Scala Schopler [PDF]

Zitiervorschau

SCALA DE EVALUARE A AUTISMULUI INFANTIL ERIC SCHOPLER CAIET de NOTARE Numele: Nr. de identificare: Data examinării ( luna, ziua ): Data naşterii ( anul, luna, ziua ): Vârsta cronologică ( ani, luni, zile ): Examinator: SCORUL DIFERITELOR CATEGORII I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII XIV XV scor total

15 18 21 24 27 30 non - autism

33

36

autism lejer / mediu

37 39 42 45 48 51 54 57 60 autism sever

INSTRUCŢIUNI : Pentru fiecare categorie utilizaţi spaţiul prevăzut dedesuptul fiecărui item pentru a lua note asupra comportamentului evaluat. Când observaţia este terminată, notaţi comportamentele corespunzătoare fiecărui item. Pentru fiecare item, încercuiţi numărul care corespunde mai bine descrierii comportamentului copilului. Este posibil să nuanţaţi descrierea utilizând notele intermediare: 1,5 - 2,5 – 3,5 . Pentru fiecare item sunt furnizate criteriile de cotaţie prescurtate. I / RELAŢII SOCIALE: 1.

1,5

2,5

Fără dificultăţi sau anomalii în relaţiile cu alte persoane. Comportamentul copilului este apropiat vârstei, oarecare grad de timiditate, jenă sau timiditate (contarietate), legat de faptul da a fi ghidat în activităţi pot fi observate dar nu în plus faţă de copiii normali de aceeaşi vârstă.

3,5

ul poate evita să privească adultul în ochi, poate evita contactul cu adulţii sau să se arate reticent dacă interacţiunea este iniţiată într-o manieră forţată; este excesiv de timid, este mai puţin sensibil la prezenţa adultului decât ar fi normal, sau se agaţă cel mai adesea de părinţi comparativ cu marea majoritate a copiilor de aceeaşi vârstă. 3.

Anomalii medii în relaţii. Comportamente de retragere, pare insensibil la prezenţa adultului. 0 intervenţie ii tacită şi durabilă câteodată este necesara pentru a obţine atenţia copilului. Contactul iniţiat de către copil este minim.

2. Anom alii minor e în relaţii 4. Anomalii severe în relaţii. Copilul este în mod constant retras şi . insensibil la ceea ce face adultul. El nu răspunde practic niciodată şi nu Copil caută aproape niciodată contactul cu adultul; numai efortul prelungit de a atrage atenţia copilului poate avea efect. II /IMITAŢIA : 1. Imitaţia potrivita ( corespunzătoare ) Copilul poate imita sunete, cuvinte şi mişcări care corespund nivelului său. 1,5 2. Imitaţia normală. În cea mai mare parte a timpului, copilul imită comportamentele simple, ca de exemplu, bătăile din mâini sau reproducerea da sunete, câteodată, el nu imită decât după o amânare (întârziere). 2,5 3. Imitaţia anormală. Copilul nu imita decât din când în când şi adultul trebuie sa insiste -şi să1 ajute pentru a face. Frecvent, ccpilul nu imită decât ( după o amânaret cu o întârziere ). 3,5 4. Imitaţia anormal –severă Copilul nu imita decât rar sau niciodată sunete, mişcări, chiar dacă este stimulat sau ajutat de adult. III / RĂSPUNSURI EMOŢIONALE:

|

1. Răspunsuri corespunzătoare vârstei şi situaţiei. Copilul prezintă un tip şi o intensitate de răspunsuri normale; acest lucru, se manifestă printr-o schimbare la nivelul expresiei faciale, a posturii şi a modului de a se comporta. 1,5

