Opere filosofice I [PDF]

Zitiervorschau

GOD. GUIL. LEIBNITII ��

1

OPERA PHILOSOPHICA 1

STUDIU INTRODUCTIV

1

J\.Jarele cugetător Gottfried Wilhelm Leibni7. s-a năs­ cut la 1 iulie 1646 la Leipzig, în sînul unei familii î n ­ stărite, părintele său f i i n d un jurist c u oarecare renu­ me care, în această calitate, a fost chemat să profeseze la Universitatea locală1. ln acele timpuri care au urmat imediat după cruntul război de treizeci de ani, socie­ tatea germană mai era condamnată încă să trăiască sub un regim de Jărîmiţare politică, al unor numeroase stă­ tuleţ.e guvernate de principi, în conformibate cu legisla­ ţii proprii şi cu diverse datin i menite s� umple golurile · acestor legislaţi i ; în această situaţie, burghezia, prin păturile ei culte, se arăta d ornică să acapareze postu­ rile cele mai importante în aparatul de stat, afirmîn­ du-şi competenţa de necontestat, faţă de nobleţa: mică şi mijlocie din preajma curţilor ducale şi a cancelarii­ lor, în materie economică şi financiară, arhivistică, ad­ ministrativă, diplomatică şi juridică2. Legate de aceste stări şi de aceste perspective cres­ cînde, studiile în secolul lui Leibniz au luat o dezvol­ tare din ce î n ce mai accentuată, î n vederea formării unui corp de slujbaşi superiori de cancelarie şi

de

curte

capabili să preia aceste sarcini, care gravitau în

an­

samblul lor în jurul unei tematici prin esenţă juridică. Filozoful

despre

care tratăm

s-a găsit

îndrumat

de

foarte tînăr pe acest făgaş şi descoperim de la prima t PPntru un studiu mai amănunţit cu privire la filozoful Lcibni·�. cititorul poate consulta Da n B ăd ăr ău, G. W. Lei­ bniz, Viaţa şi personalztatea filozofică, Editura Ştiinţifică, Bucu­ reşti, 1966.

z A!'est proces prin care burghezia secolului al XVII-lea punl' în mod progresiv stăpînire pe viaţa politică a statului nu-i specifi;; lumii germane; dar el are un specific german. VII

DAN BADARAU

vedere că lucrările sale timpurii se referă la studii de ordin juridic. Rămas orfan, Gottfried Wilhelm Leibniz moşteneşte însă de la părintele său o bogată bibliotecă în care sint prezente opere aparţinînd unei arii de studii foarte întinse. Curiozitatea universală de care Leibniz va da dovadă în tot cursul vieţii va face ca, încă din acele timpuri, preocupările sale să se situeze pe diferite trepte, să îmbrăţişeze între altele cultura clasică a an­ tichităţii, învăţînd latina singur la vîrsta de 8 ani, fără profesor şi fără manuale, zice-se, şi în mod empiric, pe baza confruntării dintre texte şi imagini a unei ediţii ilustrate a lui Livius. Paralel cu aceste incursiuni li­ bere în biblioteca paternă, Leibniz a primit învăţătura în oraşul său natal, apoi la Universitatea din Jena şi la cea din Altdorf, iniţiindu-se şi adîncindu-se în stu­ diul ştiinţelor juridice, în conformitate cu cariera pe care era destinat să o îmbrăţişeze, dar totodată stră­ duindu-se să dobîndească cunoştinţe cît mai bogate în domeniul filozofiei, al matematicilor, al logicii şi al fizicii, sub privegherea unor dascăli renumiţi ca Jacob Thomasius sau ca Erhard Weigel. La 1667 Leibniz îşi încheie viaţa de student, la Alt­ dorf, primind diploma de doctor juris şi se aşează pe scurt timp în Ni.irenbergul apropiat unde viaţa sa va cunoaşte un moment hotărîtor. Căci, în acest din urmă oraş, Leibniz îl întîlneşte pe fostul cancelar al prin­ cipelui elector din Maienţa, pe baronul Johann Chris­ tian von Boineburg care, preţuind inteligenţa atît de vie şi cultura puţin obişnuită a tînărului, îl recomandă şi îi obţine un post la curtea electorului principe Jo­ hann Filip de Sch6nborn. rn serviciu Ia Maienţa, Leibniz se bucură de incre­ derea principelui şi devine consilier intim al acestuia în toate problemele de politică europeană ale timpului, fiind actuală şi ehiar foarte actuală intrebarea cum va reuşi să se ml•nţină Imperiul german fărîmiţat faţă de VIII

