Lucrare de Licenta Drept Lipsirea de Libertate [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA DANUBIUS ˘ COLEGIUL DE ADMINISTRA¸TIE PUBLICA LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL Coordonator s¸tiin¸tific: Conf.univ.dr. TUDOREL TOADER Absolvent: ˘ TATARU CLAUDIUS CONSTANTIN CAPITOLUL I. SECTIUNEA ¸ I. ASPECTE GENERALE. general al problemei; contra libert˘a¸tii persoanei; juridic; material;

1.Cadrul 2.Infrac¸tiunea 3.Obiectul 4.Obiectul 5.Subiectul; 6.Latura 7.Latura 8.Desf˘as¸urarea 9.Sanc¸tionarea; 10.Forme

obiectiv˘a; subiectiv˘a; activit˘a¸tii

infrac¸tionale;

agravante; SECTIUNEA ¸ A – II –A

1.Precedente legislative

1.No¸tiune 2.Obiectul 3.Subiectul 4.Locul 5.Struntura 6.Forme

CAPITOLUL II LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL s¸i defini¸tie; juridic s¸i obiectul material al infrac¸tiunii; ac¸tiunii s¸i timpul s˘avâr¸sirii infrac¸tiunii; s¸i con¸tinutul juridic al infrac¸tiunii; modalit˘a¸ti sanc¸tiuni; CAPITOLUL III 1

˘ ARI, ˘ ˘ ASEMAN DEOSEBIRI, LEGATURI CU ALTE INFRACTIUNI. ¸ CONCLUZII CAPITOLUL I SECTIUNEA ¸ I ASPECTE GENERALE CADRUL GENERAL AL PROBLEMEI. Preocup˘arile privind ocrotirea drepturilor s¸i libert˘a¸tilor fundamentale ale omului se afl˘a din ce în ce mai mult în aten¸ti opiniei publice mondiale, persoana omului fiind ocrotit˘a, prin toate mijloacele, inclusiv prin cele de drept penal. Ocrotirea penal˘a a persoanei se realizeaz˘a prin incriminarea faptelor care aduc atingere drepturilor s¸i intereselor ei legitime, fapte care datorit˘a pericolului lor social, constituie infrac¸tiuni. În respectarea drepturilor s¸i libert˘a¸tilor omului, o semnifica¸tie aparte o are respectarea dreptului cet˘a¸tenilor, dreptului revenindu-i un rol important în adoptarea unor legi materiale. Respectarea drepturilor s¸i libert˘a¸tilor fundamentale ale omului reprezint˘a îns˘a s¸i principala preocupare a O.N.U., fiind obiectivul esen¸tial înscris în Cartea Organiza¸tiei Na¸tiunilor Unite semnat˘a la San Francisco la data de 26 iunie 1945, în Declara¸tia Universal˘a a Drepturilor Omului, proclamat˘a la Adunarea Generar˘a, la 10 decembrie 1948 s¸i în alte rezolu¸tii ale Adun˘arii Generale s¸i ale Consiliului Economic s¸i Social. Aceast˘a problem˘a prezint˘a interes s¸i pentru numeroase organiza¸tii cu caracter regional cum ar fi: Consiliul Europei, autor al Conven¸tiei Europene a Drepturilor Omului în anul 1950; Organiza¸tia Economic˘a American˘a autoarea a Conven¸tiei Inter-americane a Drepturilor Omului în anul 1969 s¸i altele. Respectarea cu adev˘arat a drepturilor s¸i libert˘a¸tilor fundamentale ale omului este asigurat˘a în primul rând de capitolul III din Constitu¸tie dar a¸sa cum ar˘atam mai sus dreptul penal asigur˘a cea mai energic˘a ocrotire în calitatea sa de instrument de normare s¸i reglementare a celor mai importante rela¸tii sociale legate de persoan˘a. F˘acând distinc¸tie între faptele de pericol social îndreptate împotriva drepturilor absolute privitoare la existen¸ta fizic˘a s¸i la principalele atribute ale fiin¸tei s¸i personalit˘a¸tii umane, pe de o parte s¸i la faptele de pericol social îndreptate împotriva altor drepturi s¸i interese ale persoanei, pe de alt˘a parte legiuitorul a inclus pe cele dintâi într-o categorie distinct˘a de infrac¸tiuni sub denumirea “ infrac¸tiuni contra persoanei “. 2. Infrac¸tiuni contra libert˘a¸tii persoanei. Dreptul la libertate reprezint˘a al˘aturi de dreptul la via¸ta˘ , la integritate corporal˘a s¸i s˘an˘atate, un drept fundamental al persoanei. F˘ar˘a dreptul la libertate personalitatea omului nu-¸si poate g˘asi afirmarea, iar toate celelalte drepturi, inclusiv dreptul 2

la via¸ta˘ , la integritate corporal˘a s¸i s˘an˘atate, î¸si pierd considerabil valoarea, deoarece numai în m˘asura în care este liber, omul se poate bucura deplin de via¸ta˘ cât s¸i de celelalte drepturi care îi sunt recunoscute. Dreptul la libertate este dreptul de a valorifica în practic˘a toate însu¸sirile, atributele, interesele s¸i dorin¸tele legitime s¸i ra¸tionale ale omului care impune respectul datorat aceluia¸si drept recunoscut semenilor s˘ai. Corespunz˘ator cerin¸telor fire¸sti, de afirmare a personalit˘a¸tii, Declara¸tia Universal˘a a Drepturilor Omului din anul 1948 proclama inviolabilitatea persoanei în art.9, a domiciliului, coresponden¸tei, reputa¸tiei s¸i onoarei în art.4 s¸i interdic¸tia sclaviei în art.5. Dreptul la libertate care prezint˘a numeroase s¸i variate aspecte este ocrotit s¸i prin incriminarea faptelor ce îi aduc atingere. Aceste fapte constituie infrac¸tiunile contra libert˘a¸tii s¸i c˘arora legiuitorul le-a consacrat capitolul al II-lea din titlu con¸tinând infrac¸tiunile contra persoanei. Prin infrac¸tiuni contra libert˘a¸tii persoanei se în¸teleg acele fapte de pericol social, prin care se aduc atingere în mod grav libert˘a¸tii sau inviolabilit˘a¸tii persoanei, de c˘atre orice alt˘a persoan˘a. 3. Obiectul juridic. Infrac¸tiunile contra libert˘a¸tii persoanei au ca obiect juridic rela¸tiile sociale referitoare la dreptul persoanei la libertate. Libertatea persoanei, ca valoare socialjuridic˘a, pus˘a sub protec¸tia legii penale, trebuie privit ca un drept pe care orice persoan˘a îl poate spune tuturor celorlal¸ti oameni s¸i în virtutea c˘aruia se poate pretinde s˘a îl respecte s¸i s˘a se ab¸tin˘a de la orice act prin care s-ar aduce vreo atingere, îngr˘adire sau s¸tirbire oric˘areia dintre formele libert˘a¸tii personale. Înc˘alc˘arile st˘arii de liberate ale omului fiind variate, legea penal˘a d˘a o adev˘arat˘a reglementare faptelor prin care acestea pot fi s˘avâr¸site. Starea de libertate poate fi negat˘a total, poate fi suprimat˘a, prin lipsirea omului de orice drepturi civile s¸i politice, prin transformarea lui din subiect de drepturi în obiect al dreptului de proprietate, prin subordonarea complet˘a s¸i necondi¸tionat˘a a unei persoane fa¸ta˘ de alt˘a persoan˘a, prin înlocuirea st˘arii de libertate cu cea de sclavie.Legea noastr˘a penal˘a incrimineaz˘a în art.190 infrac¸tiunea de sclavie. Asigurarea libert˘a¸tii individuale implic˘a dreptul pentru fiecare persoan˘a de a-¸si alege o munc˘a corespunz˘atoare preg˘atirii, s¸i aptitudinilor sale. Libertatea individual˘a sub aspectul alegerii muncii s¸i a modului de prestare a acesteia este ocrotit˘a prin incriminarea faptei de supunere la munc˘a for¸tat˘a s¸i obligatorie în art. 191 Cod penal. Legea ocrote¸ste rela¸tiile sociale a c˘aror existen¸ta˘ s¸i bun˘a desf˘as¸urare sunt condi¸tionate de manifestarea ne¸stirbit˘a a libert˘a¸tii de deplasare s¸i ac¸tiune a persoanei prin incriminarea faptei de lipsire de libertate în mod ilegal ( art.189 Cod penal ). Dac˘a în cazul infrac¸tiunilor men¸tionate este ocrotit˘a îns˘as¸i starea de libertate a persoanei ca subiect de drepturi în societate, considerat˘a în complexul aspectelor sale, privit˘a în general, libertatea individual˘a, poate fi lovit˘a numai în una sau alta din componentele sale. Legea acord˘a ocrotire s¸i aceste cazuri Potrivit art.27 din Constitu¸tie nimeni nu poate p˘atrunde sau r˘amâne în domi3

ciliul ori re¸sedin¸ta unei persoane f˘ar˘a învoirea acesteia decât în cazurile s¸i condi¸tiile prev˘azute de lege. Inviolabilitatea domiciliului apare ca o problem˘a a libert˘a¸tii fizice de mi¸scare s¸i manifestare liber˘a a persoanei în societate. Domiciliul este locul unde persoana î¸si tr˘aie¸ste sub aspectul cel mai intim existen¸ta, î¸si g˘ase¸ste lini¸stea, fericirea vie¸tii de familie, î¸si are secretele sale, î¸si organizeaz˘a via¸ta personal˘a, independent de amestecul altora. Împotriva faptelor de mixtiune a altora în domiciliul altei persoane, de natur˘a ai v˘at˘ama libertatea de al utiliza cum vrea, legea penal˘a incrimineaz˘a infrac¸tiunea de violare de domiciliu, ( art.192 Cod penal ). Al˘aturi de libertatea fizic˘a, cet˘a¸tenilor le este ocrotit˘a libertatea moral˘a ( psihic˘a ). R˘apirea libert˘a¸tii psihice creeaz˘a în con¸stiin¸ta omului o stare de team˘a, de îngrijorare, care î¸si g˘ase¸ste reflectarea în actele pe care le s˘avâr¸se¸ste s¸i în comportamentul s˘au, în sensul c˘a nu mai este în m˘asur˘a s˘a ac¸tioneze firesc s¸i cu voin¸ta liber˘a în ceea ce trebuie s˘a fac˘a. Legea penal˘a ocrote¸ste persoana împotriva actelor de constrângere privind libertatea sa moral˘a, de natur˘a a-i ceea o stare de temere c˘a un anumit r˘au i s-ar putea întâmpla, prin incriminarea faptelor de amenin¸tare ( art.193 Cod penal ) s¸i s¸antaj (art.194 Cod penal ). Libertatea persoanei se manifest˘a s¸i în dreptul acesteia de a comunica cu al¸tii prin coresponden¸ta˘ , telefon, telegraf, etc. , în condi¸tiile în care s˘a-i ofere garan¸tia c˘a este ferit˘a de imixtiunea nelegitim˘a nelegitim˘a a altuia s¸i secretul comunica¸tiilor este asigurat. Legea incrimineaz˘a fapta de violare a coresponden¸tei în art.197 Cod penal ocrotind rela¸tiile sociale privind secretul coresponden¸tei s¸i libertatea de a comunica cu al¸tii. Legea asigur˘a s¸i inviolabilitatea secretului datelor, pe care o persoan˘a le încredin¸teaz˘a anumitor profesioni¸sti sau func¸tionari obliga¸ti de a nu le divulga ( medici, farmaci¸sti, avoca¸ti, arhitec¸ti, ingineri, exper¸ti, func¸tionari ai C.E.C., ai circumscrip¸tiilor financiare etc.). Sunt ocrotite rela¸tiile sociale privind încredin¸tarea de secrete c˘atre anumi¸ti profesioni¸sti sau func¸tionari la care o persoan˘a e silit˘a uneori s˘a apeleze. Legea incrimineaz˘a fapta de divulgare a secretului profesional în art.196 Cod penal. Prin incriminarea faptelor care constituie infrac¸tiuni contra libert˘a¸tii persoanei sa urm˘arit, în unele cazuri, în afar˘a de ocrotirea rela¸tiilor sociale referitoare la unul sau altul dintre aspectele dreptului de libertate s¸i ocrotirea în subsidiar a unor rela¸tii referitoare la alte valori sociale cum ar fi cele privind via¸ta, integritatea corporal˘a sau s˘an˘atatea persoanei, onoarea, avutul persoanei, rela¸tiile de familie sau de serviciu etc. Astfel, de exemplu prin incriminarea s¸antajului s-a urm˘arit, în principal, ap˘ararea rela¸tiilor sociale referitoare la libertatea moral˘a a persoanei s¸i în subsidiar, ap˘ararea rela¸tiilor sociale referitoare la patrimoniul acesteia. Obiectul material. Întrucât urm˘arile ac¸tiunii sau inac¸tiunii prin care se realizeaz˘a infrac¸tiunile contra libert˘a¸tii se r˘asfrâng asupra unui drept subiectiv al persoanei – dreptul de libertate – de cele mai multe ori, în cazul acestor infrac¸tiuni, nu întâlnim un obiect material. Totu¸si la unele din infrac¸tiunile contra libert˘a¸tii persoanei sau la unele din modalit˘a¸tile lor de realizare poate s˘a apar˘a s¸i un obiect material. Astfel, de exemplu, în cazul infrac¸tiunii de sclavie, întrucât persoana este redus˘a la un simplu obiect al dreptului de proprietate, ea devine prin aceasta chiar obiect material al infrac¸tiunii. Întâlnim, de asemenea, un obiect 4

material în cazul viol˘arii secretului coresponden¸tei, dac˘a fapta se realizeaz˘a prin deschiderea, f˘ar˘a drept a unei coresponden¸te adresate altuia, sau prin sustragerea, distrugerea sau re¸tinerea unei coresponden¸te, constând în coresponden¸ta care a fost deschis˘a f˘ar˘a drept sau care a fost sustras˘a, distrus˘a sau re¸tinut˘a. În sfâr¸sit, în cazul unor infrac¸tiuni ca lipsirea de libertate în mod ilegal, s¸antajul, exist˘a un obiect material atunci când folosinduse violen¸ta, urm˘arile acestei ac¸tiuni s-au r˘asfrânt asupra corpului unei persoane sau asupra unor bunuri. 5. Subiectul Infrac¸tiunile contra libert˘a¸tii persoanei sunt infrac¸tiuni în cazul c˘arora legea nu cere subiectului vreo calitate special˘a. În consecin¸ta˘ , aceste infrac¸tiuni pot fi s˘avâr¸site de orice persoan˘a care îndepline¸ste condi¸tiile generale cerute subiectului unei infrac¸tiuni. Participa¸tia penal˘a este posibil˘a, în cazul acestor infrac¸tiuni, atât în forma coautorului cât s¸i în forma instig˘arii sau a complicit˘a¸tii. 6. Latura obiectiv˘a Infrac¸tiunile contra libert˘a¸tii persoanei sunt infrac¸tiuni omisive; ele se realizeaz˘a din punct de vedere obiectiv, printr-o ac¸tiune ( ac¸tiunea prin care o persoan˘a este lipsit˘a de libertate, în cazul lipsirii de libertate în mod ilegal, ac¸tiunea prin care o persoan˘a este pus˘a în stare de sclavie, în cazul sclaviei, ac¸tiunea de a p˘atrunde în locuin¸ta unei persoane, în cazul viol˘arii de domiciliu, ac¸tiunea de constrângere, în cazul s¸antajului etc. ) . Una dintre aceste infrac¸tiuni – lipsirea de libertate în mod ilegal – de¸si se s˘avâr¸se¸ste, de regul˘a, printr-o ac¸tiune poate fi totu¸si comis˘a, în unele cazuri, s¸i printr-o inac¸tiune ,( nepunerea în libertate, dup˘a îns˘an˘ato¸sire, a persoanei care, suferind de o maladie contagioas˘a, a fost internat˘a pentru tratament împotriva voin¸tei sale ). În cazul fiec˘arei dintre infrac¸tiunile contra libert˘a¸tii persoanei, ac¸tiunea prin care se realizeaz˘a elementul material al infrac¸tiunii se caracterizeaz˘a prin anumite tr˘as˘aturi, indicate în textul de incriminare, tr˘as˘aturi în lipsa c˘arora fapta nu constituie respectiva infrac¸tiune. Astfel, de exemplu, p˘atrunderea în locuin¸ta unei persoane constituie infrac¸tiunea de violare de domiciliu, numai dac˘a aceast˘a p˘atrundere se face f˘ar˘a drept s¸i f˘ar˘a consim¸ta˘ mântul acelei persoane. La fel, amenin¸tarea unei persoane constituie infrac¸tiunea cu aceea¸si denumire, numai dac˘a se refer˘a la s˘avâr¸sirea unei infrac¸tiuni sau a unei fapte p˘agubitoare s¸i numai dac˘a este de natur˘a s˘a alarmeze etc. Infrac¸tiunile contra libert˘a¸tii persoanei au ca urmare periculoas˘a o stare de înc˘alcare a acestui drept sub unul dintre aspectele sale ( o stare de înc˘alcare a libert˘a¸tii de mi¸scare a persoanei, în cazul lipsirii de libertate în mod ilegal, o stare de înc˘alcare a libert˘a¸tii morale a persoanei, în cazul amenin¸ta˘ rii, a s¸antajului etc.). Între ac¸tiunea f˘aptuitorului s¸i starea de înc˘alcare a dreptului persoanei la libertate trebuie s˘a existe un raport de cauzalitate. De cele mai multe ori, în cazul acestor infrac¸tiuni, raportul de cauzalitate este atât de evident, încât stabilirea lui nu ridic˘a nici un fel de dificultate. 5

7. Latura subiectiv˘a Infrac¸tiunile contra libert˘a¸tii persoanei sunt infrac¸tiuni inten¸tionate. Dac˘a asemenea fapte sunt s˘avâr¸site din culp˘a, ele au un caracter penal. Inten¸tia, în cazul lor, poate fi direct˘a sau indirect˘a, dup˘a cum f˘aptuitorul, prev˘azând urmarea ac¸tiunii sale, a urm˘arit sau acceptat producerea ei. De regul˘a, existen¸ta infrac¸tiunilor contra libert˘a¸tii persoanei nu este condi¸tionat˘a de vreun motiv sau scop special. Excep¸tie face numai s¸antajul, infrac¸tiune a c˘arei latur˘a subiectiv˘a include în scopul dobândirii în mod injust a unui folos pentru sine sau pentru altul. În toate celelalte cazuri, motivul s¸i scopul constituie numai împrejur˘ari de care se ¸tine seama la individualizarea judiciar˘a a pedepsei. 8. Desf˘as¸urarea activit˘a¸tii infrac¸tionale. Infrac¸tiunile contra libert˘a¸tii persoanei, fiind infrac¸tiuni omisive s˘avâr¸site cu inten¸tie, sunt susceptibile de acte de preg˘atire s¸i tentativ˘a. De regul˘a, în cazul acestor infrac¸tiuni nu sunt sanc¸tionate nici actele de preg˘atire s¸i nici tentativa. Excep¸tie fac numai lipsirea de libertate în mod ilegal s¸i sclavia, infrac¸tiuni în cazul c˘arora legea prevede sanc¸tionarea tentativei. Infrac¸tiunile contra libert˘a¸tii persoanei se consum˘a în momentul a˘ n care se produce urmarea periculoas˘a a faptei, adic˘a starea de înc˘alcare a libert˘a¸tii persoanei. 9. Sanc¸tionarea Aceste infrac¸tiuni sunt prev˘azute cu pedeapsa închisorii, corespunz˘ator gradului de pericol social. La infrac¸tiunile de violare de domiciliu, amenin¸tare, violarea secretului coresponden¸tei, pedeapsa închisorii este alternativ˘a cu amenda. Pedeapsa complementar˘a a interzicerii unor drepturi este prev˘azut˘a doar în cazul infrac¸tiunii de sclavie. Ac¸tiunea penal˘a se pune în mi¸scare la plângerea prealabil˘a a persoanei v˘at˘amate în cazul infrac¸tiunii de violare de domiciliu în forma simpl˘a, în cazul amenin¸ta˘ rii, a viol˘arii secretului coresponden¸tei, s¸i a divulg˘arii secretului profesional, iar împ˘acarea p˘ar¸tilor înl˘atur˘a r˘aspunderea penal˘a. 10. Forme agravate Unele infrac¸tiuni cum ar fi lipsirea de libertate în mod ilegal, violarea de domiciliu, s¸antajul sunt prev˘azute de lege atât în form˘a simpl˘a cât s¸i în form˘a agravat˘a. SECTIUNEA ¸ A II-A PRECEDENTE LEGISLATIVE Infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal pe care o trat˘am, se reg˘ase¸ste în toate reglement˘arile noastre vechi legislative. În acest sens explic˘am Pravila lui Vasile Lupu din 1646; Pravila lui Matei Basarab din 1652; Cronica lui Andronache Donici din 1814; Codul lui Caragea din 1826; Condica Criminal˘a a lui Barbu Dimitrie Stirbei din 1850. În aceste acte se arat˘a c˘a r˘apirea de fat˘a sau de femeie constituie o infrac¸tiune grav˘a. Întemeindu-se pe pravil˘a, domnia considerat r˘apirea ca vin˘a grav˘a ( fapte mari ) a c˘arui judecat˘a a rezervat-o domnului. Pedeapsa putea fi moartea, dar era îng˘aduit s¸i r˘ascump˘ararea vinei prin gloab˘a. 6

