Patternul de Dezvoltare Al Județului Constanța [PDF]

Zitiervorschau

Pattern-ul de dezvoltare al județului Constanța

Profesor,

Student,

Bogdan Căpraru

Meiu Luminița- Mădălina Grupa 4

Iași, 2017 1

Cuprins

1.

2.

Date generale........................................................................................................... 3 1.1

Istoric.............................................................................................................. 3

1.2

Descrierea geografică.......................................................................................... 8

Dezvoltarea județului Constanța................................................................................. 9 2.1

Factorii care influențează în timp dezvoltarea județului............................................9

2.2

Factorii actuali care influențează dezvoltarea județului...........................................12

2.3

Analiza economică a sectorului primar și secundar din județul Constanța......................14

2.4

Analiza SWOT................................................................................................. 17

2.5 Planul Local de Dezvoltare Durabilă a municipiului Constanţa şi Strategiile de dezvoltare ale localităţilor.......................................................................................................... 21 Concluzii..................................................................................................................... 23 Bibliografie.................................................................................................................. 24

2

1. Date generale

1.1 Istoric Judetul Constanta este situat in extremitatea sud-estica a Romaniei. Se invecineaza la Nord cu judetul Tulcea. La est intre Portita si Vama veche este scaldat de Marea Neagra. In sud intre Vama Veche si Ostrov se invecineaza cu Bulgaria. La vest, fluviul Dunarea desparte judetul Constanta de judetele Ialomita, Calarasi si Braila. Cu o suprafata de 7071 km² este al optulea judet ca suprafata din Romania. Conform recensamintului din 2011 judetul avea o populatie de 630 679 locuitori si este al cincilea judet ca populatie dupa judetele Iasi, Prahova, .Cluj si Timis Cu o populatie urbana de 539 902 locuitori , este cel mai urbanizat judet din Romania. In afara de municipiul Constanta, judetul Constanta mai este compus din 3 municipii si 9 orase. Constanța este unul dintre cele cele mai vechi orașe atestate de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din 657 î.Hr. când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă numită Tomis. Localitatea a fost cucerită de romani în 71 î.Hr. și redenumită Constantiana după sora împăratului Constantin cel Mare. În cursul secolului XIII Marea cea mare (cum era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea orașului. Ulterior, Constanța a suferit un declin sub conducerea otomană, devenind un simplu sat locuit de pescari greci și de crescători tătari de cai și oi. Localitatea a redevenit oraș după construirea căii ferate CernavodăConstanța și a portului, în 1865, pentru exportul grânelor românești. După Războiul de Independență (1877-1878), când Dobrogea a devenit parte a Regatului României, Constanța, principal port al statului, a crescut continuu, deținând acest rol până astăzi. Portul Constanța acoperă o suprafață de 39,26 km², are o lungime de aproape 30 km, este cel mai mare port din bazinul Mării Negre și se află pe locul 4 în Europa.

3

Antichitate

Mozaic roman găsit în urma cercetărilor arheologice în centrul istoric al orașului. Constanța a fost fondată în urma colonizării grecești a bazinului Mării Negre de către coloniști milezieni în secolele VII-V î.Hr., sub numele de Tomis. Acest nume este probabil derivat din cuvântul grecesc τομή (tomí) însemnând tăietură, despicătură. Conform legendei, Iason și argonauții săi ar fi poposit aici după ce fuseseră trimiși în Caucaz să fure „Lâna de Aur”. Urmăriți de flota regelui Colhidei, Aietes „Uliul”, l-ar fi tăiat în bucăți pe fiul acestuia, Absyrtos, până atunci ținut ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege să caute și să adune resturile în vederea ceremoniei funerare, dând astfel argonauților timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor. Însă arheologii consideră mai plauzibil ca tăietura (din linia țărmului) să fi desemnat mai degrabă portul antic, astăzi submers, în fața Cazinoului. O altă posibilă origine a numelui ar fi Tomiris, regina masageților, un trib getic ce trăia între Marea Neagră și Marea Caspică (Herodot). Milezienii au găsit pe aceste locuri o așezare getică, noul oraș ajungând la nivelul unui polis de-abia în secolul IV-III î.Hr.. Portul folosit de greci pentru comerțul cu locuitorii acestor regiuni (daci, sciți și celți) a permis dezvoltarea unui centru urbanistic. Tomis a devenit o parte a Imperiului Roman în anul 46, fiind redenumit Constantiana. Publius Ovidius Naso, poetul roman, și-a găsit exilul între anii 8–17 e.n. și și-a petrecut în Constantiana ultimii opt ani din viață. Orașul a rezistat vremurilor tulburi din secolele al III-lea și al IV-lea, frământate de numeroase invazii gotice, scitice și hunice, devenind reședința provinciei Sciția Mică. După împărțirea Imperiului Roman, Constanța, împreună cu întreaga Sciție Mică, a revenit Imperiului 4

