Opere Filozofice I [PDF]

Zitiervorschau

S CRIPTORE S

GRA E CI

ET

LA TINI

X

�E:=:TOY EMTIEIPIKOY nYPPQNEIOI YnOTYnOLEIL KAI

nPOL MA6HMATIKOYL

SC RIIT O R I

G RECI Ş I

LAT INI

X

SEXTUS EMPIRICUS OPERE FILOZOFICE VOL. 1 traducere şi introducere de Prof. Dr. ARAM M. FRENKIAN

EDITURA ACADEMIEI

REPUBLICII Bucureşti 1965

SOCIAliSTE

ROMÂNIA

Prefaţă.

Sext·us Empiricus, me(lic si filozof yrl:!c, apare pentru prima flată în traducm·e integrală în româneşte. f ntrucît operele originale ale filozofilor greci sînt în cea mai mare parte pierdute, transmiterea indirectă a filozofiei greceşti, prin cei ce au scris opere conţinÎn(l clo xografii, succesiuni, secte etc. I, este foarte importantă. 1n adevăr, mr ni s-au conservat integral decît opera lui Platon şi a l1ti Plotin. Dar, chiar pentru prirmtl, concepţiile lui filozofice elin 1tltima p erioadă a vieţii lu· i n1t le cunoa�tem, decît din criticarea lor de către Aristotel şi din comentatorii acestuia, întrucît Platon n-a 8Cris nintic despre ele 2• De la Aristotel ne-a ră·mas cea ·mai rnare :�i mwi importantă parte a operei lui, iar de la Epicur avem trei scrisori doctrinale şi J.lfaximele principale ale l1â3• Dar acestea sînt doar o mică parte, deşi imp ortant , din imensa act·ivitate filozofică pe care au dez·voltat-o vechi·i greci, de la finele secolttlui al VII-lea î.e.n. şi pînă Ta 529 e.n., anul închideri-i şcolilor de filo­ zofie din Atena, în unna edictuJui împăratul·ui Justinian al Bizanţnlui. De la ceilalţi filozofi, printre care se nu.mără cngetători de prima mînă ca Zenon, Epicur, Chrysippos4, pentru a nu mai vorbi de vechii înţelepţi naturalişti din secolele al FI-lea şi al F-lea î.e,n. , nu avem decît fragmente 111.a'i m1tlt sau rnai p uţin întinse ale scrier·ilor lor, iar cunoaşterea lor se bazează 'În �ea rnai mare p arte pe tradiţia indirectă, pe nenumăratele e.rp1cneri ale doc­ trinelor lor făcute de autori mai tîrzii, ale căror opere ne-an p arvenit, opere scrise fie aprobativ, fie cu intenţie polemică, sau pur şi si·mplu pentru a face cunoscute mai depa.rte opiniile marilor cugetători, şi care capătă în această situaţie specială o mare importanţă, din cauza lipsei izvoarelor directe. Din acest pnnct de 1!edere, opera lui S!:!xl'tts Empiricns are o mare valoare .�i constitnie un izvor de cunoaştere de nepreţnit a filozofiei greceşti, rna·i ales a celor trei .�coli noi de filozofie care s-au înfiinţat (].upă Aristotel, anu·m.e scep tic·ismul, epicurismul � 1: stoicismul. ,

De aceea socotim cii iniţiafiM editurii (le a pnblica traducerea integrală a operei filozofice a lui Sextus Empirieus, în măsura în care ea a parvenit pînă la noi, va fi binaenită, după cea a lui Diogene.� Laertios apămtă în nceeaşi edit1tră în 1963, în condiţii excepţionale. Deci aci avem primul volum al lui Se.rtus Empiricus, pe care 'Îl trimitem în lume, c1t speranţa că va .�atisface aşteptările acelora care se ocupă de istoria. filozofiei greceşti şi nădă}duirn că şi volnmul al Il-lea .� i ultimul va apărea într-1m scurt timp (lupă a.cesta. 1 Vezi Diogenes L aert i os, Vieţile şi doctrinei" {i/o:o{ilor, Bucurrşli, Edi1.

p. 40-95,

Aca2 e Despre expresiile .,nu înţeleg" şi "nu concep",

p. 52 e Despre expresia "ficdrui raţionament i se opune un raţio­ namen t

de

egalii vnlabilitate,

sceptice, p. 33

•

p.