Pravilele din sec. al XVII-lea au generalizat pedeapsa cu moartea iar averea r˘apitorului era dat˘a femeii r˘apite. Pravila hot˘ara c˘a “r˘apitura” era mai grav˘a când se s˘avâr¸sea asupra unei fete de boier mare ( IL gl.259, zac.25;CR,gl.32,zac.25 ). Aceea¸si pravil˘a cerea pentru existen¸ta infrac¸tiunii transportarea r˘apitei dintr-un loc în altul s¸i necinstirea ei prin violen¸ta˘ . Când necinstirea se f˘acea cu voia femeii r˘apirea se pedepsea dup˘a voia judec˘atorului. De¸si pedeapsa obi¸snuit˘a era gloaba domnia p˘astra dreptul s˘a aplice pravila dac˘a a¸sa g˘asea de cuviin¸ta˘ . Cronica relateaz˘a c˘a sub domnia lui Constantin Duca ( 1700-1703 ) C˘apitanul Gruia de la Covurlui a fost decapitat”cu pravila pentru c˘aci au r˘apitur˘a fata logodnica altuia . . . . s¸i bucatele lui înc˘a au dat fetii “. R˘apirea apare s¸i în Condica lui Andronache Donici a˘ n capitolul XI: despre r˘apire sau alt˘a trupeasc˘a v˘at˘amare pricinuit˘a din ur˘a, pizm˘a sau sfad˘a s¸i în capitolul XII: R˘apirea fecioarei s¸i preacurviei. Condica criminaliceasc˘a cu procedura ei din anii 1820 s¸i 1826, prevede c˘a r˘apirea fecioarei prin sil˘a se pedepse¸ste cu b˘ataie pe uli¸ta˘ , înzestrarea fetei, iar dac˘a nu o poate înzestra, merge la temni¸ta˘ pe un an iar boierul înzestreaz˘a fata s¸i se duce la închisoare vremelnic˘a ( art.225 ). R˘apitorul de fecioar˘a sau logodnic˘a se bate sau se globe¸ste, iar dac˘a îi r˘ape¸ste fecioria prime¸ste pedeapsa de mai sus (art.226 ). Condica criminal˘a a lui Barbu Dimitrie Stirbei ¸ din 1850 prevede “r˘apire de nevârstnici “. În art.224 se arat˘a c˘a: cei care cu vicle¸sug sau prin silnicie, vor r˘api ori vor face s˘a se r˘apeasc˘a nevârstnicii îi vor lua ori str˘amuta sau vor face a se lua ori str˘amuta din locul unde sunt a¸seza¸ti de aceea sub a c˘aror st˘apânire sunt ori încredin¸ta¸ti, se vor pedepsi cu închisoarea Snagovului. Dac˘a persoana r˘apit˘a este fat˘a mai mic˘a de 16 ani, vinovatul va fi pedepsit cu închisoarea Snagovului nu mai pu¸tin de 15 ani ( art.285 ). Condica criminaliceasc˘a cu procedura ei s-a aplicat pân˘a la introducerea codului s¸i procedurii penale ale lui Ioan Alexandru I.Cuza. Chiar sub regimul regulamentului organic aceast˘a procedur˘a cu codul ei s¸i-a avut aplicarea potrivit art.318,capitolul VIII din Regulamentul organic al prîn¸tipatului Moldovei din 1846 unde se zice : “Hot˘arârile în pricini criminalice¸sti se vor da dup˘a Condica criminaliceasc˘a, alc˘atuit˘a în anul 1820 piplicarisit˘a la 1826 “. În codul penal de la 1864, lipsirea de libertate în mod ilegal era prev˘azut˘a sub denumirea de “sechestrarea de persoane“ în art.272, iar în art.273 erau prev˘azute modalit˘a¸tile agravate. Pentru modalit˘a¸tile simple pedeapsa era închisoarea pân˘a la doi ani, iar pentru modalit˘a¸tile agravate, rechiziunea de la 5 la 10 ani. În art.274 era prev˘azut˘a o atenuare de pedeaps˘a, când lipsirea de libertate a încetat înainte de 10 zile. În art.275 era prev˘azut˘a separat infrac¸tiunea de r˘apire de minori. Codul penal de la 1936 prevedea lipsirea de libertate în mod ilegal, tot sub denumirea de sechestrare de persoane, în art.492 s¸i 493. Originea art.492 este în art.272 al Codului penal din 1864, cu o redactare diferit˘a. Originea art.493 este în art.273 al Codului penal din 1864, completat cu câteva cazuri de agravare a pedepsei. În art.492 era prev˘azut˘a infrac¸tiunea tip, iar în art.493 se prevedea modalit˘a¸tile agravate. 7

Pedeapsa pentru modalitatea simpl˘a era de la 3 la 6 luni închisoare ( art.492 ) , iar pentru modalit˘a¸tile agravate, închisoare de la 5 la 10 ani. În ceea ce prive¸ste privarea de libertate prin r˘apire, codul penal de la 1936 con¸tinea incrimin˘ari speciale în dispozi¸tiile art.456 – 459 ( titlul privitor la delicte contra familiei ), cu pedepse variind de la 6 luni pân˘a la 12 ani închisoare. Codul penal adoptat la data de 21 iunie 1968, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969, con¸tine dispozi¸tii asem˘an˘atoare cu cele din codul penal de la 1936, privind infrac¸tiunile contra libert˘a¸tii persoanei. În codul penal de la 1968 este incriminat˘a fapta de lipsire de libertate a unei persoane în mod ilegal în art.189. Între reglementarea codului penal de la 1968 s¸i cea din codul penal de la 1936 exist˘a urm˘atoarele deosebiri: Dintre circumstan¸tele agravante ale infrac¸tiunii de sechestrare de persoane, prev˘azut˘a la art.493 din codul penal anterior, noul cod penal ( art.189 ) nu prevede durata sechestr˘arii mai mare de o lun˘a, calitatea de rud˘a apropiat˘a a victimei, transportarea peste grani¸ta˘ a celui sechestrat. În schimb, noul cod penal prevede unele împrejur˘ari agravante noi, care prezint˘a o mare frecven¸ta˘ sau sunt ne natur˘a a atribui faptei un grad sporit de pericol social: S˘avâr¸sirea faptei de c˘atre dou˘a sau mai multe persoane; pretinderea unui folos material în schimbul eliber˘arii; s˘avâr¸sirea faptei asupra unui minor; punerea în pericol a vie¸tii sau s˘an˘at˘a¸tii victimei. Printre circumstan¸tele agravante ale infrac¸tiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, a fost prev˘azut˘a s¸i s˘avâr¸sirea faptei prin r˘apire. În cazul când sau produs s¸i v˘at˘am˘ari corporale, infrac¸tiunea de lipsire de libertate va intra în concurs cu infrac¸tiunea de v˘at˘amare a integrit˘a¸tii corporale. Din analiza incrimina¸tiilor cuprinse în codul penal anterior este de observat c˘a incriminarea din alin.2 al art.492 privind emisiunea de aduce la cuno¸stin¸ta˘ autorit˘a¸tilor faptul re¸tinerii îndrept˘a¸tite a unei persoane, nu a mai fost p˘astrat˘a în noul cod penal. Prin decretul-lege nr 112/1990 a fost modificat art.189 din codul penal. S-au prev˘azut sanc¸tiuni severe “ dac˘a pentru eliberarea persoanei se cere în orice mod, ca statul, o persoan˘a juridic˘a, organiza¸tie interna¸tional˘a interguvernamental˘a sau un grup de persoane s˘a îndeplineasc˘a sau s˘a nu îndeplineasc˘a un anumit act”. O atare fapt˘a este sanc¸tionat˘a cu pedeapsa închisorii de la 5 al 15 ani. “Dac˘a fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este de la 10 la 20 ani”. De asemenea, potrivit legii, “ tentativa faptelor prev˘azute în alin.1 –3 se pedepse¸ste. Constituie tentativ˘a s¸i producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de m˘asuri în vederea comiterii faptei prev˘azute la alin.3”. O modificare recent˘a a art.189 a avut loc prin legea nr.140/1996. 8

Legea modific˘a sanc¸tiunile de la alin.1,2,4, prev˘azând la alin.1 închisoarea de la 1 la 5 ani, la alin.2 închisoarea de la 5 la 12 ani, s¸i la alin.4 închisoarea de la 15 la 20 ani. Constitu¸tia României reglementeaz˘a libertatea individual˘a în art.23. Libertatea individual˘a, în con¸tinutul art.23 din Constitu¸tie, prive¸ste libertatea fizic˘a a persoanei dreptul s˘au de a se putea comporta s¸i mi¸sca liber de a nu fi ¸tinut în sclavie sau în orice alt˘a servitute, de a nu fi re¸tinut, arestat sau de¸tinut decât în cazurile s¸i dup˘a formele expres prev˘azute de Constitu¸tie s¸i legi. CAPITOLUL II LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL [1.]

No¸tiune s¸i defini¸tie.

Dreptul la libertate care este, dup˘a cum s-a mai ar˘atat, un drept fundamental al persoanei, presupune, înainte de toate, posibilitatea acesteia de a se deplasa s¸i a ac¸tiona în raport cu propria voin¸ta˘ ceea ce constituie o condi¸tie absolut necesar˘a manifest˘arii sale active în rela¸tiile din cadrul societ˘a¸tii. Privarea unei persoane de aceast˘a posibilitate, împiedicarea ei de a se deplasa s¸i ac¸tiona în conformitate cu voin¸ta sa s¸i interesele care îi sunt ocrotite de lege, constituie, de aceea, o fapt˘a care prezint˘a pericol social. Fapta de lipsire de libertate a unei persoane în mod ilegal prezint˘a pericol social, deoarece vat˘am˘a un atribut însemnat al persoanei fizice ocrotit de lege, nesocote¸ste o valoare social˘a în ap˘ararea c˘areia societatea este direct interesat˘a. Pericolul social al faptei este eviden¸tiat s¸i de faptul c˘a privarea de libertate provoac˘a un sentiment de incertitudine s¸i nesiguran¸ta˘ , atât pentru rela¸tiile individuale cât s¸i pentru cele sociale. Fapta de lipsire de libertate în mod ilegal este incriminat˘a prin dispozi¸tiile art.189 Cod penal potrivit c˘arora: “ Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepse¸ste cu închisoarea de la 1 la 5 ani. În cazul în care fapta este s˘avâr¸sit˘a prin simulare de calit˘a¸ti oficiale, prin r˘apire de o persoan˘a înarmat˘a, de dou˘a sau mai multe persoane împreun˘a sau dac˘a în schimbul eliber˘arii se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum s¸i în cazul în care victima este minor˘a sau este supus˘a unor suferin¸te ori s˘an˘atatea sau via¸ta îi sunt puse în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani. Dac˘a pentru eliberarea persoanei, se cere în orice mod, ca statul, o persoan˘a juridic˘a, o organiza¸tie interna¸tional˘a interguvernamental˘a sau un grup de persoane s˘a îndeplineasc˘a sau s˘a nu îndeplineasc˘a un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani. Dac˘a fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 ani. Tentativa faptelor prev˘azute în alin.1-3 se pedepse¸ste. Constituie tentativ˘a s¸i producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de m˘asuri în vederea comiterii faptei prev˘azute în alin.3. [1.]

Obiectul juridic s¸i obiectul

9

material al infrac¸tiunii [1.] [I.]

Obiectul juridic generic.

Obiectul juridic generic ap˘arut îl constituie rela¸tiile sociale a c˘aror formare s¸i desf˘as¸urare este legat˘a de persoana fizic˘a s¸i drepturile personale ale acesteia. Obiectul juridic generic este comun tuturor infrac¸tiunilor îndreptate împotriva persoanei. Infrac¸tiunile contra persoanei sunt fapte îndreptate împotriva unei persoane, luat˘a în considerare în mod individual, împotriva unor drepturi care sunt indispensabil legate de existen¸ta fizic˘a s¸i de personalitatea ei drepturi f˘ar˘a de care aceasta nu ar putea fi conceput˘a: dreptul la via¸ta˘ , la integritate corporal˘a s¸i s˘an˘atate, dreptul la libertate, dreptul la demnitate. Aceste drepturi esen¸tiale au un caracter absolut s¸i sunt opozabile tuturor. Rela¸tiile sociale referitoare la dreptul la via¸ta˘ , la integritate corporal˘a s¸i s˘an˘atate, dreptul la libertate s¸i demnitate, rela¸tii în care fiecare persoan˘a, luat˘a în considerare în mod individual, apare ca titular al acestor drepturi, iar celelalte persoane apar cu obliga¸tia de a le respecta, constituie obiectul juridic comun infrac¸tiunilor contra persoanei. [1.] [I.]

Obiectul juridic special

Infrac¸tiunea are ca obiect juridic special rela¸tiile sociale referitoare la libertatea fizic˘a a persoanei, adic˘a la dreptul acesteia de a se deplasa s¸i ac¸tiona în conformitate cu propria sa voin¸ta˘ . În afara acestor rela¸tii sociale, prin s˘avâr¸sirea faptei în anumite împrejur˘ari prev˘azute ca circumstan¸te agravante, sunt puse în pericol sau înc˘alcate s¸i alte rela¸tii sociale, care, constituie în felul acesta, obiectul juridic secundar al infrac¸tiunii (rela¸tiile sociale referitoare la integritatea corporal˘a s¸i s˘an˘atatea persoanei, dac˘a fapta a pus în pericol s˘an˘atatea victimei, rela¸tiile sociale referitoare la dreptul la via¸ta˘ al persoanei, dac˘a fapta a avut ca urmare moartea victimei ). [1.] [I.]

Obiectul material

Întrucât urm˘arile ac¸tiunii sau inac¸tiunii, prin care se s˘avâr¸se¸ste fapta de lipsire de libertate în mod ilegal, se r˘asfrâng asupra unui drept subiectiv legat de persoana victimei, se admite, în general, c˘a nu exist˘a un punct material. Totu¸si, un asemenea obiect material al infrac¸tiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, constând în corpul victimei, apare în cazul unei forme agravate a infrac¸tiunii ( de exemplu, când victima este supus˘a unor suferin¸te ), deci în cazul când infrac¸tiunea are s¸i un obiect juridic secundar. [1.]

Subiec¸tii ac¸tiunii [I.] (a) 1.

(a) Subiectul activ

Întrucât legea nu condi¸tioneaz˘a existen¸ta infrac¸tiunii de vreo calitate special˘a a f˘aptuitorului, subiectul activ nemijlocit poate fi orice persoan˘a. Dac˘a subiectul activ are îns˘a vreo calitate care a înlesnit s˘avâr¸sirea faptei, f˘ar˘a s˘a-i schimbe încadrarea juridic˘a, se va ¸tine seama de aceasta la individualizarea pedepsei ( de exemplu: so¸t, so¸tie, p˘arinte, creditor, adversar într-o competi¸tie sau într-un proces ). 10

Participa¸tia penal˘a este posibil˘a, atât în forma coautorului, cât s¸i în forma instig˘arii sau a complicit˘a¸tii. Dac˘a fapta este s˘avâr¸sit˘a de dou˘a sau multe persoane împreun˘a, infrac¸tiunea este mai grav˘a, încadrându - se în disp. art.189 alin.2 Cod penal. [1.] [I.]

Subiectul pasiv

Subiectul pasiv este persoana care a fost pe nedrept lipsit˘a de libertate. Victimei nu i se cere îndeplinirea vreunei calit˘a¸ti anume, oricine putând fi subiect pasiv. Când victima este un minor, fapta se s˘avâr¸se¸ste în condi¸tiile unei circumstan¸te agravante, prev˘azute în alin.2 al art.189 Cod penal. Cu privire la victim˘a nu se va ¸tine seama de rela¸tiile care existau între acesta s¸i subiectul activ. În practica judiciar˘a s-a re¸tinut c˘a fapta inculpatului care într-o sear˘a, în jurul orei 20.00, v˘azând în fa¸ta blocului în care locuia, patru, minori în vârst˘a de 7-11 ani, ia chemat în apartamentul s˘au, unde dup˘a ce a închis u¸sa i-a privat de libertate timp de 6 ore, silindu-i s˘a-i spun˘a unde se afl˘a fiul s˘au s¸i cum a cheltuit banii fura¸ti de acas˘a, constituie patru infrac¸tiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, aflate în concurs real. Exist˘a s¸i p˘areri potrivit c˘arora în materia infrac¸tiunii contra persoanei, pluralitatea subiec¸tilor pasivi implic˘a chiar în cazul unit˘a¸tii de ac¸tiune un concurs de infrac¸tiuni s¸i nu o infrac¸tiune continuat˘a sau o infrac¸tiune simpl˘a, în forma unit˘a¸tii naturale colective. Dar când aceste infrac¸tiuni multiple s-au s˘avâr¸sit ca în spe¸ta˘ printr-o singur˘a ac¸tiune, care a produs o pluralitate de rezultate ( câte unul asupra fiec˘arui subiect pasiv ) concursul nu poate fi decât ideal s¸i nu real, fiind îndeplinite toate condi¸tiile prev˘azute de art.33 lit.b Cod penal. Cu privire la subiectul pasiv, legea nu face nici o deosebire în ceea ce prive¸ste sexul, condi¸tia victimei sau starea fizic˘a a acesteia. Oricât de neputincioas˘a ar fi, nimeni nu are dreptul s˘a o priveze de libertate (de exemplu o persoan˘a î¸si manifest˘a dorin¸ta de a fi primit într-un internat s¸colar sau s˘a fie internat˘a într-un spital ). Consim¸ta˘ mântul trebuie s˘a fie dat liber, anterior priv˘arii de libertate s¸i s˘a se emit˘a de la o persoan˘a capabil˘a. Persoana care a consim¸tit la privarea de libertate are dreptul s˘a cear˘a s˘a i se redea libertatea. Din acest moment continuarea lipsirii de libertate devine ilegal˘a. Faptul c˘a subiectul pasiv, având de ales dintre dou˘a locuri de deten¸tie, alege unul dintre acestea, temându-se de ceva mai r˘au, nu constituie consim¸ta˘ mânt. [1.]

Locul s¸i timpul s˘avâr¸sirii infrac¸tiunii.

Nu exist˘a cerin¸te speciale cu privire la locul s¸i timpul s˘avâr¸sirii infrac¸tiunii. Spa¸tiul s¸i timpul, ca elemente de corela¸tie în care se desf˘as¸oar˘a orice ac¸tiune s¸i se produce orice urmare, nu condi¸tioneaz˘a caracterul de ilicit penal al faptei de lipsire de libertate în mod ilegal. Locul s¸i durata s˘avâr¸sirii faptei pot înrâuri gravitatea acesteia. [1.]

Structura s¸i con¸tinutul juridic al infrac¸tiunii 11

În structura infrac¸tiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, con¸tinutul juridic al infrac¸tiunii are aceea¸si component˘a ca s¸i con¸tinutul constitutiv. Acesta este ar˘atat de dispozi¸tiile normei incriminatoare, care prev˘ad anumite condi¸tii obiective s¸i subiective ale infrac¸tiunii. [1.] [I.]

Latura obiectiv˘a

Infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal are latura obiectiv˘a alc˘atuit˘a din cele trei componente: elementul material, urmarea cerut˘a de lege, leg˘atura de cauzalitate. [1.] [I.] [A.]

