț�eleptul î�nsă nu poate pierde nimic; el a depozitat î�n sine totul, nimic nu î�ncredinț�ează sorț�ii, î�ș�i ț�ine bunurile la loc sigur, de vreme ce este mulț�umit cu virtutea, care nu simte lipsa norocului ș� i, de aceea, nu poate fi nici sporită, ș� i nici micș� orată.” – Seneca, Despre fermitatea înțeleptului, 5.4
nii oameni î�ș�i investesc banii î�n active – acț�iuni, obligaț�iuni, proprietăț�i. Alț�ii investesc î�n relaț�ii sau realizări, ș� tiind că se pot baza pe ele cu aceeaș� i siguranț�ă cu care alț�ii extrag bani din contul bancar. Dar un al treilea tip de oameni, spune Seneca, investesc î�n ei î�nș� iș� i – î�n a fi buni ș� i î�nț�elepț�i. Care dintre aceste bunuri este imun la fluctuaț�iile pieț�ei ș� i la dezastre? Care este cel mai rezistent î�n faț�a î�ncercărilor ș� i necazurilor? Care nu te va lăsa niciodată la greu? Viaț�a personală a lui Seneca este un exemplu interesant î�n acest sens. A ajuns foarte bogat ca prieten al î�mpăratului, dar, pe măsură ce Nero a luat-o tot mai mult razna, Seneca ș� i-a dat seama că trebuia să scape cumva. I-a propus lui Nero un târg: să-i dea toț�i banii ș� i să-i returneze toate darurile î�n schimbul libertăț�ii depline ș� i totale. Nero i-a respins propunerea, dar Seneca s-a retras oricum din viaț�a publică, î�ntr-o pace relativă. Dar î�ntr-o zi, a sosit călăul cu condamnarea la moarte. Î�n acea clipă, pe ce s-a sprijinit Seneca? Nu pe bani. Nu pe prieteni, care, deș� i î�i doreau binele, erau î�n mare parte o sursă de durere ș� i jale. Ci pe virtute ș� i pe forț�a sa interioară. A fost cea mai grea î�ncercare din viaț�a lui Seneca – ultima ș� i cea mai î�nsemnată.
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
339
3 octombrie
O MANTRĂ DE INTERDEPENDENȚĂ
A
„Cugetă cât mai des cu putinț�ă la dependenț�a reciprocă a celor din univers ș� i la raportul de conexiune statornicit î�ntre ele. Căci, î�ntr-un anumit fel, toate există î�ntr-o î�nlănț�uire grandioasă a unora cu celelalte. Î�n consecinț�ă, acestea există ș� i unele faț�ă de altele, potrivit aceleiaș� i afinităț�i, căci fiecare lucru se alătură unul altuia, î�n ordine, ș� i aceasta î�n virtutea unei miș� cări de tensiune bine rânduită, a unei concordanț�e mutuale ș� i a unităț�ii substanț�ei.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.38
nne Lamott observa cândva că toț�i scriitorii sunt „niș� te râuri care curg î�ntr-un singur lac”, contribuind cu toț�ii la acelaș� i mare proiect. Acelaș� i lucru este valabil ș� i î�n cazul altor î�ndeletniciri – deș� i, din păcate, chiar ș� i î�n cadrul aceleiaș� i companii, oamenii uită cu egoism să colaboreze. Ca ființ�e umane, cu toț�ii respirăm atomii din care au fost alcătuiț�i strămoș� ii noș� tri ș� i ne descompunem î�n acelaș� i pământ după moarte. Stoicii î�ș�i aminteau î�n repetate rânduri de interconexiunile vieț�ii. Asta pentru că, poate, viaț�a din Grecia ș� i Roma era deosebit de dură. Î�n Colosseum, oamenii ș� i animalele erau măcelăriț�i fără motiv spre amuzamentul spectatorilor (evenimente deplânse de scrierile stoicilor). Erau cucerite ț�ări, iar cetăț�enii lor erau vânduț�i ca sclavi pentru extinderea imperiului (a cărui inutilitate a fost de asemenea deplânsă de stoici). O astfel de cruzime este posibilă doar atunci când uităm să ne raportăm la semenii noș� tri ș� i la mediu. Astăzi, gândeș� te-te câteva clipe la legăturile dintre noi ș� i la faptul că fiecare joacă un rol (bun, rău sau urât) î�n această lume.
OCTOMBRIE
340
4 octombrie
UNUL PENTRU TOȚI, TOȚI PENTRU UNUL
I
„Ceea ce nu foloseș� te roiului nu este util nici pentru albină.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.54
nerentă conceptului stoic de sympatheia este noț�iunea unui cosmos interconectat, î�n care tot ce există face parte dintr-un î�ntreg mai amplu. Marc Aureliu a fost unul dintre primii care au formulat noț�iunea de cosmopolitism – spunând că era cetăț�ean al lumii, nu doar al Romei. Ideea conform căreia suntem niș� te albine î�ntr-un stup ne aminteș� te de această perspectivă. Marc Aureliu exprimă chiar inversul acestei idei î�n cugetările sale, ca nu cumva să uite: „Ceea ce nu dăunează comunităț�ii nu poate dăuna individului”. Doar pentru că un lucru este rău pentru tine, nu î�nseamnă că e rău pentru toată lumea. Doar pentru că un lucru este bun pentru tine, nu î�nseamnă că e bun pentru toată lumea. Gândeș� te-te la administratorii fondurilor speculative, care pariază î�mpotriva economiei – ei profită calculând că toată lumea ș� i toate lucrurile vor eș� ua. Aș� a î�ț�i doreș� ti să ajungi? Un stoic bun î�nț�elege că impulsurile adecvate ș� i acț�iunile potrivite care decurg î�n urma lor presupun î�n mod firesc binele î�ntregului, ceea ce este singurul bun de preț� al î�nț�eleptului. Tot aș� a, acț�iunile bune ș� i î�nț�elepte ale î�ntregului reprezintă binele individului.
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
341
5 octombrie
CUVINTELE NU POT FI ȘTERSE CU BURETELE
D
„Mai bine să te poticneș� ti cu picioarele decât cu limba.” – Zenon, citat î�n Diogene Laerț�iu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, 7.1.26
upă ce-ai căzut, te poț�i ridica, dar nu uita, ceea ce ai spus nu mai poate fi luat î�napoi. Mai ales cuvintele aspre ș� i dureroase.
OCTOMBRIE
342
6 octombrie
SĂ NE PURTĂM DE GRIJĂ UNUL CELUILALT
U
„Este î�n firea lucrurilor ca omul să fie una cu prietenii, să se bucure de progresele lor ca de ale sale; dacă nu ne vom purta î�n felul acesta, nu vom păstra vie î�n noi vrednicia care î�ș�i trage seva din exersarea gândirii.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 109.15
nul dintre cele mai grele lucruri este să asistăm la succesul altora – mai ales dacă nouă nu ne merge prea bine. Cu creierul nostru de culegători-vânători, considerăm că viaț�a este un joc cu sumă nulă – dacă cineva are mai mult, î�nseamnă că noi ne alegem cu mai puț�in. Dar, la fel ca toate componentele filosofiei, empatia ș� i egoismul sunt o chestiune de exerciț�iu. După cum observa Seneca, putem î�nvăț�a „să ne bucurăm de toate reuș� itele altora ș� i să fim miș� caț�i de fiecare necaz al lor”. Aș� a procedează oamenii virtuoș� i. Ei î�nvaț�ă să se bucure sincer pentru ceilalț�i – chiar ș� i atunci când acest lucru se î�ntâmplă î�n detrimentul lor – ș� i să lase deoparte gelozia ș� i posesivitatea. Ș� i tu poț�i face la fel.
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
343
7 octombrie
UN MOTIV EGOIST SĂ FII BUN
D
„Cine greș� eș� te, greș� eș� te î�mpotriva lui î�nsuș� i. Acela care face o nedreptate, se nedreptăț�eș� te pe sine, deoarece devine rău.” – Marc Aureliu, Către sine, 9.4
ata viitoare când greș� eș� ti, î�ncearcă să-ț�i aminteș� ti cum te-ai simț�it din cauza asta. Rareori auzi pe cineva spunând: „M-am simț�it minunat!” Există un motiv pentru care, la locul unei crime, găseș� ti adesea vomă. Î�n locul catharsisului pe care ucigaș� ul a crezut că-l va trăi î�n momentul răzbunării sau când ș� i-a ieș� it din minț�i, ajunge să simtă greaț�ă. Ș� i noi ne simț�im oarecum la fel când minț�im, când î�nș� elăm sau când tragem pe cineva î�n piept. Aș� a că, î�n acea secundă î�nainte să treci la acț�iune ș� i să obț�ii ceea ce-ț�i doreș� ti prin mijloace necinstite, î�ntreabă-te: Cum mă simt pentru că fac asta? Oare momentul acela când te sufocă teama că vei fi prins chiar merită efortul? Conș� tiinț� a de sine ș� i faptele rele merg rareori î�mpreună. Dacă ai nevoie de un motiv egoist ca să nu greș� eș� ti – acordă atenț� ie acestor senzaț� ii. Sunt un factor puternic de descurajare.
OCTOMBRIE
344
8 octombrie
O PLĂCERE SUPERIOARĂ „Da, ar fi fost plăcut să ț�i se î�ndeplinească dorinț�ele. Oare nu din această cauză plăcerea ne face să greș� im? Ia seama totuș� i dacă nu sunt mai vrednice de dorit: măreț�ia sufletului, spiritul de independenț�ă, sinceritatea, bunăvoinț�a, pietatea? Căci ce poate fi mai salvator decât î�nsăș� i î�nț�elepciunea din clipa când î�ț�i dai seama că ce stabilitate ș� i ce mulț�umire dăruieș� te î�n toate î�mprejurările puterea de a î�nț�elege ș� i de a ș� ti.” – Marc Aureliu, Către sine, 5.9
N
imeni nu poate susț�ine că plăcerea nu te face să te simți bine. Asta este, mai mult sau mai puț�in, definiț�ia ei. Dar astăzi, Marc Aureliu î�ț�i aminteș� te – la fel cum ș� i-a amintit sieș� i – că plăcerile nu se ridică la nivelul virtuț�ii. Secreț�ia mare de dopamină obț�inută î�n urma unei partide de sex este efemeră. La fel ș� i mândria unei realizări sau aplauzele î�nsufleț�ite ale mulț�imii. Aceste plăceri au un efect puternic, dar care se uzează ș� i, după ce trece, ne face să ne dorim ș� i mai multe. Ce este î�nsă mai trainic (ș� i rămâne î�n mai mare măsură î�n sfera noastră de control)? Î�nț�elepciunea, frumuseț�ea caracterului, cumpătarea ș� i bunătatea.
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
345
9 octombrie
STABILEȘTE STANDARDELE ȘI FOLOSEȘTE-LE „După ce au fost stabilite standardele, lucrurile sunt testate ș� i cântărite. Iar efortul filosofiei este tocmai acesta, de a examina ș� i a menț�ine standardele, pe când efortul unei persoane cu adevărat bune este acela de a folosi aceste standarde atunci când le cunoaș� te.” – Epictet, Diatribe, 2.11.23-25
N
e petrecem zilele răspunzând ș� i reacț�ionând, dar foarte rar ne oprim să ne î�ntrebăm: Oare acest lucru pe care urmează să-l fac este în concordanță cu convingerile mele? Sau, ș� i mai bine: Este acesta genul de lucru pe care ar trebui să-l facă persoana care îmi doresc să fiu? Meseria de a trăi î�nseamnă stabilirea unor standarde ș� i, apoi, neî�ncălcarea lor. Când te speli pe dinț� i, când î�ț�i alegi prietenii, când î�ț�i pierzi cumpătul, când te î�ndrăgosteș� ti, când î�ț�i educi copilul sau î�ț�i plimbi câinele – toate acestea sunt oportunităț�i. Nu: Vreau să fac bine – asta este o scuză. Ci: Voi face bine în acest caz, chiar acum. Stabileș� te-ț�i un standard; respectă-l cu stricteț�e. Asta-i tot.
OCTOMBRIE
346
10 octombrie
PIETATE ȘI DREPTATE
A
„Cam acesta ar fi mijlocul prin care ai putea să obț�ii aceste bunuri: dacă părăseș� ti orice umbră a trecutului, dacă î�ț�i î�ncredinț�ezi viitorul providenț�ei ș� i î�ț�i călăuzeș� ti existenț�a prezentă numai spre pietate ș� i dreptate. Către pietate pentru ca să iubeș� ti ceea ce ț�i-a fost hărăzit de destin, căci natura a urzit această soartă pentru tine ș� i te-a zămislit pentru această soartă. Către dreptate, pentru ca să spui adevărul î�n mod liber, fără ocoliș� uri sau vorbe î�nflorate ș� i pentru ca să-ț�i desfăș� ori activitatea potrivit cu legea universală ș� i î�n raport cu valoarea fiecărei fapte.” – Marc Aureliu, Către sine, 12.1
ulus Gellius povesteș� te că Epictet a spus cândva: „Dacă cineva ș� i-ar asuma din tot sufletul două cuvinte ș� i s-ar strădui să le pună de veghe î�n viaț�a sa, ar duce o existenț�ă impecabilă ș� i incredibil de liniș� tită. Cele două cuvinte sunt: perseverenț�ă ș� i rezistenț�ă”. Ce sfat extraordinar! Dar care sunt principiile pe baza cărora ar trebui să determinăm aspectele î�n care să perseverăm ș� i cele cărora să le opunem rezistenț�ă? Răspunsul ni-l oferă Marc Aureliu: pietatea ș� i dreptatea. Cu alte cuvinte, virtutea.
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
347
11 octombrie
SINCERITATEA CA MOD NATURAL DE COMPORTAMENT
C
„Cât de putred de respingător ș� i de ipocrit este acela care afirmă: «Prefer să am faț�ă de tine o purtare cinstită ș� i directă»! Ce faci, omule? Nu trebuie să spui acest lucru î�nainte. Adevărul va ieș� i de la sine la lumină. Este o datorie ca o astfel de vorbă să fie î�nscrisă pe fruntea ta, ca un asemenea cuvânt să strălucească imediat ș� i direct î�n ochii tăi, aș� a cum î�n privirea celor care iubesc cu pasiune cei î�ndrăgiț� i citesc totul numaidecât ș� i cunosc sentimentele î�ncercate de aceș� tia. Ca urmare, omul simplu, cumpătat ș� i bun trebuie neapărat să fie î�n felul aceluia ce răspândeș� te un miros atât de puternic î�ncât cineva aflat î�n apropiere, vrea, nu vrea, î�l simte î�ndată ce trece pe lângă el.” – Marc Aureliu, Către sine, 11.15
u toț�ii am folosit expresii de genul: „Am să fiu direct cu tine î�n privinț�a asta…”, „O să fiu sincer…”, „Nu te supăra, dar…”. Vorbe goale sau nu, se impune î�ntrebarea: dacă trebuie să-ț�i introduci observaț�iile cu declaraț�ii de sinceritate ș� i francheț�e, ce ne spune asta despre restul afirmaț�iilor tale? Dacă spui că acum eș� ti sincer, asta î�nseamnă că, de obicei, nu eș� ti? Cum ar fi dacă, î�n schimb, ț�i-ai construi o viaț�ă ș� i o reputaț�ie î�n care oamenii să se poată baza pe onestitatea ta ca pe un certificat de Trezorerie, una la fel de categorică ș� i de explicită ca un contract, la fel de permanentă ca un tatuaj? Nu doar că n-ar mai trebui să le dai tot felul de asigurări celorlalț�i oameni mai puț�in scrupuloș� i cu care intri î�n contact, dar te-ar ajuta să devii o persoană mai bună.
OCTOMBRIE
348
12 octombrie
IUBEȘTE MEREU
Î
„Hecaton spune: «Eu î�ț�i voi arăta un filtru de iubire fără poț�iune, fără ierburi, fără vreun descântec magic: dacă vrei să fii iubit, iubeș� te.»” – Seneca, Epistole către Lucilius, 9.6
n 1992, Barbara Jordan s-a adresat Convenț�iei Democratice Naț�ionale aducând critici faț�ă de lăcomia, egoismul ș� i divizarea din deceniul trecut. Oamenii erau pregătiț�i pentru o schimbare. „O schimbare î�n ce?” a î�ntrebat ea. „Schimbaț�i mediul anilor ’80 î�ntr-unul caracterizat de devotament faț�ă de interesul public, serviciile publice, toleranț�ă ș� i iubire. Iubire. Iubire. Iubire”. Iubire. Iubire. Iubire. Iubire. De ce? Pentru că, după cum spun cei de la Beatles: „Î�n final, dragostea pe care o obț�ii este egală cu dragostea pe care o oferi*”. Nu doar î�n politică, nu doar la capitolul toleranț�ă, ci î�n viaț�a noastră personală. Nu există aproape nicio situaț�ie î�n care ura să fie de ajutor, dar aproape orice situaț�ie devine mai bună prin dragoste – sau empatie, î�nț�elegere, apreciere – chiar ș� i acelea î�n care eș� ti î�mpotriva cuiva. Ș� i, cine ș� tie, poate vei primi î�napoi o parte din această dragoste.
* In the end, the love you take is equal to the love you make. Versuri din melodia The End de pe albumul din 1969, Abbey Road. (n.tr.)
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
349
13 octombrie
RĂZBUNAREA ESTE O MÂNCARE PE CARE E MAI BINE SĂ O REFUZI* „Cel mai î�nălț�ător mijloc de răzbunare î�mpotriva făcătorilor de rele este să nu fii niciodată asemenea lor.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.6
S
„Cu cât este mai bine să vindeci o nedreptate decât să o răzbuni! Răzbunarea ia mult timp, omul se oferă multor nedreptăț�i, î�n timp ce suferă din cauza uneia singure: cu toț�ii ne mâniem mai î�ndelung decât facem rău. Cât este de bine să mergem î�n direcț�ia opusă ș� i să nu opunem defectelor niș� te defecte! Poate părea oare cineva consecvent cu sine dacă răspunde lovind cu picioarele o catârcă ș� i muș� când un câine?” – Seneca, Despre mânie, 3.27.2
ă presupunem că cineva te-a tratat cu grosolănie. Să presupunem că cineva a fost promovat î�n locul tău fiindcă ș� i-a arogat meritele pentru munca ta sau a făcut ceva necinstit. Este firesc să-ț�i spui: O, așa e lumea sau Într-o zi va fi rândul meu să mă port așa. Sau, replica î�ntâlnită cel mai des: Am să le-o plătesc. Numai că acestea sunt cele mai greș� ite reacț�ii faț�ă de un comportament rău. După cum au scris ș� i Marc Aureliu, ș� i Seneca, răspunsul adecvat – ș� i cea mai bună răzbunare posibilă – este să nu te răzbuni deloc. Dacă cineva te tratează cu grosolănie ș� i tu î�i răspunzi cu aceeaș� i monedă, n-ai făcut altceva decât să-i demonstrezi că acț�iunile sale au fost justificate. Dacă lipsa ta de
* Aluzie la expresia: „Răzbunarea este un fel de mâncare care se servește de preferință rece.” (n.tr.)
350
OCTOMBRIE
sinceritate vine î�n completarea lipsei de sinceritate a altora, ghici ce? Le dovedeș� ti că au avut dreptate – acum toată lumea e mincinoasă. Hai să î�ncercăm astăzi să fim mai buni decât lucrurile care ne dezamăgesc sau ne fac să suferim. Să î�ncercăm să fim un exemplu pentru ceilalț�i. Este î�ngrozitor să fii un prefăcut, un egoist, să simț�i nevoia de a face rău altor ființ�e umane. Pe când un trai moral ș� i senin este chiar plăcut.
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
351
14 octombrie
NU TE ÎNFURIA. AJUTĂ
C
„Oare te mânii cumva î�mpotriva aceluia căruia-i put subț�iorile a năduș� eală? Sau te revolț�i î�mpotriva celui căruia î�i duhneș� te gura? Ce-ar putea să facă? Aș� a î�i este gura, astfel î�i sunt subț�iorile! Din astfel de locuri, nu se poate să nu vină o asemenea duhoare. Dar omul are raț�iune, se spune. Ș� i, dacă s-ar preocupa mai mult, ar putea sesiza ceea ce dăunează altora. Ș� i ț�ie ț�i-ar fi de folos o astfel de î�nț�elegere, fiindcă ș� i tu ai raț�iune, de asemenea. Pune î�n miș� care judecata lui, cu ceea ce ai tu raț�ional. Fă-l să-ș� i vadă greș� eala, î�ncearcă să-l previi. Dacă-ț�i ascultă sfatul, î�l vei vindeca, fără să mai fie nevoie de mânie. Fără nimic dramatic, nici ca o curtezană sclifosită.” – Marc Aureliu, Către sine, 5.28
unoș� ti genul de persoană lângă care nimereș� ti î�n avion, care trăncăneș� te î�ntr-una ș� i î�ț�i invadează spaț�iul personal? Sau cei care te fac să scrâș� neș� ti din dinț�i ș� i pe care î�i urăș� ti din tot sufletul fiindcă sunt bădărani, ignoranț�i ș� i antipatici? Î�n aceste cazuri, poț�i simț�i uneori că trebuie să te stăpâneș� ti din toate puterile ca să nu-i omori. Este caraghios cum te gândeș� ti la asta î�nainte să î�i rogi politicos să î�nceteze ori să provoci un mic deranj cerând alt loc. Preferăm să ne enervăm, să ne amărâm, să clocotim de furie pe dinăuntru decât să riscăm să purtăm o conversaț�ie stânjenitoare care s-ar putea dovedi chiar de ajutor persoanei respective ș� i ar transforma lumea î�ntr-un loc mai bun. Nu doar ne dorim ca oamenii să fie mai buni, ci ne aș� teptăm ca acest lucru să se î�ntâmple ca prin farmec – să se schimbe pur ș� i simplu fiindcă noi ne dorim asta, sfredelindu-le craniul cu privirea noastră furioasă. Deș� i, dacă priveș� ti lucrurile din această perspectivă, ajungi să te î�ntrebi cine este de fapt bădăranul.
OCTOMBRIE
352
15 octombrie
ACORDĂ-LE OAMENILOR PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE „Nu uita că totul este părere ș� i că aceasta depinde de tine. Prin urmare, când vei alunga această părere, asemenea navei care trece pe lângă un promontoriu ocolindu-l, vei găsi liniș� tea, toate se vor aș� eza statornice, vei afla un golf fără valuri frământate de furtună.” – Marc Aureliu, Către sine, 12.22
„P
ână ș� i un câine”, a spus odată judecătorul Oliver Wendell Holmes de la Î�nalta Curte de Justiț�ie, „face diferenț�a î�ntre cineva care se î�mpiedică de el ș� i cineva care-l loveș� te.” Cu toate acestea î�nsă, dacă ai un câine ș� i l-ai călcat vreodată din greș� eală, ș� tii că prima lui reacț�ie este să latre, să scheaune ori să se repeadă să te muș� te. Î�n acea secundă, nu există diferenț�ă – doar durere. Apoi vede cine eș� ti, î�ț�i aude vocea mângâietoare ș� i î�ncepe imediat să dea din coadă. O persoană virtuoasă nu trage concluzii pripite despre ceilalț�i. O persoană virtuoasă este generoasă î�n presupunerile sale: că a fost un accident, că persoana respectivă n-a ș� tiut, că nu se va mai repeta. Acest lucru face viaț�a mai uș� or de suportat ș� i ne ajută să fim mai toleranț�i. Pe când, dacă presupui că este vorba de răutate – cea mai pripită concluzie posibilă – totul devine mult mai greu de suportat. Fii calculat ș� i î�nț�elegător î�n prezumț�iile tale despre ceilalț�i ș� i vei descoperi, după cum spune Marc Aureliu, mări mai calme ș� i o vreme mai frumoasă.
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
353
16 octombrie
RĂSPÂNDEȘTE VORBA
S
„Oamenii î�nzestraț�i de soartă cu calităț�i ieș� ite din comun î�mbrăț�iș� ează principiile morale de î�ndată ce aud vorbindu-se despre ele; aș� a se face că minț�ile acestea sunt pe deplin pregătite să cuprindă vrednicia, fiind rodnice chiar prin ele î�nsele. Î�n schimb, se cuvine ca firile slabe ș� i obtuze ori î�nvăluite de rele deprinderi să fie curăț�ite de rugina spiritului… Dacă cineva dă î�nvăț�ături despre principiile filosofice… î�i va sprijini ș� i pe cei mai slabi, smulgându-i dintre părerile calpe.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 95.36-37
toicismul nu este o religie evanghelică. Nu eș� ti obligat să mântuieș� ti pe nimeni – nu există riscul ca sufletul tău să ajungă î�n iad dacă ignori î�nvăț�ăturile lui Epictet sau ale lui Marc Aureliu. Dar acum, după ce ai descoperit ș� i studiat o cale mai bună, poț�i veni î�n ajutorul altora. Poț�i î�mpărtăș� i cunoaș� terea sau perspectiva ta unui prieten sau unui străin – amintindu-ț�i că felul î�n care te porț�i este un exemplu mult mai bun decât o prelegere. Toată lumea merită să se bucure de „principiile filosofiei”, după cum spunea Seneca. Dacă vezi pe cineva care are nevoie de o mână de ajutor sau de î�ndrumare, oferă-i-o. Î�i datorezi asta.
OCTOMBRIE
354
17 octombrie
BENEFICIUL BUNĂTĂȚII
P
„Un serviciu ar trebui păstrat ca o comoară î�ngropată adânc, pe care nu o dezgropi decât când este necesar… Natura î�mi impune să fac bine oamenilor… Oriunde se găseș� te o ființ�ă umană, se găseș� te ș� i prilej de a face bine.” – Seneca, Despre viața fericită, 24.2-3
rima persoană cu care te vei î�ntâlni astăzi – o cunoș� tinț�ă î�ntâmplătoare sau un prieten – indiferent de context – pozitiv sau negativ – este un prilej de a face bine. Sau, aș� a cum a fost redată această replică a lui Seneca de alț�i traducători, este o binefacere. Pentru amândoi. Poț�i căuta să î�nț�elegi de unde vine. Poț�i căuta să î�nț�elegi cine este, care î�i sunt nevoile ș� i ce forț�e sau impulsuri acț�ionează asupra ei. Ș� i te poț�i purta cu ea cu bunătate ș� i, ca urmare, să te simț�i mult mai bine. Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru a doua persoană î�ntâlnită, ș� i pentru a treia. Desigur, nu există nicio garanț�ie că-ț�i vor returna favorul, dar nu asta trebuie să te preocupe. Ca de obicei, te vei concentra pe lucrurile asupra cărora deț�ii controlul: î�n cazul de faț�ă, abilitatea de a alege să reacț�ionezi cu bunătate.