de Răsărit și a rămas parte a acestui stat până în secolul al VII-lea, când a fost pierdută din cauza migrațiilor slavilor și proto-bulgarilor. Evul Mediu și Era Modernă Istoria apartenenței statale

Așa-numitul „far genovez” terminat în 1860, pe un soclu genovez din jurul anului 1300. În timpul Evului Mediu, Constanța a fost una dintre piețele comerțului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii și armatorii genovezi erau stabiliți în peninsulă. Până în zilele noastre a rămas din acele timpuri o temelie pe care a fost clădit ulterior așa-numitul „far Genovez”. După disoluția celui de al Doilea Țarat Bulgar urmează perioada de independență a Dobrogei și o scurtă stăpânire muntenească, pe vremea lui Mircea cel Bătrân. La începutul secolului al XVlea, Dobrogea, împreună cu Constanța, au fost cucerite de Imperiul Otoman. Importanța localității scade, fiindcă turcii rupseseră relațiile comerciale cu republicile maritime din Peninsula Italică. În 1855, când flota anglo-franceză pornită spre Crimeea împotriva Rusiei, poposește aici pentru a lua apă și merinde (carne de oaie), Constanța, așa cum o descrie doctorul Camille Allard se întindea numai pe peninsulă, la sud-est de actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această limită erau stâne, mori, pășuni și vii. În oraș locuiau pescari greci, lipoveni și turci, negustori și meșteșugari greci, români, turci, armeni, evrei și maltezi, oieri români și tătari, grădinari români, bulgari și găgăuzi. În 1865 britanicii termină calea ferată Cernavodă-Constanța pentru exportul grânelor din Țările Române ; Marea-Britanie avea în oraș un consulat care, în 1861, îi ajutase pe exploratorul englez Samuel White Baker și pe consoarta acestuia, Florica 5

Maria Sas, să obțină acte (sub numele de Florence Finnian pentru F.M. Sas) în scopul de a părăsi Imperiul Otoman (ulterior, respectivii devin celebri explorând împreună izvoarele Nilului). Dominația otomană ia sfârșit după Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, când, prin decizia Congresului de la Berlin de la 1878, Dobrogea devine o provincie a statului român. După 1878, populația românească a sporit semnificativ odată cu sosirea armatei, administrației, învățământului și marinei române. În perioada 1873-1883 s-au adăugat populației constănțene coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca Heim ins Reich (acasă în Reich).

Regatul României

Hartă militară germană a Constanței și împrejurimilor din anul 1917, din arhiva armatei Mackensen. După ce Dobrogea a devenit o parte a României, a început o perioadă de dezvoltare urbanistică a Constanței, legată de românizarea subsecventă a regiunii (unde până atunci, Românii, „dicieni” dobrogeni, „măcineni” moldoveni sau „mocani” ardeleni, fuseseră minoritari față de tătari, turci, greci și bulgari). Orașul, numit de către regele Carol I „plămânul României”, a devenit portul principal al țării după ce Anghel Saligny a construit Podul de la Cernavodă (1895). Atunci s-au pus bazele Serviciului Maritim Român. S-a deschis o linie maritimă spre Istanbul, apoi prelungită spre Alexandria și numită „linia orientală”. Portul a fost modernizat și dezvoltat conform planului de reconstruire între 1895 și 1909. S-au construit drumuri și căi ferate adiționale care leagă Constanța de capitală și restul țării. Aceasta a fost o perioadă de prosperitate a Serviciului Maritim Român, ale cărui vase au navigat, nu numai pe 6

„linia orientală” ci și pe „linia occidentală” (spre Marsilia și Rotterdam) și pe „linia de arhipelag” (spre Pireu și Salonic).

