Interactiunea Cererii Cu Oferta [PDF]

Zitiervorschau

Interacțiunea ofertei cu cererea.Echilibrul pieței

Între generarea de trebuințe, pe de o parte, si satisfacerea lor, pe de alta parte, se interpun producția, distribuția, piața si circulația, cu numeroasele lor mecanisme, care, de multe ori, produc discrepante si distorsiuni grave in sistemul trebuințelor, in evolutia lor, in masura si modalitatile lor de satisfacere. Ca urmare, problematica raportului cerere - oferta, a echilibrului pietei capata un interes deosebit in cercetarea de marketing, cu atat mai mult cu cat amintitul raport constituie o sursa utila de informatii despre situatia pietei si a fiecarui segment al acesteia, in diferite etape ale evolutiei ei.

Oferta si cererea interactioneaza in determinarea prețului, la care vanzatorii sunt dispusi sa-si ofere acea cantitate de bunuri pe care cumparatorii o doresc si pot sa o cumpere. Ele se gasesc in relatii de cauzalitate reciproca, una reprezentand, in raport cu cealalta, deopotriva, cauza si efect. Astfel, oferta acționeaza asupra cererii de consum atît sub aspect dimensional, cat si structural: cresterea ofertei constituie o premisă importantă pentru sporirea volumului cererii de marfuri, iar modificarile in structura ofertei (diversificarea si innoirea sortimentala) se reflecta corespunzator si in structura cererii, consumatorii dovedind receptivitate fata de produsele noi, cu parametri calitativi superiori.In al doilea rand, subliniem si rolul ofertei in aparitia de noi trebuinte, de noi modalitati de satisfacere a celor existente. in acest caz, oferta nu va mai gasi pe piata o cerere deja formata; aceasta (cererea) se va forma numai in urma si ca rezultat al aparitiei ofertei pe piata;

De aici nu trebuie desprinsa concluzia ca oferta are permanent rolul de factor formativ al cererii in sens pozitiv ; in unele cazuri, ea (oferta) poate genera si influente negative, concretizate in presiuni asupra cererii. De pilda, o oferta limitata la un anumit produs are drept urmare satisfacerea incompleta a cererii sau deplasarea temporara a ei catre alte produse destinate satisfacerii acelorasi nei. Rolul ofertei asupra cererii nu exclude, insa si actiunea inversa: a cererii asupra ofertei. De altfel, oferta creeaza cerere numai in masura in care produsele ce o compun corespund neii reale a consumatorului. Din perspectiva raportului oferta - cerere, pietei ii este caracteristica tendinta de echilibrare a celor doua categorii economice. Daca echilibrarea apare ca o tendinta generala, situatiile concrete in care se manifesta oferta si cererea la piata, intr-o perioada sau alta, pot fi insa diferite. Delimitam trei asemenea situatii, in care raporturile dintre oferta si cerere au caracteristici diferite: a) Penuria, caz in care, dimensional, oferta este mai mica decat cererea, este inferioara neilor de consum. Cand neconcordanta dintre oferta si cerere este mare, statul trebuie sa intervina cu masuri de rationalizare a consumului si distributiei produselor de prima necesitate. Analizand, din aceasta perspectiva, raportul oferta - cerere, rolul determinant revine ofertei; producatorul este cel care domina piata, iar cererea devine dependenta de oferta, restrangandu-se la dimensiunile acesteia si modificandu-si structura in functie de marfurile existente pe piata. In aceste conditii, specialistii in marketing trebuie sa apeleze la solutii care sa relaxeze dependenta cererii de oferta, sa o faca suporila. b) Cresterea productiei, determinata de solicitarile mari ale pietei si

