Livada de Visini [PDF]

Zitiervorschau

Livada de Visini -

Anton Pavlovici Cehov

Medic, prozator si dramaturg rus, Anton Pavlovici Cehov publica Livada de visini in 1904. Acesta este cunoscut pentru piese si povestiri lipsite de intrigi complicate cu rezolvari clare, creand o atmosfera anumita, uneori melancolica sau lirica. Considerat principalul reprezentant al realismului rus de la sfarsitul secolului 19, acesta debuteaza publicand mici texte comice semnate cu pseudonym in reviste de satira si umor. De obicei, acesta descrie lumea negustorilor si a fabricantilor, creand portrete ale intelectualilor vremii. Daca Livada de visini fusese proclamata de scriitorul ei “o comedie, pe alocuri chiar o farsa”, aceasta ultima piesa traseaza portretul expresiv al clasei mosieresti ruse aflate in declin, cu personaje care raman comice in ciuda caracterului lor profund tulburator. Comedie in patru acte. Emotia pe care o starneste Livada de visini se naste din contrastul dintre tragismul inabusit al subiectului si comical discret al personajelor. Si mai mult decat celelalte piese ale lui Cehov, tensiunea dramatica este creata de absenta actiunii. Prins in mrejele unui dialor aluzic, indolent, cotidian, publicul nu se mai astepata la niciun fel de schimbare. Se teme ca nu cumva o intamplare neprevazuta sa tulbure cursul vietii de provincie si mai ales se teme ca nu cumva sa se vanda livada de visni. Pentru ca centru piesei este tocmai aceasta resedinta straveche a familiei, incarcata de amintiri, pe care proprietarii, aproape ruinati, vor fi siliti sa o vanda. Liubov Raneskaia si fratele ei, Leonid Gaev, se gandesc cu nostalgie la casa lor de la tara, la camerele lor de cand erau copii, la visnii in floare. Dar sunt frivoli, incapabili sa intreprinda ceva pentru salvarea locului pe care il indragesc atat de mult. Niciunuia din tre ei nu-I place sa ia hotarari, isi amana mereu obligatiile plictisitoare si lasa rezolvarea problemelor in sea norocului. Liubov Raneskaia nu-si da nici macar osteneala sa ceaa ajutorul unei matusi bogate care ar putea impiedica vanzarea mosiei, iar Gaev joaca billiard in asteptarea dezastrului. Liubov Andreevna Raneskaia are un iubit care o asteapta la Paris, iar Gaev e preocupat de perspectiva gasirii un post la o banca. Cat despre Ania si Trofimov, pereche reprezentand tineretea, ei intampina vessel pierderea livezii “Rusia intreaga este livada noastra” ii spune Trofimov Aniei “Pamantul nostrum este intins si frumos. Are o multime de locuri minunate” Nepasarea generala devine si mai evidenta in serbarea improvizata din actul 3, chiar in timp ce se si hotaraste soarta livezii. Toata lumea bea, valseaza, cocheteaza, ca sa uite de groaznica vanzare. Casa primeste lovitura de gratie, iar proprietarii danseaza pe cadavrul ei. Cel care a cumparat mosia, negustorul Lopahin, om aspru, hotarat si practice, vat aa visnii, va percel aterenul defrisat si va construi vile pe care le va vinde apoi mai departe. “Am cumparat mosia pe care tata si bunicul meu au fost sclavi”, spune el, “si unde nu erau primiti nici in bucatarie”. Distrugator al frumusetii, al poeziei, prin spiritual lui practice, Lopahin este totusi mai putin condamnat decat celelalte personaje ale piesei, care, prin neglijenta lor, au facut inevitabila pierderea livezii. El simbolizeaza viitorul, munca si ratiunea rece, prin contrast cu vechea Rusie fermecatoare, fatalista si decadent reprezentata de proprietari.

Realizata cu o si mai mare econimie de mijloace decat celelalte piese ale autorului, Livada de visini farmeca prin atmosfera ei de umor familial. Ascultand replicile apparent simple, spectatorul are impresia ca traieste de mult alturi de acesti oameni, ca le cunoaste trecutul, ca este si el oaspete al acestui paradis banal, in care orice lucru este o relicva pandita acum de devastatori. Miracolul cehovian consta in amestecul de ras si pudoare, de ironie si tristate. Cand batranul Firs se trezeste singur in casa abandonata, uitat de stapanii lui, in timp ce in departare rasuna loviturile de topor ale taietorilor de lemne veniti sa doboare visinii, publicul nu mai stie nici el pe cine sa condamne, nici cui sa-I planga de mila. Pentru ca autorul, ironizandu-I pe eroii slabi si nehotarati , le-a infatisat totusi cu multa dragoste defectele. Parasind livada Ania exclama “Adio, casa! Adio viata de odinioara!” si Trofimov raspunde vessel “Viata noua, te salut!” Este strigatul de speranta al generatiei care se ridica. Dar ultima replica a piesei ii apartine lui Firs care sopteste: “A trecut viata, de parca nici n-ar fi inceput.” Critica considera ca idea predominate a piesei este prabusirea vechii oranduiri nobiliare. Se spunea ca piesa “pune un monument pe mormantul simpaticilor trandavi”. Amestecul de genuri: traditional, comic si tragic, sunt pastrate separate in genul dramatic, insa exisra scriitori care mixeaza cele doua specii. Cehov nu este cu siguranta primul care emesteca umorul si tragedia pe scena, astfel incat Livada de visni nu poate fi incadrata in standardele clasice ale genului dramatic, ajutand la dezvoltarea unui gen modern prin invoatia scrierii. Cu o poveste tragica, Livada de visini nu are decat sa ne intristeze, avand insa unele accente comice. Ai putem retine persoanje precum contabilul Epihodov, numit si 99 de necazuri mereu intamplandu-i-se ceva neasteptat si grsit. Totodata il amintim si pe batranul Firs, reprezentant batranetea si trecerea anilor, acesta pare a fi construit special pentru a mai amuza dincand in cand. Persoanjele lui Cehov, par in aceasta piesa, usor transparente si reci prin neglijenta lor si prefacuta lori ingrijorare. Structura respecta trasaturile genului dramatic, Cehov reusind foarte bine sa isi impuna o viziune teatrala asupra operei sale. In opinia mea, acesta reuseste cu finite sa isi traduca ideile in cuvinte, rezultatul fiind unul demn de apreciat. Prin urmare, Livada de visini a lui Anton Pavlovici Cehov este o piesa de teatru care surprinde, prin imbinarea celor doua genuri:comic si tragic; insa, care reuseste tocmai prin acest mxi inedit.