Monumentul dedicat soldaților români care au luptat în cel de al Doilea Război Mondial, situat în cimitirul central. Orașul a suferit mult în cursul participării României la Primul Război Mondial (1916– 1918). Multe clădiri de valoare istorică mare au fost distruse de către forțele germane și bulgare. Aceste evenimente au pus capăt celei mai rapide perioade de dezvoltare din întreaga istorie a Constanței. Totuși, după război, orașul și-a păstrat rolul. În perioada interbelică, 70% din traficul maritim românesc s-a concentrat în portul constănțean. Atunci s-a construit șantierul naval care a fost până la cel de al Doilea Război Mondial cea mai puternică întreprindere a regiunii. România a intrat în cel de al Doilea Război Mondial ca aliată cu Puterile Axei. Astfel, portul constănțean a primit importanță din punct de vedere strategic, fiind bombardat de sovietici. La 23 august 1944, România a trecut de partea Aliaților. Totuși, Constanța a fost prădată de Armata Roșie când forțele sovietice au invadat țara. Uniunea Sovietică a confiscat flota românească aproape în întregime și a supus portul intereselor sovietice. După al Doilea Război Mondial Sub regimul comunist Constanța și-a menținut statutul său de cel mai important port românesc, acesta dezvoltându-se și atribuindu-i-se importanța necesară. Între timp s-a dezvoltat și orașul propriu-zis, în special între 1960–1975, datorită industrializării rapide de tip sovietic. Sa mărit șantierul naval, s-a dezvoltat flota comercială și s-au construit multe uzine. De asemenea,

7

s-a remarcat potențialul Constanței ca centru turistic și s-a început construirea infrastructurii necesare în orașul propriu-zis și în Mamaia. În timpul revoluției anticomuniste române în Constanța s-au înregistrat 32 morți și 116 răniți. Municipiul a fost, împreună cu Cluj-Napoca, unul dintre centre secundare ale revoluției, fiind depășit în numărul victimelor doar de Timișoara, Brașov, Sibiu și București. Acum Constanța rămâne cel mai important oraș portuar de pe coasta română a Mării Negre, și al doilea port la Marea Neagră ca mărime din Uniunea Europeană, după Varna. Importanța funcției turistice a municipiului este de asemenea în creștere.1

1.2 Descrierea geografică Amplasare Constanța se află în județul cu același nume, în partea de sud-est a României. Se situează pe coasta Mării Negre, într-o zonă lagunară la est, deluroasă la nord și în partea centrală, și de câmpie la sud și vest. Orașul Constanța posedă o plajă proprie în lungime de 6 km. Partea de nord a municipiului, Mamaia, cea mai populată stațiune turistică de pe Litoral, se află pe malul unei lagune, având o plajă de 7 km lungime, plajă care continuă cu alți 6 km pe teritoriul orașului Năvodari. Municipiul se învecinează cu orașele Năvodari și Ovidiu la nord, cu comuna Agigea la sud (cu aceste trei localități fiind lipit), orașul Murfatlar și comuna Valu lui Traian la vest, orașul Techirghiol și comuna Cumpăna la sud-vest și Marea Neagră la est. Constanța este împărțită în cartiere : la cele tradiționale precum Anadolu, Tăbăcăria, Brotăcei, Faleza Nord, Coiciu, Palas, Medeea, Brătianu, Centru, Peninsula, Agigea sau Viile Noi, s-au adăugat cartiere sau subdiviziuni noi precum Tomis I, II, III și Nord, Abator, CET, Km 4, 4-5 și 5 ,Faleza Sud (Poarta 6) și alte nume poetice, moșteniri ale "epocii de aur". Cartierele nu au o autonomie

1 https://ro.wikipedia.org/wiki/Constan%C8%9Ba

8

administrativă, cum este cazul sectoarelor Bucureștiului, iar granițele lor nu sunt exact delimitate.

