Hepatita Virala [PDF]

Zitiervorschau

Hepatitele Virale

CURS

.

Cuprins 1.Descrierea generala a ficatului 2.Anatomia și fiziologia ficatului 3.Hepatitele virale generalitati 4.Hepatita cu virus A 5.Hepatita cu virus B 6.Hepatita cu virus C 7.Hepatita cu virus D

8.Hepatita cu virus E 9.Hepatita cu virus F 10.Hepatita cu virus G 11.Hepatoprotectoare 12.Alimentatia

Obiectivele cursului

✓

Cunoasterea tipurilor de virusuri hepatice și implicatiile acestora la nivel hepatic.

✓

Aprofundarea aspectelor clinico-teraputice a hepatitelor virale.

✓

Măsuri de prevenire a hepatitelor virale.

✓

Cunoasterea noutatilor în tratamentul hepatitelor virale.

✓

Consilierea corecta și completă a pacientilor cu hepatite virale.

✓

Descrierea generala a ficatului

Ficatul este: ✓

unul dintre cele mai complexe și importante organe ale corpului uman

✓

cea mai mare glanda a corpului uman, catareste intre 1,2 – 1,4 kg

✓

situat în partea dreapta a corpului, sub diafragma și în spatele coastelor 5 pana la 10

✓

✓

Important!

✓

Pierderea totala a functiei hepatice cauzeaza moartea organismului în câteva minute.

. Anatomia și fiziologia ficatului



Ficatul indeplineste mai mult de 500 de

funcții diferite, dintre acestea esentiale vieții sunt: 

Stocarea de energie în forma glicogenica;



Productia bilei necesara pentru digestia

lipidelor sau a grasimilor; 

Asigurarea rezervelor de nutrienti, ficatul colectand și depozitand vitaminele A, D, E, K și B;



Filtrarea toxinelor și a deseurilor din sânge;



Sintetizarea

unor

proteine

și

reglarea

nivelurilor multor chimicale care ajung în sânge.

Anatomia și fiziologia ficatului Detoxifierea și eliminarea substantelor toxice, precum și a numeroase medicamente se datorează capacitatii ficatului de a metaboliza compusii liposolubili. Mecanismul este la prima vedere unul simplu, astfel: sângele portal pătrunde în sinusoidele hepatice, de aici moleculele libere de medicament sunt transportate în hepatocite. În hepatocite medicamentele sunt metabolizate cu ajutorul enzimelor, iar apoi metabolitii medicamentelor sunt eliminați în bila sau înapoi în circulatie pentru a fi excretati.

Pentru metabolizarea medicamentelor ficatul folosește ca principali catalizatori enzimele citocromului P450. Familia de enzime a citocromului P450 este implicata în biotransformarea multor medicamente diferite din punct de vedere structural. Multe interacțiuni medicamentoase semnificative din practica medicala, apar prin inhibarea acestor enzime. Dintre aceste enzime cea mai bine reprezentata în ficat este izoenzima CYP3A4, fiind responsabila de metabolizarea a aproximativ 30-40% din medicamente.

Anatomia și fiziologia ficatului

Ficatul este singurul organ al corpului uman care are capacitatea de regenerare, de reintregire a celulelor care au fost distruse de o boala sau de o leziune pe termen scurt. Însă dacă ficatul suferă leziuni repetate și timp îndelungat (în cazul bolilor cronice), modificarile devin ireversibile și interfera cu functia ficatului.

Ficatul produce și:  Albumina ce ajuta în retentia de Ca+ și în reglarea miscarii apei din sânge în tesuturi  Globina – una din cele doua componente ce formeaza hemoglobina,  Fibrinogen,  Protrombina (ce ajuta în vindecarea ranilor, în cicatrizare),  Colesterol, etc.

Bolile hepatice

Afecțiunile hepatice frecvent întâlnite: 

Bola ficatului gras



Hepatitele virale



Bolile hepatice genetice



Boala hepatica autoimuna



Boala hepatica alcoolica





Toate aceste afectiuni pot evolua către Ciroza care la rândul ei poate duce la Cancer hepatic sau la Insuficienta hepatica.

Hepatitele Hepatita este o inflamatie a ficatului, frecvent virala, dar nu numai, ce evoluează în timp spre vindecare, cronicizare sau ciroza, în contextul afectarii intregului organism. Hepatitele pot avea diferite etiologii: 

alcoolul,



medicamentele

(paracetamol,

izoniazida,

contraceptive

orale,

alfa

metildopa,

nitrofurantoina, etc), 

boli autoimune,



boli metabolice,



Virusuri.

Studiile arata ca mai mult de jumătate dintre cazurile de hapatita sunt cauzate de virusuri. În prezent se cunosc șapte virusuri hepatice notate de la A la G, însă cele mai des întâlnite sunt cele de la A la E. Hepatita mai poate fi declansata și de alte virusuri (mai rar): virusul herpes simplex, citomegalovirusul, adenovirusul.

Hepatitele virale

Infectiile cu virusuri hepatice sunt principala cauza de boli hepatice pe plan mondial. Cele mai des întâlnite virusuri hepatice sunt: 

virusul hepatic A,



virusul hepatic B,



virusul hepatic C,



virusul hepatic D,



virusul hepatic E.