Elementul material

Lipsirea de libertate în mod ilegal presupune sub aspectul laturii obiective, o fapt˘a prin care o persoan˘a este lipsit˘a de libertate fizic˘a, adic˘a de posibilitatea de a se deplasa s¸i ac¸tiona în conformitate cu propria voin¸ta˘ . Elementul material const˘a în s˘avâr¸sirea unei ac¸tiuni sau inac¸tiuni, care are ca rezultat lipsirea unei persoane de libertate. Dispozi¸tia legal˘a nu face o enumerare a modalit˘a¸tilor de fapt care duc la lipsirea unei persoane de libertate, astfel c˘a orice ac¸tiune sau inac¸tiune, ce a produs acest rezultat, va constitui elementul material al infrac¸tiunii. De cele mai multe ori fapta prin care o persoan˘a este lipsit˘a de libertate se s˘avâr¸se¸ste în forme variate s¸i condi¸tii diverse. Diversitatea deriv˘a din specificul ac¸tiunii omisive, care reprezint˘a în toate cazurile o abuziv˘a împiedicare ( de exemplu f˘aptuitorul închide persoana într-o înc˘apere ) sau obligarea ( silirea ) unei persoane de a se deplasa, contra voin¸tei sale ( de exemplu, f˘aptuitorul urc˘a o persoan˘a într-un vehicul silind-o s˘a se deplaseze ). Lipsirea de libertate a persoanei poate fi total˘a, când victima este lipsit˘a complet de libertatea de mi¸scare ( de exemplu este legat˘a de calorifer ) sau par¸tial˘a, când i se las˘a o oarecare libertate de mi¸scare ( este încuiat˘a într-un apartament având posibilitatea de a se deplasa dintr-o camer˘a în alta ).Legea nu cere nu cere o împiedicare absolut˘a de mi¸scare a victimei, adic˘a restrângerea total˘a care prive¸ste libertatea de mi¸scare a acesteia, ci se poate înf˘a¸ti¸sa s¸i ca o restrângere par¸tial˘a, în raport de o activitate, de o ac¸tiune determinat˘a pe care victima vrea s˘a o realizeze ( de exemplu, f˘aptuitorul împiedic˘a victima s˘a se duc˘a la o întrunire la care aceasta vroia s˘a ia parte ). Lipsirea de libertate trebuie s˘a fie efectiv˘a, indiferent dac˘a victima era con¸stient˘a sau nu c˘a i s-a paralizat ori restrâns libertatea de mi¸scare. Eroarea victimei asupra st˘arii în care se afl˘a nu echivaleaz˘a cu consim¸ta˘ mântul acesteia. Pentru existen¸ta infrac¸tiunii nu intereseaz˘a locul s¸i nici timpul s˘avâr¸sirii faptei. O persoan˘a poate fi lipsit˘a de libertate în propria sa locuin¸ta˘ , într-un loc public sau privat, în timpul zilei sau în timpul nop¸tii. Lipsirea de libertate se poate produce în orice mod s¸i cu orice mijloace susceptibile s˘a conduc˘a la acest rezultat. Procedeul utilizat nu condi¸tioneaz˘a existen¸ta elementului material, ci fixeaz˘a doar specificul ac¸tiunii s˘avâr¸site. Ac¸tiunea de lipsire de libertate este realizat cel mai adesea prin folosirea 12

violen¸tei fizice, amenin¸ta˘ ri, am˘agiri, r˘apire, distrugere sustragere sau chiar prin ac¸tiuni aparent licite la începutul efectu˘arii lor ( ascunde cheia pentru ca victima s˘a nu poat˘a ie¸si; îi fur˘a sau îi ascunde hainele pentru a nu se putea îmbr˘aca; îi în¸teap˘a cauciucurile la ma¸sin˘a pentru a nu putea ajunge în timp util unde prezen¸ta sa era necesar˘a; inducerea în eroare pentru a nu p˘ar˘asi locul unde se afl˘a ). Autorul poate s˘a recurg˘a la ac¸tiuni directe, cum ar fi constrângerea fizic˘a ( victima este legat˘a de un pom, punând-o în imposibilitate de a se mi¸sca ) ori administrarea unor substan¸te care paralizeaz˘a voin¸ta victimei ( îi d˘a alcool, stupefiante etc. ) ori recurge la ac¸tiuni indirecte ( internarea victimei într-un ospiciu prin prezentarea eronat˘a a st˘arii de fapt în fapt autorit˘a¸tii ). Elementul material al faptei este autorizat atunci când victima se afl˘a imobilizat˘a sau numai ¸tinut˘a împotriva voin¸tei sale într-un loc oarecare, precum s¸i atunci când ea este împiedicat˘a s˘a mearg˘a acolo unde ar fi dorit s˘a se afle (de exemplu, o persoan˘a este împiedicat˘a sistematic sau într-un anumit moment s˘a intre într-o institu¸tie unde are acces, spre a face în timp util o reclama¸tie sau s˘a depun˘a o cerere ) sau f˘aptuitorul cu pistolul în mân˘a sile¸ste victima s˘a se îndrepte întrun anumit loc; am˘agind-o c˘a este a¸steptat˘a de o rud˘a, o determin˘a s˘a-l urmeze, sau victima aflându-se pe acoperi¸sul casei, sustrage scara pe care urma s˘a coboare s¸i exemplele mijloacelor folosite pot continua. Dac˘a mijlocul folosit de f˘aptuitor constituie prin el însu¸si infrac¸tiune se aplic˘a regulile referitoare la concursul de infrac¸tiuni. În practica judiciar˘a s-a decis, c˘a r˘aspunde atât pentru infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal cât s¸i pentru infrac¸tiunea de omor, inculpatul care urm˘arind s˘a lipseasc˘a de libertate pe concubinul surorii sale, pentru ca aceasta s˘a-¸si poat˘a lua lucrurile din locuin¸ta lui, l-a lovit cu pumnii s¸i picioarele în abdomen s¸i torace, dup˘a care, pe când victima se afla în stare de incon¸stien¸ta˘ , a legat-o de un copac; în urma loviturilor primite care i-au provocat rupturi ale ficatului s¸i pl˘amânilor victima a încetat din via¸ta˘ . În raport cu aceast˘a stare de fapt, în spe¸ta˘ exist˘a un concurs de infrac¸tiuni, deoarece procedeele folosite de inculpat pentru imobilizarea victimei au dus în cele din urm˘a, la moartea ei, iar inculpatul a acceptat posibilitatea producerii rezultatului (omor cu inten¸tie indirect˘a ). S-a re¸tinut de asemenea c˘a fapta celor trei inculpa¸ti, care dup˘a ce au aplicat persoanei v˘at˘amate lovituri pân˘a au adus-o în stare de incon¸stien¸ta˘ , au legat-o de un pom s¸i au l˘asat-o astfel, pân˘a când alte persoane au dezlegat-o s¸i i-au redat libertatea, iar prin loviturile aplicate i-au pricinuit victimei lovituri pentru care au fost necesare 21 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrune¸ste elementele infrac¸tiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal s¸i v˘at˘amare corporal˘a, prev˘azute s¸i pedepsite de art.189 alin.2 Cod penal s¸i art.181 Cod penal cu aplicarea dispozi¸tiilor art.33 lit. a Cod penal. Când inculpa¸tii au re¸tinut victima închis˘a în cas˘a timp de 15 ore s¸i au constrâns-o s˘a aib˘a raporturi sexuale cu ei, au s˘avâr¸sit infrac¸tiunea prev˘azut˘a de disp.art.189 alin.2 Cod penal în concurs cu cea de viol. Lipsirea de libertate în acest caz nu se absoarbe în infrac¸tiunea de viol, a¸sa cum au solicitat inculpa¸tii. S-a re¸tinut s¸i fapta inculpatului, care a întâlnit pe strad˘a pe partea v˘at˘amat˘a s¸i a invitat-o în parc sub pretextul c˘a vrea s˘a-i comunice ceva. În parc, amenin¸tând-o cu cu¸titul i-a cerut s˘a mearg˘a pân˘a la marginea ora¸sului, într-o p˘adure, unde a avut cu ea prin constrângere raport sexual repetat. În continuare, 13

i-a cerut tot sub amenin¸tarea cu¸titului, s˘a-l urmeze într-o comun˘a situat˘a în apropierea ora¸sului s¸i în locuin¸ta unei persoane, unde a r˘amas peste noapte, a constrâns din nou victima s˘a aib˘a raport sexual cu el, de mai multe ari, iar diminea¸ta i-a permis s˘a mearg˘a acas˘a. În spe¸ta de fa¸ta˘ , inculpatul a s˘avâr¸sit infrac¸tiunea de viol, prev˘azut˘a s¸i pedepsit˘a de art.197 alin.1 Cod penal cu aplicarea prevederilor art.41 alin.2 Cod penal s¸i lipsirea de libertate în mod ilegal, prev˘azut˘a s¸i pedepsit˘a de art.189 alin.1 Cod penal. În practica judiciar˘a s-a mai re¸tinut spe¸ta: doi inculpa¸ti au urcat cu for¸ta o femeie în ma¸sin˘a s¸i dup˘a ce au lovit-o de câteva ori cerându-i s˘a tac˘a, au continuat drumul pentru a g˘asi un loc unde s˘a aib˘a cu ea raporturi sexuale. La un moment dat îns˘a victima a s˘arit din ma¸sin˘a. Prima instan¸ta˘ a re¸tinut tentativ˘a la infrac¸tiunea de viol, considerând c˘a întreaga activitate infrac¸tional˘a a tins la realizarea acestei infrac¸tiuni s¸i nu la privarea de libertate. Tribunalul Suprem crezând sentin¸ta primei instan¸te cu motivarea c˘a re¸tinerea p˘ar¸tii v˘at˘amate a fost f˘acut˘a prin violen¸ta˘ s¸i în mod nelegal, inculpa¸tii ac¸tionând con¸stien¸ti de rezultatul activit˘a¸tii lor. Împrejurarea c˘a au conceput s˘avâr¸sirea acestei infrac¸tiuni ca un mijloc de realizare a violului este f˘ar˘a relevan¸ta˘ în condi¸tiile în care ei nu au s˘avâr¸sit aceast˘a infrac¸tiune s¸i nici o alt˘a fapt˘a penal˘a în care s˘a se absoarb˘a ca element constitutiv, fapta priv˘arii de libertate. Prin urmare încadrarea judiciar˘a a faptei descris˘a mai sus este cea prev˘azut˘a de art.189 alin.2 din Codul penal. Uneori, elementul material al faptei se s˘avâr¸se¸ste prin inac¸tiune, atunci când privarea de libertate a fost la început legal˘a, dar la exprimarea situa¸tiei pentru care intervenise, persoanei nu i se d˘a drumul. Din momentul în care privarea de libertate nu-¸si mai g˘ase¸ste justificare, încetând temeiul legal omisiunea prelungit˘a de a reda persoanei libertatea de mi¸scare echivaleaz˘a cu realizarea elementului material al faptei ( de exemplu, la încetarea carantinei sau cu ocazia unui sinistru mai multe persoane sunt oprite s˘a plece de la locul unde se afl˘a datorit˘a pericolelor la care s-ar expune din cauza nesiguran¸tei c˘ailor de acces spre exterior dac˘a îns˘a restric¸tia se men¸tine s¸i dup˘a restabilirea situa¸tiei va fi s˘avâr¸sit elementul material al faptei ). Autorul omi¸tând s˘a fac˘a ceea ce este obligat în cadrul atribu¸tiilor de serviciu sau legale ori ceea ce este în puterea sa, pentru a pune cap˘at lipsirii de libertate s¸i prelunge¸ste ilegal de¸tinerea unei persoane, care ini¸tial a fost legal privat˘a de libertate, omi¸tând s˘a o elibereze sau s˘a anun¸te organele competente, s˘avâr¸se¸ste infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. Fapta prin care persoana este lipsit˘a de libertate trebuie s˘a aib˘a caracter ilegal. Dispozi¸tia incriminatoare con¸tine o prevedere referitoare la caracterul ac¸tiunii de privare de libertate, care pentru a constitui elementul material al infrac¸tiunii s¸i a întregi latura obiectiv˘a a acesteia, trebuie s˘a fie s˘avâr¸sit˘a în mod ilegal. Numai dac˘a e neîng˘aduit˘a de lege, ac¸tiunea de lipsire de libertate, devine o fapt˘a cu caracter penel. Aceast˘a condi¸tie de ilicitate, care este condi¸tie esen¸tial˘a se justific˘a prin aceea c˘a sunt categorii de persoane a c˘aror condi¸tie personal˘a impune luarea unor m˘asuri de restrângere a libert˘a¸tii lor dup˘a cum a numite restrângeri sunt implicit aduse libert˘a¸tii altor persoane din cauza activit˘a¸tii pe care o desf˘as¸oar˘a. Fa¸ta˘ de ace¸stia, de¸si are loc o restrângere a posibilit˘a¸tilor de liber˘a mi¸scare s¸i ac¸tiune, totu¸si infrac¸tiunea nu va fi comis˘a fiindc˘a lipse¸ste caracterul ilegal al ac¸tiunii de privare de libertate. Nu 14

avem în vedere acele situa¸tii în care lipsirea de libertate prive¸ste persoane care au s˘avâr¸sit fapte penale deoarece caracterul ilegal al lipsirii de libertate determin˘a în asemenea situa¸tii, existen¸ta infrac¸tiunii de arestare nelegal˘a (art.266 alin.1 Cod penal ). Este vorba de alte situa¸tii cum ar fi : cea a persoanei atinse de boli contagioase care pot fi internate pentru tratament împotriva voin¸tei lor; cea a persoanei care pot fi re¸tinute în carantin˘a; a militarilor re¸tinu¸ti în cazarm˘a; a infractorului surprins în flagrant delict, care poate fi prins de orice persoan˘a s¸i condus în fa¸ta autorit˘a¸tilor; cea a p˘arin¸tilor sau a celor asimila¸ti lor, care în exercitarea drepturilor lor, pot lua m˘asuri de restrângere a libert˘a¸tii copilului minor etc. În ceea ce prive¸ste p˘arin¸tii s¸i cei asimila¸ti lor ace¸stia pot lua în exercitarea dreptului de corec¸tie, anumite m˘asuri de restrângere a libert˘a¸tii copilului minor, dar numai atunci când aceste m˘asuri sunt determinate de interesul îndrept˘arii minorului. Autoritatea p˘arinteasc˘a trebuie s˘a fie exercitat˘a, astfel încât s˘a fie evitate m˘asurile excesive nejustificate ( de exemplu, izolarea total˘a a copilului s¸i supunerea acestuia la un regim care nu-i asigur˘a dezvoltarea fizic˘a, intelectual˘a, moral˘a normal˘a ). În alte cazuri p˘arin¸tii vor fi r˘aspunz˘atori pentru faptele s˘avâr¸site, dup˘a caz, privind disp. din art. 189 Cod penal sau a celor din art.306 Cod penal. Caracterul m˘asurilor luate de p˘arin¸ti constituie o problem˘a de fapt, l˘asat˘a la aprecierea instan¸telor judec˘atore¸sti. Sunt asimila¸ti p˘arin¸tilor, cei care exercit˘a în locul lor, drepturile s¸i îndatoririle acestora sau care printr-o activitate complementar˘a celei efectuate de p˘arin¸ti se ocup˘a de educarea minorilor ( tutorele, educatorul, profesorul, etc.). P˘arin¸tii sau cei asimila¸ti lor nu pot transmite drepturile pe care le au asupra minorului, unei alte persoane, astfel încât acesta din urm˘a, nu poate lua în privin¸ta minorului, o m˘asur˘a de restrângere a libert˘a¸tii. Dac˘a în aceast˘a situa¸tie, persoana ia în privin¸ta minorului o m˘asur˘a de restrângere a libert˘a¸tii, punându-i în primejdie grav˘a dezvoltarea fizic˘a, intelectual˘a sau moral˘a, r˘aspunderea penal˘a se stabile¸ste atât pentru infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal cât s¸i pentru infrac¸tiunea de rele tratamente aplicate minorului, deoarece aceast˘a din urm˘a infrac¸tiune nu absoarbe lipsirea de libertate în mod ilegal ca element constitutiv sau ca incriminare agravant˘a . De¸si nu s˘avâr¸sesc fapta incriminat˘a de art.189 Cod penal s¸i nu sunt pasibili de r˘aspundere penal˘a, p˘arin¸tii care în dorin¸ta de a asigura educa¸tia copilului îi supun pe ace¸stia la anumite priva¸tiuni în care prive¸ste lipsirea lor de mi¸scare s¸i ac¸tiune ( de exemplu, în aducerea la îndeplinirea unui program armonios de dezvoltare fizic˘a, psihic˘a sau moral˘a, p˘arin¸tii pot interzice copiilor s˘a plece de acas˘a la ore nepotrivite, noaptea sau înaintea preg˘atirii lec¸tiilor sau s˘a-i opreasc˘a de a avea leg˘aturi de prietenie cu persoane nepotrivite ). La fel, persoanele care particip˘a la luarea m˘asurii de internare, a unui bolnav, suferind de o boal˘a grav˘a ( de exemplu, o aliena¸tie mintal˘a, o boal˘a epidemic˘a etc.), care face necesar˘a internarea sa, ori persoanele care duc la îndeplinire m˘asurile de ¸tinere în carantin˘a sanitar˘a a c˘al˘atorilor, nu r˘aspund penal pentru actele efectuate în asemenea împrejur˘ari. Sunt anumite categorii de persoane, care datorit˘a activit˘a¸tii pe care o desf˘as¸oar˘a, se g˘asesc supuse unui regim implicând restrângeri ale activit˘a¸tii. E cazul militarilor, al personalului s¸tiin¸tific care întreprinde cercet˘ari în condi¸tii de cvasiizolare un timp mai îndelungat a sportivilor convoca¸ti în cantonamente etc. Restrângerea libert˘a¸tii în asemenea cazuri nu este relevant˘a pentru legea penal˘a, deoarece activit˘a¸tile pe care le genereaz˘a sunt vitale sau admise în via¸ta social˘a s¸i cei care sunt angaja¸ti în asemenea activit˘a¸ti satisfac o îndatorire general˘a sau 15

consimt voluntar la restric¸tiile de libertate ce le implic˘a activitatea în care sunt angaja¸ti. De asemenea, privarea de libertate a agresorului în caz de legitim˘a ap˘arare, prinderea infractorilor de c˘atre cet˘a¸teni, în caz de infrac¸tiune flagrant˘a, în cazul exercit˘arii m˘asurilor preventive ( re¸tinere, arestare ) sau în caz de stare de necesitate ( re¸tinerea unui alienat sau be¸tiv pentru a-l împiedica s˘a fac˘a r˘au ) nu constituie infrac¸tiune dac˘a privarea de libertate s-a f˘acut potrivit legii s¸i în forma cerut˘a de aceasta. Dac˘a privarea legal˘a de libertate se face în alte condi¸tii decât cele autorizate de lege ( un nebun este internat într-o locuin¸ta˘ , în loc s˘a fie predat autorit˘a¸tilor ) ori în alte scopuri decât cele legale ( re¸tinerea unui alienat ca r˘azbunare pentru prejudiciile produse ) fapta va constitui infrac¸tiune. Privarea de libertate prin latura sa presupune o durat˘a, implic˘a o desf˘as¸urare în timp o succesiune de momente. Legea nu con¸tine nici o precizare în ceea ce prive¸ste durata de timp în care victima trebuie s˘a fie lipsit˘a de libertate, pentru ca fapta s˘a constituie infrac¸tiune, ceea ce înseamn˘a c˘a aceast˘a durat˘a poate fi coprins˘a în limite foarte largi. Lipsirea de libertate trebuie s˘a dureze atât cât victima s˘a fie împiedicat˘a în mod efectiv de a se deplasa s¸i a ac¸tiona în conformitate cu voin¸ta sa. O lipsire de libertate cu o durat˘a extrem de redus˘a ( de câteva secunde sau minute ) nu va constitui infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, c˘aci nu se poate vorbi de o lipsire efectiv˘a a persoanei de posibilitatea de se deplasa s¸i ac¸tiona în conformitate cu voin¸ta sa. Totu¸si o lipsire de libertate cu o durat˘a extrem de redus˘a, va constitui infrac¸tiune, dac˘a victima, având efectuat un anumit act nu l-a putut îndeplini datorit˘a lipsirii ei de libertate ( de exemplu, victima trebuie s˘a se prezinte la un concurs, care a început la o anumit˘a or˘a, dar lipsit˘a de libertate numai câteva minute a pierdut posibilitatea de a se prezenta la acel concurs. Nu este esen¸tial pentru existen¸ta infrac¸tiunii ca victima s˘a fi fost în imposibilitate absolut˘a de a se auto elibera. Este suficient ca aceasta s˘a nu fi putut înfrânge, cu mijloace normale, obstacolul material ori moral pe care autorul l-a folosit. Nu intereseaz˘a dac˘a victima cu mai mult˘a abilitate, cu un plus de for¸ta˘ fizic˘a sau expunânduse la unele riscuri ori la o condamnare din partea opiniei publice ar fi putut s˘a înfrâng˘a obstacolul. Nu influen¸teaz˘a existen¸ta elementului material nici tratamentul la care este supus˘a victima, mai blând sau mai riguros, dac˘a victimei i s-au îng˘aduit unele libert˘a¸ti sau nu , dac˘a a fost obligat˘a s˘a munceasc˘a sau nu, dac˘a i s-au adus prejudicii materiale sau nu. Fapta constituie infrac¸tiune chiar dac˘a tratamentul este deosebit de civilizat.Dac˘a autorul supune victima unor suferin¸te fizice sau morale ori dac˘a s˘an˘atatea sau via¸ta îi sunt primejduite, va fi sanc¸tionat pentru forma agravat˘a a infrac¸tiunii. Dac˘a victima va suferi v˘at˘am˘ari corporale ori a fost ucis˘a, ne vom afla în situa¸tia unui concurs de infrac¸tiuni. Exist˘a situa¸tii în care lipsirea de libertate a unei persoane înso¸te¸ste o alt˘a infrac¸tiune, fiind absorbit˘a în mod natural de aceasta. Astfel, violul nu poate fi conceput f˘ar˘a lipsirea de libertate a victimei, deoarece numai în felul acesta poate fi realizat prin constrângere raportul sexual. Violul absoarbe în con¸tinutul s˘au numai lipsirea de libertate care este necesar˘a realiz˘arii raportului sexual. Lipsirea de libertate care dep˘as¸e¸ste aceast˘a necesitate realizeaz˘a infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, care intr˘a în concurs cu infrac¸tiunea de viol. În practica judiciar˘a s-a de16