Rețeaua hidrografica O mare parte din suprafața municipiului este amplasată într-o arie lagunară, având lacul Siutghiol (lacul lăptos în turcește, odinioară cunoscut ca „Limanul Canara” sau „Ghiolul Mare” printre constănțeni și „lacul Mamaia” în limbaj turistic) în nord și lacul Tăbăcăriei („Ghiolul Mic”) în nord-est. Constanța se află practic pe o insulă, municipiul fiind mărginit la nord și nordvest de Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari, la est de Marea Neagră, iar la sud și vest de Canalul Dunăre-Marea Neagră. Deși la suprafață nu există nicio sursă de apă curgătoare, pe sub Constanța apa freatică din acviferul Jurasic-superior barremian, se scurge cu o viteză foarte redusă din direcția sud-vest spre nord-est. Debitul său este comparabil cu al Dunării, fiind un important zăcământ de apă potabilă care furnizează populației Constanței precum și turiștilor, numeroși vara, apa curentă necesară, extrasă prin câteva zeci de foraje. Consumul industrial se face din sursa de suprafață „Galeșu” aflată pe Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari . Din acest motiv municipiul nu s-a aflat niciodată în situația de a restricționa consumul de apă potabilă, chiar și în vârf de sezon turistic, pe caniculă sau secetă prelungită. De asemenea, Constanța este singurul municipiu din România și printre puținele orașe din lume care tratează apa potabilă destinată populației cu ultraviolete.

2. Dezvoltarea județului Constanța 2.1 Factorii care influențează în timp dezvoltarea județului Orașele apar și se dezvoltă în urma unor condiții economice și a unor împrejurări social istorice din cele mai favorabile.

9

Constanța face parte din categoria orașelor care au apărut și s-au dezvoltat datorită activităților comerciale. Această funcție a stat la baza relațiilor sale economice, fapt ce a făcut ca în decursul secolelor orașul să realizeze progrese urbanistice din ce în ce mai evidente. Intensificarea schimburilor comerciale a fost favorizată de contactele directe stabilite din cele mai îndepărtate timpuri cu diferitele țări și popoare, care atinseseră un grad înalt de civiliza ție și progres economic. În orașul Constanța a aparut destul de devreme o via ță urbană intensă, incomparabilă cu cea din restul teritoriului vechii Dacii. În dezvoltarea ei, un rol important l-a avut așezarea geografică foarte favorabilă a orașului, întrucât era situat la punctul de convergență a unor importante drumuri maritime ce a favorizat atât apariția portului, cât și cre șterea schimburilor de mărfuri și a comerțului de tranzit. Alături de activitatea portuară rezultată mai ales din necesitatea schimburilor de produse, treptat începe să se contureze și activitatea meștesugărească care transformă orașul într-un centru al micii producții de mărfuri și în felul acesta Constanța primește a doua funcție economică. Dezvoltarea industrială a orașului a întârziat să se alăture activită ții portuare, datorită condițiilor social-economice și politice pe care le-a impus orânduirea feudală și capitalistă. Dezvoltarea continuă a portului impune apariția zonei antrepozitelor și a industriei. Construcția unor importante întreprinderi industriale a dus la schimbarea structurii economice a orașului Constanța și la crearea funcției sale industriale. Paralel, la activitatea economică a orașului se adaugă în această perioadă și funcția balneoclimaterică ce o înglobează și pe cea turistică. În sudul orașului apare o adevarată zonă de odihnă, iar dincolo de limitele sale iau fiin ță primele stațiuni balneoclimaterice. În aceste condiții, Constanța devine un oraș cu funcții economice complexe, adică pe lângă activitatea industrială de transport și cea comercială se dezvoltă în aceeași măsură și activitatea organizatorică, gospodărească și culturală. Orașul Constanța îndeplinește funcții complexe. Printre acestea , funcția portuară ocupă un loc primordial atât în valoarea producției globale, cât și prin importanța sa comercială. Urmează ca importanță funcția balneoclimaterică, turistică, industrială și cea comercială. 10