;,3

e Adaosuri la expresiile

C:t şcoala sceptică se deosebeşte us consistă, perfecţia raţ,iunii aşezate în i nterior - , ...-a fi deci perfect cîinele în conformitate cu această raţiune. Şi iată deci motiv-ele pentru care se pare că unii dintre filozofi s -a u fălit cu de­ numirea (de cinici ) , provenind de la acest animal. 73 Despre raţiunea exprimată în exterior deocamdată nu este necesar să începem a ne ocupa. Căci unii dintre filozofii dogmatici au ridicat obiecţia că ea s-ar împotrivi să ne însuşim virtutea şi de aceea în timpul învăţării acesteia s-au dedat unor exerciţii care constau în a tăcea. Şi de altminteri , dacă prin ipoteză R-ar socoti omul ca fiind mut, nimeni nu va spune că el e necugetător. Dar, ca să lăsăm aceasta deoparte, vedem lămurit că animalele 7 4 în discuţie emit sunete omeneşti , cum ar fi gaiţele şi alte cîteva. Dar, ca să nu ne mai ocupăm niei de lucrul acesta, chiar dacă noi nu înţelegem sunetele pe care le emit animalele aşa-numite necugetătoare, nu este de loc nefiresc să credem că ele vorbesc. între ele, dar că noi nu le înţelegem. Căci noi cînd auzim graiul popoarelor străine nu înţelegem ce se vorbeşte, ci 75 ni se pare că vorbirea este de un singur fel. În schimb, prin auz percepem cum seot cîinii alte sunete cînd se apără de cineva şi a ltele cînd urlă ; mai departe, ei scot alt sunet eînd sînt loviţi , şi un sunet diferit eînd dau din coadă. Şi, în general, dacă cineva priveşte cu atenţie ce se întîmplă, va descoperi o mare felurime a emisiunilor de sunete la cîine şi la celelalte animale în împrejurări diferite, astfel încît din această cauză se poate afirma cu probabili tate că aşa-numitele animale necugetătoare au parte de raţiunea exprimată în exterior. 76 Deei , dacă animalele nu rămîn în urma oamenilor nici cît priveşte ascu­ ţimea senzaţiilor, nici cît priveşte raţiunea interioară, şi - mai mult decît atît - se poate spune că nici în raţiunea exprimată în exterior, urmcază că nu ne putem bizui mai puţin pe reprezentările lor decît pe 77 ale oamenilor. Dar peBenme, aplicînd cele spuse mai sus la fiecare dintre animalele necugetă.toare, Rîntem în stare a demonstra acestea. Bună oară , cint> nu ...-a afinna că păsările se deosebesc prin uşurinţa d e a pricepe şi că fac uz de raţiunea exprimată în exteri or ? Ele cunosc. chiar nu numai lucrurile prezente, ci şi viitorul, i ar ac e s ta din urmă îl vestesc cui eBte în ,;tare să le înteleagă , ve�;t,ind lucrurile şi altfel, dar şi făeindu-le cunoscute mai înainte prin sunetele pe care le scot . 78 Comparaţia am făcut-o, aşa cum am anunţat şi ma1: î na i nt e, din e xempli ­ fieă.ri bogate, arătînd, cred eu, în mod sufi cient [mai înainte] că nu putem da preferinţă reprezentărilor noastre faţă de cele pe eare le au animalele necugetă.toare. De unde rezultă că , dacă animalele necugetătoare nu :;înt mai puţin demne de încredere deeît noi în privinţa. aprecierii reprezentări -

