126 93 2MB
Romanian,Moldavian,Moldovan Pages 50 Year 2011
constantin
âo6rogeanu-gherea pro6[eme vita[e
Şi aoară rfin cefe spuse se wae cfar umfe reziaă rău( ţării. O organizaţie socia(ă şi ae stat antilffonică şi contraaictorie, care preface instituţiiCe ei în aparenţe şi minciună. O viaţă poCitică şi economică pună ae resturi feuaa(e, care nu vor să moară, şi bazată pe capita(ismu( moaem, care nu poate încă să trăiască.
[in nuce]
[in nuce] Cofecţia defaţă adună
fraomente "veşnic verzi" din cuftura umanitătii, împfetintfdiscursuri din artă, fiteratură, ştiinţe sociafe şi ref'IJie care constituie, dincofo de renumefe auctoria{şi de vafoarea pentru fiecare domeniu în parte, pilăe afe înţefepciunii tuturor vremurifor. J
Constantin Dobrogeanu-Gherea
(1855-1920), critic literar §i politician intelectual, s-a numărat printre primii sociologi ai României. Lucrarea de faţă, care încheie celebrul studiu Neoiobăgio,, constituie prima analiză bine întemeiată a vieţii sociale care a caracterizat România între 1866 §i Al Doilea Război Mondial, fiind o concluzie §i totodată o sinteză a acestui studiu. Dincolo de cifre §i de personajele citate, dincolo de obiectele specifice ale analizei, cititorul răbdător poate descoperi că, sub forma diferită, vom găsi de data aceasta un fond: fibra profundă din care se împletesc ve§nicele noastre probleme naţionale.
constantin
tfo6rogeanu-g'fierea pro6feme vitafe
\
PROBLEME VITALE C. Dobrogeanu-Gherea Copyright© 2011 Editura ALL
Descrierea CIP a BibUotecii Naţionale a României DOBROGEANU-GHEREA, CONSTANTIN Probleme vitale 1 Constantin Dobrogeanu-Gherea. - Bucureşti: Editura ALL, 2011 ISBN 978-973-571-997-5
1910
316
Toate drepturile rezervate Editurii ALL. Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată iară permisiunea scrisă a Editurii ALL. , Drepturile de distribuţie in străinătate aparţin in exclusivitate editurii. Ali rights reserved. The distribution of this book outside Romania, without the written permission of ALL, is strictly prohibited. Copyright © 20 Il by ALL. Editura ALL:
Distribuţie :
Comenzi:
Redactare: Tehnoredctare: Corectură:
Design copertă:
pro6{eme vitafe
Bd. Constructqrilor nr. 20A, et. 3, sector 6, cod 060512 - Bucureşti Tel.: 021 402 26 00 Fax: 021 402 26 10 Tel.: 021 402 26 30; 021402 26 33 comenzi @all.ro www.all.ro Viorel Zaicu Radu Dobreci Anca Vlăducă Alexandru Novac
Am sfârşit analiza economico-sociologică, se înţelege
destul de
incompletă,
a problemei noastre
agrare. Tratarea unei probleme atât de vaste trebuie mulţime
dea loc la o
traziceri între autor lucrarea de cauza
faţă
de şi
neînţelegeri, obiecţii şi
cititorii lui;
şi
în ce
metodei analitice
aci. Pentru a analiza problema
con-
priveşte
ele vor fi mai numeroase, din
necesităţilor
să
însăşi
întrebuinţate
noastră agrară
a tre-
buit s-o izolez de celelalte probleme, care toate, împreună
cu ea, constituie chestiunea socială a
această
izolare poate pricinui cu atât mai multe neîn-
ţelegeri,
mai ales în ce priveşte
cât
ultrapoporaniştii,
ră,
au
reuşit
oarecum
soluţia
ţării. Şi
problemei, cu
hipertrofiind problema agrasă introducă
în
conştiinţa
blică ideea că această problemă se confundă la
pu-
noi cu
chestiunea socială, că o constituie chiar, aşa că soluţia problemei agrare e
totodată soluţia chestiunii sociale
a ţării. O exagerare care duce la confuzii şi la deducţii
foarte
greşite.
Problema tantă
agrară, importantă,
extrem de impor-
cum e, face totu§i parte din chestia
socială
a
8
C. Dobrogeanu-Gherea
ţării ca o parte dintr-un tot. Soluţia problemei agra-
zicem, de 15.000 de lei anual va avea siguranţa unui trai material foarte bun pentru toţi membrii ei; copi-
a tării, dar nu rezolvă în totul nici măcar pro' blema mizeriei ţărăneşti.
ii vor putea să urmeze şcoli şi să ajungă oameni învă
nu
rezolvă
socială
Pentru a pricepe deci problema agrară nu numai în ea însăşi, dar în înlănţuirea ei cu celelalte probleme vitale ale ţării, ca făcând parte din chestiunea ei socială, socială
ar trebui studiată tocmai această chestiune
în toată lărgimea şi complexitatea ei, cu toate
problemele economice, politice, morale, culturale, naţionale
pe care le implică. Lucrare formidabilă, de
care nici vorbă nu poate fi aici. În acest capitol adiţional doresc numai să arunc o mică fâşie de lumină, să deschid o mică perspectivă
ţaţi; vor putea cu toţii să meargă la teatre, concerte,
galerii de pictură; să voiajeze ca să se instruiască prin ţări străine şi astfel să-şi dezvolte toate aptitudinile cu
care vor fi fost înzestraţi. Dar iată o altă familie care pentru toate necesităţile vieţii are un'venit de 180 de lei pe an, 15 lei pe lună, 50 de bani pe zi pei!{J:ll- toţi membrii ei şi pentru toate necesităţile lor materiale, morale, culturale (cunoaştem noi, cititorule, nu una, ci mii şi zeci de mii de familii de acestea). Care va fi rezultatul? Este iarăşi evident: un bordei umed. şi
ceea ce va contribui,
murdar; nici măcar bucata de mămăligă asigurată;
între altele, la înţelegerea problemei agrare expuse
membrii familiei flămânzi şi goi; boalele cronice se-
asupra chestiunii sociale a aici
şi
a
soluţiei
ţării,
cerând copiii; moravurile înăsprite şi abrutizante;
ei.
Înălţimea de producţie la care a ajuns un popor arată
dezvoltării
gradul
sale economice
şi
chiar cul-
să; degenerarea fizică, intelectuală, sufletească. '
E evident că numai pe baza unui anumit grad de producţie,
de învăţătură nici vorbă; superstiţii, ignoranţă craEi bine, ceea ce este adevărat pentru acest mic
tural-morale.
organism social, familia, este tot aşa de adevărat pen-
pe baza unei anumite sume de bunuri
tru organismul social cel mare, societatea. O societa-
materiale produse se poate dezvolta nu numai o via-
te bogată va avea putinţa să se dezvolte în toate di-
tă materială
recţiile; o societate săracă, neproducând nici strictul
'
9
prin ea însăşi chestiunea
re nu numai
că
PROBLEME VITALE
relativ
bună,
ci
şi
una
culturală şi
mo-
rală naţională. E evident că o familie cu un venit, să
necesar vieţii, va degenera şi va merge spre pieire.
C. Dobrogeanu-Gherea
10
PROBLEME VITALE
E drept că, fiind vorba de organismul social - societatea -, intervine o
complicaţie
gravă:
foarte
poate ca o societate să fie mai mult ori mai gată, să
dar o parte
însemnată
fie consumat de o
puţin
bo-
Să vedem deci care e suma producţiei noastre naţionale.
minoritate risipitoare,
Pentru aceasta vom căuta să aflăm care e
suma valorilor noi produse de
ţară.
Categoria valorilor. noi este o categorie economi-
naţional
din productul
infimă
se
11
că
ce nu corespunde cu categoria venitului naţional.
degenera-
Venitul naţional e o categorie economică mai puţin
re. Aceasta poate de asemenea să aibă drept rezultat
sigură. În marea complexitate a raporturilor econo-
decadenţa
unei
acum
mice, chiar statisticianul de meserie va înregistra de
cunoaştem
doar destule astfel de
tocmai
mai multe ori acelaşi venit, pentru că se manifestă
de aceea e
aşa
iar majoritatea
să
fie
redusă
societăţi;
la mizerie
din vechime
de important de
şi
până
societăţi. Şi
ştiut
într-o societate
§i felul cum se produc bunurile, §i felul cum se distribuie. Nu-i mai
puţin adevărat
§i clar
că
pentru o
distribuire mai echitabilă a bunurilor, care ar garanta o prosperare oarecare a membrilor unei trebuie ca bunurile ...
să
fie produse,
că
societăţi,
altfel n-ai ce
distribui.* E deci
lui naţional. Sunt şi alte cauze care fac de obicei ca această
categorie
economică
a venitului
naţional să
fie umflată faţă de suma valorii productului anual produs de o
naţiune.
Evaluarea sumei anuale a valorilor noi pe care le produce ţara noastră pentr.u îndestularea materială şi cultură a locuitorilor ei nu va putea fi decât
vădit că înălţimea
gradului de
producţie
§i suma relativă de bunuri produse de societate arată
sub diferite forme, şi astfel va umfla suma venitu-
aproximativă; cifre mai exacte în această privinţă au
numai Statele Unite din America. Dar noi, pentru
gradul de prosperitate al traiului ei material, §i
cele ce urmează, nici n-avem nevoie decât de eva-
chiar pe al celui cultural §i moral, §i în orice caz arată
luări aproximative: încheierile ce vom scoate n-ar fi
putinţa
deloc atinse de greşeli de 1O, 15 şi chiar 20% în plus sau minus.
de a-§i crea un anume grad de prosperitate
materială, culturală
*
§i morală.
De altle! §i contrariul e adevărat: o mai re a produselor ajută producţia.
raţională
distribui-
După statistica agricolă a domnului Colescu,
valoarea brută a întregului nostru product agricol
12
C. Dobrogeanu-Gherea
şi
- inclusiv viile
livezile de prune - pe anul 1905 e,
în cifră rotundă, de 966.000.000 de iei, iar cu venitul păşunilor
PROBLEME VITALE
domnia-sa ajunge la cifra totală a productului agricol, în valori noi: 770.000.000. Să
e de 1.024.000.000.
Trebuie să tinem seama însă că anul 1905 n-a fost '
13
vedem acuma cât produce industria
noastră
mare.
un an obişnuit, ci un an abundent: am produs atunci
În privinţa aceasta, cifrele oficiale, ca şi ale dom-
36 000 000 de hectolitri de grâu, principalul nostru
nului Paianu din broşura Industria mare, sunt teribil
product agricol, care reprezenta peste 40% ·din va-
de umflate- trec de 250.000.000.
