Interviu Motivational [PDF]

Zitiervorschau

ETAPELE INTERVIULUI MOTIVATIONAL Motivaţia este probabilitatea în care indivizii încep, continuă şi aderă la o strategie specifică de schimbare sau la comportamente specifice care îi direcţionează spre un anumit scop. Motivaţia poate presupune luarea unei decizii de a face o schimbare, precum şi acţiuni şi diverse strategii comportamentale care pot facilita o asemenea schimbare. Ea este puternic influenţată atât de mediul în care trăieşte individul, cât şi de persoana terapeutului. În plus, terapeuţii devin extrem de eficienţi atunci când vorbim despre o motivaţie intrinsecă a pacientului de schimbare. Schimbarea are cinci stadii: precontemplatie, contemplatie, pregatire, actiune si mentinere. Pacientul aflat în stadiul precontemplaţiei nu are în vedere shimbarea. Deşi acest individ poate experimenta distres în legătură cu o anumită problemă, el nu a identificat-o încă şi nu este privită ca o problemă care necesită atenţie. De exemplu, o persoană poate experimenta un anumit număr de probleme legate de consumul de alcool, cum ar fi mahmureala, conflicte maritale, dificultăţi la locul de muncă, fără a identifica băutura ca o problemă ce merită luarea unei decizii. Pe măsura sporirii gradului de conştientizare a problemei sale, individul intră în contemplaţie, o etapă caracterizată prin ambivalenţă. Ambivalenţa reflectă experienţa pacientului care vrea să se schimbe şi în acelaşi timp să rămână în aceeaşi stare. Pacienţii contemplativi alternează între sublinierea motivelor pentru care ar trebui să se schimbe şi sublinierea motivelor pentru a rămâne lucrurile aşa cum sunt. Atunci când balanţa înclină în favoarea schimbării, pacientul trece în etapa deciziei (pregătirii). Un pacient aflat în etapa pregătirii este conştient de faptul că ceva trebuie să se schimbe şi face planuri de viitor in direcţia propriei sale schimbări. Indivizii aflaţi în faza pregătirii pot schiţa unele planuri de realizare a schimbării. În momentul în care ei încep să acţioneze în direcţia schimbării, vor intra în etapa acţiunii. Când toate acţiunile, chiar şi cele mai mici, lucrează împreuna în direcţia schimbării vieţii sale, persoana poate fi învăţată să intre în stadiul menţinerii. Menţinerea poate varia în stabilitatea sa şi poate include reveniri la comportamentele anterioare. Interviul motivational este un model scurt de intervenţie, pacientul este văzut ca fiind primul agent al generării strategiilor de schimbare. El dispune de o serie de atribute şi resurse ce pot fi folosite în demersul său pentru schimbare, cu un minim ajutor din partea terapeutului.

Sarcina clinicianului va fi aceea de a-l ajuta pe pacient să-şi conştientizeze calităţile şi resursele pentru schimbare de care dispune. In acest sens, terapeutul trebuie sa fie empatic, adica sa accepte perspectiva pacientului şi sa foloseasca ascultarea reflexiva, fara a emite evaluari sau judecati. Trebuie evitate argumentarile, deoarece pacientul este singurul care poate aduce argumentele pentru schimbare. De asemenea, trebuie sa sporeasca discrepantele, să-i determine pe pacienţii săi să conştientizeze deosebirile dintre comportamentul lor actual şi valorile, scopurile, chiar si cele mai modeste, pe care şi le-au propus pentru un viitor apropiat. Un ultim principiu subliniază importanţa credinţei pacientului în abilităţile personale de a finaliza cu succes procesul schimbării sale. Pentru a dezvolta această credinţă şi încredere, terapeuţii pot explora împreună cu pacientul lor momentele în care acesta se simţea mai bine sau atunci când problema lui încă nu era bine conturată şi nu avea efectele de astăzi, sa ii sublinieze punctele tari si calitatile. Aplicarea IM Faza I: Strategii specifice de creştere a motivaţiei pentru schimbare Sarcina esenţială a terapeutului este de a utiliza o serie de tehnici menite să sporească motivaţia intrinsecă a pacientului pentru schimbare şi pentru a facilita, într-o etapă ulterioară, trecerea de la motivaţie la schimbarea comportamentului. Aceste tehnici implică, de obicei, sublinierea şi întărirea afimaţiilor automotivaţionale, prin intermediul întrebărilor cu răspuns deschis, prin ascultare reflexivă, sumarizare şi încurajări ale pacientului de a continua procesul de schimbare. Faza II: Întărirea angajamentului/ implicării şi conceperea unui plan în vederea schimbării Pe măsură ce pacientul este tot mai motivat în ceea ce priveşte shimbarea sa comportamentală, se va face o tranziţie de la faza I (construirea motivaţiei) la faza a II-a, care implică întărirea angajamentului şi conceperea unui plan în această direcţie, prin evaluarea pregătirii pentru schimbare, discuţii în legătură cu planul de schimbare, oferirea informaţiilor şi sfaturilor, natura planului de schimbare. Fireşte, afirmaţiile terapeutului care exprimă încrederea în resursele pacientului de a finaliza acest proces, vor potenţa procesul de schimbare.