În afară de funcțiile economice amintite, orașul Constan ța, prin valorificarea terenurilor agricole din zona preorășeneasca, și-a creat o nouă direcție de activitate economică, care asigură satisfacerea necesităților locale de ordin agroalimentar, și în acelși timp aprovizionează industria cu materiile prime necesare. Așa cum era firesc, pe masură ce se dezvoltă noi ramuri economice, se adaugă noi funcții în viața economică a orașului. Prin gradul sau de dezvoltare economică și social-culturală, prin concentrarea unei părți însemnate a populației, orașul Constanța este și primul centru administrativ, politic și cultural al Dobrogei. În Constanța își au sediul și își desfășoară activitatea instituțiile administrative și culturale. Tot aici sunt concentrate instituțiile de cercetări științifice, de învă țământ și cultură, întreprinderile de gospodărie comunală, etc. Orașul Constanța nu este numai primul centru politic și economic al județului, dar este și cel mai mare centru al învă țământului și culturii, ceea ce constituie o altă funcție specifică. Dezvoltarea economică complexă pe care a căpătat-o orașul, precum și lărgirea funcțiilor sale administrative și culturale, a determinat schimbări importante și în reparti ția zonelor funcționale interne față de perioada de dinaintea celui de-al doilea război mondial. Din analiza celor de mai sus, reiese că orașul Constanța deține funcții complexe care au o importanță nu numai locală, dar și națională. Prin funcțiile sale diverse și complexe, municipiul Constanța participă cu o importantă pondere economică și social –culturală a Dobrogei și a întregii țări. O ramură economică nouă pentru municipiul Constanța, dezvoltată mai ales în ultimele decenii, este turismul. Îmbinarea între factorii naturali (calități curative ale mării și ale lacurilor terapeutice) , vestigiile antice și dotările moderne, fac din coasta Mării Negre un punct de mare atracție pentru turismul românesc sau străin. Cuprinsă între paralele 44°25´ și 43°45´ latitudine nordică, zona litoralului românesc se afla pe aceleași coordonate geografice cu localitățile europene precum Split, Rimini, San Remo, Monaco, Nice, Avignon. Activitatea turistică de pe litoral ocupă în acest sens, primul loc în ceea ce privește dinamica și numărul de turiști, aproape 45% din capacitatea de cazare a Rominiei. 11

Turismul din zona țărmului maritim se dezvoltă cu o mare rapiditate, favorizînd apariția unor așezări urbane cu linie modernă și cu profil aproape exclusiv turistic, încât pentru orașul Constanța turismul formează o adevărată ramură economică. Importanța pe care o reprzintă litoralul Mării Negre din punct de vedere al turismului, al relaxării și al balneoterapiei este pusă în evidență de varietatea cadrului natural, de numeroase și însemnate obiective cu caracter cultural-arheologic, precum și de înaltul grad de dotare și confort care îl conferă noul sistem de construcții din stațiuni în comparație cu alte zone turistice din țară.2

2.2 Factorii actuali care influențează dezvoltarea județului Procesul de urbanizare a generat formarea unui oraş nucleu – Constanţa - înconjurat de zone funcţionale de influenţă economică şi socială. Planificarea integrată a dezvoltării oraşelor polarizatoare şi a zonelor de influenţă ale acestora se reflectă în măsuri privind armonizarea dezvoltării oraşelor şi a teritoriului aferent. Oraşele au fost şi sunt încă cele care conduc dezvoltarea, transferul economic şi social, tehnic şi cultural. Ele dezvoltă eficacitatea şi competitivitatea zonelor înconjurătoare. Zona din jurul Constanţei este în mod tradiţional o zonă rurală. În prezent, aceasta este presată de extinderea Constanţei, pierzându-şi din caracteristica agrară pentru a se alinia noilor cartiere, fabricilor, comerţului şi altor servicii. Acest progres este bun, dar poate fi şi nociv întrucât are loc într-un cadru normativ care este foarte permisiv în ceea ce priveşte utilizarea terenurilor. Terenurile din jurul Constanţei au fost invadate de tot felul de construcţii care nu sunt în concordanţă cu regulile de planificare urbană, fără a fi racordate la sistemele centralizate de apă, canalizare, transport. Pentru populaţia acestei zone, a cărei preocupare sunt activităţile tradiţionale agricole, extinderea oraşului ridică numeroase temeri. Preţurile terenurilor sunt în creştere, iar populaţia rurală riscă să fie marginalizată. 2 http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/DEZVOLTAREA-Orasului-Constanta98.php