33

SCHIŢE PYRRHON I E N E

lor �i dacă reprezentil.rilc se deosebe::;c ua.că trecem de la o categorie de animale la alta, eu Yoi 1mt e�L spune cum imi apare prin senzaţie fiecare di n lucrurile care stau la baza ace:';tora, dar voi fi silit s ă mă abţin de a afirma cum este obiectul producător al senzaţiei în îmă�i natura lui , întemeiat pe cele Hrătate mai sus. Astfel se prezintă JWimul mod a l :mspendării judeci'ioţii . A l doilea mod 79 spuneam că rezultă din deosebirile care există între oa. · .: enn smt mai demni de încredere · , ci ne,-a , în 1 decît animalele necugetăto�tre, vom descoperi cît de mult i mpune necesi­ tatea de a suspenda judecata, ca urmare a faptului că noi , oamenii , ne deosebim între noi . Se afirmă că omul este compJJS din două părţ.i ; sufletul şi corpul, iar noi ne deosebim unii de alţii în ambele aceste privinţe, i r· forma lui i rin alcătuirea ' cor şi anume : m p lui, propri fiecărui i ndivid. Se de.osebeşte ca formă corpu unu• sc1 e corpul unui m 1an, 1ar erenţa o produce, cum se spune, predominanţa umorilor. Din cauza dominării deosebite a umorilor devin deosebite şi reprezentările lor, aşa cum am stabilit în primttl argument (§ 52). Prin aceasta există o mare deosebire între ei cît priveşte alegerea şi evitarea lucrurilor exterioare. De alte lucruri se bucură indienii, de altele grecii noştri , i ar a se bucura de lucruri diferite este un semn că primim impresii deosebite 1 de la lucrurile exterioare care stau la baza senzaţiilor. Noi ne deosebim ( unii de alţii) prin parti cularitatea amestecului (din 8 1 care sîntem formaţi ) , astfel încît unii din noi digeră mai uşor carnea de vită decît cea a peştişorilor care trăiesc printre stînci submarine, iar vinul de Lesbos ne provoacă vărsături violente. Se spune că, există în Atica o bătrînă în stare să bea treizeci de drahme greutate de cucută fără nici un pericol pentru viaţa ei , iar Lysi s înghi ţea patru drahme suc de mac fără să fie cu nimic stînjenit. Demophon care servea pe Alexandru la masă , 82 cînd se afla în soare sau în baie, tremura de frig, dar la umbră se încălzea. Pe Athenagoras din .Argos puteau să-I înţepe scorpionii fără să-1 vatăm e şi de asemenea păianjenii otrăvitori , iar aşa-numiţii psilaeieni , nu sînt vătămaţi nici de muşcă turile şerpilor, nici de ale viperelor ; dintre egipteni, tentiriţii nu sînt vătămaţi [înotînd în sus şi în jos ] în mijlocul crocodililor. 83 Dar şi etiopienii care locuiesc de partea cealaltă a lacului Meroe, lîngă rîul Astapus, mănîncă fără primejdie scorpioni , şerpi şi alte animale asemănă­ toare. Rufinos, cel din Chalkis, a băut elebor fără să vomite sau să se îmbolnăvească de diaree, înghiţindu-1 şi digerîndu-1 ca pe un aliment obişnuit . Chrysermos, discipolul lui Herophilos, dacă V!'eodată. mînca 84 piper :o;e îmbolnăvea de stomac. Soterichos chirurgul dacă simţea mireasma grăsimii arse a somnului îl apuca diareea. Andron din Argos, într-atît de puţin suferea din pricina setei , încît putea călători prin Libia cea lipsită de apă fără a se preocupa a. găsi de băut. Împăratul Tiberiu vedea în întuneric. Aristotel relateaz[t ( .ilieteor, p. 373 b 4) că un locuitor din Tasos credea că merge înaintea lui ,.t1ră încetare o nălucă omenească. Întrucît 8 5 sînt atîtea schimbări în oamernecu privire la corpul lor, ne mulţumim să ·

·

·

·

r

Deosellile din ca uza constituţiei corporale diferite a indivizilor aparpnînd la diferite popoare. Această idee e s e n ţ ială nu reie�ea clar in traducerea lui Pappenhcim.

