Fizica [PDF]

Zitiervorschau

A

R

IS

""

L

1

D

O

T

E

L

FIZICA

�·· . (..

T

I

T

U

R

A

ŞT II

Bucureşti - 1966

N TI

F I C Ă

Traducere şi no te de N. 1. IJARBU (B)

Hf udiu introductiv, note, indice tematic şi i n dic e f crminologic dc• l'A VEL

APOSTOL (A)

Hlut.liu analitic asupra "Fizicii" lni Arisfolt>l şi note de

ALEXANDRU POSESCU (P)

Univ. Bucureşti- Filosofie

\\\ 1 1 \\I I \\\1\1 \1 \\\1\\III\ \Il\1\\1 002764

l'cmtru lraduc'Ja poziti>� despre existenţă, o ontologie a lumii reale în plină schimbare, o fizică (vezi 0). Axată pe problema mişcării, Fizica se înscrie ca o con­ tribuţie remarcabilă in procesul complex şi contradictoriu al conceptualizării mişcării, una din temele fundamentale ale filosofiei greceşti (vezi A. Rivaud, 51, şi H. Leisegang, 39 c). Concepţia aristotelică despre �jjCani apare ca o reacţie pe de o parte impotriva poziţieih eraclitice şi a celei eleate, pe de alta, împotriva poziţiei atomiste, în care coexistenţa dialectică a determinaţiilor contrare ("vidul" şi "plinul" la Democrit) este pusă în termeni de combinare mecanică, automată. Soluţia aristotelică înseamnă admiterea contrarii­ lor în cadrul existenţei in potenţialitate şi respingerea lor categorică in cadrul existenţei in actualitate (în act). Prin această teză, Aristotel şi-a interzis singur soluţionarea proble­ mei mişcării în termenii realităţii obiective. Anume, (1) el nu vede izvorul mişcării in autodinamismul materiei; ca atare, (2) este nevoit să introducă un motor exterior realităţii in mişcare, şi, in consecinţă, - spre a evita regresul la infinit (motorul motorului motorului.. . ) -trebuie (3) să postuleze un Prim motor, generator imaterial, imobil, incoruptibil (neschimbător) a tot ce există . Astfel, el "are o concepţie mecanicistă a mişcării, - cum stabileşte Ath . Joja (31, p. 204), - orice mişcare trebuind să fie concepută de un motor". Pînă la urmă, Aristotel ajunge "să rezeme mişcarea univer­ sală de o nemişcare absolută şi eternă... mişcarea � � suspendată de nemiscare . " (ibidem). Analizînd rădăcina gnoseologică şi logică a incapacităţii lui Aristotel de a concepe mişcarea ca mod de existenţă a materiei, Ath. Joja o g�seşte in "neputinţa lui de a concilia principiul (non) contradicţiei, preformulat de eleaţi şi for­ mulat cu claritate, de el însuşi, şi principiul heraclitean al unităţii contrariilor. Intemeietorul logicii formale nu se putea depăşi pe sine şi nu înţelegea unitatea contrariilor, ipoteză 13 a logicii dialectice, implicată in măreaţa viziune heracliteană a lumii. Teoria trecerii de la putere la act a fost creată de Aris­ totel pentru a combate concepţia heracliteană a autodezbinării ..

op.

13 În cit.,

sens de : ceea ce se pune

p. 202,

nota nr.

5).

la bază,

temei

(vezi

A t h. J

o

j a,

"FIZICA" LUI ARISTOTEL

XXI

unului şi a identităţii contrariilor. Stagiritului i se părea că implicaţiile logice ale heracliteismului ruinează gindirea şi fac imposibilă constituirea logicii . " (ibidem, p. 204, subl. noastră- P. A.)14_ Ath. J oja surprinde aici resortul intim al elaborării con­ cepţiei aristotelice despre mişcare in raport cu poziţia heracli­ teană, faţă de care Stagiritul marchează, evident, un regres, dar istoriceşte pe deplin justificat prin greutăţile de neînlă­ turat, in acea epocă, ale conceptualizării devenirii, procesuali­ tăţii la nivelul aparatului logic existent. Concepţia aristotelică se opune însă şi soluţiei extremiste a eleaţilor, care negau inteligibilitatea mişcării, postulînd o identitate absolută în ansamblul existenţei. Faţă de aceasta, Aristotel enunţă şi fundamentează teza că tot ce există� "lumea sublunară" se află în mişcare şi schimbare, ce � constituie o bres"ă serioasă în modelul static al universului construit de eleâţi. Prin acest postulat, Aristotel aduce un corectiv esenţial şi propriei sale concepţii. Presupunerea unui motor sau mai exact a unei pluralităţi de motori imobili exprimă caracterul mecanicist al soluţiei aristotelice, in schimb ideea că mişcarea şi schimbarea constituie o proprie­ tate natur!J].ă esenţială, inalienabilă - a tot ce există in sfera realităţii obiective propriu-zise (domeniul fenomene­ lor "sublunare" ) cO'Ilstituie o aproximare a înţelegerii materi­ alist-dialectice a mişcitr ii, ca mod de existenţă a materiei. Mecanicistă in privinţa înţelegerii izvorului mişcării, concepţia aristotelică dezvoltă categoria de mişcare şi schimbare, ca determinaţie fundamentală a tot ce există in lumea evenimente­ lor şi fenomenelor real-obiective, apropiindu-se, in această direcţie, de o viziune dialectică. Şi in această privinţă Aristotel poate fi pus alături de Hegel, cum constată F. Engels in legătură cu problema dia­ lecticii gîndirii 15• In acelaşi timp, prin formularea principiilor că apariţia şi desfăşurarea mişcării presupune cella care de­ clanşează mişcarea şi că mişcarea se află într-o relaţie cauzală cu aceasta, Aristotel fundamentează ştiinţa mecanicii, chiar dacă in aplicarea sau ilustrarea acestor principii deterministe, ..