şi
totală
a productului agricol. Dar noi am avut
Domnul Stere, în articolele sale Socialjtmocratism
un an (1904) cu 18 000 000 de hectolitri de grâu;
sau poporanism, arată foarte bine cât de imens de umflată e această cifră.
loarea
iar în ce priveşte porumbul sunt ani când se face atât de
puţin
încât statul e silit să cumpere porumb ca să
hrănească ţărănimea vorbeşte
cu el. Pe urmă domnul Colescu
nu scad din valoarea productului industrial valoarea
de valoarea brută a produselor agricole, aşa
materiei prime. Astfel, din valoarea făinii produse
încât ar trebui grâu, spre
să scădem
pildă,
valoarea
destul de
seminţei
importantă),
(pentru
pe
urmă
amortizarea inventarului, a capitalului. abundenţi şi
anii
răi,
iar în locul produsului brut să
suma valorilor noi produse,
şi
atunci întreg
produsul agricol cu greu va ajunge la 800.000.000. Domnul Colescu ne-a furniiat cu o extremă amabilitate o cifră mijlocie, socotind anii buni şi răi: 1900, 1903, 1905, 1908. Acea din care,
după
cifră
este de 924.000.000,
ce scade valoarea
zarea capitalului
(maşini
agricole,
nu se scade insemnata valoare a grâului ce
intră
în
produsul făină. E obişnuita greşeală care se face în evaluarea veniturilor nationale. Mai întâi evaluezi
Trebuie, prin urmare, să facem mijlocia dintre anii căutăm
În adevăr, cifrele oficiale şi ale domnului Paianu
grâu la moară, prefăcut în făină, şi îl pui încă o dată la socoteală; în cele din urmă îl găseşti la brutărie, prefăcut în
pâine, şi iar îl socoteşti. Şi astfel, prin tru-
curi de socoteli, naţia se îmbogăţeşte fără muncă şi sacrificii. Corijând datele oficiale şi scăzând materiile pri-
amorti-
me, combustibilul, amortizarea capitalului şi scă
vite etc.),
zând cifra de 68.000.000, "diferenţa'de preţ datorită
seminţei, clădiri,
'
valoarea grâului, pe urmă găseşti o parte din acest
14
C. Dobrogeanu-Gherea
PROBLEME VITALE
15
numai monopolului, protecţiunii şi încurajărilor",
după domnul Paianu şi suma profitului capitalului
domnul Stere reduce producttil marii industrii la ci-
tot după domnia-sa şi după domnul Staicovici, ajun-
fra ridicolă de 6.000.000 de lei (în cifre rotunde). De altfel, din punctul domniei-sale de vedere, care caută să stabilească nu cât se produce, ci dacă industria
e utilă sau ba ţării, cifra aceasta e întrucâtva logică. De aceea şi scade suma de 68.000.000, "diferenţa de preţ datorită monopolului şi încurajărilor". lnsă, ca sumă adevărată a producerii de valori noi, această
cifră constituie, bineînţeles, o exagerare imposibilă.
gem la o cifră aproximativă de 80.000.000. Industriaşii mari contestă cifra oficială a numă
rului lucrătorilor şi o ridică la 60 000. Numai că nu se ştie dacă în această din urmă cifră dumnealor nu amestecă şi pe lucrătorii din industriile şi atelierele
ce au mai puţin de 50 de lucrători. După numărul
lucrătorilor dat de industriaşi, producţiâindustriei
Noi avem în marea industrie (adică aceea ce nu-
mari, în valori noi, ar intrece suma de 100.000.000.
mim noi marea industrie) 35-40 000 de lucrători. Şi,
Aceasta ar fi suma valorilor noi produse de industria
productul industrial fiind de 6.000.000, ar urma că fiecare lucrător produce vreo 35-50 de centime pe
mare; adăogind aproximativ 40.000.000 ale industriei extractive, avem o sumă de producţie industrială (valori noi) de 140.000.000, plus 770.000.000 pro-
zi, iar patronul, din bunătate de inimă, îi plăteşte 2, 3, 4 lei şi mai mult pe zi.
dusul agricol, adică 910.000.000. Pentru industria
Valoarea productului întreg produs de un lucră
mică, vite, lemne de foc, brânzeturi, lăpturi, pescarii,
tor este egală cu valoarea necesară şi plusvaloarea.
păsări, ouă, fructe (afară de livezi de pruni şi vii, care
Dacă s-ar evalua exact una şi alta, am şti exact suma
au fost trecute) şi câteva neînsemnate articole nepre-
productului nou industrial. Prima ne e dată cu o
văzute, punem o cifră exagerată de 290.000.000.
aproximaţie oarecare prin suma salariilor primite de
Astfel căpătăm 1.200.000.000 ca sumă totală
lucrători; a doua, tot cu aproximaţie, prin profitul pe
a valorilor noi produse anual. De altfel şi domnul
care l-a încasat capitalul. • Dacă luăm suma salariilor
Colescu, in datele ce a binevoit să ne pună la dispo-
• Categoriile economice profit şi plusvaloare nu coincid, dar aceasta este o chestiune teoretică foarte grea, de care nu poate fi vorba aci.
ziţie, socotind producţia anuală a industriei mari şi
mici la cifra exagerată de 250.000.000 valori noi, iar producţia industriei extractive la 55.000.000, în loc
16
C. Dobrogeanu-Ghereâ
PROBLEME VITALE
17
de 40.000.000, ajunge totuşi la o sumă totală a pro-
nu trebuie să se facă evaluările la noi ca să te dumi-
ducţiei naţionale
reşti asupra venitului naţional şi cu cât mai superioa-
aproape egală cu a noastră, şi anu-
me 1.260.000.000. Se înţelege, o şi
cifră aproximativă,
din toate socotelile racute n-am putut să ajung la o
cifră
ridicată.
mai
totale naţionale evaluată în valori noi. Domnul Take Ionescu, într-un discurs pronunţat
Domnul deputat G. C. Dragu, în documentatul său
ră şi mai exactă e categoria economică a producţiei
Cameră
în şedinţa Camerei de la 30 noiembrie 1899, zicea
din martie anul acesta, ta-
că, dorind să se dumirească asupra venitului naţio
când o socoteală amănunţită asupra întregului venit
nal al României, au ~cut domnia-sa şi domnul Panu
naţional,
.Yunge la cifra de 1.400.000.000. Dacă scă
socoteala, fiecare cu mijloace deosebite, şy.{u .Yuns la
dem venitul căilor ferate şi al serviciului maritim, pe
acelaşi rezultat, şi anume 1.200.000.000. De atunci
discurs de la
scă
(1886) venitul naţional s-a mărit cu 2-300.000.000,
dem venitul caselor, şi dacă luăm în seamă că evalu-
şi deci acuma ar trebui să fie de vreun miliard şi
care domnia-sa îl
naţional
forţamente umflată,
4-500.000.000. Dacă ţinem însă seamă că domnii
de domnul Dragu, re-
Take Ionescu şi Panu au tacut socoteala· categoriei
la producţia totală de valori noi, e mai pesimis-
venitului naţional ca şi domnul Dragu, atunci, re-
suma venitului tă
la 100.000.000, dacă
atunci
area venitului dusă
socoteşte
e
naţional dată
chiar decât cea dată de mine. Pentru
că
şosele,
teza mea e
dusă la categoria productului naţional în valori noi,
următoarea:
ave.m
căi
fe-
vom avea o cifră aproximativă ca a
noastră.
porturi, docuri, serviciu maritim, case
De altfel, cum am văzut, domnul Colescu, soco-
de locuit şi producem încă pentru toate trebuinţele
tind productul naţional în valori noi, ajunge aproa-
rate,
un product
pe la aceeaşi cifră aproximativă; zic aproximativă
După
în valori noi ar fi
pentru că astfel de calcule nu pot fi decât numai aproximative.
mai mic. De altfel, când citeşti şi vezi câtă
Deci ţara românească - socotită ca o singură gos-
trudă conştiincioasă a pus dumnealui în strânsul ci-
podărie -, având un capital naţional fix în drumuri
frelor şi cât de şubrede sunt totuşi acestea, vezi cum
de fier, şosele, porturi, docuri, servicii maritime etc.
noastre, pentru întreaga naţional
în valori noi de 1.200.000.000.
nul Dragu, acest product simţitor
noastră viaţă
naţional
dom-
18
şi
C. Dobrogeanu-Gherea
şi
având
naţional
case de locuit, produce
încă
19
După datele pe care biroul statistic al Ministerului
nou de 1.200.000.000. Aşa cum am zis, citi-
de Comerţ şi Industrie a avut extrema amabilitate să ni le furnizeze, cheltuielile bugetare, ordinare şi extraordinare, ale comunelor şi judeţelor se ridică la suma de 90.000.000 (89.989.620). Aceasta însă fără cheltuielile pe care comunele, imitând statul, le fac din împrumuturi şi care se vădesc abia mai târziu. Împreună cu acestea, cheltuielile pot să ajungă la 100.000.000. Domnul Dragu /.oteşte că cheltuielile comunelor şi judeţelor se ridică la suma de 120.000.000, o cifră care ne pare exagerată.
dacă
cineva ar ajunge la o
chiar de 10, 15, 20% a acestei cifre,
încă
mărire
încheierile
extrem de importante ce vom scoate din analiza sumei productului bare cât de
naţional
nu vor suferi vreo schim-
puţin însemnată.
Din productul
naţional
1.200.000.000 trebuie
de valori noi de
să trăiască
un popor de
7 000 000 de suflete.* Aceasta e baza iul material, naţională
a
şi
şi
pentru tra-
pentru dezvoltarea culturală,
morală,
ţării.
Un miliard şi
două
sute de milioane! Atât!
Dar înainte de a analiza cifra productului nostru naţional să
vedem cât retrage statul pentru treburile
sale din acest product. După expunerea de motive la bugetul pe exerciţiul
1910-1911
găsim că
cheltuielile statului propriu-zise
de casele speciale) sunt de 305.000.000 lei.
Domnul G. C. Dragu găseşte, probabil cu mult drept cuvânt,
PROBLEME VITALE
un product
torii vor vedea că,
(afară
r
că
cheltuielile propriu-zise numai ale statu-
lui pe exerciţiul1910-1911 sunt de 312.000.000.
* După ultimul recensământ, ţara a avut 6 500 000 de locuitori. Populaţia ţării înmulţindu-se cu vreo 80-100 000 de suflete pe an, trebuie să avem acuma, de bună seamă, vreo 7 000 000 de locuitori.
Dacă adunăm la un loc cheltuielile statului cu ale
comunelor şi judeţelor avem, după datele noastre, o sumă de 395-405.000.000, iar după socotelile domnului Dragu chiar de 432.000.000. Pentru a evita orice exagerare să spunem că suma acestor cheltuieli e, în cifră rotundă, numai de 400.000.000. Scăzând
cele 400.000.000 consumate de stat (şi de comune şi judeţe) din întreaga producţie a ţării, de 1.200.000.000, rămâne încă pentru întreaga consumaţie a ţării întregi suma de 800.000.000. Dacă
presupunem că din 7 000 000 de suflete 500 000 trăiesc de pe urma statului, atunci pentru traiul restului de 6 500 000 rămâne o valoare totală de 800.000.000 de lei, sau, împărţind această sumă la numărul locuitorilor, îi revin fiecăruia 123 de lei pe an.
20
C. Dobrogeanu-Gherea -
O
sută douăzeci şi
trei de lei pe an, în mijlociu, ţării,
pentru fiecare locuitor al de român -
iată
Zece lei pe
cât produce ţara noastră .
lună,
şi
mizerie pentru milionari şi bogătaşi, dar e o sărăcie lucie pentru un om sărac de la oraş."
în ter-
sta mult mai bine dacă ar putea să consume ceea ce
toţi
le-ar reveni din media producţiei ţării pentru fieca-
băutură, îmbrăcă
re dintre fiii săi: 50 de lei pe lună pentru o familie
ţara noastră
fiicele ei pentru mâncare,
21
Se înţelege că da; doar numai masele ţărăneşti ar
iată
33 de parale pe zi -
men de mijloc cât produce fiii
pentru fiecare suflet
PROBLEME VITALE
pentru
minte, luminat, încălzit, pentru toate necesităţile ma-
ţărănească săracă
teriale, culturale şi morale
de acelea pe care le
garalele statului sunt plătite, ar fi o b_ynăstare - re-
"Treizeci şi trei de parale pe zi de om, zece lei pe
lativă, bineinteles, în comparatie cu viata mizerabilă ' ' ' pe care o duce acum. Dar dacă am lua ca termen de
(afară
satisface statul). lună
lună
pen-
comparaţie viaţa ţărănimii din
tru o familie de cinci persoane - atâta produce
ţara,
lei pe lună pentru o familie de 5 persoane încă ar fi
(în
cifră rotundă) ;
de 5 persoane, după ce toate an-
cincizeci de lei pe
săi.
în medie, pentru fiii
Dar aceasta e
înfiorător!"
Populatia '
tării
'
ţara
De altfel, fiindcă studiul acesta se ocupă în special
a avut 6 500 000 de locuitori.
de tărănime, să analizăm putin cifrele de mai sus cu
După
înmultindu-se cu vreo 80-100 000 de '
o sărăcie lucie.
ulti-
va exclama cu drept cuvânt cititorul meu. mul recensă~ânt,
Occident, aceşti 50 de
'
privire la ea.