1

CARTEA 1

34

spunem puţine din cele multe [cîte întîlnim la filozofii dogmatici ] 2, este normal ca oamenii să difere unii de alţii şi în \:"' priveste sufletul privit în mod izolat. Căci sufletul este un fel de am rentă a cor ului după cum demons reaza Şl ş n n , a 1zwgnomomcu . ea mai mare probă a deose birilor multe şi fără sfîrşit ale felului de a gîndi al oamenilor sînt nepotri"'drile arătate de către filozofii dogmatici cu privire la felurite lucruri şi cu privire 8 6 la ceea ce se cuvine ca ei să aleagă şi ce să evite. Au vorbit într-un chip potrivit despre acestea şi poeţii. Astfel, Pîndar spune [fr. �42 Boeckh, 2 21 Schroed. et Snell ] : "Unii se bucurii dacă vreunul

din caii

lor cu picioarele i u ţ i

('a Yintul

Primesc onoruri şi coroane,

,\J tii işi află desfătarea trăind in iat acuri de aur,

Altul

se dcsfată pe valul

m:1rii

SLrăbătindu-1 cu corabia cea i u te".

Iar poetul s pune (Homer, Odiseea , XIV , 228) : "Fiecare b,'\ rb a t se desfaU'i c u

alte

în!ăptuiri".

Dar şi tragedia este plină de aceste observaţii. Astfel spune (Euripide� Phoen. , v. 499) : "Dacă Firea i-ar fi făcut pc toţi oamenii să creadă frumoase şi cuminţi nu s a r mai intilni pri ntre ei dezbinătoarea vrajbă".

-

aceleaşi lucruri,

Şi iarăşi (Fragm. Trag., adesp. 462 Nauck) : "E cumplit că unora dintre muritori

a cel a ş i lucru place, pe

cilă vreme

altora

el le este urit".

Deoarece alegerea şi evitarea consistă în plă.cere şi neplăcere, iar plăcerea :;; i neplăcerea consistă în senzaţii şi reprezentare, şi cum acelaşi lucru unii îl aleg, iar alţii îl resping, urmează ca noi să tragem concluzia că pe oameni nu-i impresionează la fel aceleaşi lucruri : altminteri ar fi ales sau evitat aceleaşi lucruri în acelaşi fel. Dacă < aceleaşi > lucruri ii i mpresionează pe oameni în mod diferit, din cauza deosebirii lor, şi din acest punct de vedere se impune desigur suspendarea judecăţii, încît este posibil ca noi să fim în stare a spune în ce fel fiecare din lucrurile sensibile se înfăţişează în raport cu fiecare deosebire, dar nu putem să lămurim 88 ce sînt ele faţă de adevărata lor natură. Sau vom da încrederea noastră tuturor oamenilor, sau o vom da unora din ei . Î n cazul cînd îi vom crede pe toţi, vom încerca (să demonstrăm) lucruri imposibile şi vom accepta lucruri contradictorii. Iar dacă vom crede numai pe unii, să ni se spună a căror părere trebuie s-o acceptăm. Căci platonicul va spune că pe a lui Platon, epicureul pe a lui Epicur şi alţii la fel. Î n chipul acesta, certîndu-se ei şi fără să poată cădea la o înţelegere, ne vor sili la suspen­ darea judecăţii . 8 9 Cel ce spune că trebuie să ne dăm adeziunea celor mai mulţi yorbeşte copilăreşte, căci nimeni nu poate mer- din om în om şi intreba pe toţi spre a vedea cu ce părere sînt de acord cei mai mulţi , întrucît un lucru poate fi acceptat la unele naţiuni , pe care noi nu le ştim. Astfel

87

2 Eliminat din text

de \Yerncr Heintz.