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
355
18 octombrie
AMIC/INAMIC
E
„Nimic nu este mai rău decât prietenia lupului. Î�nainte de orice, fugi de o astfel de prietenie. Omul bun, binevoitor ș� i modest are î�n ochii săi aceste î�nsuș� iri ș� i nu le ascunde.” – Marc Aureliu, Către sine, 11.15
ste destul de evident că ar trebui să ne ferim de cei răi ș� i cu două feț�e cât mai mult cu putinț�ă – de prietenul gelos, de părintele narcisist, de partenerul î�n care nu poț�i avea î�ncredere. La prima vedere, Marc Aureliu ne aminteș� te să evităm prietenii falș� i. Dar dacă răsturnăm afirmaț�ia? Dacă, î�n loc de asta, ne î�ntrebăm de câte ori am fost noi niș� te prieteni prefăcuț�i? Î�n ultimă instanț�ă, despre asta este vorba î�n stoicism – despre a nu judeca purtarea altora, ci pe a ta. La un moment dat, cu toț�ii am fost prieteni falș� i. Pe faț�ă, am fost drăguț�i – de regulă pentru că aveam ceva de câș� tigat – dar mai târziu, î�n prezenț�a altcuiva, ne-am exprimat adevărata părere. Ori i-am cântat cuiva î�n strună, am ț�inut legătura doar cât lucrurile au mers bine sau am refuzat să-i sărim î�n ajutor, chiar dacă acea persoană avea mare nevoie de noi. Acest comportament este nedemn de noi – ș� i merită să ne amintim acest lucru data viitoare când acuzăm pe cineva că nu ne este prieten bun.
OCTOMBRIE
356
19 octombrie
NĂRAVURILE BUNE LE ALUNGĂ PE CEL RELE
C
„Î�ntrucât obiș� nuinț�a este o influenț�ă atât de puternică ș� i suntem deprinș� i să ne urmărim impulsurile de câș� tig ș� i de evitare exterioare alegerii noastre, ar trebui să-i opunem o obiș� nuinț�ă contrară ș� i, acolo unde aparenț�ele sunt cu adevărat alunecoase, să folosim contragreutatea educaț�iei noastre.” – Epictet, Diatribe, 3.12.6
ând e cineva la uș� ă ș� i câinele latră tare, cel mai rău lucru cu putinț�ă este să strigi. Pentru câine, e ca ș� i cum ai lătra ș� i tu! Când câinele fuge de tine, nu este de niciun folos să alergi după el – iarăș� i, e ca ș� i cum aț�i fugi amândoi. Î�n ambele cazuri, o variantă mai bună este să-i dai câinelui altceva de făcut. Spune-i să ș� adă. Spune-i să meargă î�n culcuș� ul sau î�n coteț�ul lui. Aleargă î�n cealaltă direcț�ie. Sparge tiparul, î�ntrerupe impulsul negativ. Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru noi. Când descoperi un obicei prost, contracarează-l asumându-ț�i o virtute contrară. De exemplu, să presupunem că eș� ti cam leneș� ș� i delăsător – nu î�ncerca să opui rezistenț�ă. Mai degrabă, ridică-te ș� i fă o plimbare ca să-ț�i limpezeș� ti mintea ș� i să te resetezi. Dacă te surprinzi spunând un lucru urât sau răutăcios, nu te mustra singur. Adaugă ceva pozitiv ș� i politicos pentru a face remarca mai acceptabilă. Opune-te năravurilor tale î�nrădăcinate ș� i foloseș� te contragreutatea educaț�iei pentru a câș� tiga elan ș� i a face progrese. Dacă ai tendinț�a de a face de mântuială exerciț�iile fizice sau munca la un proiect, spune-ț�i singur: „OK, de acum voi aprofunda lucrurile ș� i mai mult ș� i le voi face mai bine”. Năravurile bune au puterea de a le alunga pe cel rele. Iar năravurile sunt uș� or de dobândit – după cum ș� tim cu toț�ii.
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
357
20 octombrie
INDICIILE UNEI VIEȚI BUNE
C
„Căci ai î�ncercat rătăcind pe atâtea căi ș� i n-ai aflat nicăieri un mod de a trăi fericit: nici î�n subtilitatea raț�ionamentelor, nici î�n bogăț�ie, nici î�n glorie, nici î�n plăcerile simț�urilor. Nicăieri. Î�n ce constă, deci, fericirea? Î�n î�ndeplinirea tuturor celor pretinse de natura omenească. Ș� i oare cum vei î�ndeplini un asemenea ideal? Numai dacă vei avea niș� te principii sigure, care să fie punct de pornire pentru toate î�nclinaț�iile ș� i acț�iunile tale. Ce fel de principii? Acelea care privesc binele ș� i răul, adică î�ț�i ajută să î�nț�elegi că, pentru un om, a fi bun î�nseamnă a fi drept, cumpănit, independent ș� i că, de asemenea, nu constituie un rău cu adevărat decât ceea ce săvârș� eș� te î�mpotriva celor rânduite pentru el.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.1.(5)
are este sensul vieții? De ce m-am născut? Mulț�i dintre noi ne chinuim să găsim răspunsul la aceste î�ntrebări – unii î�n tinereț�e, alț�ii abia î�n pragul senectuț�ii. Rareori găsim vreun sens. Dar asta pentru că scăpăm din vedere esenț�ialul. După cum ne spune Viktor Frankl î�n cartea sa Man’s Search for Meaning (Omul în căutarea sensului vieții*), nu trebuie să punem această î�ntrebare. Dimpotrivă, noi trebuie să răspundem la ea. Iar viaț�a noastră este răspunsul. Nicio călătorie, nicio lectură ș� i niciun cărturar î�nț�elept nu-ț�i poate spune ce vrei să ș� tii. Tu trebuie să găseș� ti răspunsul prin faptele tale, ducând o viaț�ă senină – î�mbrăț�iș� ând principiile dreptăț�ii, autocontrolului, curajului ș� i libertăț�ii ș� i abț�inându-te să faci rău.
* Carte apărută cu acest titlu la Editura Vellant, traducere de Florin Tudose, București, 2018. (n.tr.)
OCTOMBRIE
358
21 octombrie
EROI, AICI ȘI ACUM
A
„Ce fel de gânduri ciudate î�ș�i fac unii! Ei nu consimt să preamărească pe contemporani, dar î�nseamnă totuș� i foarte mult pentru ei să fie lăudaț�i de oamenii viitorului, pe care nici nu i-au văzut, nici nu-i vor vedea vreodată. Acest fel de a gândi este aproape ca ș� i cum ai fi mâhnit pentru faptul că cei care s-au născut cu mult î�naintea ta n-au spus vorbe de laudă despre tine.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.18
lexandria, oraș� ul egiptean, î�ncă mai poartă numele fondatorului său, Alexandru Macedon, la 2300 de ani după ce acesta a pus prima dată piciorul acolo. Cât de tare ar fi să existe un oraș� cu numele tău peste câteva secole? Să ș� tii că oamenii î�ncă î�ț�i mai pomenesc numele? Uite ce zic eu: n-ar fi tare. Pentru că, la fel ca Alexandru, vei fi mort. Nu vei ș� ti dacă numele tău a rezistat de-a lungul secolelor. Nimeni nu se poate bucura de propria-i moș� tenire – asta prin definiț�ie. Mai grav, gândeș� te-te la toate faptele oribile pe care le-a făcut Alexandru ca să realizeze ce-a realizat. A dus războaie absurde. A avut un temperament î�ngrozitor – ș� i-a omorât până ș� i cel mai bun prieten î�ntr-o confruntare la beț�ie. A fost neî�ndurător ș� i sclavul ambiț�iei sale. Este oare chiar aș� a de admirabil? Î�n loc să te preocupe, chiar ș� i pentru o secundă, părerea oamenilor din viitor – a unor oameni care nu s-au născut î�ncă – mai bine concentrează-ț�i fiecare fărâmă din tine ca să devii cât mai bun cu putinț�ă î�n momentul prezent. Ca să faci ceea ce se cuvine chiar î�n clipa asta. Viitorul î�ndepărtat este irelevant. Fii bun, nobil ș� i grandios acum – cât î�ncă contează.
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
359
22 octombrie
ESTE UȘOR SĂ DEVII MAI BUN. ÎNSĂ MAI BUN LA CE?
A
„Un om poate fi mai bun luptător î�n doborârea adversarului, dar nu este mai social, mai plin de modestie, mai disciplinat, mai bine cumpănit pentru î�ntâmpinarea evenimentelor, nici mai binevoitor faț� ă de scăpările vecinilor.” – Marc Aureliu, Către sine, 7.52
utoperfecț�ionarea este un scop nobil. Majoritatea oamenilor nici nu-ș� i bat capul cu asta. Î�nsă vanitatea ș� i superficialitatea pot denatura acest proces. Vrei să ai un abdomen cu pătrăț�ele fiindcă ț�i-ai stabilit o provocare personală ș� i vrei să te dedici unui ț�el dificil, sau fiindcă vrei să-i impresionezi pe alț�ii când î�ț�i dai jos tricoul? Alergi la maraton pentru că vrei să-ț�i testezi limitele, sau pentru că fugi de problemele de acasă? N-ar trebui să ne folosim voinț�a pentru a deveni o persoană î�ntr-o formă fizică perfectă sau care vorbeș� te nenumărate limbi, dar care nu se preocupă nici măcar o secundă de ceilalț�i oameni. Ce sens are să ajungi campion la sport, dacă eș� uezi î�n efortul de a fi un bun partener de viaț�ă, un părinte bun sau un copil bun? Să nu facem confuzia î�ntre a fi mai bun la o chestie ș� i a fi o persoană mai bună. Una este o prioritate mult mai î�nsemnată decât cealaltă.
OCTOMBRIE
360
23 octombrie
ARATĂ CALITĂȚILE CU CARE AI FOST ÎNZESTRAT
E
„Nu ț�i se admiră agerimea minț�ii? Ș� i ce dacă? Sunt multe alte î�nsuș� iri despre care nu poț�i spune că nu le ai, fiindcă nu eș� ti lipsit de ele de către natură. Aș� a că, dăruieș� te-te cu desăvârș� ire acestora, tocmai fiindcă toate stau î�n puterea ta: onestitatea, demnitatea, puterea de a răbda suferinț�ele ș� i greutăț�ile, de a nu fi nesăț�ios de plăceri, î�mpăcarea cu propria-ț�i ursită, cumpătarea, modestia, bunăvoinț�a, libertatea de spirit, simplitatea î�n atitudini, seriozitatea î�n vorbe ș� i fapte, măreț�ia sufletească.” – Marc Aureliu, Către sine, 5.5
ste uș� or să dai vina pe î�mprejurări. Unul blestemă faptul că nu s-a născut mai î�nalt, altul că nu e mai inteligent, că nu are altă culoare a tenului sau altă naț�ionalitate. Ar fi imposibil să găsim o persoană pe planeta asta – de la supermodele î�n jos – care să nu creadă că-i lipseș� te ceva. Dar, indiferent de defectele pe care ț�i se pare că le ai, ț�ine minte că există calităț�i pe care ț�i le poț�i dezvolta ș� i care nu depind de norocul genetic. Poț�i alege să fii cinstit. Poț�i alege să fii demn. Poț�i alege să fii răbdător. Poț�i alege să fii fericit. Poț�i alege să fii pur. Poț�i alege să fii cumpătat. Poț�i alege să fii bun cu ceilalț�i. Poț�i alege să fii liber. Poț�i alege să fii perseverent î�n î�mprejurări dificile. Poț�i alege să nu răspândeș� ti bârfele. Poț�i alege să fii binevoitor. Ș� i, sincer vorbind, nu-i aș� a că trăsăturile dobândite prin efort ș� i abilitate sunt oricum mai impresionante?
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
361
24 octombrie
IZVORUL BUNĂTĂȚII
A
„Priveș� te atent î�n tine î�nsuț�i. Î�nlăuntrul tău este izvorul binelui, totdeauna va ț�âș� ni de acolo puterea, dacă ai să sapi necontenit ș� i cu stăruinț�ă.” – Marc Aureliu, Către sine, 7.59
stăzi, să sperăm că ni se va ivi î�n cale bunătatea – veș� ti bune, vreme prielnică, noroc. Ori, poate, vom putea s-o descoperim ș� i singuri, în noi î�nș� ine. Bunătatea nu se livrează prin poș� tă. Trebuie s-o scoț�i din adâncul sufletului tău. O vei regăsi î�ntre gândurile tale ș� i î�i vei da viaț�ă prin faptele tale.
OCTOMBRIE
362
25 octombrie
DOUĂ OBLIGAȚII
Î
„Aș� adar, ce î�l eliberează pe om de impedimente ș� i autodeterminare? Căci nici avuț�ia, nici funcț�iile î�nalte î�n stat sau î�mpărăț�ie nu fac asta – mai degrabă, altul este răspunsul… î�n cazul vieț�ii, acesta este ș� tiinț�a de a trăi.” – Epictet, Diatribe, 4.1.62-64
n viaț�ă, ai două obligaț�ii esenț�iale: să fii bun ș� i să cauț�i o ocupaț�ie care să-ț�i placă. Orice altceva este o risipă de energie ș� i o risipă a potenț�ialului tău. Cum reuș� eș� ti asta? Iată o î�ntrebare dificilă. Dar filosofia moș� tenită de la stoici clarifică destul de mult lucrurile: refuză distragerile, respinge emoț�iile distructive ș� i presiunea din exterior. Î�ntreabă-te: Care este acel lucru de care doar eu sunt capabil? Cum îmi pot folosi la maximum timpul limitat ce mi s-a dat pe această planetă? Î�ncearcă să faci ce se cuvine când situaț�ia o impune. Poartă-te cu ceilalț�i oameni aș� a cum ai vrea să se poarte ș� i ei cu tine. Ș� i î�nț�elege că până ș� i cea mai măruntă alegere ș� i mai neî�nsemnată chestiune sunt o ocazie de a pune î�n practică aceste principii măreț�e. Asta-i tot. Aceasta reprezintă cea mai importantă aptitudine dintre toate: cum să trăieș� ti.
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
363
26 octombrie
TREI PĂRȚI, UN SINGUR ȚEL
A
„După cei mai mulț�i dintre autorii de seamă, filosofia are trei părț�i: morala, fizica ș� i logica. Cea dintâi struneș� te spiritul, a doua cercetează natura, a treia priveș� te proprietatea limbajului, o anumită dispunere a cuvintelor ș� i argumentaț�ia, pentru ca nu cumva ceva fals să ia locul adevărului.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 89.9
ceste trei părț�i – morala, fizica ș� i logica – au un singur ț�el. Oricât de diferite ar fi, î�mpărtăș� esc acelaș� i scop: să te ajute să duci o viaț�ă senină, guvernată de raț�iune. Nu î�n viitor, ci acum.
OCTOMBRIE
364
27 octombrie
CULEGEM CE AM SEMĂNAT
E
„Crima se î�ntoarce adesea spre magistru.” – Seneca, Thyestes, 311
ste ironic faptul că Seneca ș� i-a pus unul dintre personaje să rostească această replică. Din câte se ș� tie, el a slujit mulț�i ani ca profesor ș� i mentor al î�mpăratului Nero. Există o sumedenie de dovezi că Seneca a fost, de fapt, o influenț�ă morală pozitivă asupra tânărului alienat mintal, dar chiar ș� i î�n acele momente, contemporanii săi au fost intrigaț�i de faptul că un filosof poate fi mâna dreaptă a unei persoane atât de diabolice. L-au numit chiar tyrannodidaskalos: profesor tiran. Ș� i, după cum avea să observe Shakespeare î�n Macbeth: „Lecț�iile sângeroase, odată î�nvăț�ate, se-ntorc, lovind pe dascăl*”. Colaborarea dintre Seneca ș� i Nero avea să sfârș� ească prin uciderea dascălului de către discipol. Iată un lucru de care merită să ț�inem seama când luăm î�n calcul cu cine să colaborăm sau să facem afaceri. Dacă î�i arăț�i unui client cum să facă un lucru ilegal sau imoral, oare nu există riscul să-ț�i returneze mai târziu favoarea, când nici nu bănuieș� ti? Dacă dai un exemplu prost angajaț�ilor, asociaț�ilor, copiilor tăi, oare nu te vor trăda sau te vor face să suferi mai târziu? După faptă ș� i răsplată, spune proverbul. Tot î�n acest sens, din Orient am î�mprumutat noț�iunea de karma. Seneca a plătit pentru lecț�iile acordate lui Nero. Aș� a cum s-a î�ntâmplat mereu de-a lungul veacurilor, ipocrizia sa – inevitabilă sau nu – a fost una costisitoare. La fel va fi ș� i a ta.
* William Shakespeare, Macbeth, traducere de Adolphe Stern, Act I, scena 7. (n.tr.)
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
365
28 octombrie
AM FOST FĂCUȚI UNUL PENTRU CELĂLALT
F
„Căci cu mai multă uș� urinț�ă vei găsi un lucru pământesc lipsit de legătură cu alt lucru pământesc decât un om despărț�it definitiv de un alt om.” – Marc Aureliu, Către sine, 9.9.3
ireș� te, Marc Aureliu ș� i restul stoicilor nu cunoș� teau fizica newtoniană. Dar ș� tiau că un lucru care urcă trebuie să ș� i coboare. Aceasta este analogia folosită de el aici: interdependenț�a ființ�elor omeneș� ti este mai puternică decât legea gravitaț�iei. Cei atraș� i de filosofie sunt persoane introvertite. Studiul naturii umane ne poate face conș� tienț�i de cusururile altora ș� i ne poate cultiva dispreț�ul faț�ă de ceilalț�i. La fel ș� i strădania ș� i greutăț�ile prin care trecem – ne izolează de restul lumii. Î�nsă niciuna dintre ele nu poate schimba ceea ce suntem, anume niș� te animale sociale, cum spunea Aristotel. Avem nevoie unul de celălalt. Trebuie să ne sprijinim reciproc. Trebuie să ne purtăm de grijă (ș� i să le î�ngăduim celorlalț�i să ne poarte de grijă la rândul lor). A susț�ine contrariul reprezintă o violare a naturii noastre umane, î�nseamnă a fi mai presus sau mai prejos de ce î�nseamnă să fii om.
OCTOMBRIE
366
29 octombrie
CARACTERUL UNUI OM ESTE DESTINUL SĂU
Î
„Fiecare este răspunzător pentru purtarea sa; slujba î�nsă i-o impune î�ntâmplarea. Unii să ș� adă la masă cu tine pentru că sunt demni de aceasta, alț�ii – ca să devină demni.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 47.15b
n procesul de recrutare, majoritatea angajatorilor se uită la ș� colile absolvite ș� i la slujbele deț�inute anterior. Asta pentru că reuș� itele din trecut pot fi un indicator al performanț�ei viitoare. Dar oare este valabil mereu acest lucru? Există o sumedenie de oameni care au avut succes datorită norocului. Poate au î�nvăț�at la Oxford sau la Harvard graț�ie părinț�ilor lor. Ș� i cum rămâne cu tinerii care nu au reuș� it să-ș� i construiască î�ncă un CV? Sunt lipsiț�i complet de valoare? Sigur că nu. De aceea, caracterul este o măsură mult mai bună a unei persoane. Nu doar î�n cazul unei angajări, ci ș� i pentru prietenii, relaț�ii, orice. Heraclit a rezumat acest fapt î�ntr-o maximă: „Caracterul unui om este destinul său”. Când î�ncerci să progresezi î�n viaț�ă, caracterul este cea mai bună pârghie posibilă – dacă nu pe termen scurt, atunci cu siguranț�ă pe termen lung. Ș� i acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru persoanele pe care le inviț�i î�n viaț�a ta.
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
367
30 octombrie
CINE PRIMEȘTE PARTEA LEULUI?
Î
„Nu î�ț�i este ruș� ine să păstrezi pentru tine numai resturile vieț�ii tale ș� i să pui deoparte pentru cultivarea î�nț�elepciunii doar acel timp care nu poate fi dedicat niciunei activităț�i publice?” – Seneca, Despre scurtimea vieții, 3.5b
ntr-una dintre scrisorile sale, Seneca povesteș� te o î�ntâmplare despre Alexandru Macedon. Se pare că, pe când pornise să cucerească lumea, unele ț�ări i-au oferit anumite teritorii, î�n speranț�a că aveau să fie lăsate î�n pace. Alexandru le-a răspuns, notează Seneca, că el n-a bătut atâta drum, tocmai până-n Asia, ca să accepte ce i se oferă, ș� i că ele sunt cele care vor trebui să se mulț�umească cu ce le lasă el. Potrivit lui Seneca, ar trebui să tratăm filosofia asemănător î�n viaț�a noastră. Ea n-ar trebui să primească timpul ș� i energia rămase după ce ne-am ocupat de celelalte lucruri, ci invers, ar trebui să ne facem timp pentru celelalte î�ndeletniciri abia după ce am î�ncheiat studiul. Dacă suntem cu adevărat preocupaț�i de autoperfecț�ionare, atunci de ce lăsăm lectura pentru acele câteva minute î�nainte să stingem lumina ș� i să ne băgăm î�n pat? De ce ne rezervăm î�ntre opt ș� i zece ore din zi pentru a sta la birou sau a merge la ș� edinț�e, dar nu ne rezervăm deloc timp să ne gândim la marile î�ntrebări ale vieț�ii? Î�n medie, un om obiș� nuit reuș� eș� te cumva să găsească douăzeci ș� i opt de ore pe săptămână ca să se uite la televizor – dar î�ntreabă-l dacă are timp pentru studiul filosofiei ș� i-ț�i va răspunde, probabil, că e foarte ocupat.
OCTOMBRIE
368
31 octombrie
TE-AI NĂSCUT BUN
C
„Omul are o î�nclinaț�ie î�nnăscută spre virtute.” – Musonius Rufus, Cuvântări 2.7.1-2
onceptul păcatului originar a apăsat omenirea timp de secole. Î�n realitate, suntem făcuț�i să ne ajutăm î�ntre noi ș� i să fim buni unii cu alț�ii. Altfel, n-am fi supravieț�uit ca specie. Î�n filosofia stoică nu există aproape nicio idee care să nu poată fi agreată de î�ndată de un copil sau care să nu fie de bun simț� . Ideile care o alcătuiesc stau la baza a ceea ce suntem ș� i a ceea ce ș� tim că este adevărat. Singurele lucruri cu care intră î�n conflict sunt diversele invenț�ii ale societăț�ii – care, de obicei, servesc mai mult unor interese egoiste decât binelui comun. Te-ai născut bun. „Am fost zămisliț�i cu toț�ii de natură”, spune Musonius Rufus, „ca să putem trăi cu nobleț�e ș� i fără greș� eală – ș� i nu ca unul să poată ș� i altul nu, ci să putem cu toț�ii”. Te-ai născut cu o î�nclinaț�ie spre virtute ș� i spre stăpânirea de sine. Dacă te-ai î�ndepărtat de ele, nu este din cauza vreunei depravări î�nnăscute, ci fiindcă ai cultivat idei ș� i lucruri greș� ite. După cum a subliniat Seneca, filosofia este un instrument prin care ne dezbărăm de toate – pentru a reveni la adevărata noastră natură.
NOIEMBRIE
ACCEPTARE/AMOR FATI
NOIEMBRIE
370
1 noiembrie
ACCEPTĂ LUCRURILE AȘA CUM SUNT „Nu căuta să meargă lumea după voia ta, ci î�ndreaptă voia ta după mersul lumii. Ș� i î�ț�i va merge bine.” – Epictet, Manualul, 8
S
„E uș� or să lauzi providenț�a pentru tot ce urmează a se î�ntâmpla, dacă ai două calităț�i: o viziune completă a ceea ce s-a î�ntâmplat de fapt î�n fiecare situaț�ie ș� i un sentiment de recunoș� tinț�ă. Fără recunoș� tinț�ă, ce rost are vederea, iar fără vedere, care este obiectul recunoș� tinț�ei?” – Epictet, Diatribe, 1.6.1-2
-a î�ntâmplat ceva ce n-am fi vrut să se î�ntâmple. Î�ntre opinia noastră ș� i evenimentul trecut, ce poț�i schimba cu mai mare uș� urinț�ă? Răspunsul este evident. Acceptă ce ț�i s-a î�ntâmplat ș� i schimbă-ț�i dorinț�a ca acel lucru să nu se fi petrecut niciodată. Stoicismul numeș� te acest proces „arta acceptării” – este mai bine să te î�mpaci cu ideea decât să te î�mpotriveș� ti fiecărei chestiuni mărunte. Iar cei mai pricepuț�i stoici merg chiar mai departe. Nu doar că acceptă ce li se î�ntâmplă, dar ne î�ndeamnă să ne ș� i bucurăm de cele prin care trecem – indiferent despre ce este vorba. Peste câteva secole, Nietzsche avea să surprindă perfect ideea prin expresia amor fati (iubeș� te-ț�i soarta). Nu este vorba doar despre acceptare, ci despre a iubi tot ce ț�i se î�ntâmplă. A-ț�i dori să se î�ntâmple ce ț�i s-a î�ntâmplat deja este o metodă inteligentă prin care poț�i evita dezamăgirile, pentru că nimic nu este contrar dorinț�elor tale. Să fii î�nsă recunoscător pentru ce ț�i s-a î�ntâmplat, să iubeș� ti acest lucru, iată reț�eta fericirii ș� i a bucuriei.
ACCEPTARE/AMOR FATI
371
2 noiembrie
SĂ NE LEGĂM DORINȚELE DE CELE CE VOR URMA
Î
„Dar nu am fost î�n niciun moment î�mpiedicat î�n voinț�a mea, nici silit î�mpotriva ei. Cum de a fost posibil? Mi-am î�ncredinț�at alegerea voii lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să fiu bolnav, aceasta este ș� i voia mea. Î�ș�i doreș� te să fac o anumită alegere, aceasta este ș� i voia mea. Î�ș�i doreș� te să dobândesc sau să mi se ofere ceva – aceasta este ș� i voia mea. Ce nu voieș� te Dumnezeu, nici eu nu voiesc.” – Epictet, Diatribe, 4.1.89
n ajunul invaziei din Normandia, generalul Dwight D. Eisenhower i-a scris soț�iei sale: „Am făcut tot ce ț�ine de noi, trupele sunt pregătite ș� i toată lumea î�ș�i dă î�ntreaga silinț�ă. Deznodământul este î�n mâinile zeilor.” A făcut tot ce ț�inea de el – ș� i acum, după cum ar fi spus Epictet, ce va fi, va fi, iar el era gata să asiste la aceste evenimente. Ba chiar, Eisenhower mai scrisese o scrisoare î�n acea noapte, gata să fie expediată î�n cazul î�n care invazia n-ar fi avut succes. Dacă vrerea lui Dumnezeu – sau a sorț�ii, a norocului, sau cum vrei să-i zici – ar fi fost să nu reuș� ească, el era pregătit. Iată o lecț�ie excelentă. Bărbatul aflat la conducerea celei mai puternice armate convocate vreodată, î�n ajunul uneia dintre cele mai bine organizate ș� i planificate invazii din istoria omenirii, a fost destul de modest î�ncât să ș� tie că deznodământul aparț�inea, î�n cele din urmă, cuiva mai presus de el. Toate î�ndeletnicirile noastre sunt la fel. Oricât ne-am pregăti, oricât de pricepuț�i sau de deș� tepț�i am fi, rezultatul final este î�n mâinile zeilor. Cu cât î�nvăț�ăm asta mai devreme, cu atât mai bine.