cis c˘a fapta inculpatului, care dup˘a ce a comis infrac¸tiunea de viol a încuiat-o pe victim˘a în camer˘a s¸i a plecat luându-i rochia s¸i geanta cu actele de identitate, pentru a nu putea ie¸si, ceea ce a avut ca urmare imobilizarea victimei în înc˘apere, împotriva voin¸tei sale, timp de 6 ore, constituie infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod illegal, în concurs cu infrac¸tiunea de viol. Lipsirea de libertate nu-¸si pierde caracterul de infrac¸tiune autonom˘a în cazul în care infrac¸tiunea în vederea comiterii c˘areia a fost s˘avâr¸sit˘a nu a avut loc s¸i f˘aptuitorul nu a s˘avâr¸sit vreo alt˘a infrac¸tiune în al c˘arui con¸tinut s˘a fie absorbit˘a . B. Urmarea imediat˘a. Latura obiectiv˘a a infrac¸tiunii se întrege¸ste cu urmarea pe care ac¸tiunea sau infrac¸tiunea autorului trebuie s˘a o produc˘a, urmare ce const˘a în trecerea de la starea de libertate la starea de restric¸tie sau de lipsa acesteia. Urmarea imediat˘a este în acela¸si timp un rezultat s¸i o stare. Este un rezultat, în sensul c˘a victima este lipsit˘a de libertate fizic˘a s¸i este o stare, fiindc˘a victima nu mai poate s˘a se manifeste potrivit voin¸tei sale tot timpul cât dureaz˘a privarea de libertate. Realizarea acestei urm˘ari presupune trecerea unui oarecare interval de timp, existen¸ta unei continuit˘a¸ti de-a lungul c˘areia victima s˘a resimt˘a starea de restric¸tie la care este supus˘a prin ac¸tiunea f˘aptuitorului. În ceea ce prive¸ste timpul necesar, lipsirea de libertate poate varia de la o perioad˘a relativ scurt˘a de câteva ceasuri , minute chiar pân˘a la o durat˘a îndelungat˘a de zile sau chiar luni. Uneori aceea¸si ac¸tiune s-au inac¸tiune poate produce s¸i alte urm˘ari pe lâng˘a ceea de lipsire de libertate, sanc¸tionate prin dispozi¸tii diferite de legea penal˘a. În astfel de situa¸tii vor fi aplicabile regulile concursului de infrac¸tiuni. Dac˘a lipsirea de libertate a victimei este absorbit˘a natural în urmarea imediat˘a a unei alte fapte penale, va exista o singur˘a infrac¸tiune, cea absorbant˘a. C. Leg˘atura de cauzalitate. Ultimul element al laturii obiective este leg˘atura de cauzalitate. Acest element prive¸ste leg˘atura ce trebuie s˘a existe între activitatea f˘aptuitorului s¸i urmarea imediat˘a a acestei activit˘a¸ti, concretizat˘a în privarea de libertate. În toate cazurile leg˘atura de cauzalitate trebuie dovedit˘a. Numai dac˘a se stabile¸ste, f˘ar˘a drept de t˘agad˘a, leg˘atura de cauzalitate dintre comportarea subiectului activ s¸i urmarea ilicit˘a , va fi înf˘aptuit˘a latura obiectiv˘a. Uneori leg˘atura de cauzalitate este atât de evident˘a, încât constatarea ei nu prezint˘a nici o dificultate. Alteori, mai ales în situa¸tiile când f˘aptuitorul a ac¸tionat mijlocit, folosindu-se de energiile str˘aine, stabilitatea leg˘aturii de cauzalitate presupune inele dificult˘a¸ti. Pentru corecta stabilire a cauzelor urm˘arii ilicite, trebuie avute în vedere nu numai contribu¸tiile nemijlocite legate de urmarea imediat˘a, ci toate contribu¸tiile angrenate în procesul de înf˘aptuiri a urm˘arii, deci s¸i cele mijlocite. II. Latura subiectiv˘a. O fapt˘a prev˘azut˘a de legea penal˘a constituie infrac¸tiune, dac˘a 17

ac¸tiunea sau inac¸tiunea care constituie elementul material al faptei este s˘avâr¸sit˘a cu voin¸ta înf˘aptuitorului. Atitudinea sa psihic˘a relev˘a forma de vinov˘a¸tie prev˘azut˘a de norma de incriminare a faptei respective. A. Elementul subiectiv. F˘aptuitorul infrac¸tiunii de lipsire de libertate în mod ilegal voie¸ste s˘a s˘avâr¸seasc˘a ac¸tiunea sau inac¸tiunea s¸i are reprezentarea urm˘arii acesteia, adic˘a lipsirea victimei de posibilitatea de a se deplasa s¸i ac¸tiona în mod liber. Lipsirea de libertate se s˘avâr¸se¸ste cu inten¸tie. Aceasta poate fi direct˘a sau indirect˘a dup˘a cum f˘aptuitorul, prev˘azând c˘a ac¸tiunea sau inac¸tiunea sa are ca urmare lipsirea de libertate a persoanei, a urm˘arit sau a acceptat producerea acestui rezultat. Inten¸tia f˘aptuitorului include cunoa¸sterea caracterului ilegal al ac¸tiunii sau inac¸tiunii sale. Dac˘a autorul faptei a crezut în mod gre¸sit c˘a se afl˘a in una din situa¸tiile în care legea îi d˘a dreptul s˘a lipseasc˘a o persoan˘a de libertate, fapta sa nu are caracter penal, deoarece eroarea în care g˘ase¸ste acesta îi înl˘atur˘a nevinov˘a¸tia. S˘avâr¸sirea infrac¸tiunii de lipsire de libertate în mod ilegal nu este posibil˘a din culp˘a. Eliberarea de bun˘a voie a victimei de c˘atre f˘aptuitor nu înl˘atur˘a existen¸ta infrac¸tiuni. Mobilul sau scopul priv˘arii ilegale a victimei de libertate nu are, de asemenea, nici o relevan¸ta˘ pentru existen¸ta infrac¸tiunii. Dac˘a f˘aptuitorul a privat victima de libertate în vederea comiterii unei infrac¸tiuni (pe care a s˘avâr¸sit-o), acesta va r˘aspunde pentru un concurs de infrac¸tiuni, în afar˘a de cazul când lipsirea de libertate a victimei nu este absorbit˘a natural în con¸tinutul infrac¸tiunii sau nu este prev˘azut˘a ca element constructiv ori ca circumstan¸ta agravant˘a în con¸tinutul unei infrac¸tiuni complexe. B. Consim¸ta˘ mântul victimei. Restrângerea temporal˘a a libert˘a¸tii unei persoane nu va constitui infrac¸tiune, din moment ce s-a ob¸tinut în prealabil acordul acelei persoane, spre a fi supus˘a la unele restric¸tii ce privesc libertatea sa. Consim¸ta˘ mântul trebuie s˘a fie valabil ; adic˘a s˘a fie dat˘a de o persoan˘a con¸stient˘a de semnifica¸tia restric¸tiilor pe care le va suporta, iar voin¸ta ei trebuie s˘a se manifeste liber. Revocarea consim¸ta˘ mântului dat schimb˘a implicit s¸i caracterul faptei. Men¸tinerea regimului de priva¸tiune de libertate dup˘a retragerea consim¸ta˘ mântului duce la s˘avâr¸sirea infrac¸tiunii.

6. Forme, modalit˘a¸ti, sanc¸tiuni. [I.]

Formele infrac¸tiunii.

A. Actele de preg˘atire s¸i tentativ˘a. Tentativa faptelor prev˘azute de art.189 alin. 1-3 se pedepse¸ste potrivit dispozi¸tiilor generale din art.21 Cod penal. Legea asimileaz˘a tentativei s¸i producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de m˘asuri în vederea 18

comiterii faptei, dar numai în cazul modalit˘a¸tilor agravate prev˘azute de articolul 189 aliniatul, 3 care obi¸snuit constituie doar acte preg˘atitoare. Asemenea acte potrivit legii vor atrage r˘aspunderea pentru tentativ˘a la infrac¸tiune, dac˘a au fost comise în condi¸tiile articolului 189 aliniatul 3 din codul penal. B. Consumarea. Tentativa infrac¸tiunii de lipsire de libertate în mod ilegal este pedepsit˘a de lege. Consumarea infrac¸tiunii are loc în momentul în care se produce urmarea faptei, adic˘a momentul în care persoana este lipsit˘a de posibilitatea de a se deplasa ¸ti ac¸tiona în conformitate cu voin¸ta sa. Întrucât starea de lipsire de libertate a re persoanei dureaz˘a, se prelunge¸ste în timp, prin natura faptei, pân˘a intervine o ac¸tiune care îi pune cap˘at, infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este o infrac¸tiune continu˘a. C. Epuizarea. Ca orice infrac¸tiune continu˘a, ea are s¸i un moment al epuiz˘arii, care este momentul în care, intervenind o infrac¸tiune contrar˘a celei ini¸tiale, înceteaz˘a starea de lipsire de libertate a persoanei. [I.]

Modalit˘a¸tile infrac¸tiunii. [A.] (a) 1. i.

(a) Modalit˘a¸ti normative.

Dispozi¸tia din aliniatul 1 a articolului 189 Cod penal incrimineaz˘a fapta în modalitatea simpl˘a (forma tipic˘a) .În dispozi¸tiile din aliniatul 2-4 sunt prev˘azute modalit˘a¸ti agravate ale infrac¸tiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Acestea sunt particularizate prin anumite situa¸tii care sporesc gradul de pericol social, ceea ce justific˘a o în˘asprire a pedepsei. Legea a re¸tinut aceste împrejur˘ari agravate deoarece de fiecare dat˘a prezen¸ta lor spore¸ste gradul de pericol social al faptei În astfel de situa¸tii este posibil din punct de vedere legal s¸i necesar din punt de vedere practic, s˘a se prevad˘a circumstan¸tele care modific˘a modalitatea simpl˘a, agravând-o. La con¸tinutul tipic al infrac¸tiunii au fost legal ata¸sate din mul¸timea de împrejur˘ari sau situa¸tii care ar putea înso¸ti s˘avâr¸sirea infrac¸tiunii, pe cele apreciate ca fiind de natur˘a a spori întotdeauna gradul de pericol social al faptei s¸i r˘aspunderea f˘aptuitorului. Modalit˘a¸tile agravate din articolul 2 privesc: fie mijloacele sau procedeele folosite (fapta s˘avâr¸sit˘a prin simulare de calit˘a¸ti oficiale, prin r˘apire), fie persoana f˘aptuitorului (când acesta este înarmat sau când dou˘a sau mai multe persoane comit fapta împreun˘a ) , fie scopul urm˘arit (ob¸tinerea unui folos material ) , fie persoana victimei ( când acesta este un minor sau când este supus˘a unor suferin¸te fizice ) . Re¸tinerea uneia dintre aceste modalit˘a¸ti atrage încadrarea faptei în dispozi¸tiile din articolul 2 al articolului 189 Cod penal. Când sunt re¸tinute mai multe modalit˘a¸ti agravate, fapta fiind una singur˘a, se va da acesteia aceea¸si încadrare. Aceast˘a complexitate va fi avut˘a în vedere, eventual la individualizarea pedepsei. O variant˘a agravat˘a, dar de o gravitate sporit˘a în raport cu cele de mai sus, ca statul, o persoan˘a juridic˘a, o organiza¸tie interna¸tional˘a interguvernamental˘a sau un grup de persoane s˘a îndeplineasc˘a un anumit articol (articolul 189 aliniatul 3 Cod penal ) , modalitatea agravat˘a introdus˘a prin legea num˘arul 112/1990. 19

În sfâr¸sit, prin dispozi¸tiile recente ( articolul 189 aliniatul 4 Cod penal ) a fost reglementat˘a ca form˘a agravat˘a, situa¸tia în care fapta a avut ca urmare moartea victimei. [I.] [A.] Modalit˘a¸ti agravate: [a.] (a)

i. S˘avâr¸sirea faptei prin simularea de calitate oficial˘a.

În aceast˘a modalitate, împrejurarea agravant˘a se refer˘a la procedeul folosi de f˘aptuitor. Acesta simuleaz˘a, adic˘a pretinde c˘a are o calitate oficial˘a, pe care în realitate nu o de¸tine. Procedeul lezeaz˘a s¸i prestigiul autorit˘a¸tii publice, aducând atingere rela¸tiilor sociale a c˘aror desf˘as¸urare este asigurat˘a prin normala activitate a acestei autorit˘a¸ti. Prin calitate oficial˘a în sensul legii, trebuie s˘a în¸telegem func¸tia, în atribu¸tiile c˘areia intr˘a dreptul de a lua m˘asuri sau de a executa ordine privitoare la libertatea persoanei. Numai invocarea unei asemenea func¸tii este susceptibil˘a de a crea în con¸stiin¸ta victimei convingerea c˘a se afl˘a în fa¸ta unei persoane îndrept˘a¸tit˘a s˘a o priveze de libertate s¸i c˘a trebuie s˘a se supun˘a . Asemenea atribu¸tii apar¸tin organelor de urm˘arire penal˘a, organelor îns˘arcinate cu execu¸tia mandatelor judiciare, anumitor organe sanitare de depistare a bolilor contagioase, unor unit˘a¸ti militare etc. Deci trebuie s˘a se constate, dac˘a s-a invocat o calitate oficial˘a, care obiectiv implic˘a atribu¸tii de efectuare a unor acte împotriva libert˘a¸tii persoanei. Nu are importan¸ta˘ considera¸tiile pentru care victima a crezut c˘a f˘aptuitorul poate în mod legal efectua ac¸tiunea de lipsire de libertate. Simularea altei calit˘a¸ti oficiale, ( de pild˘a aceea de director al unei întreprinderi de stat ) nu atrage aplicare agravantei. Aducerea la cuno¸stin¸ta victimei a calit˘a¸tii oficiale se poate face prin cele mai diverse procedee ( se invoc˘a direct prin viu grai, prin prezentarea calit˘a¸tii oficiale a f˘aptuitorului de c˘atre o alt˘a persoan˘a ) .Nu are importan¸ta˘ momentul când s-a produs aceast˘a simulare s¸i nici când mijloacele folosite erau sau nu apte s˘a produc˘a inducerea în eroare a victimei ori dac˘a acesta s-a l˘asat numai par¸tial ori total˘a indus˘a în eroare de f˘aptuitor. b). S˘avâr¸sirea faptei prin r˘apire. Leg˘atura strâns˘a dintre r˘apire s¸i infrac¸tiunea prev˘azut˘a în articolul.189, a determinat legiuitorul s˘a nu mai prevad˘a distinct, s¸i s˘a transforme r˘apirea într-o circumstan¸ta˘ agravant˘a a infrac¸tiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. În aceast˘a modalitate, împrejurarea agravant˘a const˘a în procedeul întrebuin¸tat de f˘aptuitor la s˘avâr¸sirea faptei s¸i anume prin r˘apirea victimei. Este r˘apire, atunci când victima este ridicat˘a (luat˘a) de la locul unde se afla s¸i dus˘a în alt loc, împotriva voin¸tei sale, acolo unde vrea f˘aptuitorul. R˘apirea se face prin întrebuin¸tarea violen¸tei fizice, amenin¸tare, narcotice, am˘agire. Nu are nici o relevan¸ta˘ dac˘a locul unde a fost dus˘a victima îi era cunoscut sau nu. Nu intereseaz˘a dac˘a victima a opus total˘a rezisten¸ta˘ f˘aptuitorului sau numai par¸tial˘a, important este c˘a transportul ei de la locul unde a fost lipsit˘a de libertate s-a f˘acut cu înfrângerea voin¸tei sale. 20

Considerarea lipsirii de libertate prin r˘apire ca o modalitate legal˘a agravat˘a a infrac¸tiunii, se justific˘a prin aceea, c˘a aducere victimei în mod for¸tat ( cu înc˘alcarea voin¸tei sale ) ,acolo unde a decis f˘aptuitorul, reprezint˘a un act periculos în sine care spore¸ste gravitatea faptei simple. Procedeul r˘apirii este întâlnit în cazul terorismului din societatea contemporan˘a. Practica r˘apirii unor persoane s¸i ¸tinerea lor în captivitate, având un grad de pericol social ridicat, se impune s˘a fie incriminate s¸i sanc¸tionate cu asprime de lege. Nu exist˘a r˘apire, atunci când persoana a consim¸tit s˘a mearg˘a la locul unde apoi a fost supus˘a unei priv˘ari de libertate sau atunci când întâmpl˘ator a ajuns în acel loc, f˘ar˘a ca f˘aptuitorul s˘a fi efectuat acte care s˘a constituie o r˘apire. c).S˘avâr¸sirea faptei de c˘atre o persoan˘a înarmat˘a. Aceast˘a modalitate exist˘a atunci când fapta a fost s˘avâr¸sit˘a de c˘atre o persoan˘a, care în momentul s˘avâr¸sirii ac¸tiunii infrac¸tionale, era înarmat˘a. O persoan˘a este considerat˘a înarmat˘a, dac˘a la comiterea faptei a avut asupra sa o arm˘a. Nu este nevoie ca ulterior arma s˘a se g˘aseasc˘a la f˘aptuitor. În temeiul dispozi¸tiilor articolul 151 Cod penal, care explic˘a termenul arm˘a, trebuie s˘a în¸telegem prin persoan˘a înarmat˘a, în primul rând, persoana care în momentul s˘avâr¸sirii faptei, are asupra sa un instrument, pies˘a sau dispozitiv declarat arm˘a prim dispozi¸tii legale (articolul 151 aliniat 1 Cod penal ) , iar în al doilea rând, persoana care în momentul s˘avâr¸sirii faptei are asupra sa un obiect de natur˘a a fi folosit ca arm˘a s¸i pe care îl întrebuin¸teaz˘a la atac (articolul 151 aliniat 2 Cod penal ). În prima situa¸tie, pentru existen¸ta agravantei, fiind vorba de o arm˘a propriu-zis˘a, este suficient ca f˘aptuitorul s˘a o aib˘a asupra sa. În literatura de specialitate potrivit unei opinii arma trebuie s˘a fie vizibil˘a pentru victim˘a, tinând seama de efectul intimidant pe care-l produce asupra acesteia.Dup˘a o alt˘a opinie la care ne raliem s¸i noi agravant˘a exist˘a indiferent dac˘a victima vede sau nu arma.Persoana care ac¸tioneaz˘a având asupra sa o arm˘a manifest˘a o hot˘arâre mai ferm˘a, o îndr˘azneal˘a mai mare, s¸tiind c˘a are posibilitatea s˘a o foloseasc˘a oricând împotriva victimei. În acesta const˘a s¸i pericolul sporit al faptei s¸i al persoanei f˘aptuitorului. De¸si o arm˘a vizibil˘a î¸si produce efectul intimidant asupra victimei ducând la înfrângerea mai u¸soar˘a a rezisten¸tei acesteia, totu¸si pericolul subzist˘a pentru victim˘a, s¸i când f˘aptuitorul nu-i arat˘a arma, dar o poate folosi la nevoie. Arma trebuie s˘a existe în mod real asupra autorului. Presupunerea eronat˘a a victimei în aceast˘a privin¸ta˘ , nu atrage aplicarea agravantei. Agravanta va exista s¸i când f˘aptuitorul are asupra sa arma în virtutea func¸tiei sau ocupa¸tiei sale ( paznic, p˘adurar, santinel˘a ). În cea de a doua situa¸tie, fiind vorba de o arm˘a asimilat˘a, este necesar ca f˘aptuitorul care are asupra sa obiectul susceptibil de a fi folosit ca arm˘a, s˘a-l foloseasc˘a în mod efectiv împotriva victimei. Dac˘a obiectul nu este folosit la atac, acesta nu constituie arm˘a în în¸telesul legii penale s¸i în consecin¸ta˘ , nu poate fi vorba de o persoan˘a înarmat˘a s¸i nici nu se poate socoti realizat˘a modalitatea agravat˘a. Lipsirea de libertate în mod ilegal, s˘avâr¸sit˘a de o persoan˘a înarmat˘a este mai grav˘a deoarece relev˘a un grad sporit de pericol social al f˘aptuitorului, acesta în¸telegând s˘a recurg˘a pentru s˘avâr¸sirea infrac¸tiunii la mijloace de natur˘a s˘a-i asigure reu¸sita intr-o mai mare m˘asur˘a. 21