'
sea-
Am văzut că productul agricol propriu-zis produs
trei de
de ţărănime, ca valori noi, e în medie de 770.000.000.
parale de cap de om pe zi e nu numai o înfiorătoare
Celelalte produse ale agriculturii -lemne, vite, lăp
suflete pe an, trebuie mă,
să
avem acuma, de
bună
vreo 7 000 000 de locuitori. • "Treizeci
şi
* Aceia care vor crede că socotelile noastre asupra producţiei ţării sunt prea pesimiste şi vor găsi că ea produce cu 10% şi chiar 15-20% mai mult vor avea pentru fiecare cap de român, în loc de 33 de parale pe zi, până la 42 de parale pe zi. 42 de parale nu e glumă. Tocmai atât ar reveni fiecărui locuitor român dacă am admite suma venitului naţional dată de domnul G. C. Dragu. Dar în acest caz locuitorul nostru ar avea de suportat din aceste 42 de parale pe zi şi cheltuiala chiriei.
turi, păsări. pescării etc. - se ridică la 150.000.000; avem deci un total de 920.000.000. Fiind ţară eminamente
agricolă,
cea mai mare parte din cheltu-
ielile statului trebuie să cadă, fireşte, asupra productului agricol; să zicem numai 300.000.000 din 400.000.000. Scăzând din 920.000.000 300.000.000
22
C. Dobrogeanu-Gherea
prelevă
statul (împreună cu judeţele şi co-
rămâne
un produs de 620.000.000. Acesta
pe care le munele),
e întregul produs anual agrar. Împărţind acest produs la 5 500 000 de suflete
ţărăneşti,
vom avea ca
Adică
veni
113 lei pe an
fiecărui
suflet
reprezintă
ţărani.
lei pe an, 9,50 (aproximativ) pe pe
lună
media ce s-ar cu-
ţărănesc dacă
agricol ar fi împărţit între pentru o familie
O
întreg produsul sută
lună,
ţărănească
doisprezece 47,40 de lei
de 5 persoane,
32 de bani pe zi de suflet de om, atâta s-ar cuveni ţăranului dacă (afară
el ar lua întregul produs al muncii dacă
nu ar fi
exploatat deloc, nici de proprietar, nici de
arendaş,
sale
de ceea ce
prelevă
nici de mijlocitor, nici de
statul),
cămătar; dacă ţăranul
ar
primi întregul produs al muncii sale, atunci s-ar cuveni
fiecărui
Şi
doar socotelile de mai sus sunt întemeiate pe
presupunerea
că ţăranul primeşte
întreg produsul
muncii sale. Or, din produsul de 620.000.000 trescăzută,
buie
tului marii
rezultat 112 sau 113 lei.
23
PROBLEME VITALE
dintr-un singur condei, renta
proprietăţi
- 140.000.000. Pe
de milioane profitul clasei lioanele pe care le pe
urmă
câştigă
arendăşeşti,
pe
pămân
urmă
zeci
urmă
mi-
intermediarii, negustorii,
milioanele încasate de
cămătari şi
de bur-
ghezimea sătească. Dacă la to,_ie acestea adăugăm spre
scădere
ceea ce
ridică
cele câteva zeci de mii
de suflete ţărăneşti privilegiate (fruntaşii şi mijlocaşii satelor), atunci pentru întreaga de 5 000 000 de suflete, vărat
rămâne
ţărănime,
care trece
de împărţit un ade-
mezelic.
E deci evident rănimii
că
pentru imensa majoritate a
ţă
cei 32 de bani pe zi se reduc la cei 10-15 bani
de care yorbeam mai sus, ba chiar la mai
puţin.*
Mai sus nu vorbim de. acei ţărani care găsesc ocu-
suflet ţărănesc 32 de bani pe zi. doi de bani pe zi l Aici am ajuns
după
paţie
o jumătate de veac de gospodărie neoiobăgistă.
Dacă
* În gospodăria ţărănească de altădată a jucat un rol mare industria casnică pentru propriile trebuinţe şi producerea hranei pentru casă (laptele, porcul de ignat etc.). Acestea, ca valori de întrebuinţare, nu intră la socoteala noastră a productului naţional. Fireşte, ele ar mai atenua tabloul mizerabil de mai sus. Acuma însă industria casnică a dispărut. La sate nu se mai găsesc vaci decât la fruntaşii şi mijlocaşii satelor. Articolul acesta, care mai micşora starea mizerabilă a ţărănimii, pentru marea ei majoritate e astăzi absolut neînsemnat.
Treizeci n-aş
şi
fi indiscret, aş vrea să ştiu
logiştii
şi
eu ce zic acum apo-
regimului neoiobag?
Acum devine
clară
ca lumina zilei, în
ile date, fatalitatea groaznicei române.
sărăcii
a
condiţi
ţărănimii
în marea
noastră
industrie, de altfel atât de
24
C. Dobrogeanu-Gherea·
redusă. Aceştia sunt adevăraţi privilegiaţi ai soartei.
PROBLEME VITALE
25
Dar atunci, va întreba cititorul, de unde iluziaJn
Şi, dacă vrea cineva să se pătrundă de însemnătatea
care ne legănăm de zeci de ani că suntem o ţară bO-
unei industrii pentru ţărănime, să vadă satele de pe
gată ori, cel puţin, pe cale de a deveni, şi că în ori-
Valea Prahovei, cum e mai ales Breaza, din apropie-
ce caz am agonisit averi mari? De unde dar îşi iau
rea Câmpinei, care pare a fi un adevărat rai în com-
materialul politicienii şi oamenii politici serioşi care
paraţie
în fiece discurs caută să ne ameţească cu progresele
cu satele din restul
ţării.
"Treizeci şi trei de parale de suflet pe zi din întrea-
averii naţionale pe care am agonisit-o în ultima jumătate de veac?
ga producţie a ţării, 32 de parale pe zi la ţară în cazul
De unde provine această iluzie atât de stranie vom
ideal, 10-15 parale pe zi în cazul real!" va repeta ui-
vedea îndată. Acum să vedem ce e~şi cu progresul
mit şi uluit cititorul meu, care mai ştie din literatu-
bogăţiei, al averii naţionale agonisite în jumătate de veac.
ra socialistă şi poporanistă despre mizeria ţărănimii, dar care, desigur, va fi în culmea uimirii când va afla
Apologiştii regimului nostru economic şi ai pro-
că ţara noastră nici nu produce mai mult decât 33 de
gresului înavuţirii noastre, când fac socoteala bogă
parale, în medie, pe zi pentru toţi locuitorii ei (după ce statul îşi prelevă partea sa), ceea ce e o sărăcie în adevăr groaznică.
Ai de ce să cazi pe gânduri, şi pe gânduri negre!
Aceste 33 de parale constituie un fenomen adânc, foarte adânc şi imens de însemnat, al întregii noastre vieţi sociale, un fenomen generator de alte fenomene
sociale şi care învederează mizeria noastră economico-materială şi explică cele mai multe din mizeriile
noastre culturale, morale,
naţionale.
ţiei naţionale crescute în ultima jumătate de secol,
în primul loc pun la socoteală valoarea reprezentată acuma de pământul ţării. Dar acest pământ, dacă nu mă înşel, nu l-am făcut noi; el ne-a rămas din mo-
şi-strămoşi, şi noi nu numai că n-am adăugatnimic
la valoarea lui, ci i-am stors încă în mod considerabil rodnicia, am împuţinat şi am redus valoarea lui de întrebuinţare.
Se va obiecta, desigur: "Bine, aşa e, dar valoarea lui locativă, valoarea lui de schimb, a crescut mult, foarte mult." Se înţelege că da. Renta pământului a
C. Dobrogeanu-Gherea ·
26
PROBLEME VITALE
27
crescut enorm în ultimii patruzeci de ani, iar valoa-
economice-, şi vitele ei. Această degenerare a ţărăni
rea de schimb a pământului, fiind rentă capitalizată,
mii e o colosală nenorocire naţională, care nu poate
evident că a crescut şi ea în aceeaşi
fi evaluată cu nicio sumă, oricât de imensă ar fi.
adevărate
Dar, chiar considerând acest fapt numai şi numai
ale creşterii rentei pământului, şi deci a valorii lui.
din punct de vedere pur economic, încă prin dezor-
Acestea sunt mai ales trei: conjunctura pieţei mondi-
ganizarea gospodăriei ţărăneşti şi prin slăbirea şi de-
ale de cereale, creşterea preţului cerealelor pe piaţa
generarea ţăranului, principalul factor de producţie
universală;
a ţării, am redus fortele ei potentiale de înavutire
Dar noi
ştim
proporţie.
acum care sunt cauzele
pe urmă înmulţirea populaţiei ţării şi, ca
rezultat al ei, punerea sub cultură a întregului pă
'
'
am săpat la baza însăşi a vieţii ei economice.
'
'
mânt cultivabil; şi, în sfărşit, gradul urcat de exploa-
.Aşa~ar, : adevărat că valoar~~ământului ţării în
tare a muncii. Aceste trei cauze au mărit aşa de mult
ultima JUmatate de veac s-a marit foarte mult, ceea
renta pământului şi deci valoarea lui.
ce constituie o creştere a avuţiei naţionale. Dar la
Din aceste cauze, pentru cele două dintâi nm
această sporire a avuţiei naţionale noi, prin noi în-
n-avem nicio vină şi niciun merit. La faptul că valoa-
şine, sau n-am contribuit deloc, nici cât negru sub
rea pământului s-a ridicat prin conjunctura favora-
unghie, sau - întrucât am contribuit cu adevărat la
bilă
a pieţei universale noi n-am contribuit doar cu
acest rezultat - am contribuit reducând dezvoltarea
nimic- absolut cu nimic. De asemenea, nu ne putem
potenţială economică a ţării, săpând la baza însăşi a
face un merit nici din faptul că ţărănimea română s-a
acestei dezvoltări. Şi ne mai vine gustul să ne lăudăm cu aceasta!
inmultit cu toată sărăcia ei. În ce priveşte cauza din ' ' urmă - gradul urcat de exploatare a ţărănimii -, la
Dar avem şi alte progrese economice săvârşite în
aceasta am contribuit, într-adevăr, mai mult: suntem
deceniile din urmă, o altă înavuţire la care am con-
adevăraţii şi
exclusivii ei autori. Dar prin această ur-
tribuit, pe care am creat-o fără a săpa la temeliile
care de exploatare a muncii ţărăneşti am dezorgani-
-economice ale ţării. Astfel, avem drumuri de fier,
zat gospodăriile ţărănimii, am făcut să degenereze şi
:şosele, serviciu maritim, docuri, porturi, avem ar-
tărănimea
'
- factorul principal al
producţiei
noastre
avem staţii climaterice şi balneare, avem
i
r
28
C. Dobrogeanu-Ghereâ
edificii luxoase, pe unele moşii un util~j oarecare mai occidental, iar unele
oraşe,
ca
Bucureştii, arată
PROBLEME VITALE
29
al căror capital e de asemenea in parte străin, dacă adăugăm intreaga noastră datorie privată făcută la
iar
bănci cu capital străin, atunci suma datoriei noastre
nu mai rea ca mai
către străinătate - datorie publică şi privată - trece
inainte). Avem capital lichid mult mai mare decât am
de două miliarde. Şi, dacă scădem aceste două mili-
avut inainte, avem un început de industrie mare.
arde şi mai bine din averea agonisită enumerată mai
un progres insemnat (in schimb satele sunt in
aceeaşi
stare,
dacă
Iaşii
au
decăzut,
vorbă;
Da, desigur, avem toate acestea. Nu-i
avem un început de industrie mare, dar participarea capitalului românesc la
toată această
industrie
şi
la
sus, ea începe să se topească intocmai ca zăpada in luna lui Cuptor. Şi n-am sfărşit încă socoteala 1 În
această jumătate de veac am cheltuit enorm
restul e
din avere şi disponibilităţile 1ăsate nouă din mo-
capital străin. Avem capital lichid, dar cât de însem-
şi-strămoşi. Am tăiat pădurile, am dezbrăcat sâ-
întreprinderile financiare e absolut
infimă;
pentru imprumuturile
nul ţării de cea mai mândră a ei podoabă, codrul.