2. Răspunsuri emoţionale uşor anormale. Copilul prezintă uneori un tip şi un grad de reactii, emoţii necorespunzătoare; răspunsurile au uneori puţine legături cu obiectele sau evenimentele prezente. 2,5 3. Răspunsuri emoţionale anormal – medii. Copilul prezintă semne inadecvate în timpul şi în intensitatea răspunsurilor emoţionale. Reacţiile pot fi relativ inhibate, exagerate, fără legatură cu situaţia respectivă. Copilul poate avea grimase, poate râde sau se poate încăpăţâna dacă nimic din ce-l înconjoară nu-i provoacă în mod obligatoriu emoţie ( plăcere ). 3,5 4. Răspunsuri emoţionale sever – anormale. Răspunsurile sunt foarte rar corespunzătoare situsţiei. Când copilul e întrebat într-o stare emoţională determinată, este dificilă o schimbare de dispoziţie ( de stare ); invers, acesta poate prezenta emoţii foarte diferite, chiar când nimic nu a schimbat situaţia. IV / UTILIZAREA CORPULUI: 1. Utilizarea normală pentru vârstă. Copilul se mişcă chiar cu dezinvoltură, obişnuit ( normal ) şi chiar la nivelul coordonării motorii unui copil de vârsta sa. 1,5 2. Utilizarea corpului uşor – lejer – anormală. Sunt observate uşoare particularităţi ca : neîndemânarea, mişcări repetitive ( stereotipii ), sărăcia de coordonare; mişcări neobişnuite pot apărea mai rar. 2,5 3. Utilizarea mediu – anormală. Comportamentele care sunt net strsnii sau neobişnuite pentru un copil de aceeaşi vârstă sunt relevate de : mişcări bizare ( stereotipii ) ale degetelor, posturi particulare ale degetelor sau corpului, fixarea privirii pe o parte a corpului, manipularea degetelor sau mers pe vârful degetelor picioarelor. 3,5 4. Folosirea anormal – severă a corpului. Mişcările descrise până aici cu o intensitate şi o frecvenţă foarte mare corespunzând unei utilizări anormale a

corpului. Aceste comportamente pot persista în ciuda încercărilor de a le elimina sau de a implica copilul într-o altă activitate. V / UTILIZAREA OBIECTELOR: 1. Interes normal pentru jucării şi alte obiecte, folosirea corespunzătoare. Copilul manifestă un interes normal pentru jucării şi alte obiecte potrivite cu nivelul său normal şi le utilizează în manieră corespunzătoare. 1,5 2. Interes uşor – anormal pentru jucării şi alte obiecte, folosirea lejer – inadecvată. Copilul manifestă un interes atipic pentru obiecte sau se poate juca într-o manieră imatură ( ex. loveşte o jucărie sau o suge ). 2,5 3. Interes normal – mediu pentru obiecte, folosirea moderat – inadecvată. Copilul poate manifesta un interes scăzut pentru jucării şi alte obiecte sau el poate folosi într-un mod straniu obiectele. El îşi poate localiza atenţia pe o parte nesemnificativă a jucăriei, poate fi fascinat de reflexele luminii de pe obiect, mobilizează repetitiv o parte a obiectului sau se joacă cu un singur obiect excluzându-le pe celelalte. 3,5 4. Interes sever – anormal pentru obiecte, folosirea sever – inadecvată. Copilul se poate angaja în comportamentele descrise mai sus cu o frecvenţă şi o intensitate marcantă; copilul este foarte dificil de distras de la activităţile sale ciudate.

VI / ADAPTARE LA SCHIMBARE: 1. Răspunsuri la schimbare apropiate vârstei. Copilul poate remarca schimbările de rutină şi face comentarii dar el acceptă modificările fără semne stresante. 1,5 2. Reacţii uşor – lejere – anormale la schimbare. Când un adult încearcă să schimbe sarcinile, copilul poate să continue aceeaşi activitate sau să

utilizeze acelaşi material ( rezistenţă la schimbare ) 2,5 3. Reacţii moderate – anormale la schimbare. Copilul rezistă activ la schimbările de rutină, se încăpăţânează să continue vechea activitate şi este destul de dificil să-l poţi distrage. Se poate transforma în manie şi poate deveni agitat, perturbat, atunci când rutina stabilită este modificată. 3,5 4. Reacţii sever – anormale la schimbare. Copilul prezintă reacţii multiple, severe la schimbare. Când o schimbare este impusă el se poate supăra, refuzând să coopereze, se înfurie ( coleric sau mânie ). VII / RĂSPUNSURI VIZUALE: 1. Răspunsuri vizuale potrivite vârstei. Comportamentul vizual al copilului este normal şi se potriveşte vârstei., vederea este utilizată cu celelalte simţuri pentru a cerceta noul obiect. 1,5 2. Răspunsuri vizuale uşor – anormale. Trebuie să i se atragă atenţia din când în când copilului să privească obiectele. Copilul poate fi interesat de oglinzi sau de lumini, sau de ceva asemănător, poate fixa privirea în gol; el poate de asemenea evita să privească direct în ochi. 2,5 3. Răspunsuri vizuale mediu – anormale. Trebuie să se amintească în mod frecvent copilului să privească ceeace face; el poate privi în gol evitând să privească direct obiectele; priveşte obiectele dintr-un unghi neobişnuit sau ţine obiectele foarte aproape de ochi. 3,5 4. Răspunsuri vizuale anormal – severe. Copilul evită constant să privească oamenii sau anumite obiecte, el poate prezenta foarte extrem de particulare ( ciudate ) vizualizările descrise mai sus.