În practica judiciar˘a s-a decis c˘a fapta unei persoane, care dup˘a cea oprit un taxi particular a for¸tat pe conduc˘atorul acestuia, amenin¸tându-l cu un cu¸tit, s˘a-l transporte timp de dou˘a ore în diverse zone ale municipiului Bucure¸sti, constituie infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev˘azut˘a de articolul 189 Cod penal, deoarece în condi¸tiile de mai sus, libertatea de mi¸scare a victimei a fost grav înc˘alcat˘a, prin fapta unei persoane înarmate. d). S˘avâr¸sire faptei de dou˘a sau mai multe persoane împreun˘a. Cooperarea mai multor persoane la s˘avâr¸sirea faptei spore¸ste gravitatea infrac¸tiunii deoarece m˘are¸ste s¸ansele de reu¸sit˘a ale f˘aptuitorului,care ac¸tioneaz˘a cu mai mult˘a eficien¸ta˘ asupra victimei, anihilându-i sau reducându-i mult mai u¸sor posibilitatea de ap˘arare. Prin s˘avâr¸sirea faptei de dou˘a sau mai multe persoane împreun˘a se în¸telege, dup˘a cum s-a mai ar˘atat, s˘avâr¸sirea faptei de dou˘a sau mai multe persoane în calitate de coautori, precum s¸i s˘avâr¸sirea faptei de dou˘a sau mai multe persoane dintre care cel pu¸tin una în calitate de auto, iar cealalt˘a sau celelalte în calitate de complici concomiten¸ti. Nu intereseaz˘a dac˘a printre cei care coopereaz˘a la s˘avâr¸sirea faptei sunt s¸i persoane care nu r˘aspund penal. Legea a avut în vedere cooperarea material˘a, care indiferent de orice alt˘a împrejurare, u¸sureaz˘a comiterea infrac¸tiunii s¸i îi ridic˘a periculozitatea social˘a. Participantul care r˘aspunde penal este sanc¸tionat pentru forma agravant˘a a infrac¸tiunii, chiar dac˘a to¸ti ceilal¸ti participan¸ti sunt exonera¸ti de r˘aspunderea penal˘a. Dac˘a fapta este s˘avâr¸sit˘a de cel pu¸tin trei persoane împreun˘a se aplic˘a numai agravanta special˘a, nu s¸i cea general˘a prev˘azut˘a în articolul 75 litera a Cod penal deoarece, în caz contrar, ar în semna ca un acela¸si temei s˘a atrag˘a o dubl˘a agravare a pedepsei, ceea ce nu este admisibil. Circumstan¸ta agravant˘a referindu-se la fapt˘a s¸i nu la persoana f˘aptuitorului, instigatorii s¸i complicii anteriori, care au s¸tiut c˘a fapta va fi s˘avâr¸sit˘a de dou˘a sau mai multe persoane împreun˘a, r˘aspund, de asemenea, pentru forma agravat˘a a infrac¸tiunii. Infrac¸tiunea de lipsire de libertate fiind o infrac¸tiune continu˘a, nu este necesar s˘a existe în tot timpul s˘avâr¸sirii acela¸si num˘ar de f˘aptuitori. Ace¸stia pot ac¸tiona succesiv, se pot substitui, interven¸tia lor f˘acându-se la aceea¸si fapt˘a, din moment ce se include în durata de timp în care persoana a fost lipsit˘a de libertate. În practica judiciar˘a s-a re¸tinut fapta mai multor b˘arba¸ti de a re¸tine partea v˘at˘amat˘a în scopul de a avea cu ea în mod repetat raporturi intime constituie infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev˘azut˘a s¸i pedepsit˘a de dispozi¸tia articolului 198 aliniatul 2 Cod penal, întrucât pentru o anumit˘a perioad˘a de timp aceasta a fost lipsit˘a de posibilitatea de a dispune în mod liber de sine. e).Cererea unui folos material sau a oric˘arui alt avantaj în schimbul eliber˘arii. Circumstan¸ta agravant˘a const˘a, a¸sadar, în cererea formulat˘a de f˘aptuitor de a i se da, în schimbul eliber˘arii persoanei, un folos material sau oricare alt avantaj.Prin aceasta, infrac¸tiunea dovede¸ste o periculozitate social˘a sporit˘a, deoarece f˘aptuitorul, urm˘arind un folos material sau orice alt avantaj, condi¸tioneaz˘a încetarea activit˘a¸tii sale infrac¸tionale de realizarea acelui folos sau avantaj. 22

Nu intereseaz˘a valoarea folosului material s¸i nici natura avantajului. De asemenea, nu intereseaz˘a dac˘a cererea a fost sau nu acceptat˘a. Esen¸tial este ca f˘aptuitorul s˘a fi f˘acut aceast˘a cerere. În sfâr¸sit, este indiferent dac˘a f˘aptuitorul a adresat cererea victimei sau unei alte persoane, care, datorit˘a rela¸tiilor ei cu victima, ar putea satisface aceast˘a cerere. Infrac¸tiunea de lipsire de libertate în aceast˘a form˘a agravant˘a absoarbe infrac¸tiunea de s¸antaj. Este vorba, a¸sadar, de o infrac¸tiune complex˘a, în care legiuitorul a indus, ca circumstan¸ta˘ agravant˘a, fapta incriminat˘a distinct în dispozi¸tiile articolului 194 Cod penal. f).S˘avâr¸sirea faptei asupra unui minor. Circumstan¸ta agravat˘a se refer˘a la victima infrac¸tiunii, care trebuie s˘a fie un minor, adic˘a o persoan˘a care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Periculozitatea sporit˘a a infrac¸tiunii decurge, în acesta caz, din aceea c˘a victima, nefiind înc˘a pe deplin format˘a din punt de vedere fizic s¸i psihic, fapta poate avea consecin¸te dintre cele mai grave în ceea ce prive¸ste dezvoltarea ei ulterioar˘a. Starea de minoritate a victimei trebuie s˘a existe în momentul în care victima este lipsit˘a de libertate s¸i nu în momentul în care f˘aptuitorul înceteaz˘a activitatea sa infrac¸tional˘a. Dac˘a ar fi astfel, f˘aptuitorul ar fi încurajat s˘a prelungeasc˘a activitatea sa infrac¸tional˘a, pentru ca agravanta s˘a nu-i fie aplicabil˘a . De asemenea, este necesar ca f˘aptuitorul s˘a fi cunoscut sau s˘a fi acceptat împrejurarea c˘a victima este o persoan˘a care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Dac˘a aceast˘a împrejurare nu a fost cunoscut˘a sau acceptat˘a de f˘aptuitor, în momentul s˘avâr¸sirii faptei, agravanta nu este aplicabil˘a. g). Supunerea victimei unor suferin¸te. Lipsirea de libertate în mod ilegal este mai grav˘a când victima este supus˘a unor suferin¸te. Aceste suferin¸te pot concorda cu momentul lipsirii de libertate sau pot surveni mai târziu în timpul de¸tinerii victimei s¸i pân˘a la încetarea activit˘a¸tii infrac¸tionale. Suferin¸tele la care este supus˘a victima pot fi fizice sau psihice. Sunt suferin¸te fizice : foamea, setea, imposibilitatea satisfacerii necesit˘a¸tilor primare etc. Sunt suferin¸te psihice ( morale ) : provocarea unei st˘ari de groaz˘a, de disperare, batjocorirea demnit˘a¸tii, transmiterea de ve¸sti eronate de la cei apropia¸ti etc. Toate aceste suferin¸te î¸si g˘asesc cauza în ac¸tiunea f˘aptuitorului ¸ti sunt determinate de felul cum a fost conceput˘a s¸i executat˘a ac¸tiunea de lipsire nelegitim˘a de libertate, de regimul la care a fost supus˘a victima în timpul priv˘arii de libertate. Nu are relevan¸ta˘ durata acestor suferin¸te. Ele îns˘a trebuie s˘a existe obiectiv s¸i s˘a fie de o anumit˘a intensitate, deoarece astfel nu sau justificat agravarea faptei s¸i a r˘aspunderii penale a f˘aptuitorului (lipsirea de libertate în mod ilegal presupune s¸i în forma simpl˘a o suferin¸ta˘ produs˘a victimei ) .Suferin¸tele la care a fost supus˘a victima vor fi stabilite în fiecare caz, în raport cu situa¸tia concret˘a ( b˘atrân, suferind, debil, minor, femeie etc.), ¸tinânduse seama s¸i de starea fizic˘a sau psihic˘a în care sa aflat acesta în momentul s˘avâr¸sirii faptei, deoarece o anumit˘a stare fizic˘a sau psihic˘a ar fi putut m˘ari intensitatea suferin¸telor la care a fost supus˘a victima. Legiuitorul, prev˘azând agravanta, a avut în vedere numai supunerea victimei unor suferin¸te, nu s¸i pricinuirea vreunei v˘at˘am˘ari a integrit˘a¸tii corporale sau a s˘an˘at˘a¸tii acesteia. Dac˘a se produce o astfel de urmare, sunt aplicabile dispozi¸tiile referitoare la concursul de infrac¸tiuni. 23

În acest sens a fost prezentat, din practica judiciar˘a, concursul de infrac¸tiuni format de lipsirea de libertate în mod ilegal s¸i v˘at˘amare corporal˘a . Dac˘a fapta are ca urmare moartea victimei, infrac¸tiunea prezint˘a o alt˘a form˘a agravat˘a ( art.189 alin.4 Cod penal ) . Supunerea victimei unor suferin¸te spore¸ste gradul de pericol concret al faptei de lipsire de libertate ceea ce explic˘a, de ce aceast˘a împrejurare este considerat˘a de legea penal˘a ca o modalitate agravat˘a a infrac¸tiunii. h). Punerea în pericol a s˘an˘at˘a¸tii sau a vie¸tii victimei. Circumstan¸ta agravant˘a const˘a în aceea c˘a fapta de lipsire de libertate este s˘avâr¸sit˘a în asemenea condi¸tii încât se creeaz˘a o stare de pericol pentru s˘an˘atatea sau via¸ta victimei. Aceast˘a modalitate agravant˘a se deosebe¸ste de precedenta prin aceea c˘a, în cazul suferin¸telor, la care victima a fost supus˘a, acestea au fost suportate de ea, pe când la modalitatea de fat˘a, regimul creat victimei creeaz˘a o stare de pericol sau s˘an˘atate pentru starea acesteia. Dup˘a cum s-a ar˘atat deja suferin¸tele la care este supus˘a victima pot proveni din diferite acte ce nu pun îns˘a în pericol via¸ta s¸i s˘an˘atatea victimei, când pun îns˘a în pericol via¸ta sau s˘an˘atatea victimei, atunci fapta îmbrac˘a specificul modalit˘a¸tii de care ne ocup˘am acum. Starea de pericol poate rezulta s¸i de data aceasta, din modul cum a fost executat˘a infrac¸tiunea sau din regimul la care a fost supus˘a victima în timpul cât a fost lipsit˘a de libertate (de exemplu, victima este ¸tinut˘a într-o p˘adure unde sunt animale s˘albatice, care ar tutea-o ataca; victima, persoan˘a debil˘a, este ¸tinut˘a într-o locuin¸ta˘ insalubr˘a, neînc˘alzit˘a s¸i f˘ar˘a hran˘a suficient˘a ori în pericol de d˘arâmare; victima este închis˘a într-o camer˘a unde a stat o persoan˘a suferind˘a de o boal˘a contagioas˘a etc. ) . Pericolul trebuie s˘a fie concret s¸i s˘a existe riscul ca victima s˘a sufere o v˘at˘amare a s˘an˘at˘a¸tii sau s˘a-¸si piard˘a via¸ta. Trebuie deci s˘a se fac˘a dovada c˘a dac˘a nu se intervenea la timp, v˘at˘amarea s˘an˘at˘a¸tii persoanei sau moartea s-ar fi produs. Nu este nevoie ca starea de pericol s˘a persiste tot timpul cât dureaz˘a lipsirea de libertate. Este de ajuns ca într-un moment din acest timp s˘a se fi ivit prezen¸ta pericolului. Legiuitorul a avut în vedere numai expunerea victimei de a suferi o v˘at˘amare a integrit˘a¸tii sau a s˘an˘at˘a¸tii ori se a-¸si pierde via¸ta, dac˘a victima sufer˘a efectiv o v˘at˘amare a integrit˘a¸tii corporale sau a s˘an˘at˘a¸tii, infrac¸tiunea de lipsire de libertate intr˘a în concurs cu infrac¸tiunea de v˘at˘amare corporal˘a ( art.180 alin. 181 sau 182 Cod penal ), iar dac˘a fapta are ca urmare moartea victimei, infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prezint˘a forma agravat˘a prev˘azut˘a de art.189 alin. 4 Cod penal. i). Cererea ca, în schimbul eliber˘arii, statul o persoan˘a juridic˘a, o organiza¸tie interna¸tional˘a interguvernamental˘a sau in gruip de persoane s˘a îndeplineasc˘a sau s˘a nu îndeplineasc˘a un anumit act (art.189 alin. 3 Cod penal ). O modalitate agravant˘a, dar de gravitate sporit˘a în raport cu cea de mai sus, a infrac¸tiunii de lipsire de libertate în mod ilegal este prev˘azut˘a în alin.3 al art. 189 Cod penal modalitate agravat˘a introdus˘a prin Decretul - Lege nr.112/1990. 24

Ca s¸i în cazul agravantei prev˘azute în alin.2 ar art.189 Cod penal aste vorba de condi¸tionarea eliber˘arii persoanei lipsite de libertatea satisfacerii unei cereri formulate de f˘aptuitor. Obiectul cererii formulate de f˘aptuitor trebuie s˘a fie îndeplinirea sau neîndeplinerea unui act de c˘atre stat, de c˘atre o persoan˘a juridic˘a, o organiza¸tie interna¸tional˘a interguvernamental˘a sau de c˘atre un grup de persoane. Nu intereseaz˘a modul cum a fost f˘acut˘a cererea. Nu intereseaz˘a de asemenea, în ce const˘a actul de a c˘arui îndeplinire sau neîndeplinire se condi¸tioneaz˘a eliberarea victimei. Esen¸tial este c˘a f˘aptuitorul s˘a fi f˘acut aceast˘a cerere. Este indiferent dac˘a cererea f˘aptuitorului a fost sau nu satisf˘acut˘a. j).Moartea victimei ca urmare a faptei ( atr.189 alin. 4 Cod penal ) Prin Decretul – Lege nr. 112/ 1990 a fost introdus s¸i alin.4 al art.189 Cod penal prin care se reglementeaz˘a o modalitate agravant˘a, de gravitate sporit˘a fa¸ta˘ de alin.2 ¸ti 3 ale infrac¸tiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Circumstan¸ta agravant˘a se refer˘a la producerea prin s˘avâr¸sirea faptei, a unui rezultat mai grav, constând în moartea victimei. Acest rezultat mai grav nu a fost urm˘arit de f˘aptuitor s¸i nici nu a fost acceptat de acesta. F˘aptuitorul, în condi¸tiile concrete în care a ac¸tionat, fie c˘a l-a prev˘azut, de¸si putea s¸i trebuia s˘a-l prevad˘a. Pozi¸tia subiectiv˘a a f˘aptuitorului fa¸ta˘ de moartea victimei se caracterizeaz˘a prin praieterinten¸tie, adic˘a inten¸tia în ceea ce prive¸ste lipsirea de libertate a persoanei s¸i culpa în ceea ce prive¸ste moartea acesteia. Dac˘a f˘aptuitorul a ac¸tionat cu inten¸tie ( indirect˘a sau direct˘a ), în ceea ce prive¸ste moartea victimei, infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal intr˘a în concurs cu infrac¸tiunea de omor. [I.] [A.] Modalit˘a¸ti faptice. În concret, infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal poate avea modalit˘a¸ti variate. Unele din aceste modalit˘a¸ti de fapt privesc procedeul folosit de f˘aptuitor în comiterea infrac¸tiunii, procedeu ce reprezint˘a un indiciu important de evaluare a pericolului social al faptei s˘avâr¸site, pericol de care trebuie s˘a ¸tin˘a seama instan¸tele judec˘atore¸sti. Astfel, ac¸tiunea f˘aptuitorului se poate s˘avâr¸si prin folosirea violen¸tei fizice. Constrângerea fizic˘a exercitat˘a de f˘aptuitor reprezint˘a de altfel o modalitate obi¸snuit˘a în s˘avâr¸sirea infrac¸tiunii. Violen¸ta poate fi realizat˘a prin energia fizic˘a a f˘aptuitorului sau prin energii str˘aine folosite de acesta. Infrac¸tiunea poate fi s˘avâr¸sit˘a prin ac¸tiuni care nu ating direct persoana victimei, dar produc o stare de fapt, datorit˘a c˘areia, acesta nu mai are putin¸ta s˘a ac¸tioneze s¸i s˘a se deplaseze liber (de exemplu, ac¸tiunea de ascundere a cheii, ca persoana s˘a nu poat˘a p˘ar˘asi casa; ac¸tiunea de incuiere a hainelor, ca persoana care dormea , s˘anu poat˘a pleca, atunci când se treze¸ste; Ac¸tiunea de defectare a ma¸sinii folosit˘a de victim˘a în deplas˘arile sale etc.). Fapta poate fi s˘avâr¸sit˘a s¸i cu ajutorul constrângerii psihice, victima fiind amenin¸tat˘a cu un r˘au în fa¸ta c˘aruia î¸si manifest˘a voin¸ta în condi¸tii de constrângere (de exemplu, f˘aptuitorul sub amenin¸tarea recurgerii la violen¸ta˘ fizic˘a, determin˘a victima s˘a r˘amân˘a un timp într-un anumit loc). [I.]

Sanc¸tiuni. 25

Pentru modalitatea simpl˘a ( forma tipic˘a ) a infrac¸tiunii de lipsire de libertate în mod ilegal este prev˘azut˘a în dispozi¸tia din alin.1 al art.189 Cod penal închisoarea de la 1 la 5 ani. Pentru modalit˘a¸tile agravate pedeapsa prev˘azut˘a în alin. 2 al art. 189 Cod penal, este închisoarea de la 5 la 12 ani. Dac˘a infrac¸tiunea se s˘avâr¸se¸ste în condi¸tiile alin. 3 al textului, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani. Dac˘a fapta a avut ca urmare moartea victimei (alin. 4 ), pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 ani. Instan¸ta poate aplica s¸i pedeapsa complimentar˘a a interzicerii unor drepturi, ori de câte ori pronun¸ta˘ ca pedeaps˘a principal˘a închisoarea de cel pu¸tin 2 ani ( art.65 alin. 1 Cod penal ). f).Aspecte procesuale. Pentru infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, ac¸tiunea penal˘a se pune în mi¸scare s¸i se exercit˘a din oficiu. Actele de urm˘arire penal˘a se efectueaz˘a de c˘atre procuror ( art.209 Cod procedur˘a penal˘a). Judecarea cauzei în prim˘a instan¸ta˘ este de competen¸ta Tribunalului (art.27 pct. 1 lit. a Cod procedur˘a penal˘a ). CAPITOLUL III ˘ ˘ ˘ ASEMANARI, DEOSEBIRI, LEGATURI CU ALTE INFRACTIUNI. ¸ Infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, inclus˘a în titlul al-III-lea, se aseam˘an˘a cu toate infrac¸tiunile contra persoanei, având ca obiect juridic generic rela¸tiile sociale a c˘aror formare s¸i desf˘as¸urare este legat˘a de persoana fizic˘a s¸i drepturile personale ale acesteia. Este vorba de acele rela¸tii în cadrul c˘arora orice persoan˘a spune tuturor celorlal¸ti membri ai societ˘a¸tii, dreptul s˘au absolut de existen¸ta˘ , s˘an˘atate integritate fizic˘a, libertate sau onoare s¸i pretinde tuturor s˘a se ab¸tin˘a de la orice fapt˘a prin care i s-ar putea suprima via¸ta, atinge s˘an˘atatea, r˘api libertatea, s¸tirbi demnitatea. Toate infrac¸tiunile contra persoanei prezint˘a un ridicat grad de pericol social, determinat pe de o parte, de importan¸ta rela¸tiilor sociale ce constituie obiectul protec¸tiei penale s¸i de gravele urm˘ari care le pot avea pentru societate, iar pe de alt˘a parte, de faptul c˘a infrac¸tiunile contra persoanei se realizeaz˘a de obicei prin folosirea unor mijloace s¸i procedee violente s¸i au deseori o frecven¸ta˘ mai ridicat˘a în raport cu alte categorii de infrac¸tiuni. Grupul infrac¸tiunilor contra persoanei, datorit˘a num˘arului ridicat de fapte sociale periculoase care îl alc˘atuiesc, ofer˘a un vast s¸i pre¸tios câmp de cercet˘ari pe t˘arâm criminologic. Fenomenul infrac¸tional în sfera infrac¸tiunilor contra persoanei are ca tr˘as˘atur˘a specific˘a faptul c˘a valorile sociale ocrotite de legea penal˘a privesc direct s¸i intim omul, ca persoan˘a în complexitatea fiin¸tei sale, a¸sa c˘a aceste infrac¸tiuni pun fa¸ta˘ în fa¸ta˘ omul infractor cu omul victim˘a, mai întâi ca exemplare umane s¸i apoi ca elemente sociale. Dac˘a prin obiectul juridic generic aceste infrac¸tiuni se aseam˘an˘a, prin obiectul juridic special se deosebesc. Obiectul juridic special cuprinde rela¸tiile 26