noastre de stat, la care capitalul indigen participă cu
Uciderea aceasta a codrului e o greşeală nemăsurată,
nat e se vede la
subscripţiile
sfârşit,
in unele privinţe ireparabilă chiar, pentru dima şi
toate cele enumerate mai sus, şi în special drumurile
rodnicia ţării. Dar aici avem în vedere numai valoa-
de fier, constituie o avere relativ considerabilă.
rea imediată economică a codrului distrus, şi aceasta
un mezelic de
două
sau trei milioane; Dar, în
Însă vorba e : Cu ce parale le-am făcut? Din această
scădem aceeaşi
avere
agonisită
în ultimele decenii trebuie să
datoriile contractate de noi in
străinătate
în
vreme.
reprezintă sute şi sute de milioane. Şi mai e ceva şi
mai important in cazul de faţă. De o jumătate de veac noi uzăm mereu pămân tul, mereu scoatem din elementele lui roditoare,
Datoria noastră
şi ju-
şi niciun apologist al progresului nostru economic
datoriile comunelor făcute la
nu va susţine că-i dăm pământului ceva în schimb.
publică
mătate. Dacă adăugăm
trece de un miliard
în seamă
Mereu scoatem din rodnicia pământului lăsată nouă
sutele de milioane cu care proprietatea noastră rura-
din moşi-strămoşi şi o trimitem in străinătate. Dar
lă şi urbană
această risipă a disponibilităţilor şi averii rămase din
bănci,
al
căror
capital e
străin, dacă luăm
e îndatorată la creditul funciar
şi
urban,
30
C. Dobrogeanu-Gherea ·
părinţi
n-o mai putem socoti cu sutele de milioane, ci
trebuie să incepem s-o socotim cu miliardele. Şi dacă
PROBLEME VITALE
31
de milioane. Dar această sumă de producere nu se distribuie egal, ceea ce ar arăta o mizerie §i sărăcie
socoteală această imensă sumă
lucie. Dimpotrivă, în ţara noastră- neoiobagă la sate
cheltuită in jumătatea de veac din averea ţării rămasă
§i birocrat-parazitară in ora§e - această distribuire
din
punem la
părinti
''
la devine
atunci suntem in deficit, atunci socotea-
dezastruoasă
atunci se invederează
în
că
toată
puterea cuvântului,
noi nu numai că am risipit
în această jumătate de veac tot ce am produs, nu numai că am risipit acea imensă de pe care am primit-o din
sumă
de 14-15 miliar-
străinătate
în jumătate
de veac pentru cerealele noastre exportate, dar am risipit §i din averea §i din disponibilităţile lăsate nouă din părinţi; §i atunci se învederează §i pentru cel care inchide ochii §i nu vrea noastră nefastă, privată ţara
să vadă că
§i
publică,
prin
gospodăria
am dus §i ducem
Dar dacă progresul atât de slăvit al bogăţiei noastre acumulate e o iluzie §i bogăţia ţării intregi, a procă
ei, §i mai mare iluzie, prin ce se explică faptul
zeci de ani suntem ţinuţi în iluzii §i că ele sunt atât Pricinile acestor iluzii §i legende sunt mai multe.
foarte
mică
văzut,
noi producem o
producţie suma imensă de 400.000.000 (împreună cu bugetele comunale §i judeţene), rămân încă
800.000.000, din care o parte însemnată intră, ca plusvaloare, în mâna claselor mai avute, intre care una foarte subţire de mari bogăta§Î. Aceste câteva sute de milioane, într-o ţară unde se produce numai spre consumare §i nu §i pentru producere, se consubţire a marilor bogăta§i se risipesc într-un lux ne-
bun pentru o ţară atât de săracă. Aceasta însă ne dă o aparenţă de bogăţie in ochii străinilor §i chiar §i în propriii ochii.
foarte mare, ba risipim §i disponibilităţile, pe când în . ţările capitaliste, de§i rata plusvalorii e mai mică, se
unele dintre cele principale.
Cum am
enormă. Astfel, după ce statul retrage din intreaga
Noi risipim întreaga plusvaloare, a cărei rată e
de înrădăcinate §i stăpânesc opinia publică? Iată
caz, rata plusvalorii în viaţa noastră agrară e absolut .
sumă §i se risipesc U§or §i repede, iar in clasa foarte
nu spre progres, ci spre ruin㠧Πdezastre.
ducţiei
e, relativ, poate mai neegală decât oriunde. În orice
sumă
de valori noi: un miliard §i
relativ
două
sute
consumă totuşi numai o parte dintr-insa, iar restul se fixează in producţie.
C. Dobrogeanu-Gherea ·
32
Ceea ce
consumă şi
ar reprezenta deci in unei
producţii
două
risipesc clasele noastre avute ţările
şi
de mii şi trăiesc aşa de bine şi uşor economiceşte, incâte foarte natural ca în sufletul lor să se nască iluzia
de câteva miliarde, nu de un miliard
că în general în ţara asta se trăieşte uşor şi că ţara e
pentru noi,
şi
producţia noastră; străini, că
pentru
de
foarte prosperă, pentru că lor le merge foarte bine.
avem
O iluzie psihologică perfect explicabilă. De altfel - şi
acea producţie de miliarde.
asta e foarte important- întotdeauna clasele superi-
La noi statul, care retrage din producţie imensa cifră de
33
capitaliste plusvaloarea
sute milioane cât este
aici iluzia,
PROBLEME VITALE
400.000.000, creează o clasă birocrat-parazi-
oare, spre a consuma în
tihnă
plusvaloarea căpătată
şi pentru justificarea lor morală, caută să provoace
tară care face risipă la fel ca celelalte clase avute. În
în alţii şi în ele însele iluzia că, dacă prosperitatea
plus, prin imprumuturi formidabile, statul se pune
nu e încă generală, prin progresele pe care le facem
in posibilitatea de a face el
însuşi
după
în
tonul general al
ţării,
o
risipă colosală,
construcţii
de un lux
nebun ş.a.m.d. Şi
asta,
tru noi,
Mai sunt şi alte cauze ale acestei iluzii, dar nu le
iarăşi,
şi
ne
pentru
dus invariabil
dă
Slănic pleacă şi
aerul de
ţară bogată şi
străini. Străinul
să vadă
Sinaia, Curtea de şi
mergem într-acolo. Şi doară clasele superioare sunt acelea care dau tonul.
edificiile din
venit in
şi
că ţara
pe toate; cele arătate sunt de ajuns.
Astfel s-a creat şi se creează iluzia pernicioasă,
apoi
extrem de pernicioasă, că, deşi ţărănimea e mizeră,
salinele din
suntem totuşi o ţară bogată şi îndeplinim din zi in zi
face progrese
progrese de invidiat. Zic iluzia extrem de pernicioa-
străinătate,
să pentru că, pătrunşi de ea şi legănaţi în ea, vom
ne măguleşte vanitatea şi ne întăreşte convingerea că
merge înainte pe această cale de gospodărire care ne duce spre dezastru şi ruină.
suntem în
plină
în
enumerăm
ceea ce
formidabile
scrie aceasta
ţară şi
Bucureşti,
Argeş, Constanţa şi
el cu impresia
pen-
prosperitate economică.
Şi mai e şi o explicaţie psihologică. Într-o ţară de
Ştiau şi anticii marele adevăr că începutul înţelep
producere numai pentru consumare neproductivă şi
ciunii e să te cunoşti pe tine însuţi. Asta e tot atât de
risipă,
uşor viaţa,
adevărat pentru o naţie ca şi pentru un individ. Şi
iar cei din vârful piramidei câştigă aşa de uşor sutele
noi trebuie neapărat să cunoaştem următoarele trei
clasele superioare îşi câştigă aşa de
C. Dobrogeanu-Gher~a
34
PROBLEME VITALE
35
adevăruri care ne privesc. Întâi, că suntem extrem
condamnabilă moralmente de oriunde ar veni şi ori-
de săraci, că producem valori noi de 33 de parale
unde s-ar întâmpla, pentru că se risipeşte un product
pe zi de cap de om (după ce statul prelevă partea sa). Al doilea, că prin producerea numai pentru consumare
neproductivă şi risipă
nu numai
consumăm
muncit de alţii şi se introduce un factor demoralizator şi dizolvant pentru ţara unde risipa se săvârşeşte.
tot ce se produce, dar şi risipim şi disponibilităţile
Numai că în ţările capitaliste bogate ea se face _când
moştenite şi înghiţim şi
se face - dintr-un product naţional bogat; dar când
tainul urmaşilor. Prin această
gospodărire, şi publică şi particulară, manifestări
cea mai caracteristică este gospodărirea
neoiobăgistă, ruină şi
două
dintre ale cărei
nu ducem ţara spre progres, ci spre
dezastru. Şi al treilea adevăr este că în cele
de mai sus rezidă cauza principală a celor mai
multe dintre mizeriile noastre, nu numai materiale, dar şi culturale, morale, naţionale. Când aceste ade-
se face dintr-unul atât de sărac ca al nostru, din cele 50 de parale de cap de om ! Cu toată scurtimea acestui capitol, trebuie să spunem măcar câteva cuvinte despre stat şi gospodăria sa: a-llăsa la o parte tocmai pe el ar fi, cum s-ar zice
să fii la Roma şi să nu-l bagi de seamă pe Papa.
'
vor intra adânc în conştiinţa publică, atunci
După cum am văzut, statul, judeţele şi comunele
se va face posibilă o îndrumare nouă, o reinnoire a
retrag şi înghit din productul naţional formidabila
felului nostru de a gospodări, de unde va urma o
cifră de 400.000.000*, adică a treia parte din pro-
văruri
reinnoire a întregii noastre Bineînţeles că
vieţi
sociale.
aici nu putem să dezvoltăm toate
acestea şi să tragem toate concluziile. Acest capitol e numai aruncarea unei făşii de lumină asupra unor probleme formidabile şi ~el mult enunţarea unora din ele, nu analiza lor. Numai în treacăt putem releva aci caracterul nefast al risipei statului şi claselor noastre avute. Se înţelege, risipa e risipă şi e
ductul naţional; numai bugetul statului reprezintă 305.000.000, adică a patra parte- 25%- din tot productul naţional.
* ~ o. de?sebire destul de mare între bugetul statului propnu-Zis ŞI_ acela al ~omunelor şi judeţelor. Dar Ia noi, unde toat~_se ~~esc, -~e fapt, în mâna aceluiaşi stat şi aceleiaşi oligar~H pohttce ŞI m _toate trei e aceeaşi risipă şi lipsă de socoteala, se poate vorbi de toate împreună ca de un singur buget de stat.
C. Dobrogeanu-Gherea
36
În Franta, tară relativ foarte bogată §i una dintre '
'
cele mai greu impuse, bugetul statului
reprezintă
a
opta parte din productul naţional.
PROBLEME VITALE
37
Şi vorbind numai de bugetul statului. Bugetele
comunelor §i judeţelor înghit o sumă egală cu întregul produs, în valoare nouă, al marii noastre indus-
Ceea ce se petrece la noi e deci pur §i simplu
trii (fără cea extractivă). Iar întreg bugetul statului, comunelor §i judeţelor înghite o sumă egală cu ve-
monstruos. §i mai su-
nitul net al întregului pământ, plus tot ce produc ca
gestiv când comparăm calificativamente, dacă putem Franţa, socotită
valoare nouă marea noastră industrie §Î industria extractivă. • E aproape un co§mar.
ar putea să achite cea mai
Aici găsim §i~licaţia puterii formidabile pe care
mare parte a bugetului său din venitul imenselor ca-
începe s-o aibă tot mai mult statul, explicaţia acelei
pitaluri acumulate §i plasate în cea mai mare parte în
atracţii invincibile pe care o are el pentru tot româ-
străinătate
nul. Statul e la noi, cum am zis, distribuitorul binelui
Dar
această
monstruozitate se
văde§te
zice a§a, bugetul nostru cu al Franţei. ca o gospodărie
Să
naţională,
(aproape 14 miliarde numai în Rusia).
vedem cam ce
înseamnă
bugetul statului nos-
tru în starea economică în care ne găsim.