de nivelul ridicat al preturilor, apropie treptat si vizibil oferta de cerere ; rand pe rand, neile de consum -pentru inceput cele presante (hrana, imbracaminte s.a.), apoi si celelalte - gasesc pe piata un corespondent in masa si structura ofertei. Se creeaza, astfel, un echilibru in raportul dintre oferta si cerere. Piata este in echilibru cand cantitatea oferita este egala cu cantitatea ceruta. Echilibrul pietei are insa un caracter temporar, mentinandu-se atata timp cat conditiile productiei nu se modifica, iar nivelul costului ramane constant. Asadar, relatiile cerere - oferta - pret trebuie studiate atat din perspectiva pretului -cauza, privind modificarile ce au loc in elutia cererii si/sau a ofertei, cat si din cea a pretului - efect asupra amintitelor modificari. Si oricare ar fi locul sau in cadrul acestor relatii, concluzia ce se desprinde este ca pretul reprezinta o rezultanta a comportamentului economic, deopotriva al purtatorilor cererii si ofertei. Starea de echilibru a pietei obliga ofertantii (producatori sau distribuitori) sa manifeste preocupari pentru varietatea sortimentala, pentru calitatea produselor si, nu in ultimul rand, pentru servirea consumatorilor. Mai mult, ofertantul trebuie sa sesizeze si sa ia in considerare ansamblul neilor, dorintelor si cerintelor consumatorilor, altfel realizarea produsului cade sub semnul incertitudinii. De aceea, implicarea specialistului in marketing, cu informatii adecvate, este absolut necesara si oportuna in tendinta de echilibrare a pietei. Din perspectiva echilibrului oferta - cerere, se impune ca valoare pentru cercetator pretul de echilibru, care, intr-o anumita piata si la un anumit moment dat, este determinat de punctul de echilibru intre cerere si oferta (asa cum se observa in . 2); la pretul de echilibru, intentia consumatorului-cumparator va coincide cu cea a ofertantilor, iar deciziile cumparatorului si, respectiv, ofertantului, nu r fi influentate - dupa caz - de surplusul de cerere sau oferta.

In acelasi timp, pentru cercetator prezinta interes si cunoasterea efectelor de deplasare a curbei ofertei si a curbei cererii, pentru ca, o data cu aceasta, are loc si deplasarea punctului de echilibru si, evident, a pretului de echilibru (un pret de echilibru mai mare in cazul unei oferte mai scazute si mai mic, pentru o cantitate mai mare de produse oferite pietei).In sfarsit, punctul de echilibru si, respectiv, pretul de echilibru reprezinta pentru cercetator o importanta sursa de informatie, cu privire la dimensiunile concurentei, la inclinatia curbei ofertei totale si a curbei ofertei pentru un produs pe o piata data, si o motivatie pentru ofertant in alegerea unei strategii adecvate de marketing : » fie strategia de cantitate, adica silirea de catre fiecare ofertant a unei cantitati optime pentru cerintele pietei, capabila sa aduca profitul dorit; » fie strategia de pret, concretizata in tendinta de reducere a pretului pentru a castiga un segment cat mai mare de cumparatori; » fie strategia de produs, respectiv diferentierea produsului, prin anumite particularitati ale acestuia (marca de fabrica, originalitate de calitate, de model, de culoare etc). prin care ofertantul respectiv isi atrage cumparatorii, impunand un alt pret de echilibru, desigur, care-l avantajeaza. c) Abundenta defineste acea stare a pietei caracterizata prin depasirea cererii de catre oferta. in aceasta situatie, rolul determinant revine cererii; oferta, bogata ca lum si ca structura si capabila sa satisfaca cele mai variate si rafinate gusturi si exigente ale consumatorilor, solicita mijloace adecvate pentru ca vanzarea ei sa devina certitudine. Daca in cazul penuriei, produsele se vindeau singure", in starea de abundenta ele cer eforturi deosebite de marketing. Ca urmare, pentru cercetatorul de marketing devin obligatorii: studiul atent si riguros al cererii consumatorilor; fundamentarea unei campanii promotionale deosebit de eficiente; accelerarea

ritmului de innoire a structurii sortimentale; procarea, din partea producatorului (daca se impune), a uzurii morale, pentru a spori vanzarile; acordarea de facilitati (vanzari cu plata in rate. reduceri sezoniere de preturi) si largirea gamei de servicii prestate in faarea consumatorului. Cunoasterea raportului oferta - cerere are importanta, pentru specialistul in marketing, din mai multe motive, dintre care trei au valoare maxima, respectiv : a) din perspectiva raportului oferta - cerere, a elutiei acestuia, se poate localiza" comportamentul celor doi parteneri ai pietei ofertantul si consumatorul - si se pot adopta decizii adecvate de orientare a pietei spre starea de echilibru; b) raportul oferta - cerere ; elutia lui permite intelegerea mecanismului deformare a pretului de echilibru si a impactului acestuia asupra comportamentului partenerilor pietei ; c) fundamentarea unei oferte care, dimensional, structural si calitativ sa se alinieze la cererea consumatorului, inlaturand tendintele unor ofertanti de a spori productia nu acolo unde interesele lor o dicteaza, ci acolo unde neile consumatorilor sunt evidente si, respectiv, acolo unde capacitatea de manevrare a comportamentului consumatorului este mare, facand, astfel, ca echilibrul final sa corespunda si nevoilor (ofertanților). Până acum am analizat în mod separatcererea şi oferta. Însă pentru a stabili cumfuncţionează piaţa e necesar să se studiezemodul de interacţiune a acestor douăcategorii. Interacţiunea dintre consumator şivânzător pe piaţă este în totală concordanţăcu principiul de alegere raţională, ceea ce presupune ca cumpărătorii şi vânzătorii să iadecizii în dependenţă de veniturile şicheltuielile suplimentare. Inte reselecumpărătorilor şi ale vânzătorilor se află în permanentă stare