sociale care privesc separat diversele atribute speciale ale persoanei, adic˘a via¸ta, s˘an˘atatea, libertatea. În func¸tie de obiectul juridic special, infrac¸tiunile contra persoanei sunt împ˘ar¸tite în subgrupe, cuprinse în capitole separate iar succesiunea acestora este în ordinea importan¸tei valorilor sociale ocrotite. Infrac¸tiunile din cadrul aceluia¸si capitol se aseam˘an˘a datorit˘a valorilor sociale ocrotite de acesta. Infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal se asem˘an˘a cu toate infrac¸tiunile contra libert˘a¸tii persoanei, ce au ca obiect juridic rela¸tiile sociale referitoare la dreptul persoanei la libertate ¸ti se deosebesc de acestea deoarece dreptul la libertate prezint˘a mai multe aspecte s¸i fiecare dintre infrac¸tiunile contra libert˘a¸tii persoanei se ocup˘a de unul dintre aceste aspecte. Astfel unele dintre infrac¸tiunile îndreptate împotriva libert˘a¸tii persoanei încalc˘a rela¸tiile sociale referitoare la libertatea fizic˘a sau de ac¸tiune a persoanei ( lipsire de libertate în mod ilegal ), altele încalc˘a rela¸tiile sociale referitoare libertatea moral˘a a persoanei ( amenin¸tarea s¸antajul ), exist˘a infrac¸tiuni care încalc˘a rela¸tiile sociale referitoare la alte aspecte ale acestui drept ( inviolabilitatea domiciliului, în cazul infrac¸tiunii de violare de domiciliu, inviolabilitatea coresponden¸tei în cadrul viol˘arii secretului coresponden¸tei, inviolabilitatea secretului profesional în cazul divulg˘arii acestuia etc. ) . În continuare, vor prezenta asem˘an˘ari, deosebiri leg˘aturi mai strânse ale infrac¸tiunii de lipsire de libertate în mod ilegal cu unele infrac¸tiuni. Se poate vorbi de informa¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal s¸i în cadrul infrac¸tiunii de sclavie. Dac˘a la infrac¸tiunea de libertate în mod ilegal este ocrotit˘a libertatea persoanei sub aspectul posibilit˘a¸tilor d mi¸scare s¸i ac¸tiune, la infrac¸tiunea de sclavie este ocrotit˘a îns˘as¸i starea de libertate a persoanei luat˘a în considerare în sensul cel mai larg , adic˘a în totalitatea drepturilor pe care le implic˘a, deoarece prin s˘avâr¸sirea faptei, persoana este lipsit˘a complet de acest atribut esen¸tial al ei, care este libertatea individual˘a . Exist˘a asem˘an˘ari s¸i deosebiri între infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal s¸i infrac¸tiunea de s¸antaj. Santajul ¸ reprezint˘a o atingere adus˘a libert˘a¸tii individuale, manifestat˘a în aspectul ei particular de libertatea psihic˘a ( moral˘a ) . Scopul urm˘arit de f˘aptuitor – ob¸tinerea unui folos injust – caracterizeaz˘a constrângerea libert˘a¸tii psihice la care este supus˘a persoana fa¸ta˘ de care se s˘avâr¸se¸ste infrac¸tiunea de s¸antaj. Fapta se asem˘an˘a, sub acest aspect cu forma agravant˘a a infrac¸tiunii de lipsire de libertate în mod ilegal ( art. 189 alin. 2 ) ,c˘aci s¸i aici atingerea adus˘a libert˘a¸tii se s˘avâr¸se¸ste în vederea ob¸tinerii unui folos. Infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal se deosebe¸ste de s¸antaj nu numai prin faptul c˘a libertatea individual˘a este înc˘alcat˘a în mod diferit ( libertatea fizic˘a sau de mi¸scare la infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal s¸i libertatea psihic˘a la infrac¸tiunea de s¸antaj ), dar s¸i prin particularit˘a¸tile fiec˘arei infrac¸tiuni în parte: la s¸antaj nu este necesar ca victima s˘a fie lipsit˘a de libertatea fizic˘a, iar folosul nu este cerut ca pre¸t al eliber˘arii 27

victimei, cum se întâmpl˘a la lipsirea de libertate în mod ilegal, apoi la s¸antaj este de ajuns s˘a fie urm˘arit un folos injust, pe când la infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal folosul trebuie s˘a fie material. Asem˘an˘ari exist˘a s¸i între infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal s¸i opera¸tiunea de violare de domiciliu prev˘azut˘a în aliniatul 2 al art. 192 Cod penal – s˘avâr¸sirea faptei de o persoan˘a înarmat˘a – are aceea¸si ra¸tiune ca s¸i în cazul lipsirii de libertate în mod ilegal (art. 189 alin. 2 Cod penal ), iar no¸tiunea de “arm˘a” are s¸i în cazul viol˘arii de domiciliu, sensul stabilit prin dispozi¸tiile art.151 alin.1 s¸i 2 Cod penal. Tot la fel agravanta, de la infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal – s˘avâr¸sirea faptei de dou˘a sau mai multe persoane împreun˘a – art.189 alin.2 Cod penal este identic˘a cu cea prev˘azut˘a în cazul viol˘arii de domiciliu s¸i are aceea¸si ra¸tiune. Ea se aplic˘a atunci când violarea de domiciliu este s˘avâr¸sit˘a de dou˘a sau mai multe persoane în calitate de coautori, ori de dou˘a sau mai multe persoane din care cel pu¸tin una are calitatea de autor, iar cealalt˘a sau celelalte au calitate de complici concomiten¸ti. Dac˘a fapta este s˘avâr¸sit˘a de cel pu¸tin teri persoane împreun˘a, se aplic˘a numai agravanta special˘a (art.192 alin.2 Cod penal ). Asem˘anarea exist˘a s¸i între circumstan¸ta agravant˘a de la infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal - s˘avâr¸sirea faptei prin simulare de calit˘a¸ti oficiale ( art.189 alin.2 ) s¸i agravanta de la art. 192 alin. 2 Cod penal – s˘avâr¸sirea faptei prin calit˘a¸ti mincinoase. Cele dou˘a agravante seam˘an˘a deoarece în ambele situa¸tii este vorba de folosirea de c˘atre f˘aptuitor a unor calit˘a¸ti pe care nu le posed˘a. Dar, în timp ce în cazul lipsirii de libertate în mod ilegal, f˘aptuitorul simuleaz˘a o anumit˘a calitate oficial˘a, în cazul viol˘arii de domiciliu, el folose¸ste orice calitate mincinoas˘a ( de exemplu, calitatea de rud˘a, calitatea de lucr˘ator la telefoane, de la gaz, electricitate, calitatea de poli¸tist etc.). Leg˘atura exist˘a între infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal s¸i infrac¸tiunea de viol. Infrac¸tiunea de viol are ca obiect juridic special rela¸tiile sociale referitoare la libertatea s¸i inviolabilitatea sexual˘a a persoanei de sex feminin. Libertatea s¸i inviolabilitatea vie¸tii sexuale sunt aspecte ale libert˘a¸tii individuale s¸i î¸si g˘asesc expresia în dreptul alienabil al persoanei, de a dispune în mod liber de corpul s˘au în rela¸tiile sexuale, în limitele stabilite de normele dreptului s¸i ale moralei. Inviolabilitatea sexual˘a a persoanei este inseparabil˘a de inviolabilitatea ei fizic˘a. Infrac¸tiunea de viol presupune un raport sexual cu o persoan˘a de sex feminin, ce trebuie realizat prin constrângere, sau profitând de neputin¸ta acesteia de a se ap˘ara sau de a¸si exprima voin¸ta. In prima modalitate, care are leg˘atur˘a cu lipsirea de libertate nelegitim˘a a persoanei, înc˘alcarea libert˘a¸tii s¸i inviolabilit˘a¸tii sexuale a persoanei de sex feminin este s˘avâr¸sit˘a prin constrângerea acesteia la raportul sexual. Constrângerea poate fi fizic˘a sau moral˘a, dup˘a cum f˘aptuitorul urm˘are¸ste înfrângerea rezisten¸tei fizice sau morale a victimei. Constrângerea fizic˘a const˘a în folosirea for¸tei fizice asupra persoanei de sex feminin, pentru a înfrânge rezisten¸ta fizic˘a a acestea s¸i pentru a face astfel posibil raportul sexual (de exemplu, imobilizarea bra¸telor s¸i a întregului corp, legarea victimei etc. ). Infrac¸tiunea de viol include în con¸tinutul ei, în mod natural, lipsirea de libertatea necesar˘a realiz˘arii raportului sexual prin constrângere. 28

În practica judiciar˘a s-a re¸tinut fapta inculpatului, care a legat mâinile victimei de calorifer pentru a-i înfrânge rezisten¸ta, iar dup˘a consumarea violului a p˘ar˘asit locul faptei. Victima a fost dezlegat˘a la foarte pu¸tin timp de c˘atre o alt˘a persoan˘a venit˘a în locuin¸ta˘ . Fapta întrune¸ste elementele constitutive ale infrac¸tiunii de viol, prev˘azut˘a s¸i pedepsit˘a de art.197 Cod penal. Pentru a se putea re¸tine infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev˘azut˘a de art.189 Cod penal în concurs cu infrac¸tiunea de viol, este necesar s˘a se stabileasc˘a o inten¸tie specific˘a în acest sens din partea inculpatului, precum s¸i o continuare, o anumit˘a durat˘a a restric¸tiei de libertate, ceea ce în spe¸ta˘ nu este cazul. Practica a statuat în mod gre¸sit activitatea infrac¸tional˘a a inculpa¸tilor s¸i a fost disociat˘a în dou˘a infrac¸tiuni – de lipsire de libertate în mod nelegal s¸i viol – avându-se în vedere faptul c˘a introducerea victimei în autoturism s¸i transportul acesteia la locul faptei erau indispensabile realiz˘arii scopului propus, de violarea acesteia. Rezumatul spe¸tei : În fapt s-a re¸tinut c˘a, la data de 26.05.1997, pe timp de noapte, dup˘a ce a agresat partea v˘at˘amat˘a pe care a indus-o cu for¸ta în autoturism, inculpatul a circulat pe strada Teilor pân˘a pe raza comunei R˘ate¸sti unde a încercat s˘a aib˘a cu aceasta un raport sexual prin violen¸ta˘ . Prin sentin¸ta penal˘a nr. 3108 din 30.10.1997 a Judec˘atoriei Pite¸sti, inculpatul a fost condamnat la o pedeaps˘a rezultant˘a de 7 ani de închisoare pentru s˘avâr¸sirea infrac¸tiunilor prev˘azute de art.189 alin.2 Cod penal s¸i art.20 în referin¸te la articolul 197 alin. Cu aplicarea art. 33-34 Cod penal. Hot˘arârea instan¸tei de fond a fost men¸tinut˘a de c˘atre Tribunalul Arge¸s prin decizia penal˘a nr.135 din 10.02 1998. Prin decizia penal˘a nr.293 / R din 30.04.1998 a Cur¸tii de Apel Pite¸sti, a fost admis recursul inculpatului în sensul c˘a a fost schimbat˘a încadrarea juridic˘a din cele dou˘a infrac¸tiuni într-una singur˘a s¸i anume cea de tentativ˘a de viol prev˘azut˘a de art.20 în referire la art. 197 alin.1 Cod penal aplicându-se inculpatului o pedeaps˘a de 3 ani s¸i 8 luni închisoare. O alt˘a problem˘a de drept legat˘a de existen¸ta infrac¸tiunii de libertate în mod ilegal a fost rezolvat˘a prin decizia penal˘a nr. 27 din 29 ianuarie 1998 pronun¸tat˘a de Curtea de Apel Ia¸si. În fapt s-au re¸tinut urm˘atoarele: În ziua de 12.11.1996, inculpatul B.S. s-a întâlnit cu partea v˘at˘amat˘a, în compania c˘areia a mers a mers în apartamentul proprietatea inculpatului A.M.D. . Relatându-i acestuia inten¸tia de a între¸tine raport sexual cu victima, inculpatul A.M.D. a plecat din apartament. În aceste condi¸tii inculpatul B.S., prin violen¸ta˘ s¸i amenin¸tare cu un cu¸tit, a între¸tinut raport sexual cu partea v˘at˘amat˘a. Apoi acest inculpat a ascuns hainele p˘ar¸tii v˘at˘amate s¸i a împiedicat-o pe aceasta s˘a p˘ar˘aseasc˘a apartamentul. Ulterior, a venit în apartament s¸i inculpatul A.M.B. precum s¸i al¸ti teri inculpa¸ti care, profitând de imposibilitatea victimei de a se ap˘ara, au între¸tinut raport sexual cu aceasta. Prin sentin¸ta penal˘a nr.131 din 5 iunie 1997, 29

Tribunalul Ia¸si i-a condamnat pe cei cinci inculpa¸ti pentru s˘avâr¸sirea infrac¸tiunii de viol prev˘azut˘a de disp. art.197 alin.2 lit.b din Cod penal la pedepse cu închisoarea, pentru unul din inculpa¸ti re¸tinându-i-se în sarcin˘a s¸i infrac¸tiunea de lipsire ilegal˘a de libertate prev˘azut˘a de dispozi¸tia art.189 alin.2 Cod penal. Împotriva acestei sentin¸te au declarat apel inculpa¸tii s¸i parchetul. Parchetul a criticat sentin¸ta penal˘a pentru nelegalitate, sus¸tinând c˘a gre¸sit instan¸ta de fond nu l-a condamnat pe inculpatul A.M.D. s¸i pentru infrac¸tiunea de lipsire ilegal˘a de libertate, prev˘azut˘a de art.189 alin.2 Cod penal, contând în aceea c˘a a pus la dispozi¸tie apartamentul s˘au. S-a re¸tinut c˘a acest motiv de apel nu este fondat. Pentru a se re¸tine în sarcina inculpatului infrac¸tiunea de lipsire ilegal˘a de libertate prev˘azut˘a de art.189 alin.2 Cod penal, constând în aceea c˘a inculpatul s˘a fi exercitat o ac¸tiune sau inac¸tiune care s˘a determine o restrângere a libert˘a¸tii de mi¸scare a victimei. Acest inculpat nu a exercitat astfel de ac¸tiuni. Simpla împrejurare c˘a inculpatul a pus la dispozi¸tia celorlal¸ti inculpa¸ti apartamentul proprietatea lui, în care s-a desf˘as¸urat întreaga activitate infrac¸tional˘a, nu constituie latura obiectiv˘a a infrac¸tiunii de lipsire ilegal˘a de libertate. Atât timp cât inculpatul nu a participat la re¸tinerea obiectelor de îmbr˘ac˘aminte a p˘ar¸tii v˘at˘amate s¸i nu a împiedicat-o în nici un mod s˘a plece din apartament, ac¸tiuni ce se circumscriu laturii obiective, în sarcina acestuia nu poate re¸tine infrac¸tiunea de lipsire ilegal˘a de libertate, nefiind realizate elementele constitutive ale acestei infrac¸tiuni. Lipsirea de libertate care dep˘as¸e¸ste necesitatea realiz˘arii raportului sexual prin constrângere î¸si p˘astreaz˘a autonomia s¸i constituie infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, cu care violul intr˘a în concurs. Exist˘a leg˘atur˘a s¸i între infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal s¸i infrac¸tiunea de tâlh˘arie sunt Tâlh˘aria este fapta persoanei care pentru s˘avâr¸sirea infrac¸tiunii de furt sau pentru p˘astrarea lucrurilor furate ori pentru înl˘aturarea urmelor furtului sau pentru înl˘aturarea pericolului de a fi prins˘a, recurge la violen¸ta˘ , amenin¸ta˘ ri s¸i alte constrângeri îndreptate împotriva unei persoane. Furtul constituie ac¸tiunea principal˘a, iar folosirea de violen¸ta˘ , amenin¸ta˘ ri sau alte forme de constrângere constituie ac¸tiunea adiacent˘a. Obiectul juridic principal cont˘a în rela¸tiile sociale referitoare la patrimoniu, iar obiectul juridic special const˘a în rela¸tii sociale referitoare la via¸ta, integritatea corporal˘a sau libertatea persoanei. Ac¸tiunea adiacent˘a din alc˘atuirea complex˘a a elementului material al infrac¸tiunii de tâlh˘arie, const˘a din întrebuin¸tarea de violen¸te sau amenin¸ta˘ ri ori punerea victimei în stare de incon¸stien¸ta˘ sau neputin¸ta de a se ap˘ara. Ac¸tiunea adiacent˘a va fi realizat˘a când violen¸tele sau amenin¸ta˘ rile folosite au fost s˘avâr¸site în condi¸tiile ar˘atate de articolul 180-182,189, 193 s¸i 194 Cod penal. Prin punerea victimei în neputin¸ta de a se ap˘ara se în¸telege orice ac¸tiune care a anihilat posibilitatea de ap˘arare de care victima ar fi putut dispune (de exemplu imobilizarea victimei). Problema care se pune în practica judiciar˘a s¸i în literatura de specialitate este dac˘a suntem în prezen¸ta unui concurs de infrac¸tiuni (tâlh˘arie prev˘azut˘a s¸i pedepsit˘a de art.211 Cod penal s¸i lipsire de libertate în 30

mod ilegal, (prev˘azut˘a s¸i pedepsit˘a de art.189 Cod penal ),sau în prezen¸ta unei singure infrac¸tiuni complexe, cea de tâlh˘arie, care absoarbe în con¸tinutul s˘au infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. Practica judiciar˘a a rezolvat aceste probleme, de drept prin pronun¸tarea unor solu¸tii de care ne vom ocupa în continuare. Confirmând încadrarea juridic˘a dat˘a faptelor prin rechizitoriu instan¸ta a condamnat pe inculpa¸tii T.S.M. s¸i G.F.M. la 3 ani s¸i 6 luni închisoare pentru s˘avâr¸sirea infrac¸tiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev˘azut˘a s¸i pedepsit˘a de art.189 alin.2 Cod penal s¸i la câte 4 ani închisoare pentru s˘avâr¸sirea infrac¸tiunii de tâlh˘arie, prev˘azut˘a s¸i pedepsit˘a de art.211 alin.1 Cod penal. F˘acând aplicarea dispozi¸tiei art.33 s¸i 34 din Codul penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, ace¸stia urmând s˘a execute s˘avâr¸sirea pedepselor cele mai grele de 4 ani f˘ar˘a aplicarea vreunui spor. Potrivit dispozi¸tiei art.71 din codul penal au fost interzise inculpa¸tilor drepturile prev˘azute de art.64 Cod penal. Pentru a hot˘arî astfel instan¸ta a re¸tinut urm˘atoarea situa¸tie de fapt: În diminea¸ta zilei de 23 octombrie 1993, în jurul orei 500 , dup˘a o în¸telegere prealabil˘a, cei doi inculpa¸ti au mers la domiciliul p˘ar¸tii v˘at˘amate I.A.M.. Cu consim¸ta˘ mântul acesteia cei doi inculpa¸ti au p˘atruns în apartamentul p˘ar¸tii v˘at˘amate. La scurt˘a vreme inculpatul T.S.M. a lovit cu pumnii partea v˘at˘amat˘a doborând-o, dup˘a care împreun˘a cu inculpatul G.F.M. au legat-o de mâini s¸i de picioare cu ni¸ste frânghii pe care le aveau asupra lor, dinainte preg˘atite s¸i i-au pus un c˘alu¸s în gur˘a. Dup˘a lovirea s¸i imobilizarea p˘ar¸tii v˘at˘amate, inculpa¸tii au luat din apartamentul acesteia bunuri mobile în valoare de 200000 lei. Împotriva acestei sentin¸te a fost declarat apel de c˘atre parchetul de pe lâng˘a Judec˘atoria Drobeta Turnu Severin cu motivarea c˘a pedepsele aplicate inculpa¸tilor sunt reduse fa¸ta˘ de gradul de pericol social al faptelor s˘avâr¸site. Re¸tinând aceea¸si situa¸tie de fapt s¸i acelea¸si încadr˘ari juridice Tribunalul a admis apelul parchetului s¸i a majorat pedepsele inculpa¸tilor la 5 ani închisoare. Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs inculpatul I.S.M. care ulterior a fost retras. Instan¸ta de fond cât s¸i cea de apel f˘ar˘a o motivare special˘a au re¸tinut c˘a faptele s˘avâr¸site de inculpa¸ti constituie infrac¸tiunile de lipsire de libertate în mod ilegal s¸i tâlh˘arie, aflate în concurs, pentru care au aplicat pedepsele amintite. Parchetul de pe lâng˘a Curtea de Apel a formulat un memoriu pentru promovarea unui recurs în anulare, sus¸tinând în esen¸ta˘ c˘a faptele s˘avâr¸site de inculpa¸ti constituie numai infrac¸tiunea de tâlh˘arie, prev˘azut˘a s¸i pedepsit˘a de art.211 alin.1 Cod pena, care absoarbe în con¸tinutul s˘au infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. Acest punct de vedere a fost argumentat astfel: “ Executate în aceast˘a cronologie (cea re¸tinut˘a de cele dou˘a instan¸te) actele de violen¸ta˘ , prin care victima a fost imobilizat˘a, preced s¸i faciliteaz˘a furtul. În contextul dat, imobilizarea acesteia a fost necesar˘a pentru realizarea furtului, constituind violen¸tele care materializeaz˘a latura obiectiv˘a a infrac¸tiunii de tâlh˘arie. Întrucât scopul urm˘arit a fost furtul ,aceste violen¸te nu se pot autonomiza din complexul infrac¸tional ce alc˘atuie¸ste tâlh˘aria, pentru c˘a desprinse din acest complex, însu¸si complexul dispare s¸i concursul ar apare în acest caz între lipsirea de libertate s¸i furt, ceea ce nu poate fi acceptat.” 31