Hepatitele virale pot fi clasificate în funcție de durata lor, astfel: 

Hepatite virale acute – 3 luni sau mai putin



Hepatite virale cronice – mai mult de 6 luni

Hepatita cu virus A Virusul hepatic A se transmite pe cale fecal-orala, de cele mai multe ori prin ingerarea alimentelor sau a apei contaminate. VHA determina în general o forma ușoară de hepatita acută cu o viremie de scurta durata (de obicei, maxim 3 săptămâni) dar poate sa ajungă și pana la 90 de zile în infectii prelungite.

VHA nu este distrus de acțiunea bilei și este prezent în fecale. Perioada de incubatie variaza intre 15 – 50 zile, o medie de 30 zile. Tabloul clinic cuprinde:  febra,  cefalee,  dureri musculare,  manifestari digestive ( greață, varsaturi, diaree, dureri abdominale),  urina hipercroma (închisă la culoare)  coloratia icterica a tegumentelor și mucoaselor,  hepatomegalie.

De menționat ca în primele săptămâni, înainte de aparitia icterului, gradul de contagiune este mare, concentratia de virus este maxima și scade după aparitia icterului.

Hepatita cu virus A

Icterul din hepatita A: 

se instaleaza relativ rapid extinzandu-se de la mucoase la tegumente,



După aparitia lui apare modificarea culorii urinii și scaunului,



După 2-3 zile de la aparitia lui începe sa scada febra și varsaturile,



După 7-10 zile de la aparitie se normalizeaza culoarea urinii și a scaunului,



Durează intre 10-18 zile la copii și 10-30 zile la adulti



Poate fi discret (ca lamaia)- forme ușoare, rubiniu – forme moderate, pământiu – forme severe.

Perioada de convalescenta este de 1-3 luni, pana la vindecarea anatomica. Diagnosticul de laborator se pune pe creșterea valorii transaminazelor (AST și ALT) și pe detectarea anticorpilor anti-VHA de tip IgM.

Hepatita cu virus A

Simptomele hepatitei cu virus A sunt: 

Tulburari digestive : greață, varsaturi, dureri abdominale, dureri în hipocondrul drept, diaree (20%), inapetenta, balonari abdominale.



Febra moderata.



Dureri musculare și articulare.



Cefalee.



Astenie.



Irascibilitate.



Icterul (apare la sfârșitul perioadei de incubatie).

Aceste simptome sunt mai frecvente la adulti decât la copii, însă multe persoane sunt asimptomatice sau prezinta simptome ușoare și uneori confundabile cu alte patologii: răceala, gripa, enterocolita.

Hepatita cu virus A

Tratament

Nu exista un tratament specific pentru hepatita cu VHA, fiind o infecție virala, virusul este eliminat din organism prin propriile mecanisme de apărare. Tratamentul este unul simptomatic bazat pe produse medicamentoase care inlatura simptomele ce apar. De exemplu:  în cazul varsaturilor se admnistreaza antiemetice cum ar fi Metoclopramid, Emetostop;  dacă apar scaune diareice se administreaza antidiareice,

 la cei cu anorexie se vor administra perfuzii cu Glucoza. Perioada de convalescenta în hepatita acută cu VHA durează intre 2 și 3 luni, însă de cele mai multe ori ficatul se vindeca după 1-2 luni de repaus și alimentatie echilibrata.

Hepatita cu VHA

Recomandări pentru tratarea hepatitei cu VHA: 

Diminuarea efortului – organismul are nevoie de odihna pentru a lupta cu infectia,



Un regim alimentar recomandat de medic – ficatul are nevoie de alimente bogate în nutrienti și lipsite de substante toxice,



Evitarea (pe cât posibil) medicamentelor hepatotoxice, a alcoolului.

Recomandări pentru prevenirea hepatitei cu VHA: Prevenirea se poate face atât prin vaccinare cât și prin luarea unor măsuri igienico sanitare. Pentru profilaxia hepatitei A se pot folosi vaccinuri precum: AVAXIM 160 u.a. (unități antigenice) ptr adult și AVAXIM 80 U pediatric, HAVRIX 1440 u. Elisa/ml – adult și HAVRIX 720 u. Elisa/ml – copil; dar putem folosi și imunoglobuline pentru o imunizare pasiva. Educația sanitara a populatiei ar fi una dintre măsurile esentiale ce ar trebui luate în calcul în ceea ce privește prevenirea hepatitei A.

Hepatita cu VHB Hepatita B este una din cele mai raspandite afectiuni infectioase: 

în jur de 10-30 milioane de oameni din întreaga lume contacteaza virusul hepatic în fiecare an.



Aproximativ un milion de oameni mor în fiecare an în întreaga lume, ca urmare a complicatiilor produse de hepatita B.