SCHIŢE PYRRHON I E N E

35

sînt lucruri rare la noi , dar care se întîlnesc la numeroase popoare, şi ceea ce se întîmplă des celor mai multi din noi sînt rare la cele mai multe popoare. Spre exemplu, mulţi oameni muşcaţi de păianjeni Yeni ­ noşi nu simt nici o durere, alţii au dureri din cînd în cînd, cmn se întîmplă cîud este yorba de compoziţ,iHe parti culare ale corpurHor, lu­ cruri de care s-a Yorbi t ?nai înainte (§ 81 sqq). Deoarece unii sînt egoişti , 90 dogmaticii spun că t rebuie să ne preferăm pe noi celorlalţi oameni în ce priveşte aprecierea lucrurilor, ştim că pretenţia lor este absurdă (nepo­ trivirea se datoreşte în parte şi lor ; dacă ei, acordîndu-şi întîietate, judecă în modul acesta probabilităţile l)e care le dau simţurile, anulează propria lor judecată). Dar, urmărind prin aplicarea ra.ţ.ionamentului 9 1 nostru la un ::;ingur i ns - bunăoară la înţeleptul visat de ei - , să ajun­ gem a suspenda judecata, vom începe r;ă ne ocupăm de modul al tre,ilea la rînd (de sur;pendare a judecăţi i ) . Acesta �;puneam noi că er-;te un re­ zultat al deosebirii dintre senzaţii. Că senzaţiile diferă unele de altele este neîndoielnic. Picturile pentru vederea noastră par a avea adîncituri 92 şi reliefuri , dar nu şi pentru pipăit. De asemenea mierea apare dulce gustului nostru, dar e lipsită de dulceaţă pentru văz. Este deci impoRibil a susţine pur şi simplu că e dulce sau lipsită de dulceaţă. La fel stau lucrurile în privinţa uleiului cu mireasmă plăcută. Pentru simţul mirosu­ lui , ea e plăcută, dar e dezagreabilă pentru simţul gustului . Euforbul 93 aduce vătămare ochilor, dar pentru tot restul corpului nu ; şi deci nu vom putea �'>pune dacă prin natura lui este în mod absolut nedureros pentru orice corp sau nedureros. Apa de ploaie este folositoare ochilor, dar înăspreşte traheea arteră şi plămînul, la fel ca şi uleiul de măsline, care totuşi face moale pielea. Torpila marină atinsă de extremităţile corpului produce amortire, cu restul corpului se poate pune în contact fă.ră să. pro­ ducă durere. De aceea nu vom putea spune ee fel sînt cele despre care am vorbit mai sus, în adevărata lor natură, dar putem arăta ce fel apare de fiecare dată. Dar se mai pot spune multe de acest fel. Totuşi, spre a 9 4 nu aduce scrisului nostru zăbavă, vom spune următoarele : fiecare din ;;enzaţiile pe care le avem ni se prezintă într-o formă complexă . Spre exemplu, mărul este neted, aromat, dulee , galben. Deci nu este e,-i dent dacă are realmente numai aceRte calităţ i , f în in;;; t ru­ mente asemănătoare cn acestea. Tot astfel poate şi mărul să. fi e unitar, el este perceput ca avînd deosebite ( calităţi ) din C'auza deosehirii organelor simţurilor })ri n care are loc perceperea lor . Iată deci enm putem eonehide 9 6 că mărul poate avea mai multe calităt.i dedt ealităf,lle eare ne sînt date })rin senzaţii . Să ne închipuim pe cineva care din naştere are simţurile pipă.itului , mirosului �i gustului , dar care nici nu aude, nici nu Yede. Acesta îşi va i magina că nici vizibilul, nici ceea ce este perceptibil prin simţul auzului nu are existenţă , ci numai acele trei genuri de calităţi