NOIEMBRIE
372
3 noiembrie
SĂ RESPECTĂM RECOMANDĂRILE MEDICULUI
S
„La fel cum se poate spune î�n mod curent: Asclepios* a rânduit acestuia călăria, celuilalt băile reci, ori altuia mersul cu picioarele goale, tot aș� a se poate spune: Natura universului a rânduit acestuia boală, infirmitate, păgubirea unui bun ori altceva asemenea. Căci î�n prima afirmaț�ie, a rânduit desemnează că i s-a prescris bolnavului un anumit remediu, fiindcă era potrivit pentru î�nsănătoș� irea sa, după cum î�n a doua afirmaț�ie, a rânduit î�nseamnă că a fost ursit unui om un anumit eveniment fiindcă era potrivit cu ceea ce i se hărăzise de către destin.” – Marc Aureliu, Către sine, 5.8
toicii erau experț�i î�n analogii ș� i le foloseau să-ș� i î�ntărească argumentele. Î�n cazul de faț�ă, Marc Aureliu observă cât de dispus este să suporte neplăcerea dacă i s-ar ordona asta prin cuvintele magice: „rânduiala doctorului”. Medicul î�ț�i spune că trebuie să iei cutare medicament neplăcut, ș� i tu î�l iei. Medicul î�ț�i spune că va trebui să dormi cu capul î�n jos, atârnat ca un liliac; ț�i se va părea caraghios, dar î�n scurt timp vei î�ncepe să dormi agăț�at, fiindcă te gândeș� ti că aș� a te vei simț�i mai bine. Pe de altă parte, când vine vorba despre î�ntâmplări din afară, ne luptăm ca niș� te fiare dacă se petrece ceva contrar planurilor noastre. Dar cum ar fi, î�ntreabă Marc Aureliu, dacă medicul ț�i-ar prescrie chiar acest lucru ca parte din tratament? Dacă s-ar dovedi un medicament care î�ț�i face bine? Cum ar fi?
* Zeul medicinei la grecii antici. Romanii i-au latinizat numele în Esculap. (n.tr.)
ACCEPTARE/AMOR FATI
373
4 noiembrie
NICI BINE, NICI RĂU
C
„Nu este niciun rău pentru lucrurile care ajung î�n situaț�ia de a se transforma, după cum nu poate fi niciun bine pentru cele ivite ca urmare a transformării.” – Marc Aureliu, Către sine, 4.42
ând oamenii spun că schimbarea este bună, î�ncearcă de regulă să liniș� tească pe cineva (ori pe ei î�nș� iș� i). Fiindcă, din instinct, percepem schimbarea ca pe ceva negativ – sau, cel puț�in, suntem circumspecț�i î�n privinț�a ei. Stoicii vor să ne descotorosim de aceste etichetări. Schimbarea nu este bună. Statu-quo-ul nu este rău. Doar este. Nu uita, î�ntâmplările sunt obiective. Doar părerea noastră este cea care defineș� te dacă un lucru este pozitiv sau negativ (ș� i, î�n consecinț�ă, dacă merită să luptăm pentru el sau să i ne î�mpotrivim). O atitudine mai bună este să decizi să profiț�i la maximum de orice. Dar ca să reuș� eș� ti asta, trebuie mai î�ntâi să î�ncetezi să te mai î�mpotriveș� ti.
NOIEMBRIE
374
5 noiembrie
O PUTERE SUPERIOARĂ „Aceasta este natura î�nsăș� i care constituie virtutea omului fericit ș� i cursul paș� nic al vieț�ii, când toate acț�iunile promovează armonia geniului care conlucrează î�n omul individual cu voinț�a aceluia care conduce universul.” – Chrysippos, citat î�n Diogene Laerț�iu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, 7.1.88
M
ulț�i dependenț�i î�ntâmpină dificultăț�i î�n respectarea celei de-a doua etape din cadrul programului de recuperare î�n doisprezece paș� i: recunoaș� terea unei puteri superioare. Dependenț�ii se î�mpotrivesc adesea acestui pas. La î�nceput, pretind că este din cauză că sunt atei, că nu agreează religia sau că nu î�nț�eleg de ce e important. Î�nsă mai târziu î�ș�i dau seama că dependenț�a este cea care vorbeș� te î�n numele lor – că este altă formă de egoism ș� i egocentrism. Limbajul care descrie această etapă este, de fapt, destul de uș� or de acceptat: „[Noi] am ajuns să credem că o Putere Superioară nouă ne-ar putea reda sănătatea mintală.” La paș� ii care urmează, dependentului i se cere să se supună ș� i să renunț�e. Al doilea pas – renunț�area – are, î�n realitate, mai puț�in de-a face cu „Dumnezeu” decât celelalte etape. Este vorba despre adaptarea la univers ș� i renunț�area la ideea toxică că ne aflăm î�n centrul acestuia. Nu este de mirare că stoicii se bucură de apreciere î�n rândul celor care urmează programul î�n doisprezece paș� i. Este la fel de clar că această î�nț�elepciune este benefică pentru noi toț�i. Nu trebuie să crezi î�n existenț�a unei divinităț�i care guvernează universul, trebuie doar să î�ncetezi să mai crezi cu tu ești regizorul. De î�ndată ce reuș� eș� ti să-ț�i acordezi spiritul la această idee, viaț�a ta va deveni mai uș� oară ș� i mai fericită, pentru că vei fi renunț�at la cea mai puternică dependenț�ă dintre toate: controlul.
ACCEPTARE/AMOR FATI
375
6 noiembrie
ALTCINEVA ÎNVÂRTE ROATA
R
„Pe unul î�l vede î�n jilț� răsăritul, Chindia-l zăreș� te-n ruină pe-acelaș� i. Să nu dai crezare prea mult fericirii, Să nu pierzi speranț�a nicicând î�n restriș� te, Căci Clotho le-mbină ș� i-mpiedică soarta Să stea nemiș� cată: se-nvârte destinul. Nu-i nimeni iubit de zeii prielnici Î�ncât să-ș� i promită ș� i ziua de mâine, Căci zeul ne-ntoarnă fugarnica faptă Î�n repezi vârtejuri.” – Seneca, Thyestes, 613
omancierul Cormac McCarthy trăia î�ntr-o cameră de motel când a auzit un ciocănit î�n uș� ă. Era un curier – tocmai î�i acordaseră bursa MacArthur pentru „genii” ș� i 250.000 de dolari. Evenimentele neaș� teptate pot fi ș� i bune, ș� i rele. Cine ar fi visat aș� a o răsturnare surprinzătoare de situaț�ie? Cine altcineva dacă nu Clothos, una dintre cele trei ursitoare din mitologia greacă, cea care î�nvârte roata sorț�ii. Pentru antici, ea era cea care decidea cursul evenimentelor din viaț�a noastră – unele bune, altele rele. După cum scria dramaturgul Eschil: „Când zeii ne trimit răul, nu-l putem ocoli.” Acelaș� i lucru este valabil ș� i î�n cazul norocului. Î�n zilele noastre, atitudinea lor resemnată poate părea ciudată, dar ei au î�nț�eles cine deț�ine cu adevărat controlul (nu ei, nu noi!). Belș� ugul, oricât de mare, ș� i dificultăț�ile, oricât de grele, nu sunt nici sigure, nici permanente. Un triumf se transformă î�ntr-o î�ncercare, o î�ncercare, î�n triumf. Viaț�a se poate schimba î�ntr-o clipă. Adu-ț�i aminte astăzi cât de des se î�ntâmplă asta.
NOIEMBRIE
376
7 noiembrie
CUM SĂ FII PUTERNIC
Î
„Nu te î�ncrede î�n reputaț�ie, bani sau statut, ci î�n puterea pe care o stăpâneș� ti – ș� i anume î�n reprezentările tale despre lucrurile pe care le controlezi ș� i pe care nu le controlezi. Căci doar asta ne face liberi ș� i neî�ngrădiț�i, ne ridică de gât din străfunduri ș� i ne aduce faț�ă î�n faț�ă cu cei bogaț�i ș� i puternici.” – Epictet, Diatribe, 3.26.34-35
ntr-o scenă din romanul clasic al lui Steven Pressfield despre Alexandru Macedon, The Virtues of War (Virtuțile războiului), Alexandru ajunge la vadul unui râu ș� i dă peste un filosof care refuză să se miș� te de-acolo. „Bărbatul acesta a cucerit lumea!” î�i strigă unul dintre oamenii lui Alexandru. „Ce-ai făcut?” răspunde filosoful cu deplină î�ncredere. „Eu am cucerit nevoia de a cuceri lumea”. Ș� tim că Alexandru a intrat î�n conflict cu Diogene Cinicul, un filosof celebru pentru dispreț�ul său faț�ă de lucrurile pe care societatea le preț�uia ș� i, prin extensie, faț�ă de imaginea de sine a lui Alexandru Macedon. La fel ca ș� i î�n î�ntâlnirea fictivă a lui Pressfield, î�n confruntarea reală dintre Diogene ș� i Alexandru, filosoful s-a dovedit mai puternic decât cel mai puternic om din lume – pentru că, spre deosebire de el, Diogene avea mai puț�ine dorinț�e. Au fost capabili să se privească unul pe altul î�n ochi ș� i să vadă cine deț�inea î�ntr-adevăr controlul asupra sieș� i, cine dobândise stăpânirea de sine necesară pentru o putere reală ș� i trainică. Ș� i tu poț�i face asta. Trebuie doar să te concentrezi pe dobândirea puterii interioare, ș� i nu spre exterior. Publilius Syrus, care a fost, la rândul lui, sclav, a spus: „Vrei să deț�ii un mare imperiu? Stăpâneș� te asupra ta!”
ACCEPTARE/AMOR FATI
377
8 noiembrie
ACTORI ÎNTR-O PIESĂ „Nu uita că eș� ti un actor î�ntr-o dramă aleasă de cineva mai mare decât tine. Vei juca puț�in, dacă a ales-o scurtă, mult, dacă a ales-o lungă. Ț� i-a î�mpărț�it rolul unui sărac? Joacă-l bine, cu tot farmecul lui. Ț� i-a căzut rolul ș� chiopului, al magistratului, al plebeului? Aceeaș� i datorie. Căci atâta e al tău: să joci frumos rolul primit. Dar alegerea lui nu e treaba ta.” – Epictet, Manualul, 17
M
arc Aureliu nu ș� i-a dorit să fie î�mpărat. N-a fost un politician î�n căutarea postului, ș� i nici adevăratul moș� tenitor al tronului. Din câte ne putem da seama din scrierile lui ș� i din relatările istorice, el nu-ș� i dorea decât să fie filosof. Dar elita influentă din Roma, inclusiv î�mpăratul Hadrian, au văzut ceva î�n el. L-au instruit pentru putere, l-au adoptat ș� i l-au inclus î�n linia succesorală la tron fiindcă ș� tiau că poate face faț�ă. Prin comparaț�ie, Epictet a trăit î�n mare parte ca sclav ș� i a fost persecutat pentru î�nvăț�ăturile sale filosofice. Amândoi s-au descurcat foarte bine î�n rolurile care le-au fost distribuite. Condiț�ia noastră existenț�ială poate fi la fel de aleatorie ca o aruncare de zaruri. Unii se nasc î�ntr-un mediu privilegiat, alț�ii î�n mizerie. Uneori, avem parte exact de oportunităț�ile pe care ni le dorim. Î�n alte momente, trecem printr-o perioadă norocoasă, dar noi o vedem ca pe o mare povară. Stoicii ne reamintesc că orice ni s-ar î�ntâmpla astăzi sau de-a lungul vieț�ii, indiferent ce ni se dă pe plan intelectual, social sau fizic, datoria noastră este să nu ne plângem sau să ne văicărim, ci să facem tot posibilul să acceptăm situaț�ia ș� i să o respectăm. Mai există loc pentru flexibilitate sau ambiț�ie?
378
NOIEMBRIE
Desigur! Istoria teatrului este plină de poveș� ti despre actori î�n roluri mici deveniț�i vedete ș� i personaje de neuitat cărora le-a fost extins rolul î�n adaptări ulterioare. Dar chiar ș� i acest lucru î�ncepe prin acceptare ș� i î�nț�elegere – ș� i dorinț�a de a excela î�n rolul primit.
ACCEPTARE/AMOR FATI
379
9 noiembrie
TOTUL CURGE
P
„Universul este o continuă transformare. Viaț�a este o părere.” – Marc Aureliu, Către sine, 4.3.4b
lutarh descrie î�n Viața lui Tezeu cum atenienii au păstrat timp de secole corabia eroului atenian î�n aș� a fel î�ncât să fie gata oricând de luptă. De fiecare dată când putrezea o scândură, era î�nlocuită, până când, î�n cele din urmă, fiecare bucăț�ică de lemn a fost î�nlocuită. Plutarh se î�ntreabă: mai este corabia lui Tezeu, sau este una nouă? Î�n Japonia, un celebru altar shintoist este reconstruit la fiecare douăzeci ș� i trei de ani. A trecut prin mai mult de ș� aizeci de astfel de cicluri. Mai este un altar vechi de 1.400 de ani, sau este al ș� aizecilea altar consecutiv? Chiar ș� i despre Senatul S.U.A., ț�inând cont de succesiunea ciclurilor electorale, se poate spune că nu s-a transformat niciodată pe deplin. Este oare aceeaș� i organizaț�ie constituită pe vremea lui George Washington? Î�nț�elegerea noastră despre î�nsemnătatea unui lucru este doar o fotografie la minut – o părere efemeră. Universul este î�ntr-o permanentă stare de schimbare. Unghiile noastre cresc, le tăiem, ș� i continuă să crească. Pielea nouă î�nlocuieș� te pielea moartă. Amintirile vechi sunt î�nlocuite cu amintiri noi. Suntem î�n continuare aceiaș� i? Oamenii din jurul nostru sunt la fel? Nimic nu este scutit de această schimbare, nici măcar lucrurile la care ț�inem cu sfinț�enie.
NOIEMBRIE
380
10 noiembrie
MEREU LA FEL
E
„Fiindcă veni vorba, adu-ț�i aminte de vremurile lui Vespasian ș� i vei vedea peste tot următoarele: oameni căsătoriț�i cresc copii, se î�mbolnăvesc, mor, poartă războaie, ț�in sărbătorile, fac negustorie, cultivă ogoarele, alț�ii linguș� esc sau sunt trufaș� i, nesăbuiț�i, oameni bănuitori, urzitori de conspiraț�ie, alț�ii, de asemenea, menesc moartea altora, ori unii cârtesc, nemulț�umiț�i de prezent, sau vei vedea oameni prinș� i î�n mrejele dragostei, oameni care adună comori, ori râvnesc consulatul, ba chiar puterea imperială. Ei bine, această viaț�a a lor nu mai e de mult nicăieri. Tot astfel, î�ndreaptă-ț�i gândurile spre vremurile lui Traian…” – Marc Aureliu, Către sine, 4.32
rnest Hemingway î�ș�i î�ncepe romanul Fiesta cu un verset biblic: „Un neam trece ș� i altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune ș� i zoreș� te către locul lui ca să răsară iarăș� i”*. Editorul lui avea să declare ulterior că acest pasaj „rezumă î�ntreaga î�nț�elepciune a lumii antice”. Ș� i care este această î�nț�elepciune? Unul dintre cele mai impresionante lucruri din istorie este de cât de mult timp omenirea face ceea ce face. Deș� i anumite atitudini ș� i practici au apărut ș� i au dispărut, oamenii au rămas – au trăit, au murit, au iubit, s-au certat, au plâns, au râs. Reportajele mediatice impresionante ș� i cărț�ile de consum perpetuează credinț�a că omenirea a atins apogeul sau că, de data asta, lucrurile sunt cu adevărat altfel. Ironia este că oamenii au crezut asta de secole.
* Ecclesiastul, 1:4-5. (n.tr.)
ACCEPTARE/AMOR FATI
381
Oamenii puternici se opun acestei noț�iuni. Ei ș� tiu că, cu mici excepț�ii, lucrurile sunt la fel cum au fost dintotdeauna ș� i aș� a vor fi mereu. Eș� ti la fel ca oamenii care au trăit î�naintea ta ș� i reprezinț�i doar o mică haltă până când alț�i oameni ca tine î�ț�i vor urma. Pământul rămâne veș� nic, dar noi venim ș� i plecăm.
NOIEMBRIE
382
11 noiembrie
NU LUCRUL CONTEAZĂ, CI PĂREREA NOASTRĂ DESPRE EL
I
„Dacă te î�ntristezi din cauza unui lucru din afara voinț�ei tale, de fapt nu aceasta te mâhneș� te, ci părerea ta asupra lui. Stă î�n puterea ta, chiar din acest moment, să ș� tergi cu desăvârș� ire o astfel de părere.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.47
maginează-ț�i că ai visat la o viaț�ă î�n politică. Eș� ti tânăr, energic, ai deț�inut funcț�ii din ce î�n ce mai importante de-a lungul carierei. Apoi, la treizeci ș� i nouă de ani, î�ncepi să te simț�i epuizat. Doctorii î�ț�i spun că ai poliomielită ș� i că viaț�a ta nu va mai fi niciodată la fel. Cariera ta s-a î�ncheiat, nu? Aceasta este povestea lui Franklin Delano Roosevelt, considerat î�n zilele noastre unul dintre cei mai mari lideri politici americani. A fost diagnosticat î�n floarea vârstei cu poliomielită, după ce a petrecut ani de zile aspirând ș� i pregătindu-se pentru funcț�ia de preș� edinte. Este imposibil să-l î�nț�elegem pe Roosevelt fără să-i î�nț�elegem acest handicap. Conform „factorului extern”, era paralizat – literalmente – î�nsă, conform reprezentării sale mentale, acest lucru nu i-a paralizat cariera sau individualitatea. Deș� i era fără î�ndoială victima unei boli pe atunci incurabile, s-a descotorosit – aproape imediat – de mentalitatea de victimă. Să nu confundăm acceptarea cu pasivitatea.
ACCEPTARE/AMOR FATI
383
12 noiembrie
CEI PUTERNICI ÎȘI ASUMĂ RESPONSABILITATEA
P
„Dacă am socoti bune sau rele numai pe acelea care stau î�n puterea noastră, nu mai rămâne nicio cauză, nici ca să acuzăm divinitatea, nici ca să ne statornicim pe o poziț�ie duș� mănoasă faț�ă de oameni.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.41
reș� edintele Harry Truman avea pe birou un mesaj care spunea: DECIZIA SE OPREȘ� TE AICI. Î�n calitate de preș� edinte, î�nzestrat cu mai multă putere ș� i control decât aproape oricine altcineva, era conș� tient că, de bine sau de rău, numai el avea răspunderea. N-avea cui să mai paseze decizia. Ș� irul se oprea acolo, î�n Biroul Oval. Î�n calitate de preș� edinț�i ai propriei vieț�ii – ș� i fiind conș� tienț�i că puterea noastră î�ncepe ș� i se î�ncheie cu o alegere calculată – am face bine dacă am adopta aceeaș� i atitudine. Nu controlăm lucrurile care sunt î�n afara sferei noastre, dar putem controla atitudinea ș� i reacț�iile noastre la evenimente – ș� i nu e lucru puț�in. Este suficient să ne î�ncepem fiecare zi ș� tiind că nu avem cui pasa responsabilitatea. Noi suntem capătul ș� irului.
NOIEMBRIE
384
13 noiembrie
NU TE PLÂNGE, NU TE JUSTIFICA
C
„Să nu te audă nimeni cârtind î�mpotriva vieț�ii publice, nici să nu te auzi vreodată spunând asemenea vorbe către tine î�nsuț�i.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.9
hiar ș� i cei mai norocoș� i dintre noi găsesc motive să se plângă, ba mai mult, se pare că, cu cât suntem mai privilegiaț�i de soartă, cu atât avem mai mult timp pentru asta. Marc Aureliu era un lider reticent – la fel cum ș� i tu s-ar putea să fii un contabil reticent, un antrenor de fotbal reticent sau un avocat reticent. Ori poate că, î�n general, î�ț�i place ceea ce faci, numai că te-ai lipsi de câteva dintre responsabilităț�ile care î�nsoț�esc slujba. Unde te duce acest mod de gândire? Nicăieri, ci doar la o dispoziț�ie negativă. Î�mi aminteș� te de motto-ul primului ministru britanic Benjamin Disraeli: „Nu te plânge, nu te justifica. Niciodată.” A spus asta pentru că, la fel ca Marc Aureliu, ș� tia că povara răspunderii este imensă. Este atât de uș� or să te plângi de una sau de alta, ori să î�ncerci să găseș� ti scuze ș� i justificări pentru cele făcute. Dar nu realizezi nimic astfel – iar greutatea poverii nu scade nicidecum.
ACCEPTARE/AMOR FATI
385
14 noiembrie
TU ALEGI DEZNODĂMÂNTUL
A
„A fost băgat î�n temniț�ă. Dar observaț�ia «a fost supus suferinț�elor» este o completare a ta.” – Epictet, Diatribe, 3.8.5b-6a
cesta este un exemplu clasic de gândire stoică, după cum ț�i-ai dat deja seama. Un eveniment î�n sine este obiectiv. Felul î�n care î�l descriem – că este nedrept, că este o calamitate sau că a fost comis cu bună ș� tiinț�ă – ț�ine de noi. Malcolm X (ulterior, Malcolm Little) a intrat î�n î�nchisoare ca infractor, dar a ieș� it o persoană educată, religioasă ș� i motivată, care avea să pună umărul la lupta pentru drepturile civile. A fost supus suferinț�elor? Sau a ales să-ș� i transforme existenț�a î�ntr-una pozitivă? Acceptarea nu este pasivă. Iată primul pas dintr-un proces activ de autoperfecț�ionare.
NOIEMBRIE
386
15 noiembrie
TOTUL ÎNSEAMNĂ SCHIMBARE „Meditează cât mai des la repeziciunea cu care trec ș� i dispar cele existente, precum ș� i cele care se nasc. Căci substanț�a curge î�ntr-un flux continuu, la fel ca un râu; căci forț�ele active sunt î�n cursul unor transformări neî�ntrerupte, iar cauzele suportă mii de schimbări. Ș� i nu este nimic statornicit.” – Marc Aureliu, Către sine, 5.23
M
arc Aureliu a î�mprumutat această minunată figură de stil de la Heraclit, care spunea: „Nimeni nu se scaldă de două ori î�n acelaș� i râu”. Pentru că râul s-a schimbat, iar omul, la fel. Viaț�a este î�ntr-o permanentă schimbare. La fel ș� i noi. Să te superi din cauza lucrurilor î�nseamnă să presupui greș� it că acestea vor dăinui. Să-ț�i faci procese de conș� tiinț�ă sau să-i acuzi pe alț� ii este goană după vânt. Să urăș� ti schimbarea î�nseamnă să presupui î�n mod greș� it că deț�ii î�ntr-o anumită măsură posibilitatea de a alege. Totul este schimbare. Accept-o. Curgi î�mpreună cu ea.
ACCEPTARE/AMOR FATI
387
16 noiembrie
SPERANȚA ȘI FRICA SUNT LA FEL
S
„«Î�ncetezi să te temi dacă î�ncetezi să nădăjduieș� ti» spune Hecaton... Î�nsă motivul cel mai î�nsemnat al fiecăreia dintre cele două este faptul că noi nu ne conformăm faptelor prezente, ci ne î�mpingem gândurile până departe.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 5.7b-8
peranț�a este privită, î�n general, ca un lucru bun. Teama, ca pe ceva rău. Pentru un stoic precum Hecaton (cunoscut drept Hecaton din Rhodos), ele sunt la fel, ambele fiind proiecț� ii î�n viitor ale unor chestiuni pe care nu le controlăm. Ambele sunt inamicele momentului prezent î�n care trăim. Ambele presupun o viaț�ă trăită î�n opoziț�ie cu amor fati. Nu î�nseamnă că trebuie să ne î�nvingem fricile, ci să î�nț�elegem că, atât speranț�a, cât ș� i teama conț�in o doză periculoasă de dorință ș� i îngrijorare. Ș� i, din păcate, dorinț�a este ceea ce duce la î�ngrijorare.
NOIEMBRIE
388
17 noiembrie
NU JUDECA, CA SĂ NU...
Ț
„Nu trebuie să te făleș� ti cu filosofia; pentru mulț�i s-a transformat î�n cauză de primejdie practicarea ei cu insolenț�ă ș� i aroganț�ă: î�ț�i este de folos ca să-ț�i î�ndrepț�i propriile greș� eli, nu să-i mustri pe alț�ii.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 103.4b-5a
ine minte, direcț�ia corectă a filosofiei – de fapt, a tuturor lucrurilor pe care le facem aici – este spre interior, pentru a deveni mai buni ș� i pentru a-i face ș� i pe alț�ii să-ș� i asume această sarcină ș� i călătorie. Deț�inem controlul asupra greș� elilor noastre ș� i, astfel, apelăm la filosofie ca să ne ajute să ne descotorosim de ele ca de scoicile agăț�ate de carena unei corăbii. Greș� elile altora? Nu depind prea mult de noi. Asta este responsabilitatea lor. Lasă-i pe ceilalț�i să se î�ngrijească de greș� elile lor. Niciun precept din filosofia stoică nu-ț�i dă dreptul să-i judeci – doar să-i accepț�i. Mai ales că le avem ș� i noi pe ale noastre din belș� ug.
