Recunoaştere Nivel. de Motivaţie. Chestionar Motivational PT Elevi [PDF]

Zitiervorschau

Recunoaşterea nivelului de motivaţie: să operăm cu nuanţe Mulţi practicieni în domeniul educaţional consideră că este suficient să predai o oră la o clasă pentru a putea să-ţi formezi o părere avizată despre nivelul de motivaţie al elevilor din clasa respectivă. Ducând acest argument la extrem, putem spune că, uneori, o simplă vizită într-o instituţie de învăţământ, fără a mai intra la ore, este suficientă pentru a stabili care este nivelul mediu de motivaţie a elevilor care învaţă acolo. Este important însă ca aceste opinii să fie confruntate cu o analiză de profunzime, care să poată identifica profilul motivaţional al fiecărui elev dintr-o clasă. Există mai multe metode pentru a realiza acest lucru. Un bun punct de plecare îl reprezintă o mini-anchetă prin chestionar care să surprindă nivelul de motivaţie dintr-o clasă. Pasul următor îl reprezintă realizarea unui interviu cu elevul/elevii care indică un nivel scăzut de motivaţie cât şi cu cel puţin un reprezentant al familiei. În unele situaţii, o discuţie cu cercul de prieteni, cu un cadru didactic cu care are o relaţie mai apropiată, cu un medic sau un psiholog pot, de asemenea, să ofere informaţii suplimentare esenţiale pentru înţelegerea dificultăţilor cu care se confruntă elevul respectiv. (Popenici, et al., 2009, p.69). 1. Popenici Șt., Fartușnic C. (2009). Motivația pentru învățare. București: Ed. Didactica Publishing House. Vom oferi în continuare câteva sugestii privind modul în care poate fi elaborat un chestionar care să surprindă profilul motivaţional al elevilor 1. După cum se va putea observa, întrebările vizează explicitarea percepţiilor şi opiniilor cu privire la performanţa/reuşita şcolară şi determinanţii acesteia. Înainte de administrare este important să amintiţi elevilor dumneavoastră care este obiectivul acestei activităţi, cât estimaţi că durează cât şi faptul că este de preferat să răspundă conform primei reacţii (impulsului) după parcurgerea variantelor de răspuns. De asemenea, este important să subliniaţi utilitatea răspunsurilor formulate de fiecare elev pentru îmbunătăţirea modului în care vor fi proiectate şi se vor desfăşura activităţile didactice viitoare. Nu în ultimul rând, trebuie să le comunicaţi şi faptul că nu există răspunsuri corecte sau incorecte, cerinţa fiind aceea de a alege, când e posibil, o singură variantă de răspuns în funcţie de preferinţa fiecăruia iar în situaţiile în care nu există nicio preferinţă clară pentru o anumită variantă sau unde există aceeaşi preferinţă pentru mai multe variante, elevii vor trebui să le înregistreze ca atare. În afara întrebărilor deschise (cu răspuns liber, nestandardizat), pentru înregistrarea variantelor de răspuns va fi utilizată o scală de la 1 la 5, unde 1 reprezintă situaţia care corespunde cel mai puţin iar 5 cea care corespunde cel mai mult realității (așa cum este percepută de cel/cea care răspunde). 1

Chestionarul este adaptat după Viau (2004), Anexa III, p. 2003.