De¸si punctul de vedere a fost apreciat ca fiind juridic exact s-a decis c˘a nu este cazul s˘a se declare recurs în anulare întrucât prin exercitarea acestuia “ nu ar fi posibil s˘a se realizeze, în paralel cu achitarea inculpa¸tilor pentru infrac¸tiunea prev˘azut˘a s¸i pedepsit˘a de art.189 alin.2 Cod penal s¸i aplicarea unei pedepse mai severe pentru infrac¸tiunea prev˘azut˘a s¸i pedepsit˘a de art.211 alin.1 Cod penal, sanc¸tionat˘a mai blând cu totul nejustificat de c˘atre instan¸ta˘ .” Se crede îns˘a, c˘a ne afl˘am în cazul în discu¸tie, în fa¸ta infrac¸tiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal s¸i tâlh˘arie, care formeaz˘a un concurs ideal. Acest punct de vedere a fost argumentat astfel : Prin natura s¸i esen¸ta sa, tâlh˘aria nu absoarbe-n con¸tinutul s˘au obiectiv, decât acele ac¸tiuni, pe care legea le-a determinat f˘ar˘a echivoc, indicându-le fie prin denumirea acestora (art.180 alin.1 Cod penal, când v˘at˘amarea a necesitat pentru vindecarea îngrijiri medicale de cel mult 10 zile s¸i art,193 Cod penal în ipoteza prev˘azut˘a în alin.1 )fie prin indicarea textului de lege care le incrimineaz˘a distinct (art.180 alin 2 Cod penal, când vindecarea a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de mai mult de 10 zile sau avut vreuna din urm˘arile prev˘azute de art.101 ori 182 Cod penal, în ipoteza alin.2 din art.211 Cod penal ). Componenta adiacent˘a al elementului material al tâlh˘ariei, care nu este prev˘azut˘a de lege a fi absorbit˘a de aceasta s¸i care constituie infrac¸tiune î¸si p˘astreaz˘a acest atribut s¸i deci identitatea juridic˘a, exist˘a-n concurs cu acesta, f˘ar˘a s˘a devin˘a extrinsec˘a ei. Infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal a unei persoane, prev˘azut˘a s¸i pedepsit˘a de art.189 Cod penal, în cazul când este s˘avâr¸sit˘a pentru realizarea tâlh˘ariei, fiind numai una din modalit˘a¸tile de a pune victima în neputin¸ta de a se ap˘ara s¸i nefiind enumerat˘a prin dispozi¸tiile art.211 Cod penal ca fiind absorbit˘a de elementul material al acesteia, se afl˘a în concurs cu acesta, p˘astrându-¸si autonomia fa¸ta˘ de ea. Solu¸tia este impus˘a s¸i de prevederile art.33 lit. b din Codul penal, potrivit˘a c˘arora exist˘a pluralitate de infrac¸tiuni sub forma concursului, când o ac¸tiune sau inac¸tiune s˘avâr¸sit˘a de aceea¸si persoan˘a, datorit˘a împrejur˘arilor în care a avut loc s¸i urm˘arilor pe care le-a produs, întrune¸ste elementele constitutive ale mai multor infrac¸tiuni. În cazul adus în discu¸tie, ac¸tiunea de a exercita acte de violen¸ta˘ s¸i punerea victimei în neputin¸ta de a se ap˘ara, prin legarea de mâini s¸i de picioare s¸i punerea unui c˘alu¸s în gur˘a, comis˘a în vederea s˘avâr¸sirii furtului s¸i pentru ca f˘aptuitorul s˘a-¸si asigure sc˘aparea, întrune¸ste elementele constitutive ale ac¸tiunii de tâlh˘arie. Aceea¸si ac¸tiune, unit˘a cu împrejurarea c˘a punerea victimei în neputin¸ta˘ de a se ap˘ara a fost realizat˘a prin legarea acesteia s¸i deci lipsirea ei de posibilitatea de a se mi¸sca s¸i cu urmarea specific˘a – lipsirea de libertate, realizeaz˘a îns˘as¸i elementele infrac¸tiunii prev˘azute s¸i pedepsite de art.189 alin. 2 Cod penal, ea fiind s˘avâr¸sit˘a de dou˘a persoane împreun˘a. Faptul c˘a lipsirea de libertate ilegal˘a a fost conceput˘a s¸i s˘avâr¸sit˘a de inculpat, ca mijloc pentru comiterea infrac¸tiunii de tâlh˘arie, nu are consecin¸ta pierderii identit˘a¸tii juridice acesteia s¸i pentru c˘a potrivit dispozi¸tiilor art.33 lit. a teza a – II –a Cod penal ”exist˘a concurs chiar dac˘a una din infrac¸tiuni a fost comis˘a pentru s˘avâr¸sirea altei infrac¸tiuni “. Ori de câte ori suntem în prezen¸ta unei singure ac¸tiuni sau inac¸tiuni, conjugat˘a îns˘a cu o multiplicitate de urm˘ari s¸i împrejur˘ari, concursul este ideal. Componen¸ta material˘a a 32

infrac¸tiunilor aflate în concurs ideal nu poate fi realizat˘a decât printr-o ac¸tiune sau inac¸tiune singur˘a, ori prin ac¸tiuni sau inac¸tiuni concomitente, întrunite într-un tot faptic. Dac˘a în cazul concursului ideal s-ar înl˘atura ac¸tiunea sau inac¸tiunea uneia din infrac¸tiuni, cealalt˘a ac¸tiune în concurs s¸i-ar pierde la rândul s˘au fiin¸ta, deoarece activitatea material˘a ce st˘a la baza ambelor infrac¸tiuni fiind unic˘a, eliminarea acesteia face s˘a dispar˘a elementul material al laturii obiective a tuturor infrac¸tiunilor ce compun pluralitatea. În cazul adus în discu¸tie, a¸sa cum a fost conceput˘a s¸i s˘avâr¸sit˘a infrac¸tiunea, prin lovire s¸i lipsire ilegal˘a de libertate a victimei, care s-au succedat neîntrerupt printr-o unitate de ac¸tiune, suntem în prezen¸ta unui concurs ideal de infrac¸tiuni, prev˘azute s¸i pedepsite de art.211 alin. 1 s¸i art.189 alin.2 Cod penal, astfel încât instan¸ta de judecat˘a era datoare s˘a re¸tin˘a aceasta s¸i s˘a aplice prevederile art.33 lit.b Cod penal. Într-o alt˘a opinie, numai atunci când imobilizarea victimei excede ac¸tiunilor necesare în desf˘as¸urarea laturii obiective infrac¸tiunii de tâlh˘arie, ne afl˘am în fa¸ta unei ac¸tiuni de sine st˘at˘atoare, respectiv lipsirea de libertate în mod ilegal. Din practica judiciar˘a s-a re¸tinut c˘a inculpa¸tii B.D. s¸i P.B. au fost condamna¸ti printre altele s¸i de lipsire de libertate prev˘azut˘a de art.189 alin. 2 Cod penal. S- re¸tinut c˘a în ziua de 7.09.1988, cei doi inculpa¸ti au p˘atruns în locuin¸ta p˘ar¸tii v˘at˘amate de unde au sustras diferite bunuri. Când se preg˘ateau s˘a p˘ar˘aseasc˘a imobilul, au v˘azut c˘a partea v˘at˘amat˘a se preg˘atea s˘a intre în cas˘a. Atunci s-au ascuns într-o camer˘a, iar când partea v˘at˘amat˘a a intrat, au imobilizat-o ( i-au legat mâinile, i-au acoperit ochii s¸i gura ). Apoi prin amenin¸ta˘ ri au deposedat-o de suma de 3000 lei. Înainte de a p˘ar˘asi locuin¸ta, au dezlegat partea v˘at˘amat˘a. Împotriva acestei sentin¸te a fost declarat recurs de c˘atre procuratur˘a, sus¸tinându-se printre altele nelegalitatea sentin¸tei motivat de faptul c˘a inculpa¸tii au comis numai infrac¸tiunea de tâlh˘arie s¸i nu s¸i aceea de lipsire de libertate, motiv pentru care s-a cerut schimbarea încadr˘arii juridice a faptei. Prin decizia pronun¸tat˘a de c˘atre tribunal s-a respins recursul procuraturii, ar˘atându-se c˘a în spe¸ta˘ , ac¸tiunea de imobilizare a victimei excede necesarul ac¸tiunii de tâlhari s¸i poate fi considerat˘a de sine st˘at˘atoare, întrunind elementele constitutive ale infrac¸tiunii de lipsire de libertate. Într-o opinie, se sus¸tine c˘a atunci –mai rar-în locul obi¸snuitelor violen¸te, mijlocul prin care se comite infrac¸tiunea complex˘a figureaz˘a tr˘as˘aturile altei infrac¸tiuni (lipsirea de libertate, s¸antaj etc.) se poate crea aparen¸ta c˘a aceast˘a infrac¸tiune mijloc este extrinsec˘a faptului complex s¸i de aceea poate fi pus˘a în concurs cu aceasta. Spe¸ta adnotat˘a ofer˘a un asemenea exemplu. Atât organele de urm˘arire cât s¸i instan¸tele de judecat˘a au apreciat c˘a lipsirea de libertate consecutiv˘a furtului comis de inculpa¸ti, realizeaz˘a con¸tinutul infrac¸tiunilor prev˘azute de art. 211 alin. 1 s¸i 189 alin. 2 Cod penal, aflate în concurs potrivit disp. art. 33 Cod penal. Împrejurarea de natur˘a s˘a induc˘a în eroare în cazul dat organelor juridice, a¸sa cum a fost pus˘a în eviden¸ta˘ de decizia de casare, rezid˘a în aceea c˘a imobilizarea victimei a avut loc dup˘a comiterea furtului, la realizarea c˘areia nu s¸i-a adus nici o contribu¸tie. Era de a¸steptat, c˘a în acest caz, inculpa¸tii s˘a fie condamna¸ti pentru furt s¸i lipsire de libertate. În realitate, fapta 33

comis˘a de cei doi inculpa¸ti a fost aceea de tâlh˘arie. Potrivit art.211 alin. 1 Cod penal, aceast˘a infrac¸tiune se comite nu numai atunci când violen¸tele servesc autorului drept mijloc pentru realizarea furtului ci s¸i atunci când uzând de violen¸ta˘ , autorul încearc˘a s˘a p˘astreze bunul furat ori s˘a-¸si asigure sc˘aparea. În aceste dou˘a cazuri, de¸si posterioar˘a ac¸tiunii de luare a bunului, violen¸tele transform˘a furtul în tâlh˘arie. Ori, în spe¸ta˘ este probat c˘a inculpa¸tii când inten¸tionau s˘a plece cu bunurile furate, au observat partea v˘at˘amat˘a urcând sc˘arile, ei fiind nevoi¸ti s˘a se ascund˘a în dormitorul acesteia pentru a nu fi observa¸ti, recunoscu¸ti s¸i prin¸si, inculpatul P.D.X. fiindu-i nepot. Din aceast˘a necesitate au prins în bra¸te partea v˘at˘amat˘a, i-au legat mâinile i-au pus c˘alu¸s în gur˘a s¸i l-au legat cu o basma peste ochi. Dup˘a aceste activit˘a¸ti aveau cale liber˘a ( victima locuind singur˘a ) , dar inculpa¸tii nu au p˘ar˘asit imobilul decât dup˘a ce prin amenin¸ta˘ ri au mai ob¸tinut de la partea v˘at˘amat˘a o sum˘a de bani pe care aceasta o avea asupra sa. Chiar s¸i f˘ar˘a ultimul act, instantaneu puteau re¸tine infrac¸tiunea unic˘a, complex˘a, de tâlh˘arie, din împrejurarea c˘a inculpa¸tii au folosit violen¸ta, imobilizând victima pentru a-¸si asigura sc˘aparea cu lucrurile furate, violen¸ta având nu numai o strâns˘a leg˘atur˘a cu reu¸sita furtului, dar fiind absolut indispensabil˘a acestei reu¸site. Ceea ce particularizeaz˘a infrac¸tiunea de tâlh˘arie solu¸tionat˘a de cele dou˘a instan¸te, este mijlocul folosit de diferit de obi¸snuitele violen¸te. Pe plan material imobilizarea victimei realizeaz˘a pe deplin con¸tinutul infrac¸tiunii de lipsire de libertate. Pe plan subiectiv se relev˘a voin¸ta s¸i scopul urm˘arit de autori, în sensul subordon˘arii acestei activit˘a¸ti, reu¸sitei furtului, conferindu-i un rol adiacent, de mijloc ( cale, procedeu ), indiscutabil spre a facilita p˘astrarea folosului ob¸tinut din furt s¸i securitatea personal˘a. Pe m˘asur˘a ce raportul de la - mijloc la scop – este stabilit, cerin¸ta legal˘a prin care se define¸ste tâlh˘aria apare satisf˘acut˘a, astfel încât cele dou˘a componente nu mai pot fi aduse în discu¸tie, deoarece contopite într-o infrac¸tiune nou˘a, complex˘a, au încetat s˘a mai existe ca individualit˘a¸ti juridice distincte s¸i autonome. În spe¸ta comentat˘a, comportamentul ulterior al inculpa¸tilor, care dup˘a ce scot din cas˘a geamantanul cu lucrurile furate, dezleag˘a la plecare mâinile p˘ar¸tii v˘at˘amate, de¸si încuie u¸sa pe din afar˘a, demonstreaz˘a c˘a ei au urm˘arit s˘a întârzie eliberarea victimei atât cât era necesar spre a se pune în siguran¸ta˘ . Victima cu mâinile dezlegate, de¸si liber˘a în camera încuiat˘a, putea g˘asi alt˘a cale de a p˘ar˘asi înc˘aperea ( aceasta a ie¸sit pe fereastr˘a ), dar timpul pierdut cu aceast˘a ocazie a fost suficient inculpa¸tilor spre a se pune în siguran¸ta˘ , lucru de fapt urm˘arit de ace¸stia s¸i care demonstreaz˘a c˘a lipsirea de libertate a fost subordonat˘a reu¸sitei finale a furtului – în rela¸tia de la mijloc la scop – care d˘a existen¸ta˘ juridic˘a infrac¸tiunii complexe de tâlh˘arie. În continuare vom mai da dou˘a alte exemple despre felul în care în practica judiciar˘a au fost rezolvate astfel de probleme. Într-o alt˘a spe¸ta˘ s-a re¸tinut c˘a în seara zilei de 3.03.1993, inculpatul a p˘atruns în locuin¸ta p˘ar¸tii v˘at˘amate pentru a sustrage bunuri. Din cauza opunerii victimei, inculpatul a legat partea v˘at˘amat˘a de piciorul mesei pentru a putea sustrage o sum˘a de bani din portofelul aflat sub pern˘a. Inculpatul a fost trimis în judecat˘a s¸i condamnat pentru s˘avâr¸sirea infrac¸tiunii de lipsire de libertate în mod ilegal s¸i tâlh˘arie, infrac¸tiuni aflate în concurs. În mod gre¸sit s-a re¸tinut 34

în sarcina inculpatului, infrac¸tiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev˘azut˘a s¸i pedepsit˘a de art.189 Cod penal. Nu se poate sus¸tine c˘a inculpatul a urm˘arit s˘a lipseasc˘a pe victim˘a de libertate ci a dorit numai s˘a-i înfrâng˘a rezisten¸ta pentru a-¸si putea însu¸si bunul, victima dezlegându-se dup˘a plecarea inculpatului. Într-o alt˘a spe¸ta˘ s-a re¸tinut faptul c˘a inculpatul, dup˘a ce a p˘atruns în domiciliul p˘ar¸tii v˘at˘amate spre a comite un furt, fiind surprins de acesta a trântit-o la p˘amânt s¸i, dup˘a ce a lovit-o de mai multe ori, a împins-o mai întâi pân˘a la u¸sa de acces în subsol ¸ti apoi pe scar˘a, asigurând u¸sa cu foraib˘arul aflat pe tocul u¸sii; dup˘a aceea a revenit în locuin¸ta˘ , unde s¸i-a însumat mai multe bunuri, în final fiind prins de poli¸tie în Gara de Nord. Aceste fapte au fost caracterizate atât de prima instan¸ta˘ , cât s¸i de instan¸ta de apel – care a respins recursul declarat de inculpat ca tâlh˘arie ( art.211 alin.2 Cod penal ) . Recursul prin care inculpatul critic˘a condamnarea sa pentru infrac¸tiunea prev˘azut˘a în art.189 Cod penal este nefondat˘a. Împrejurarea, invocat˘a de inculpat, c˘a partea v˘at˘amat˘a a reu¸sit s˘a ias˘a singur˘a din subsolul imobilului prin for¸tarea u¸sii de acces, pe care a spart-o cu o bucat˘a de lemn, este f˘ar˘a relevan¸ta˘ pentru existen¸ta infrac¸tiunii de lipsire de libertate în mod ilegal; ceea ce prezint˘a importan¸ta˘ , din punct de vedere obiectiv, este împrejurarea c˘a inculpatul a imobilizat victima în subsol, împotriva voin¸tei acesteia. De asemenea, din acela¸si punct de vedere, nu are importan¸ta˘ nici perioada de timp cât victima a fost lipsit˘a de libertate; cert este c˘a acest interval a fost suficient inculpatului pentru a sustrage bunurile s¸i a p˘ar˘asi locul faptei. CONCLUZII. Respectarea drepturilor s¸i libert˘a¸tilor fundamentale ale omului, reprezint˘a o form˘a a drepturilor na¸tiunilor, o condi¸tie esen¸tial˘a a men¸tinerii s¸i consolid˘arii p˘acii s¸i securit˘a¸tii mondiale. În vremea de azi, nu ne putem imagina omul, decât liber, nestingherit în mi¸scare s¸i activit˘a¸tile sale. Dreptul la libertate, care este un drept fundamental al persoanei, presupune înainte de toate, posibilitatea acestuia de a se deplasa s¸i de a ac¸tiona cu propria sa voin¸ta˘ , ceea ce constituie o condi¸tie absolut necesar˘a manifest˘arii sale active la rela¸tiile din cadrul societ˘a¸tii. O preocupare deosebit˘a pentru drepturilor s¸i libert˘a¸tilor fundamentale ale omului o manifest˘a s¸i Comunitatea European˘a acre a elaborat elementul cel mai important intitulat “Conven¸tia European˘a pentru libertatea omului s¸i libert˘a¸tile fundamentale “ semnat˘a la Roma la data de 4 noiembrie 1950 s¸i care a intrat în vigoare la data de 3 septembrie 1953. De-a lungul timpului, Conven¸tia a fost modificat˘a s¸i completat˘a prin 11 protocoale adi¸tionale, în scopul punerii de acord a textului ini¸tial cu evolu¸tiile ulterioare intervenite între rela¸tiile dintre state pe continent. Prin Protocolul num˘arul 11 încheiat la data de 11 mai 1994 la Strasbourgh, s-au adus modific˘ari s-au complet˘ari importante la textul ini¸tial al Conven¸tiei, menite s˘a contribuie la îmbun˘at˘a¸tirea mecanismelor de ap˘arare a drepturilor omului.