ACCEPTARE/AMOR FATI
389
18 noiembrie
PATRU DEPRINDERI ALE MINȚII STOICE
D
„Natura noastră raț�ională merge pe un drum bun ș� i nu se î�nș� ală î�n reprezentările sale dacă: 1. nu-ș� i dă î�ngăduinț�a pentru cele ce nu sunt limpezi ș� i adevărate; 2. î�ș�i călăuzeș� te toate năzuinț�ele numai spre treburile de interes comun; 3. atracț�ia ș� i aversiunea sa se mărginesc numai asupra celor aflate î�n puterea sa; 4. primeș� te cu bucurie ceea ce i-a fost urzit omului de natură.” – Marc Aureliu, Către sine, 8.7
acă ai observat, Marc Aureliu î�ș�i reaminteș� te mereu ce este stoicismul. Aceste observaț�ii ne sunt folositoare nouă, cei care le citim la mii de ani distanț�ă, dar, î�n realitate, ele au fost scrise pentru a-i fi de ajutor lui, personal. Poate că î�n acea zi a acceptat o impresie greș� ită sau s-a comportat cu egoism. Poate ș� i-a pus speranț�ele î�ntr-un lucru din afara sferei sale de control, ori s-a plâns de o î�ntâmplare ș� i i s-a î�mpotrivit. Sau poate doar trecuse un timp de când nu se mai gândise la aceste lucruri ș� i a vrut să-ș� i î�mprospăteze memoria. Oricare ar fi motivul lui, ori al nostru, astăzi, hai să ne gândim î�mpreună la aceste deprinderi esenț�iale: 1. Acceptă numai ceea ce este adevărat. 2. Lucrează pentru binele comun. 3. Potriveș� te-ț�i nevoile ș� i dorinț�ele cu lucrurile care se află sub controlul tău. 4. Acceptă cele oferite de natură.
NOIEMBRIE
390
19 noiembrie
CUVINTE DE DUH DE LA TREI ÎNȚELEPȚI „Î�n orice î�ncercare, ar trebui să purtăm aceste trei gânduri cu noi: «Continui cu sprijinul lui Dumnezeu ș� i al Sorț�ii Către Ț� elul ce mi-a fost fixat de mult. Î�l voi urma ș� i nu mă voi poticni. Chiar dacă voinț�a mea este slabă, voi mărș� ălui î�n continuare.»” – Cleanthes
„Pe cel care î�mbrăț�iș� ează inevitabilul, socoteș� te-l î�nț�elept, maestru al logicii divine.” – Euripide „Pe mine, zeii pot să mă piardă, dar rău nu-mi pot face.” – Platon, Criton ș� i Apărarea lui Socrate
A
– Epictet, Manualul, 53
ceste trei citate adunate de Epictet ne ilustrează – prin î�nț�elepciunea care străbate secolele de istorie – tema toleranț�ei, a flexibilităț�ii ș� i, î�n cele din urmă, a acceptării. Cleanthes ș� i Euripide evocă destinul ș� i soarta ca noț�iuni care î�nlesnesc acceptarea. Când crezi î�ntr-o putere mai î�naltă (fie că este vorba de Dumnezeu sau de zei), atunci este imposibil să existe vreun eveniment care să contravină planului. Chiar dacă nu crezi î�ntr-o divinitate, poț�i găsi totuș� i puț�ină alinare î�n diversele legi ale universului sau chiar î�n ciclul vieț�ii. Î�ntâmplările prin care trecem noi, ca indivizi, pot părea aleatorii, tulburătoare, crude sau inexplicabile, când, de fapt, ele au o logică perfectă dacă privim lucrurile de la distanț�ă, fie ea ș� i mică. Astăzi, hai să punem î�n practică această perspectivă. Să presupunem că fiecare eveniment – fie el dorit sau neaș� teptat – a fost destinat să se petreacă, special pentru tine. Nu te-ai î�mpotrivi acestui lucru, nu-i aș� a?
ACCEPTARE/AMOR FATI
391
20 noiembrie
PRIVEȘTE ACUM CA ALTĂDATĂ
E
„Cine vede î�n prezent a văzut totul, adică ș� i câte s-au ivit până acum din veș� nicie, ș� i câte se vor scurge î�n necuprinsa vreme de acum î�nainte, căci toate au aceeaș� i origine ș� i î�nfăț�iș� are.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.37
venimentele care vor avea loc astăzi sunt la fel cu cele care s-au petrecut de la î�nceputul timpului. Oamenii trăiesc ș� i mor, dobitoacele trăiesc ș� i mor, norii vin ș� i trec, vietăț� ile inspiră ș� i expiră, ș� i aș� a a fost de milenii. Clipa de faț�ă, ca să-l parafrazăm pe Emerson, este un citat al clipelor care s-au precedat ș� i care ni se vor succeda. Această idee nu este exprimată nicăieri mai frumos decât î�n imnul creș� tin Gloria Patri. „Precum era la î�nceput, ș� i acum, ș� i pururi, ș� i î�n vecii vecilor”. Acest gând nu trebuie să fie nici deprimant, nici î�nălț�ător. Este doar un fapt. Cu toate acestea, poate avea un efect calmant, de centrare. Nu trebuie să te entuziasmezi, nu trebuie să aș� tepț�i ca pe ghimpi. Chiar dacă tu n-ai mai văzut acest lucru î�nainte, altcineva l-a văzut. Î�ț�i poț�i lua o piatră de pe inimă.
NOIEMBRIE
392
21 noiembrie
O DATĂ E DE AJUNS, O DATĂ E PENTRU VEȘNICIE
S
„Binele nu are de câș� tigat cu trecerea timpului, î�nsă, dacă eș� ti î�nț�elept chiar ș� i pentru o clipă, nu vei fi mai puț�in fericit decât cel care practică virtutea mereu ș� i î�ș�i petrece viaț�a fericit, î�n respect pentru ea.” – Chrysippus, citat de Plutarh î�n Scrieri morale: „Împotriva concepțiilor comune ale stoicilor” 1062
-ar putea spune că î�nț�elepciunea ș� i fericirea sunt ca o medalie olimpică. Nu contează dacă ai câș� tigat-o î�n urmă cu o sută de ani sau acum zece minute, ori dacă ai dobândit-o o singură dată sau î�n mai multe probe. Nu contează dacă altcineva î�ț�i depăș� eș� te recordul de timp sau punctaj ș� i n-are nicio importanț�ă dacă nu mai concurezi niciodată. Vei fi pentru totdeauna medaliat ș� i vei cunoaș� te mereu sentimentele trăite. Nimeni nu ț�i le poate răpi – ș� i ar fi imposibil să trăieș� ti ceva în plus. Actorul Evan Handler, format la ș� coala Juilliard, care a supravieț�uit nu doar leucemiei mieloide acute, ci ș� i depresiei severe, a vorbit despre decizia lui de a lua antidepresive, lucru pe care l-a făcut pentru o scurtă perioadă de timp. Le-a luat pentru că voia să afle cum este fericirea adevărată, normală. Odată ce a făcut asta, a ș� tiut că se va putea opri. Că va putea reveni la î�ncercările sale, la fel ca toț�i ceilalț�i. A cunoscut idealul pentru o clipă ș� i i-a fost de ajuns. Astăzi ar putea fi o zi bună î�n care să simț�im fericire sau î�nț�elepciune. Nu î�ncerca să te agăț�i de acest moment cu toate puterile. Nu depinde de tine cât va dura. Bucură-te de el, recunoaș� te-l, adu-ț�i aminte de el. A-l avea pentru o clipă este la fel cu a-l avea pentru totdeauna.
ACCEPTARE/AMOR FATI
393
22 noiembrie
CANA ESTE DEJA SPARTĂ
E
„Soarta este apăsătoare pentru cei nepregătiț�i. O î�ndură î�nsă uș� or cel care a aș� teptat-o dintotdeauna.” – Seneca, Consolație pentru Helvia, 5.3
xistă o poveste despre un maestru zen care avea o cană frumoasă, de valoare. Maestrul î�ș�i repeta singur: „Cana este deja spartă”. Se bucura de ea. O folosea. O arăta oaspeț�ilor. Dar î�n mintea lui, era deja spartă. Aș� a că, î�ntr-o zi, când î�ntr-un final chiar s-a spart, a spus doar: „Desigur”. La fel gândesc ș� i stoicii. Există o povestire despre Epictet ș� i o lampă. El nu-ș� i î�ncuia niciodată locuinț�a, aș� a că, î�ntr-o zi, lampa cea costisitoare i-a fost furată. Epictet a î�nlocuit-o cu una mai ieftină, ca să se ataș� eze mai puț�in de ea î�n caz că avea să-i fie furată din nou. Devastarea – sentimentul că suntem absolut distruș� i ș� i ș� ocaț�i de un eveniment – depinde de cât de improbabil am considerat noi evenimentul respectiv din capul locului. Nimeni nu este distrus de faptul că ninge iarna, pentru că am acceptat (ș� i chiar am anticipat) această î�ntâmplare. Dar î�ntâmplările care ne surprind? S-ar putea să nu mai fim atât de ș� ocaț�i dacă am lua î�n considerare posibilitatea ca ele să aibă loc.
NOIEMBRIE
394
23 noiembrie
ATAȘAMENTUL ESTE VRĂJMAȘUL NOSTRU
P
„Pe scurt, trebuie să ț�ii minte următoarele: dacă preț�uieș� ti un lucru exterior alegerii tale raț�ionale, atunci ț�i-ai desființ�at capacitatea de alegere.” – Epictet, Diatribe, 4.4.23
otrivit lui Anthony de Mello, „există un lucru, unul singur, care duce la nefericire. Ș� i acesta este Ataș� amentul”. Ataș� amentul faț�ă de imaginea pe care o ai despre o anumită persoană, ataș� amentul faț�ă de bogăț�ie ș� i statut, ataș� amentul faț�ă de un anumit loc sau timp, ataș� amentul faț�ă de o slujbă sau un stil de viaț�ă. Toate acestea sunt periculoase dintr-un singur motiv: se află î�n afara alegerii noastre raț�ionale. Nu depinde de noi cât timp ne vom bucura de ele. După cum a realizat Epictet cu aproape două mii de ani î�naintea lui de Mello, ataș� amentele sunt o mare piedică î�n acceptarea schimbării. Odată ce le dobândim, nu mai renunț�ăm la ele. Devenim sclavii menț�inerii statu-quo-ului. Suntem ca Regina Roș� ie din Alice în Țara Minunilor – alergăm din ce î�n ce mai repede pentru a rămâne î�n acelaș� i loc. Dar totul este î�ntr-o continuă schimbare. Deț�inem anumite lucruri pentru un timp, ș� i apoi le pierdem. Singurul lucru permanent este prohairesis, capacitatea noastră de alegere raț�ională. Lucrurile de care ne ataș� ăm pot veni ș� i pleca, dar alegerea noastră este elastică ș� i adaptabilă. Cu cât vom conș� tientiza mai repede acest lucru, cu atât mai bine. Ne va fi astfel mai uș� or să acceptăm ș� i să ne adaptăm evenimentelor ce urmează.
ACCEPTARE/AMOR FATI
395
24 noiembrie
PREGĂTEȘTE-TE SĂ RENUNȚI LA CE NU-ȚI APARȚINE
L
„Ori de câte ori trăieș� ti chinurile pierderii unui lucru, nu-l trata ca pe o parte din tine, ci ca pe un ciob de sticlă, astfel î�ncât, atunci când va cădea, să-ț�i aminteș� ti de asta ș� i să nu te tulburi. De asemenea, ori de câte ori î�ț�i săruț�i copilul, fratele sau prietenul, nu adăuga experienț�ei toate năzuinț�ele tale, ci î�nfrânează-ț�i-le, aș� a cum fac cei care călăresc î�n urma generalilor triumfători ș� i le reamintesc că sunt doar niș� te muritori. Î�n acelaș� i mod, reaminteș� te-ț�i că ceea ce preț�uieș� ti nu este un bun al tău, ci un lucru care ț�i s-a dat doar pe moment, nu pentru totdeauna…” – Epictet, Diatribe, 3.24.84-86a
a un marș� triumfal, majoritatea publicului î�ș�i aț�intea privirea pe generalul victorios din frunte – unul dintre cele mai râvnite locuri din vremea romanilor. Puț�ini î�nsă observau aghiotantul, aflat chiar î�n urma comandantului, care î�i ș� optea î�n ureche: „Nu uita, eș� ti doar un muritor”. Ce remarcă pe care s-o auzi chiar la apogeul gloriei ș� i victoriei! Putem î�nvăț�a să fim această ș� oaptă î�n viaț�a noastră. Î�n prezenț�a unui lucru pe care î�l preț�uim – sau a unei persoane iubite – ne putem ș� opti singuri că este fragil, muritor ș� i că nu ne aparț�ine cu adevărat. Oricât de puternic sau de invincibil ar fi sentimentul, acel lucru sau persoană nu ne va aparț�ine niciodată. Trebuie să ne reamintim că se poate strica, poate muri, ori ne poate părăsi. Pierderea este una dintre cele mai profunde temeri ale omului. Dacă o ignorăm sau ne prefacem, nu î�nseamnă că situaț�ia se va î�mbunătăț�i cu ceva. Ci doar că pierderea va fi mult mai dureroasă atunci când se va produce.
NOIEMBRIE
396
25 noiembrie
CE CIUDAT MERG LUCRURILE
P
„Î�n ce mă priveș� te, eu aș� alege să fiu bolnav decât să trăiesc î�n lux, pentru că boala afectează doar trupul, î�n timp ce luxul distruge atât trupul cât ș� i sufletul, cauzând corpului slăbiciune ș� i incapacitate, iar sufletului, lipsă de control ș� i laș� itate. Î�n plus, luxul cultivă nedreptatea, care se naș� te din lăcomie.” – Musonius Rufus, Cuvântări, 20.95.14-17
oveș� tile despre câș� tigătorii la loterie par să aibă o lecț�ie î�n comun: a intra brusc î�n posesia unei mari sume de bani este un blestem, nu o binecuvântare. La doar câț�iva ani după ce î�ncasează potul cel mare, mulț�i câș� tigători ajung î�ntr-o situaț�ie financiară mai proastă decât î�nainte. Î�ș�i pierd prietenii, divorț�ează. Viaț�a lor ajunge un coș� mar ca urmare a norocului nefiresc. Este ca î�n versurile trupei Metallica (din cântecul intitulat „No Leaf Clover/Trifoi fără foi”): „Then it comes to be that the soothing light at the end of your tunnel/Is just a freight train coming your way” („Apoi se face că acea lumină plăcută de la capătul tunelului/Este doar un marfar care vine spre tine.”) Pe de altă parte, care este cel mai frecvent răspuns al supravieț� uitorilor de cancer, al celor care au trecut printr-o situaț� ie de care ne temem ș� i ne î�ngrozim? „A fost cel mai bun lucru care mi s-a î�ntâmplat vreodată.” Ce ciudat merg lucrurile, nu-i aș� a?
ACCEPTARE/AMOR FATI
397
26 noiembrie
ALTARUL ASEMĂNĂRII
C
„Suntem asemenea granulelor de tămâie pe acelaș� i altar. Una cade mai devreme, alta mai târziu; de fapt, î�nsă, nimic nu ne deosebeș� te.” – Marc Aureliu, Către sine, 4.15
are este diferenț�a dintre tine ș� i cel mai bogat om din lume? Unul are ceva mai mulț�i bani decât celălalt. Care este diferenț�a dintre tine ș� i cel mai bătrân om din lume? Unul a trăit ceva mai mult timp decât celălalt. Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru cel mai î�nalt, cel mai inteligent, cel mai rapid ș� i aș� a mai departe. Comparându-ne cu ceilalț�i î�ngreunăm acceptarea, pentru că ne dorim ce au ei sau vrem ca lucrurile să fi decurs altfel decât s-a î�ntâmplat. Dar asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Unii pot considera pesimist acest pasaj din Marc Aureliu, pe când alț�ii, optimist. De fapt, este doar un adevăr. Suntem cu toț�ii aici ș� i vom părăsi î�n cele din urmă acest Pământ, aș� a că hai să nu ne batem capul cu diferenț�e mărunte. Avem prea multe de făcut.
NOIEMBRIE
398
27 noiembrie
PLĂCEREA DE A IGNORA LUCRURILE NEGATIVE
D
„Cât de uș� or este să zăgăzuieș� ti fluxul reprezentărilor ș� i să le ș� tergi, fie când sunt supărătoare, fie când sunt nepotrivite cu natura ta, ș� i să te păstrezi î�ntr-o desăvârș� ită seninătate a spiritului.” – Marc Aureliu, Către sine, 5.2
in fericire, stoicii au fost scutiț�i de excesul de informaț�ii specific societăț�ii de astăzi. Ei nu aveau reț�ele de socializare, nici ziare, nici sporovăiala de la televizor care să-i enerveze. Dar chiar ș� i î�n acele vremuri, o persoană nedisciplinată putea fi distrasă de multe lucruri ș� i avea destule motive de enervare. O componentă a mentalităț�ii stoice era un fel de ignoranț�ă cultivată. Epigrama lui Publilius Syrus o descrie foarte bine: „Respinge î�ntotdeauna ceea ce te enervează.” Adică: nu te gândi la chestiunile care te supără. Dacă ai observat că discuț�iile despre politică la masă degenerează î�ntr-o ceartă, de ce continui să deschizi subiectul? Dacă alegerile de viaț�ă ale fratelui tău te deranjează, de ce nu î�ncetezi să te iei de ele ș� i de ce le transformi î�n problema ta? Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru multe alte surse de iritare. Nu este un semn de slăbiciune dacă le respingi. Dimpotrivă, este un indiciu al unei voinț�e puternice. Î�ncearcă să spui: „Ș� tiu cum reacț�ionez de obicei î�n astfel de cazuri ș� i, de data asta, n-am de gând să procedez aș� a”. Ș� i continuă cu: „De asemenea, voi î�nlătura pe viitor aceș� ti stimuli din viaț�a mea”. Fiindcă astfel dobândeș� ti pacea ș� i seninătatea.
ACCEPTARE/AMOR FATI
399
28 noiembrie
NU ȚINE DE ALȚII, CI DE TINE
U
„Dacă cineva se abate din drum, î�nvaț�ă-l cu bunăvoinț�ă ș� i arată-i că se află pe o cale greș� ită, iar dacă nu izbuteș� ti, î�nvinuieș� te-te numai pe tine î�nsuț�i sau nici măcar atât.” – Marc Aureliu, Către sine, 10.4
n profesor bun ș� tie că, atunci când un elev dă greș� , vina este a dascălului, nu a î�nvăț�ăcelului. Cât de generoș� i ș� i de toleranț�i am fi dacă am reuș� i să extindem această î�nț�elegere ș� i î�n alte sfere din viaț�a noastră? Dacă am reuș� i să î�nț�elegem că, atunci când un prieten nu este de î�ncredere, asta se î�ntâmplă pentru că nu ș� tie unde greș� eș� te sau fiindcă nu l-am ajutat să-ș� i î�ndrepte defectul. Dacă un angajat nu se ridică la î�nălț�imea aș� teptărilor, î�ncearcă să discuț�i cu el despre această problemă, sau î�ntreabă-te: De ce sunt atât de sensibil? Ș� i, dacă nu funcț�ionează, î�ncearcă să nu te mai gândeș� ti. S-ar putea să fie doar un incident izolat.
NOIEMBRIE
400
29 noiembrie
TOTUL VA FI BINE
C
„Nu te plânge ș� i nu te frământa plin de neliniș� te.” – Marc Aureliu, Către sine, 7.43
ând se î�ntâmplă ceva, avem acea senzaț�ie că s-a terminat. Că totul e pierdut. Apoi urmează văicărelile, regretele ș� i suferinț�a – o luptă fără ș� anse de izbândă î�mpotriva unui eveniment care a avut deja loc. Ce rost are? N-avem nicio idee despre ce ne rezervă viitorul. Nici nu bănuim ce ne aș� teaptă la cotitură. Pot fi alte probleme, sau poate acum ne găsim î�n î�ntunericul de dinaintea răsăritului. Ca stoici, de un singur lucru putem fi siguri: orice s-ar î�ntâmpla, vom fi bine.
ACCEPTARE/AMOR FATI
401
30 noiembrie
RESPECTĂ LOGOSUL
R
„Cel care urmează totdeauna î�ndrumările raț�iunii este, î�n acelaș� i timp, calm ș� i vioi, senin ș� i statornic.” – Marc Aureliu, Către sine, 10.12b
aț�iunea conducătoare a lumii – stoicii o numeau logos – acț�ionează î�n moduri misterioase. Uneori, logosul ne oferă ceea ce vrem, alteori ne oferă exact contrariul. Î�n ambele cazuri, ei considerau că logosul este o forț�ă atotputernică care guvernează universul. Putem explica logosul cu ajutorul unei analogii: suntem ca un câine legat de o căruț�ă î�n miș� care. Direcț�ia căruț�ei va hotărî� unde mergem. Î�n funcț�ie de lungimea lesei, avem ș� i spaț�iu să explorăm ș� i să ne stabilim un ritm, dar, î�n cele din urmă, alegerea pe care trebuie să o facă fiecare dintre noi este dacă suntem dispuș� i să mergem de bună voie sau ne vom lăsa târâț�i cu greu. Tu ce alegi? Acceptare veselă? Sau refuz ignorant? Î�n final, tot acolo duc ambele variante.
DECEMBRIE
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
403
1 decembrie
ÎNCHIPUIE-ȚI CĂ ASTĂZI ESTE SFÂRȘITUL „Să ne î�ntocmim spiritul de parcă am fi ajuns la clipa din urmă. Să nu amânăm nimic. Să ne facem î�n fiecare zi socotelile cu viaț�a… Cel care dă î�n fiecare zi mâna cu viaț�a, î�n semn de rămas bun, nu are nevoie de timp.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 101.7b-8a
„T
răieș� te fiecare zi ca ș� i cum ar fi ultima” este un cliș� eu. Mulț�i spun asta, puț�ini se comportă ca atare. Cât de rezonabil ar fi, oricum? Evident că Seneca nu spune să renunț�ăm la legi ș� i la considerente – să facem o orgie pentru că vine sfârș� itul lumii. O analogie mai potrivită ar fi cea a unui soldat pe cale să fie trimis la război. Neș� tiind dacă se va mai î�ntoarce sau nu, ce o să facă? Î�ș�i pune rânduială î�n lucruri. Î�ș�i rezolvă afacerile. Le spune copiilor ș� i familiei că î�i iubeș� te. Nu are timp de certuri sau chestiuni mărunte. Apoi, dimineaț�a, e gata de plecare – sperând să se î�ntoarcă nevătămat, dar pregătit de eventualitatea ca acest lucru să nu se î�ntâmple. Haideț�i să trăim astăzi î�n acelaș� i fel.
DECEMBRIE
404
2 decembrie
NU-ȚI FACE GRIJI PENTRU MINE, EU DOAR MOR ÎNCET-ÎNCET
T
„Făptuieș� te, vorbeș� te ș� i gândeș� te totul ca ș� i cum s-ar putea să părăseș� ti viaț�a chiar î�n această clipă.” – Marc Aureliu, Către sine, 2.11.1
e-a î�ntrebat vreodată cineva: „Ce-ai face dacă mâine ai afla că ai cancer?”. Î�ntrebarea este concepută să te facă să te gândeș� ti cât de diferită ar fi viaț�a ta dacă ai mai avea doar câteva luni sau săptămâni de trăit. Nimic nu-i trezeș� te mai bine pe oameni decât o boală î�n stadiu terminal. Dar uite care-i treaba: deja ț�i s-a dat un diagnostic terminal. Tuturor ni s-a dat! Scriitorul Edmund Wilson spune: „Moartea este o profeț�ie care nu dă greș� niciodată.” Fiecare om s-a născut cu o condamnare la moarte. Fiecare secundă care trece este una care nu mai poate fi recuperată. Odată ce realizezi asta, va avea un impact profund asupra a ceea ce faci, spui ș� i gândeș� ti. Nu lăsa să mai treacă nicio zi ignorând realitatea că eș� ti muritor. Toț�i suntem. Oare vom reuș� i ca astăzi să fie ziua î�n care î�ncetăm să ne mai prefacem că e altfel?
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
405
3 decembrie
FILOSOFUL CA ARTIZAN AL VIEȚII ȘI AL MORȚII
F
„Filosofia nu are pretenț�ia să ofere cuiva vreo posesiune externă. Un asemenea lucru ar fi î�n afara domeniului ei. Aș� a cum este lemnul pentru tâmplar, bronzul pentru sculptor, la fel ș� i viaț�a noastră este materia potrivită pentru arta de a trăi.” – Epictet, Diatribe, 1.15.2
ilosofia nu este un demers pasiv, potrivit numai intelectualilor sau bogătanilor. Dimpotrivă, ea este una dintre activităț� ile esenț�iale î�n care se poate implica o ființ�ă umană. Scopul său, aș� a cum spunea Henry David Thoreau la câteva mii de ani după Epictet, este să ne ajute „să rezolvăm problemele vieț�ii, nu doar teoretic, ci ș� i practic”. Acest lucru se potriveș� te cu faimoasa replică a lui Cicero: „A filosofa î�nseamnă a î�nvăț�a să murim.” Nu citeș� ti aceste pasaje ș� i faci aceste exerciț�ii de gândire doar de dragul distracț�iei. Deș� i pot fi plăcute ș� i te pot destinde, scopul lor este să te ajute să-ț�i modelezi ș� i să-ț�i î�mbunătăț�eș� ti viaț�a. Ș� i, î�ntrucât fiecare dintre noi are o singură viaț�ă ș� i o singură moarte, ar trebui să tratăm fiecare experienț�ă aș� a cum face un sculptor cu dalta sa, cioplind până când, parafrazându-l pe Michelangelo, eliberăm î�ngerul din marmură. Î�ncercăm să facem acest lucru dificil – să trăim ș� i să murim – pe cât ne pricepem noi mai bine. Iar pentru asta, trebuie să ne amintim ce-am î�nvăț�at ș� i cuvintele î�nț�elepte care ne-au fost dăruite.
DECEMBRIE
406
4 decembrie
ASTA NU-ȚI APARȚINE
C
„Orice lucru care poate fi î�mpiedicat, luat sau constrâns nu este al cuiva – doar acele lucruri care nu pot fi stăvilite î�i aparț�in.” – Epictet, Diatribe, 3.24.3
onservatorul Daniel O’Brien a spus că el nu „deț�ine” ferma de bivoli de câteva mii de hectare din Dakota de Sud, el doar locuieș� te acolo, î�n timp ce banca î�i permite să plătească creditul ipotecar. Este o glumă despre realităț�ile economice ale fermierilor, dar ne sugerează că ț�inutul nu aparț�ine unui individ, că el va dăinui mult ș� i bine după ce noi ș� i urmaș� ii noș� tri nu vom mai fi. Marc Aureliu spunea că nu deț�inem nimic ș� i că până ș� i viaț�a noastră ne este dată î�n custodie. Putem munci din greu ș� i ne putem lupta cu ghearele ș� i cu dinț�ii ca să obț�inem bunuri, dar ele ne pot fi luate î�ntr-o clipită. Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru alte lucruri despre care ne place să credem că „ne aparț�in”, dar sunt la fel de fragile: statutul nostru, sănătatea sau forț�a fizică, relaț�iile. Cum ar putea fi ale noastre dacă altcineva sau altceva din afara noastră – soarta, ghinionul, moartea ș� i aș� a mai departe – ni le pot răpi pe neanunț�ate? Aș� adar, ce deț�inem? Doar viaț�a noastră – ș� i nu pentru mult timp.