de contradicţie. Vânzătoriiţin să obţină preţul maxim posibil pentrumarfă, iar cumpărătorii tind să plătească pentru aceeaşi marfă preţul minim posibil.Rezolvarea acestei condiţii echilibrează piaţa şi în acest caz cantitatea cererii e foarteapropiată de cantitatea corespunzătoare aofertei.Preţul de echilibru contribuie la echilibrarea pieţei. Echilibrul pieţei înseamnă că toatemărfurile pe care le oferă vânzătorii sunt cumpărate, şi invers, toate mărfurile pe care ar dorisă le procure cumpărătorii sunt oferite de vânzători. Prin urmare, echilibrul pieţei are locatunci când nici cumpărătorii şi nici vânzătorii nu au motive să-şi modifice cantitatea cereriisau a ofertei. Piaţa în stare de echilibru prevede o egalitate a cantităţilor de cereri şi oferte încondiţiile când acţionează preţul în vigoare.În cazul când piaţa iese din starea de echilibru, ea tinde în mod automat spre aceastăstare de echilibru. Când cantitatea cererii depăşeşte cantitatea ofertei, apare deficitul, carereprezintă cererea excedentară. În toate cazurile când preţul curent este mai mic decât preţulde echilibru al pieţei, cantitatea cererii înaintate va întrece oferta prezentată, dând naşteredeficitului. Când apare deficitul, se poate prezice că preţurile curente de piaţă se vor majora,atingând preţurile de echilibru, deoarece în aceste cazuri vânzătorii au posibilitatea să vândăcantităţi mai mari de mărfuri la preţuri majorate. Presiunea exercitată atât de cumpărători, câtşi de vânzători, conduce la această majorare a preţurilor. Pe parcursul majorării preţurilor cantitatea ofertei se măreşte, iar cantitatea cererii se micşorează. În acest caz curbele cererii şia ofertei se vor deplasa concomitent spre punctul de intersecţie al lor, adică spre punctul deechilibru al pieţei.Surplusul denotă oferta excedentară. În toate cazurile când preţul curent de piaţădepăşeşte preţul de echilibru al pieţei, cantitatea ofertei va prevala asupra cantităţii de cerere,ceea ce va crea un surplus sau o suprasaturare a pieţei. De obicei, surplusul duce la micşorarea preţului de echilibru pe piaţă. Suprasaturarea pieţei oferă cantităţi mai mari de mărfuri la preţuri

reduse. Tendinţa pieţei de a se autoregla, cu oscilaţii spre punctul de echilibru, permite precizarea modului de reacţie a pieţei la diverse modificări ale cererii şi ale ofertei. Se poateaştepta că anume preţurile vor regla piaţa, înlăturând orice deficit sau surplus de mărfuri.Astfel, se pot face următoareleconcluzii: − pieţele se află în stare de echilibruîn cazul când în condiţiile acţionării preţurilor curente cantitatea cererii

este egală cu cantitatea ofertei prezentate; − reprezentarea grafică a acestei stări a pieţei este punctul de intersecţie a curbelor decerere şi ofertă; − creşterea cererei poate fi reprezentată în mod grafic prin deplasarea curbei de cererespre dreapta, ceea ce conduce la majorarea atât a preţului nou de echilibru cât şi acantităţii noi de echilibru (în măsura deplasării punctului de echilibru spre dreapta pecurba ofertei); − creşterea ofertei poate fi reprezentată în mod grafic şi prin deplasarea curbei de ofertăspre dreapta, fapt ce conduce la o nouă

creştere a cantităţii noi de echilibru şi lamicşorarea noului preţ de echilibru (în măsura în care punctul de echilibru sedeplasează spre dreapta pe curba cererii); − micşorarea cererii (deplasarea curbei cererei spre stânga) conduce atât la micşorarea preţului nou de echilibru, cât şi a cantităţii noi de echilibru; − micşorarea ofertei (deplasarea curbei ofertei spre stânga) conduce la creşterea preţuluinou de echilibru şi la micşorarea cantităţii noi de echilibru.Prin urmare, în economia de piaţă modificarea preţului poate fi cauzată numai demodificările cererii şi ofertei.