12

Dezvoltarea economică şi teritorială a zonei este atât de rapidă încât studiile devin învechite. Un număr foarte mare de cetăţeni trăiesc în afara graniţelor Constanţei, dar au relaţii funcţionale cu oraşul. Se conturează următoarele dependenţe între unităţile administrativ-teritoriale: - se observă o modificare a atitudinii oamenilor în sensul construirii unei a doua locuinţe, mai mare şi într-o zonă mai puţin populată (până acum fiecare familie avea o singură locuinţă aproape de locul de muncă) ; - producătorii agricoli au înţeles că, pentru a creşte profitul, trebuie să comercializeze produsele în zonele aglomerate unde cererea este mare. În acest sens trebuie organizat transportul de marfă, dar şi cel de călători; - creşte dorinţa de recreere în cadrul natural; - şcolarizarea tinerilor şi copiilor din mediul rural. Una din direcțiile de bază ale motorului economic de progres al comunităților componente ale polului, o reprezintă potențialul turistic ridicat, asigurat de proximitatea Mării Negre, cu un număr impresionant de structuri de cazare și alimentație publică, de existența unor lacuri naturale, cu proprietăți terapeutice unice în lume (Lacul Techirghiol), care a facilitat dezvoltarea turismului balnear. O mare parte din comunitățile aparținând polului au o intensă activitate turistică care an de an generează creștere economică, reprezentând cu succes o poartă de deschidere a României către întreaga lume. O altă direcție economică de tradiție a polului este reprezentată de activitatea portuară. Cele două porturi maritime, Portul Constanța și Portul Agigea Sud, împreună situndu-se pe locul 4 în Europa, reprezintă adevarate porți deschise către lume, anual o cantitate impresionantă de mărfuri fiind tranzitate prin intermediul lor. Activitatea portuară este completată de o diversitate de oportunități oferite de Canalul Dunăre Marea Neagră și Șantierul Naval Constanța.

13

A treia direcție economică, activă de peste 30 de ani, o reprezintă activitatea în domeniul prelucrării produselor petroliere. Pe raza orașului Năvodari, funcționează la capacitate – Petromidia, cea mai mare rafinărie din S-E Europei.3

2.3 Analiza economică a sectorului primar și secundar din județul Constanța

3 http://www.zmc.ro/strategie/RO.pdf 14

15

Sursa: http://www.fonduri-ue.ro

16

2.4 Analiza SWOT 1.

Puncte Forte

Poziţionarea geografică strategică. Zona Metropolitană Constanţa este situată la confluenţa mai multor coridoare de transport pan-european, la graniţa de est a Uniunii Europene. • Zona Metropolitană Constanţa reprezintă a doua mare aglomerare urbană (cca. jumătate de milion de locuitori) din România, după capitala ţării - Bucureşti. • Zona Metropolitană Constanţa reprezintă una dintre cele mai importante pieţe de desfacere din regiunea extinsă. • Relaţiile funcţionale pe multiple planuri existente între municipiul Constanţa şi celelalte localităţi din zona metropolitană. • Al doilea mare centru economic al României, după capitala ţării – Bucureşti. • Infrastructură economică complexă, bine conturată. • Peste 90% din economia locală aparţine mediului privat. • Sector terţiar bine dezvoltat. • Potenţial agricol considerabil. • Portul Comercial Constanţa, cel mai mare port de la Marea Neagră şi al patrulea ca mărime din Europa şi Portul Turistic Tomis. • Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu, unul dintre cele mai mari şi mai moderne aeroporturi din România şi aeroportul Tuzla. • Resurse energetice importante. • Principalul reper turistic al României şi unul dintre cele mai importante din regiune, atât sub aspectul capacităţii de cazare existente, cât şi din punct de vedere al turiştilor care vizitează zona. • Cadru natural propice dezvoltării activităţilor de turism (Marea Neagră, plaje fine şi însorite, fundul mării este nisipos şi complet lipsit de pietre, cu pantă foarte mică, lipsa mareelor).

