Statul Spectacol [PDF]

Zitiervorschau

Statul Spectacol Eseu Asupra Și Împotriva Star-Sistemului În Politică Roger - Gerard Schwartzenberg

Roger – Gerard Schwartzenberg este un politician francez, membru al Partidului Radical de Stânga. Acesta a ocupat mai multe funcții în politică printre care și cele de deputat în Parlamentul European și deputat în Adunarea Națională Franceză. R .G. Schwartzenberg este specialist în științele politice și este profesor la Universitatea Pantheon – Assas. În lucrarea ‚ Statul Spectacol - Eseu Asupra Și Împotriva Star-Sistemului În Politică’, Schwartzenberg analizează mutațiile suferite de viața publică sub efectul mass-media.

Cap. Viața particulară a unui om politic

Viața particulară a unui om politic este expusă, afișată în totalitate, cu lux de amănunte referitoare la vârstă, la starea de sănătate, la performanțele sportive, la viața sa, care trebuie să fie decentă și de bune moravuri, la relațiile conjugale, la viața de familie și la animalele de pe lângă casa acestuia. R. G. Schwartzenberg analizează în lucrarea sa fiecare dintre aceste aspecte și oferă, în parte, exemple pertinente. Vârsta – reprezintă un factor important într-o campanie politică Un candidat mai în vârstă va face aluzie la experiență și înțelepciune, în timp ce unul mai tânăr va scoate în evidență dinamismul novator. Candidatul mai în vârstă își va crea o imagine de tată matur și înțelept, capabil să rezolve probleme, însă acest fapt poate deveni un handicap, deoarece tinerețea unui adversar mai tânăr va fi asociată cu ideea unui stat modern. Ca exemplu poate fi observată afirmația lui Jean Lecanuet (45 de ani), din 1965, în legătură cu contracandidatul său, Charles de Gaulle (75 de ani): ‚Generalul de Gaulle tratează probleme care-i privesc pe părinții noștri, în timp ce eu mă gândesc, deja, la problemele ce-i vor lovi pe fii noștri.’ Un alt exemplu este și afirmația lui J.F. Kennedy, din 1961: ‚Să se știe acum și aici, că făclia a fost predată unei noi generații de americani.’ Tinerețea a fost impusă de operele cinematografice și de către televiziune, datorită primplanului. Un aspect tânăr este vital pentru a câștiga o luptă politică.

Carnetul de sănătate – completează certificatul de naștere, pentru a confirma vigoarea fizică și dinamismul Funcția de președinte sau cea de prim-ministru este una istovitoarea. Așadar, candidatul trebuie să dea dovadă de constituția sa robustă printr-o activitate neobosită. Zvonurile conform cărora un anumit candidat ar suferi de o boală scad șansele unei victorii și sunt deseori lansate de către rivali. Pentru a fi destrămate sunt publicate buletine de sănătate, emise de către medicii candidaților în cauză. Un exemplu este cazul lui JFK, care a fost acuzat că suferă de boala lui Addison. Campaniile prezidențiale reprezintă adevărate tururi de forță. În 1960, agenții lui Nixon publică un raport conform căruia, Nixon, a parcurs 65 500 de mile cu avionul, a vizitat, cel puțin o dată, 488 de orașe, a ținut peste 150 de discursuri și a fost văzut, în carne și oase, de 10 milioane de oameni. Rezistența nervoasă este la fel de importantă ca și cea fizică. În 1972 Eagleton este exclus de la candidatura pentru funcția de vicepreședinte, deoarece s-a aflat că a fost spitalizat de 3 ori din cauza unei ‚oboseli nervoase’, suferind șocuri elecrtice în 2 reprize. Performanțele sportive – sunt ideale pentru a proiecta o imagine dinamică și virilă Sporturile de echipă sunt preferate, deoarece evidențează abilitatea de a coopera în plan social. Elicopterul sau avionul servesc drept simboluri pentru curaj și scot în evidență ‚modernitatea’ conducătorului. Astfel, din 1932, Roosvelt călătorește cu avionul pentru a sublinia imaginea de candidat cutezător și înnoitor. Viața personală – scoate în evidență calitățile sale sociale, acestea fiind strâns legate de anturaj și de familie Articolul 4 din Declarația cu care începe Constituția anului III precizează astfel: ‚Nimeni nu este un bun cetățean, dacă nu este un fiu bun, un frate bun, un prieten bun și un soț bun.’ Din această prevedere reiese faptul că un candidat ideal ar trebui să fie căsătorit, celibatarul și divorțatul stârnind neliniștea în rândul alegătorilor. Soția candidatului participă activ la campania soțului său, un bun exemplu fiind Jackie Kennedy sau Rosalynn Carter, care a parcurs 34 de state și a susținut aproape la fel de multe discursuri ca soțul său. Relațiile conjugale – sunt puse sub semnul perfecțiunii, cel puțin în văzul lumii În cuplul prezidențial, soția este cea care umanizează imaginea soțului. Aceasta trebuie să fie o vedetă și trebuie să joace un rol secundar, de sprijin pentru interesele din cariera soțului. Cuplul prezidențial devine candidatul ce trebuie ales de popor. Rolul primei doamne este unul foarte important. Cu cât popularitatea acesteia este mai ridicată, cu atât șansele victoriei cresc.

Un exemplu foarte bun îl reprezintă Jackie Kennedy, care s-a bucurat de o popularitate uriașă în rândul americanilor și nu numai, sau Mammie Eisenhower. În ciuda aparențelor, multe dintre cuplurile prezidențiale sunt destinate eșecului, datorită perioadelor îndelungate în care soțul este absent, din cauza activităților depuse pentru a-și menține funcția. Soțiile sunt nevoite să își reprime orice reproș de dragul imaginii politice a soțului, multe dintre ele cedând emoțional sau divorțând. Viața de familie – detalii despre cercul familial Copiii sau nepoții conducătorului dețin o pondere importantă în procesul de umanizare a acestuia. Cu cât copilul este mai mic, cu atât este mai bine vândut ‚produsul’ pe care îl însoțește. Imaginea unui candidat cu un copil în brațe va sensibiliza alegătorii și îi va atrage simpatii, sugerând lumii că este o persoană căreia îi pasă de viitorul statulu și care are grijă de cei aflați în jurul său. Animalele – au aproape aceiași pondere ca și copii sau nepoții De foarte multe ori, cercul familial se extinde, cuprinzând și animale domestice. Swift afirma că ‚Un om care nu detestă animalele și copii, nu poate fi în totalitate rău.’ În esență, ceea ce a dorit autorul să sublinieze în acest capitol este faptul că într-un joc politic nu există detalii nesemnificative. Nimic nu este un simplu accesoriu și nimic nu este lipsit de valoare în spectacolul pe care liderul îl pune în scenă.

Ormenișan Leontina Anul II, gr 2 – Publicitate