VHB este prototipul familiei Hepadnaviridae; replicarea acestui virus ADN prezinta o serie

de particularitati ce conduc la aparitia variantelor genomice virale, clasificate in 8 genotipuri (A-H) si multiple sub-genotipuri. VHB este un virus cu anvelopa și este distrus de acțiunea bilei, nu este prezent în fecale. Infectia cu VHB poate duce la urmatoarele tipuri de afectiuni 

Hepatita acută



Hepatita fulminanta



Hepatita cronica

Hepatita cu VHB

VHB se găsește în: 

Sânge



Sperma,



Secretii cervico-vaginale



Saliva

Hepatita cu VHB

Caile de transmitere: 

Prin sânge (tranfuzii cu sânge contaminat)



Prin contact sexual



Prin leziuni la nivelul epiteliilor de acoperire (cutanat sau mucoase) – instrumentar sterilizat insuficient:



➢

Intepatura accidentala cu ace

➢

Utilizare de echipamente medicale contaminate

➢

Lama de ras utilizata de mai multe persoane

➢

Tatuaje

➢

Acupunctura

➢

Periuta de dinți utilizata de mai multe persoane

➢

Cabinet cosmetica – forfecuta cuticula

De la mama la nou născut sau copil

Hepatita cu VHB Hepatita acută cu VHB Perioada de incubatie este de la 15 la 180 zile (în medie 60-90 zile). Viremia VHB durează de la câteva săptămâni pana la câteva luni după infectia acută. Aproximativ 50% din personele cu hepatita B acută nu prezinta simptome observabile sau sunt atât de ușoare încât sunt trecute cu vederea sau sunt puse pe seama unor raceli, gripe. Chiar și așa simptomele dispar în câteva săptămâni. Vindecarea are loc la 3-4 luni de la debutul icterului, dar asta în cazurile necomplicate.

S-a dovedit ca intre 1 și 5% dintre adulti infectati, 90% dintre nou nascutii infectati precum și 50% dintre copii sub un an dezvolta infectii cronice și viremie persistenta. O infecție persistenta poate produce o hepatita cronica, ciroza sau carcinom hepatocelular. În Romania incidenta infectiei acute cu VHB a scăzut sub 10% (de la 13% la 7,5% în 2004), în ultimii ani și asta datorită vaccinarii obligatorii a nou nascutilor.

Hepatita cu VHB

De regula hepatita acută cu VHB nu necesita tratament (decât în cazuri extrem de grave) datorită gradului mare de vindecare spontana 95-99%.

Hepatita fulminanta cu VHB: Este cauzata de anumite variante cu virulenta deosebita (mare) sau de o suprainfectie cu VHD. Survine în 0,1 – 0,5% dintre cazuri, iar evolutia este cel mai adesea letala, mortalitatea

poate ajunge la 60% din cazuri. Bolnavii au nevoie de tratament specializat în spital cu terapie intensiva și eventual, în ultima instanța, de transplant hepatic.

Hepatita cu VHB

Hepatita cronica cu VHB

Este definita de existența markerilor virali și persistenta inflamatiei și necrozei hepatice cel puțin 6 luni după o infecție acută. Majoritatea cazurilor de infecție cronica sunt detectate la persoanele care nu au avut niciodată un episod de infecție virala acută recunoscuta clinic. Tabloul clinic cuprinde: 

Un debut treptat (multe cazuri asimptomatice timp îndelungat)



Astenie fizica



Icter persistent



Anorexie



Artralgii și artrite



Leziuni cutanate purpurice

Hepatita cu VHB

Diagnosticul hepatitei cronice cu VHB presupune determinarea markerilor serici ai

virusului hepatic B astfel: 

AgHBs – antigenul de suprafața al virusului B se coreleaza cu infectia acută sau cronica



Ac anti-Hbs – anticorpii împotriva antigenului de suprafața ne arata ca persoana respectiva a dobândit imunitate prin vaccinare sau datorită vindecarii în urma unei hepatite acute



AgHBe – prezenta lui presupune ca are loc o replicare activa a virusului și ca avem o

infectiozitate crescuta 

Ac anti-Hbe – apar în infectii autolimitate și cu un prognostic bun



Ac anti-Hbc - sunt primii care apar și sunt utili în monitorizarea evolutiei bolnavilor.

Hepatita cu VHB

Tratamentul hepatitei cronice cu VHB se face cu molecule antivirale (lamivudina, adefovir, tenofovir) sau cu interferon alfa-2, peginterferon afla-2 iar pentru pacienții în stadiu terminal singura optiune fiind transplantul hepatic. Trebuie menționat ca doar o parte din cei diagnosticati cu hepatita B cronica au indicatie

de tratament cu interferon. Medicul este cel care stabileste medicamentul sau medicamentele ce trebuiesc administrate bolnavilor cu hepatita B și face acest lucru tinand cont de mai mulți factori: 

Tipul de virusuri



Concentratia de virusuri din sânge



Gradul de afectare al ficatului



Alte afectiuni ale pacientului



Tratamente anterioare



Vârsta și gradul de risc al pacientului

Hepatita cu VHB

Interferonii sunt citokine active care poseda acțiuni antivirale, imunomodulatoare și antiproliferative. Actioneaza în mare măsura selectiv pe specia care-i produce. Efectele antivirale ale interferonilor sunt realizate prin: 

Inhibitia penetrarii virusului și decapsidarii



Inhibitia sintezei de ARNm viral



Inhibitia translatiei proteinelor virale și/sau asambalarii și eliberarii virusului.



Interferonii nu sunt detectati în plasma după administrare orala, de aceea se administreaza injectabil. a

În hepatita cronica cu virus B se administreaza interferon alfa-2 sau -2b în monoterapie, uneori în asociere cu lamivudina. Doza este de 10 milioane U de 3 ori pe săptămâna, timp de 4-6 luni. Tratamentul trebuie monitorizat clinic și serologic. La noi se găsește sub

forma: Roferon-A, Intron-A.

