Istoria Jocului de Fotbal [PDF]

Zitiervorschau

Istoria jocului de fotbal Fotbalul este un joc sportiv ce se disputa intre doua echipe formate din cite 11 jucatori, fiecare dintre acestia cautand sa introduca mingea in poarta adversa, lovind-o cu piciorul sau cu orice parte a corpului, in afara de brate. Acest joc sportiv constituie unul din fenomenete epocii noastre, si se poate afirma ca vorbind de secolul XX, de societatea de azi, istoria va consemna acest sport, iubit de milioane de copii, tineri si adulti. Prima dovada istorica care atesta jocul cu mingea se afla in cronicile engleze din anul 1175. In Franta, in sec. XIV se practica ceva asemanator si anume jocul «La soule», iar in Italia «Il giuoco del calcio» (joc cu piciorul). In anul 1602 in Anglia apar, in cartea lui Carew «Surwey of Cornwall» (Priviri asupra Cornwallului), primele detalii asupra acestui joc sportiv. In perioada respectiva se practicau doua feluri de jocuri cu mingea: «Hurling at gooles» (aruncare la porti) si «Hurling over country» (aruncare la distanta). Incepand din sec. XVIII, in orasul Rugby elevii incep sa practice, dupa reguli bine definite, jocul «Hurling at does» - sau rugbyul de astazi, iar la scolile Chartenhanse si Westminster, jucatorii erau obligati de alte reguli sa conduca mingea cu piciorul; ceea ce a dus la o noua denumire a jocului: «Dribling game», stramosul fotbalului de azi. La 26 octombrie 1863 ia fiinta in Anglia prima asociatie de fotbal si primul regulament de joc care cuprindea 13 articole. In anul 1904 a fost creata «Federatia Internationala de Fotbal - Asociatie», F.I.FA.), care aduce o serie de modificari in regulile de desfasurare a acestui joc. In 1930 F.I.F.A. a initial organizarea campionatului mondial; a carei prima editie s-a desfasurat in Uruguay. In tara noastra jocul de fotbal a inceput sa se practice din anul 1903, iar in 1905 s-a constituit primul club de fotbal - «Olimpia» si in 1909 ia fiinta a doua echipa din Bucuresti cu denumirea de F.C. Colentina. Primul meci international se desfasoara in 1911, romanii avand ca adversari echipa Galatasarai din Constantinopol. In 1912 se infiinteaza Federatia Societatilor Sportive din Romania, care avea o comisie centrala de fotbal. Dupa anul 1919 iau fiinta alte cluburi ca: Tricolorul, Venus, Chinezul Timisoara, Juventus s.a. Pentru prima data se organizeaza in tara noastra, in anul 1934, o competitie eliminatorie, sub denumirea de Cupa Romaniei. Dupa eliberarea tarii la 23 August 1944, in cadrul masurilor de democratizare a sportului, s-a reorganizat si fotbalul. Se infiinteaza .O.S.P. (Organizatia Sportului Popular), prima organizatie democratica de coordonare a activitatii sportive, care a marcat si etapa de restructurare a activitatii fotbalistice, bazata pe echipe de intreprinderi, de departamente etc. Astazi activitatea fotbalistica este organizata si se desfasoara sub indrumarea si coordonarea F.R.F., care asigura pregatirea jucatorilor pe baza unei conceptii unitare, dupa un sistem adaptat specificului jucatorilor romani, incepand cu echipele de juniori (Juniori A 17-18 ani, Juniori B 15-16 ani, Juniori C 13-14 ani, Juniori D 11-12 ani, Juniori E 9-10 ani) si terminand cu cele divizionare: Liga 1,2,3,4,5. Liga 1 este constituita din 18 echipe. Liga a 2-a este formata din 2 serii a cate 13 respectiv 14 echipe. Liga a 3-a este impartita in 6 serii a cate 13 echipe. Ligile 4 si 5 sunt organizate de AJF-uri la nivel de judet si structura acestora variaza in functie de echipe inscrise si modul de organizare adoptat de fiecare AJF in parte. In prezent in liga 1 ocupanta locului 1 va juca in 2013 in turul 2 preliminar al Ligii Campionilor, locul 2 va juca in 2013 in turul 2 preliminar al Europa League, locul 3 va juca in 2013 in turul 1 preliminar al Europa League. Castigatoarea cupei va juca in 2013 in turul 2 preliminar al Europa League. Vor retrograda echipele aflate la sfarsitul campionatului pe unul din locurile 15-18 In liga a 2-a, locul 1 si 2 vor promova in Liga 1, iar echipele clasate mai jos de locul 12 (inclusiv) vor retrograda Departajarea intr-un meci se face in functie de golurile marcate, echipa care are mai multe goluri marcate castiga meciul. In clasament, echipa care a castigat meciul primeste 3 puncte, iar cea care a pierdut nici un punct. In caz de egalitate fiecare echipa primeste 1 punct. De asemenea pentru stabilirea clasamentului final (in cazul in care 2 sau mai multe echipe se afla la sfarsitul unui an competitional la egalitate de puncte) conteaza atat rezultatele din meciurile directe dupa care golaverajul.