După
dom-
nul Colescu, venitul net al întregii noastre proprietăti
'
rurale cultivabile - al celei mari §i al celei mici - e
de 276.000.000 de lei, în cifre rotunde. Venitul net al marii noastre industrii, inclusiv cea cam de 30.000.000 de lei; al
pământului,
împreună
extractivă,
e
cu venitul net
face aproximativ 306.000.000 de lei,
în cifre rotunde. Astfel, într-o
ţară
eminamente
agricolă,
bugetul
statului e egal cu o sumă care ar reprezenta venitul net al întregului pământ, plus venitul net al industriei. E să nu-ti crezi ochilor. '
* De aici se poate vedea cât de greşită e afirmaţia domnului P. P. C~rp că r~mânul e mult mai puţin impus decât cetăţeanul unet alte ţăn moderne. Se înţelege, formal vorbind, dacă facem comparaţie după numărul locuitorilor unei tări afirmatia dumisale e adevărată. Astfel, bugetul nostru de '3o5.ooo.ooo, care ~pasă as~pra unei populaţii de 7 000 000, reprezintă 43 de le1 de locmtor, pe când bugetul Franţei de patru miliarde cu ~· ~op~la~ie în cifre r?tunde de 39 000 000, reprezintă ~ suta §t ~a1 .b•~.e d~ franci ~e locuitor. Deci francezul plăteşte de _do.ua on ŞI J~~atate mat mult decât românul. Dar compa~aţta mtre sarcmde bugetare ale unei ţări şi ale alteia trebuIe fă~ută nu cu privire la numărul respectiv de locuitori, ci du~a sumele lor respective de producere naţională sau venit naţiOnal. Dacă facem această comparaţie cu adevărat rationa. lă, logi_că şi so~ia~mente ~devărată, atunci vedem că b~getul Franţei reprezmta 12% dm totalul veniturilor ei nationale iar al n_ostru 25% (! !) din totalul producţiei noastre, din tot~lul ve~ttului nostru naţional, deci românul plăteşte de două ori mat mult decât francezul. Sacrificiul bugetar al României e de · două ori mai mare decât al Frantei ' .
'
r!
38
C. Dobrogeanu-Gherea
şi răului,
soarele dătător de viaţă, toate mâinile se în-
tind către el, toate interesele se grupează împrejurul lui.
Şi
nu e de mirare 1 ţării,
a
agricolă,
o
statul înghite, într-o
sumă
39
simtă tot mai mult şi mai mult ca un organ de sine stătător, ba, mai mult, ca un organ dominant, care
tinde să stăpânească toate clasele sociale şi să dispu-
Statul dispune de a treia parte din întreaga producţie
PROBLEME VITALE
ţară
eminamente
de valori egale cu venitul net al în-
nă de însăşi producţia economică a ţării.
Neavând însă funcţiunile unei clase producătoa re, statul devine fatal, prin hipertrofierea sa, un or-
tregului pământ, plus tot ce produce industria mare.
gan parazitar, care suge întreaga sevă a organismului
E aproape fantastic 1
social, îi falsifică şi îi compromite creşterea şi dezvoltarea.
Relele care decurg din lă şi hipertrofică
mul social sunt
creşterea
aceasta anorma-
a organului statului pentru organis-
nenumărate.
În primul loc, bineînţeles, e creşterea mizeriei populaţiei,
cu
mizerie care se măreşte în proporţie directă
creşterea anormală
a bugetului statului.
în societatea modernă e un organ social supus, o exnu a intereselor producătorilor
producătoare,
direcţi,
a muncitori-
mii - exprimarea directă a acestora va fi statul socialist. Dar statul democrat-burghez
exprimă
în primul
rând interesele claselor economiceşte dominante, ale acelora care conduc producţia. Însă câteodată statul, în anumite pertrofică, colosală
condiţii
anormale, prin
prin faptul
din întreaga
creşterea
că ~junge să absoarbă producţie
a
ţării,
cerea lui într-un organ dominant, birocrat-parazitar, e una dintre cele mai pernicioase boli de care poate fi cuprins organismul social al unei societăţi moderne. Tocmai de boala aceasta gravă suferă Rusia. E
AI doilea rău, foarte însemnat, e următorul. Statul presie mai ales a intereselor claselor
Această hipertrofiere a organului statului, prefa-
cancerul birocraţiei parazitare ţariste, care roade, otrăveşte şi distruge organismul social rus. Şi Rusia,
printr-o luptă eroică, unică în felul ei, prin jertfele nenumărate, prin sângele celor mai buni fii ai săi,
n-a putut să scape
până
acum de boala aceasta.
Prin hipertrofierea statului şi prin neoiobăgia noastră (aceste două fenomene sociale sunt strâns
legate) începem şi noi să imităm Rusia şi, sub acope-
sa hi-
rişul şi scutul unor instituţii constituţional-occiden
o parte
tale, începem să ne organizăm de-a binelea un stat birocrat-parazitar.
începe
să
se
40
C. Dobrogeanu-Gherea
neapărat să
Dar trebuie
acesta, e vremea că
acesta, pentru
supremă să
ne oprim din drumul ne oprim din drumul
ceea ce poate suporta marea
şi
pu-
PROBLEME VITALE
41
prin care se poate pune mâna.pe stat, e mijlocul prin care
poţi să
deci
că
iei parte la afacerile statului. Ce mirare
politica devine
ocupaţia
de
predilecţie,
ternica Rusie nu putem superta noi: suntem prea
trul hipnotic de preocupare pentru
debili pentru aceasta.
însemne ceva în
Şi
tot aici
şi
în
căutăm explicaţia
aşa
în
aceeaşi
ordine de idei trebuie
să
pentru alt fenomen social: locul
de nemăsurat de mare pe care-I ocupă politica
viaţa ţării.
Politica
aceştia,
să trăiască,
numai
mizerabilă, lipsită
acaparează
toate interesele, atrage toate
talentele,
înlănţuieşte
toate
conştiin
care vor
să parvină. Şi
care vor
să
nu nu-
dar şi pentru aceia care vor chiar întrucât într-o
ţară
cu
producţie
de mare industrie, sunt clase în-
tregi sociale, cum sunt oamenii cu
inteligenţele şi ţele.
mai pentru
ţară,
toţi
cen-
c~va
carte (prole-
tariatul intelectual), care nu-şi găsesc şi nu-şi pot găsi mijloacele de trai decât la statul birocrat.
Nu numai schimbarea unui guvern, dar până şi
Când însă statul normal prin hipertrofiere devine
schimbarea unui ministru de resort ţine în suspensie
un stat birocrat-parazitar, atunci într-un regim con-
respiraţia ţării
întregi,
stituţional şi politica devine politicianism, iar partide-
portant care":'i
hotărăşte
parcă
ar fi un eveniment im-
soarta
şi faţă
de care dispar
toate interesele şi preocupările economice, intelectuale, culturale,
naţionale.
un loc atât de
precumpănitor
în viaţa ţării.
Statul dispune de a treia parte din rii, de o al
sumă
de valori
pământului şi
diriguieşte
o putere
politica în
egală
producţia ţă
cu întregul venit net
cu tot ce produce industria. Tot el
afacerile ţării şi, hipertrofiindu-se, devine
covârşitoare ţările
lor
şi
cu toate rezultatele nefaste pe care le
politicianismul
Din cele spuse mai sus e clar pentru ce politica ocupă
le politice se prefac în oligarhii politice, cu clientelele
în societate. Pe de
cu regim
constituţional
altă
parte,
e mijlocul
profunzimile vărată
şi
oligarhia
vieţii
politicianistă. Şi
economice
implică
astfel în
găsim explicaţia
ade-
a fenomenelor politico-sociale.
Am spus mai sus
că
nu pot vorbi aici mai pe larg
de toate rezultatele acestui fel de felului nostru de a
gospodări.
gospodărie,
Ne vom opri
ale
totuşi
aci mai mult asupra fenomenului atât de interesant care se
cheamă
importanţa,
scumpirea traiului, având în vedere
partea
simptomatică şi
actualitatea lui
C. Dobrogeanu-Gherea
42
PROBLEME VITALE
43
nu ne vor lua aceasta în nume
explică scumpirea traiului prin mai marea abunden-
de rău, întrucât fenomenul în chestie îi priveşte acu-
ţă şi ieftinirea banului, să facem următoarea presu-
mare. Cititorii ma
aşa
noştri
de aproape
şi
atinge atât de adânc interesele
te îndeplini în realitate, dar care învederează cele
lor cele mai vitale. În ultimele trei decenii obiectele de primă necesitate -carne, mod
peşte,
înfiorător,
punere, o ipoteză absolut exagerată, care nu se poa-
lemne etc. - s-au scumpit într-un .
cu sute la
sută;
acelaşi
Să presupunem că renta pământului ar fi crescut
interval,
aşa de mult, iar bugetul statului aşa de formidabil,
chiriile s-au dublat, s-au triplat ş.a.m.d. De unde pro-
încât acestea singure la un loc ar înghiţi nu 45% din
vine această imensă creştere a preţurilor care în oraş
întreaga producţie a ţării, cum e cazul acuma, ci
începe să facă imposibilă viaţa omului mai
sumă aproape dublă, adică 80%. Ce s-ar întâmpla
răspuns
"Cauza e" - au de stat -
"că
oamenii
bogaţi
suntem mai
în
zise mai sus.
sărac?
noştri
ca înainte,
politici, că
avem
bani mult mai multi, ~i de aceea, ca în toate tările mai ' ~ ' bogate, banii se ieftinesc această
şi
fatal cresc
preţurile ;
dar
scumpire de trai, întrucât e rezultatul ieftini-
rii banului, e numai
aparentă,
nu
şi reală."
eo
legendă,
cum am
vă
zut mai ~us, dar, chiar dacă am avea mulţi bani, mulţi
de tot, aceasta ar putea
atunci? E vădit pentru oricine că în acest caz, rămânând pentru consumul
şi viaţa
tuturor claselor sociale _
afară de rentieri şi stat - numai 20% din întreaga producţie a ţării, toţi locuitorii ar dispărea de foame
şi mizerie, şi împreună cu ei ar dispărea şi statul cu
Nimic mai neexact. Lasă că bogăţia noastră
0
influenţa preţurile
numai
clasele bugetivore şi rentivore. Dar, înainte de a ajunge la acest ultim dezastru, un altul ar veni să distrugă teoriile economice
până
ale oamenilor noştri de stat. În adevăr, în supoziţia
când şi oferta s-ar mări, s-ar acomoda cererii, deci în
noastră, rentierii şi statul absorbind 80% din întrea-
mod vremelnic.
ga producţie şi, după obiceiul pământului, cheltu-
întrucât s-ar
mări
cererea bunurilor
şi
numai
explicaţia
ind cea mai mare parte în străinătate sau pe mărfuri
oamenilor noştri de stat şi a economiştilor noştri care
străine, iar întreaga ţară neavând pentru consumul
Ca să vedem foarte clar cât de
greşită
e
44
C. Dobrogeanu-Gherea
său
decât 20% din
producţia naţională,
mizeria ar
deveni înfricoşătoare, iar banii - extrem de rari. pământului
s-ar scumpi în
te bunurile ce provin din
aceeaşi măsură
pământ,
toa-
deci tocmai cele
strict necesare vieţii, iar prin scumpirea acestora s-ar şi
scumpi
lucrătorilor,
munca
prin urmare
şi
45
noastră e azi mult mai abundent ca acum un sfert de
veac, viaţa e mult mai scumpă, deci cauza scumpirii
Pe de altă parte, prin creşterea nemăsurată a rentei
PROBLEME VITALE
toate
bunurile produse de ea. Tot astfel, scumpindu-se
traiului e abundenţa banului. Nu-i vorbă, se poate zice şi altfel : cauza ab~ndenţei banilor e scumpirea bunurilor economice, întrucât pentru a plăti şi a comercializa o sumă de bunuri mai scumpe trebuie şi bani mai mulţi. Ei, şi atunci?
mult produsele pământului prin mărirea nemăsura
Atunci ne-am încurcat şi atâta tot!
tă
O, dacă explicările acestea atât de uşoare şi sim-
a rentei, s-ar ridica enorm
preţul
tuturor fabricaprodusele
ple ar fi tot atât de adevărate ştiinţificeşte! Din nefe-
mărind
ricire, explicările conforme aparenţelor şi priceperii
enorm impozitele, în special pe cele indirecte, statul
obişnuite, practice, sunt uşoare, dar nu sunt adevă
ar mări întru atâta şi preţul bunurilor.
rate, iar cele ştiinţifice sunt adevărate, dar nu sunt uşoare deloc.
telor marii
şi
pământului
Şi
micii industrii, în care
intră
ca materii prime. De asemenea,
atunci în supoziţia noastră am avea următoarea
stare de lucruri: de o parte, o grozavă lipsă şi raritate a banilor; de preţului
pire a
altă
parte, o îngrozitoare urcare a
bunurilor economice, o îngrozitoare scum-
vieţii. Bineînţeles că
găsi că
vieţii
scumpirea
banului,
după
oamenii
noştri
de stat ar
găsesc că
provine din ca-
bunurilor economice, al mărfurilor, trebuie să cunoaştem, în două cuvinte măcar, ce e valoarea unei
uşor:
mărfi şi ce e preţul ei. Valoarea unei mărfi, după
fenomene coexistente, decretezi pe
Marx, e egală cu timpul mijlociu necesar pentru
E foarte evident, atât de simplu două
unul drept
mică în domeniul ştiinţei.