Hepatita cu VHB a

Interferonul 2 prezinta și numeroase reactii adverse: 

La injectare poate sa apara după câteva ore un sindrom pseudo-gripal: astenie, febra, frisoane, transpiratii, cefalee, mialgii, artralgii, greață, voma, diaree.



Neurotoxicitate: somnolenta, confuzii, depresie, anxietate tulburari de somn



Mielosupresie: granulocitopenie, trombocitopenie



Mialgii, rash



Tiroidita autoimuna

Este contraindicat în: 

Afectiuni cardiace



Insuficienta hepatica



Ciroza hepatica decompensata



Hepatita cronica tratata recent cu imunosupresive



Hepatita autoimuna

Hepatita cu VHB

Antivirale Lamivudina – activa contra virusului hepatic B; este metabolizata atât de celule neinfectate cât și de cele infectate, pana la un derivat trifosfat (TP), care este și forma activa. Este indicată la bolnavii peste 16 ani cu hepatita cronica și cu evidentierea replicarii virusului hepatic B. Ca și reactii adverse întâlnim: oboseala, greturi, diaree, voma, dureri abdominale, insomie, tuse, dureri osteo-musculare, iar la copii poate apărea pancreatita.

În hepatita cronica se administreaza 100mg/zi, în timpul sau în afara meselor. În caz de insuficienta renala dozele se scad. Denumiri comerciale: Lamivudine Teva (cpr 100mg, 150mg, 300mg), Zeffix (cpr. 100Mg, sol. orala 5mg/ml – fl 240ml).

Hepatita cu VHB

Antivirale Entecavirum – 

este indicat în tratamentul infectiei cronice cu VHB la adulti cu boala hepatica compensata și dovezi de replicare virala activa.



Inhiba replicarea VHB



Protejeaza bolnavul cu hepatita B împotriva dezvoltarii carcinomului hepatocelular



Se administreaza 0,5mg/zi cu sau fără alimente.



Denumire comerciala: Baraclude cpr de 0,5mg, 1mg, soluție orala 0,05mg/ml.

Tenofovirum Disoproxil

este un prodrog tranformat în vivo în tenofovir și formaldehida.



Denumire comerciala: Viread cpr 245mg, Virofob cpr 245mg.

Hepatita cu VHB

Profilaxia infectiei cu VHB se face pasiv cu imunoglobuline standard, cât și cu imunoglobuline specifice care contin titruri mari de anticorpi anti-Hbs și care se recomanda persoanelor nevaccinate care au suferit o expunere la VHB. În ceea ce privește vaccinurile acestea se recomanda pentru profilaxia la: 

nou născuți,



lucratori din domeniul medical,



hemofilici care necesita transfuzii repetate de sânge și derivate,



consumatori de droguri intravenoase,



persoane ce împart aceiași locuinta cu purtatorii de AgHBs.

Vaccinurile ce se pot administra sunt: Engerix B 10mg/0,5ml; 20mg/ml, Euvax B 10mg/0,5ml; 20mg/ml, Fendrix 20mg/0,5ml, Hepavax Gene TF, vaccin hepatic recombinat

pentru copii 10mg/ml; 20mg/ml.

Hepatita cu VHC VHC  Este un virus hepatic descoperit relativ recent, în anul 1989.  Principalul agent al hepatitelor care erau cunoscute anterior ca non-A și non-B.

 Este unul din virusurile cu o răspândire geografica larga.  Este cea mai răspândită cauza de hepatita post-transfuzionala.  Autoinjectarea de droguri, intravenos – este o alta cale de transmitere.  Transplantul de organe – este o alta cale de transmitere.

 Riscul de transmitere sexuală sau perinatala reprezintă aproximativ 5%. Cu toate acestea calea de transmitere este elucidata doar în aproximativ 50% din cazuri.

Hepatita cu VHC Ca și în cazul hepatitei cu VHB afectarea hepatica

se manifesta sub diferite forme: 

Hepatita acută



Hepatita fulminanta



Hepatita cronica

Hepatita acută Din punct de vedere al evolutiei clinice se aseamana foarte mult cu hepatita acută de VHB. 

Are o perioada de incubatie lunga de la 15 pana la 160 de zile, o medie de 50 de zile.



Numeroase cazuri sunt asimptomatice (după unii autori 90%)



Viremie prelungita și infecție persistenta



Rata înaltă de cronicizare – 80%

 Incidenta s-a dublat în ultimii ani de la 3,5% în 1990 la 7% în 2004 În ceea ce privește hepatita fulminanta cu VHC pot exista cazuri severe cu insuficienta hepatica acută și deces în câteva zile, însă cu o frecventa destul de redusa.