35

Aceast˘a conven¸tie a fost primul instrument de drept interna¸tional care a organizat ap˘ararea individului în fa¸ta propriului stat, garantându-i drepturile s¸i libert˘a¸tile fundamentale. În felul acesta, a fost creat un mecanism regional eficace pentru protec¸tia drepturilor omului, statele membre angajându-se nu numai s˘a-¸si asume obliga¸tiile, dar s˘a recunoasc˘a faptul c˘a indivizii dispun de drepturi proprii reglementate într-o legisla¸tie interna¸tional˘a. Cea mai mare parte a drepturilor s¸i libert˘a¸tilor ocrotite de Conven¸tie au un caracter civil sau politic. Dintre ele amintim: dreptul la via¸ta˘ , dreptul la libertatea s¸i siguran¸ta persoanei, dreptul la respectarea vie¸tii private s¸i de familie, a domiciliului s¸i al coresponden¸tei, dreptul la libertatea de expresie, dreptul la educa¸tie, anumite drepturi electorale s¸.a. . . Conven¸tia recunoa¸ste c˘a cea mai mare parte a acestor drepturi nu ar putea fi nelimitate într-o societate democratic˘a s¸i c˘a este justificat˘a restrângerea lor în numele siguran¸tei publice sau al securit˘a¸tii na¸tionale, al interesului economic al ¸ta˘ rii, al s˘an˘at˘a¸tii publice s¸i al moralei, al drepturilor s¸i libert˘a¸tilor acestuia, al prevenirii dezordinii s¸i delicven¸tei. De asemenea, ea permite statelor în anumite condi¸tii, ca obliga¸tiile lor s˘a fie suspendate în caz de r˘azboi sau de alt pericol care amenin¸ta˘ via¸ta na¸tiunii ( art.15 paragraf 1 ) .Dar chiar în aceste împrejur˘ari, nici un stat nu se poate sustrage obliga¸tiei de a respecta dreptul la via¸ta˘ de la obliga¸tia interzicerii torturii, a sclaviei s¸i a neretroactivit˘a¸tii legilor penale ( aceste dispozi¸tii ale Conven¸tiei sunt, conform art.15 paragraf 2, inderogabile ). Parlamentul României ratificat Conven¸tia, precum s¸i protocoalele adi¸tionale la aceasta ( protocoalele 1-10 ), prin Legea nr.30/1995, publicat˘a în Monitorul Oficial al României partea I nr.147 din 13 iulie 1995. Totodat˘a, România a ratificat s¸i protocolul nr.11 prin legea nr. 79/1995. Preocup˘ari privind drepturile omului s-au manifestat în românia în strâns˘a leg˘atur˘a cu procesul înf˘aptuirii aspira¸tiilor românilor spre libertate s¸i unitate na¸tional˘a . Astfel, în Transilvania, înc˘a de timpuriu, sub influen¸ta rena¸sterii au ap˘arut s¸i s-au dezvoltat idei umaniste în operele lui Nicolaus Olahus, M.Halici, Ioan Honterus, Oprea Diacul s¸.a.. În secolul al XVI-lea idei umaniste s¸i-au f˘acut sim¸tite prezen¸ta s¸i în celelalte dou˘a provincii române¸sti Moldova ¸ti Tara ¸ Româneasc˘a, ele reg˘asindu-se în operele lui Iacob Heraclid ( Despot Vod˘a ), Neagoie Basarab, Petru Cercel. Secolul al XVIII-lea s¸i începutul celui urm˘ator marcheaz˘a cele mai vechi acte de organizare politic˘a a ¸ta˘ rilor române¸sti, care con¸tin referiri s¸i la drepturile omului. Dintre acestea amintim doar un titlu de exemplu: a¸sez˘amintele lui Constantin Mavrocordat, din 1740 – 1743, pravilniceasc˘a condic˘a tip˘arit˘a în 1780 , legiuirea Caragea, din 1818, Suplex Libellux Valachorum redactat în 1791, memoriul Carvunarilor ( 1822 ) s¸i Regulamentul organic adoptat în 1813 în Muntenia s¸i 1832 în Moldova. În România problematica drepturilor omului s¸i a libert˘a¸tii fundamentale a început s˘a capete conturul ei modern în contextul revolu¸tiei de la 1848, în documentele programatice ale acesteia marcate puternic de influen¸ta 36

Revolu¸tiei franceze. Amintim aici în special proclama¸tia de la Islaz (9/12 iunie 1848 ) care cuprinde prevederile referitoare la egalitatea cet˘a¸tenilor, la libert˘a¸tile democratice, alegerea parlamentului etc.. Ulterior, problematica drepturilor omului a cunoscut o evolu¸tie dinamic˘a în ¸tara noastr˘a, prin elaborarea unor instrumente juridice bazate pe o concep¸tie umanist˘a, prin institu¸tionalizarea drepturilor cet˘a¸tene¸sti, atât în constitu¸tia din 1866 cât s¸i cea din 1923,care s¸i prin dezvolt˘arile teoretice în materie ale unei str˘alucite pleiade de juri¸sti, diploma¸ti s¸i istorici din perioada interbelic˘a. Multe din prevederile legislative adoptate în acest˘a perioad˘a cum ar fi Codul Civil (1862 ) , Codul Penal (1865 ) , Codul de Procedur˘a Penal˘a s¸i altele au consacrat principii înaintate precum ar fi cel al legalit˘a¸tii pedepsei, dreptul la ap˘arare, al egalit˘a¸tii în fa¸ta legii etc.. În ciuda multiplelor abateri, în fapt, de la principiile privitoare la drepturile omului, legisla¸tia anterioar˘a anului 1989 în vigoare s¸i ast˘azi a consacrat s¸i unele principii unanim admise în aceast˘a materie. Exemplu, art.190 din Codul penal pedepse¸ste cu închisoarea s¸i interzicerea unor drepturi, punerea sau ¸tinerea unei persoane în stare de sclavie precum s¸i traficul de sclavi. De asemenea, este incriminat˘a, supunerea la munc˘a for¸tat˘a sau obligatorie în art.191 Cod penal. Dup˘a 2 decembrie 1989 a fost creat Institutul Român pentru Drepturile omului ( Legea nr.9 / 1991 ) precum s¸i o serie de asocia¸tii cum ar fi: Asocia¸tia pentru Ap˘ararea Drepturilor Omului în România Liga Ap˘ar˘arii Drepturilor Omului. Un rol însemnat, îl are apari¸tia publica¸tiei intitulat˘a “ Drepturile Omului ”, revist˘a editat˘a de Institutul Român pentru Drepturile Omului. A¸sa cum rezult˘a din problemele de drept tratate, infrac¸tiunea de lipsire de libertate a fost analizat˘a de teoreticieni s¸i practicieni, de multe ori exprimându-se puncte de vedere diferite, îns˘a în lucrarea de fa¸ta˘ am încercat s˘a prezent˘am în mod special acele hot˘arâri care au solu¸tionat în mod unitar diferite probleme de drept ap˘arute în practic˘a. Apreciem c˘a diferitele institu¸tii ale dreptului trebuie mereu regândite s¸i confruntate cu aspectele realit˘a¸tii în vederea adopt˘arii unor solu¸tii corespunz˘atoare cerin¸telor actuale. BIBLIOGRAFIE. [1.] V.Dongoroz, S Kahane, I.Oancea, I.Fodor, N. Iliescu, C.Bulai, R.St˘anoiu, V.Ro¸sca, Explica¸tii teoretice ale Codului penal român, Partea special˘a, vol.III , Ed. Academiei R.S.R., Bucure¸sti,. 1971. T.Vasiliu, D.Pavel,G.Antoniu,D.Lucinescu, V.Papadopol,V.R˘amureanu, Codul penal comentat s¸i adoptat, Partea special˘a, vol.I , Ed.Stiin¸ ¸ tific˘a s¸i Enciclopedic˘a, Bucure¸sti, 1975. O.A.Stoica, Drept penal, Partea special˘a, Ed.Didactic˘a s¸i Pedagogic˘a,Bucure¸sti, 1976 C.Bulai, Curs de drept penal, Partea specia¸sa˘ , vol. I , Bucure¸sti,1975. O.Loghin, Drept penal român, Partea special˘a, vol.I, Ed. Sansa, ¸ 1994.O.Loghin,A.Filipa¸s, Drept penal român, Partea special˘a, San¸sa, Bucure¸sti 1992 C.Barbu, Ocrotirea persoanei în dreptul penal al R.S.R., Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1977 V.Dongoroz, Gh.D˘arâng˘a, S.Kahane , D.Lucinescu, A.Neme¸s,A.Petrovici, P.Sârbulescu, 37

A.Stoican, Noul Cod penal s¸i Codul penal anterior, prezentare comparat˘a, Ed.Politic˘a, Bucure¸sti,1968. I.Gheorghiu – Br˘adet, Drept penal român, Partea special˘a vol.I , Ed. Europa Nova, Bucure¸sti 1994 Gh.Nistoreanu, I.Molnar, Al.Boroi,V.Dobrinoiu,I.Pascu, V.Laz˘ar,Drept penal, Parte special˘a, Ed.Continent XXI , Bucure¸sti 1995.M.Basarab, L.Moldovan, V.Suian, Drept penal,Parte special˘a, Vol.I Cluj , 1985. V.Papadopol,M.Popovici, Repertoriu alfabetic de practic˘a judiciar˘a în materie penal˘a pe anii 1969 – 1975, Ed.Stiin¸ ¸ tific˘a s¸i Enciclopedic˘a, Bucure¸sti,1977. V.Papadopol,Culegere de practic˘a judiciar˘a penal˘a pe anul 1992 Tm.Bucure¸sti Casa de editur˘a s¸i pres˘a “San¸sa” SRL Bucure¸sti, 1993T.Toader Drept penal român, Partea special˘a, Culegere de probleme din practica judiciar˘a , Ed. “San¸sa” S.R.L. Bucure¸sti, 1996 H.Diaconescu, Exist˘a concurs între infrac¸tiunile de tâlh˘arie s¸i lipsire de libertate în mod ilegal , în ”Dreptul” nr.9 / 1995 I.Li¸ta˘ ,”Tâlh˘arie. Elemente constitutive ale laturii obiective. Lipsire de libertate”, în “Dreptul” nr.4/1990 I.Zl˘atescu,Despre drepturile fundamentale ale omului, în “Dreptul”Anul III, seria a III-a, nr.7 – 8 /1991C.Bulai, Infrac¸tiunea simpl˘a ca form˘a a unit˘a¸tii naturale de infrac¸tiuni, “ Studii s¸i cercet˘ari juridice” nr.1/ 1985V.Papadopol.D.Pavel ,Formele unit˘a¸tii infrac¸tionale în dreptul penal român, Casa de editur˘a s¸i pres˘a “San¸sa” Bucure¸sti, 1993 I.C.Terchi, Istoria dreptului românesc,vol.1, Ed.Academiei R.S.R.Bucure¸sti 1980 Gh.Antoniu, M.Popa,St.Dane¸s,Codul penal pe în¸telesul tuturor,Ed.Politic˘a, Bucure¸sti 1972 M.V.Dvoracek , Istoria dreptului românesc vol.I Ed.Funda¸tiei “Chemarea” Ia¸si 1992 I.Muraru, Dreptul constitu¸tional s¸i institu¸tii politice vol I Ed.Antami, Bucure¸sti 1995 Tr.Iona¸scu, Persoana fizic˘a în dreptul R.P.R., Bucure¸sti 1963 Andronacki Donici ,Codul criminal ,Ed. a-IV-a Ia¸si 1838 St.Gr.Bereghet, Cronica criminaliceasc˘a cu procedura ei din 1820 s¸i 1826, Tipografia “Dreptatea”, Chi¸sin˘au 1928 St.C.Burki,Condica penal˘a cu procedura ei, Tipografia lui St. Rasidescu,Bucure¸sti 1862 Constitu¸tia României, Bucure¸sti 1991Codul penal al României, Ed.Romfel,1993Decret-Lege nr.112/30.03.1990 publicat în M.Of.48 /12.01.1990 Legea nr 140/1996 publicat˘a în M.Of nr.289/14- XI-1996. O.A.Stoica Op. cit. p.III C.Barbu,op.cit.p.181 C.Barbu, op.cit.p.183 O.Loghin, Drept penal român, Partea special˘a, vol.I, Ed. Sansa, ¸ 1994,p.122; V.Dongoroz , S. Kahane, s¸.a.,op.cit., vol III,p.299 I.C.Terchi, Istoria dreptului românesc,vol.1, Ed.Academiei R.S.R.Bucure¸sti 1980 p.441; M.V.Dvoracek,Istoria dreptului românesc vol. I Ed. Funda¸tiei “Chemarea” Ia¸si 1992 p.161 – 308; Cartea româneasc˘a de înv˘a¸ta˘ tur˘a Ed. Academiei 1965, p. 32,33,34. M.Costin, În cronica român˘a vol. II p.48; Gheorghe Antoniu, M.Popa, St. Dane¸s, Codul penal pe în¸telesul tuturor, Ed.Politic˘a Bucure¸sti 1972, p.179. 38

Andronache Donici, Codul criminal edi¸tia a – 4 – a Ia¸si 1838 Cap.XI – XII. St.Gr.Berechet, Cronica criminaliceasc˘a cu procedura ei, din anii 1820 s¸i 1826, tipografia Dreptatea, Chi¸sin˘au 1928, p.39. St.Burki, Condica penal˘a cu procedura ei. Tipografia lui Stophan Rasidescu, Bucure¸sti, 1862, p.93. St.Gr.Berechet,op.cit.,p.9 V.Dondoroz,S.Kahane, s¸.a.,op.cit.vol. III p.296; Codul penal Carol al II-lea edi¸tie oficial˘a, Bucure¸sti 1940, p.155. V.Dongoroz, S.Kahane,¸s.a.,op.cit.vol III, p.296;V.Dongoroz, Gh.D˘arang˘a, S,Kahane, D.Lucinescu, A.Neme¸s,A.Petrovici,PSârbulescu, A.Stoica , Noul Cod penal s¸i Codul penal anterior, prezentare comparat˘a, Ed.Politic˘a. Bucure¸sti 1968,p.120-121; Codul penal al R.S.R., Ed. Politic˘a Bucure¸sti 1968 art.189 I.Muraru Dreptul constitu¸tional s¸i institu¸tii politice, vol I, Ed. Actami, Bucure¸sti, 1995, p.228. Tr.Iona¸scu, Persoana fizic˘a în dreptul R.P.R., Bucure¸sti, 1963, p.428 T.Vasiliu , D.Pavel, G.Antoniu, D.Lucinescu, V.Papadopol, V.R˘amureanu, Codul penal comentat s¸i adnotat, Partea special˘a , vol.I, Ed.Stiin¸ ¸ tific˘a s¸i enciclopedic˘a, Bucure¸sti, 1975, p.163; V.Dongoroz, S.Kahane, s¸.a.op.cit.vol.III,p.285; O.Loghin, A.Filipa¸s, op.cit.p.57; Gh.Nistoreanu, I.Molnar, Al.Boroi, V.Dobrinoiu, I.Pascu, V.Laz˘ar, Drept penal , Partea special˘a, Ed.Continent XXI, Bucure¸sti, 1995,p.134 Trib.Bucure¸sti, dec.pec nr.127/1992 C.Bulai, Infrac¸tiunea simpl˘a ca form˘a a unit˘a¸tii naturale a infrac¸tiunii, “ Studii s¸i cercet˘ari juridice” nr.1/1985;V.Papadopol, D.Pavel, Formele unit˘a¸tii infrac¸tionale în dreptul penal român, Casa de editur˘a s¸i pres˘a “San¸sa” Bucure¸sti, 1993, p.46; D.Pavel Not˘a la decizia penal˘a nr.845/1975 a Tribunalului Tg.Mure¸s R.P.D.nr.8/1977, p.141. Note de V.Papadopol, Culegere de practic˘a judiciar˘a penal˘a 1992, SANSA ¸ SRL Bucure¸sti 1993, p.199 Dec.pen 1630/1973 a Trib.Jud.Timi¸s, R.P.D.3/1974 T.Toader, Drept penal român, Partea special˘a, Culegere de probleme din practica judiciar˘a, Ed. San¸sa S.R.L.Bucure¸sti 1996,p.33; Trib.Jud.Timi¸s, decizia penal˘a nr.1306 din 29.10.1973, R.R.D. nr.3/1974, p.150 Trib.Suprem sec¸t.pen.decizia nr.2127/1972R.R.D.2/1973, p.170 T.Toader op.cit.p.33; Trib. Suprem sec¸tia penal˘a decizia 1935 din 11.09.1981 R.R.D. nr.7/1982,p.91-92. T.S. sc¸t. Pen.dec.nr.4192/1970 R.R.D.nr4/1971p.142 O.Loghin,op.cit.vol.I,p.126 V.Dongoroz, S. Kahane, S.A.op.cit.vol.III, ¸ p.281;T.Vasiliu, D.Pavel, S.A.,op.citvolI, ¸ p.165 O.Loghin,op.cit.vol.I,p127 T.Vasiliu, D.Pavel, s¸.a.,op.cit.vol.I,p.165 39

O.Loghin, op.cit.vol.I,p.125; T.Vasiliu, C.Pavel, s¸.a. op.cit.vol.I,p.165 O.Loghin, op.cit.vol.I,p.125; T.Vasiliu, C.Pavel, s¸.a. op.cit.vol.I,p.165 O.Loghin, op.cit.vol.I,p.127;Dec.pen.43/1976, a T.S.V.Papadolol,M.Popovici, Repertoriul alfabetic de practic˘a juridiciar˘a în materie penal˘a 1969-1975,p.240 Dec.pen. 41/1992 a T.S. C.Barbu, op.cit.p.188;V.Dongoroz,S.Kahane s.a. op.cit.vol.III,p288 V.Dongoroz, S.Kahane s¸.a.,op.cit.vol.III,p.209;O.Loghin, op.vol.Ip.128 Decret Lege nr. 112/1990 publicat în M.Of. 48/12.04.1990 Text introdus în Codul penal prin D.Lege 112/1990 V.Dongoroz, S.Kahane ¸t.a. op.cit. vol.III,p291. C.Barbu ,op.cit.,p189 V.Dongoroz , S.Kahane;¸s.a.,op.,cit .vol.III,p.292; Gh.Nistoreanu, I.Molnar, s¸.a.op.cit.p.136 T.Vasiliu, D.Pavel, s¸.a.,op.cit.vol.,p.167;M.Basarab, L.Moldovan, V.Suian,Drept penal parte special˘a vol I,Cluj 1985,p.116 Tribunalul Bucure¸sti dec.pen. 592/1992 V.Papadopol,op.cit.p200 Dec.13/1965 a Plen.T.S.,C.D.1965,p.67 Avantajul de orice fel, ca alternativ˘a a folosului material, a fost introdus˘a în text prin Decretul Lege 112/1990. V.Dongoroz , S.Kahane;¸s.a.,op.,cit .vol.III,p.293; T.Vasiliu, D.Pavel, s¸.a.,op.cit.vol.I T.Vasiliu, D.Pavel, s¸.a.,op.cit.vol.I,p.168; Tribunalul Jude¸tului Timi¸s dec. pen. Nr. 1306 din 29 oct 1973, RRDnr.3/1974,p.150. O.Loghin op.cit.vol.I,p132 V.Dongoro , S.Kahane;¸s.a.,op.,cit .vol.III,p.295; Legea nr.140/1996 publicat˘a în M.O. nr 289/14.11.1996 V.Dongoroz , S.Kahane;¸s.a.,op.,cit .vol.III,p.298; O.Loghin op.cit.vol.I,p133 V.Dongoroz , S.Kahane;¸s.a.,op.,cit .vol.III,p.323; Dec de îndr. 13/1965 a plen.T.S.C.D.1965,p.67 D.2015/1979 a T.S.RRD 7/1980, p53 O.Loghin, op.cit.vol.I,p.143 T.S.Sec¸t.pen.dec.nr.2255/1984,RRD nr.4 /1987, p78 T.S.Sec¸t.pen. RRD,nr.7/1982 , p.91-92 V.Dondoroz,S. Kahane s¸.a.op.cit.vol.III,p.487 40

O.Loghin, op.cit.vol.I,p.241 Judec˘atoria Drobeta Turnu Severin sen.pen.nr.860 din martie 1993 Tribunalul Mehedin¸ti, dec.pen.nr.632 din 15.12.1993. Dec.162 din 5 aprilie 1994 a Cur¸tii de Apel Craiova. H.Diaconescu în studiul “Exist˘a concurs între infrac¸tiunile de tâlh˘arie s¸i lipsire de libertate în mod ilegal ? ”,Revista Dreptul nr. 9/1995, p.64 - 68 Judec˘atori B˘aile¸sti, sent. Penal˘a 596/1988. Tribunalul Jud. Dolj, dec.pen.101/1989. I. Nu¸ta˘ , „Tâlh˘arie. Elemente constitutive ale laturii obiective. Lipsire de libertate,Rev.Decretul” nr.4/1990.p.61-63. O.Stoica, Drept penal, Partea special˘a, Ed. Stiin¸ ¸ tific˘a, Bucure¸sti, 1976, p.160 C.A. Constan¸ta ,dec.pen.104/1993 , RRD nr.1/ 1994, p.140 C.A. Bucure¸sti, Sec¸t. a- II- a pen. Dec. nr. 12/1994, RDP nr. 2/ 1994, p.131/132. Victor Duculescu “ Protec¸tia juridic˘a a drepturilor omului “Ed.Lumina Lex, Bucure¸sti 1994, p.19 D.Ionescu s¸.a. ,Dezvoltarea constitu¸tional˘a a statului român, Bucure¸sti, 1957 Constitu¸tia din 1866 este inspirat˘a din constitu¸tia belgian˘a din 1831. Ea consfin¸te¸ste principiul separa¸tiei puterilor, recunoa¸sterea drepturilor omului s¸i cet˘a¸teanului etc. Constitu¸tia din 9.09.1923 a fost orientat˘a nemijlocit spre cerin¸tele dezvolt˘arii societ˘a¸tii române¸sti într-un stat de drept 4

41