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
407
5 decembrie
BENEFICIILE GÂNDURILOR CARE NE ADUC CU PICIOARELE PE PĂMÂNT
A
„Moartea ș� i exilul ș� i toate ororile să le ai de-a pururi î�naintea ochilor tăi. Dar mai ales moartea. Ș� i atunci nici nu vei cădea prea jos, nici nu te vei î�nălț�a cu gândul prea sus.” – Epictet, Manualul, 21
tmosfera politică se poate schimba î�ntr-o clipă, privându-ne de libertăț�ile elementare pe care acum le luăm de bune. Ori, indiferent cine eș� ti ș� i câte măsuri de siguranț�ă ț�i-ai lua î�n viaț�ă, există cineva î�n lume care te-ar jefui ș� i te-ar ucide pentru câț�iva dolari. După cum e scris î�n nemuritoarea Epopee a lui Ghilgameș: „Omul se frânge ca o trestie î�n desiș� ! Graț�iosul tânăr, frumoasa fecioară – Î�n floarea vârstei, moartea î�i răpeș� te!”
Moartea nu este singura oprire neaș� teptată cu care neam putea confrunta – planurile noastre pot fi distruse de un milion de lucruri. Ziua de astăzi se poate dovedi un pic mai plăcută dacă ignori aceste posibilităț�i, dar cu ce cost?
DECEMBRIE
408
6 decembrie
SABIA ÎȚI ATÂRNĂ DEASUPRA CAPULUI
E
„Nu te purta ca ș� i cum ai avea de trăit zece mii de ani. Deasupra ta se î�nalț�ă legea destinului. Deci, cât timp vieț�uieș� ti, cât timp î�ncă ț�i-este cu putinț�ă, fă-te bun.” – Marc Aureliu, Către sine, 4.17
xistă o poveste antică despre un curtean care considera responsabilităț�ile regelui o nimica toată. Pentru a-i demonstra că greș� eș� te, regele a făcut schimb de locuri cu acesta, ca să vadă ș� i el ce î�nseamnă să conduci. Regele a făcut o singură schimbare: deasupra tronului a atârnat o sabie de un fir de păr pentru a ilustra pericolul ș� i povara conducerii, precum ș� i frica permanentă de moarte. Numim acest memento al morț�ii ș� i î�ncercării Sabia lui Damocles. Realitatea este că deasupra noastră, a tuturora, atârnă o astfel de sabie – ne putem pierde viaț�a î�n orice clipă. Ș� i există două tipuri de reacț�ii faț�ă de această ameninț�are: să ne temem ș� i să ne ferim de ea, sau s-o folosim ca sursă de motivaț�ie. Să fim buni, să facem bine. Fiindcă sabia atârnă ș� i numai de asta ar trebui să ne preocupăm: căderea ei preferi să te surprindă î�n toiul unor acț�iuni ruș� inoase, egoiste? Preferi să te surprindă așteptând să fii bun î�n viitor?
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
409
7 decembrie
CĂRȚILE DE JOC PE CARE LE-AI PRIMIT
A
„Trebuie, ca ș� i cum ai murit ș� i doar până acum ai trăit, să-ț�i desfăș� ori restul zilelor ce-ț�i rămân, î�n conformitate cu natura. Să iubeș� ti numai ceea ce ț�i se î�ntâmplă ș� i ceea ce este urzit de destin pentru tine. Căci ce este mai plăcut oare?” – Marc Aureliu, Către sine, 7.56-57
vem o frică iraț�ională de a recunoaș� te că suntem muritori. Evităm să ne gândim la asta, considerând că ne va deprima. Dar meditaț� ia asupra morț� ii are adesea un efect contrar – ne î�nviorează, î�n loc să ne î�ntristeze. De ce? Pentru că ne oferă claritate. Dacă ai afla brusc că mai ai doar o săptămână de trăit, ce schimbări ai face? Dacă ai muri ș� i ai fi resuscitat, cât de diferită ar fi perspectiva ta? Când, după cum spune personajul Prospero al lui Shakespeare, „Cu fiecare-al treilea gând mormânt î�mi voi săpa*”, nu există riscul să fii absorbit de chestiuni sau distrageri mărunte. Î�n loc să negăm moartea, am face bine să o lăsăm să ne transforme î�n cei mai buni oameni cu putinț�ă. Astăzi.
* William Shakespeare, Furtuna, traducere de Leon Levițchi, Actul V, scena 1. (n.tr.)
DECEMBRIE
410
8 decembrie
NU-ȚI REPRIMA SENTIMENTELE
C
„Este mai bine să î�nvingi tristeț�ea decât să o î�nș� eli.” – Seneca, Consolație pentru Helvia, 17.1b
u toț�ii am pierdut pe cineva apropiat – un prieten, un coleg, un părinte sau un bunic. Când eram cuprinș� i de suferinț�ă, o persoană bine-intenț�ionată ș� i-a dat probabil toată silinț�a să ne facă să ne gândim la altceva timp de câteva ore. Oricât de amabile, aceste gesturi sunt greș� ite. Stoicii sunt văzuț�i drept niș� te persoane care î�ș�i reprimă emoț�iile, dar filosofia lor este destinată, de fapt, să ne î�nveț�e să ne î�nfruntăm, să procesăm ș� i să facem faț�ă emoț�iilor imediat, î�n loc să fugim de ele. Oricât de tentant ar fi să ne amăgim sau să ne ascundem de o emoț�ie copleș� itoare cum este durerea – declarându-ne nouă ș� i altor persoane că suntem bine – este mai bine să o conș� tientizăm ș� i să o î�nț� elegem. Distragerea atenț�iei poate fi plăcută pe termen scurt – ducându-te să vezi o luptă î�ntre gladiatori, de exemplu, ca romanii de odinioară, î�nsă concentrarea este mai utilă pe termen lung. Asta î�nseamnă să te confrunț�i acum cu durerea. Procesează ș� i analizează ce simț�i. Renunț�ă la aș� teptări, pretenț�ii ș� i la sentimentul că ț�i s-a făcut o nedreptate. Extrage aspectul pozitiv din această situaț�ie, dar, totodată, î�nț�elege ș� i acceptă durerea, amintindu-ț�i că face parte din viaț�ă. Î�n acest fel, poț�i depăș� i suferinț�a.
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
411
9 decembrie
RISIPĂ DE TIMP
A
„Chiar dacă toate marile spirite care au strălucit vreodată ar fi de acord î�n privinț�a acestui subiect, nu s-ar putea nicicând mira î�ndeajuns de această î�ntunecare a minț�ii omeneș� ti. Oamenii nu suportă să se atingă cineva de proprietăț�ile lor, iar dacă există o cât de mică gâlceavă î�n privinț�a hotarelor de pământ, aleargă toț�i la pietre ș� i la arme; ș� i totuș� i, le permit să pătrundă î�n viaț�a lor, ba chiar ei î�nș� iș� i î�i aduc î�năuntru pe cei care, î�n cele din urmă, vor ajunge să se stăpânească peste ea. Nu se găseș� te nimeni care să vrea să-ș� i î�mpartă banii, totuș� i cu cât de mulț�i î�ș�i î�mparte fiecare dintre noi viaț�a! Când î�ș�i păzesc averile, oamenii sunt foarte zgârciț�i, totuș� i, când vine vorba de cheltuirea timpului lor, singurul caz î�n care avariț�ia este de lăudat, devin risipitori.” – Seneca, Despre scurtimea vieții, 3.1-2
stăzi vom avea parte de nenumărate î�ntreruperi: telefoane, e-mailuri, musafiri, î�ntâmplări neaș� teptate. Booker T. Washington observa că „numărul persoanelor gata oricând să consume timpul cuiva, fără niciun scop, este aproape infinit”. Pe de altă parte, un filosof ș� tie că starea sa naturală ar trebui să fie una de reflecț�ie ș� i introspecț�ie. De aceea î�ș�i apără cu stăruinț�ă gândurile ș� i spaț�iul personal de intruziunile din exterior. El ș� tie că doar câteva minute de contemplare valorează mai mult decât o ș� edinț�ă sau un raport. Totodată, este conș� tient de timpul limitat care i s-a acordat î�n viaț�ă – ș� i cât de repede se epuizează. Seneca ne reaminteș� te că, deș� i s-ar putea să fim foarte pricepuț�i î�n a ne apăra bunurile materiale, suntem prea nepăsători cu limitele noastre mintale. Bunurile pot fi redobândite;
412
DECEMBRIE
există din belș� ug pe lumea asta – o parte î�ncă neatinsă de mâna omului. Dar timpul? Timpul este un bun irecuperabil – nu avem de unde cumpăra mai mult. Putem doar să ne străduim să risipim din el cât mai puț�in posibil.
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
413
10 decembrie
NU TE VINDE PREA IEFTIN „Să nu î�mi fure nimeni vreo zi, dacă nu î�mi va da î�napoi ceva pe măsura unei pagube atât de mari.” – Seneca, Despre liniștea spiritului, 1.11b
O
amenii cheltuie considerabil mai mulț�i bani dacă folosesc cardul de credit decât dacă folosesc numerar. Dacă te-ai î�ntrebat vreodată de ce băncile ș� i companiile î�ț�i bagă pe gât aceste carduri, acum ai aflat motivul. Cu cât ai mai multe cărț�i de credit la dispoziț�ie, cu atât vei cheltui mai mult. Oare tratăm zilele existenț�ei noastre la fel ca banii? Fiindcă nu ș� tim exact câte zile mai avem de trăit ș� i pentru că î�ncercăm din răsputeri să nu ne gândim la faptul că î�ntr-o zi vom muri, ne cheltuim timpul cu prea multă uș� urinț�ă. Lăsăm oamenii ș� i obligaț�iile să ni-l consume, î�ntrebându-ne foarte rar: Eu ce primesc în schimb? Maxima lui Seneca este echivalentul tăierii cardurilor cu foarfeca ș� i al trecerii la bani peș� in. El ne recomandă să ne gândim serios la fiecare tranzacț�ie pe care o facem: Merită să investesc banii în așa ceva? Este un schimb echitabil?
DECEMBRIE
414
11 decembrie
DEMNITATE ȘI CURAJ
C
„Cum spune Cicero, î�i detestăm pe gladiatori dacă doresc să-ș� i salveze viaț�a cu orice chip; suntem de partea lor dacă arată dispreț� pentru ea.” – Seneca, Despre liniștea spiritului, 11.4b
olegii de clasă ai lui Lyndon Johnson* aveau o poveste stânjenitoare despre el. Se pare că Johnson era rău de gură ș� i simț�ea mereu nevoia să-i domine ș� i să-i intimideze pe ceilalț�i. Î�nsă biograful său, Robert Caro, precizează că, dacă cineva î�l î�nfrunta pe tânărul Lyndon, acesta se dovedea un mare laș� . Odată, î�n timpul unei certe la o partidă de poker, î�n loc să se bată, Johnson s-a aruncat pe pat ș� i „a î�nceput să dea frenetic din picioare… ca o fată”. Striga: „Dacă dai î�n mine, î�ț�i trag ș� uturi! Dacă dai î�n mine, î�ț�i trag ș� uturi!” Mai târziu, Johnson s-a dat peste cap ca să evite î�nrolarea î�n cel de-al Doilea Război Mondial ș� i s-a bucurat de viaț�ă î�n California, î�n vreme ce soldaț�ii luptau ș� i mureau pe meleaguri străine. Mai târziu, a susț�inut că este erou de război. A fost una dintre cele mai ruș� inoase minciuni ale sale. Nu trebuie să nesocotim siguranț�a noastră fizică ș� i să ne implicăm î�n acte gratuite de violenț�ă doar ca să ne dovedim curajul. Dar nimeni nu respectă un laș� . Nimeni nu apreciază o persoană care fuge de datorie. Nimeni nu admiră un om care pune prea mult preț� pe nevoile ș� i confortul propriu. Asta este ironia laș� ităț�ii. Scopul ei este autoapărarea, dar duce la secrete ruș� inoase. Nu merită să plăteș� ti preț�ul pentru aș� a ceva. Fii curajos. Fii demn.
* Lyndon B. Johnson (1908-1973) a fost cel de-al treizeci și șaselea președinte al Statelor Unite ale Americii, ales în 1963 după asasinarea lui John F. Kennedy. (n.red.)
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
415
12 decembrie
MUZICA CONTINUĂ
T
„Contemplă cu atenț�ie ș� i profunzime trecutul, apoi schimbările atât de numeroase ale imperiilor. Astfel î�ț�i este cu putinț�ă să prevezi ș� i cele ce se vor petrece î�n viitor. Căci toate vor avea aceeaș� i î�nfăț�iș� are ș� i nu este cu putinț�ă să iasă din ritmul ș� i din ordinea celor ce se petrec acum. Din această cauză, prin urmare, este absolut acelaș� i lucru dacă observi viaț�a pe o perioadă de patruzeci de ani sau pe o perioadă de zece mii de ani. Căci, oare ce vei vedea î�n plus?” – Marc Aureliu, Către sine, 7.49
oate lucrurile mor. Nu doar oamenii, ci ș� i companiile, î�mpărăț�iile, religiile ș� i ideile. Republica Romană a dăinuit 450 de ani. Imperiul Roman, î�n cadrul căruia Marc Aureliu figurează printre „cei mai buni cinci î�mpăraț�i”, a durat 500 de ani. Recordul de longevitate al omului este de 122 de ani. Durata medie de viaț�ă î�n Statele Unite este un pic peste ș� aptezeci ș� i opt de ani. Î�n alte ț�ări, î�n alte epoci, aceasta a fost mai mare, sau a fost mai mică. Dar, până la urmă, după cum spunea Marc Aureliu, cedăm cu toț�ii î�n faț�a ritmului evenimentelor – care are î�ntotdeauna o măsură finală, dinainte stabilită. Nu trebuie să stăruim asupra acestui fapt, dar nici nu are rost să-l ignorăm.
DECEMBRIE
416
13 decembrie
E DOAR UN NUMĂR
S
„Nu cumva te mâhneș� ti deoarece cântăreș� ti atâtea litre*, ș� i nu trei sute? Sau, î�n acelaș� i chip, te superi că ț�i-e dat să vieț�uieș� ti numai atâț�ia ani ș� i nu mai mult? Dar, după cum te mulț�umeș� ti cu câtă cantitate din substanț�a universului ț�i-a fost hărăzită, tot aș� a trebuie să fii satisfăcut ș� i de timpul dat.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.49
e spune că vârsta e doar un număr, dar pentru unii oameni este extrem de important – altfel, femeile n-ar minț�i că sunt mai tinere, iar flăcăii ambiț�ioș� i că sunt mai mari. Bogătanii ș� i obsedaț�ii de sănătate cheltuiesc miliarde de dolari î�n î�ncercarea de a amâna data de expirare de ș� aptezeci ș� i opt de ani pe termen nelimitat, dacă s-ar putea. Nu contează numărul anilor pe care reuș� im să-i prelungim, ci doar conț�inutul lor. Seneca exprimă cel mai bine problema: „Viaț�a este lungă dacă ș� tii s-o trăieș� ti”. Din păcate, majoritatea oamenilor nu ș� tiu – î�ș�i irosesc existenț�a primită î�n dar. Abia când este prea târziu, î�ncearcă să compenseze această risipă, sperând î�n van să câș� tige mai mult timp. Foloseș� te ziua de azi. Foloseș� te fiecare zi. Fii mulț�umit de ceea ce ț�i s-a oferit.
* Unitate de măsură antică, oarecum egală cu o uncie, adică 28 de grame. (n.tr.)
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
417
14 decembrie
CE AR TREBUI SĂ ȘTIM ÎNAINTE DE FINAL
D
„Vei muri î�n scurt timp ș� i nu ai devenit î�ncă un om simplu, netulburat, lipsit de bănuiala că vei fi vătămat de lucrurile din afară, nici nu te arăț�i binevoitor faț�ă de toț�i, nici nu ț�i-ai stabilit drept călăuză doar săvârș� irea dreptăț�ii.” – Marc Aureliu, Către sine, 4.37
in câte ș� tim, Marc Aureliu ș� i-a scris mare parte din cugetări spre apusul vieț�ii, când suferea de o boală gravă. Aș� a că, atunci când spune: „Vei muri î�n scurt timp”, vorbea deschis cu sine despre propria moarte. Trebuie să fi fost ceva î�nspăimântător. Privea î�n faț�ă posibilitatea reală a morț�ii ș� i nu era î�ncântat de ce vedea î�n aceste ultime clipe. Da, realizase multe lucruri î�n viaț�ă, dar emoț�iile lui erau î�ncă un motiv de disconfort, durere ș� i nemulț�umire. Ș� tia că, ț�inând cont de puț�inul timp rămas, alegerile mai chibzuite aveau să-i ofere alinare. Să sperăm că tu vei avea mult mai mult timp la dispoziț�ie – dar asta î�nseamnă că este ș� i mai important să faci progrese, cât î�ncă mai poț�i. Până la sfârș� it, suntem niș� te produse nefinalizate, după cum Marc Aureliu ș� tia foarte bine. Dar cu cât ne dăm seama mai repede de acest lucru, cu atât ne putem bucura mai mult de roadele muncii investite î�n caracterul nostru – ș� i cu atât mai devreme ne putem elibera de minciună, anxietate, nerecunoș� tinț�ă ș� i ne-stoicism.
DECEMBRIE
418
15 decembrie
O MĂSURĂ SIMPLĂ A ZILELOR NOASTRE
S
„Aceasta î�nseamnă desăvârș� irea caracterului: fiecare zi să fie trăită ca ș� i cum ar fi cea din urmă, fără să te zbuciumi, fără să fii amorț�it ș� i ipocrit.” – Marc Aureliu, Către sine, 7.69
toicii credeau că nimeni nu poate fi perfect. Ideea de a deveni un î�nț�elept – cea mai î�naltă aspiraț�ie a unui filosof – nu era realistă. Acesta era doar idealul lor platonic. Totuș� i, î�ș�i î�ncepeau ziua sperând să se apropie din ce î�n ce mai mult de această ț�intă. Aveau multe de câș� tigat prin străduinț�a lor. Ai putea trăi astăzi ca ș� i când ar fi efectiv ultima zi a ta? Este oare posibil să î�ntruchipăm desăvârș� irea sau perfecț�iunea î�n etosul (caracterul) nostru, făcând fără efort ceea ce se cuvine timp de douăzeci ș� i patru de ore? Este oare posibil mai mult de un minut? Poate că nu. Dar dacă străduinț�a era de ajuns pentru stoici, ar trebui să fie la fel ș� i pentru noi.
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
419
16 decembrie
SĂNĂTATE ETERNĂ
D
„Crede-mă, trebuie doar să î�nveț�i să trăieș� ti ca o persoană sănătoasă… să trăieș� ti cu deplină î�ncredere. Î�ncredere î�n ce? Î�n singurul lucru care merită păstrat, pe care te poț�i baza nestingherit ș� i care nu-ț�i poate fi răpit – propria alegere raț�ională.” – Epictet, Diatribe, 3.26.23b-24
upă cum au spus stoicii î�n repetate rânduri, este periculos să ai î�ncredere î�n ceea ce nu controlezi. Dar cum rămâne cu propria alegere raț�ională? Ei bine, deocamdată, aceasta se află sub controlul tău. Prin urmare, este unul dintre puț�inele lucruri î�n care te poț�i î�ncrede. Este singura zonă a sănătăț�ii care nu poate primi un diagnostic de boală terminală (î�n afara celui pe care î�l obț�inem cu toț�ii î�n ziua î�n care ne-am născut). Este singurul lucru care rămâne pur ș� i nu se uzează niciodată –doar omul este cel care renunț�ă să o folosească; ea nu-l părăseș� te niciodată. Î�n acest pasaj, Epictet subliniază faptul că ș� i sclavii, ș� i lucrătorii, ș� i filosofii deopotrivă pot trăi astfel. Socrate, Diogene ș� i Cleanthes trăiau aș� a – ș� i când ș� i-au î�ntemeiat o familie, ș� i când erau niș� te î�nvăț�ăcei. Deci, ș� i tu poț�i.
DECEMBRIE
420
17 decembrie
CUNOAȘTE-TE PE TINE ÎNSUȚI – PÂNĂ NU E PREA TÂRZIU
U
„Moartea atârnă greu asupra celui care, cunoscut peste măsură de ceilalț�i, moare fără să se cunoască pe sine.” – Seneca, Thyestes, 400
nora dintre cei mai puternici ș� i mai importanț�i oameni din lume pare să le lipsească complet conș� tiinț�a de sine. Deș� i niș� te străini ș� tiu o sumedenie de banalităț�i despre ei, aceș� tia – fiindcă sunt prea ocupaț�i sau fiindcă e prea dureros – par să ș� tie foarte puț�ine despre sine. S-ar putea să ne facem vinovaț�i de acelaș� i păcat. Ignorăm dictonul lui Socrate de „a ne cunoaș� te pe noi î�nș� ine” – ș� i realizăm adesea că am făcut asta pe riscul nostru, î�ntr-o zi, după ani de zile, când ne trezim ș� i ne dăm seama cât de rar ne-am pus î�ntrebări de genul: Cine sunt? Ce contează pentru mine? Ce-mi place? Ce nevoi am? Acum – chiar î�n clipa de faț�ă – este timpul să te analizezi, să î�nț�elegi ce gândeș� ti ș� i ce simț�i. Nu aș� tepta. Cunoaș� te-te pe tine î�nsuț�i. Î�nainte să nu devină imposibil să mai afli.
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
421
18 decembrie
CE NE AȘTEAPTĂ PE TOȚI
Î
„Alexandru Macedon ș� i î�ngrijitorul catârilor lui, după ce au murit, s-au găsit î�n aceeaș� i situaț�ie: fie au fost absorbiț�i î�n aceiaș� i germeni raț�ionali ai universului, fie risipiț�i, deopotrivă, î�n atomi.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.24
ntr-o lume care devine, î�n tot mai multe privinț�e, din ce î�n ce mai inechitabilă, nu au mai rămas prea multe experienț�e cu adevărat egalitare. Când Benjamin Franklin a spus că „pe lumea asta, nu mai poț�i fi sigur de nimic, î�n afară de moarte ș� i de taxe”, nu bănuia cât de pricepuț�i aveau să ajungă unii î�n evitarea impozitelor. Dar moartea? Aceasta rămâne î�n continuare singura experienț�ă trăită de toată lumea. Avem parte cu toț�ii de acelaș� i final. Fie că ajungi să cucereș� ti lumea, fie că lustruieș� ti pantofii celor care reuș� esc asta, î�n cele din urmă, moartea va institui o egalitate radicală – o lecț�ie de smerenie cumplită. Shakespeare a exprimat prin Hamlet această logică î�n termeni aspri atât pentru Alexandru Macedon, cât ș� i pentru Iulius Cezar: „Cezarul mort ș� i-ajuns niț�el pământ Azi umple-o bortă ș� i-apără de vânt. Ă� st pumn de lut, mai ieri a lumii fală, Cu viscolul se luptă-n tencuială!”
Data viitoare când te simț�i mare ș� i puternic – sau, dimpotrivă, neputincios ș� i slab – adu-ț�i aminte că toț�i sfârș� im la fel. Î�n moarte nu este nimeni mai bun sau mai rău. Toate poveș� tile au acelaș� i deznodământ.
DECEMBRIE
422
19 decembrie
DIMENSIUNEA UMANĂ
C
„Adu-ț�i aminte de î�ntreaga substanț�ă a universului din care faci parte ca cel mai neî�nsemnat element; adu-ț�i aminte de î�ntreaga vecie, din care ț�i-a fost hărăzită o scurtă ș� i măruntă durată, aminteș� te-ț�i de urzelile soartei din care tu eș� ti o parte atât de mică.” – Marc Aureliu, Către sine, 5.24
antitatea de materie din univers este imensă – de ordinul trilioanelor de atomi. Cât la sută din această materie reprezintă un corp uman? Pământul, din câte ne spune ș� tiinț�a, are aproximativ 4,5 miliarde de ani vechime ș� i nu dă semne că va dispărea prea curând. Pe de altă parte, cât totalizează timpul nostru pe Pământ? Câteva decenii, poate. Uneori, trebuie să avem desluș� it î�n faț�ă faptele ș� i cifrele ca să ne dăm seama exact de dimensiunea pe care o are î�ntâmplător omenirea î�n marea schemă a lucrurilor. Gândeș� te-te la asta data viitoare când te simț�i plin de importanț�ă sau te comporț�i ca ș� i cum totul ar depinde de ce faci tu î�n continuare. Căci nu e aș� a. Eș� ti doar o persoană î�ntre multe altele, care-ș� i dă ș� i ea toată silinț�a î�n rând cu ceilalț�i. Asta e tot ce trebuie să faci.
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
423
20 decembrie
TEME-TE DE TEAMA DE MOARTE
P
„Ai reflectat aș� adar asupra faptului că răul uman suprem, indiciul cel mai sigur al josniciei ș� i laș� ităț� ii, nu este moartea, ci teama de moarte? Te î�ndemn să te educi î�mpotriva acestei temeri, să-ț�i î�ndrepț�i toată gândirea, exerciț�iile ș� i lecturile î�n această direcț�ie – ș� i vei cunoaș� te singura cale spre libertatea umană.” – Epictet, Diatribe, 3.26.38-39
referând să se sinucidă decât să contribuie la distrugerea Republicii Romane de către Cezar, marele filosof Cato a citit, ca să prindă curaj, un fragment din Fedon de Platon. Acesta spunea: „Copilul din noi este cel care tremură dinaintea morț�ii”. Moartea ne î�nspăimântă pentru că este o mare necunoscută. Nu s-a î�ntors nimeni să ne spună cum este. Suntem î�ntr-o negură totală î�n privinț�a ei. Oricât de neș� tiutori ș� i de infantili am fi î�n faț�a morț�ii, ne putem călăuzi totuș� i după cuvintele multor persoane î�nț�elepte. Există un motiv pentru care cei mai bătrâni din lume nu se tem de moarte: au avut mai mult timp decât noi să se gândească la ea (ș� i ș� i-au dat seama cât de inutilă este î�ngrijorarea). Există ș� i alte resurse excelente: jurnalul stoic al Floridei Scott-Maxwell, ț�inut pe când era bolnavă î�n fază terminală, The Measure of My Days (Măsura zilelor mele), este una dintre ele. O altă sursă este reprezentată de faimoasele cuvinte ale lui Seneca adresate familiei ș� i prietenilor săi, care, distruș� i de durere, î�i implorau călăii. „Unde vă sunt maximele de filosofie ș� i anii î�ndelungaț�i de studiu prin care v-aț�i pregătit î�mpotriva relelor ce vor să fie?”, i-a mustrat Seneca cu blândeț�e. Î� n filosofie există cuvinte î�nălț�ătoare, curajoase
424
DECEMBRIE
ale unor oameni neî�nfricaț�i, care ne pot ajuta să ne î�nfrângem teama de moarte. Mai există o observaț�ie utilă despre moarte care aparț�ine stoicilor. Dacă moartea este finalul absolut, atunci de ce ne temem, mai exact? Căci totul, de la temeri până la receptorii durerii, grijile ș� i dorinț�ele rămase vor pieri odată cu tine. Oricât de î�nfricoș� ătoare ar fi moartea, nu uita: ea cuprinde î�n ea sfârș� itul fricii.