Din punctul de vedere al efortului fizic, jocul de fotbal se încadreaza în categoria sporturilor mixte. Mai precis energia furnizata pentru sustinerea efortului competitional, este asigurata de toate cele trei sisteme energetice în proportii diferite . Efortul în jocul de fotbal prezinta caracterisitci energetice, care trebuie luate ca punct de plecare în planificarea efortului din antrenament. Bineneteles ca exista controverse în ceea ce priveste nivelul de participare al unui sistem sau altul la sustinerea efortului, dar un fapt este cert, toate cele trei sisteme de furnizare a energiei îsi aduc contributia la sustinerea efortului specific. Doctorul Dorel Tocitu, cercetator principal la Laboratorul de Biochimie, prezinta urmatoare clasificare : - Reactia anaerob – alactacida = 5% ; - Reactia anaerob – lactacida = 5 – 10% ; - Reactia aeroba = 80 – 90%.

SISTEME DE JOC IN FOTBALUL MODERN Sistemele de joc in fotbalul modern, arata in ce fel si in ce numar sunt dispusi jucatorii pe teren pt a acoperii cele trei zone: defensiva, mijloc, atac. Un sistem de joc pare neimportant, pt ca jucatorii castiga meciul ,nu cifrele, dar este vital ca antrenorul sa aseze in teren fotbalistii potriviti, in pozitiile potrivite pt a le oferii cele mai bune optiuni de a se apara si a ataca. Tactic-Zone isi propune sa enumere modulele de joc practicate in fotbalul actual, cu particularitatile fiecaruia, cu avantajele si dezavantajele lor. 1) Sistemul 4-4-2. Patru aparatori (doi centrali, doi laterali), patru mijlocasi (doi centrali, doi laterali) ,doi atacanti. Avantajul acestui sistem este faptul ca echipa care il foloseste are intotdeauna cel putin doi oameni in careul sau in preajma careului advers. De asemenea se poate incepe mai usor pressingul direct pe fundasii adversi impiedicandu-i sa construiasca ,pt ca de obicei sunt doi atacanti impotriva a doi stoperi. Particularitatile acestui modul, ca a oricarei asezari cu patru aparatori: fundasii laterali trebuie sa urce in atac doar pe rand, unul trebuind sa ramana mereu in spate, pt a nu isi lasa fundasii centrali expusi la dueluri unu la unu, fara dublaj. Mijlocasii centrali (ideal ar fi o pereche formata dintr-un mijlocas box to box si un inchizator) , contribuie la constructie pe rand. Cand unul urca ,celalalt trebuie sa joace mai retras ,la acoperire, pt a nu lasa spatii intre linii. Mijlocasii laterali sunt jucatori cu o buna capacitate de efort, pt ca acest sistem solicita foarte mult efort fizic pe benzi: mijlocasii laterali sprijina atacantii si desfac jocul pe flancuri, centreaza, dar in acelasi timp trebuie sa pastreze echipa scurta si sa isi dubleze permanent colegul de flanc, fundasul lateral. Uneori, pt a suplini faptul ca adversarii au un om in plus in centrul liniei mediene, sunt nevoiti sa intre mult in centru pe faza defensiva, pt a anula aceasta superioritate. Neajunsul modulului 4-4-2 este faptul ca de cele mai multe ori adversarul care foloseste un singur varf, castiga un om la mijloc sau in defensiva. Asta inseamna ca echipa care joaca 4-4-2 ,are deseori un dezavantaj numeric la mijloc sau in lupta dintre atacantii proprii si fundasii adversi. In privinta atacantilor, ideal ar fi ca unul sa fie de forta, iar celalat mai mobil, mai tehnic, pt a specula spatiile creeate de primul, dar in general se folosesc doi atacanti masivi, mai potriviti pt a castiga duelurile la cap.