Hepatita cu VHC Hepatita cronica - Simptome și diagnostic De cele mai multe ori hepatita cu virus C atât în faza acută cât și în faza cronica nu manifesta nici un fel de simptom, dacă ele totuși apar sunt confundabile cu ale gripei. Astfel în lipsa unui test de sânge (viremia) este foarte greu de pus un diagnostic. Totuși în cazul în care simptomele sunt prezente acestea pot fi: 

Disconfort la nivelul hipocondrului drept



Oboseala



Greață



Inapetenta



Dureri articulare



Dureri musculare

Examenul fizic poate scoate în evidenta: 

Hepatomegalie



Stelute vasculare



Eritem palmar



ginecomastie

Hepatita cu VHC

Diagnosticare Așa cum sa specificat, în lipsa simptomelor specifice este greu de diagnosticat hepatita cu VHC, astfel aceasta evoluează tăcut, se agraveaza iar persoana infectata poate sa transmita virusul mai departe. Totuși trebuie sa știm ca: 

Transaminazele au valori moderat crescute



Testul specific pentru diagnostic este depistarea în sânge a anticorpilor anti-VHC



Se folosesc teste ELISA de generația a doua sau a treia pentru screening, iar pentru confirmare – tehnica imunoamprentelor (RIBA)



Astenia fizica este relevanta în anumite cazuri fiind și cel mai prezent simptom

Hepatita cu VHC

Cauze și factori de risc: Virusul hepatic C se transmite în special prin sângele infectat și mai puțin prin fluide corporale. Cel mai adesea infectarile au loc prin: 

Transfuzii sanguine și produse din sânge – era cea mai răspândită metoda înainte de 1991 când

nu se făceau testarile de depistarea a virusului. După aceasta perioada riscul de infecție prin folosirea transfuziilor este de 1 la 1 milion și asta din cauza „ferestrei de diagnostic” (timpul dintre infestare și cea mai devreme posibila determinare în sânge) 

Hemodializa



Utilizarea de droguri injectabile – folosirea în comun a acelor



De la mama la nou născut – mai rar



Tatuajele, piercingul



Aparat de ras, forfecute, periuta de dinți



Transmiterea sexuală – mai rar întâlnită 2-3% (monogam) și 4-6% (mai mulți parteneri).

Hepatita cu VHC

Profilaxie

Nu exista vaccin pentru hepatita cu VHC. Heterogenitatea genotipica a speciilor virale face ca VHC să fie o ținta dificila pentru imunoprofilaxie. Profilaxia post-expunere cu imunoglobuline nu este eficienta. Din aceste motive impactul virusului hepatic C asupra sănătății este unul grav, atât prin rata mare de cronicizare cât și prin frecventa mare cu care acesta evoluează spre cirozare.

80% este procentul cazurilor cu evoluție către forma cronica și mai departe către ciroza, cancer sau insuficienta hepatica.

Hepatita cu VHC

Tratament 

Are ca scop primar vindecarea, adică eradicarea completă a virusului



Obiectivul secundar este de a opri evolutia către ciroza și cancer hepatic (unde nu este posibila vindecarea).

Medicul ia în calcul 4 aspecte: 

Regimul – evitarea alcoolului și a substantelor hepatotoxice.



Vacinarea împotriva VHA, VHB și anual împotriva gripei (suprainfectia cu acestea poate duce la complicatii grave.



Medicatia antivirala.



Transplantul hepatic pentru cazurile terminale – prognostic bun, cel puțin în primii ani post-operatori.

Hepatita cu VHC a

Tratamentul se poate face cu interferon alfa 2 asociat cu ribavirina însă majoritatea studiilor au arătat ca după 6 luni de terapie se obtine un răspuns susținut în 25% din a

cazuri. Așa ca în prezent se foloseste peginterferon alfa 2 care este un derivat conjugat a

al interferonului alfa 2

în asociere cu ribavirina și care are rezultate net superioare –

aproape 50% de remisiuni susținute. a

Peginterferon alfa 2 : 

Pegasys sol. Injectabila în seringa preumpluta 135mg/0,5ml; 180mg/0,5ml.



Doza este independenta de greutatea corporala, de 180mg o data pe săptămâna subcutan.



Contraindicat în: hepatita autoimuna, ciroza decompensata, afectiuni psihice severe, sarcina, alaptare



Durata tratamentului este în general de 48 săptămâni, dar poate varia în funcție de rezultate.

Hepatita cu VHC

Peginterferon alfa 2b: 

Pegintron pulb. si solvent pt sol inj 50mg, 80mg, 100mg, 120mg, 150mg.



Doza este dependentă de greutatea corporala, 0,5 - 1mg/kg corp/saptamana minim 6 luni



Indicatie – monoterapie în caz de intoleranta sau contraindicatie la ribavirina, ptr bolnavii adulti cu hepatita C confirmată histologic.

Reactiile adverse ale tratamentului cu interferon: 

Non-severe: anorexie, varsaturi, dureri abdominale, lipsa de concentrare, diaree, tuse,

dispnee de efort, eruptii cutanate, anemie, leucopenie, trombocitopenie. 

Severe: tiroidita, hipo sau hipertiroidie, depresie, suicid, delir, psihoze, tulburari cardiace, psoriazis, lichen plan, vitiligo, epilepsie.

Hepatita cu VHC

Ribavirina: 

Copegus cpr filmate 200mg, Rebetol cps 200mg, Moderiba compr filmate 200mg, 600mg,

Doza este dependentă de greutatea corporala astfel: 

Greutatea mai mica de 65kg – 800mg/zi



Greutatea intre 65-85kg – 1000mg/zi



Greutatea mai mare de 85kg – 1200mg/zi

Reactiile adverse ale ribavirinei: 

Non-severe: tuse, dispnee de efort, insomnie, eruptie cutanata, prurit



Severe: anemie hemolitica, teratogenitate.