-

14 Pentru analiza momentului heraclitean, vezi ş i I. B a n u , Heraclit .din Efes, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963. 15 Vezi K. M ar x- F. E n g e 1 s, Opere, Editura Politică, Bucu­ reşti, 1965, voi. 20, pp. 21, 350, 499, 537.

XXII

PAVI:.L APOSTOL

el săvîrşeşte �rori ev· este, in acelaşi timp ldente. Astţel, concepţia anstotehca de anticiparea heraclit Un regres ŞI un progres. Regres faţă ceperii acesteia, ca e�nă a automişcăriţ materiei şi a con­ timp un progresînd U�1 t�te a. . contrariilor·, dar în acelaşi marea definitiei miş 0Ya. direcţn : pe de o parte prin aproxi­ ce există "în' lumea ca.ru, ca determinaţie universală a tot borarea categoriilor fSUblunară", pe de altă parte, prin ela­ a unui 1 arc c a u b i t> d c o n t emplarea adevitru l u i , i ndepende n t u ti lita te imediată sau s c o p moral ; ştiinţa practică consid eră a c ţi u ­ " "'' omului, care nu produc n i m i c dist inct de agent ul lnsuşi (omul ca r e acţio­ m,az>i) : iar ştiin ţa fău ritoarc e ste şti i n ţa pro du c eri i unPi ope re di stincte o h • agen t ul însuşi ( .J. Tricot , 62 b, pp. V I I-V I I I). 32 in j urul a u t c n lici tăţii textelor c u pri n se în Curp u., . lrislulelicum s - a u d u s secole de-a rîndul d i s c u ţ i i a p rinst ţ i i , l'a s tru c t m 2 m a t e m atică, in s e n s u l lcorit' i m u l ( i m i lor, ci ca o s l r u r l u r ă , decundare (nol area coloanelor c u a /J, precum şi numerotarea rindurilor) din această e d i \ i e se reproduc, d e o b ic e i , in ediţiile ulterioare. Operele complete ale lui .\ris t o t e l a u fos t tipări t e prima oară (edilio p ri n cep s ) de către Aldo Manuzio, V e n eţ i a , 1 495-1498. * * Cele mai cunoscute c a t a loa ge se datoresc l ui Diogenes Laertius ( Vieţile şi doctrinele (iloso(i/or, cartea a V-a, § § 2 1 -2 7 , 1 45 de t i t l ur i ) , Hesikios din 1\l i l e t ( 1 92 de titluri) şi cel atribuit d e comenta torii arabi l u i Ptolemeu peripateticul (inspirat, p r oba b i l , din "Tablele" pri mului e ditor al scrierilor lui Aristotel, Andronikos din Rhodos, al 1 1 - l ea scolarch al L yke ion - ului intre a n i i 7 8 şi 4 7 l . e . n . ) . Ediţia lui A n d ron ikos cons t i t u i e ' baza copi ilor u l t erioare. şi

CX I

.FIZICA" 1 Ul ARISTOTl'.l

(l:) Commenlaria in Arislolelem Graeca, I-XX I I I, Berlin, 1 88 1 - 1 907, editate tot de Academia Bci·lincză. Comentariile lui Alexandru din Aphro­ disia la Fizica au fost e di t a te (voi . J) de M. H a y d uck ( 1 89 1 ) . " p a rafraz a " lui Ioannes Themistius (voi. �·. p a rt e a a 2-a), de H. Schenkl ( 1 900), c o m e n t ari i l e lui Simplicius (voi. IX-X), de I I. Diels ( 1 882-- 1 895), iar cele ale lui 1. Philoponus (vo t . X \"1- X V/l), d e H . Yitdli*. Alte � d i ţ ii ale operelor c o mp l cll·

:

(D) Firmin-Oidol, Paris , 1 8 54-1 8 H , In cinci volum e ; (E) Bibliothcca Tcnbneriana, Le i p zi g , 1 868-1 923 ; ( F ) Collcction " G nillaume Bude" (ediţie l>ilingvă), Pads,

Fizica

a

1 9 22 şi unn.

fost publicaf'ă în ediţii (•rit ice separate, î n g rij i t e de că t re

( G) C. Prantl ( 1 879), revăz u tă, in ediţiile u l teri oare, de Fr. Suşemih l ; (H) H. Carteron ( 1 926-32, rt'lipărită in 1 952 -56) ; { ! ) W. D. Hoss ( 1 936) * * · De un real interes ş ti i n ţific este traducerea e n gl e ză a opc1·elor c ompl e te : ( . 1 ) ThIU

CLX X V

ANALITIC ASUP�A .FIZICI I " LUI ARISTOTEL

în cazul a n i malel o r , s e p o ate pune î ntreb area : ce n e o pff• ş t e să o admi te m şi în c azul universului ? D acă dec i ac es t argum ent nu do v e d e ş t e ne-eternitatea m i şcări i , c el p u ţi n pune eternitatea mişcării s u b semnul întrebări i . D u p ă Aristotel, n i c i unul d i n acPRLe a r gu m en te nu este concluden t. 1) N i m ic nu se opune ca o m i ş c ar e să fie c