STUDIU INTRODUCTIV

puterea crescîndă şi de intenţiile anexioniste din ce în ce mai pronunţate ale Franţei vecine. Leibniz concepe un plan potrivit căruia forţa agresivă a regatului Fran­ ţei să fie deviată pentru a face faţă unei lungi campanii care ar conduce la cucerirea Egiptului şi, ca urmare imediată, la slăbirea Imperiului otoman care ameninţa Germania dinspre est; pe baza acestui plan, studiat de Leibniz în cele mai mici detalii din punctul de vedere al intereselor franceze pe care avea aparenţa să le pre­ zinte şi făcînd obiectul unei remarcabile expuneri ce ni s-a păstrat, regele Franţei îşi asigura o glorie nepie­ ritoare, asumînd rolul de arbitru în treburile politice ale Europei. Proiectul a fost agreat de 'cabinetul francez şi Leibniz a fost trimis în misiune la Paris în martie 1672 spre a-1 susţine faţă de regele Ludovic al XIV-lea, în cursul unor tratative secrete. Dar 'Regele-Soare� cum ii plăcea să i se spună, tergiversează şi, după multe tărăgăneli, refuză să-i acorde trimisului german au­ dienţa solicitată . .Misiunea lui Leibniz a eşuat prin urmare. Nu tre­ buie însă să trecem cu vederea că împrejurările i-au ocazionat solului princiar; o şedere la Paris care s-a prelungit timp de 4 ani, cu singura intrerupere a unei călătorii la Londra făcută din ianuarie pînă in martie 1673 tot pentru serviciul Curţii din Maienţa. Moartea · subită a principelui Johann Filip de Schănborn a avut drept efect încetarea oricărei activităţi p ohtice din par­ tea lui Leibniz. Noul principe i-a permis filozofului să-şi păstreze rangul de consilier, dar i-a retras acr-;­ ditivele diplomatice şi orice retribuţie de pe statele electoratului. Resursele băneşti ale fostului diplomat ducal se limitau acum la onoraTii ce le încasa pentru consultaţii juridice. Noua situaţie reprezenta totuşi libertatea spirituală, posibilitatea de a se sustrage unui contact mai strîns cu m�::.'Cliul politic şi diplomatic al curţii regale şi de a împărtăşi viaţa păturilor culte stabilite în cea mai dezIX

DAN BADARAU

voltată aglomeraţie umană din acea epocă:1. Leibniz a beneficiat din plin de şederea sa prelungită în prE'3jma unor cercuri de filozofi, de savanţi şi de literaţi sau de artişti, care întruneau cele mai mari celebrităţi ale vremii. Descartes murise la Stockholm în anul 1 650, iar Pascal se stinsese şi el în 1662; dar contactul cu Christian Huyghens i-a deschis lui Leibniz cale:a spre matematicile superioare, în vreme ce Edme Mariotte l-a putut familiariza cu metoda experimentală în fizică; totodată filozoful nostru a avut intrevederi cu mate­ maticianul şi logicianul von Tschirnhaus, adept al lui Spinoza, cu cei doi fraţi Bernoulli şi cu mai !TIUlţi cartezieni importanţi printre care Arnauld şi· Male­ branche; cu aceşti doi filozofi Leibniz a întreţinut o vastă corespondenţă după întoarcerea sa în Germania. In cele din urmă filozoful a trebuit să ia hotărîrea de a se reintoarce în patrie. Cu Maienţa pierduse orice legătură după moartea baronului von Boineburg·. Ast­ fel că acceptă să intre în serviciul Casei de Hanovra în calitate de consilier şi de bibliotecar-arhivist. Călăto­ ria de întoarcere în Germania filozoful a făcut-o efec­ tuînd un ocol prin Londra unde stabilise oarecare rela­ ţii în cercurile savante şi oprindu-se un timp la Haga, în Olanda, spre a lua con taet cu Spinoza, care işi trăia acolo ultimul an din scurta lui viaţă.

Să consacrăm cîteva rînduri acestui periplu. După cum am văzut, în ianuarie 1 673 Leibniz· a fost trimis de către Johann Filip în misiune diplomatic�t de la Paris la Londra. Marele oraş de pe Tamisa cuno�tca şi el o veritabilă înflorire intelectuală în acea t'fYlL'ă, de " .Sub ultimii 1·••.c:i ai Franţei dinainte e l