2) Sistemul 4-2-3-1. In acest sistem este foarte important rolul mijlocasilor centrali. Pt ca mijlocasii laterali sunt mai avansati in teren decat in sistemul 4-4-2, deseori mijlocasii centrali trebuie sa se ocupe si de dublarea fundasilor laterali in duelurile cu adversarii, deoarece este mai dificil si mult mai solictitant fizic pt un mijlocas de banda, sa "are" flancurile terenului, aparare-atac in acest modul. Se poate epuiza fizic relativ repede. Una din caracteristicile mijlocasilor laterali ,trebuie sa fie capacitatea de efort, dar si viteza. De asemenea, revenind la mijlocasii centrali,avantajul de a folosi doi ,de obicei inchizatori (sau macar unul dintre ei, inchizator) este faptul ca fundasii laterali pot urca mai mult in jumatatea adversa, pot sprijini mai consistent atacul, pt ca cei doi mijlocasi centrali ii pot acoperii mai bine decat ar puteao face unul singur. Un rol foarte important il are mijlocasul central ofensiv, din linia de trei mijlocasi din spatele atacantului, asa numitul trequartista. El trebuie sa fie un jucator cu o tehnica peste medie, un bun pasator si sa aiba si arma sutului de la distanta. In privinta atacantului, cel mai potrivit in acest rol este un varf puternic, cu un bun joc de cap, capabil sa tina de minge si sa creeze culoare pt cei din linia a doua. Jocul cu spatele la poarta este extrem de important pt un varf in acest sistem.

3) Sistemul 4-4-1-1. Este un mix intre 4-4-2 si 4-2-3-1. Multi il confunda cu cel din urma, dar este mult mai apropiat de clasicul 4-4-2, pt ca mijlocasii trebuie sa aiba aceleasi caracteristici ca cei ce joaca in modulul mai sus mentionat. Diferenta este data de faptul ca in teren se afla un singur atacant central, cel de al doilea jucand mai retras, dar cu o foarte mare libertate de miscare. Noi il numim "al doilea varf", italienii ii spun "volante." Acest jucator trebuie sa fie speculativ, sa vina totdeauna cu fata la poarta, sa aiba un sut bun si sa fie si un marcator. Este un rol in care pot juca doar fotbalistii cu calitati tehnice peste medie, mobili si inteligenti. Fizic, nu este cel mai solicitant rol, pt ca un volante are mereu in spate doi mijlocasi centrali care il pot acoperii pe faza defensiva.