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
425
21 decembrie
CE AI DE ARĂTAT LA ANII TĂI?
D
„Deseori, un om î�naintat î�n vârstă nu are niciun alt argument prin care să dovedească faptul că a trăit mult, î�n afară de vârstă.” – Seneca, Despre liniștea spiritului, 3.8b
e când trăieș� ti? Ia anii, î�nmulț�eș� te-i cu 365 ș� i apoi cu 24. Câte ore ai trăit? Cu ce te poț�i lăuda pentru timpul trăit? Pentru mulț�i oameni, răspunsul este: cu puț�ine. Am avut atâtea ore pe care nu le-am apreciat la justa valoare. Singurele lucruri cu care ne putem lăuda pe această planetă sunt partidele de golf, anii petrecuț�i la birou, timpul pierdut urmărind niș� te filme mediocre, un teanc de cărț�i stupide de care abia dacă ne aducem aminte ș� i, poate, un garaj plin cu jucării. Suntem ca personajul lui Raymond Chandler din The Long Goodbye (Nu-i ușor să spui adio): „Î�n mare parte, î�mi omor timpul, ș� i moare greu”, spune. Î�ntr-o bună zi, orele noastre se vor termina. Ar fi bine ca atunci să putem spune: „Chiar am trăit din plin”. Nu î�n privinț�a realizărilor, a averii sau a statutului – ș� tii ce părere aveau stoicii despre toate astea – ci a î�nț�elepciunii, a perspectivei ș� i a progresului real î�n problemele cu care se confruntă toț�i oamenii. Ce ar fi dacă ai putea spune că ai făcut ceva cu timpul pe care l-ai avut la dispoziț�ie? Ce ar fi dacă ai putea demonstra că ai trăit î�ntr-adevăr [atâț�ia] ani? Ș� i nu doar că i-ai trăit, dar că i-ai trăit din plin?
DECEMBRIE
426
22 decembrie
FORMULEAZĂ-ȚI PROPRIILE MAXIME
C
„Pentru un om bătrân sau pentru un altul aflat î�n pragul bătrâneț�ii este o ruș� ine să aibă o ș� tiinț�ă ce vine din citate. «Asta a spus-o Zenon»… tu ce spui? «Asta a spus-o Cleanthes»… tu ce spui? Până când te vei miș� ca sub călăuzirea altuia? Ia comanda ș� i rosteș� te fraze ce merită să fie î�nvăț�ate pe de rost, dă la iveală ceva dintr-al tău.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 33.7
ugetând î�n jurnalul său la nemurire, Ralph Waldo Emerson se plângea că scriitorii ocolesc temele dificile apelând la citate. „Urăsc citatele”, scria el. „Zi-mi ce ș� tii”. Seneca lansase aceeaș� i provocare î�n urmă cu aproape douăzeci de secole. Este mai simplu să citezi, să te bazezi pe cuvintele î�nț�elepte ale altora, mai ales când oamenii la care faci referire sunt niș� te figuri impozante! Este mai greu î�nsă (ș� i mult mai intimidant) să te aventurezi de unul singur ș� i să-ț�i exprimi propriile gânduri. Dar cum crezi că au apărut prima dată acele citate î�nț�elepte ș� i adevărate ale figurilor impozante? Experienț�ele tale sunt valoroase. Ș� i tu ai acumulat î�nț�elepciune. Formulează-ț�i propriile maxime. Transmite ceva posterităț�ii – prin cuvinte ș� i prin exemplu.
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
427
23 decembrie
DE CE TE TEMI ATÂT DE MULT DE ÎNFRÂNGERE?
S
„Ț� i-e teamă de moarte: de ce? Existenț�a aceasta nu este moarte?” Seneca, Epistole către Lucilius, 77.18
eneca ne spune o poveste uimitoare despre un cetăț�ean al Romei putred de bogat, care mergea peste tot î�ntr-o lectică dusă de sclavi. Odată, după ce a fost ridicat din baie, romanul a î�ntrebat: „Î�ncă mai sunt jos?”. Observaț�ia lui Seneca era, î�n esenț�ă, următoarea: cât de jalnică este existenț�a ta dacă eș� ti atât de deconectat de lume î�ncât nici măcar nu ș� tii când te afli pe pământ ș� i când nu? De unde ș� tia acel bărbat că era măcar viu? Majoritatea ne temem de moarte. Dar, uneori, această teamă ridică î�ntrebarea: ca să protejăm ce, mai exact? Pentru mulț�i, răspunsul este: orele de uitat la televizor, bârfa, î�mbuibarea, irosirea potenț�ialului, prezenț�a la o slujbă plictisitoare ș� i aș� a mai departe. Numai că, î�ntr-un sens strict, este aceasta realmente o viaț�ă? Merită să ne agăț�ăm de ea cu disperare ș� i să ne temem c-o pierdem? Nu mi se pare.
DECEMBRIE
428
24 decembrie
FĂRĂ ROST… CA UN VIN SCUMP
Î
„Cunoș� ti aroma vinului curat ș� i a vinului cu miere. Nu este nicio deosebire dacă trec prin măruntaiele tale o sută sau o mie de amfore: eș� ti numai un sac care filtrează.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 77.16
ntâlnim aici o altă expresie sfidătoare, de data aceasta a lui Seneca, care, ț�inând cont de opulenț�a sa notorie, se bucura, probabil, din când î�n când, de o băutură fină. Observaț�ia lui s-ar putea dovedi agasantă pentru cineva care, odată cu vârsta ș� i succesul, s-a transformat î�ntr-un snob al vinurilor (deș� i aceeaș� i logică poate fi aplicată ș� i gurmanzilor, î�ndrăgostiț�ilor de tehnologie, audiofililor etc.). Oricât de distractive ș� i de stimulante ar fi aceste plăceri, ele trebuie puse la colț� . La sfârș� itul vieț�ii, nu vei primi niciun premiu pentru că ai consumat mai mult, ai muncit mai mult, ai cheltuit mai mult, ai colecț�ionat mai mult sau ai î�nvăț�at mai multe despre diverse soiuri de vin decât toț�i ceilalț�i. Eș� ti doar o conductă, un recipient care a depozitat temporar aceste produse sofisticate sau a interacț�ionat cu ele. Dacă pofteș� ti la ele, această cugetare le-ar putea reduce din strălucire măcar un pic.
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
429
25 decembrie
NU ARDE LUMÂNAREA LA AMBELE CAPETE „Trebuie să î�i acordăm minț�ii un repaus: odată odihnită, mintea se va trezi mai bună ș� i mai ascuț�ită. Aș� a cum nu trebuie să dăm porunci aspre câmpurilor fertile – pentru că fertilitatea neî�ntreruptă le va secătui imediat –, tot la fel o î�ncordare continuă va frânge mintea: dacă este î�nsă destinsă cât de puț�in ș� i relaxată, î�ș�i va recăpăta forț�ele; din efortul mintal continuu apare un fel de beț�ie ș� i lâncezeală.” – Seneca, Despre liniștea spiritului, 17.5
N
u-i poț�i citi pe Marc Aureliu ș� i pe Seneca ș� i să nu fii intrigat de diferenț�a dintre aceste două personalităț�i, radical diferite. Fiecare avea propriile puncte forte ș� i slăbiciuni. Cui i-ai fi î�ncredinț�at imensa responsabilitate a unui imperiu? Probabil că lui Marc Aureliu. Dar cine ai fi preferat să fii, ca persoană? Probabil Seneca. Unul dintre motive este că Seneca pare să fi avut ceea ce am numi astăzi un echilibru î�ntre viaț�a personală ș� i muncă. Î�n vreme ce lecturile din Marc Aureliu ne dezvăluie un personaj obosit ș� i măcinat de griji, Seneca pare mereu energic, proaspăt ș� i robust. Asta se datorează probabil î�n mare parte filosofiei sale bazate pe odihnă ș� i relaxare – combinată cu un studiu riguros ș� i cu alte î�nvăț�ături stoice. Creierul este un muș� chi ș� i, la fel ca toț�i muș� chii, poate fi î�ntins, suprasolicitat, ba chiar vătămat. Sănătatea corpului nostru poate fi măcinată de suprasolicitare, lipsă de odihnă ș� i obiceiuri proaste. Î�ț�i aminteș� ti de legenda lui John Henry* –
* Personaj legendar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care ar fi
concurat împotriva unei mașinării într-un concurs de forat în stâncă, pe care l-ar fi câștigat, murind însă imediat, cu ciocanul încă în mâini. (n.tr.)
430
DECEMBRIE
bărbatul care s-a î�ntrecut cu o maș� inărie? Î�n cele din urmă, a murit de epuizare. Nu uita asta. Astăzi, s-ar putea să te confrunț�i cu anumite lucruri care î�ț�i vor pune răbdarea la î�ncercare, î�ț�i vor solicita î�n mod deosebit atenț�ia ș� i luciditatea ori î�ț�i vor cere să găseș� ti soluț�ii creative. Viaț�a este un drum lung – vor fi multe momente din astea. Vei putea să le faci faț�ă dacă arzi lumânarea la ambele capete? Dacă ai abuzat de organism sau l-ai suprasolicitat?
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
431
26 decembrie
VIAȚA E LUNGĂ – DACĂ ȘTII S-O TRĂIEȘTI „Nu este puț�in timpul pe care î�l avem, ci mult cel pe care l-am pierdut. Viaț�a este î�ndeajuns de lungă ș� i ne-a fost dată din plin pentru î�mplinirea faptelor de mare importanț�ă, dacă viaț�a î�ntreagă este bine chibzuită; î�nsă când este risipită î�n lux ș� i nepăsare, când nu este consumată î�n numele unui scop bun, atunci când clipa ultimă ajunge să ne constrângă, î�nț�elegem că am trecut printr-o viaț�ă de care nu ne-am dat seama că se duce. Aș� a ș� i este: nu primim o viaț�ă scurtă, ci ne-o facem scurtă.” – Seneca, Despre scurtimea vieții, 1.3-4a
N
imeni nu ș� tie cât va trăi, dar, din păcate, putem fi siguri de un lucru: ne vom irosi mult prea mult din viaț�ă. O vom irosi stând degeaba, o vom irosi î�n goana după lucrurile greș� ite, o vom irosi refuzând să ne facem timp să ne î�ntrebăm ce contează cu adevărat pentru noi. Mult prea des, suntem asemenea intelectualilor excesiv de î�ncrezători ai lui Petrarca, criticaț�i î�n eseul său clasic despre ignoranț�ă – genul de oameni care „î�ș�i irosesc puterile necontenit preocupându-se de lucruri exterioare ș� i î�ncercând să se regăsească î�n ele”. Fără să le treacă prin cap că fac asta. Aș� a că astăzi, dacă observi că eș� ti grăbit sau că spui: „N-am destul timp”, opreș� te-te o clipă. Oare chiar este adevărat? Sau te-ai dedicat unei sumedenii de lucruri inutile? Eș� ti realmente eficient, sau î�ț�i iroseș� ti mare parte din timp? Î�n medie, un american petrece î�n trafic patruzeci de ore pe an. Asta î�nseamnă câteva luni de-a lungul unei vieț�i. Ș� i poț�i î�nlocui „traficul” cu multe alte activităț�i – de la certurile cu ceilalț�i, la uitatul la televizor sau la visatul cu ochii deschiș� i. Viaț�a ta este î�ndeajuns de lungă – trebuie doar s-o foloseș� ti cum trebuie.
DECEMBRIE
432
27 decembrie
NU-ȚI LĂSA SPIRITUL SĂ MOARĂ PRIMUL
Î
„Este ruș� inos că î�n viaț�ă trupul nu slăbeș� te ș� i sufletul, î�n acest timp, se lasă totuș� i dinainte copleș� it de slăbiciune.” – Marc Aureliu, Către sine, 6.29
n ciuda privilegiilor, Marc Aureliu a avut o viaț�ă grea. Istoricul roman Cassius Dio observa că Marc „n-a avut parte de soarta prielnică pe care ar fi meritat-o, fiindcă nu era solid la trup ș� i a fost implicat î�ntr-o sumedenie de necazuri aproape pe parcursul î�ntregii domnii”. La un moment dat, s-a î�mbolnăvit atât de tare, î�ncât s-a răspândit zvonul că murise – ș� i problemele s-au agravat atunci când cel mai de î�ncredere general al său a profitat de ocazie ș� i s-a autoproclamat î�mpărat. Î�nsă pe parcursul acestor î�ncercări – al anilor de război, al bolii devastatoare, al tulburărilor fiului său – nu a capitulat niciodată. Este un exemplu î�nălț�ător pentru noi când ne simț�im obosiț�i, nemulț�umiț�i sau trecem printr-o situaț�ie dificilă. Iată pe cineva care ar fi avut toate motivele să fie nervos ș� i ranchiunos, care ar fi putut foarte uș� or să renunț�e la principii ș� i să trăiască î�n lux, să renunț�e la responsabilităț�i ș� i să se concentreze pe sănătatea lui. Dar n-a făcut asta. Ș� i-a păstrat forț�a spiritului chiar dacă trupul i-a slăbit. N-a renunț�at până î�n secunda î�n care corpul i-a cedat – a murit î�n apropiere de Viena de astăzi, î�n anul 180 d.Hr.
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
433
28 decembrie
DESPRE POSTERITATE
F
„Totul este de scurtă durată ș� i pentru cel care-ș� i aminteș� te, ș� i pentru cel pomenit.” – Marc Aureliu, Către sine, 4.35
ă o plimbare pe Strada 41, către frumoasa Bibliotecă Publică din New York, cu leii impunători de la intrare. Î�n drum spre ea, vei trece pe lângă o plăcuț�ă aurie î�ncastrată î�n ciment, parte dintr-o serie de citate aparț�inând marilor scriitori din istorie. Aceasta conț�ine un citat din Marc Aureliu: „Totul este de scurtă durată ș� i pentru cel care-ș� i aminteș� te, ș� i pentru cel pomenit”. Biblioteca a fost proiectată de firma lui John Merven Carrère, unul dintre cei mai de seamă arhitecț�i ai secolului XX. Găzduieș� te colecț�iile unor figuri ilustre ș� i mari filantropi, precum Samuel Tilden, John Jacob Astor ș� i James Lenox, iar numele lor sunt sculptate î�n piatră. Astăzi, drepturile asupra numelui aparț�in managerului de fonduri speculative Stephen A. Schwarzman. La inaugurarea bibliotecii, î�n 1911, au participat preș� edintele William Howard Taft, guvernatorul John Alden Dix ș� i primarul New Yorkului, William Jay Gaynor. Plăcuț�ele pe lângă care treci au fost realizate de excelentul artist Gregg LeFevre. Citatul din Marc Aureliu ne face să reflectăm: despre câț�i dintre aceș� ti oameni am auzit? Cei implicaț�i î�n istoria bibliotecii au fost printre cei mai cunoscuț�i oameni din lume, experț�i î�n breasla lor ș� i, î�n unele cazuri, bogaț�i peste măsură. Chiar ș� i pe drumul spre bibliotecă, mulț�i dintre autorii celebri sunt necunoscuț�i cititorului modern. Au murit de mult, la fel ș� i oamenii care i-au amintit. Cu toț�ii, chiar ș� i Marc Aureliu – peste numele căruia trec numeroș� i pietoni neș� tiutori – trăim pentru o clipă, cel mult.
DECEMBRIE
434
29 decembrie
FII RECUNOSCĂTOR „Se cuvine să le facem pe toate arătându-ne pe deplin recunoscători. Căci aceasta este spre binele nostru propriu, tot aș� a cum dreptatea nu î�i priveș� te pe alț�ii, cum se crede de obicei. Fiecare, dăruind cuiva o binefacere, ș� i-o dăruieș� te de fapt sieș� i.” – Seneca, Epistole către Lucilius, 81.19
G
ândeș� te-te la toate lucrurile pentru care poț�i fi recunoscător astăzi. Că eș� ti î�n viaț�ă, că trăieș� ti î�n vremuri de pace, că eș� ti sănătos ș� i că te bucuri de această carte. Dar pentru lucrurile mărunte? Pentru persoana care ț�i-a zâmbit, pentru femeia care ț�i-a ț�inut uș� a deschisă, pentru cântecul pe care l-ai apreciat la radio, pentru vremea frumoasă. Recunoș� tinț� a este molipsitoare. Pozitivitatea ei este strălucitoare. Chiar dacă astăzi ar fi ultima ta zi pe Pământ – dacă ai ș� ti dinainte că ț�i-au mai rămas câteva ore – ai avea î�n continuare motive de recunoș� tinț�ă? Cât de mult ț�i s-ar î�mbunătăț�i viaț�a dacă ț�i-ai î�ncepe mereu aș� a ziua? Dacă te-ai lăsa purtat de recunoș� tinț�ă de dimineaț�a până seara ș� i aceasta ț�i-ar influenț�a toate aspectele vieț�ii?
CUGETĂRI DESPRE MOARTE
435
30 decembrie
ÎNDULCEȘTE LUCRURILE
C
„Căci cine î�ș�i poartă necazul î�n tihnă Răpit-a năpastei ș� i forț�a, ș� i greul.” – Seneca, Hercule pe muntele Oeta, 231-232
e au î�n comun oamenii pe care î�i admiri, cei care fac faț�ă cu succes obstacolelor ș� i greutăț�ilor? Simț�ul echilibrului ș� i disciplina riguroasă. Pe ultima sută de metri, î�n mijlocul criticilor, după o tragedie sfâș� ietoare, î�n timpul unei perioade stresante, ei î�ș�i continuă drumul. Nu pentru că sunt mai buni ca tine. Nu pentru că sunt mai deș� tepț�i. Ci fiindcă au î�nvăț�at un mic secret. Poț�i î�ndulci orice situaț�ie dacă o abordezi cu o minte calmă. Dacă o analizezi ș� i cugeț�i la ea î�n avans. Iar acest lucru este valabil nu doar pentru greutăț�ile de zi cu zi, ci ș� i pentru cea mai mare ș� i mai inevitabilă î�ncercare dintre toate: moartea. S-ar putea produce mâine ori peste patruzeci de ani. Ar putea fi rapidă ș� i nedureroasă, ori ar putea fi sfâș� ietoare. Atuul nostru cel mai de preț� î�n acest calvar nu va fi religia, nici cuvintele î�nț�elepte ale filosofilor. Va fi, pur ș� i simplu, mintea noastră calmă ș� i raț�ională.
DECEMBRIE
436
31 decembrie
CONTRIBUIE LA PROPRIA SALVARE
S
„Nu mai rătăci î�n zadar! Căci nu-ț�i este sortit să-ț�i reciteș� ti memoriile, nici isprăvile de seamă ale vechilor romani sau greci, nici extrasele din diferitele tratate pe care ț� i le-ai pregătit pentru bătrâneț� e. Prin urmare, grăbeș� te-te către scop ș� i, dacă te preocupă cumva propria-ț�i ființ�ă, leapădă speranț�ele zadarnice ș� i ajută-te cât timp î�ț�i mai stă î�ncă î�n putinț�ă.” – Marc Aureliu, Către sine, 3.14
copul tuturor lecturilor ș� i studiului nostru este să ne ajute să dobândim o viaț�ă (ș� i o moarte) senină. La un moment dat, va trebui să lăsăm cărț�ile deoparte ș� i să acț�ionăm. Pentru ca „vorbele să devină fapte”, aș� a cum spunea Seneca. Există o veche zicală conform căreia „un cărturar î�n plus î�nseamnă un soldat î�n minus”. Noi ne dorim să fim ș� i cărturari, ș� i soldaț�i – soldaț�i ai luptei celei drepte. Acesta este pasul următor. Î�naintează, mărș� ăluieș� te mai departe. Nu vei găsi răspunsul î�ntr-o nouă carte, ci î�n alegerile ș� i deciziile corecte. Cine ș� tie cât timp ne-a mai rămas sau ce ne rezervă ziua de mâine?
PĂSTREAZĂ-ȚI STOICISMUL
S
perăm că această carte a rămas lângă tine un an î�ntreg (deș� i nu-ț�i vom găsi nicio vină dacă ai citit-o fără să acorzi importanț�ă datelor. De fapt, am fi flataț�i). Deci, ce urmează? Sperăm să te dedici stoicismului ș� i să-l transformi î�ntr-o practică zilnică î�n viaț�a ta. Î�n acest scop am creat DailyStoic.com – un site plin de interviuri cu practicanț�i ai stoicismului, articole, exerciț�ii ș� i e-mailuri zilnice, pentru a primi ș� i mai multe î�nvăț�ături stoice direct î�n inbox, zi de zi. Intră chiar acum pe DailyStoic.com sau trimite un e-mail la [email protected] ca să primeș� ti un pachet bonus special, care cuprinde, printre altele, o listă de lecturi ș� i alte materiale care nu au î�ncăput î�n această carte. Sperăm să ne î�ntâlnim curând acolo!
UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU ȘI UN GLOSAR DE TERMENI-CHEIE ȘI FRAGMENTE
G
ândirea stoică târzie, din secolul al II-lea, aș� a cum este reflectată î�n scrierile lui Epictet ș� i Marc Aureliu, redă un tablou viu al contribuț�iei filosofiei î�n dobândirea atât a coerenț�ei de sine, cât ș� i a progresului pe calea virtuț�ii. Conform recomandărilor din lucrarea lui Pierre Hadot ș� i A. A. Long (vezi Sugestii de lecturi suplimentare), am dezvoltat ș� i formulat cele trei discipline ale lui Epictet î�ntr-un tabel care prezintă natura progresivă a reț�etei stoicismului târziu pentru a ne gestiona viaț�a ș� i acț�iunile. Acest tabel reuneș� te trei topoi (teme sau subiecte de studiu) ș� i trei niveluri diferite de educaț�ie (askêsis) sugerate de Epictet ș� i ne arată cum se corelează (conform menț�iunilor din Hadot) cu aspiraț�ia spre virtute, aș� a cum este ea exprimată de Marc Aureliu. Tabelul î�n sine este bazat pe următoarele fragmente-cheie din Epictet: „Există trei sfere pe care o persoană ce î�ncearcă să devină bună ș� i î�nț�eleaptă trebuie să ș� i le educe. Prima are de-a face cu dorințele și aversiunile – pentru ca o persoană să nu rateze ț�inta dorinț�elor sale ș� i nici să nu cadă pradă lucrurilor care î�i provoacă repulsie. Cea de-a doua are de-a face cu impulsul de a acționa și de a nu acționa – ș� i, î�n sens mai larg, cu datoria – ca o persoană să poată acționa în cunoștință de cauză, din motive întemeiate, nu imprudent. Cea de-a treia are legătură cu liniștea sufletească, cu eliberarea de deziluzie și cu întreaga sferă a discernământului, cu acceptarea percepțiilor din partea minții noastre. Dintre aceste sfere, cea mai importantă ș� i mai imperioasă este prima, cea care are de-a face cu pasiunile, î�ntrucât emoț�ii-
440 UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU
le puternice se nasc doar atunci când eș� uăm î�n privinț�a dorinț�elor ș� i aversiunilor noastre.” – Epictet, Diatribe, 3.2.1-3a
„De aceea filosofii ne previn să nu ne mulț�umim doar cu învățarea, ci să o completăm prin exersare ș� i antrenament. Căci, odată cu trecerea timpului, uităm ce-am î�nvăț�at ș� i ajungem să facem exact contrariul ș� i să susț�inem păreri opuse celor ce se cuvin.” – Epictet, Diatribe, 2.9.13-14
Am amplasat termeni-cheie la fiecare nivel al tabelului. Avem parte de progres (prokopê), î�ndepărtându-ne de amăgire, păreri false ș� i greș� eli – prin controlarea impulsurilor – ș� i apropiindu-ne de judecăț�i mai clare ș� i de cunoaș� tere (auto-coerenț�ă); ș� i avem parte de progres la toate nivelurile de pregătire (studiu/manthanô, exerciț�iu/meletaô, antrenament riguros/askeô) remediindu-ne obiceiurile, acț�ionând î�n direcț�ia potrivită ș� i î�mbunătăț�indu-ne judecăț�ile î�n vederea punerii î�n practică a virtuț�ilor. După acest tabel, vă oferim un glosar de fragmente ș� i termeni-cheie stoici. MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU Trei discipline pentru acțiune Trei părți ale sinelui 3. Voința: Consimțământ / Refuz Eliberarea de deziluzie; calm
2. Acțiunea: Impulsul de a face / Refuzul de a face Acțiune în cunoștință de cauză, nu neglijentă 1. Reprezentarea: Dorință / Aversiune Înlăturarea falsei opinii și a pasiunii
1. Studiu / Învățare
2. Exersare
3. Antrenament
Morala: ce ne aparține, pentru binele comun
Datorie și acțiune adecvată
Dreptate și curaj
Fizica: ce ne aparține, ce nu ne aparține, și ce ne este indiferent
Obișnuință și dispoziție
Stăpânire de sine
Logica: ce ne aparține, pentru binele comun și adevăr
Discernământ și adevăr
Înțelepciune
UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU 441
GLOSAR Adiaphora (ἀδιάφορα): lucrurile indiferente; nici bune, nici rele, în sensul moral absolut. Î�n gândirea stoică, toate lucrurile din afara sferei alegerii raț�ionale (vezi prohairesis) ne sunt indiferente. Î�n sens relativ, unele dintre lucrurile aflate î�n afara controlului nostru sunt bunuri preferate sau nepreferate (proêgmena/aproêgmena). Marc Aureliu spune (5.20) că oamenii care î�mpiedică progresul alegerii noastre raț�ionale, deș� i figurează î�n mod normal î�n grija noastră, ne devin indiferenț�i. Termenul apare de ș� aptesprezece ori î�n Diatribele lui Epictet ș� i o dată î�n Manual; vezi Diatribe 2.19.12b-13 ș� i 3.3.1. Î�n cugetările lui Marc Aureliu apare de ș� ase ori; vezi ș� i 8.56 (prohairesisul meu este indiferent faț�ă de cel al altora ș� i invers). Agathos (ἀγαθός): bine, sau un lucru dorit. Epictet menț�ine o poziț�ie stoică clasică atunci când spune că binele (ș� i răul) se regăsesc doar î�n noi, î�n prohairesisul nostru, nu î�n lucrurile exterioare (Diatribe 2.16.1), ș� i atunci când declară: „Zeii au dat această lege: dacă vrei ceva bun, obț�ine-l de la tine î�nsuț�i.” „Apără-ț�i binele personal î�n tot ce faci.” (4.3.11)
Anthrôpos (ἄνθρωπος): om, ființe umane în general. Pentru Epictet (Diatribe 2.10.1), suntem, mai presus de toate, ființ�e umane pe deplin libere ș� i care controlează toate celelalte lucruri prin puterea alegerii raț�ionale (prohairesis). O „ființ�ă umană frumoasă” stăpâneș� te virtuț�ile (Diatribe 3.1.6b-9). Trebuie să fim „ființ�e umane unitare” (Diatribe 3.15.13), lucru pe care Hadot î�l numeș� te auto-coerenț�ă (The Inner Citadel/ Citadela interioară, pp. 130-131). Î�n Marc Aureliu (vezi 5.1, 5.20, 8.1, 8.5, 8.26), termenul este folosit cu accent pus pe lucrurile ș� i activităț�ile de care ar trebui să ne preocupăm. Apatheia (ἀπάθεια): calm imperturbabil, liniște sufletească. Ca verb, ἀ� παθέ� ω î�nseamnă a (te) elibera de patimi. Epictet:
442 UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU
Diatribe (de ș� apte ori ca substantiv, de unsprezece ori ca verb), vezi 4.3.8; de două ori î�n Manual. Marc Aureliu î�l foloseș� te de patru ori ca verb; vezi 6.16.2b-4a. Singura dată când î�l foloseș� te ca substantiv, spune: cu cât o persoană este mai aproape de apatheia, cu atât este mai puternică (11.18.5b). Vezi pathos. Aphormê (ἀφορμή): evitare, aversiune, impulsul de a nu acționa (ca rezultat al ekklisis). Antonim al cuvântului hormê. Hormê/Aphormê este a doua din cele trei discipline ale educaț�iei la Epictet (3.2.1-3a) ș� i termenul apare frecvent î�n Diatribe. Marc Aureliu nu foloseș� te termenul î�n acest sens, foloseș� te doar hormê.