17

• Potenţial balnear ridicat. Lacul Techirghiol posedă proprietăţi terapeutice unice în Europa. • Resurse hidrologice importante. • Forţă de muncă bine calificată în sectoare economice diverse (comerţ, servicii, industrie, turism, activităţi portuare etc.). • Spaţiu multietnic unic în ţară şi lipsa conflictelor interetnice. • Centru universitar cu tradiţie, aflat în prezent în plină dezvoltare. • Patrimoniu istoric şi cultural de mare valoare (muzee, teatre, monumente arheologice şi arhitectonice, biblioteci şi alte aşezăminte de cultură). • Mass-media locală este bine reprezentată pe toate segmentele sale: televiziune, radio şi presă scrisă. • Nivel scăzut al poluării. 2. Puncte slabe •Absenţa unor politici şi strategii coerente de dezvoltare economică integrată a zonei. • Discrepanţa sub aspectul confortului social şi al indicatorilor de dezvoltare urbană între municipiul Constanţa şi localităţile din vecinătatea sa. • Lipsa cronică a resurselor financiare necesare pentru dezvoltarea proiectelor de infrastructură. • Dezvoltarea haotică a unor zone din vecinătatea municipiului Constanţa. • Infrastructură deficitară în anumite localităţi (lipsa reţelelor de canalizare şi alimentare cu apă, a sistemului centralizat de încălzire şi căi de acces adecvate). • Transportul în comun între localităţile din perimetrul metropolitan se desfăşoară la standarde scăzute şi este sub dimensionat raportat la necesar. • Starea precară a întregului sistem sanitar şi servicii medicale şi de urgenţă de slabă calitate, departe de standardele europene în domeniu.

18

• Supra-aglomerarea unor zone din perimetrul metropolitan, mai ales în perioada sezonului estival (staţiunea Mamaia şi staţiunea Eforie, zona din jurul marilor centre comerciale etc.). • Capacitate slabă de adaptare a agenţilor economici la cerinţele pieţei. • Distanţa considerabilă faţă de graniţa de vest a României. • Fond locativ învechit, construit în cea mai mare parte a sa în perioada 1965 – 1980. • Situaţie locativă precară pentru mai multe categorii de persoane defavorizate (romi, tineri, persoane cu venituri reduse, familii cu mulţi copii). • Raportul negativ între populaţia activă şi populaţia inactivă. • Procentul scăzut al persoanelor cu pregătire superioară, comparativ cu indicatorul similar din Uniunea Europeană. • Utilizarea încă insuficientă a tehnologiilor informatice moderne şi a internetului în procesul educaţional, dar şi în activităţile economice. • Starea fizică proastă a unor monumente arheologice şi a unor edificii cu valoare arhitecturală şi istorică deosebită. • Lipsa capacităţii administrative a autorităţilor locale de a elabora şi a implementa strategii şi politici comune de dezvoltare integrată a întregii zone metropolitane. • Penuria de specialişti în domeniul gestionării asistenţei financiare nerambursabile provenind de la Uniunea Europeană. • Implicarea scăzută a societăţii civile la viaţa social-politică şi economică a zonei, în special în mediul rural. 3. Oportunități • Intensificarea procesului de descentralizare şi creşterea autonomiei locale, inclusiv creşterea resurselor financiare.

19

• Accesarea programelor europene de finanţare nerambursabilă, precum şi a celorlalte programe naţionale şi locale de finanţare. • Situarea pe drumul de tranzit al petrolului şi a celorlalte resurse naturale provenind din Marea Caspică şi Caucaz. • Tendinţa de creştere a investiţiilor private şi în special a investiţiilor străine. • Demararea lucrărilor de realizare a unei noi şosele de centură care încadrează întreaga zonă metropolitană şi oferă posibilitatea devierii traficului greu şi fluidizării circulaţiei. • Dezvoltarea accelerată a sectorului de construcţii şi crearea unor noi cartiere de locuinţe în zona periurbană a municipiului şi în localităţile limitrofe; • Dezvoltarea infrastructurii de alimentare cu gaze şi extinderea acesteia la nivelul întregii zone metropolitane. • Dezvoltarea învăţământului universitar şi creşterea numărului de studenţi străini. • Creşterea capacităţii administrative a autorităţilor publice locale, în special posibilitatea localităţilor mai mici de a avea acces la resurse informaţionale şi specialişti.

4. Amenințări • Apariţia unor întârzieri în procesul de descentralizare regională şi locală, cu efecte asupra elaborării şi implementării unei strategii unitare de dezvoltare a întregii zone metropolitane. • Temerea unor edili ai localităţilor din jurul Constanţei că ar putea pierde autonomia decizională pe care o deţin în prezent, prin integrarea si implementarea politicilor de dezvoltare la nivel metropolitan. • Alocarea fondurilor publice pentru dezvoltarea infrastructurii pe criterii arbitrare sau de apartenenţă politică şi clientelă de partid. • Promovarea unor interese de ordin personal în sfera administrării zonei metropolitane şi a localităţilor componente. 20