4) Sistemul 4-1-3-2. Un singur inchizator in fata apararii, trei mijlocasi ofensivi si doi atacanti. Este un sistem si el derivat din 4-4-2, dar extrem de ofensiv si vulnerabil in acelasi timp. Se joaca in centru cu un singur om la recuperare, iar acesta trebuie sa fie extrem de inteligent tactic, agresiv si cu capacitate de efort peste medie, pt ca acopera de unul singur zona din fata liniei de fundasi. Mijlocasul central ofensiv, trebuie evident sa aiba calitati tehnice deosebite ,dar sa si fie dispus la efort, pt ca spre deosebire de un trequartista sau un volante, el nu are decat un inchizator in spatele sau, deci faza defensiva trebuie facuta si de el, extrem de riguros. Avantajul vine din faptul ca acest modul pune in teren cinci jucatori ofensivi, trei mijlocasi si doi atacanti centrali. Daca echipa are o posesie buna si jucatorii potriviti , poate inscrie un numar impresionant de goluri intr-un sezon. Dar dezavantajul vine din faptul ca un singur inchizator poate fi lejer depasit de o echipa care foloseste trei mijlocasi centrali ( 4-2-3-1 sau 4-3-3 ). 5) Sistemul 4-3-3 si 4-1-4-1 . Este un modul care acopera foarte bine suprafata de joc. Mourinho spunea ca cel mai bine, cei trei mijlocasi centrali sunt asezati in triunghi cu varful in jos. Inchizatorul este cel aflat cel mai jos, in fata apararii. Cei doi interi ar fi ,in mod ideal ,un mijlocas care sa faca foarte bine ambele faze (box to box) si un play-maker. In general ,echipele care folosesc acest sistem sunt rar prinse in inferioritate numerica la mijloc. Mijlocasii centrali trebuie sa actioneze ca un bloc, sa joace foarte aproape unii de altii ,iar cand unul dintre ei se apara,de exemplu, in partea stanga, ceilalti doi trebuie sa se mute in aceasi directie pt a nu creea brese intre ei. De asemenea, folosirea a trei mijlocasi centrali permite fundasilor laterali sa urce mai mult in ofensiva. In atac, jucatorii de pe benzi trebuie sa aiba ca principale caracteristici viteza ,capacitatea de efort si tehnica, iar atacantul central, in mod normal, este un jucator de gabarit ,capabil sa fructifice centrarile si sa protejeze foarte bine balonul , exemplul Messi de la Barcelona aplicandu-se greu pt ca implica o dinamica de joc pe care nimeni nu o stapaneste in afara de acestia si nationala Spaniei. Diferenta intre 4-3-3 si 4-1-4-1 este data de pozitionarea mijlocasilor laterali, in ultimul sistem fiind mai defensivi, stand mai aproape de linia de mijlocasi centrali si mai departe de atacantul central. In general sistemul 4-1-4-1 este adoptat cand se doreste o mai mare siguranta defensiva pe benzi. In cursul unui meci ,o echipa trece foarte repede de la 4-3-3 la 4-1-4-1 in functie de faza.

6) Sistemul 4-3-1-2 sau 4-4-2-diamant. Caracteristica acestui modul este data de faptul ca cei patru mijlocasi sunt asezati in forma de romb. Practic, se joaca fara mijlocasi laterali. Sunt doi atacanti sprijiniti din spate de un play-maker, ale carui calitati primordiale trebuie sa fie tehnica, calitatea pasei si sutul de la distanta. La randul sau ,acesta era in spate trei mijlocasi centrali, dispusi ca in sistemul 4-3-3. Acesti trei mijlocasi centrali trebuie sa fie foarte disciplinati tactic si dispusi la efort. Ei nu doar ca au datoria de a stapanii zona centrala a liniei de mijloc, dar trebuie sa migreze in lateral pt a dubla la fundasii de banda, pt a acoperii lipsa unor mijlocasi laterali clasici. Plusul acestui modul este dat de faptul ca echipa care uzeaza de el stapaneste numeric cea mai importanta zona, centrul liniei de mijloc. Minusul vine din faptul ca echipa poate fi vulnerabila pe zonele laterale, unde fundasii de banda adversi , pot urca foarte mult in atac pana sa intalneasca opozitie, caci nu au adversari directi care sa-i opreasca. De asemenea, echipa depinde mult de calitatile play-maker-ului, daca acesta este blocat, cam tot jocul este blocat. Pe faza de atac, echipa este foarte ingusta si este extrem de importanta ca fundasii laterali sa aiba calitati tehnice peste medie, la fel si viteza si o buna capacitatea de efort, pt ca ei sunt cei care trebuie sa "faca" intreaga banda si defensiv si ofensiv, pt a putea deschide jocul de constructie pe flanc. Este indicat ca macar unul dintre cei doi atacanti sa fie mai mobil ,sa iasa in lateral, din acelasi motiv.