36

CARTEA 1

p e C 5, şi astfel prin acest argument pare a se ajunge - ca o concluzie - la suspendarea judecăţii în privinta lucrurilor exteri oa.re, pe care senzaţiile se întemeiază . 100 Ca s ă arătăm că, ş i dacă aplicăm argumentul la fiecare senzaţie în parte sau dacă ne îndepărtăm de senzaţii , va trebui Ră ne oprim la suspendarea judecăţii , vom considera acum şi a1 patrttlea mod al aceRteia. Acest mod este denumit cel referitor la împrejurări , înţelegînd prin împrejurări dispo­ ziţiile, stările noastre afective. Aceasta se vede, zicem noi , în faptul de < a fi > 6 într-o stare naturală sau contra naturii , în a fi treaz sau a dormi , în a fi de o anumită vîrstă , a fi în mişcare sau în repaus, a urî sau a i ubi, a fi flămlnd sau sătul, a fi băut sau nebăut ; (modul al patrulea rezultă şi ) din stările anterioare 7, de a fi plin de curaj sau a 1 0 1 fi speriat, a fi îndurerat sau a se bucura. Spre exemplu, din dispoziţia noastră naturală sau contra naturii se prezintă şi lucrurile ea neasemănă­ toare, deoarece celor demenţi şi celor cuprinşi de zei li :;; e pare că aud vorbind zeii, pe cîtă vreme nouă nu ni se par lucrurile aşa. Tot astfel, ei spun adesea că percep o boare cu miros de smirnă sau tămîie sau ceva asemănător ; şi multe altele mai spun, pe cînd noi nu simţim nimic. Aceeaşi apă, turnată pe părţ,ile inflamate ale corpului cuiva, pare fier­ binte, pe cînd nouă ne pare călduţă . Şi aceeaşi haină , pentru cei care au ochii congesti onaţi , apare gălbuie, dar mie nu. Aceeaşi miere mie îmi pare 1 0 2 dulce, dar pentru cei bolnavi de gălbinare ea pare amară. Dacă cineva spune că amestecul unor umori face să �e producă la cei al eăror orga97

·

a Elimi n a t " Trilem ii .

te flanrtml kau satul, ;;pre exempla, aceeaşi mîncare pare a fi - celor flămînzi - foarte plăcutrt şi - celor sătui -

: "Ceea ce"" oc

este adă?ga! de două _? ri de Hei � lz. "Acestora . �1tim cxuŢ�L; (se. ":','X L c; tf'l.'J':'?.O'�ct'. c;) deri , �oamenilor". lD .-\ dică nici cald, nici rece.

Intregul în

t c x l al

111anuscrise.