Apotynchanô (ἀποτυγχάνω): a eșua, a rata lovitura, nerealizare; a rata sau a greși ținta. Apare de douăzeci ș� i patru de ori la Epictet, adesea î�mpreună cu orexis/oregô; vezi î�ndeosebi 3.2.1-3a. Diogene Laerț�iu spune că Zenon a definit „dorinț�a” drept eș� ecul de a reuș� i să dobândim lucrul după care tânjim (Despre viețile și doctrinele filosofilor 7.1.113). Termenul nu apare la Marc Aureliu. Această experienț�ă este o sursă esenț�ială de tulburare î�n viaț�ă. Vezi de asemenea hamartanô. Aproêgmena (ἀπροηγμένα): lucruri pe care nu le preferăm; lucruri indiferente, în sens moral absolut, dar de valoare relativ negativă și lucruri indezirabile în mod natural, cum ar fi boala. Opusul lui proêgmena. Termenul nu apare nici la Epictet, nici la Marc Aureliu, dar ș� tim de la Diogene Laerț�iu că era des î�ntâlnit î�n î�nvăț�ăturile stoice ale lui Zenon ș� i Chrysippus, după Poseidonios (Despre viețile și doctrinele filosofilor 7.1.102ff). Cicero reia termenul î�n sensul folosit de Zenon ș� i oferă un echivalent latin: reiecta/praeposita (Despre supremul bine și supremul rău ș� i Academica, 1.X.36-39). Seneca nu preia termenii de la Cicero ș� i foloseș� te î�n schimb commoda/incommoda (avantajos/dezavantajos). „Î�n viaț�ă,
UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU 443
există lucruri avantajoase ș� i dezavantajoase – î�nsă amândouă sunt î�n afara controlului nostru” (Epistole către Lucilius 92.16). Cicero î�l transformă î�ntr-o subcategorie a reiecta/praeposita (Despre supremul bine și supremul rău 3.21). Aretê (ἀρετή): Virtutea, bunătatea și perfecțiunea umană; sursa valorii absolute. Hadot observă că cele patru virtuț�i cardinale ale lui Platon nu sunt redate pe deplin î�n prezentarea făcută de Arrian lui Epictet (Citadela interioară), dar î�n Marc Aureliu, care l-a studiat pe Epictet î�n detaliu, acestea sunt formulate clar ș� i sunt corelate cu ceea ce Hadot numeș� te „cele trei părț�i ale spiritului” (vezi tabelul). Diogene Laerț�iu spune că cele patru virtuț�i cardinale erau fundamentale pentru stoici (Despre viețile și doctrinele filosofilor, „Zenon”, 7.92b): σωφροσύ� νη/sôphrosunê/stăpânirea de sine, δικαιοσύ� νη/ dikaiosunê/dreptatea, ἀ� νδρεί�α/andreia/curajul, φρό� νησις/ phronêsis/î�nț�elepciunea. Chrysippus spune că chiar ș� i o clipă de î�nț�elepciune (phronimos), este acelaș� i lucru cu o veș� nicie de aretê (Plutarh, Scrieri morale 1062). Musonius Rufus spune că „Omul are o î�nclinaț�ie î�nnăscută spre virtute.” (Cuvântări 1.7.1-2). Marc Aureliu aminteș� te toate cele patru virtuț�i î�n 3.6.1 ș� i 5.12 ș� i trei dintre ele (fără curaj) î�n 7.63, 8.32 ș� i 12.15. Noi le prezentăm aici drept ț�intele progresului moral, către care se î�ndreaptă toate activităț�ile noastre. Marc Aureliu spune că ar trebui să ne lăsăm virtuț�ile să strălucească până când ne stingem cu totul (12.15). Epictet aminteș� te dreptatea ș� i stăpânirea de sine î�n discuț�ia sa despre virtute din 3.1.6b-9, unde foloseș� te termenul σωφροσύ� νη î�ntr-un sens mai moderat, de „liniș� tit” (î�n opoziț�ie cu „nedisciplinat”), iar termenul său preferat pentru stăpânirea de sine care apare aici (ș� i î�n alte pasaje, î�mpreună cu î�nț�elepciunea/φρονί�μῳ, î�n 2.21.9) este cel de ἐ� γκρατεῖς/egkrateis/măiestrie sau de exercitare a controlului asupra unui lucru (î�n opoziț�ie cu ἀ� κρατεῖς/
UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU 444
akrateis/necontrolat). Seneca foloseș� te termenul latin virtus ș� i spune că „virtutea este singurul bine” ș� i că nu este cu nimic mai prejos de „adevăr ș� i judecata statornică” (Epistole către Lucilius 7.32).
Askêsis (ἄσκησις): exersare, practică, antrenament disciplinat, destinat să ducă la atingerea virtuții. Epictet consideră că sunt trei domenii î�n care trebuie să ne educăm (Diatribe 3.2.1-3a, 3.12.8) – celebra doctrină a celor trei teme (topoi) despre care specialiș� tii spun că reprezintă unica contribuț�ie a lui Epictet la stoicismul târziu (vezi cartea lui Long, Epictet: A Stoic and Socratic Guide to Life/Epictet: Un ghid stoic și socratic al vieții, pp. 112-118; Hadot, Citadela interioară pp. 89100). Î�naintea lui Epictet, Seneca susț�ine vechea diviziune stoică a filosofiei î�n trei părț�i, pe care el le numeș� te: „morala, fizica ș� i logica” (Epistole către Lucilius 89.9). Epictet, spunem noi, identifică, de asemenea, trei niveluri ale disciplinei, î�ncepând cu î�nvăț�area/studiul (μανθά� νω/manthanô, care apare de ș� aptezeci ș� i nouă de ori), continuând cu exersarea (μελετά� ω/ meletaô, care apare de cincizeci ș� i patru de ori; vezi Diatribe 2.19.29-34, unde spune „î�nvaț�ă ș� i exersează sârguincios”) ș� i î�ncheind cu antrenamentul riguros (ἀ� σκέ� ω/ἄ� σκησις, care apare de patruzeci de ori). Pentru cele trei niveluri ale disciplinei, vezi 2.9.13-14. Pentru Epictet, analogiile pentru exersare ș� i antrenament merg de la lupte ș� i atletism (vezi „atletul invincibil” din 1.18.21-23; „adevăratul sportiv antrenându-se riguros” î�n 2.18.27-2), la pankration (3.10.6-7) ș� i la „antrenamentul dur de iarnă” (χειμασκησαι/cheimaskêsai) al soldaț�ilor (1.2.32, 4.8.35-37). Deș� i fiecare dintre aceste trei domenii ș� i niveluri de disciplină se î�ntrepătrund ș� i comunică î�ntre ele, există un sens clar al ierarhiei î�n expresiile sufletului, trecând de la dorinț� ă, prin acț� iune, la î�nț� elegere, ș� i avansând î�n lume prin acț�iunile noastre, de la î�nvăț�are, prin exersare ș� i
UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU 445
antrenamente dure, către virtute (vezi tabelul). Pentru Marc Aureliu, care este adesea ironic cu privire la studiul simplu, la cărț�i ș� i la parada de î�nvăț�ături (2.2, 3.14, 5.5, 5.9), aceste cuvinte apar extrem de rar. Pare mult mai interesat să supună lucrurile direct î�ncercărilor vieț�ii cotidiene, respectând principiile raț�iunii noastre conducătoare (hêgemonikon). Î�n acest fel, este pe aceeaș� i lungime de undă cu memorabila mustrare a lui Epictet cu privire la proclamarea celor î�nvăț�ate, fără a fi mai î�ntâi digerate (vezi Diatribe 3.21.1-3). Pentru Marc Aureliu, toată ideea este să ne folosim raț� iunea pentru a demonstra prin acț�iune virtuț�ile stăpânirii de sine, curajului, dreptăț�ii ș� i î�nț�elepciunii, care se corelează cu topoi ale lui Epictet (vezi tabelul).
Ataraxia (ἀταραξία): liniște, eliberarea de tulburarea cauzată de lucrurile externe. Este rodul î�mbrăț�iș� ării filosofiei, potrivit lui Epictet (Diatribe 2.1.21-22). Apare de paisprezece ori î�n Diatribe ș� i de două ori î�n Manual; vezi Diatribe 2.2 (paragraful lui Arrian), 2.18.28, 4.3.6b-8 ș� i 4.6.34-35. Apare o singură dată la Marc Aureliu (9.31; nu aici). Axia (ἀξία): adevărata valoare a lucrurilor; valoarea relativă a lucrurilor preferate; despre oameni, cu sensul de reputație sau merit. Apare de optsprezece ori la Marc Aureliu; vezi 4.32, 5.1, 5.36, 9.1.1 ș� i 12.1. Marc Aureliu î�l citează pe Epictet î�n privinț�a acestui concept, î�n pasajul î�n care vorbeș� te despre cum putem folosi puterea acceptării î�n ce priveș� te impulsurile noastre (11.37). La Epictet, termenul apare de douăzeci ș� i nouă de ori î�n Diatribe ș� i de două ori î�n Manual (36; nu aici). Vezi Diatribe 1.2.5-7, 4.1.170, 4.3.6-8 ș� i 4.5.34-37. Per ansamblu, ideea este că de prea multe ori schimbăm lucruri de mare valoare pe lucruri de nimic, o idee care datează de pe vremea lui Diogene din Sinop, î�ntemeietorul ș� colii
446 UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU
cinice, aș� a cum este descrisă ea de Diogene Laerț�iu (Despre viețile și doctrinele filosofilor 6.2.35b).
Daimôn (δαίμων): spiritul divin din oameni; geniul nostru personal. Chrysippus considera că o viaț�ă fericită ș� i armonioasă este posibilă atunci „când toate acț�iunile promovează armonia geniului care conlucrează î�n omul individual cu voinț�a aceluia care conduce universul” (Despre viețile și doctrinele filosofilor 7.1.88). Epictet ne î�ndeamnă să nu ne facem niciodată griji, pentru că nu suntem niciodată singuri: divinitatea este mereu î�n noi, la fel ș� i daimôn-ul nostru (Diatribe 1.14.14; nu aici). Diairesis (διαίρεσις): analiză, divizare în părți. Este ceea ce folosim pentru a face diferenț�a î�ntre ce depinde de puterea noastră de alegere ș� i ce nu. Dianoia (διανοία): gând, inteligență, scop, facultate mintală. Haines notează: „neafectat de miș� cările pneumei*.”
Dikaiosunê (δικαιοσύνη): dreptate, corectitudine. Diogene Laerț�iu consemnează că, pentru stoici, acest termen î�nsemna „a fi î�n armonie cu legea ș� i a tinde să aduci oamenii î�mpreună” (Despre viețile și doctrinele filosofilor 7.99; nu aici). Este una dintre cele patru virtuț�i cardinale (ș� i anume: stăpânirea de sine, dreptatea, curajul ș� i î�nț�elepciunea). Marc Aureliu î�l foloseș� te de ș� aptesprezece ori, î�ntotdeauna î�n spiritul descris de Diogene Laerț�iu, unde apare alături de celelalte virtuț�i (vezi mai ales 3.6, 5.12, 7.63 ș� i 12.15). La Epictet se remarcă la 3.1.6b-9, unde vorbeș� te despre „cel drept” ca fiind genul de persoană care ar trebui să ne străduim să devenim. Dogma (δόγμα): ceea ce pare; părere sau credință; din punct de vedere filosofic, dogmata sunt principii sau
* Pneuma (gr.) – „respirație”, dar și „spirit”, „suflet”. (n.red.)
UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU 447
judecăți întemeiate pe rațiune și experiență. Haines notează că „ceea ce sunt senzaț�iile pentru corp ș� i impulsurile pentru spirit, asta sunt dogmata pentru inteligenț�ă”. Epictet ia î�n vizor forma netestată a dogmata, considerându-le τὰ� πονηρὰ� δό� γματα, adică opinii asupritoare sau fără valoare, care trebuie eliminate de alegerea noastră raț�ională (Diatribe 3.3.18-19; vezi ș� i 3.19.2-3) î�nainte să ne distrugă fortăreaț�a interioară (4.1.86). Termenul apare de peste o sută de ori la Epictet (vezi Manualul 5, unde ne spune că nu lucrurile ne tulbură, ci reprezentările noastre/dogmata despre ele) ș� i de douăzeci ș� i trei de ori la Marc Aureliu (vezi mai ales 4.49, 7.2, 8.1, 8.22 ș� i 8.47, unde vorbeș� te de mai multe ori despre î�ndreptarea principiilor). Marc Aureliu ș� i Epictet folosesc totodată ș� i cuvântul krima (κρῖμα) când vorbesc despre decizii ș� i judecăț�i (Marc Aureliu, Către sine 11.11, 8.47; Epictet, Diatribe 4.11.7). Dokimazein (δοκιμάζω): a evalua; a testa; a examina în amănunt. Acesta este un verb-cheie î�n î�nț�elegerea stoicismului lui Epictet (se regăseș� te de zece ori î�n Diatribe ș� i o dată la î�nceputul Manualului), dar nu este folosit deloc de Marc Aureliu. Cuvântul se referă la cel care testează metalele preț�ioase ș� i monedele ca să le verifice autenticitatea. Î�ntr-unul dintre cele mai memorabile fragmente din Epictet, el compară nevoia noastră de a testa reprezentările cu procesul de verificare a monedelor ș� i cu felul î�n care un negustor priceput poate deosebi o monedă calpă după sunetul pe care-l scoate când e aruncată pe masă, aș� a cum un muzician detectează o notă falsă (Diatribe 1.2.7–11ff). Vezi totodată ș� i exerciț�iile pe care le recomandă pentru a ne ocupa de reprezentări (Diatribe 2.18.24; Manualul 1.5). După cum reprezentările simț�urilor trebuie testate, la fel ș� i judecăț�ile noastre (dogmata/theôrêma) trebuie supuse unei interogatoriu temeinic (ἐ� λέ� γχω; termen folosit ș� i de Epictet ș� i de Marc Aureliu) pentru a fi testate.
448 UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU
Doxa (δόξα): credință, opinie. Ekklisis (ἔκκλισις): aversiune; îndepărtare de un lucru. Opusul cuvântului orexis, alături de care figurează adeseori. Acesta este primul nivel al auto-coerenț�ei (vezi tabelul). Epictet ne avertizează î�n repetate rânduri că, î�n cazul aversiunilor, trebuie să le aplicăm doar asupra preocupărilor proprii ș� i nu ș� i asupra celor controlate de ceilalț�i (vezi Diatribe 4.1.8182ff; nu aici). Cuvântul apare de cincizeci ș� i trei de ori î�n Diatribe. Făcând o analogie cu un meci de box, Marc Aureliu ne spune că putem evita oamenii care au intenț�ii rele fără să manifestăm suspiciune faț�ă de ei (6.20). Î�n acord cu Epictet, Marc Aureliu ne î�ndeamnă să ne limităm aversiunea doar asupra lucrurilor care stau î�n puterea noastră (8.7). Vezi orexis. Ekpyrôsis (ἐκπύρωσις): conflagrația ciclică (naștere și renaștere) a universului. Această idee, centrală î�n fizica ș� i cosmologia stoică, datează de la Heraclit (Marc Aureliu 3.3; nu aici). Stoicii compară acest foc cu raț�iunea atotpătrunzătoare (logos spermatikos) a universului (vezi Marc Aureliu 6.24). Eleutheria (ἐλευθερία): libertate, independență. Mulț�imea spune că doar cel liber poate fi educat, dar stoicii spun că doar cel educat poate fi liber (Diatribe 2.1.21-22). Incluzând forma adjectivală, apare de peste o sută de ori î�n Diatribe. Marc Aureliu î�l foloseș� te de nouă ori ca substantiv (vezi 5.9).
Eph’ hêmin (ἐφ’ ἡμῖν): ceea ce depinde de noi; ceea ce se află sub controlul nostru; folosirea corectă a reprezentărilor, impulsurilor și judecăților. Enchiridion (sau Manualul) lui Epictet î�ncepe cu cea mai celebră frază stoică. Epictet spune că atunci când ne dorim ceva din afara sferei noastre de control, ne cuprinde neliniș� tea (Diatribe 2.13.1). Părerea noastră cu privire la ceea ce depinde de noi ne determină libertatea (3.26.34-35).
UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU 449
Epistêmê (ἐπιστήμη): cunoașterea sigură și adevărată, superioară celei de tip katalêpsis. Ethos (ἔθος): deprindere sau obișnuință. Vezi ș� i hexis. Practica stoică târzie se concentrează foarte mult pe obiș� nuinț�ă. Ideile lui Musonius Rufus despre educaț�ie vizau educaț�ia, mediul ș� i obiceiurile, care variază de la persoană la persoană (Cuvântări 1.1). Epictet duce ș� i mai departe acest interes arătat obiș� nuinț�ei: „Î�ntrucât obiș� nuinț�a este o influenț�ă atât de puternică ș� i suntem deprinș� i să ne urmăm impulsurile de câș� tig ș� i evitare exterioare alegerii noastre, ar trebui să-i opunem o obiș� nuinț�ă contrară ș� i, acolo unde aparenț�ele sunt cu adevărat alunecoase, să folosim forț�a educaț�iei noastre” (Diatribe 3.12.6). El mai vorbeș� te ș� i despre importanț�a folosirii unui obicei contrar, de forț�ă opusă, la 1.27.4. Termenul apare de ș� aptesprezece ori î�n Diatribele lui Epictet. Marc Aureliu foloseș� te acest termen de patru ori.
Eudaimonia (εὐδαιμονία): fericire, prosperitate, bunăstare. Epictet spune că zeii au creat ființ�ele umane ca să fie fericite ș� i echilibrate/senine (εὐ� σταθεῖν/eustathein; Diatribe 3.24.2b-3). Eudaimonia apare de treisprezece ori î�n Diatribe ș� i o dată î�n Manual. Epictet consideră că aceasta este incompatibilă cu năzuinț�a după lucruri pe care nu le deț�inem (Diatribe 3.24.17). Apare de două ori la Marc Aureliu (7.67), î�n combinaț�ie cu „viaț�a”, care, spune el, depinde de cele mai puț�ine lucruri (vezi ș� i 7.17). Marc Aureliu mai are î�ncă un cuvânt echivalent pe care-l foloseș� te pentru εὐ� ζωή� σεις/euzôêseis, sau „fericit î�n viaț�ă” (3.12; niciunul dintre cele trei nu este reprodus aici). Eupatheia (εὐπάθεια): pasiuni sau emoții bune (în opoziție cu pathos), rezultatul judecăților corecte și al acțiunilor virtuoase. Diogene Laerț�iu scrie: „Stoicii spun că există trei stări emoț�ionale bune (eupatheia), anume bucuria,
450 UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU
prudenț�a ș� i voinț�a.... bucuria este o exaltare justificată de raț�iune; prudenț�a... este o evitare bazată pe raț�iune… voinț�a este o dorinț�ă raț�ională… Voinț�a se î�mparte î�n bunăvoinț�ă, amabilitate, respect, afecț�iune; prudenț�a se î�mparte î�n pudoare ș� i modestie, iar bucuria, î�n desfătare, veselie ș� i bună dispoziț�ie” (Despre viețile și doctrinele filosofilor 7.116).
Hamartanô (ἁμαρτάνω): a face rău, a greși, a eșua în atingerea scopului. Verbul apare de douăzeci ș� i opt de ori la Epictet ș� i de treizeci ș� i patru de ori la Marc Aureliu. Totodată, hamartia (ἁ� μαρτί�α) – eș� ec, vină, eroare, a greș� i cuiva – apare de trei ori la Marc Aureliu, cel mai semnificativ la 10.30, când ne spune să privim greș� elile altuia prin prisma propriilor noastre erori. Atât Epictet, cât ș� i Musonius Rufus folosesc adesea reversul ca ideal, eliberarea de greș� eală, anamartêtos (ἀ� ναμά� ρτητος), care, deș� i imposibilă, ar trebui să fie ț�inta strădaniilor noastre (vezi mai ales Diatribe 4.12.19; Cuvântări 2.5.1). De la Poetica lui Aristotel, conceptul a fost folosit cu sensul de eroare fatală sau decizie care duce la un deznodământ tragic. Stoicii se distanț�ează de orice tip de gândire tragică, pe de o parte, ș� i, pe de alta, de orice noț�iune de păcat originar – toate păcatele sunt rezultatul proastelor obiceiuri, respectării opiniei general răspândite ș� i proastelor judecăț�i. Filosofia este destinată să ne ajute să ne eliberăm spiritul de erorile acumulate ale existenț�ei. Hêgemonikon (ἡγεμονικόν): rațiune călăuzitoare sau conducătoare; principiu conducător. A. A. Long spune că termenul, care î�nseamnă „potrivit pentru a conduce”, a fost î�mprumutat de la retoricianul atenian Isocrate ș� i a fost folosit de primii stoici pentru a descrie partea intelectuală a spiritului, diferită de cea a simț�urilor (Greek Models of Mind and Self/Reprezentări grecești ale minții și sinelui, p. 89). Long remarcă faptul că, până la stoicii târzii, Epictet folosea termenul
UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU 451
chiar ș� i pentru sufletul animalelor, lipsite de judecată (Epictet: Un ghid stoic și socratic al vieții, p. 211) ș� i susț�ine că î�nseamnă „facultatea conducătoare a minț�ii”. Hadot o numeș� te partea superioară sau călăuzitoare a sufletului. Marc Aureliu foloseș� te cuvântul ca î�nsuș� ire unică a ființ�elor umane (î�n special la 12.1 ș� i 12.33). Diatribele lui Epictet (douăzeci ș� i ș� ase de referinț�e): 1.26.15, 1.20.11, 4.4.43, 4.5.5. Marc Aureliu (patruzeci ș� i ș� ase de referinț�e): 3.9, 4.38, 5.11, 8.48, 8.56, 9.22, 9.26, 12.1, 12.33. Î�n timp ce Epictet se bazează î�n mare parte pe prohairesis, Marc preferă hêgemonikon: „Î�n ce fel se foloseș� te de ea î�nsăș� i raț�iunea ta conducătoare? Aceasta reprezintă totul. Căci ceea ce rămâne, fie dependente de tine, fie independente, sunt leș� uri ș� i fum.” (12.33). Heimarmenê (εἱμαρμένη): soartă, destin. Stoicii erau adepț�i ai compatibilismului* î�n privinț�a liberului arbitru ș� i a determinismului – toate lucrurile sunt determinate, dar reacț�ia noastră ne aparț�ine î�n î�ntregime. Vezi pronoia. Hexis (ἕξις): substantiv abstract construit pe echein, a avea, a deține; o stare mintală sau un obicei, o predispoziție spre ceva; despre lucrurile materiale, o tendință sau o proprietate naturală. Epictet spune că obiceiurile trebuie „mai î�ntâi slăbite ș� i apoi eliminate” (Diatribe 2.18.11b-14); î�n caz contrar, se transformă î�n combustibil pentru propria distrugere (2.18.4-5). Vezi ethos.
Hormê (ὁρμή): impuls pozitiv sau atracție pentru un obiect (ca rezultat al orexis și al consimțământului nostru) care conduce la acțiune; opusul lui aphormê. Acestea pot fi impulsuri iraț�ionale de a acț�iona sau o alegere raț�ională de a acț�iona sau de a depune efort î�ntr-un anumit scop.
* Convingere filosofică potrivit căreia liberul arbitru și determinismul sunt compatibile. (n.tr.)
452 UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU
Citându-l pe Epictet, Marc Aureliu spune că „trebuie să acordăm o atenț�ie specială sferei impulsurilor – ca acestea să fie î�ngrădite de anumite condiț�ii; să fie î�ntotdeauna potrivite cu interesul comunităț�ii (κοινωνικαί�) ș� i î�n raport cu valoarea specifică fiecăruia” (11.37). Acesta este al doilea nivel al auto-coerenț�ei, care dă naș� tere acț�iunilor noastre (vezi tabelul). Marc Aureliu leagă î�n repetate rânduri disciplina hormê-ului de acț�iunile î�n interesul comunităț�ii (vezi ș� i 8.7) ș� i de actele de dreptate (4.22). Apare de treizeci ș� i patru de ori î�n Diatribele lui Epictet, de trei ori î�n Manual ș� i de treizeci ș� i cinci de ori î�n Marc Aureliu. Seneca foloseș� te echivalentul latin, impetus, de ș� aptezeci ș� i nouă de ori î�n scrisorile sale (vezi Epistole către Lucilius 71.32, unde spune că virtutea rezidă î�n judecata noastră, care dă naș� tere impulsului ș� i clarifică toate reprezentările care dau naș� tere impulsului).