În monoterapie Ribavirina este inactiva fata de virusul hepatic C.

Hepatita cu VHC

Noutatea în tratamentul hepatitei cu VHC o reprezinta așa numita „terapie interferon free” În Romania s-a încheiat un contract în noiembrie 2015 intre CNAS și DAPP (detinatorul autorizatiei de punere pe piața), pe o perioada de 1 an ptr 5000 de pacienți. Protocolul terapeutic cuprinde cele 2 produse:

 DCI – ombitasvirum + paritraprevirum + ritonavirum – cu denumire comerciala Viekirax  DCI – dasabuvirum – cu denumire comerciala Exviera Durata tratamentului este de 12 săptămâni. Intreruperea tratamentului în aceasta perioada nu este recomandată deoarece poate duce la o rezistenta a virusului și la alte medicamente de tip interferon free. De aceea orice reacție adversa aparuta nu trebuie să-l facă pe pacient sa ia decizia de a renunța, aceasta decizie aparține medicului curant.

Criterii de includere în program - Fibroza 4.

Hepatita cu VHC Se considera: 

Răspuns terapeutic – ARN VHC nedetectabil la sfârșitul tratamentului.



Răspuns terapeutic susținut – virus nedetectabil la sfârșitul tratamentului și la 12 săptămâni de la

terminarea tratamentului. 

Eșec terapeutic – viremie detectabila la sfârșitul tratamentului.



Recadere – viremie nedetectabila la sfârșitul tratamentului dar detectabila la 12 săptămâni după terminarea tratamentului.

Contraindicat la pacienții cu: 

Ciroze decompensate,



Ciroze cu noduli displazici,



Ciroze cu componenta etanolica, dacă pacientul nu este în abstinenta (cel puțin 3 luni),



Anumite tratamente care nu pot fi intrerupte pe perioada tratamentului antiviral.

În Romania, conform primelor date stiintifice peste 95% din pacienții tratați cu terapia „interferon free” au devenit vindecati din punct de vedere virusologic, la 3 luni de la tratament. Programul a fost reluat începând cu februarie 2017.

Hepatita cu VHD  Agentul Delta este cel mai mic dintre toate virusurile umane și este strâns legat de prezenta virusului hepatic B.  VHD poate infecta o persoana simultan cu VHB ( coinfectie) sau poate surveni ulterior unei infectii vechi cu VHB (suprainfectie).  Transmiterea este asemănătoare cu cea a VHB - calea sexuală și cea percutanata fiind posibile modalitati de infectare.  Hepatita acută cu VHD – poate fi o afectare hepatica severa evidenta clinic.

 Coinfectia cu VHB se manifesta ca o hepatita acută severa, cu potențial letal, dar cu posibilitate de recuperare și vindecare de tip autolimitant.  Suprainfectia cu VHD este sugerata de manifestari clinice caracteristice unei hepatite acute virale la un pacient cunoscut drept purtator de infecție cronica cu VHB poate tranforma o hepatita cronica B ușoară sau asimptomatica într-o hepatita cronica severa progresiva sau în ciroza.

Hepatita cu VHD

 În Romania se întâlnește mai frecvent asocierea infectiilor VHB cu VHC decât cea a virusului B cu D.  Hepatita fulminanata – pacienții decedeaza în câteva zile de la debutul infectiei (80%).  Hepatita cronica – ca și în cazul celorlalte virusuri, cronicizarea apare după 6 luni de la

infectia acută și este insotita de anorexie, astenie fizica, sacadere ponderala, hepatomegalie. Evolutia clinica este cea a unei hepatite cronice B mai severe, cazurile de hepatita cronica ușoară sunt excepții, iar transformarea în ciroza este relativ frecventa.  Tratamentul se face cu interferon pe o perioada prelungita (12 luni). 50% din cazurile tratate astfel prezinta o imbunatatire și oprirea replicarii virale, însă la incetarea tratamentului recurenta este regula.

 Transplantul hepatic este o optiune cu un prognostic relativ bun.

Hepatita cu VHE

Virusul hepatitei E (VHE) :  A fost decoperit în 1988 și aparține familiei calcivirusurilor.  A mai fost denumit virusul hepatitei non-A-B A-like.  Are transmitere digestiva (fecal-orala) și determina uneori epidemii hidrice în Asia,

Africa și America Centrala, cu o mortalitate foarte mare în rândul femeilor însărcinate (10-20%).  Are o perioada de incubatie de 21-42 zile, iar boala survine de obicei acut și nu se insoteste de icter.  Infectia nu este urmata de portaj cronic, însă trebuie mentionata gravitatea bolii la gravide, mortalitatea cazurilor infectate ajungand la 20%. In rândul populatiei generale mortalitatea este de 1-2%.

 În Romania au fost întâlnite doar cazuri izolate.

Hepatita cu VHF

 VHF a fost descoperit în 1995 și are transmitere non-parenterala.  Recent au apărut cazuri izolate în Europa de vest, SUA și India.  HVF a fost izolat din fecalele subiectilor infectati și apare sub forma unor particule cu dimensiuni de 27-37 mm, ce contin o molecula de ARN.  Nu exista teste serologice pentru depistarea VHF, diagnosticul poate fi pus în urma examinarii la microscop electronic a scaunului pacientilor.  Sunt suspecte de a prezenta infectia acele cazuri de hepatita a caror etiologie nu poate fi determinata în urma testarii pentru celelalte virusuri.