§ 1 04 prezintă dificu!li"1ţi. Hei n t z p ro p u ne wJ":oL�,

CARTEA 1

38

1 10

111

112

1 13

1 14

115

116

dezagreabilă . După cum sîntem în stare de beţie sau de sobrietate, lucrurile ni se par ruşinoase - cind nu sîntem beţi - sau nu ni se mai par ruşinoase, cînd sîntem beţi. Tot aRtfel, după dispoziţia pe care o avem, acelaşi vin ni se pare - cînd am mîncat curmale sau smochine acru, dar cînd am mîncat nuci ori nă.ut, bîndu-1, ni se pare dulce. La fel şi vestibulul băii îi încălzeşte pe cei ce vin de afară şi îi răcoreşte pe cei ce i e:;; din camera de baie, cînd stau nn timp în ea. Pornind de la teamă ori neînfricare, bunăoară, acelaşi lucru pare a fi celui fricos înspăimîntător şi groazni c, dar celui curajos cîtuşi de puţin. Din })ricina durerii sau a bucuriei, aceleaşi lucruri sînt pentru cei îndureraţi supărătoare, pe cînd pentru cei veseli sînt plăcute. Din moment ce există atît de multe nepo­ triviri , provenind din stările oamenilor, aceştia schimbîndu-şi după îm­ prejurări dispoziţiile, de bună seamă ar fi uşor de spus cum apare fiecă­ ruia fiecare din lucrurile exterioare ; nu mai este însă uşor să spunem cum sînt ele în realitate, căci nepotrivirea e imposibil de apreci at. Cine judecă această nepotrivire sau este într-o dispoziţie - di n cele despre care am vorbit mai înainte - sau nu se află in nici un fel de dispoziţie. A spune în general că nu este în nici o dispozi ţ,ie, cum ar fi dacă am spune că nu e nici sănătos, nici bolnav, nici nu se mi şcă, nici nu e în repaus, că nu are o vîrstă oarecare şi că e lipsit şi de celelalte dispoziţ.ii , ar fi o culme a nebuniei . Dacă judecă reprezentările, fiind într-o dispoziţie oarecare, atunci el este parte în neînţelegere şi, de fapt, nu va fi un judecător imparţial al lucrurilor din afară care stau la baza senza.ţ-.iilor, deoarece este tulburat de dispoziţiile în care se află . Deci nici cel ce e treaz nu poate compara reprezentările celor ce dorm cu reprezentările celor treji , nici omul să.nătos pe ale bolnavilor cu repre­ zentările celor sănătoşi . Noi aprobăm mai degrabă lucrurile prezente şi care ne impresionează pe noi decît lucrurile care nu sînt de faţă. Şi în alt.e privinţe este imposibil de apreciat anomalia unor astfel de reprezen­ tări . Căci cel care apreciază de preferinţă o reprezentare în dauna alteia, sau o împrejurare în dauna altei a, sau face aceasta, fără să judece şi fără demonstraţie sau judecînd şi demonstrînd Dar el nu poate da preferinţă nici fără acestea (căci n-ar fi demn de încredere) , nici cu ajutorul acestora. Căci , dacă judecă reprezentă.rile, el judecă neapărat în baza unui criteriu. Deci de acest criteriu se va Bpune fie că e adevărat, fie că e eronat. Dacă el e eronat, autorul nu e demn de încredere. Dar dacă. va spune că e adevărat, va spune sau fără demonstraţie că criteriul este adevărat, sau cu demonstraţie. Dacă însă. o spune fără demonstraţie, nu va fi demn de încredere. Dacă o spune cu demonstraţie, va avea nea­ părat nevoie şi demonstraţia să fie adevărată, căci altfel va fi nedemnă de încredere 12• Dar va trebui mai înainte să spună dacă demonstraţia. adevărată luată pentru confirmarea criteriului este verificată sau nu este verificată. Dacă nu este verificată, atunci nu va merita încrederea, iar dacă a fost verificată, e evident că va spune că a fost verificată cu ajutorul

1/.

•

11 O dilemă.

12 Vezi completarea propusă de !\lan, p.

213

ad p . 30,

care insii e

prea complica\:1 .