Chestionar privind profilul motivațional al elevilor 1. Fac faţă cu uşurinţă cerinţelor şcolare 1 2 3 4 5 2. Când iau o notă bună la o lucrare de control, teză sau examen, de cele mai multe ori acest lucru se întâmplă pentru că: • Am fost atent la ore 1 2 3 4 5 • Am studiat acasă 1 2 3 4 5 • Sunt înzestrat/talentat 1 2 3 4 5 • Am noroc şi ”pic pe subiect” 1 2 3 4 5 • Subiectele sunt uşoare 1 2 3 4 5 3. Când iau o notă slabă la o lucrare de control, teză sau examen, de cele mai multe ori acest lucru se întâmplă pentru că: • Nu am fost atent la ore 1 2 3 4 5 • Nu am studiat acasă 1 2 3 4 5 • Nu sunt înzestrat/talentat 1 2 3 4 5 • Nu am noroc să ”pic pe subiect” 1 2 3 4 5 • Subiectele sunt foarte dificile 1 2 3 4 5 4. În ce măsură crezi că îţi serveşte ceea ce studiezi la şcoală ? 1 2 3 4 5 5. Cât de important este pentru tine să obţii rezultate bune la şcoală? 1 2 3 4 5 6. Care este importanţa următoarelor discipline şcolare pentru tine? De exemplu: • Limba română 1 2 3 4 5 • Matematică 1 2 3 4 5 • Limba engleză 1 2 3 4 5 7. Unde obişnuieşti să înveţi/să-ţi faci temele (maximum două opţiuni). • Acasă • La şcoală, în pauze • La şcoală în timpul altor ore • La un prieten/prietenă • De cele mai multe ori nu învăţ/nu-mi fac temele 8. În general, când ai dificultăţi în realizarea unei teme:

• Renunţi şi o laşi neterminată • Ceri ajutorul unui coleg • Ceri explicaţii profesorului tău a doua zi • Citeşti din nou notiţele sau lecţia din manual • Încerci să o termini, chiar dacă nu ai înţeles pe deplin cum se rezolvă 9. În fiecare săptămână îmi stabilesc un program de studiu 1 2 3 4 5 10. Numai în condiţii deosebite nu îmi fac temele 1 2 3 4 5 11. Folosesc diferite metode pentru a învăţa (de exemplu, fac scheme, subliniez cuvinte-cheie, fac rezumate). 1 2 3 4 5 12. Înainte de o teză fac o recapitulare din toată materia învăţată, chiar şi fără ajutorul profesorului 1 2 3 4 5 13. Am metoda mea de a învăţa ceva pe de rost (de exemplu, citesc cu voce tare, cer cuiva să mă asculte, scriu, formulez câteva întrebări, fac o schemă) 1 2 3 4 5 14. Fac tot ce pot să mă pregătesc cât mai bine pentru un examen 1 2 3 4 5 15. De cele mai multe ori am sentimentul că aş fi putut să am rezultate mai bune dacă: • M-aş fi pregătit mai bine 1 2 3 4 5 • Aş fi fost mai atent la cerinţe 1 2 3 4 5 • Aş fi avut mai mult timp la dispoziţie 1 2 3 4 5 • Aş fi la fel de deştept ca alţi colegi ai mei 1 2 3 4 5 • Aş fi fost mai mult sprijinit de profesor 1 2 3 4 5 • Aş fi învăţat la fel de serios şi înainte 1 2 3 4 5 • M-aş concentra mai mult 1 2 3 4 5 • Părinţii ar avea altă atitudine faţă de mine 1 2 3 4 5 Nu vom oferi o grilă de interpretare, chestionarul necesitând să fie adaptat condiţiilor specifice unei anumite clase de elevi, însă cu cât, în final, cineva va obţine un punctaj mai scăzut, cu atât există condiţiile pentru identificarea unui elev cu un deficit motivaţional potenţial. Este esenţial ca această investigaţie să fie continuată în mod individual, implicând alţi actori deja menţionaţi. (Popenici, et al., 2009, p.72). De asemenea, pe măsură ce complexul de cauze care determină lipsa de motivaţie este identificat, profesorul diriginte, consilierul

şcolar, psihologul sau alt cadru didactic poate să înceapă elaborarea unei strategii personalizate de intervenţie. (Popenici, et al., 2009, pp.72-73). Aceasta va fi chiar tema pe care o vom trata în continuare, nu înainte însă de a explora soluțiile aflate la îndemâna familiei. După cum am indicat în secțiunile anterioare, rolul părinților și a celorlalți membri ai familiei este deosebit de important atunci când dorim să înțelegem și să punem în funcțiune mecanismul motivației pentru învățare. Astfel, capitolul următor va analiza câteva strategii și instrumente de motivație ce se pot dovedi utile în spațiul de acasă.

Popenici Șt., Fartușnic C. (2009). Motivația pentru învățare. București: Ed. Didactica Publishing House.