Pentru a afla de ce se scumpesc valoarea şi preţul
uza abundenţei lui. când vezi
te, şi de aceea trebuie să facem o excursiune cât de
rarităţii
provine din cauza
cum acuma
Noi însă avem nevoie de explicările cele adevăra
cauză
a celuilalt
şi
şi
atât de
basta! Banul în
ţara
producerea ei, iar după economiştii clasici burghezi
46
C. Dobrogeanu-Gherea
valoarea unui bun economic, a unei mărfi, e egală cu
Dar
cheltuielile mijlocii necesare pentru producerea ei.*
concurenţa
Preţul
unei mărfi e valoarea ei exprimată în bani.
Sunt două legi economice fundamentale în societăţi le producătoare de mărfuri care fac ca în preţul unei mărfi să
se manifesteze valoarea ei, ca
mărfi să
caute
două
egal cu valoarea ei; aceste
legea ofertei
un singur situaţia
vânzător
lui
şi
de
cererii.
mărfuri,
privilegiată şi
Dacă
atunci şi
şi
acesta s-ar folosi de
ar coborî
preţul mărfurilor
ar fi
preţul mărfu
ar ridica
cumpărător faţă
piaţă
el s-ar folosi atunci
rilor cu mult deasupra valorii lor, iar ar fi un singur
în
de
dacă
în
piaţă
mulţi vânzători,
situaţia
lui
privilegiată
mult sub valoarea lor.
* Teoria lui Marx asupra valorii e incomparabil superioară, ca teorie ştiinţifică, celei a economiştilor clasici burghezi. Teoria lui Marx e mai generală, mai abstractă şi cuprinde şi lămu reşte, ştiinţificeşte vorbind, mult mai bine fenomenul valorii. Dar tocmai pentru că e mai abstractă e mai greu de înţeles, şi de aceea noi, dorind să Iim cât se poate de clari, în aceste câteva cuvinte teoretice întrebuinţăm amândouă definiţiile, şi asta cu atât mai mult cu cât definiţia valorii economiştilor clasici burghezi în practică poate fi redusă la cea a lui Marx. De asemenea, pentru a nu complica chestia tratată, vorbind de preţ facem abstracţie de alte manifestări ale fenomenului preţului, cum sunt monopolul, preţul rarităţii etc. Pe noi aici ne interesează numai preţul mărfurilor ce pot fi produse în cantităţi voite şi care preţ, urcându-se, scumpeşte viaţa, dar nu ne interesează preţul tablourilor artistice.
vânzători
sunt
mulţi şi toţi
vor
să vândă şi,
prin
dintre ei, caută să reducă preţul mărfuri
lor; de asemenea, şi cumpărători sunt mulţi, iar prin concurenţa
caută,
dintre ei
să
la rândul lor,
ridice
preţul mărfurilor.
unei
legi fundamentale sunt: legea liberei concu-
renţe şi
de
să devină
preţul
47
PROBLEME VITALE
Pe de
altă
parte, în societatea
modernă,
directă,
produce nu pentru consumarea vânzare, nu se în piaţă din şi
ştie niciodată
mărfurile
se furnizează în
puţin
cererea,
preţul
se
piaţă,
restrângă, să
cată să
exact cât anume se cere
uneori mai mult, alteori mai
Dacă
oferta
mărfurilor
întrece
acestora cade sub valoarea lor, ele se
ieftinesc, dar atunci nizarea lor în
ci pentru
necesare. De aceea se produce
piaţă
decât se cere.
unde se
se
şi producţia mărfurilor şi
devenind
fur-
păgubitoare, cată să
împuţineze,
oferta deci scade
şi
se acomodeze cererii, ceea ce face ca şi preţul
mărfurilor să revină plă, dimpotrivă,
la valoarea lor.
Dacă
se întâm-
ca cererea să întreacă oferta, atunci
preţul mărfurilor
se ridică deasupra valorii lor, ele se
scumpesc, dar şi producătorii şi furnizorii, mânaţi de dorinţa
unui
câştig
mai mare,
caută să producă şi să
furnizeze mai mult. Oferta deci
creşte şi caută să
acomodeze cererii, ceea ce face ca să scadă până
la valoarea lor.
se
preţul mărfurilor
48
C. Dobrogeanu-Gherea'
Astfel, prin aceste ra
concurenţă şi
cilaţiile
două
legi fundamentale - libe-
legea ofertei
provocate de ele
şi
cererii -
49
Aşadar, aurul-monedă e un bun economic, o mar-
prin os-
fă ca oricare alta, are valoarea lui, care se măsoară
e ba mai
prin timpul mijlociu necesar pentru producerea lui,
şi
preţul mărfurilor
PROBLEME VITALE
in
prin cheltuielile lui de producere şi, tocmai de aceea,
mijlociu, la valoarea lor, care constă in cheltuielile lor
are pe lângă asta şi anumite calităţi speciale, devine
sus, ba mai jos decât valoarea lor,
şi cată să ajungă,
monedă, un instrument de schimb şi de măsurare a
de producere şi de furnizare. Acuma, când ştim in câteva cuvinte ce este valoarea
şi
ce e
preţul mărfurilor, să
vedem ce e banul.
Aurul (noi avem etalon de aur, iar schimbabilă
hârtia-monedă,
in aur, e un reprezentant adecvat al
acestuia) e un bun economic intocmai ca oricare alcărui
tul, a
valoare e deci egală cu vremea
necesară,
cu cheltuielile necesare pentru producerea lui. Dar aurul e un bun economic sui generis, are anumite calităţi care· îl prefac in bani propriu-zişi, in instruşi
ment de schimb
in instrument de
dar că
e
şi
totodată
care
re e de 20 de lei se va schimba şi va face să se schimbe intre ele o pereche de ghete, un sac de făină sau o haină, care cer de asemenea în medie pentru produ-
cerea lor câte două zile de muncă şi ale căror cheltuieli de producere sunt de 20 de lei. Dacă cheltuielile cu producerea unei mese vor fi de 40 de lei, iar cu a unui pat de 60 de lei, atunci masa se va schimba pe o bucată de aur cât 2 napoleoni, iar patul pe o bucată de aur cât 3 napoleoni sau pe hârtie-monedă
un bun economic ca toate celelalte,
echivalentă, care, intr-o tară cu o circulatie monetară
şi
normală şi cu etalon de aur, e un reprezentant adec-
Faptul
un instrument de schimb
că
capital,
şi
că
faptul
are trei
economice diferite, îl prefac intr-o categorie ·
economică
două zile de muncă ş.i a cărui cheltuială de produce-
aurul-mo-
mărfuri.
se prezintă sub trei ipostaze deosebite,
funcţii
leonul - pentru producerea căruia se cer, să zicem,
a va-
lorii tuturor celorlalte nedă
măsurare
valorii celorlalte mărfuri. O bucăţică de aur - napo-
foarte
complexă,
încurcă straşnic
foarte .greu de
nu numai publicul
'
'
vat al aurului. Într-un cuvânt, mărfurile se schimbă între ele
pătruns,
prin intermediul aurului după cheltuielile lor de
neştiutor
producere. Şi în privinţa asta e indiferent dacă ba-
sau diletant, dar şi pe economistul de meserie.
nii-aur vor fi abundenţi in ţară sau ba. De-or fi în
50
C. Dobrogeanu-Gherea ·
PROBLEME VITALE
51
5, 10 ori 20.000.000 de napoleoni de aur, tot
a cărui valoare s-a redus la jumătate, ci pe doi napo-
o pereche de ghete se va schimba pe un napoleon,
leoni. Preţul lor se va dubla deci, se va scumpi, ca şi
întrucât cheltuielile de producere sunt de 20 de lei şi
preţul tuturor celorlalte mărfuri. Scumpirea aceas-
ţară
într-un caz,
şi
dacă
Dar scumpi,
ta însă ar fi numai aparentă, întrucât cheltuielile de
în celălalt. se vor
producere a tuturor bunurilor şi deci şi valoarea lor
cheltuielile lor de producere se vor
au rămas aceleaşi; numai măsura cu care sunt măsu
ghetele, haina, sacul de
dacă
făină
dubla? Atunci e vădit că aceste mărfuri, ale căror cheltuieli de producere vor fi de câte 40 de lei, nu se vor mai putea schimba pe o
bucată
de aur cât un
rate- banul-aur- şi-a schimbat valoarea. N u-i vorbă, chiar scumpirea aceasta aparentă ar face încă destule bu~lucuri şi ar tulbura profund toa-
cărei
te relaţiile sociale. Astfel, statul, prin bugetul lui în-
cheltuieli de producere sunt de asemenea de 40 de
tocmit după vechea valoare a aurului, ar retrage din
lei. În acest caz însă, bunurile economice - ghetele,
producţia ţării numai jumătate din valorile vechi,
napoleon, ci pe o cantitate de aur
haina, sacul de
făină
dublă,
ale
- s-au scumpit pentru
că
s-au
ar fi deci în pierdere cu 50%, care ar fi câştigate de
că
contribuabili. Astfel, şi un creditor care ar avea de
ridicat cheltuielile lor de producere, nu pentru
încasat o mie de lei ar primi numaijumătate din va-
s-ar fi ieftinit aurul. cheltuielile lui
loarea reală veche - o valoare reală veche de 500 de
de producere s-ar reduce la jumătate (prin proce-
lei -, iar pe celelalte 500 le-ar câştiga debitorul. Tot
dee noi de extracţie ori prin descoperirea unor mine
aşa şi lucrătorii salariaţi, întrucât ar primi vechiul lor
extraordinar de bogate)? Atunci da, într-adevăr, din
salariu nominal, ar căpăta în realitate numai
Dar
cauza
dacă
şi
în
aurul s-ar ieftini,
proporţia
scumpi şi toate
0
ju-
s-ar
mătate a vechii valori reale, iar capitaliştii şi patronii
toate bunurile economice.
ar încasa-o pe cealaltă. Şi întregul bucluc s-ar putea
ieftinirii
mărfurile,
dacă
aurului-monedă
ale căror cheltuieli de
înlătura numai taxând aurul după noua lui valoare,
producere au rămas aceleaşi, a căror valoare a rămas
prefăcând o cantitate de aur de două ori mai mare
aceeaşi-
.Într-o monedă nouă de 20 de lei. Atunci toate relati-
Ghetele, haina, sacul de
făină,
2 zile de muncă în mţjlociu -, nu se vor mai
putea schimba pe o
bucată
de aur de un napoleon,
ile economice ar deveni iarăşi normale.