• Imposibilitatea autorităţilor locale de a asigura sursele financiare necesare accesării fondurilor comunitare de preaderare şi a celor structurale. • Perpetuarea crizei economice globale. • Politici permisive în domeniul amenajării teritoriului, care permit construcţia de imobile şi de obiective economice, fără a exista un plan unitar de dezvoltare a zonei şi fără a se avea în vedere aspectele de mediu, cele arhitectonice sau posibilitatea de a avea acces la serviciile publice. • Concurenţa exercitată în regiune de alte centre urbane importante. • Intensificarea tendinţei de supra-aglomerare a unor zone din perimetrul metropolitan, în special din municipiul Constanţa. • Supra-solicitarea infrastructurii publice (drumuri şi sistemele de alimentare cu apă, canalizare, energie electrică, gaze, iluminat public etc.) şi incapacitatea acesteia de a răspunde prompt tendinţelor de dezvoltarea a zonei, mai ales a unor insule din interiorul teritoriului metropolitan. • Tendinţa migraţionistă către Europa occidentală manifestată în ultima perioadă de către forţa de muncă calificată şi, în special, de tineri, poate afecta pe termen mediu dezvoltarea acelor activităţi economice ce încorporează valoare adăugată mare. • Eroziunea continuă a falezelor si a plajelor.

2.5 Planul Local de Dezvoltare Durabilă a municipiului Constanţa şi Strategiile de dezvoltare ale localităţilor Proiectele vor viza următoarele direcţii de dezvoltare: • Dezvoltarea infrastructurii de transport ce reprezintă punctul nodal de legătură între localităţile din această zonă şi constituie suportul fundamental al dezvoltării sustenabile pentru celelalte activităţi economice, sociale sau de altă natură. • Dezvoltarea durabilă a turismului prin practicarea diferitelor forme de turism (litoral, balnear şi de agrement, cultural, religios, etnic, eco-turism, turism de afaceri şi la standarde 21

internaţionale, valorificarea poziţiei geografice, a patrimoniului cultural, istoric şi arheologic şi prin lansarea de produse turistice noi menite să permanentizeze interesul asupra zonei pe întreagă perioadă a anului. • Crearea unei infrastructuri performante de mediu prin: - Reabilitarea, modernizarea şi extinderea reţelei de apă şi canalizare în toate localităţile din cadrul Zonei Metropolitane Constanţa în scopul conturării unui sistem unic şi integrat de alimentare cu apă şi de canalizare, inclusiv de tratare, epurare şi evacuare a apelor uzate, la nivelul întregului teritoriu metropolitan; - Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea siturilor contaminate; - Utilizarea surselor regenerabile de energie. • Dezvoltarea infrastructurii de bază care deserveşte furnizarea serviciilor publice (sistem de iluminat public, sistem de încălzire, sistem de alimentare cu gaze naturale, sistem de alimentare cu energie electrică) la nivel metropolitan; • Dezvoltarea infrastructurii educaţionale prin reabilitarea unităţilor de învăţământ de la nivelul zonei metropolitane şi dotarea acestora; • Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii serviciilor sociale şi a celor comunitare la nivelul zonei metropolitane; • Conservarea şi extinderea zonelor verzi pe întreg arealul Zonei Metropolitane Constanţa, inclusiv corelarea acestor acţiuni cu strategiile sectoriale din domeniul imobiliar şi al dezvoltării economice.

22

Concluzii

Din analiza celor de mai sus, reiese că orașul Constanța deține funcții complexe care au o importanță nu numai locală, dar și națională. Prin funcțiile sale diverse și complexe, municipiul Constanța participă cu o importantă pondere economică și social –culturală a Dobrogei și a întregii țări.

Acum Constanța rămâne cel mai important oraș portuar de pe coasta română a Mării Negre, și al doilea port la Marea Neagră ca mărime din Uniunea Europeană, după Varna. Importanța funcției turistice a municipiului este de asemenea în creștere, ceea ce duce la o creștere economica a municipiului și la o dezvoltare continuă.

23

Bibliografie

1. http://www.zmc.ro/strategie/RO.pdf 2. http://www.fonduri-ue.ro/images/files/studiianalize/14884/STUDIU_FINAL_PROFIL_ECONOMIC_POL.pdf 3. http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/DEZVOLTAREA-OrasuluiConstanta98.php 4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Constan%C8%9Ba

24