VIII / RĂSPUNSURI AUDITIVE: 1. Răspunsuri auditive corespunzătoare vârstei. Răspunsurile auditive sunt normale şi conforme cu vârsta. Audiţia este utilizată împreună cu alte simţuri. 1,5 2. Răspunsuri auditive uşor – anormale. Se relevă o oarecare absenţă a răspunsului sau o reacţie uşor excesivă la anumite zgomote. Răspunsurile pot fi diferite. Poate fi necesar un zgomot pentru a atrage atenţia copilului; copilul poate fi distras de zgomote exterioare. 2,5 3. Răspunsuri auditive mediu – anormale. Răspunsul copilului la zgomote poate varia; el ignoră adesea un zgomot chiar de la prima prezentare; el poate să tresară sau îşi astupă urechile aşteptând zgomotele auzite cu care el se confruntă zi de zi. 3,5 4. Răspunsuri auditive sever – anormale. Copilul răspunde tare sau foarte puţin la zgomote; răspunsul este excesiv la câteva tipuri de stimuli sonori.

IX / GUSTUL, MIROSUL, PIPĂITUL ( răspunsuri şi moduri de explorare ): 1. Răspunsuri normale la stimuli gustativi, olfactivi şi tactili, utilizarea normală a acestor stimuli. Copilul explorează noile obiecte într-o manieră apropiată vârstei în general, atinge şi priveşte; gustul şi mirosul pot fi utilizate când acesta este adaptat; atunci când reacţionează la dureri minime şi curente / obişnuite ), copilul îşi exprimă inconfortul dar nu reacţionează excesiv. 1,5 2. Răspunsuri lejer – anormale la stimuli gustativi, olfactivi şi tactili, utilizarea lejer - anormală a acestor stimuli. Copilul continuă să ducă obiectele la gură, miroase sau gustă obiectele necomestibile, ignoră o mică durere sau manifestă o reacţie excesivă raportată la o simplă reacţie

de disconfort a unui copil normal. 2,5 3. Răspunsuri anormal - medii la stimuli gustativi, olfactivi şi tactili, utilizarea mediu - anormală a acestor stimuli. Copilul poate fi moderat preocupat pentru a atinge, a simţi, a gusta obiectele sau persoanele; copilul poate reacţiona foarte puternic sau foarte puţin la durere. 3,5 4. Răspunsuri sever - anormale la stimuli gustativi, olfactivi şi tactili, utilizarea sever - anormală a acestor stimuli. Copilul este preocupat să miroase, să guste, să atingă obiectele pentru avantajul senzaţiei produse fără a se preocupa de explorarea sau utilizarea obiectelor; poate ignora complet durerea sau reacţionează foarte puternic la inconfort lejer. X / FRICĂ, ANXIETATE : 1. Frică sau anxietate normală. Comportamentul copilului este apropiat situaţiei, corespunzător vârstei. 1,5 2. Frică sau anxietate lejer - anormală. Copilul prezintă din timp în timp frică sau angoasă prea intensă sau prea slabă comparată cu reacţia unui copil normal de aceeaşi vârstă şi într-o situaţie asemănătoare. 2,5 3. Frică sau anxietate mediu - anormală. Copilul prezintă o frică prea intensă sau prea slabă prin raportare la reacţia unui copil de aceeaşi vârstă într-o situaţie identică. 3,5 4. Frică sau anxietate sever - anormală. Spaimele persistă chiar după experienţe repetate de situaţii şi / sau obiecte fără pericol; este extrem de dificil să fie calmat sau reconfortat copilul; invers, el poate reacţiona într-o manieră apropiată la pericole pe care copilul de aceeaşi vârstă le poate evita. XI / COMUNICAREA VERBALĂ:

1. Comunicarea verbală normală pentru vârstă şi situaţie. 1,5 2. Comunicarea verbală lejer - anormală pentru vârstă şi situaţie.Limbajul prezintă retard global; esenţialul discursului are o semnificaţie, dar poate să apară ecolalia sau inversiunea pronumelui; cuvintele particulare sau în jargon pot fi utilizate ocazional. 2,5 3. Comunicarea verbală mediu - anormală pentru vârstă şi situaţie. Limbajul poate fi absent; chiar dacă limbajul este prezent, comunicarea verbală poate fi amestecată cu limbaj dotat cu sensuri şi de particularităţi ca ecolalia sau inversiunea pronumelui; limbajul poate comporta de asemenea particularităţi ca întrebări repetate sau preocupări pentru subiecte specifice. 3,5 4. Comunicarea verbală sever - anormală pentru vârstă şi situaţie. Copilul nu poate să utilizeze un limbaj funcţional; el poate emite strigăte infantile, sunete stranii care seamănă cu strigătele de animale, zgomote complexe ce se apropie de limbaj sau să uzeze în mod bizar sau persistent de anumite cuvinte sau fraze. XII / COMUNICAREA NON - VERBALĂ: 1. Comunicarea non - verbală normală pentru vârstă şi situaţie. 1,5 2. Comunicarea non – verbală lejer - anormală pentru vârstă şi situaţie. Comunicarea non – verbală este imatură; copilul poate ridica vag ( uşor ) degetul sau atinge ceea ce vrea în situaţiile în care copilul normal arată cu degetul sau are gesturi simple specifice pentru a indica ceeace vrea, sau prezintă gesturi specifice pentru a indica ceea ce el vrea. 2,5 3. Comunicarea non - verbală mediu - anormală pentru vârstă şi situaţie. Copilul este în general, incapabil să exprime nevoile sau dorinţele prin gesturi; el este incapabil să exprime ceea ce vrea prin gesturi.

3,5 4. Comunicare non – verbală anormal – severă. Copilul nu utilizează decât gesturi bizare sau particulare care au o semnificaţie aparentă; el nu integrează semnificaţia gesturilor şi expresiile faciale ale celorlalţi. XIII / NIVELUL ACTIVITĂŢII: 1. Nivelul de activitate normal pentru vârsta şi situaţia sa. Copilul nu este nici mai activ nici mai puţin activ decât un copil normal de aceeaşi vârstă în situaţii asemănătoare. 1,5 2. Nivelul de activitate lejer - anormal. Copilul este uneori uşor agitat sau mai degrabă lent; nivelul activităţii copilului nu se interferează decât foarte lejer cu performanţele sale ( energia nu e consumată în învăţare ). 2,5 3. Nivelul de activitate mediu – anormal. Copilul poate fi foarte activ şi dificil de controlat; el îşi poate cheltui energia fără limite şi nu merge de bună voie să se culce seara; invers, el poate fi apatic şi o stimulare importantă este atunci necesară pentru a-l face să se mişte. 3,5 4. Nivelul de activitate sever –anormal. Copilul prezintă un nivel de activitate extremă mergând de la hiperactivitate la apatie; el poate trece de la o extremă la alta. XIV / NIVELUL INTELECTUAL ŞI OMOGENITATEA FUNCŢIILOR INTELECTUALE 1. Inteligenţă normală şi funcţii itelectuale omogene. Copilul este la fel de inteligent asemenea unui copil de aceeaşi vârstă şi nu prezintă abilităţi excepţionale nici probleme. 1,5 2. Funcţiile intelectuale lejer – anormale. Copilul nu are inteligenţă asemănătoare dezvoltării unui copil de aceeaşi vârstă, capacităţile sale sunt egal retardate în toate domeniile.

2,5 3. Funcţiile intelectuale mediu – anormale. În general , copilul nu are o inteligenţă la fel de dezvoltată ca aceea a unui copil normal de aceeaşi vârstă; cu toate acestea, el poate prezenta o performanţă apropiată de normal în multe domenii de funţionare intelectuală. 3,5 4. Funcţii intelectuale sever – anormale. Atunci cânnd copilul nu are în general o inteligenţă la fel de dezvoltată ca a unui copil de aceeaşi vârstă, el se arată capabil de a funcţiona la un nivel superior raportat la un copil de aceeaşi vârstă într-unul sau mai multe domenii. XV / IMPRESII GENERALE: 1. Copilul nu prezintă acum simptome caracteristice autismului. 2. Autism lejer . Copilul prezintă numai câteva simptome sau grade lejere de autism. 3. Autism mediu. Copilul prezintă un număr mare de simptome cu un grad mediu de autism 4. Autism sever. Copilul prezintă multe simptome sau un grad extrem de autism.