'
52
C. Dobrogeanu-Gherea,
Dar toate aceste
dezvoltări
sunt gratuite, întrucât
valoarea şi preţul aurului de zeci de ani, cu oarecare oseilatii nu s-au schimbat în mod simţi· tor şi, prin ' ' urmare, nici scumpirea bunurilor nu poate proveni Şi
şi
53
cheltuielile de producere a acesteia sunt egale cu cheltuielile de producere a napoleonului. Prin urmare ... Există un caz în care abundenţa banilor ca instrument de schimb poate să devină în-
oamenii noş
tr-adevăr o cauză de scumpire a bunurilor de trai,
că
aurul-mo-
şi nu de scumpire aparentă, ci reală şi adevărată.
din cauza reducerii valo-
Aceasta se întâmplă când banii năvălesc într-o tară
rii lui, a cheltuielilor lui de producere, ci din cauza
deodată şi pe neaşteptate, aşa cum a fost cazul la noi
abundenţei
în timpul războiului ruso-turc, de pildă. Atunci, ba-
din cauza aceasta.
nici economiştii
PROBLEME VITALE
tri de stat nu sustin aceasta; ei nu zic '
nedă
s-ar fi ieftinit în
tară
'
sale.
Or, aceasta e o mare faptul
că
funcţia
dumnealor
greşeală,
confundă
'
care provine din
nii înmulţindu-se deodată, cererea bunurilor creşte
şi
mult şi covârşeşte oferta, care nu i se poate acomoda
şi funcţia
imediat; preţurile se ridică mult deasupra cheltuie-
banii în calitatea
lor de capital cu banii în calitatea
lor de instrument de schimb.
lilor de producere şi furnizare, iar viaţa se scumpeş abundenţi,
te mult. Dar, mânaţi de dorinţa unui câştig atât de
întrece cererea,
ridicat, producătorii din interiorul ţării şi furnizorii
atunci se ieftinesc şi, depuşi la bancă, în loc să produ-
mărfurilor din afară - negustorii - măresc producţia
că
şi furnizarea, măresc oferta, care ajunge de obicei
Când banii - capitalul când oferta lor în 6%, produc,
să
două
- sunt
piaţa financiară
zicem, 5, 4 sau chiar 3%; produc-
tivitatea capitalului sunt de
bănesc
bănesc
scade la jumătate, banii
ori mai ieftini. Dar
banilor, în calitatea
şi funcţia
face cu banii în calitatea şi
această
să întreacă şi cererea, şi astfel, după o perioadă de
ieftinire a
scumpire a bunurilor, vine o perioadă de ieftinire
lor de capital, n-are a
chiar sub valoarea lor. Şi în acest caz excepţional,
funcţia
lor de instrument
de schimb. Un napoleon depus la
bancă,
care n-are nimic de-a face cu ceea ce se petrece în
de-o pro-
tară la noi, abundenţa banilor poate să fie numai
duce el, în calitate de capital, 50 de bani ori un leu,
cauza unei scumpiri trecătoare, căreia îi urmează o
tot pe o pereche de ghete se va schimba, întrucât
perioadă de ieftinire a vietii.
'
C. Dobrogeanu-Gherea
54
Prin urmare, explicarea scumpirii traiului nostru, scumpirea abundenţa
exista cu zie
continuă, reală şi crescândă,
banilor, chiar
adevărat,
practică.
dacă
urmă
aceasta din economică şi
e o erezie
Dar atunci care sunt cauzele
prin ar
o fante-
adevărate
ce scumpesc în realitate bunurile economice, deci şi viaţa?
După
răspunsul
cele spuse mai sus
măresc
clar: toate acele cauze care producere a unei şi preţul,
mărfi, mărindu-i
scumpind ipso facto
e destul de
cheltuielile de
valoarea, îi ridică
să
le vedem pe cele
principale. Prima cauză, o cauză fundamentală a scumpirii bunurilor de trai, ar putea să fie vităţii
muncii.
Dacă
scăderea
producti-
pentru producerea unei perechi
de ghete, a unei haine, a unui sac de
făină
ar fi ne-
cesare patru zile în loc de două, atunci şi cheltuielile lor de producere s-ar dubla, preţul
şi
evident că valoarea şi
lor s-ar dubla.
Poate fi vorba la noi de scumpirea bunurilor de trai din această pricină? Evident că nu. Nici la noi, nici aiurea. Dimpotrivă, productivitatea muncii nu numai că nu scade, dar prin tehnica modernă, prin
aplicaţiile ştiinţei creşte
55
vertiginos în industrie, tim.ând să ieftinească uimitor bunurile de consumaţie. Factorul acesta economic ieftineşte deci foarte mult traiul, nu-l scumpeşte.
Al doilea factor care ar putea să ridice preţul bunurilor de trai e scumpirea muncii. Mărindu-se preţul muncii muncitorului, în aceeaşi proporţie cresc şi cheltuielile de producere a mărfurilor şi deci şi preţul
lor.*
E oare acesta cazul tării noastre? Nu. De tărăni'
'
me nu mai vorbim; ea moare mai abitir acuma de
şi viaţa.
Astfel de cauze sunt multe;
PROBLEME VITALE
mult în
agricultură,
* În sodetăţile moderne, capitaliste, productul naţional, grosso modo, se împarte în valoarea necesară, pe care o iau lucrătorii, şi plusvaloarea, pe care şi-o aproprie capitalul. Dacă partea lucrătorilor creşte, scade partea capitalului, şi atâta tot. De aci n-are de unde să urmeze creşterea preţu rilor. În realitatea vieţii economice însă nu creşte întreagă şi nu creşte deopotrivă partea luată de toţi lucrătorii. De obicei, în anum~ branşe de producţie se ridică salariile din cauze diferite. In altele nu; şi, profiturile capitalului tinzând să se egalizeze, în branşa de producţie unde s-au ridicat salariile cresc şi preţurile. În ce-i priveşte pe lucrătorii independenţi, micii meseriaşi etc., o categorie economică atât de importantă în ţările semicapitaliste, apoi nici vorbă nu e că, remunerarea muncii lor crescând, cresc şi preţurile bunurilor produse de 'această muncă. Numai că- şi aceasta trebuie de ţinut bine seamă - la noi în adevăr s-a ridicat preţul muncii, dar nu şi strictul necesar pentru producerea şi reproducerea ei; munca nu consumă mai mult decât altădată, ci s-a ridicat preţul ei din cauza scumpirii bunurilor consumate de ea; munca s-a scumpit din pricina scumpirii traiului, aşa încât remunerarea crescândă în bani a muncii nu e cauza primă şi eficientă a scumpirii traiului, ci este efectul ei.
C. Dobrogeanu-Gherea
56
PROBLEME VITALE
57
foame decât oricând. În ce-i priveşte pe lucrătorii
care intră şi profitul obişnuit al negustorului). Or,
din oraşe şi lucrătorii industriali, apoi salariul acesto-
negoţul în ţara noastră e bazat pe libera concurenţă.
ra a crescut cu adevărat în cele din urmă trei, patru
Dacă negustorii, intermediarii ar realiza profituri}~
decenii, uneori s-a dublat, alteori şi mai mult. Dar
de sute la sută cu cât au crescut preţurile bunurilor
în aceeaşi măsură s-a scumpit şi viaţa, traiul mun-
de trai, atunci nu numai capitalul intern, dar întreg
citorului, aşa că în realitate el nu numai că nu con-
capitalul mobiliar din câteşipatru colţurile lumii s-ar
sumă mai mult din productul naţional, ci chiar cu
îndrepta spre negoţul ţării, care dă profituri aşa de
un salariu dublu trăieşte, poate, mai greu decât mai
fabuloase. În realitate e tocmai dimpotrivă: mai tot
înainte. Lucrătorul nu se alege deci cu nimica din
capitalul indigen, neavând industrie unde să se poa-
scumpirea muncii, a mărfii lui, munca; produsul şi . rezultatul acestei scumpiri intră numai vremelnic în
tă plasa, caută să se bage în negoţ, iar rezultatul e o concurenţă înverşunată între negustori.
punga lui, nu e consumat de el, ci de un X oarecare.
Atunci poate că trusturile şi cartelurile scumpesc
Acest X, scumpind munca, scumpeşte ipso facto bu-
traiul, ridicând ·preţul mărfurilor deasupra valorii lor?
nurile produse de ea, iar rezultatul acestei scumpiri a muncii Im-i revine ei, ci aceluiaşi X. Vom vedea
minimă măsură, da. Cartelurile, întrucât
eludează legea liberei concurenţe, scumpesc ne-
îndată
cine este acest X. Atunci poate că negustorii, intermediarii,
Într-o
vânză
normal bunurile~ mărfurile pentru vânzarea cărora
torii or fi scumpind din lăcomie aşa de mult viaţa,
sunt cartelate. Sunt însă foarte puţine cartelurile cu
urcând imens preţul bunurilor deasupra valorii lor
un număr absolut neînsemnat de mărfuri, şi, afară
şi
de asta, cea mai superficială analiză a preţului unei
a cheltuielilor lor de producere? Din toate explicaţiile date scumpirii vieţii, aceasta
e cea mai absurdă, cea mai copilărească. După cum am văzut, preţul unui bun economic se
reduce prin libera concurenţă la valoarea acestui bun (adică la cheltuielile lui de producere şi furnizate. în
mărfi vândute de cartel va arăta cum acesta din urmă scumpeşte marfa cu mai puţin decât X-ul des-
pre care am vorbit mai sus. Atunci poate că industria indigenă şi încurajarea ei ridică preţul mărfurilor şi scumpesc astfel traiul?
C. Dobrogeanu-Gherea
58
PROBLEME VITALE
59
Într-o mică măsură, da. Întrucât cheltuielile de
Dar cauza principală, adâncă, permanentă, con-
producere în industria noastră mare sunt mai ridica-
stantă a scumpirii traiului şi a creşterii mizeriei sunt
te decât acelea ale industriei articolelor similare din străinătate, prin faptul tarifelor protectoare, plătim
mai scump mărfurile acestea. Dar iarăşi şi în scumpirea aceasta intervine, mărind-o, X-ul nostru. Mară de asta, bunurile produse de industria
noastră proteguită sunt foarte puţine şi, afară doar
de zahăr, joacă un rol relativ neînsemnat în bugetul contribuabilului român, şi de aceea şi scumpirea vieţii provenită din această pricină e neînsemnată în comparaţie cu enorma scumpire a traiului în ţara noastră.
sporirea nemăsurată a bugetului, a impozitelor statului, şi sporirea tot atât de nemăsurată a rentei pă mântului. Acestea, întrucât ridică cheltuielile de producere şi furnizarea mărfurilor, le măresc preturile şi deci scumpesc traiul. ' Asta e cauza adevărată, adâncă, permanentă şi constantă
a scumpirii traiului.
Am văzut că statul ia din intreaga productie a tării
400.000.000; renta
pământului
marii
pro~riet~ţi
e
de 120-140.000.000. Statul şi renta iau deci dintr-un miliard şi două sute de milioane până la 540.000.000, adică aproximativ 45%. Va să zică statul şi rentierii
Atunci care e adevărata şi adânca pricină a acestei '
pământului retrag din întreaga producţie- care prin
'
scumpiri enorme a traiului? lat-o, sau iată-le. Mai întâi unele articole de primă necesitate, pe
sine însăşi e mizerabilă şi insuficientă pentru o viată
omenească a ţării -
45%,
aşa încât pentru restul î~
care ţăranul nostru le producea şi le furniza pieţei,
tregii ţări, cu toate clasele ei (afară de cei care trăiesc
se scumpesc pentru că ţăranul e silit de regimul neo-
din buget şi din renta pământului), rămâne 55%.
iobag să devină tot mai exclusiv producător de cere-
Ce mirare deci că, pe măsură ce statul şi rentierii
ale pentru export, producând din ce în ce mai puţin
pământului retrag tot mai mult din productul tării,
produsele auxiliare ale agriculturii- zarzavaturi, pă
mizeria merge crescând ?
'
sări, lapte, ouă etc. -, pe care înainte le producea şi
Cu cât statul şi renta vor retrage mai mult, cu atât
le vindea foarte ieftin, netinând seama cât îl costa cu
mizeria va creşte. Şi, într-o ţară capitalistă sau semi-
'
adevărat
producerea lor.