Hulê (ὕλη): materie, material. Aceasta este o referinț�ă foarte frecventă î�n Epictet, unde apare de peste patruzeci de ori, de regulă î�n analogii despre materialul folosit de meș� teș� ugari pentru a vorbi despre direcț�ia î�n care ar trebui să ne concentrăm atenț�ia ș� i a locului î�n care vom putea observa dovada progresului nostru î�n arta de a trăi (Diatribe 1.15.2). El numeș� te lucrurile externe materia primă a prohairesis-ului nostru (1.29.1-4a); î�n altă parte, spune: „Materia primă pentru opera unei persoane bune, ieș� ite din comun, este propria sa raț�iune conducătoare (hêgemonikon)” (3.3.1). Termenul apare de nouăsprezece ori î�n Marc Aureliu; vezi mai ales 8.35, unde vorbeș� te despre cum putem „transforma orice obstacol î�n materie primă pentru scopul nostru.” Folosit uneori î�n alternanț�ă cu ousia. Hypolêpsis (ὑπόληψις): a accepta o opinie, o presupunere, o concepție, o noțiune, o perspectivă. Hadot traduce termenul drept „judecată de valoare” ș� i vede o ierarhie î�n
UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU 453
judecăț�ile de valoare de nivel superior, de la prolêpsis la hypolêpsis ș� i katalêpsis. Vezi Marc Aureliu 4.3.4b ș� i 9.13, unde vorbeș� te despre modul î�n care presupunerile noastre ne pot distruge, prin urmare ar trebui să le eliminăm. El mai spune că „totul se bazează pe presupunerile noastre” (12.22) ș� i că ar trebui să ne tratăm puterea de î�nț�elegere ș� i de formare a opiniilor ca pe un bun sacru (3.9). Termenul apare de opt ori î�n Diatribele lui Epictet (vezi 2.19.13-14, unde spune că avem opinii opuse faț�ă de ceea ce ar trebui) ș� i de trei ori î�n Manual (vezi 20, unde spune că opiniile sau presupunerile noastre sunt ceea ce ne alimentează furia). Kalos (καλός): frumos; în sens moral, nobil, virtuos. Termenul echivalent al lui Seneca, folosit destul de frecvent, este honestum.
Katalêpsis (κατάληψις): înțelegere adevărată, percepție clară și convingere fermă necesară pentru a conduce. Hadot traduce termenul ca „percepț�ie” sau „reprezentare obiectivă”. Acesta este un termen important pentru Epictet ș� i contrastează cu noț�iunea scepticilor, conform căreia nimic nu poate fi cunoscut cu certitudine (ἀ� κατά� ληπτος). Epictet spune că progresul adevărat (prokopê) î�nseamnă să-ț�i dai acordul (vezi synkatathesis) doar acolo unde există katalêpsis (Diatribe 3.8.4). Marc Aureliu foloseș� te termenul pentru a lăuda caracterul lui Antoninus ș� i râvna lui î�n „obț�inerea unei adevărate î�nț�elegeri a lucrurilor” (6.30.2), precum ș� i la 4.22, unde spune că fiecare impuls trebuie să fie supus afirmaț�iilor de dreptate ș� i la orice reprezentare să ne păstrăm capacitatea de î�nț�elegere. Kathêkon (καθῆκον): datorie, acțiune adecvată pe calea către virtute. Diogene Laerț�iu spune că Zenon a fost primul filosof care a folosit termenul, referindu-se la conduita ce i se cuvine unui executant (Despre viețile și doctrinele filosofilor,
454 UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU
„Zenon”, 7.108). Marc Aureliu spune că fiecare datorie î�n viaț�ă este o sumă de acț�iuni care merită o atenț�ie metodică (6.26).
Koinos (κοινός): comun, deținut în comun. După cum menț�ionează Haines, acest termen ș� i cuvintele î�nrudite apar de peste optzeci de ori î�n Marc Aureliu ș� i reprezintă o parte extrem de centrală a gândirii ș� i orientării sale etice. Comunitatea, parteneriatul, camaraderia, vecinătatea ș� i cooperarea sunt toate reliefate î�n termeni care pornesc de la κοινωνί�α (5.16, „acț�iune pentru binele comun î�n momentul prezent”, la 9.6) până la cuvântul elaborat chiar de el, κοινονοημοσύ� νη, referitor la sentimentele celorlalț�i (1.16). La 6.30, Marc Aureliu ne spune: „Viaț�a este scurtă – rodul acestei vieț�i este un caracter bun ș� i care acț�ionează pentru binele comun”. Vezi de asemenea ritualul lui de dimineaț�ă pentru a-ț�i reaminti că am fost „creaț�i de natură pentru a colabora cu alț�ii” (8.12). Un termen comun î�nrudit, care apare atât la Marc Aureliu cât ș� i la Epictet este cuvântul ἀ� λλή� λων/allêlôn, c are se referă la faptul că suntem făcuț�i „unul pentru celălalt” sau „unul pentru altul” (de douăzeci ș� i ș� ase de ori î�n Marc Aureliu, î�n special 5,16 ș� i 6,38; ș� i de douăzeci de ori î�n Epictet, î�n special 2.20). Kosmos (κόσμος): ordinea atotcuprinzătoare, lumea, universul.
Logos/Logikos (λόγος/λογικός): rațiune sau rațional; principiul de ordine al universului. Logos spermatikos (λό� γος σπερματικό� ς) este principiul generator al universului, care creează ș� i ia î�napoi toate lucrurile (vezi Marc Aureliu 6.24). Nomos (νόμος): lege, obicei.
Oiêsis (οἴησις): vanitate, amăgire de sine, iluzie, opinie sau noțiune arogantă. Epictet spune (3.14.8) că două lucruri trebuie eradicate din fiecare ființ�ă umană: amăgirea de sine ș� i neî�ncrederea/timiditatea (apistia). Vanitatea, aroganț�a ș� i
UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU 455
opiniile noastre false trebuie î�nlăturate (2.17.1), î�mpreună cu pasiunea (pathos). Epictet vede o tranziț�ie de la preconcepț�ie (prolêpsis), prin concepț�ie (hipolêpsis), către convingerile noastre ferme (katalêpsis), toate putând fi supuse greș� elii (hamartia). Heraclit numea amăgirea de sine „o boală î�ngrozitoare” (Diogene Laerț�iu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, 9.7), iar stoicii î�ș�i ofereau practicile pentru a-i î�nvăț�a pe oameni să ș� i-o î�nfrângă. Oikeiôsis (οἰκείωσις): stăpânire de sine, însușirea nevoilor individuale sau ale speciei. Acest substantiv apare doar o dată la Epictet (Diatribe 1.19.15), unde se referă la autoconservare, deș� i apare î�ntr-o discuț�ie despre „interesul comun”. Ș� i Marc Aureliu î�l foloseș� te o singură dată ș� i face clar tranziț�ia la celălalt stâlp al î�nsuș� irii – ș� i anume cel care se pretează la „grija pentru ceilalț�i” sau la tovărăș� ia umană (3.9), î�n vreme ce raț�iunea noastră conducătoare este ceea ce ne permite să ne păstrăm î�n acord cu natura ș� i ceea ce realizează această î�nsuș� ire. Ca verb ș� i adjectiv, „a î�nsuș� i” ș� i a fi „potrivit sau corespunzător”, apare mai des la amândoi.
Orexis (ὄρεξις): dorință, înclinație către un lucru. Opusul lui ekklisis. La Aristotel, avea î�nț�elesul de „apetenț�ă” ș� i era ceva î�n comun cu animalele ș� i diferit de alegerea intenț�ionată (prohairesis), care implica atât raț�iune, cât ș� i prudenț�ă. Epictet spune că, dacă vrem să fim liberi, nu ar trebui să ne dorim ceva ce se află sub controlul altuia (Diatribe 1.4.18–22). Orexis/ekklisis sunt subiectul primului topoi din cele trei, adică domenii de pregătire care duc la auto-coerenț�ă, celelalte două fiind hormê/aphormê ș� i synkatathesis (3.2.1–3a). Cuvântul apare de cincizeci ș� i ș� ase de ori î�n Diatribe ș� i de ș� apte ori î�n Manual. Apare de cinci ori la Marc Aureliu, o dată spunând că principiile trebuie să fie sursa dorinț�elor ș� i a acț�iunilor (8.1.5) ș� i să fie limitate doar la ceea ce se află sub controlul
456 UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU
nostru (8.7). Apare des ca verb, ὀ� ρέ� γω/oregô, care î�nseamnă a te î�ntinde după ceva, a tânji, iar î�n multe cazuri figurează î�mpreună cu „fără a pierde din vedere ț�inta”; vezi hamartanô ș� i apotynchanô. Ousia (οὐσία): substanță sau ființă, folosită interșanjabil cu hulê (materie, material). Marc Aureliu vorbeș� te aprins despre substanț�ă ca fiind „asemenea curgerii neî�ncetate a unui râu, activităț�ile sale modificându-se constant ș� i determinând schimbări infinite, astfel î�ncât aproape nimic nu rămâne nemiș� cat” (5.23); revine astfel la Heraclit (Despre viețile și doctrinele filosofilor 9.8).
Paideia (παιδεία): antrenare, învățare și educare. Askeô, manthanô ș� i meletaô (vezi tabelul) au fiecare un rol î�n obț�inerea unei educaț�ii, după cum subliniază Epictet î�n Diatribe 2.9.13-14. Pentru stoici, disciplinele zilnice sunt esenț�iale î�n dobândirea educaț�iei ș� i numai cei educaț�i sunt cu adevărat liberi (2.1.21-23 ș� i 1.22.9-10a). Î�nfrânarea preconcepț�iilor (prolêpsin) este scopul educaț�iei (1.2.5-7).
Pathos (πάθος): pasiune sau emoție, adesea excesivă și bazată pe judecăți false. Haines consideră pasiunea ca fiind „afectul” care succedă hormê, care a dus la acte î�mpotriva naturii. Cele patru pasiuni se î�mpart î�n două categorii: (1) pasiunea pentru lucrurile care nu sunt î�n posesia noastră actuală sau sunt anticipate î�n viitor, anume dorinț�a (ἐ� πιθυμί�α) ș� i frica (φό� βος); ș� i (2) pasiunea pentru lucrurile care ne atrag atenț�ia î�n prezent, anume plăcerea (ἡ� δονή� ) ș� i suferinț�a (λύ� πη). Î�n Diatribe, Epictet exprimă cel mai limpede poziț�ia stoică asupra subiectului: „Nu-ț�i asiguri libertatea umplându-ț�i sufletul de dorinț�ă, ci î�nlăturând-o.” Diogene Laerț�iu spune că Zenon definea pasiunea/emoț�ia ca pe o miș� care iraț�ională ș� i nefirească î�n suflet sau ca un exces de hormê (Despre viețile și doctrinele filosofilor 7.110). Î�n ciuda concepț�iei populare
UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU 457
greș� ite, stoicii considerau bune unele pasiuni (eupatheia), dacă se î�ncadrau î�n limite raț�ionale: î�n special bucuria, precauț�ia ș� i speranț�a (Despre viețile și doctrinele filosofilor 7.116).
Phantasia (φαντασία): impresie, aparență, percepție. Epictet spune (1.1.7-9) că zeii ne-au oferit o singură putere, care guvernează peste toate celelalte: „capacitatea de a se folosi corect de aparenț�e.” El mai spune că prima ș� i cea mai de seamă sarcină a filosofului este să testeze(δοκιμά� ζω, „testarea”) ș� i să separe aparenț�ele (vezi ș� i 2.18.24). El foloseș� te metaforele î�notului î�mpotriva curentului, a luptei ș� i a antrenamentului riguros al unui atlet pentru a descrie efortul pe care trebuie să-l depunem pentru a ne stăpâni impresiile (2.18.2728). „Sarcina unei persoane bune este să-ș� i controleze impresiile î�n armonie cu natura” (3.3.1). Există mai bine de două sute de referinț�e la cuvântul phantasia î�n Diatribe ș� i nouă î�n Manual. Termenul apare de aproximativ patruzeci de ori î�n cugetările lui Marc Aureliu (5.2, 5.16, 6.13, 8.7, 8.26, 8.28-29). Marc Aureliu are un exerciț�iu excelent pentru a nu-ț�i spune singur mai mult decât impresiile iniț�iale („raport” la 8.49). Phronêsis (φρόνησις): înțelepciune practică, una dintre cele patru virtuți cardinale. Termenul este folosit î�n repetate rânduri de Marc Aureliu, cel mai remarcabil la 4.37, unde spune că „î�nț�elepciunea ș� i dreapta acț�iune sunt una ș� i aceeaș� i” ș� i la 5.9, unde spune „nu există nimic mai plăcut ca î�nț�elepciunea î�n sine”. Vezi arête. Physis (φύσις): natura, ordinea naturală; despre lucruri, specii sau categorii: caracteristică. Atât Epictet, cât ș� i Marc Aureliu spun î�n mod repetat că trebuie să ne folosim principiul călăuzitor pentru a rămâne î�n armonie cu natura (Diatribe 4.4.43; Marc Aureliu 3.9). Î�n gândirea stoică, Dumnezeu ș� i natura sunt una.
458 UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU
Pneuma (πνεῦμα): aer, suflare, spirit; un principiu în fizica stoică. Partea spiritului tulburată de dorinț�e ș� i aversiuni, pe care Haines o numeș� te partea inferioară a spiritului, diferită de nous (mintea). Epictet are o imagine memorabilă î�n Diatribe 3.3.20-22, unde vorbeș� te despre miș� carea unui vas tulburat cu apă ca fiind asemenea spiritului î�n care există lucrurile. Proêgmena (προηγμένα): lucruri preferate; indiferente în sens moral absolut, dar cu o valoare relativ pozitivă; lucruri dorite în mod natural, cum ar fi sănătatea. Antonim al termenului aproêgmena.
Prohairesis (προαίρεσις): alegere rațională sau deliberată, libertate de alegere, sfera alegerii. Termenul datează de la Etica lui Aristotel, unde de regulă a fost tradus drept „alegere intenț�ionată”. A.A Long, î�n î�ncercarea de a-l elibera de conceptele morale moderne, î�l traduce drept „voinț�ă”, termen pe care î�l considerăm a fi prea î�ndepărtat de î�nț�elesul obiș� nuit – anterior, vreme de generaț�ii, a fost tradus ca „scop moral” (W. A. Oldfather, George Long ș� i alț�ii). Noi evităm contaminarea termenului atât de sensul moral din tradiț�ia creș� tină, cât ș� i de sensul modernist al voinț�ei, atât de puternic nuanț�at î�ncepând cu Schopenhauer ș� i Nietzsche. A.A. Long consideră că este termenul preferat de Epictet pentru a distinge ființ�ele umane de animale (care au ș� i hêgemonikon î�n interpretarea lui Epictet; Epictet: Un ghid stoic și socratic al vieții, p. 211), un lucru de care nici măcar zeii nu se pot atinge (Diatribe 1.1.23). Termenul este folosit de ș� aizeci ș� i nouă de ori î�n Diatribe (1.4.18-22, 1.18.21-23, 1.22.10, 1.29.1-4a, 2.1.1213, 2.5.4-5, 2.6.25, 2.10.1, 2.16.1-2a, 2.22.19-20, 3.1.39b-40a, 3.3.18-19, 3.7.5, 3.10.18, 3.19.2-3, 3.21.1-3, 3.22.13, 4.4.23, 4.5.34-37) ș� i de ș� ase ori î�n Manual (13). Marc Aureliu î�l foloseș� te de cinci ori î�n formă negativă (ἀ� προαί�ρετα), î�nsemnând
UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU 459
î�n afara voinț�ei noastre, ș� i de trei ori î�n formă pozitivă, î�n sensul de alegere deliberată (3.6, 6.41, 8.56, 12.3, 12.33). Î�n vreme ce acesta este punctul central al sistemului lui Epictet, Marc Aureliu preferă termenul hêgemonikon.
Prokopê (προκοπή): progres sau îmbunătățire; a fi pe calea virtuților stăpânirii de sine, curajului, dreptății și înțelepciunii. Vezi Epictet, Diatribe 1.4, cu accentul „pe progres”, î�n special 1.4.18-22; ș� i 3.19.2-3. Cuvântul apare de paisprezece ori la Epictet (cel mai des la 1.4). Potrivit lui Epictet (4.2.1-5), timpul petrecut alături de oamenii nepotriviț�i ne poate limita progresul, iar Musonius Rufus ne reaminteș� te ș� i el acelaș� i lucru (Cuvântări 11.53.21-22; ne pierdem sufletul).
Prolêpsis (πρόληψις): concepție primară sau preconcepție deținută de toate ființele raționale. Epictet spune să o avem pregătită ca pe o armă lustruită (Diatribe 4-5a, 6b). Vezi ș� i 1.22 ș� i 1.2.5-7, unde vorbeș� te despre stăpânirea preconcepț�iilor ș� i adevărata semnificaț�ie a educaț�iei. Pronoia (πρόνοια): premoniție, previziune, providență divină. Epictet spune că putem preaslăvi providenț�a dacă avem două calităț�i: o viziune clară a lucrurilor ș� i recunoș� tinț�ă (1.6.1-2). Marc Aureliu vorbeș� te despre î�ncredinț�area viitorului î�n mâinile providenț�ei, la 12.1. Cuvântul apare de zece ori la Epictet (vezi 3.17.1) ș� i de douăsprezece ori la Marc Aureliu.
Prosochê (προσοχή): atenție, sârguință, cumpătare. Vezi î�n special Diatribe 4.12.1-21. Î�n 1.20.8-11, Epictet spune că avem nevoie de ea î�ndeosebi pentru lucrurile care ne-ar putea duce î�ntr-o direcț�ie greș� ită. Marc Aureliu foloseș� te termenul o singură dată î�n cugetările sale, când vorbeș� te despre cât de scurt este timpul pe care î�l avem î�n viaț�ă ca să mai lăsăm lucrurile indiferente să ne consume atenț�ia (11.16; nu aici).
460 UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU
Psychê (ψυχή): stare de spirit, suflet, viață, principiu viu. Apare de patruzeci ș� i trei de ori î�n Diatribe, iar laconicul Marcus î�l foloseș� te de ș� aizeci ș� i nouă de ori î�n cugetările sale. Marc Aureliu foloseș� te frumoasa imagine a spiritului raț�ional descris sub forma unei sfere, la 11.12 (nu aici); Epictet î�l descrie ca un vas cu apă (3.3.20-22). Termenul lui Seneca este animus, spirit raț�ional. Stoicii erau materialiș� ti, deci ș� i sufletul are substanț�ă. Sophos (σοφός): om înțelept, înțelept virtuos și idealul moral al stoicilor practicanți.
Sympatheia (συμπάθεια): compasiune, afinitate a părților cu întregul organic, interdependență reciprocă. Synkatathesis (συγκατάθεσις): consimțământ; aprobare a impresiilor, concepțiilor și judecăților, care facilitează trecerea la acțiune. Vezi Marc Aureliu citându-l pe Epictet la 11.37 (ca verb) ș� i cum se raportează la katalêpsis; de asemenea, la 5.10, Marc Aureliu vorbeș� te despre modul î�n care fiecare aprobare a impresiilor este supusă greș� elii. Acesta este cel de-al treilea nivel al auto-coerenț�ei, care priveș� te voinț�a ș� i judecata ș� i ceea ce alegem să respingem (vezi tabelul). Apare de opt ori ca substantiv ș� i de douăzeci ș� i unu ca verb î�n Epictet: 3.2.1-3a, 3.8.4 ș� i 4.11.6-7. Technê (τέχνη): meșteșug, artă în sensul de profesie sau vocație. Marc Aureliu spune că technê-ul nostru este să fim ființ�e umane bune (11.5). Epictet foloseș� te destul de des analogiile cu meș� teș� ugurile ș� i negustoria, mai ales atunci când atrage atenț�ia asupra materialului adecvat al lucrării noastre ca ființ�e umane. Telos (τέλος): țelul final sau obiectivul vieții.
UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU 461
Theôrêma (θεώρημα): principiu general sau percepție, adevăr al științei; utilizat interșanjabil cu dogmata când se vorbește despre depozitul de judecăți al minții. Theos (θεός): Dumnezeu; putere divină, creatoare, care conduce universul și le oferă ființelor umane rațiunea și libertatea de alegere. Î�n ce priveș� te teologia, î�n ciuda faptului că reflectă politeismul culturii lor ș� i a deselor referiri la zei de toate genurile, stoicii târzii erau moniș� ti ș� i panteiș� ti: Dumnezeu = natură. Î�n plus, erau materialiș� ti, aș� a că până ș� i scânteia divină din noi – ș� i sufletul – erau considerate trupeș� ti. Epictet era originar din Frigia ș� i avea o viziune foarte vie ș� i personală a lui Dumnezeu. El se referea la Dumnezeu ca la un tată bun (vezi î�n special Diatribe 1.6, 3.24). A.A. Long, cel mai important exeget al lui Epictet, descrie problema astfel: „Fie că [Epictet] vorbeș� te despre Zeus, despre Dumnezeu, despre natură sau despre zei, el este complet convins că lumea este organizată exact cum trebuie de o putere divină a cărei mijlocire se manifestă î�n forma cea mai î�naltă î�n ființ�a umană” (Epictet: Un ghid stoic și socratic al vieții, p.134). Long consideră că Epictet a reî�nviat sensul puternic religios dat de Cleanthes (succesorul lui Zenon). La niciun stoic nu î�ntâlnim un Dumnezeu transcendent – o diferenț�ă esenț�ială faț�ă de creș� tinism. Epictet spune că trebuie să î�ncercăm să î�mbinăm alegerea cu voinț�a lui Dumnezeu (Diatribe 4.1.89). Marc Aureliu se referă de regulă la divinitate î�ntr-un sens mai larg, deseori î�n manieră politeistă (vezi 9.1.1), dar î�mpărtăș� eș� te viziunile lui Epictet, mai ales atunci când spune: „păstrează-ț�i cu sfinț�enie capacitatea de î�nț�elegere” ca pe un dar de la Dumnezeu, care presupune supunere faț�ă de El (3.9). Ș� i Seneca vorbeș� te adesea despre divinitate la plural, dar toț�i trei sunt de acord că trebuie să ne acceptăm soarta ș� i să căutăm să ne corectăm
462 UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU
propriile greș� eli, î�n loc să dăm vina pe ceilalț�i sau pe zei (Epistole către Lucilius 107.12). Tonos (τόνος): tensiune, principiu în fizica stoică reprezentând atracția și repulsia; un mod de a înțelege ce anume dă naștere virtuții și viciului în suflet.
DESPRE TRADUCERILE FOLOSITE Următoarele lucrări au fost folosite ca resursă pentru traducerea numeroaselor citate din această carte. Din păcate, multe dintre operele stoicilor nu au avut parte (î�ncă) de o versiune românească. Printre ele, se remarcă (negativ!) Diatribele lui Epictet, care abia de curând au î�nceput să fie traduse ș� i la noi. Diogene Laerț�iu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C. I. Balmuș� , Editura Polirom, Iaș� i, 1997. Epictet, Discurs viu. Diatribe, cartea I, traducere de Andreea Ș� tefan, Editura Seneca Lucius Annaeus, Bucureș� ti, 2018. Epictet, Manualul. Fragmente, traduceri de C. Fedeleș� ș� i D. Burtea, Editura Saeculum Vizual, Bucureș� ti, 2002. Epictet, Manualul, traducere de Mariana Ilie ș� i Alexandru Diaconovici, Editura Antet XX Press, Filipeș� tii de Târg, 2014. Plutarh, Vieți paralele, vol. V, traducere de N. I. Barbu, Editura Ș� tiinț�ifică, Bucureș� ti, 1971. Marc Aureliu, Meditații către mine însumi, traducere de Mariana Ilie ș� i Alexandru Diaconovici, Editura Antet XX Press, Filipeș� tii de Târg, 2014. Seneca Lucius Annaeus, Dialoguri, 2 vol., traducere de Eugenia Vichi Dumitru ș� i Ș� tefania Ferchedău, Editura Polirom, Iaș� i, 2004. Seneca Lucius Annaeus, Epistole către Lucilius, 2 vol., traducere de Ioana Costa, Editura Polirom, Iaș� i, 2007-2008. Seneca Lucius Annaeus, Medeea, traducere de Ion Acsan, Editura Univers, Bucureș� ti, 1973.
464
DESPRE TRADUCERILE FOLOSITE
Seneca Lucius Annaeus, Scrieri filosofice alese, traduceri de Paula Bălaș� a, Elena Lazăr, Nicolae Mircea Năstase, Svetlana Sterescu, Editura Minerva, Bucureș� ti, 1981. Seneca Lucius Annaeus, Tragedii, 2 vol., traducere de Traian Diaconescu, Editura Univers, Bucureș� ti, 1979, 1984.
SUGESTII DE LECTURI SUPLIMENTARE Pe lângă ediț�iile clasice, resursele online de la www.per�seus.tufts.edu* ș� i alte materiale tipărite amintite anterior, există câteva lucrări recente excepț�ionale ș� i accesibile pe care ar trebui să le citeș� ti: Hadot, Pierre, The Inner Citadel: The Meditations of Marc Aureliu (Citadela interioară: Meditațiile lui Marc Aureliu), Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 2001. Idem, What is Ancient Philisophy (Ce este filosofia antică), Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, ediț�ie nouă, 2004. Long, A. Anthony, Epictetus: A Stoic and Socratic Guide to Life (Epictet: Un ghid stoic și socratic al vieții), Oxford University Press, New York, 2004. Idem, Greek Models of Mind and Self (Modele grecești ale minții și spiritului), Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 2015. Nussbaum, Martha, The Therapy of Desire: Theory and Practice in Hellenistic Ethics (Terapia dorinței: teorie și practică în etica elenistică), Princeton University Press, Princeton, New Jersey, ediț�ie retipărită. 2009. Robertson, Donald, The Philosophy of Cognitive Behavioural Therapy (Filosofia terapiei comportamentale cognitive), Karnac Books, London, 2010.
* Resurse în limba engleză. (n.red.)
Editura ACT și Politon Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202. tel: 0723.150.590, e-mail: [email protected] www.actsipoliton.ro | www.blog.actsipoliton.ro