Zi de Primavara de T. Constantinescu [PDF]

Zitiervorschau

ZI DE PRIMĂVARĂ de Titel Constantinescu Am deschis fereastra sa vină prietena mea, albina. Şi albina mi-a spus: - Aş veni cu tine, cu plăcere dar nu sunt singură. Mai am o prietenă. - Foarte bine, i-am răspuns. Prietenii tăi, sunt oricând şi prietenii mei. Vă aştept. Şi albina a zburat la floare şi i-a spus: - Ne aşteptă prietenul meu. Haide, repede, repede! Dar floarea a şoptit sfios: - Am şi eu un prieten! Fluturele. Aşa că... Albina n-avea de ce să se supere. Dimpotrivă: - Foarte bine! Prietenii tăi sunt oricând şi ai mei. Să mergem! Fluturele şi-a legănat aripile albastre în lumina soarelui şi voia să spună şi el ceva. -Ştii...nu pot să-l las singur pe prietenul meu! E aici. De când m-a văzut zburând, numai după mine se uită. Poate să vină şi el? -Sigur, sigur. Prietenii tăi, sunt doar şi prietenii mei. Şi puiul de găină, căci despre el era vorba, auzise tot şi s-a bucurat de invitaţie. Dar... - Ştii...a spus puiul de găina fluturelui, am şi eu un prieten! Uite-l colo, lângă gard. Se uită la mine şi se tot miră cât sunt de mic şi galben, şi iar se uită şi mie-mi plac ochii lui rotunzi şi negri şi... - Bine, bine dacă-ţi plac ţie, atunci îmi plac şi mie, a răspuns fluturele. Haide, cheamă-l şi să mergem! Şi puiul de găină s-a apropiat de iedul cafeniu şi i-a şoptit: Vino, iedule, suntem aşteptaţi. - Vai de mine, a spus iedul. Dar ştii...eu...eu mai am un prieten şi... - Pofteşte-l şi pe el! Dacă-i prietenul tău e şi prietenul meu. Şi astfel a apărut mânzul cel alb, iar mânzul cel alb l-a chemat pe cocostârcul din baltă, iar cocostărcul din baltă a chemat-o pe răţuşca sălbatică, iar răţuşca sălbatică a chemat vântul care se legăna printre trestii, iar vântul l-a chemat pe zmeul din hârtie colorată care zbura în înaltul cerului. Iar zmeul de colo: - Vai de mine, sigur că da, cu plăcere, vântule prieten, dar eu...ştii...mai am nişte prieteni de care nu mă despart niciodată şi... 31. 32. - Sunt mulţi? A întrebat vântul. - Priveşte-i şi tu. Copiii! Cei care mi-au dat voie să zbor şi m-am înălţat până aproape de soare! - Foarte bine! A spus vântul. Dar copiii sunt şi prietenii mei. Hai, pofteşte-i repede! Şi zmeul le-a spus copiilor şi copiii s-au bucurat şi au strigat: - Foarte bine! Mergem cu placere! Dar ştii...noi mai avem un prieten...Şi am vrea să-l luăm şi pe el, mai ales că e o zi de primăvară atât de frumoasă. Sigur! Sigur! A spus zmeul. Haide, chemaţi-l şi pe prietenul vostru! Şi uite-aşa, m-am trezit la fereastra cu prietenii mei, copiii. - Hai, repede, repede, vino cu noi! mi-au strigat copiii. Suntem poftiţi de prietenul nostru zmeul, la vânt, şi de la vânt la răţuşca sălbatică, şi de la răţuşca sălbatică la cocostârcul din baltă, şi de la cocostârcul din baltă la mânzul cel alb, la iedul cafeniu, şi de la iedul cafeniu la puiul de găină, şi de la puiul de găină la fluture, şi de la fluture la floare, şi de la floare la albină, şi de la albină... - De la albină la mine! Eu sunt

gazda! Eu am invitat albina şi albina a invitat floarea, şi floarea pe fluture, şi fluturele puiul de găină, şi puiul de găină pe ied, şi iedul pe mânz, şi mânzul...Da...n-am mai continuat. Pentru că era o zi de primăvară cu mult soare şi eu eram foarte bucuros de oaspeţi. Hai, primăvară, pofteşte la mine-n odaie cu toată lumina ta!