'SCHITE PYRRHON I E N E

39

unui criteriu, pentru care criteriu vom căuta o demonstraţie, şi apoi un criteriu pentru această din urmă demonstraţ.ie. Va avea deci fără înce­ tare judecata nevoie de un criteriu, ca să fie certă, iar criteriul la rîndul său ...-a avea nevoie de o demonstraţie, ca să fie dovedită că e adevărată . Ş i nici o demonstraţie n u va putea f i validă dacă n u există mai înainte un criteriu adevărat, şi nici criteriu adevărat fără o demonstraţie pre­ alabilă demnă de îneredere. Astfel cad criteriul şi demonstraţia în mod de 1 1 7 raţ.ionament circular, prin care ambele s e dovedesc a fi nedemne d e încre­ dere. Fiecare din el aşteptînd validitatea sa de la celălalt, rămîne nedemn de încredere, la fel ea celălalt. Dacă deci cineva nu poate da preferinţă unei re­ prezentări faţă de altă reprezentare nici cu ajutorul demonstraţiei < şi > crite­ riului, nici fără ajutorul lor, urmează că reprezentările deosebi te produse de dispoziţiile diferite nu pot fi judecate. De aici rezultă, prin urmare, că sîntem aduşi la suspendarea judecăţii cu privire la natura realităţilor exterioare (obiecte ale senzaţiilor) şi în privinţa modului acesta de suspendare a judecăţii . A� cincilea mod este cel care provine din poziţiile, distanţele şi 1 1 8 loClll'ile. . Q!!�;i._din cauza fiecarma dm acestea aceleaşr---utrilmte· -apar--� deosebite. Spre exemplu, aceeaşi galerie cu colonade văzută din fiecare extremitate pare că se îngustează, iar din mijlocul ei apare simetrică de ambele părţi. Apoi, aceeaşi corabie pare de departe ca fiind mică şi sta­ ţi onînd, pe cîtă vreme de aproape ni se înfăţişează mare şi în mişcare ; .acelaşi turn se arată de departe ca rotund, iar de aproape e pătrat. Aces- 1 1 9 tea sînt efectele care se datorează distanţelor. Cît priveşte efectele da­ torate locurilor, bunăoară, lumina opaiţului la ::;oare pare întunecată, iar în obscuritate ca strălucitoare. Apoi, aceeaşi vîslă în apă pare frîntă, iar afară din apă ca dreaptă. Oul cînd sălă.şluieşte într-o pasăre 1mre moale, la aer însă e dur ; urina de linx este lichidă în linx şi dură în aer ; coralul este moale în mare şi tare în aer : sunetul pare altul într-un fluier, altul în flaut şi altul în aer pur şi simplu. Din cauza poziţiilor, spre e·xemplu, 120 .aceeaşi pictură aplecată spre spate apare netedă, dar aplecată puţin îna­ i nte pare a avea adîncituri şi reliefuri . Şi gîturile porumbeilor, din cauza diferitelor încli nări, par deosebite sub raportul culorii. Deci întrucît 1 2 1 toate obiectele aparente sînt percepute de la o distanţă şi cu o oarecare poziţie, de unde rezultă o mare divergenţ.ă a reprezentărilor, după cum -am amintit mai sus {§ 118 sqq), şi acest mod ne va determina să ajungem la suspendarea judecăţii . Desigur, cine îşi propune să dea preferinţă unora din aceste reprezentări va încerca imposibilul. Căci, dacă emite o judecată 122 în mod absolut şi fără demonstraţie, nu va fi erezut. Voind el însă să se folosească de demonstraţie, dacă va spune că demonstraţia este eronată., se va răsturna pe sine, iar dacă va spune că e adevărată i se va cere să demonstreze adevărul demonstraţiei, şi iarăşi o altă demonstraţie a aceleia, deoarece şi acea demonstraţie trebuie dovedită ca adevărată, şi aşa la infinit. Dar e o i mposibilitate a înfăţişa un număr infinit de demonstraţii . 1 2 3 Deci nici cu ajutorul demonstraţiei nu se va putea da preferinţă unei reprezentări faţă de altă reprezentare. Dacă nici fără demonstraţie, nici cu demonstraţie cineva nu poate să rostească o judecată cu privire Ia reprezentările de care am vorbit mai înainte, atunci trebuie să tragem concluzia suspendării judecăţii . Noi putem probabil spune cum pare

40

CARTEA 1

fiecare lucru in această poz i ţi e dată sau de la această distanţă sau în acest mediu, dar nu sîntem în stare a lămuri ce fel este în adevărat a sa natură, şi aceasta pentru motivele expuse mai înainte. 1 2 4 A l �aselea mod se întemeiază e amestecuri i de aci conch1dem c'" , deoare19 neagă mitul despre centauri, dîndu-ne pe aceştia ca exemplu de lucru care nu există. Am fi putut da multe alte exemple cu privire la fiecare din J ll 3 opnnerile de care am vorbit. Numai că, din moment ce s-a dovedit că o a�a de mare nepotrivire a lucrurilor rezultă din acest mod de îndoială, nu vom mai afirma ce fel este lucrul exterior în realitatea naturii sale, ci nnm