7) Sistemul 4-3-2-1 sau "Pomul de Craciun." Diferenta dintre el si 4-3-1-2 este data de faptul ca in loc pe un trequartista (play-maker) si doi atacanti, in teren sunt doi trequartista si un atacant. Aceleasi avantaje (superioritatea in zona centrala) aceleasi dezavantaje (echipa ingusta, fundasii laterali fac toata banda, expusi pe flanc in faza defensiva). Totusi, folosirea a doi trequartista este benifica pt ca adversarilor le este foarte greu sa aleaga omul care sa-i marcheze, daca o fac fundasii laterali, risca sa intre prea mult in centru si sa expuna benzile, daca o fac inchizatorii, risca sa le dea spatiu celor trei mijlocasi centrali, iar daca o fac stoperii, creeaza culoare pt adversari, in spatele lor.

8) Sistemul 3-4-3. Implica trei fundasi centrali, patru mijlocasi si trei atacanti. Daca este jucat corespunzator, este unul dintre cele mai spectaculoase si ofensive sisteme de joc. Mijlocasii laterali trebuie sa aiba viteza si capacitate mare de efort, pt ca ei ara intregul flanc. Mijlocasi centrali trebuie sa aiba o tehnica foarte buna, sa fie capabili sa tina posesia, pt ca orice minge pierduta lasa echipa expusa pe benzile terenului. Asta fiind si dezavantajul acestui modul, faptul ca in teorie se joaca fara fundasi laterali clasici, deci echipa poate fi vulnerabila pe partile laterale. De asemenea, in fata unui adversar ce foloseste mult benzile terenului in faza de atac, asezarea poate fi riscanta, pt ca cei trei fundasi centrali sunt scosi din centru si expusi la dueluri unu la unu , iar in cel mai bun caz, mijlocasii laterali coboara foarte mult pt a acoperii acest neajuns, transformand asezarea dintr-un ultraofensiv 3-4-3 ,intr-un ultradefensiv, 5-4-1. Revenind la avantaje, faptul ca sunt trei fundasi centrali in spate, permite fundasilor/mijlocasilor laterali sa urce mult in atac, pt ca au un om in plus la acoperire. Acest lucru permite la randul sau, atacantilor laterali sa joace foarte aproape de atacantul central si sa "stranga" linia de fundasi adversa in jurul lor, sa faca un pressing sufocant si sa ofere mai multe solutii la finalizare. Totusi, ca orice asezare cu trei aparatori centrali, devine inutila in fata unui oponent care are doar un atacant central ,pt ca se pierde un om la mijloc sau in atac, asadar este conditionata de asezarea adversarului, care trebuie sa aiba mereu doi atacanti centrali. *Diferenta dintre 3-4-3 si 3-4-2-1 este data pozitionarea celor trei din fata: in prima asezare, atacantii laterali joaca mult in tusa, in a doua ocupa spatiul din spatele varfului impins.