'
capitalistă producătoare de mărfuri, această mizerie
c. Dobrogeanu-Gherea
60
.... , pe de 0 parte ' prin faptul că locuitorii se mant"fies•l'; au tot mai puţine mijloace cu care să cumpere, iar p~
PROBLEME VITALE
61
ploi torenţiale, te-ai mira de inundaţii şi le-ai căuta cauza în apa cu care se stropesc străzile ora§elor.
de altă parte prin scumpirea tot mai mare a mărfun
Dar opinia noastră publică a fost atât de mult în-
lor a bunurilor de consumare. ' Renta, crescând . · nema~surată ' într-o proporţie
şelată şi îndreptată pe căi greşite de cei neştiutori
scumpeşte toate bunurile provenite din pământ, î~
şi interesaţi încât cred că nu e de prisos să dau aici
primul rând deci bunurile cele mai importante şt
câteva exemple concrete pentru dovedirea celor de mai sus.
mai strict necesare vieţii. Renta crescândă a pămân
Să luăm ca pildă scumpirea chiriilor, care joacă
tului scumpeşte în aceeaşi măsură toate productele pământului, care intră ca materii prime în f~bric~rea
altor bunuri materiale, industriale. Scumpmd vtaţa muncitorului, renta pământului scumpeşte bunurile roduse de această muncă. Iar statul, prin impozitep . le directe şi indirecte, produce acelaşi rezultat ca şt renta, intr-o măsură şi mai mare. • Şi atunci când renta şi statul absorb din intrea~
grozava şi imensa sumă de. 45%,. ga prOd uctie , a tării , atunct cand renta pământului şi statul inghtt mat •
A
jumătate din intreaga noastră producţie, ~ămânâ~d
pentru intreaga ţară numai o jumătate şt ceva ~m ceea ce produce, a te mai mira de enorma scumptre . .. -Şl. a-1. ca~uta cauzele eficiente aiurea e tot aşa de a vtetu
logic, şi cuminte ca şi cum, după săptămâni întregi de nu toate impozitele statului s~u~pesc pt~eţurile. Astlel, imp~zitul asupra rent~i pământulUI miCşoreaza această rentă, dar nu ridică preţunle.
* De altlel
un rol covârşitor în bugetul omului sărac. Pentru construirea unei case trebuie mai întâi teren, iar renta pământului urban a crescut în proporţii fabuloase; în ultimele trei-patru decenii, preţul
metrului pătrat în Bucureşti s-a dublat, s-a triplat, s-a împătrit, ba şi mai mult. Apoi pentru construirea pe acest teren, al cărui preţ s-a ridicat cu 200, 300% etc., trebuie material de construcţie: var, nisip, cără midă, lemn lucrat etc. Producerea acestui material reclamă muncitori manuali şi intelectuali, iar munca
s-a scumpit şi ea, de o parte din cauza scumpirii tuturor bunurilor strict necesare vieţii-: prin creşterea rentei -, pe de altă parte din cauza creşterii impozitelor directe şi indirecte. Astfel, muncitorii care produc materialele de construcţie primesc o remunerare mai mare ca mai înainte. Din nenorocire, mărirea aceasta a remunerării nu le fi>loseşte lor la nimic;
C. Dobrogeanu-Gherea
62
şi
al statului; nu-i mai
intră
63
mţjlocirea cărora
Acum treizeci de ani păşunile erau extraordinar
în buzunarul rentei
de ieftine, era mult pământ disponibil. Nu putea tot
ei sunt numai intermediarii prin surplusul acesta de salarii
PROBLEME VITALE
puţin adevărat însă că
prin
să fie pus sub cultură, şi renta pământului era foarte
muncii se scumpesc bunurile
redusă. Acuma însă renta a crescut enorm, mai tot
produse de ea, se scumpesc deci foarte mult materi-
pământul e pus sub cultură, aşa că nici nu le mai vine
această mărire
alele de
a
plăţii
construcţie. Acelaşi
lucru se
munca direct întrebuinţată în
cu
deloc la socoteală proprietarilor şi arendaşilor să dea
munca
pământ pentru păşune, pământ care sub cultura ce-
întâmplă şi
construcţie; şi
aceasta - a arhitectilor, zidarilor, lemnarilor etc. - e scumpită,
'
din
aceleaşi
cauze. Pe
rialele necesare aduse din
toate mate-
Oamenii noştri de stat abia după ce au obţinut un
sunt scumpite
briliant succes diplomatico-economic - permisiunea
urmă şi
străinătate
realelor produce 50 de lei pogonul.
coadă
de a exporta vite in Austria - au băgat de seamă că
vin angaralele statului ce cad asupra casei şi fel de fel
vremurile s-au schimbat, că păşunile s-au scumpit
de impozite comunale crescute.
până într-atât încât nu ne mai convine să creştem vite
prin enormele taxe vamale ce se
prelevă.
La
Astfel, din toate aceste cauze, valoarea unei case e acuma de două sau de trei ori mai mare ca altădată; şi
se înţelege că şi chiria trebuie
să
se urce în
aceeaşi
proporţie.•
Sau să luăm un alt exemplu : carnea, un obiect de asemenea de
primă
necesitate.
* E evident că scumpirea chiriilor poate să provină şi din cauza lipsei de case de închiriat, din cauză că cererea de case întrece oferta. În acest caz însă, casele începând să producă venituri ce trec mult de venitul obişnuit şi normal, se construiesc case multe, şi de obicei oferta lor mărită covârşeşte cererea şi chiriile cad sub normal. Scumpirea deci a chiriilor din această cauză nu poate li decât vremelnică.
. de export, că permisiunea exportului au obtinut-o '
foarte adevărat, numai că ... n-avem ce exporta.
'
Aşadar, preţul păşunilor a crescut enorm, s-a în-
treit, ba şi mai mult decât întreit. Or, vita nu se hră neşte din aer, ci trei ani de zile, până ce devine bună
de tăiat, trăieşte din păşuni, din productele pămân tului. Prin urmare, creşterea unei vite de tăiat costă as-
tăzi cel puţin de trei ori mai mult decât acuma trei decenii; iar după ce e adusă de măcelar la tăiat mai vin încă multe alte cheltuieli şi angarale: abatorul, veterinarul şi fel de fel de impozite comunale. Apoi
64
C. Dobrogeanu-Gherea
preţul prăvăliei măcelarului s-a mărit,
o
întrebuintează
'
e acum mai
sfărşit cheltuielile lui
munca pe care
scumpă
ca
altădată,
în
proprii şi ale familiei lui, care se
ridicau acum trei decenii la 4.000 de lei anual, trec astăzi
peste 8.000,
şi
ştim
noi
şi
de ce
de unde vin
toate aceste scumpiri. Fireşte că
aceste cheltuieli cad toate asupra cărnii
de vânzare, îi
măresc
cheltuielile de producere şi de
furnizare, ca să vorbim în termeni economici. Ce mirare deci împătrit
Se
şi
rând din cauza în
adică
- în primul rentei
interesaţi,
îi
Dar publicul acuză ...
şi
esen-
pământului şi
şi preţul cărnii
aceeaşi proporţie.
încurajat de cei ce
cărnii
creşterii
a impozitelor statului -, crească
s-a
s-au întreit cheltuielile de pro-
de furnizare a
pe
n-ar vinde mai ieftin decât îi
trebuie
să
neştiutor,
măcelari costă) şi
zavaturile.
lui. Berea se vinde de fabrici cu 50-52 de lei hectolitru!. 50-52 de bani litrul. Din aceşti 50 de lei, statul şi comuna încasează direct 20 de lei, adică nici mai
mult nici mai puţin decât 40% din preţul de vânzare al berii. Dar măcar din restul de 60%, din cei 30 de nu mai prelevează nimic statul şi renta crescândă a pământului ? Aş, vorbă să
fie 1
Mai întâi, orzul şi hameiul - materiile prime din care se fabrică berea - se scumpesc din cauza creş terii rentei pământului (or, din cauza scumpirii lor creşte
renta
pământului,
ceea ce revine la
acelaşi
te, bineînţeles, şi cheltuielile de producere a berii. Apoi alt element care măreşte aceste cheltuieli c şi
consumator de spolierea negustorilor măcelari 1 pesc carnea scumpesc şi laptele,
care joacă şi ea un rol oarecare în bugetul orăşeanu
lucru). Această scumpire a materiilor prime măreş
tervine foarte grav şi energic ... pentru a feri publicul înţeles că aceleaşi
sus să luăm încă o pildă foarte caracteristică: berea,
cere
ceea ce e mai comic decât toate : statul chiar in-
E de la sine
Pentru limpezirea şi mai mare a celor spuse mai
(de
împotriva lor intervenţia statului. Şi
65
bani care-i mai rămân de fiecare litru fabricantului,
şi
s-a întreit
în ultimii treizeci de ani 1
înţelege, dacă
ducere ţialul
că preţul cărnii
PROBLEME VITALE
care e construită fabrica acum costă incomparabil mai mult decât înainte, din cauza creşterii imense a
cauze care scum-
ouăle, păsările,
capitalul băgat în fabrică şi instalaţii. Or, terenul pe
zar-
rentei pământului urban; de asemenea, incomparabil mai mult costă şi construirea fabricii, din cauza scumpirii muncii prin creşterea rentei pământului şi
66
C. Dobrogeanu-Gherea ·
a impozitelor statului. Munca însemnată, calificată, intelectuală, întrebuinţată
rii e
şi
Nu
ea scumpită din ştiu
aceleaşi
manuală şi
la fabricarea be-
cauze. să mărească
cu cât pot toate acestea
cheltuielile de producere a berii, probabil cu 1O lei şi
hectolitrul, ori poate
PROBLEME VITALE
67
ai acestei scumpiri enorme, cu foarte rare exceptii ' ' trăiesc de azi pe mâine, cu frka falimentului în spinare.
În ce
priveşte renta pământului şi statul, apoi
aceştia tac, înghit, îşi fac digestia, şi din când în când,
mai mult. Dar mai departe.
la intervale din ce în ce mai scurte, statul intervine
Fabricantul vinde berea cu 50-52 de lei hectolitrul
energic ... pentru a feri publicul consumator de spolierea berarilor.
berarului, care
urmează să
revândă
o
consumato-
rului. Pentru aceasta îi trebuie un local cu în centru,
adică
tocmai acolo unde renta
lui urban a crescut enorm. Din cauza scumpirii astăzi
construcţiei
poziţie,
pământu
această cauză şi
casei, berarul
Aş putea să înmulţesc cât de mult exemplele acestea; sper însă că şi cele citate sunt îndestulătoare.
din
De altfel şi cititorii singuri, fără ajutorul meu,
plăteşte
pot să se convingă de veracitatea celor avansate aici.
şi
mai
N-au decât să ia preţul crescut al unui bun economic
fel de fel de impozi-
oarecare, să-I analizeze, descompunându-1 în toate
întrebuinţată
elementele lui, şi să cerceteze pentru fiecare element
de berar, toate s-au scumpit mult din cauzele ştiute;
cu cât participă la scumpirea acestuia statul şi renta
pentru local o chirie de 10.000 de lei
bine. Apoi vin patenta, te comunale. Lumina, în
sfărşit,
berarul
licenţa, gheaţa,
însuşi şi
sfert de veac puteau
familia lui, care acum un
să trăiască
anual, nu pot acum nici cu o Şi
bine cu 4.000 de lei
sumă dublă.
toate cheltuielile acestea mărite cad, într-o ţară
săracă după
cum e a
noastră,
asupra ·unui cerc re-
pământului; atunci se vor convinge de la sine şi vor
pricepe clar legătura cauzală care există, de pildă, între scumpirea crenvurştilor şi creşterea rentei pă mântului, între mărirea impozitului asupra sării şi pipărarea chiriilor la Bucureşti sau Craiova.
cum un litru de bere, ale
Însă n-aş dori să fiu rău înţeles. Eu nu zic, fireşte,
cheltuieli de producere (inclusiv profitul fabri-
că nu sunt negustori care caută să scoată preţuri exa-
strâns de consumatori. cărui
munca
cantului) ar trebui
să
Iată
se ridice la 20 de bani,