Hepatita cu VHG

 VHG – al 6-lea virus hepatic – în ordinea descoperirii.  Este frecvent denumit virusul GB – initialele unui chirurg cu hepatita acută al carui caz a servit de fapt la primele experimente (1967), acestea permitand descoperirea după mult timp a VHG.  Acesta se transmite prin transfuzii și provoaca hepatita acută, fulminanta și cronica.  Calea de transmitere parenterala.  Frecvent se asociaza cu infectia cu VHC.  Marea majoritate a purtatorilor sunt asimptomatici.  Rar poate determina hepatita fulminanta.  Diagnosticul infectiei este deocamdată doar molecular prin evidentierea ARN viral.

Hepatoprotectoare

Având în vedere efectul distructiv pe care îl au hepatitele virale asupra ficatului se ia în considerare, pe lângă tratamentul alopat, regimul alimentar, și folosirea unor remedii naturiste – hepatoprotectoare. Aceste hepatoprotectoare pot fi folosite atât în hepatitele cronice cât și în cele acute,

cu

mentiunea

ca

nu

trebuie

sa

se

renunte

la

tratamentele

medicamentoase prescrise de medicul curant. Pentru succesul tratamentului naturist este important ca acesta să fie recomandat și supravegheat de un specialist. Remedii: fructele de armurariu, anghinarea, rostopasca, papadia, schizandra, sulfina, etc.

Hepatoprotectoare

Deoarece ficatul este organul cu un rol esential în detoxifierea organismului trebuie sa

avem grija ca acesta să fie într-o stare buna de funcționare. Putem face asta și cu ajutorul plantelor hepatoprotectoare și hepatobiliare. Sunt plante care joaca ambele roluri de hepatoprotector dar și de hepatobiliar, ca exemplu avem anghinarea care are atât efect hepatic cât și coleretic și colagog. Plantele cu efect hepatoprotector predominanat, Armurariul și Schisandra, blochează pătrunderea toxinelor în interiorul hepatocitelor protejand astfel parenchimul hepatic, măresc sinteza proteica și accelereaza procesele de regenerare hepatica.

Plantele cu efect hepatobiliar, papadia, turmericul, rozmarinul, sunt coleretice și colagoge, măresc productia de bila și secretia acesteia în intestin. Odată cu bila pot fi eliminate în fecale și substantele toxice în cantitati mari.

Hepatoprotectoare

Armurariu (Silybum Marianum) 

Provine din Europa de sud, din sudul Rusiei, Asia Mica și nordul Africii și se găsește în toată Europa, în păduri.



Planta erbacee bienala cu înălțime pana la 1,5 m; frunze mari cu margini dintate și lobate, cu pete albe; flori de culoare purpurie cu invelis foliaceu, spinos la exterior



Fructele sunt ovale cu o lungime de 6-7 mm, tegumentul negru maroniu strălucitor, sau maro cenusiu opac cu pete cenusii sau alb-cenusii.



Complexul de flavonolignane (silibina A și B, izosilibina, silicristina și silidianina) denumit și silimarina se găsește în tegumentul fructelor.



Hepatoprotectoare

Silimarina are rol hepatoprotector prin

impiedicarea patrunderii toxinelor virale și a

substantelor toxice în celule, prin stabilizarea membranei hepatocitelor. Ajuta la sinteza proteica în hepatocite, stimuland regenerarea hepatica și inlocuirea celulelor afectate. Pe piața din Romania, silimarina a devenit unul dintre cele mai cautate remedii naturiste și a cunoscut o adevărat explozie în ultimul deceniu. Producatorii se intrec în scoaterea pe piața a acestui produs în diverse concentratii și combinatii.

Indicatiile pentru silimarina sunt: profilaxia și tratamentul afectiunilor hepatice de natura toxica (alcool, subst toxice), precum și coadjuvant în bolile hepatice inflamatorii cronice și în ciroza hepatica. Doza recomandată este de 150-300mg extract uscat de silimarina administrata în doua prize/zi. Nu sau semnalat reactii adverse la utilizarea silimarinei în dozele recomandate. Pe timpul sarcinii și alaptarii nu este recomandată administrarea deoarece nu sunt disponibile studii și informații.

Hepatoprotectoare

Schisandra 

Planta lemnoasa, cataratoare care poate ajunge la 8 m.



În China este numita și fructul cu 5 arome – Wu Wei Zi deaorece coaja și pulpa sunt dulci și acide, semintele sunt amare, iar per total planta are un gust amar.



Fructele se culeg toamna și sunt apoi uscate.



Fructele contin: lignani, schisandrine, schisandroli și gomisine – principiile active cele mai importante și cu cele mai multe studii.



Are o acțiune hepatoprotectoare și contribuie în general la regenerarea celulelor hepatice afectate.