9) Sistemul 3-4-1-2. Fata de 3-4-3, acest modul foloseste doi atacanti centrali si un mijlocas ofensiv in spatele lor. Dezavantajele sunt cam aceleasi, destul de expusi pe benzi, mai ales in fata unor echipe ce folosesc 4-3-3 sau 4-2-3-1, mijlocasii laterali trebuie sa faca singuri intreaga banda, deci este musai sa aiba o capacitate de efort si viteza peste medie iar in fata unui oponent ce are un singur atacant central in teren, folosirea a trei fundasi centrali devine inutila.

10) Sistemul 3-5-2. Superioritatea numerica in defensiva si in centrul liniei de mijloc, dar si folosirea a doi atacanti centrali, sunt punctele forte ale acestul modul. Cei trei mijlocasi centrali au aceleasi caracteristici ca cei din sistemul 4-3-3 (un inchizator si doi interi) deci nu ma mai repet. La fel ca si in celelalte sisteme cu trei aparatori, jucatorii de banda trebuie sa aiba viteza, capacitate de efort si au o mare libertate de a urca in atac, de a impinge jocul catre poarta adversa, pt ca au in spate pe cei trei stoperi, care le pot acoperii raidurile. De asemenea, folosirea a doi atacanti ii ajuta sa inceapa pressingul foarte sus in terenul advers si ofera mai multe solutii pt centrari in careul advers. La fel ca orice echipa ce are in componenta trei fundasi centrali, aceasta este vulnerabila in fata adversarilor ce folosesc sitemul 4-3-3 sau 4-2-3-1. Diferenta dintre sistemul 3-5-2 si 5-3-2 este data doar de pozitionarea jucatorilor de banda, in cazul ultimului, mai jos in terenul propriu, mai aproape de linia de fundasi ,decat cea de mijloc.

Calitatile motrice predominante si necesare in practicarea fotbalului de performanta sunt:  La portar: viteza de reactive, indemanare specifica si generala, detenta, mobilitate  La fundasii centrali: detenta, forta fizica  La fundasii laterali: viteza, forta fizica, detenta,  Mijlocasii centrali: rezistenta generala, viteza de executie, viziune buna, tehnica  Mijlocasii laterali: viteza, tehnica in regim de viteza, lovirea mingii, rezistenta aeroba si anaeroba  Atacantii: viteza, tehnica, detenta, viteza de executie, forta de lovire a mingii Periodizarea antrenamentului: Campionatul in Romania este impartit in 2 faze, tur si retur. Turul incepe la mijlocul lunii iulie si se termina la mijlocul lunii noiembrie. Returul incepe la inceputul lunii martie si se termina la sfarsitul lunii mai. In prezent intru-cat conditiile meteorologice o permit, primele 3 etape din retur se dispuna imediat dupa terminarea turului (pan ape data de 12 decembrie). Intre tur si retur are loc pregatirea de iarna, bazata in special pe pregatire fizica si foarte putine jocuri amicable. Perioada dinaintea inceperii campionatului, pregtirea de vara, se bazeaza in special pe jocuri amicable, majoritatea echipelor impartind in doua aceasta pregatire. In prima parte isi aleg adversary mai usori, pentru a stabilii relatiile de joc, iar in partea a 2-a adversary mai grei. Ciclul saptamanal, in conditiile in care un meci de campionat are loc sambata , prima zi dupa joc este libera (duminica) , a doua (luni) este rezervata pentru refacere, vizionarea posibilelor greseli sau parti bune ale jocului precedent, jocuri cu mingea etc, martea se face un antrenament fizic, miercurea refacere dupa antrenamentul fizic, joia un antrenaemnt mix, prima parte a acestuia este bazata pe pregatirea fizica, dupa care are loc pregatirea cu mingea si vinerea care este pregatitoare jocului care va urma, stabilirea tacticii, eventual vizionarea unor meciuri ale viitorilor adversari si jocuri cu mingea 4 contra 2, 5 contra 1, concurs de lovituri libere,penalty-uri etc In opinia mea, ar trebui imbunatatite testele medicale si cele anti-doping!