Hepatoprotectoare

 Schisandra contribuie la creșterea fluxului sangvin, a producției și a secretiei de bila.  Schisandra poate fi folosită și pentru mentinerea functiilor fiziologice ale ficatului, fiind un adjuvant în recuperarea

după bolile hepatice acute sau cronice, sau intoxicatii

provacate de expunerea la agenți contaminati sau chiar la tratamente pe termen lung cu medicamente hepatotoxice.  Doza recomandată este de 1,5-6g de fructe uscate/zi sau doza echivalenta de

preparat.  Extractul uscat pana la 3% schisandrina se administreaza 150mg*2ori/zi.  Consumul de preparate pe baza de schisandra este în general sigur și bine tolerat, nu s-au semnalat efecte adverse în literatura de specialitate, totuși persoanele care suferă de ulcer pot acuza uneoari creșterea aciditatii gastrice.  Nu este recomandat să se administreze în timpul sarcinii sau alaptarii deoarece nu sunt informații disponibile cu privire la acest aspect.

Hepatoprotectoare

 Anghinarea – rol regenerant pentru celule hepatice și întărește functia antitoxica a ficatului, crește apetitul și ajuta la eliminarea sarurilor și pigmentilor biliari, normalizand culoarea pileii.  Papadia – tonic amar, drenor hepato-biliar, decongestionant, depurativ, antiinflamator,

antioxidant. Astfel aceasta poate fi indicată în starile congestive hepatice, hepatite, insuficienta hepatica, icter, litiaza biliara.  Rostopasca – efect hepatoprotector de normalizare a valorilor bilirubinei și colesterolului, spasmolitic, antiviral, antiinflamator și citostatic.  Sulfina – utila în hepatita cronica deoarece stimuleaza refacerea tesuturilor prin inlocuirea celor distruse cu altele nou formate identice morfofunctional, contribuie la sinteza ARN și prin aceasta la regenerarea tesutului hepatic. Are deasemenea acțiune

hepatoprotectoare, antiinflamatoare, anticoagulanta și cicatrizanta.

Hepatoprotectoare

 Arginina – Produse pe baza de arginina care este un aminoacid esential cu rol în sintezele hepatice. Intervine in sinteza unor proteine , a hemoglobinei, in metabolismul amoniacului, diminuand concentratia lui in sange. Este indicata in hepatita cronica, ictere severe, coma post-hemoragica, hiperamoniemie. Arginina clorhidrat 12,50g, sol

perfuzabila, Sargenor (aspartat de arginina) – sol orala 200mg/ml – fiole de 5ml – 23g/zi.  Acidum asparticum – indicat în hepatita cronica, hiperamoniemie, adjuvant în chimioterapia antitumorala. Adm în perfuzii – serii de tratament de 3 săptămâni, oral 62,5-125mg*3ori/zi cu 30 minute înainte de masa în serii de 4 săptămâni. Aspatofort – conc ptr sol perfuzabila de acid D, L-aspartic0,25mg și piridoxina 0,125g. Hepa-merz granulat – granule ptr sol orala de 5g cu: L-ornitin-L-aspartat 35 și sol inj 500mg/ml.

 Fosfolipide – indicate în hepatopatii acute și cronice, ciroza hepatica, colestaza, sindrom de iradiere. Essentiale, Fortifikat.

Recomandări alimentare

Ficatul trebuie sa proceseze toate produsele secundare rezultate în urma alimentatiei organismului, de aceea este imperios necesar să-i usuram munca și să ne alimentam corect prin consumarea cât mai multor alimente în stare naturala, neprocesate. Semipreparatele contin foarte mulți aditivi sub forma de conservanti, coloranti, arome artificiale, etc, produse care suprasolicita ficatul, mai ales dacă acesta este deja afectat de virusurile hepatice. Totuși, grasimile și alcoolul sunt cei mai mari dușmani ai ficatului, mai ales în caz de afectiuni hepatice precum hepatita C. Băuturile dulci și acidulate afecteaza digestia, contin fosfati care saracesc organismul de minerale vitale și trebuiesc inlocuite cu sucuri preparate din legume și fructe proaspete.

Recomandări alimentare

O lista a alimentelor care trebuiesc evitate sau consumate cât mai puțin și rar de către

personele cu afectiuni hepatice ar putea sa conțină: 

Băuturile alcoolice



Carnea roșie dar și cea grasa



Alimentele prajite



Condimentele



Ouale



Nucile



Fructele deshidratate



Semipreparatele (contin aditivi)



Sucurile dulci și acidulate

Hepatite virale acute – mesaje generale

 Conform studiilor, hepatitele virale acute și complicatiile lor provoaca anual 1-2 milioane de decese la nivel mondial.  Virusurile hepatice transmise pe cale enterala: VHA și VHE, produc de regula infectii autolimitante, foarte rar pot produce o hepatita severa.

 Virusurile hepatice transmise prin sânge: VHB, VHC, VHD, pot produce infectii persistente care în timp pot duce la hepatite cronice insotite de complicatii.  În momentul de fata exista numeroase molecule cu efect antiviral active asupra VHB și VHC, însă nu avem nici un tratament specific pentru VHA, VHD și VHE.  Se poate face imunoprofilaxie, cu vaccinuri, pre-expunere contra VHA și VHB, iar pentru imunoprofilaxia post-expunere la VHA se pot folosi imunoglobulinele polivalente și la VHB imunoglobuline specifice anti-Hbs și vaccinul anti-HBV.

 Nu exista imunoglobuline și nici vaccinuri pentru profilaxia hepatitei cu VHE sau VHC.

Hepatitele Virale

SUCCES!